Sunteți pe pagina 1din 23

Cap.

I La paharul vesel
Deja au trecut dou luni de cnd am plecat de la Kyoto. ncepe s mi fie dor de hal sau de apartamentul Sayei poate de apartament mi-e cel mai dor. Poate nu ar trebui s m plng deoarece am pisicile cu mine i la fel i pe Kitamura. Cred c a fi luat-o razna dac nu i-a fi avut cu mine. Poate v ntrebai unde sunt acum! Ei bine, sunt n drum spre Osaka. Dei am pornit din Kyoto acum dou luni sunt abia la jumtatea drumului. Am auzit nite zvonuri despre un medalion care este extrem de scump, pe piaa neagr i pe care capul mafiei din Kyoto nu i l-a permis, aa c medalionul a ajuns la Osaka. Kitamura mi-a confirmat zvonul i mi-a spus c este vorba de medalionul Leopardului. Trebuie s dau ntr-un fel sau altul de el. Am vorbit cu Aya la telefon n urm cu o sptamn i mi-a spus c Shuji nu s-a mai micat. Am simit n glasul ei tristee, dar nu am putut s i spun nimic, pur i simplu nu am curajul s i spun ce simt. Fata asta m-a transformat dintr-un asasin ntr-un ndrgostit incurabil. Ce prostie s auzi acest lucru venind din partea unui biat, sau mai bine spus din partea mea. ncepea s se crape de ziu n timp ce intram ntr-o pdure. Eram rupt de oboseal aa c am preferat s m urc pe spatele Panterei. Era att de bine s mergi prin pdure dimineaa, dar ar fi i mai bine dac ai putea merge fr s i fie somn. Nu am nchis un ochi de dou zile aa c mi-am pus capul pe gtul Panterei i am adormit instantaneu. Era att de confortabil acolo nct nici nu mi venea s m mai trezesc. Cnd mi-am deschis ochii nu mi-a venit s cred c soarele ncepea s apun. Credeam c dormisem cteva ore, nu toat ziua! Deja ieeam din pdure i intram ntr-un sat. Casele erau una lng alta, fiecare avnd cte o grdin frumos aranjat. Nu aveam planuri s stau acolo, dar voiam s mnnc ceva apoi o luam din nou la drum. Am gsit o cofetrie n care am intrat s mi iau ceva. Se prea c eram singurul client n acel moment. Tnara care servea mi-a zmbit i m-a poftit s stau cu ea pentru c nu prea avuse clieni n acea zi dar i-am spus c m grbesc. Am mncat repede prjitura pe care mi-o luasem pentru c eram mort de foame. Afar era bezn cnd am ajuns aproape de ieirea din sat. Am vzut la capul strzii un bar i m-am gndit c poate a reui s aflu cte ceva despre medalion. Cu ct este omul mai beat, cu att i spune mai multe! Am zmbit. La paharul vesel. Ce nume potrivit pentru un astfel de loc! Barul era de fapt o cas de lemn mai veche. Cnd am intrat nuntru, cei de acolo s-au ntors s m priveasc. Nu le-am acordat prea mult atenie ci m-am ndreptat spre tejghea. Acolo, un brbat de vrst mijlocie m privea curios. -Cu ce te pot servi ? m-a ntrebat n timp ce m aezam. -Cu un suc de portocale.
1

Barmanul m-a privit o clip ca i cnd i-a fi cerut o bomboan uriaa sau ceva asemntor, dar nu mi-a spus nimic ci s-a dus s fac sucul. Dei eram major nu mi plcea alcoolul, chiar l detestam, la fel ca i igrile. Brbatul s-a ntors cu un pahar mare de suc pe care mi l-a pus n fa. -Nu ari ca i cum ai fi de prin prile astea! mi-a spus el. -Da, ai dreptate! Nu sunt de aici, am spus eu plictisit. -Atunci ce caui pe aici? -Am venit s...am venit s rezolv nite treburi. -Aaa, s ai grij, mi-a spus el, pentru c dup ce se ntunec umbl pe aici doi mafioi. De multe ori am probleme cu ei aici, n bar. Bingo! Drept la int! Mai bine de att nici nu puteam nimeri. Tot ce aveam de fcut era s atept. -ncotro te ndrepi? -Osaka! am spus eu punnd paharul aproape gol pe tejghea. -Mai ai de mers, mi-a spus barmanul zmbind, dar mult noroc. Ua barului se deschise i se trnti de perete n timp ce doi brbai bine cldii intrau nuntru. L-am privit pe barman i l-am vzut cum se albete. M-am ntors din nou s i privesc pe cei doi care se luaser la ceart cu un tnr care nu putea lega dou vorbe din cauza buturii. Se prea c cei doi erau un grup foarte vesel. -De ei vorbeai? l-am ntrebat eu pe barman. Acesta a tresrit cnd m-a auzit. -Da, dar nu am curajul s le spun ceva pentru c s-ar lega de mine. Prefer s atept pn se satur i pleac. -tiu c ai o groaz de curaj n tine! am spus eu rznd. Am but i ultima gur de suc din pahar, apoi l-am trntit pe tejghea. Barmanul s-a uitat la mine, apoi a privit undeva n spatele meu. -Chiar nu v sturai de scandal, biei? M-am ntors s i vd pe cei doi brbai postai n spatele meu. Erau mai mult ca sigur ameii i ei de la butur...sau poate de la altceva. L-am privit pe cel mai bine fcut dintre ei care era cu un cap mai mare dect mine. -Ai spus ceva, piciule? mi-a spus el. -Am ntrebat dac nu v-ai sturat de scandal? Tipul flutur nervos o bt prin faa mea, dar nu i ddeam nici un pic de atenie, ceea ce l enerv i mai tare. -Ce faci? se smiorci barmanul. Nu eti n toate minile?! Vrei s mori nainte de vreme? M-am ntors spre el zmbind. Arta ca i cnd ar leina n orice clip. -Vrei s scapi de ei sau nu? M-am dat la timp la o parte pentru c bta mastodontului lovi tejgheaua i aproape o fcu buci. -Au! Cred c ar fi durut! am spus eu privind tejgheaua. -i bai joc de noi, piciule? a spus cellalt.

-Deloc! Vreau doar s v ntreb ceva. Am aflat c facei parte dintr-o grupare mafiot i s-ar putea s avei nite informaii utile pentru mine. O nou lovitur se abtu asupra mea, ns m-am dat la o parte. -Cine te crezi, mi, piciule? spuse mastodontul n timp ce lovi aerul de cteva ori cu bta. M-am lsat pentru o secund jos, iar cnd m-am ridicat mastodontul era una cu podeaua. M-am dus lng cellalt care ncepea s tremure de fric. I-am sucit mna ca s lase bta, apoi l-am trntit la pmnt. I-am luat arma i m-am dus lng cellalt care ncerca s se ridice. -M-ai ntrebat cine m cred? i-am optit eu. Nu m cred cine tie cine, dar mult lume mi spune Pisica Neagr. De la expresia de pe chipul lui am neles c eram destul de cunoscut i pe acolo, sau poate eram cunoscut doar de mafioi. -Deci - cum spuneam nainte s m ntrerupei grosolan s-ar putea s avei nite informaii utile. tii ceva despre medalionul care a fost dus la Osaka din Kyoto? -Nu, nu tim nimic! a spus mastodontul. -De ce am impresia c m minii? Pantera, m ajui puin? Eram contient de faptul c nu o putea vedea, dar de simit era cu totul alt poveste. Pantera i-a fcut apariia din medalion apoi m-a privit n ochi. A neles ce trebuia s fac fr s i spun. S-a dus lng ce doi i a nceput s se frece de ei. Cteodat i bga i ghearele, dar nu prea tare. Acetia tresreau de fiecare dat cnd Pantera i atingea. -Ce faci? mi-a spus unul dintre ei. Vocea i tremura ngrozitor. -Ce pot s fac cnd voi suntei acolo, iar eu aici? V mai ntreb odat. Ce tii despre medalionul care a fost dus la Osaka din Kyoto? -Shin...Shintaro Kimura din Osaka trebuie s tie mai multe despre el, mi-a spus mastodontul tremurnd. -Ai vzut, biei? Nu este att de greu! Mai am o cerere. Nu mai punei piciorul aici, altfel voi veni dup voi. S-au ridicat mpiedicndu-se unul de altul i nghesuindu-se pe u ca s ias ct mai repede. Am nceput s rd cu lacrimi cnd i-am vzut. I-am mulumit Panterei i i-am fcut semn s intre n medalion. Aceasta ns a refuzat i a rmas afar. -Bine, am spus eu privindu-l pe barman. Nu cred c vor mai veni pe aici, dar dac totui mai vin, spunele c Pisica Neagr este aici. Barmanul era nc alb la faa i era unul cu peretele din spatele tejghelei. -Deci, la drum! am spus eu ndreptndu-m spre u. -Pleci la ora aceasta? Cu o clip n urm crezusem c barmanul i pierduse vocea, dar se prea c i revenise. -Da! am spus eu privindu-l. Am treburi de rezolvat la Osaka.

-Dac atepi pn la diminea te voi duce chiar eu. Tocmai am deschis un restaurant acolo i trebuie s verific ceva. -Mulumesc de ofert, dar prefer s merg pe jos! -Eti sigur? n orice caz, dac vreodat vei avea nevoie de ceva contacteaz-m la numrul acesta. Mi-a ntins o carte de vizit pe care scria un numr de telefon. -Dl. Hayate? -Corect! mi-a spus el zmbind. -Promit c am s v contactez dac am nevoie de ceva. -Aa s faci ! Am dat s ies, dar barmanul a aprut n spatele meu. -Mulumesc c i-ai alungat ! mi fceau mari probleme de ceva vreme ncoace. -Oricnd! i-am spus eu zmbind. -Drum bun, Pisic Neagr! -M numesc Shuichi, Hayashi Shuichi! L-am privit nc o dat apoi am ieit. Un rnd de beri din partea casei urmat de urale s-a auzit venind din bar. Aflasem ce voiam i l ajutasem i pe om. Luna strlucea superb deasupra mea ncat m-am oprit s o privesc. L-am vzut pe Kitamura apropiindu-se mpreun cu Pantera i celelalte dou pisici. -De ce a trebuit s i sperii att de ru pe cei doi? tii c puteam i pot s i spun ce vrei s afli. -Da, tiu, dar prefer s m descurc singur. Dac mi spuneai tu totul n trei zile eram napoi la Kyoto. -i era un lucru ru? -Nu, doar c vreau s fiu o vreme singur. Clopotul din turnul bisericii anuna miezul nopii n timp ce eu ieeam din sat.

Cap II Doamna detectiv?!


Dac tiam vreodat c drumul pn la Osaka este att de lung, nu refuzam oferta dl. Hayate de a m duce cu maina. M-am ntlnit cu el pe drum a doua zi dup ce am plecat de la bar i m-a ntrebat dac sigur doream s merg pe jos, iar eu am fost destul de tmpit s spun da. Am dat peste cteva zile din nou de el, dar atunci se ntorcea. A nceput s rd cnd m-a vzut tot pe drum. De atunci sunt pe spatele felinelor, care alearg n continuu. Acum sunt la cel mult o zi deprtare de Osaka. Oraul se ntinde la poalele dealului pe care m aflu. M credei sau nu, dar este o privelite de neuitat, mai ales pe timpul nopii. -Ce superb! spunea Kitamura n timp ce privea hipnotizat oraul de sub picioarele noastre. -Poate pn la urma a meritat tot drumul! am spus eu n timp ce m trnteam pe spate. Hmm, ce de stele. n nici o noapte nu am vzut att de multe. Poate ai descoperit de unde tiu acest lucru, dar dac nu, am s v spun. De cnd sunt pe drum dorm sub cerul liber, nsa nu pot s m plng, deoarece Pantera este o pern destul de confortabil. -Shuichi ! Shuichi, trezete-te ! Mi-am deschis ochii i am privit buimcit in jur, dar nu vedeam mare lucru pentru c nc era bezn. -Ce s-a ntmplat, Kitamura? De ce m trezeti la la ora 5?! Am fcut ochi mari cnd am vzut ct era ceasul. -Vrei s ajungi n ora ziua sau la miezul nopii? Mi-a nchis gura cu acea ntrebare. Avea dreptate, nc mai aveam puin cam mult de mers. M-am ridicat de jos mormind, apoi mi-am luat geanta n spate i am luat-o pe deal n jos. Pantera a venit prin spate i m-a mpins, iar eu abia am reuit s mi pstrez echilibrul. Aceasta m-a privit , apoi i-a ntors privirea n spate. Voia s m urc n spatele ei. M-am aplecat i am nceput s o mngi. -De data aceasta merg pe jos. M-ai dus prea mult n ultima vreme. Ea nu a fcut nimic, doar continua s m priveasc. -Dac vrei poi s o iei nainte cu Puma i Ghepardul. Ea s-a lipit de mine i nu a mai vrut s se dezlipeasc. Mereu fcea aa cnd doream s o las liber, ns tot ce dorea ea era s m protejeze. -Atunci, la drum! Osaka s-a dovedit un ora mult mai aglomerat dect m ateptam. Era att de mult lume pe strad nct m chinuiam s nu ma lovesc de cineva din dou n dou secunde. Peste tot erau magazine care aveau vitrine mari n care erau expuse de la hainele cele mai scumpe pn la...MNCARE!!! Aproape m-am lipit de geamul patiseriei. mi era att de foame, nct dac cineva era destul de aproape de
5

mine mi auzea stomacul. Am intrat nuntru s vd ce au. Parc murisem i ajunsesem n Rai. Erau de toate acolo, dar tot ce am reuit s mi iau cu cele cteva monede pe care le aveam a fost o chifl. -Dac nu faci rost de bani, n curnd vei muri de foame! mi-a spus Kitamura n timp ce ieeam din magazin. M-am abinut s i spun ceva, deoarece oricine m-ar fi auzit vorbind se presupune singur ar fi spus c sunt nebun. ns mncarea a fost cea mai mic problem, pentru c cea mai mare era unde voi locui. Am trimis-o pe Panter i pe celelalte dou feline s gseasc un loc unde s stau. Orice loc abandonat era perfect. Eram oricum obinuit cu hala din Kyoto, iar de dormit sub cerul liber m sturasem. -Crezi c vor gsi ceva? m-a ntrebat Kitamura. -M rog s gseasc ceva! -i ce ai de gnd s faci? -Shintao Kimura este prioritar acum, iar apoi prinii mei. -Crezi c prinii ti sunt aici? -Sper! Afar soarele ncepea s dispar, iar eu mi fceam griji c pisicile nu vor gsi nimic. Am vzut n deprtare un punct negru care ncepea ncet-ncet s se mreasc, apoi am reuit s desluesc silueta Panterei. -Ai gsit ceva? am ntrebat-o eu cnd a ajuns lng mine. Aceasta a mrit i mi-a fcut semn s o urmez. M-a dus pn aproape de marginea oraului. M-a dus pe nite alei ce ddeau la cteva blocuri. Unul dintre ele prea prsit i avea un lact mare pus la ua de la intrare. -Nu st nimeni aici! mi-a spus Kitamura. -Nu st nimeni? De ce? -Acest bloc de apartamente a fost cumprat de un om de afaceri ce dorete s demoleze blocul i s construiasc un complex de birouri. -Perfect ! S intrm ! -Doar o mic problem, tu nu ai cheia de la lact ! -Ai dreptate, nu am cheia. Am ceva mai bun. Am zmbit. Nu ai nevoie de cheie cnd ai gheare. Am ncercat i am reuit n cele din urm s deschid lactul. Uile apartamentelor erau larg deschise, dar nuntru era un miros greu de aer sttut. Am intrat n primul apartament i am deschis ferestrele. Norocul meu c acestea ddeau spre o alee ntunecat, aa c cei din blocul vecin nu vedeau geamurile deschise. n apartament am gsit puin mobil nici nu m ateptam altfel un corp de buctrie, o msu i un pat. Exact ce mi doream eu, un pat! Dar visul s-a nruit repede, pentru c patul era destul de vechi i emana un miros puternic de mucegai, iar pe deasupra scria ngrozitor. Am stat o vreme i mam gndit dac voi dormi n pat sau pe jos, dar am ajuns la dureroasa concluzie c voi dormi pe jos.

-Shuichi, ce ai de gnd s faci? n legtur cu banii. Vei muri de foame dac nu reueti s faci rost de ei. -Da, tiu! Stau i m gndesc ce a putea face, dar nu mi vine nimic n minte! -Pot s i sugerez eu ceva? -Dac nu este vorba de furat, chiar te implor. -Dl. Hayate a spus c te va ajuta dac ai nevoie de ceva. Sun-l! -Ce idee bun! am spus eu srind n picioare. Am s l sun chiar acum! Am ridicat clapeta de la telefon, dar cnd am vzut ct era ceasul am lsat-o jos. -E destul de trziu. Mai bine l sun mine. M-am trntit napoi pe spate i am nceput s contemplez tavanul. Culoarea de pe el ncepea s se cojeasc. -Kitamura! Ce face Aya? Ochii mi erau nc pironii n tavan. Aya mi apruse n faa ochilor, iar ntrebarea a ieit singur. -Se gndete la tine i la ct timp vei mai fi pe drumuri. -neleg. Se gndete la mine...stai o clip, am spus eu ridicadu-m brusc, se gndete la mine?! -Asta face zilnic de cnd ai plecat. Fata te place, dar nu a avut curajul s i spun. -i mi spui abia dup cteva luni acest lucru?! Probabil artam ca un idiot, dar nu m ateptam s mi spun aa ceva. Dup tot ce i fcusem fata se ndrgostise de MINE?! Nu i-am mai spus nimic lui Kitamura ci m-am trntit napoi pe podea, unde am adormit cu gndul la Aya. Ceva cald i umed se plimba pe obrazul meu, dar mi era att de lene s mi deschid ochii ca s vad ce e... Am mai ateptat dou minute s vd dac avea de gnd s se opreasc, dar nu, nici vorb! n cele din urm m-am trezit, ca s o vd pe Panter cum m spla de zor pe fa. -Bun dimineaa, Frumoasa din Pdurea Adormit! Credeam c nu vrei s te trezeti azi. Kitamura sttea la civa pai n faa mea, n timp ce Pantera i continua activitatea de splare de diminea. -M-am trezit acum, Pantera! am spus eu n timp ce ncercam s i dezlipesc botul de faa mea. Aceasta m-a mai lins o dat apoi m-a lsat n pace. -Mulumesc! am spus eu scrpinnd-o. Ct este ceasul? -Mai nainte a btut de miezul zilei. -Poftim?! Am dormit atat de mult? Telefonul! Trebuie s l sun pe dl. Hayate! -Calmeaz-te! Ai timp! Am cutat cartea lui de vizit i am gsit-o undeva pe fundul ghiozdanului sub cele cteva haine pe care le aveam. I-am tastat numrul puin agitat, pentru c nu tiam ce avea s mi spun.
7

-Hayate la telefon! Vocea lui era blnd i calm. -Bun ziua, dle Hayate! Sunt eu, Shuichi. V mai amintii de mine? Eram agitat i nu prea tiam cum ar trebui s ncep. -Biete, ce m bucur s te aud! Cum a putea uita de tine ? Ce faci? Ai ajuns la Osaka sau eti tot pe drum? A nceput s rd cnd m-a ntrebat. Nu m-am suprat pe el, pentru c i eu m abinea s nu rd. -Da, am ajuns ieri, doar c am o mic problem i m gndeam c poate m putei ajuta. -Sigur! Dac pot! -Ai spus c ai deschis un restaurant aici, nu-i aa? -Aa este! -M gndeam dac nu cumva mai avei nevoie de cineva acolo? Un chelner, un om de servici, orice. -Sigur c am nevoie, iar dac ar fi vorba despre tine cu att mai mult. Am dou posturi libere ca i chelner. A fi mai mult dect ncntat dac ai lucra n restaurantul meu. i vei ctiga i bine. -Nu am cum s v mulumesc, dle. Hayate. Nu tiam la cine s apelez. -tii c tot timpul vei putea apela la mine. Va fi totui o mic problem. Nu voi merge la Osaka numai peste dou zile. Crezi c reziti? -Este perfect! Dou zile nu sunt o eternitate. -Atunci te voi contacta peste dou zile. S ai grij de tine, Shuichi! -Voi fi atent! Mulumesc din nou de ajutor. S avei o zi bun! Dup ce am nchis m-am abinut s nu sar n sus de bucurie. Voi fi recunosctor toat viaa c am dat de Hayate. Asta nseamn c peste puin timp mi voi permite o camer adevrat i mncare adevrat. - S-a rezolvat? m-a ntrebat Kitamura. -Da! Peste dou zile voi ncepe s lucrez la restaurant ca i chelner. -i pn atunci ce ai de gnd s faci? -Ghicete! Dar fr s te bagi n capul meu! -De la tine m pot atepta la orice. -Exact! Aveam s fac o excursie n acea sear pentru c voiam s aflu ceva. Nu prea puteam iei din bloc n timpul zilei pentru c cineva m putea vedea, aa c stteam la discuii cu Kitamura i le fceam masaj ore ntregi felinelor. Cnd venea vorba de masaj se comportau ca nite celui. Kitamura nu m-a ntrebat nimic de cele ntmplate n seara precedent. De fapt tia foarte bine c nu voiam s deschid subiectul. -Panter, ai chef de puin distracie n seara aceasta? am spus eu n timp ce o mngiam. -Sper c nu ai de gnd s faci vreo prostie? mi-a spus Kitamura. -Eu? Am fcut vreodat prostii?
8

-Vrei s i spun? -Mai bine trec peste aceast parte! Am nceput s rdem. Dac mi-ar fi nirat toate prostiile pe care le-am facut la viaa mea, nu cred c ne ajungea un an. Dup lsarea ntunericului m-am schimbat ntr-o pereche de blugi i o bluz cu mnec lung i am ieit pe geam. De cum am ajuns la strada principal am simit c sunt urmrit. M-am uitat n spate, dar la ct lume era pe strad nu puteam afla cine m urmrete. Poate totui eram prea bgat n priz i ncepea s mi imaginez lucruri. Nu avea cine s m urmreasc tocmai aici. Mi-am continuat drumul spre centrul oraului avnd n continuare senzaia c sunt urmrit. Kitamura era cu mine, dar nu a ncercat s mi spun ceva. Cnd am ajuns la locul cu pricina, a rmas mut de uimire. -Ce Dumnezeu vrei s faci aici? -i-am spus deja! Vreau s aflu ceva. ntr-adevr Kitamura probabil bnuia altceva avnd n vedere c m aflam n faa seciei de poliie. Am stat o clip i am privit intrarea principal, apoi am fcut stnga mprejur i am disprut dup cldire. -Nu intri? -Cum s nu, doar c dac vrei s iei ceva de aici nu poi intra pur i simplu pe ua din fa. -Vrei s furi ceva de aici?! Te-ai cnit de tot? -Nu fur, ci mprumut! am spus eu rznd. i acum, s vedem pe unde putem intra. Am vzut un geam deschis la etajul nti i m-am decis s intru pe acolo. Pantera m-a privit pentru o clip, apoi s-a lsat jos ca s pot urca mai bine. -S nceap distracia! ntr-o fraciune de secund am intrat pe geamul deschis. Era bezn acolo, dar acest lucru nu m mpiedica s vd. Am gsit cu uurin ua, iar cnd am deschiso ca s ies, mai c m-am izbit de un poliist. Am nchis ua, dar l-am auzit pe poliist oprindu-se n faa ei. M-am dat civa pai napoi rugndu-m ca acel domn al legii s stea de cealalt parte a uii. Dup cateva secunde, care parc fuseser ore, l-am auzit plecnd din faa ei. Am rsuflat uurat i am mai fcut un pas napoi, nainte s m fac grmad pe podea. -Ce nai.... Era pentru prima dat cnd observam cu adevrat unde eram. Era o ncpere plin de dulapuri, iar de ce m mpiedicasem nu era altceva dect o banc. Am zmbit n timp ce prin cap mi trecea o idee nebuneasc. Am ieit pe hol linitit. Dei toi poliitii i ainteau privirile asupra mea, eu m abineam cu greu s nu rd. M-am oprit cnd l-am vzut pe unul dintre ei venind spre mine. -Bun, biete! Nu te-am mai vzut pn acum la noi n unitate! -Bun ziua, domnule! Sunt sigur c nu m-ai mai vzut pentru c tocmai am fost transferat.
9

-Cum te numeti i ce faci aici la ora aceasta? -M numesc Kurama Shuji i caut Arhiva pentru c eful Wakui Masakazu m-a rugat s i aduc ceva de acolo, dar cred c m-am rtcit. Mi-ai putea indica v rog frumos drumul spre Arhiv? Poate v-ai pierdut cu totul, dar am s v explic. n primul rnd camera aceea plin cu dulapuri era de fapt vestiarul, aa c mi-am permis s iau o uniform. n al doilea rnd, avnd n vedere c vreau s iau ceva din secia de poliie s-ar putea afla ntr-un trziu cine a fost i m-a putea lipsi de interogatoriul politiei. Primul nume care mi-a venit n minte a fost cel a lui Shuji aa c l-am folosit. Chiar dac poliia l va cuta, vor afla cu stupoare c el se afl n com de cteva luni. Voi avea mai mult timp la dispoziie ca s scap. n ultimul rnd, pe brbatul pe care aproape l-am lovit l chema Kurosaki, scria pe pieptul lui. Tot ce speram era doar s fie ef i s nu o fi dat n bar. Poliistul mi-a zmbit. -Ali studeni nu ar fi venit aici la aceast or. M bucur c i dai interesul. Urmeaz-m! i voi arta drumul spre Arhiv. -Mulumesc mult! Poliistul a bombnit tot drumul, dar nu l-am bgat deloc n seam. -Am ajuns, te descurci singur de aici! O sear plcut s ai, tinere. -Sunt sigur c aa va fi. Am intrat n Arhiv. Era o camer imens ticsit cu rafturi cu mii de dosare. -Shintao! Shintao! Unde eti? ntre attea dosare, nici nu m ateptam s l gsesc repede. Abia jumtate de or mai trziu am gsit ce doream. -Bingo! Hai s vedem ce avem aici! Dosarul era unul foarte gros, Shintao Kimura era acuzat de asasinat, posesie de droguri i furt, doar c nu fusese pedepsit pentru nimic din toate acestea. Simeam cum furia cretea n mine. Am auzit pe cineva apsnd pe clana uii, aa c am strns repede foile, le-am bgat n dosar, fcndu-m nevzut pe geam. -Vii astzi? i-am spus eu lui Kitamura pn nici nu am aterizat bine. -Pa-pardon? Ma putei vedea? a spus el uimit. -Termin cu prostiile, normal c pot. De mai bine de 2 luni te vd zilnic. -Shuichi...Shuichi? Tu eti? Nici nu te-am recunoscut. Mi-ai spus s nu intru n capul tu i nu am fcut-o, dar la aa ceva nu m ateptam. Acesta a nceput s rd copios. Adevrul era c artam foarte amuzant mbrcat n poliist. -Ai terminat? am spus eu lund-o din loc n timp ce mi scoteam uniforma. -Ai luat ce ai vrut? -E aici! am spus eu fluturnd dosarul. A fost uor. -M bucur s aud asta pentru c bieii i-au dat seama c ai fost un intrus. -Poftim? -Au vorbit cu Kurosaki i i-au spus de tine, iar acesta le-a zis c nu are studeni noi.
10

-i eu care credeam c sunt mai ncei la minte. Poate e mai bine aa, totui! Regretam n acel moment c spusesem numele lui Shuji i c poate trebuia s aleg alt nume, pentru c Aya se va speria ngrozitor cnd se va trezi cu poliia la u. Oare ar trebui s o sun i s i spun? Am tresrit puin cnd am simit telefonul din buzunar vibrnd. -Shuichi, biete, ce faci? Vocea dl. Hayate era blnd ca ntotdeauna. -Pregtete-te mine diminea, pentru c vei ncepe munca. Vin eu s te iau, dar de unde? -Nu trebuie s v deranjai. Spunei-mi unde s ne ntlnim i voi veni eu. -Eti sigur? Dac vrei aa atunci vino lng secia de poliie din centrul oraului. