1

CUPRINS:
Pozitie geografica si limite Relieful: caracteristici, subdiviziuni Clima Reteaua hidrografica Biodiversitatea Turismul Bibliografie

Podisul Moldovei
Caracterele geografice generale Podisul Moldovei, parte nord-estica a spatiului carpatodanubiano-pontic, podis cu aspect deluros si colinar, este situat intre Obcinile Bucovinei, Subcarpatii Moldovei, nord-estul Campiei Romane si raul Prut. Spre nord-vest, podisul vine in contact cu Obcinile Bucovinei pe linia asezarilor Straja, Vicov, Marginea, Solca, Cacica, Paltinoasa, marcata printr-o denivelare de 300-500 m. Mai la sud, limita este, de asemenea, clara, pentru ca urmareste Valea Moldovei si in continuare Valea Siretului. Elementele fizico-geografice arata unele asemenari intre Podisul Sucevei si dealurile din dreapta Moldovei, dar discontinuitatea fenomenelor produsa de vaile Moldovei si Siretului si importanta umana si economica a acestora, desemneaza culoarele Moldovei si Siretului ca individulatitati geografice care separa Podisul Moldovei de Subcarpati. De aceea limita vestica a Podisului Moldovei merge in lungul versantului drept al Culoarului Moldova-Siret. Incepand de la nord-vest de Marasesti, Podisul Moldovei se margineste cu partea nord-estica a Campiei Romane (Campia Tecuciului), limita sa fiind abia schitata de denivelarea usoara dintre Piscu Corbului si Nicoresti, continuata de la sud de Tepu, prin aria de confluienta Berheci-Barlad si apoi pe marginea stanga a luncii Barladului, pana dincolo de Ghidigeni (Vizureni). Pentru portiunea dintre Barlad si Prut problema stabilirii limitei este si mai dificila, datorita unor treceri aproape insesizabile ale podisului spre Campia Siretului. Se considera ca, incepand de la Vizureni, limita podisului trebuie trasata pe la est de Corod, Vlarea Marului, Baleni, Firtatesti, Mastacani. Relieful Activitatea apelor curgatoare intensificata mult in urma miscarilor de inaltare de la sfarsitul pliocenului si din cuaternar, s-a impletit strans cu procesele de modelare a versantilor si a interfluviilor, astfel ca s-a ajuns la distrugerea vechilor campii de acumulare marina si la inlocuirea lor cu un relief derivat, predominant sculptural, cu aspect deluros, in cuprinsul caruia se pun in evidenta particularitatile litologice si structurale ale substratului geologic. Podisul Moldovei reprezinta un ansamblu de interfluvii intinse cu aspect de poduri, dealuri si coline separate de vai largi, sculptate in cuvertura sedimentara monoclinala. Suprafata generala a

