Aritmiile reprezinta tulburari ale ritmului cardiac care afecteaza frecventa, regularitatea si intensitatea contractiilor cardiace.

O aritmie apare atunci cand frecventa batailor (contractiilor) cardiace regulate se modifica - contractiile pot deveni mai rapide sau mai lente sau neregulate. Aritmiile pot apare la persoane care sufera de boli cardiace, dar pot apare si la persoane fara boli cardiace. Aritmia rareori pune viata in pericol, dar poate predispune la diferite afectiuni, cum ar fi accidentul vascular cerebral.

Bataile cardiace normale sunt controlate prin semnale electrice care pornesc de la nivelul nodulului sino-atrial. Nodulul sino-atrial este situata in partea de sus a atriului dreptul. Inima este impartita in patru camere: doua atrii in partea de sus si doua ventricule in partea de jos. Rolul atriilor este de a umple ventriculele cu sange si ventriculele propulseaza (pompeaza) sangele catre plamani si restul corpului. In mod normal impulsul electric de la nivelul nodulului sino-atrial se propaga concentric (in pata de ulei) la nivelul atriilor, apoi impulsul electric ajunge la nivelul nodulului atrio-venricular de unde prin intermediul fascicului His si retelei Purkinje este transmis ventriculelor. Aritmiile se datoreaza unei anomalii in producerea si transmiterea stimului electric. Exista diferite forme de aritmii, dar cele care intereseaza ventriculele sunt, in general, mai grave. Tipuri de aritmii cardiace:

Aritmiile sunt caracterizate prin modificari ale ritmului cardiac: inima bate prea lent (bradicardie) sau prea rapid (tahicardie).

Bradicardii

Bradicardia se produce atunci cand inima bate atat de lent incat nu poate pompa suficient sange pentru a satisface nevoile organismului. Netratata, bradicardia poate provoca oboseala excesiva, vertij, ameteli sau lipotimii (lesin) pentru ca nu ajunge suficient sange la nivelul creierului. Tratamentul acestei aritmii consta in plasarea unui pace-maker (stimulator electronic) care ajuta inima sa bata normal. Bradicardia poate apare in caz de: Boala nodulului sinusul (bradicardia sinusala) Bradicardia poate fi cauzata de o afectiune a nodulului sinusal (stimulatorul natural al inimii), ceea ce face ca inima sa bata prea lent. Aceasta boala poate fi datorata imbatranirii. Unele medicamente pot, de asemenea, provoca sau agrava bradicaridia. Boala nodulului sinusul poate fi tratata cu medicamente aritmice sau cu ajutorul pace-maker-ului (stimulator electronic). Blocurile cardiace Blocul cardiac este numele atribuit incetinirii sau intreruperii semnalului electric care ajunge la ventricule. Semnalul electric ,in mod normal, provine de la nivelul nodulului sino-atrial situat la nivelul atriului drept si apoi este transmis la nivelul ventriculilor, in asa fel incat sa determine contractia miocardului.

Tahicardii Tahicardia se produce atunci cand inima bate prea repede. Exista doua tipuri principale de tahicardii: Tahicardii supraventriculare (situate la nivelul atriilor sau nodulului atrioventricular) sunt:

