Sunteți pe pagina 1din 5

Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept A.

Criteriile delimitarii dreptului civil

Delimitarea diferitelor ramuri de drept se poate face in functie de: obiectul de reglementare, metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sanctiunilor, principii. Prin obiect de reglementare se intelege o categorie omogena de relatii sociale care sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice unitare. Obiectul de reglementare reprezinta criteriul principal de delimitare a ramurilor de drept. Obiectul dreptului civil este format din doua categorii de raporturi sociale: patrimoniale si nepatrimoniale, insa nu toate aceste raporturi constituie obiect de reglementare pentru dreptul civil. Metoda de reglementarea consta in modalitatea de influentare a raporturilor sociale de catre societate, prin stat, care editeaza normele juridice. In dreptul civil este specifica metoda egalitatii juridice a partilor, acestea aflandu-se pe picior de egalitate juridica, dar exista si ramuri de drept care folosesc metoda subordonarii partilor. In unele ramuri de drept se realizeaza o conjugare a celor doua metode de reglementare. Un alt criteriu de reglementare este reprezentat de calitatea subiectelor raporturilor juridice. In dreptul civil nu este necesara o anumita calitate speciala pe care trebuie sa o aiba subiectele raporturilor juridice, fiind suficienta calitatea de persoana fizica (fiinta umana, privita individual) sau calitatea de persoana juridica (un colectiv de oameni, care este titular de drepturi subiective si obligatii civile). Alte ramuri de drept, insa, impun subiectelor raporturilor o calitate speciala: ruda, comerciant, organul puterii legislative etc. Caracterul normelor reprezinta urmatorul criteriu de delimitare a ramurilor de drept; in unele ramuri de drept fiind majoritare normele dispozitive (permisive ori supletive), in timp ce in alte ramuri de drept, fiind preponderente normele imperative (onerative sau prohibitive). Un alt criteriu de delimitare este reprezentat de caracterul sanctiunilor, dreptului civil fiindu-i specifica restabilirea dreptului subiectiv civil incalcat, fie prin repararea

prejudiciului cauzat, fie prin incetarea actiunii de vatamare a dreptului personal nepatrimonial. Un alt criteriu de delimitare a ramurilor de drept il constituie si principiile care sunt proprii fiecarei ramuri de drept. B. Ramurile de drept fata de care se delimiteaza dreptul civil Dreptul civil si dreptul constitutional Dreptul constitutional este ramura de drept care contine norme fundamentale pentru existenta statului de drept roman, din care se inspira celelalte ramuri de drept. Dreptul constitutional contine norme care reglementeaza: bazele statului roman, organele statului, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetateanului roman, insemnele statului roman. Intre aceste doua ramuri de drept exista mai mute legaturi, dupa cum urmeaza: - dreptul constitutional contine norme care consacra unele principii ale dreptului civil; - legea fundamentala enunta principalele drepturi si libertati ale omului, care sunt si drepturi subiective civile ale persoanelor fizice ; - Constitutia reglementeaza organele de stat, care sunt persoane juridice din punct de vedere al dreptului civil; - prin Constitutie sunt stabilite garantiile juridice ale drepturilor subiective civile; Exista si deosebiri intre aceste doua ramuri de drept: - daca in dreptul civil predomina raporturile patrimoniale, in dreptul constitutional predominante sunt raporturile nepatrimoniale; - subiectele raporturilor de drept civil se afla pe pozitii de egalitate, in timp ce subiectele de drept raporturilor de drept constitutional se afla pe pozitie de subordonare; - normele dreptului civil nu se cer subiectelor decat calitatea de persoana fizica sau persoana juridica, iar normele dreptului constitutional cer subiectelor sale o anumita calitate speciala.; - daca majoritatea normelor dreptului civil sunt dispozitive, in dreptul constitutional, majoritatea normelor sunt imperative. - stabilirea sanctiunilor dreptului civil se realizeaza prin proces, in timp ce sanctiunile dreptului constitutional ex. suspendarea din functie nu presupune existenta unui proces.

Dreptul civil si dreptul administrativ Dreptul administrativ este ramura care reglementeaza raporturile sociale nascute in cadrul administratiei publice. De remarcat sunt urmatoarele aspecte: - in dreptul civil predomina raporturile patrimoniale, in timp ce, in dreptul administrativ predomina raporturile nepatrimoniale; - in raporturile de drept civil partile sunt pe pozitia de egalitate juridica, in timp ce, in raporturile de drept administrativ, partile sunt pe pozitii de subordonare. - in raporturile de drept administrativ este necesar ca macar un subiect sa fie organ al administratiei publice, in timp ce, in raporturile de drept civil subiectii trebuie sa aiba simpla calitate de persoana fizica sau persoana juridica; - in dreptul civil predomina normele dispozitive, in timp ce, in dreptul administrativ predomina normele imperative; - dreptul administrativ are sanctiuni specifice: amenda contraventionala, confiscarea; Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ prezinta o mare importanta in cazurile in care incheierea unui act juridic civil este precedata de emiterea unui act administrativ , de exemplu, autorizatia. Dreptul civil si dreptul financiar Dreptul financiar este ramura de drept care reglementeaza raporturile sociale care iau nastere in procesul constituirii si folosirii sumelor din bugetul de stat. De mentionat sunt urmatoarele: - dreptul civil foloseste metoda egalitatii juridice a partilor, in timp ce dreptului financiar ii este specifica metoda subordonarii partilor; - subiectele raportului juridic civil pot avea simpla calitate de persoana fizica sau persoana juridica, iar in cazul raportului juridic financiar cel putin unul dintre subiecte trebuie sa fie organ al statului; - majoritatea normelor de drept civil au caracter dispozitiv, iar majoritatea normelor de drept financiar au caracter imperativ;