reliefului, ca si fiecare interfluviu in parte, coboara domol spre sud sud-est, in acelasi sens cu orientarea vailor mai importante, reflectand o evidenta adaptare la structura. Structura monoclinala a favorizat aparitia asimetriei formelor pozitive si a vailor subsecvente. Altitudinea medie pentru intregul podis este de 250 m, iar pe subunitatile principale este: in jur de 350 m in Podisul Sucevei, 250 m in Podisul Barladului, 150 m in Campia Moldovei si 140 m in Podisul Covurluiului. Treptele principale, care se impun in morfologie, au valori de 350-500 m in nord-vest, 300-400 m in partea centrala, 150-200 m in nord-est si sud si au o distribuire relativ echilibrata, chiar in cadrul fiecareia dintre subunitatile amintite. Densitatea fragmentarii reliefului este cuprinsa intre 700-900 m/ in cea mai mare parte a Podisului Moldovei. In varietatea accentuata a reliefului ies in evidenta numeroase forme determinate de structura monoclinala si de prezenta orizonturilor grezoase ori calcaroase, mai rezistente la eroziune. Ca urmare, platourile structurale si cuestele reprezinta o caracterisca principala a Podisului Moldovei. Platourile sau platformele structurale, situate la altitudini de peste 300-400 m, au largimi ce pot ajunge la 3-5 km si sunt limitate spre nord si nord-vest de cueste. Astfel de forme apar in partea inalta a Podisului Dragomirnei, in Podisul Falticenilor, in Dealul Mare-Harlau si Podisul Central Moldovenesc. Cuestele sunt legate de evolutia vailor subsecvente si le gasim in lungul tuturor raurilor cu orientare mai mult sau mai putin apropiata de directia vest-est. In Podisul Moldovei domina complexele litologice formate dintro succesiune de roci argilo-nisipoase si marnoase, cu intercalatii de nisipuri, gresii si calcare. O morfologie care exprima destul de fidel natura stratului argilos caracterizeaza indeosebi Campia Moldovei. De asemenea, dominarea nisipurilor in partea sudica a Podisului Barladului se reflecta in microformele improspatate de eroziunea torentiala, in frecventa glacisurilor de la baza versantilor si in colmatarea activa a albiilor, fenomen care contribuie la imbatranirea prematura a retelei hidrografice. (M. Filipescu, 1950) In functie de manifestarea teritoriala predominanta a diferitilor agenti externi, se pot deosebi cateva tipuri de relief dominante, intre care se impun cel fluvial si deluvial. In piesajul Moldovei, vaile principale, indeosebi ale Siretului si Prutului, se prezinta ca veritabile culoare, ale caror particularitati le confera o anumita distinctie regionala.

Subunitatile geografice ale Podisului Moldovei sunt: Podisul Sucevei, Campia Moldovei, Podisul Barladului, Culoarul MoldovaSiret. Podisul Sucevei se afla in nord-vest intre Culoarul Moldovei, Obcina Mare, Campia Moldovei. Relieful are formatiuni cu poduri largi usor inclinate spre sud-est, fragmentate in general longitudinal; are doua artere hidrograficeSiret si Suceava; principalele ramuri ale industriei: alimentara, exploatarea si prelucrarea lemnului, constructii de masini; se practica culturi de porumb, cartof, sfecla de zahar, in, canepa, plante furajere, pomicultura traditionala la Radaseni si Falticeni. Campia Moldovei este situata la est de Podisul Sucevei, reprezinta unitatea cea mai joasa a Podisului Moldovei, fiind formata din dealuri scunde; este despadurita; are soluri de o mare fertilitate, care fac din ea o zona agricola importanta; este strabatuta de Jijia si Bahlui, care se unesc si se varsa in Prut; in sudul campiei s-a dezvoltat orasul Iasi, reprezentand in prezent o puternica baza industriala (de la metalurgie si constructii de masini) la chimie (antibiotice), industrie textila si alimentara. Podisul Barladului se desfasoara in partea central-sudica a Podisului Moldovei. Relieful are altitudini de peste 300 m in nord (Dorosanu 564 m) si scad spre sud pana la 200-120 m. Structura monoclinala si stratele mai dure au permis dezvoltarea unui relief cu fronturi cuestice, platouri structurale; in culoarele de vale sunt lunci largi, suprainalte, dominate de terase diferite ca numar (5-6 la Prut si Barlad). Reteaua hidrografica are un caracter intermitent, prezinta variatii de debit ca urmare a alimentarii predominant fluviale (Barlad, Crasna, Tutova). Culoarul Moldova-Siret se desfasoara in vestul Podisului Moldovei. Relieful este alcatuit din luncile si terasele celor doua vai, la care, in aval de Roman, se adauga glacisurile in raport cu dealurile. Luncile sunt largi, au 2-3 trepte, aluviuni groase (10-15 m) cu panze freatice bogate, sunt 7 terase pe Moldova si 8 pe Siret. Clima Analiza distributiei temperaturii aerului din luna ianuarie scoate in evidenta ca in nord-vestul podisului, pe vaile Siretului si Barladului mijlociu, ca si in cea mai mare parte a Campiei Moldovei, urmare a conditiilor favorabile acumularii aerului rece, temperatura scade sub -4C. Valorile amplitudinilor termice medii sunt mari in jumatatea sudica (Barlad 25,2C si Galati 25,3C), in partea centrala a podisului, in regiunile depresionare sau de confluienta a vailor principale (Botosani, Roman, Bacau cu 24,7C; Husi, Vaslui cu 24,8C; Iasi cu 24,9C). Amplitudinile medii permit incadrarea celei