1. Flutter-ul atrial In caz de flutter atrial, un impuls electric suplimentar sau precoce se propaga la nivelul atriilor pe un traiect circular, in loc sa fie transmis spre nodulul atrio-ventricular. In flutter-ul atrial contractiile cardiace au o frecventa mult mai mare decat este normal. Flutter-ul atrial nu pune viata in pericol, dar poate provoca dureri toracice,ameteli,lesin,etc. 2.Fibrilatia atriala Aceasta forma de tahicardie se produce in cazul in care activitatea electrica a atriilor este dezorganizata si foarte rapida. Stimulul electric stimuleaza atriile la intamplare si cu o frecventa foarte mare, provocand contractii foarte rapide ale ventriculilor care vor functiona ineficient. Desi ,deobicei, nu pune viata in pericol, bataile neregulate si dezorganizate ale ventriculilor pot provoca ameteli sau palpitatii. Daca aceasta problema persista creste riscul de accidente vasculare cerebrale, pentru ca sangele stagneaza in atrii cu formarea de cheaguri ce pot migra de la inima la creier cu producerea unui accident vascular cerebral. 3. Tahicardia paroxistica supraventricular (TPSV) Acest tip de tahicardie face ca inima sa bata de aproximativ 140 - 250 de ori pe minut (inima bate in mod normal intre 60- 80 de ori pe minut). In caz de TPSV apare un circuit electric suplimentar care permite trecerea impulsului electric de la atrii spre ventriculi. Apare frecvent la persoane tinere.

4. Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) Aceasta este o malformatie congenitala (prezenta de la nastere). Cele mai multe persoane cu sindrom WPW duc o viata normala si multi nu au simptome sau episoade de tahicardie. Cu toate acestea,sindromul WPW poate provoca contractii cardiace foarte rapide, frecventa poate sa ajunga pana la 240 de batai pe minut. Dintre simptomele sindromului WPW cele mai frecvente sunt palpitatiile, respiratie dificila si scurta, lesin si angina pectorala (dureri toracice). Cu toate ca aceasta boala este prezenta de la nastere, simptomele apar frecvent la maturitate. 5.Tahicardia In tahicardia sinusala minut.

sinusala

frecventa

cardiaca

este

de

90-120

de

batai

pe

6.Extrasistola atriala Extrasistola este o bataie in plus aparuta inainte de momentul normal in care trebuie sa se manifeste, bataie in plus urmata de o pauza. Cele care se produc in camerele superioare (atrii) sunt numite extrasistole atriale. Daca ati avut vreodata senzatia ca inima a sarit o bataie, a fost probabil din cauza acestui tip de aritmie. In realitate inima nu sare o bataie, ci o contractie suplimentara se produce mai rapid decat este normal. Tahicardii ventriculare (situate la nivelul ventriculilor)

1.Tahicardia ventriculara Tahicardia ventriculara apare atunci cand ventriculelor bat prea repede. Aceasta boala poate fi foarte grava, deoarece ventriculii sunt responsabili de pomparea sangelui in corp. Daca tahicardia este suficient de severa pentru a impiedica pomparea unei cantitati suficiente de sange viata poate fi pusa in pericol. Tahicardia ventriculara pot fi tratata cu medicamente. Alte optiuni de tratament includ implantarea a unui defibrilator intern, ablatie prin cateterizare, interventii non-chirurgicale care constau in distrugerea celulelor anormale si ablatie chirurgicala a tesutului cardiac afectat. 2. Fibrilatia ventriculara Fibrilatia ventriculara este o tulburare grava a ritmului cardiac, caracterizata prin disparitia oricarei contractii organizate a ventriculelor, inlocuita printr-o tremulatie ventriculara (contractii localizate anarhice si ineficace). O fibrilatie ventriculara poate sa fie observata ca urmare a unui infarct miocardic sau a unei alte cardiopatii sau chiar ca o complicatie a unei electrocutari. Fibrilatia ventriculara provoaca o oprire cardiocirculatorie responsabila de o pierdere a constientei side o stare de moarte aparenta. Diagnosticul, evocat pe baza starii subiectului, trebuie sa fie confirmat prin electrocardiograma, practicata imediat dupa internarea de urgenta. Tratamentul de urgenta consta in defibrilare (soc electric extern), destinat sa regularizeze contractiile cardiace. 3. Extrasistola ventriculara Extrasistolele ventriculare sunt batai cardiace premature , batai care apar mai repede decat normal si care intrerup ritmul cardiac normal. Bataile premature pot avea originea la orice nivel al inimii ,cand pornesc din ventriculi se numesc extrasistole ventriculare (ESV). Cauze: stresul varsta inaintata- aritmiile apar de obicei la persoanele de varsta a doua. Cu inaintarea in varsta pacientii sunt mai expusi sa sufere de aritmii. abuzul de tutun, alcool, cafea sau alte excitante arterioscleroza (intarirea sau sclerozarea peretilor arteriali si ai inimii) si ateroscleroza (depozite de grasime depuse pe peretii arteriali), care poate determina o scadere a fluxului de sange (ischemie) la nivelul cordului utilizarea unor medicamente precum diuretice ,digoxin si antiaritmice bronhopneumonia (infectie a aparatului respirator) si insuficienta respiratorie embolia pulmonara (migrarea un cheag de sange sau embol grasos care determina obstructia arterei pulmonare) deshidratarea ( lipsa unui aport normal sau pierderi excesive de apa: transpiratii excesive ,poliurie) bolile cardiace coronariene ( scaderea fluxului de sange in arterele care furnizarea sange pentru musculatura cardiaca) si bolile valvulare care conduc la oxigenare deficitara a tesutului cardiac. hipertiroidismul este o boala endocrina care se datoreaza secretiei excesive a hormonilor tiroidieni si care predispune la aparitia aritmiilor.