- daca dreptul civil reglementeaza relatiile banesti dintre persoane fizice si juridice, dreptul financiar, prin normele sale, reglementeaza relatiile banesti de constituire si folosire a sumelor de la bugetul de stat; - dreptul financiar are sanctiuni proprii , de exemplu, majorarea pentru intarziere in plata impozitelor. Dreptul civil si dreptul comercial Dreptul comercial este ramura de drept care reglementeaza raporturile care se nasc in urma activitatii comerciale interne dintre comercianti. Din incercarea de delimitare a acestor ramuri de drept au reiesit mai multe asemanari si deosebiri, astfel: - atat dreptul civil cat si cel comercial contin raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale, deosebirea rezultand din faptul ca raporturile nepatrimoniale din dreptul comercial sunt mai putine in comparatie cu cele din dreptul civil. - contractul propriu ambelor ramuri de drept este reglementat in mod diferit de normele juridice ale acestor doua ramuri; - metoda de reglementare este egalitatea juridica a partilor, atat in dreptul comercial cat si dreptul civil; - in ambele ramuri de drept exista subiecte individuale si colective, dar in dreptul comercial este necesar ca cel putin una dintre parti sa aiba calitatea de comerciant; - o alta diferenta consta in sanctiunea raspunderii, in sensul ca exista deosebiri de regim juridic intre raspunderea civila si raspunderea comerciala. Dreptul civil si dreptul muncii Dreptul muncii este ramura care reglementeaza raporturile rezultate din contractul individual de munca si de contractele conexe. Intre aceste doua ramuri de drept exista atat asemanari cat si deosebiri: - ambele ramuri de drept au ca obiect raporturi patrimoniale si raporturi personal nepatrimoniale; - in dreptul civil partile se afla pe pozitii de egalitate juridica, in timp ce in dreptul muncii, aceasta pozitie de egalitate juridica o intalnim doar la incheierea contractului de munca, dupa incheierea contractului intervenind o subordonare a salariatului fata de angajator; - dreptului civil ii este caracteristica raspunderea civila, in timp ce in dreptul muncii exista, potrivit Legii nr. 53 / 2003, atat raspundere civila cat si raspundere disciplinara;

- dreptul civil contine in majoritate norme dispozitive, iar dreptul muncii contine, in cea mai mare parte, norme imperative; - aria subiectelor in dreptul muncii este mai restransa decat in dreptul civil (spre exemplu, minorul sub 14 ani). Dreptul civil si dreptul familiei Dreptul familiei reglementeaza acele raporturi care izvorasc din casatorie, rudenie, adoptie precum si raporturile asimilate de lege cu cele de familie. Intre aceste ramuri de drept exista atat asemanari cat si deosebiri, dupa cum urmeaza: - in ambele ramuri de drept exista se pune accent pe egalitatea juridica dintre parti; - ambele ramuri de drept au ca obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale, insa in dreptul civil, preponderente sunt raporturile patrimoniale, in timp ce in dreptul familiei, dominante sunt raporturile nepatrimoniale. - in dreptul civil, dominante sunt normele dispozitive, iar in dreptul familiei predomina normele imperative; - ambele ramuri de drept au sanctiuni specifice (ex. dreptul familiei are ca sanctiune specifica decaderea din drepturile parintesti). Dreptul civil si dreptul procesual civil Dreptul procesual civil reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza modul de desfasurare a activitatii judiciare in scopul solutionarii litigiilor civile[1]. Dreptul procesual civil reprezinta latura sanctionatoare a dreptului civil, normele dreptului civil fiind aparate si aduse la indeplinire prin forta coercitiva a statului. Dreptul civil si dreptul international privat Ramura dreptului international privat reglementeaza aceleasi raporturi sociale. Deosebirea dintre aceste doua ramuri consta in faptul ca raportul de drept international privat se caracterizeaza prin existenta unui element de extraneitate (ex. cetatenia straina) care face sa fie incidente cel putin doua sisteme de drept. In aceasta situatie, norma de drept international privat va indica legea aplicabila raportului juridic cu element de extraneitate.