mai mari parti a Podisului Moldovei in regiunile cu amplitudini termice anuale mari (24-25C), corespunzatoare unui climat temperat continental de tranzitie, spre climatul muntilor. Datorita interactiunilor dintre procesele advective si cele de circulatie locala, generate de bilantul caloric al suprafetei active, temperatura aerului poate urca in timpul verii pana la peste 35C, cu totul exceptional, ajungand la peste 40C, in timp ce iarna coboara in toate subunitatile sub -25C, chiar sub -35C. Fenomenul de inghet, in functie de cauzele sale genetice (radiative, advective, mixte) si de particularitatile reliefului variaza foarte mult ca moment de aparitie si ca numar anual de zile cu inghet, care scade, in general, de la nord la sud: 140 de zile la Radauti, 132 de zile la Suceava, 125 de zile la Roman, 123 la Bacau, 111 zile la Barlad si 92 de zile la Galati. Data medie a producerii primului inghet este pe 12 octombrie la Suceava si pe 2 noiembrie in sud, la Galati. Excesivitatea climei Podisului Moldovei mai este exprimata si de numarul ridicat al zilelor de vara si tropicale ce insumeaza in medie pe an, de la nord la sud, 50-100 de zile si, respectiv 20-40 de zile. Regimul anual al umezelii relative este caracterizat prin valori cuprinse intre 80% in extremitatea nord-vestica si 74% in sud-estul Campiei Moldovei, pe Valea Prutului, in Depresiunea Husilor, Campia Falciului, in sudul Podisului Barladului, in partea nordica si centrala a Podisului Covurlui. Ca urmare a pozitiei sale in regiunea extracarpatica, departe de influienta maselor de aer atlantic, larg deschisa actiunii maselor de aer de origine continentala din est, nord-est si nord, teritoriul Podisului Moldovei primeste cantitati anuale de precipitatii moderate. Se observa o evidenta reducere a acestora dinspre nord-vest, din regiunile mai inalte, spre cele de sud-est, mai joase. In Podisul Sucevei depasesc, pe alocuri, 600 mm, iar in cel al Barladului 500 mm, iar in Podisul Covurlui scad intre 500 si 400 de mm. Cele mai mari cantitati anuale de precipitatii au cazut in anii in care activitatea ciclonica a fost deosebit de puternica si advectia maselor de aer umed frecventa (1900, 1912, 1923, 1940, 1941, 1950, 1966, 1969, 1970 ), cantitati care au reprezentat pretutindeni aproape dublul mediei multianuale. Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii s-au inregistrat in anii caracterizati prin advectia de aer cald, tropical sau polar continental. In astfel de situatii (1904, 1937, 1943, 1945, 1946, 1949 etc.), cantitatile anuale de precipitatii s-au redus, intr-o serie de cazuri la circa jumatate din media multianuala. Valorile vitezei vantului sunt mai mari in regiunile podisurilor Sucevei si Barladului, unde se mentin intre 2,5 si 3 m/s, ca si in

sudul podisului sau Campia Moldovei. In general, cele mai mari viteze se inregistreaza primavara si iarna, iar cele mai mici la sfarsitul si inceputul toamnei, cand gradientii barici orizontali au valori reduse.

Reteua hidrografica Structura retelei hidrografice din Podisul Moldovei, prin drenajul general spre sud si asimetria de ansamblu a bazinelor reflecta in foarte mare masura conditiile de formare, evolutia si constitutia geologica a acestuia. Apele subterane captive sub presiune apar datorita inclinarii spre sud-est a suporturilor impermeabile pe care se sprijina. In functie de conditiile morfologice si litologice, apele freatice din Podisul Moldovei se grupeaza in mai multe unitati hidrologice, deosebite intre ele prin rezerva de apa pe care o cuprind si prin adancimea la care se gasesc. La suprafata, Podisul Moldovei este drenat de rauri prinse in sistemele hidrografice ale Siretului si Prutului, avand o densitate medie de 0,45m/ . Sursele de alimentare cu apa a raurilor sunt formate in proportie de 75-90 % in precipitatii si de 10-25 % din straturile acvifere subterane. Raurile din cea mai mare parte a Podisului Moldovei au ape bicarbonate. Pe unele rauri din Podisul Sucevei apele sunt bogate in cloruri si sulfati (Sucevita, Solonet, Solca), dar fara a modifica caracteristica chimica a raului Suceava. Raurile din jumatatea de est a Campiei Moldovei sunt sulfatate, iar cele din Campia Falciului sunt mixte cu predominarea sulfatatului. Caracterele morfolitologice a Podisului Moldovei au fost favorabile formarii lacurilor (naturale si artificiale), determinand aparitia mai multor tipuri genetice (de tasare, pe baraj natural, de albie majora etc.). Lacurile de tasare pe loess s-au format pe interfluvii aflate, in general, in inaltimi mai mari de 150 m. Aceste lacuri au o forma circulara sau usor alungita, au suprafete reduse (cativa zeci de ), sunt putin adanci (frecvente sub 1 m), adesea sunt invadate de vegetatie higrofila si sunt alimentate in principal din precipitatii. Dupa perioade indelungate lipsite de alimentare superficiala, multe se usuca. Astfel de lacuri se intalnesc in tot Podisul Moldovei, unde in luturile loessoide, se gasesc intercalatii argiloase. Ele au o frecventa mai mare pe interfluviile Campei Moldovei (de exemplu: Balta lui Ciocan, Balta Arsa, Balta Rosie etc.).

Lacurile de baraj natural se intalnesc mai frecvent pe versantii cu deplasari in masa, in spatele valurilor de alunecare. Acest tip de lac este frecvent, dar prin volumul redus de apa pe care il contin, prezinta importanta cu totul locala. Sunt rare cazurile in care valurile de alunecare bareaza firul vaii (cum este, de exemplu, Iazul lui Dumnezeu din Valea Miletinului) sau in care un val de alunecare se alatura unui con de dejectie, formand impreuna un baraj natural (de exemplu, Iazul Manzului de pe raul Morisca, cuprins in bazinul Sitnei). Lacurile de albie majora (baltile), localizate intre denivelarile dintre grinduri si versant, se alimenteaza din surse de suprafata (rauri, precipitatii) si din surse subterane (din stratul acvifer de versant). Se intalnesc frecvent in luncile Prutului (Balta Popii, Balta Lata, Balta Caraselu, Balta Probota, Balta Golaesti etc.), Jijiei (Balta de la Vladeni-Larga), Barladului (Baltile de la Crasna, Frunzeasca, Trestiana) etc. Elesteele sunt specifice cu deosebire in Podisul Sucevei. Apa lor se foloseste la irigarea culturilor de legume si in piscicultura. Cand sunt localizate in apropierea iazurilor sunt folosite pentru reproducerea pestilor si cresterea puietului. Renumite in acest sens sunt elesteele din Depresiunea Radauti. Lacurile de baraj antropic sau iazurile, constituie tipul cu frecventa cea mai mare. Din aceasta categorie sunt de amintit iazurile Horodnic (in Bazinul Pozenului), Dornesti (in Valea Negostinei), Serbanesti (in Bazinul Hatnutei), Dragomirna (pe raul Dragomirna), iazurile de la Falticeni (pe Somuzul Mare), Habasesti (de la Miclauseni), Puscasi (in Bazinul Racovei). Cele mai favorabile conditii fizico-geografice pentru aceasta categorie de lacuri se intalnesc in Campia Moldovei, unde au si densitatea cea mai mare. Mai cunoscute sunt iazurile Sulita-Dracsani (pe Sitna), Podu Ilioaiei (pe Bahluiet), Ciurbesti (in bazinul Nicolinei), Negreni, Tataraseni, Hanesti (in bazinul Baseului), Gropnita (pe Jijioara) etc. Vegetatia si fauna Floristic si geobotanic, Podisul Moldovei apartine regiunii eurosiberiene, iar in cuprinsul lui se interfera, prin partile lor periferice, provinciile central-europeana sau dacica si balcano-moesica sau sarmato-pontica. Vegetatia zonala este reprezentata prin paduri de foioase, asociatii de silvostepa si de stepa, dispuse in zone ce se succed, aproximativ in aceasta ordine, de la nord-vest la sud-est, ca o consecinta a coborarii reliefului si a modificarii climatului in aceeasi directie.

Zona (etajul) de padure este in continuare directa cu cea din Carpatii Orientali si Subcarpatii din estul podisului, cu care are stranse filiatii singenetice si intrepatrunderi de elemente, mai ales in zona de contact. Fata de codrii cei vechi, care acopereau cea mai mare suprafata a acestei zone, padurile actuale nu totalizeaza mai mult de 15-20 %, fiind inlocuite cu pajisti si, indeosebi terenuri arabile 60-70 %. In acest spatiu se pot distinge trei subetaje: 1. Subetajul de fag-conifere, extins pe culmile piemontane de 500-600 m de la extremitatea nordvestica a podisului, este reprezentat prin fragmente de paduri, formate din fag si brad, la care se mai adauga si carpenul, ulmul de munte, paltinul s.a. . 2. Subetajul fagului, situat in continuare mai spre sudest, la 400-500 m altitudine, cuprinde fagete si paduri de fag in amestec cu gorun, carpen, frasin, artar, ulm s.a. . 3. Subetajul cverniceelor, corespunzator reliefului intre 250-400 m, este cel mai extins si caracteristic pentru peisajul forestier al Podisului Moldovei. In afara stejarului si gorunului, care sunt esente dominante in majoritatea arboretelor, participa frecvent carpenul, teiul, frasinul, artarul, jugastrul, ulmul de camp s.a. . Zona (etajul) de silvostepa apare sub forma unei benzi de latimi diferite pe dealurile si colinele din estul si sud-estul podisului, cu altitudini in jur de 250m. In cazul ei se impune o neta separare intre doua areale. Un areal nordic, ce corespunde silvostepei din Campia deluroasa a Moldovei, caracterizat prin specificul structural al palcurilor de padure. Arealul sudic cuprinde parti importante din Campia colinara a Falciului si Podisul Covurluiului, ambii versanti ai vaii Barladului in avale de Crasna, sud-estul colinelor Tutovei si are caracteristic prezenta relativ bogata a esentelor termofile in componenta palcurilor de padure si a speciilor pontice in alcatuirea pajistilor. Zona (etajul) de stepa ocupa suprafete mult mai restranse, vegetatia spontana de stepa, intalnindu-se numai in putinele pasuni care se pastreaza, saracite, insa, in specii prin degradare si ruderalizare. Fauna terestra din Podisul Moldovei este cea specifica zonelor de vegetatie (forestiera, silvostepa, stepa), cu mentinerea ca si-a restrans mult arealul si numarul, din cauza accentuatei reduceri si degradarii formatiunilor vegetale. Fauna padurilor de foioase este reprezentata in primul rand prin cervide-caprioara, cerbul carpatin, mai putin cel lopatar; suide-porcul mistret; canide-lupul, vulpea,

cainele enot, venit din colonizarile facute in Ucraina; mustelidenevastuica; felide-pisica salbatica si rozatoare. Fauna silvostepei si stepei este mai saraca decat a padurilor, ea avand cel mai mult de suferit de pe urma activitatilor umane. Mamiferele cele mai reprezentative sunt in grupul rozatoarelor: popandaul, catelul pamantului, harciogul etc. . Prin legislatia actuala se reglementeaza vanatul si pescuitul, se incurajeaza colonizarea de specii utile, se ocrotesc animalele reduse sub necesitatile de echilibru biologic sau devenite raritati stiintifice (vidra, corbul, acvila s.a.).

Solurile Trasatura esentiala a invelisului pedologic din Podisul Moldovei o constituie dispozitia zonal-etajata a principalelor tipuri si subtipuri de sol, incepand cu cele mai putin evoluate din est si sud-est (soluri cernoziomice) spre cele mai evoluate din vest si nord-vest (soluri argilo-iluviale). Prezenta insulara sau bandiforma a solurilor intrazonale, conditionate de factorii locali ai solidificarii, complica, dar nu desfiinteaza zonalitatea de baza a fondului pedologic. Zonele (etajele) de sol corespund la doua principale clase de sol: molisoluri (soluri cernoziomice) si argiluvisoluri, dificil de delimitat intre ele datorita intrepatrunderilor efectelor de tranzitie. Solurile cernoziomice (molisolurile), situate in estul si sudul podisului, cuprind sa principale tipuri de sol: cernoziomurile, cernoziomurile cambice, cernoziomurile argiloiluviale. Solurile argiloiluviale ocupa partile centrala si nord-vestica ale podisului, corespunzand padurilor de foioase. Ca tipuri principale apar soluri cenusii, soluri brune, luvisoluri albice (soulri podzolice). Solurile cenusii se gasesc sub forma unei fasii de latimi diferite in partea sud-estica, si in cea estica, aproximativ intre 200 si 300 m altitudine (in Podisul Barladului, in lungul Coastei Moldave si al Coastei Ibanestilor s.a.). Solurile brune sunt cele mai raspandite si corespund padurilor de foioase cu sau fara fag. Fata de solurile brune argiloiluviale cu fertilitate apreciabila, cele brune luvice sunt mult mai raspandite si se caracterizeaza printr-o evidenta podzolire si argiloiluviere. Luvisolurile albice sunt localizate in nord-vestul podisului, pe dealuri inalte (in jur de peste 450 m) din Podisul Sucevei. Solurile intrazonale si slab dezvoltate au aparitii insulare sau in benzi (ce totalizeaza circa 17% din Podisul Moldovei) si sunt reprezentate prin regosoluri si erodisoluri, dispersate in areale reduse pe versantii supusi eroziunii.

10

Turismul Turismul cuprinde obiective de interes national si international in partea nordica si in jurul orasulul Targu Neamt, Cetatea Neamtului, Manastirile Neamt, Agapia, Varatec, Secu, Statiunile Oglinzi si Baltatesti. Provincia turistica a Podisului Moldovei se desfasoara in estul Romaniei, cuprinzand regiuni de dealuri , podis si depresiuni in care specificul este dat de elementele istorice si de cultura (ruine de cetati medievale, biserici apartinand diferitelor epoci si stiluri, edificii din sec. XVIII-XIX, numeroase muzee, etc.) si prin peisajele caracteristice anumitor regiuni: podgorii si livezi renumite. In zona Podisului Moldovei se contureaza doua zone turistice complexe ce au ca centre polarizatoare Suceava si Iasi, in rest sunt centre turistice cu o mai mica importanta.

11

BIBLIOGRAFIE:
Petru Gasteru, Ana Popova, Tratatul de geografie, vol IV, ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1992 Marius Lungu, Romania-Atlas geografic, ed. Steaua Nordului, Constanta, 2003 Mihai Ielenicz, Dealurile si Podisurile Romaniei, ed. Fundatiei Romania Mare, Bucuresti, 1999 http://www.luncaprut.ro http://ro.wikipedia.org/wiki/Podi%C8%99ul_Moldovei