Simptome: Cand inima bate mai repede decat normal se numeste tahicardie. Simptomele tahicardiei includ dureri in piept (angina pectorala), palpitatii, cefalee (durere de cap), ameteli si, uneori, pierdere a starii de constienta. Atunci cand inima bate prea lent se numeste bradicardie. Bradicardia poate duce la oboseala, dispnee (respiratie dificila), cefalee (durere de cap), ameteli si lesin, pentru ca este frecvent insotita de scaderea tensiunii arteriale.

Examenul

clinic

Examenul clinic incepe cu istoricul pacientului. Medicul va intreba de existenta altor boli, administrarea de medicamente, consumul de tutun sau alcool, practicarea unui sport. Ascultatia inimii cu ajutorul stetoscopului ramane un examen valoros pentru diagnosticul aritmiilor, dar aparatura moderna poate ajuta la identificarea tulburarilor de ritm cu o acuratete mult mare.

Electrocardiograma de repaus

Electrocardiograma (ECG) este un traseu al impulsurilor electrice ale inimii inregistrat cu mici electrozi ce se fixeaza pe piept si se conecteaza la un electrocardiograf. Caracteristicile traseului ECG permit determinarea tipului de aritmie cardiaca.

Electrocardiograma ambulatorie (monitorizarea Holter )

Avand in vedere ca aritmia poate sa nu apara in timpul spitalizarii, exista dispozitive ECG portabile ce inregistreaza traseele ECG la domiciliu. Unele dispozitive sunt pornite permanent pentru o perioada de timp (frecvent 24-48 ore), altele sunt activate in cazul in care pacientul simte o aritmie (palpitatie sau alt simptom).

Testul de efort (electrocardiograma de efort)

Unele aritmii pot fi declansate de efort, motiv pentru care se cere pacientului sa mearga pe un covor rulant sau o bicicleta ergonomica in timp ce este conectat la un aparat ECG.

Studiile electrofiziologice

Studiile electrofiziologice sunt explorari mai complexe. Sonde de dimensiuni foarte mici prevazute cu electrozi se introduc printr-o vena (de la antebrat sau picior) si impinse pana la nivelul inimii. Aceste sonde contin electrozi ce pot detecta tesutul muscular cardiac care redirectioneaza sau blocheaza semnalul electric de la nivelul nodulului sinusal. Radiografia toracica, ecocardiografia si rezonanta magnetica permit cunoasterea marimii inimii si miscarile sale, precum si observarea functionarii valvelor si rapiditatea debitului sanguin.

Testul de inclinare

Testul de inclinare este util pentru confirmarea disfunctiei autonome (sistemului nervos vegetativ) . Testul presupune utilizarea unei suprafete plane cu inclinare la 70 timp de 45 minute cu monitorizarea tensiunii si frecventei cardiace. Un rezultat pozitiv apare cand scaderea tensiunii arteriale si frecventei cardiace produce simptome (bradicardie cu ameteala ,lipotimie). Acest test este mai putin specific decat testele de efort si studiile electrofiziologice. In unele cazuri tulburarile de ritm se datoreaza obiceiurile daunatoare sanatatii, cum ar fi consumul excesiv de alcool, cafea, droguri si tutun. Renuntarea la aceste obiceiuri deobicei duce la disparitia aritmiei. In alte cazuri aritmiile sunt un simptom al bolilor de inima, iar acestea nu pot fi controlate daca nu se trateaza boala de baza.

Tratamentul medicamentos mai multe medicamente capabile sa incetineasca ritmul cardiac.

Exista

Beta-blocantele ( atenolol, metoprolol) sunt foarte utile pentru a regla ritmul cardiac in multe tulburari cardiace. De multe ori aceste medicamente sunt prescrise pentru a scadea tensiunea arteriala sau dupa un atac de cord. Digoxin provine din familia digitalicelor si este utilizat pentru a trata fibrilatia si flutter-ul atrial si tahicardia supraventriculara. Are efect inotrop si cronotrop pozitiv (creste frecventa cardiaca) Blocantii canalului de calciu reduc frecventa cardiaca si tensiunea arteriala prin inhibarea contractiei musculare netede. Efectele secundare sunt ameteala,durerile de cap, constipatia si retentia de lichide. Medicamentele antiaritmice propriu-zise sunt destinat corectarii unor tulburari ale ritmului cardiac, mai ales ale contractiilor prea rapide sau ineficace. Cel mai cunoscut antiaritmic este amiodarona util pentru tratamentul fibrilatiei ventriculare si tahicardiei ventriculare. Pacientii care sufera de fibrilatie atriala trebuie sa urmeze tratament anticoagulant cu warfarina sau heparina standard pentru a preveni formarea cheagurilor de sange si aparitia accidentelor vasculare cerebrale.

Ablatia prin radiofrecventa

Multe aritmii pot fi vindecate imediat prin eliminarea tesutului cardiac anormal cu ajutorul undelor de radiofrecventa. Sondele utilizate pentru studiul electrofiziologic pot emite unde de radiofrecventa cu distrugerea tesutului cardiac care transmite neadecvat semnalul electric (crearea de mici cicatrici la nivelul tesutului cardiac pentru a bloca undele electrice responsabile de aparitia aritmiei). Aceasta actiune restabileste ritmul cardiac normal.

Pacemaker cardiac sau stimulator cardiac

Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-un generator de impulsuri electrice conectat la unul sau doi electrozi conductori introdusi pe cale venoasa in cavitatile cardiace sau pe suprafata exterioara a inimii. Atunci cind generatorul ramane in afara corpului pacientului, se realizeaza o cardiostimulare temporara. Aceasta este indicata in acele situatii in care se presupune ca tahicardia simptomatica tratata prin electrostimulare va inceta spontan. In situatia unei cardiostimulari permanente, generatorul de impulsuri este pozitionat intr-un buzunar subcutanat (sub piele). Impulsurile electrice emise de acesta sunt conduse la inima fie prin intermediul unor catetere introduse pe cale endovenoasa pana in cavitatile drepte ale inimii, fie prin electrozi epicardici implantati in miocard.Un pacemaker este capabil sa-si intrerupa activitatea in prezenta unui ritm cardiac spontan, evitind astfel competetia intre activitatea cardiaca spontana si activitatea cardiaca initiata de catre generatorul de impulsuri. Practic in cazul unui bolnav cu stimulator cardiac, pacemaker-ul intervine atunci cand este nevoie si prin socuri electrice asigura frecventa cardiaca asemanatoare cu cea normala.

Defibrilare

Defibrilatoarele sunt dispozitive care restabilesc ritmul sinusal (ritmul normal al inimii) prin aplicarea unui soc electric la nivelul toracelui. Defibrilarea este eficienta in fibrilatia ventriculara, dar pentru ca acest tip de aritmie duce la deces in termen de patru minute, defibrilarea este utila daca se face imediat. Defibrilarea in primele 3-5 minute de la debutul fibrilatiei ventriculare poate dubla sau tripla sansele de resuscitare. Tratament naturist Coenzyme Q10 (1-1-0 dupa masa; 3 luni continuu; faciliteaza oxigenarea sangelui in arterele inimii prevenind bataile neregulate ce produc discomfort in zona precordiala si anxietate - stare de teama secundara instalarii aritmiei) sau Super Coenzyme Q10 Plus (1-1-0 dupa masa; 3 luni continuu; indicata mai ales la varstnicii cu afectiuni cardiovasculare) sau Coenzyme Q10 Sublingual (0-1-0 dupa masa; 2 luni continuu; actioneaza rapid, eliminand diversele tipuri de aritmie ce pot aparea atat la oamenii aparent sanatosi cat si la pacientii cardiaci). Rhodiolin (2-4 capsule pe zi in momontele de stres asociate cu dereglari ale ritmului cardiac; inlatura simptomele neplacute prin relaxarea sistemului neurovegetativ). Vital A/ B/ AB/ 0 (1-1-0 dupa masa; se administreaza pana la terminarea tabletelor din flacon si se repeta in ritm de 3 cure pe an; combate aritmia prin reglarea nivelului de minerale, vitamine din organism si prin inlaturarea anemiei destul de frecvente la populatie ce are ca repercursiuni tulburarea ritmului cardiac).

Exista

si

serie

de

plante

din

care

se

pot

prepara

remedii

pentru

aceste

afectiuni:

Paducelul este un arbust inrudit cu macesul. Creste sub forma unei tufe spinoase in poieni, la liziera padurilor, dar si pe dealuri.Substantele active pe care le gasim in atat in florile cat si in frunzele sale sunt acidul crategic, acidul ursolic, vitamina C, tanin, flavonoizi si uleiuri aromate. Ceaiul de paducel produce vasodilatarea arteriala, scaderea tensiunii si are efect sedativ. In acelasi timp este si un tonic al inimii. Produsele pe baza de paducel sunt numite de specialistii francezi laptele batranilor, datorita efectelor benefice pe care le are in special asupra persoanelor de varsta a treia. Ungurasul este o planta medicinala , inalta de 30-50 cm, acoperita cu perisori care ii confera un aspect albicios. Infloreste incepand din iunie pana in septembrie, perioada in care se pot recolta partile aeriene ale pantei. Este o planta fara pretentii, rezistenta la seceta si o putem intalni in locuri insorite, pe terenurile necultivate sau pe pasuni. Planta este pomenita in medicina antica egipteana dar si in cea indiana, ca expectorant si remediu in diferite afectiuni respiratorii. Ceaiul de unguras provoaca scaderea tensiunii si se recomanda pacientilor hipertensivi, efect care se datoreaza continutului de azotat de potasiu si colinei. Se prepara infuzii din o lingura de planta uscata si maruntita la o cana de apa clocotita, iar ceaiul se bea pe stomacul gol. Talpa gastii se mai numeste in popor si creasta cocosului sau somnisor.Creste in aceleasi conditii ca si ungurasul si infloreste toata vara. O putem intalni si pe dealuri si in fanete. De la talpa gastii se pot utiliza in scop terapeutic partile aeriene care se recolteaza, de asemenea, cand planta este inflorita. Se recomanda in starile depresive, planta regland bataile inimii,scade tensiunea arteriala si produce somnolenta (este de 3 ori mai puternica decat valeriana!)