Sunteți pe pagina 1din 2

Rolul literaturii in perioada pasoptista In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, civilizatia si cultura din tarile ro mane incep sa se orienteze

spre Occident. Redirectionarea are doua cauze importa nte: criza Imperiului Otoman si trezirea constiintei nationale. Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne, iar prin op era scriitoriilor se instaureaza un nou climat literar si o noua stare de spirit . Functia literaturii nu mai ramane doar aceea de a raspandi cultura, de a lumina. Conceptul de literatura include acum noi valente: transmiterea emotiilor estetice , trezirea sentimentului national, educatia morala si mesianismul social. Descrierea si analiza cazului: Din punct de vedere cronologic, epoca pasoptista se situeaza intre anii 1830 si 1860, avand ca nucleu revolutia anului 1848. Scriitorii pasoptisti, nascuti in primele decenii ale secolului al XIX-lea, p rovin, de obicei, din clasele de sus. Educati in Apus sau influentati de ideile Apusului, vorbind si scriind frantuzeste, ei sunt promotorii renasterii national e. Ca prima generatie a literaturii noastre moderne, au intrat in constiinta rom aneasca drept oamenii inceputului de drum. Gustul este unul comun: toti sunt romantici, iar Parisul devine pentru o jumat ate de veac polul intelectualitatii romanesti. Teme, motive sau concepte literar e cultivate in Franta ajung rapid la moda si in Principate. Chiar daca romantismul este curentul literar dominant, in paralel cu el se manif esta (cu ecouri mai estompate) tendinte clasice, preromantice si realiste. Situatia este putin ciudata: relativ tanara, literatura romana n-a urmat evolu tia normala a marilor literaturi europene. Din graba recuperarii si din dorinta sinc ronizarii, literatura pasoptista amesteca incontinuu varstele literare. Astfel, roma ntismul, marele adversar al clasicismului, ajunge sa coexiste cu acesta. Dacia literara Aparuta intr-o perioada dificila pentru publicatiile autohtone,revista Dacia lite rara a simbolizat un nou inceput pentru literatura romana, reprezentand o noutate a presei. Intr-o perioada in care putinele publicatii existente prezentau prepo nderente fapte politice, Dacia literara a fost, prin caracterul sau pata de culoar e in presa romaneasca. "Dacia literar" continu idei valoroase promovate nu cu muli ani nainte de reviste din toate cele trei provincii romnesti: "Curierul romnesc" (aparut in 1829), al lu i Ion Heliade Rdulescu, in Muntenia, "Albina romneasc" (1829), a lui Gheorghe Asach i, in Moldova, si "Foaia pentru minte, inim i literatur" (1838), a lui Bariiu, in Tr ansilvania. Publicata la 30 ianuarie 1840 revista marcheaza un punct de cotitura in literat ura romaneasca in care redactorul responsabil al revistei isi fixeaza ca obiecti v exclusiv literatura fara a parasi insa telurile politice si nationale pe care mersesera predecesorii sai. In Introductie, articol aparut in primul numar al revistei sunt prezentate real itatile vremii in privinta publicatiilor nationale. Sunt mentionate circumstantele politice anterioare ce au impiedicat dezvoltar ea presei de pana atunci, aducandu-se in discutie si celelalte ziare nationale, care includeau prea mult politica fara sa puna accentul necesar pe literatura.

Astfel, Dacia literara este prima revista care se angajeaza sa publice doar luc rari literare originale din toate provinciile romanesti, pentru a fi un repertor iu general al literaturii romanesti. Concluzii: Pasoptismul literar s-a manifestat intr-o juxtapunere de curente literare, direc tii estetice si stiluri, coexistand laolalta elemente iluministe cu cele de neoc lasicism, umanism,realism, mesianism(profetic) utopic(fantezit) si national, toa te in formele romantismului, ce incepuse deja a se afirma ca un curent literar m odern, in descendenta celui francez. Pe ansamblu,literatura pasoptista s-a dovedit a fi democratica, nationala, ed ucativa,ea avand si dificila sarcina de a forma un public,de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. In numele aceleiasi idei nationale, s -a dus batalia pt o limba unitara, cu constita clara ca existenta acesteia e o c onditie pentru pastrarea identitatii nationale.Scriitorii de seama au aparat pri ncipiul fonetic in ortografie si, pronuntandu-se inproblema neologismelor, au ado ptat principiul imprumutului moderat,in limitele necesitatilorimpuse de dinamica sociala si culturala. Doctrina literara, care a fost, a avut un caracter hibrid(corcitura)si eclect ic(imbinare),dar asta nu i-a impiedicat sa aspire,conform personalitatii fiecaru ia,la un frumos etern, la totalitate si determinare, cu convingerea ca realitate a are un sens unic, care se cere descoperit prin cuvant. Trecerea de la o epoca la alta se savarseste adesea printr-o miscare de pendul, ca si cum continutul de exprimat nu ar mai incapea in formele artistice existent e si ar impune descperirea unor modalitati de a scrie diametral opus. In aceasta incercare de renovare radicala, unii au vazut o manifestare de ordin psihologic ,dorinta intima a artisului de a birui inertia si a se diferentia prin originali tate. Explicatia este si de natura sociala, fiind vorba de repercursiunile(conse cintele) in constiinta a proceselor majore ceea ce agita viata materiala a oamen ilor. Intelegerea rolului poporului in istorie este principala deosebire dintre con ceptia istorica cronicareasca si cea a scriitorilor epocii pasoptiste. Prin urmare, speciile si temele literare se diversifica: sunt abordate moment e din istoria poporului roman, in "Romanii supt Minai-Voievod Viteazul", de Nico lae Balcescu;sunt criticate aspecte din viata sociala, in "Fiziologia provintial ului", de Costache Negruzzi;proza devine lirica, prin "Cantarea Romaniei", de Ale cu Russo; apar romane cu teme romantice: "Tainele inimii", de Mihail Kogalnicean u, "Manoil" si "Elena", de Dimitrie Bolintineanu; "Calatorie in Africa", de Vasi le Alecsandri, este un "sistem narativ peprincipiul Decameronului", dupa cum il car acterizeaza George Calinescu, iar "Romanii supt Minai-Voievod Viteazul" este, in aprecierea aceluiasi critic literar, "descrierea religio inspaimantata a unei R omanii de o maretie salbatica". Potrivit lui Paul Cornea, "Alexandru Lapusneanul ", de Costache Negruzzi, prezinta "destinul unui domnitor infernal ca Richard alI II-lea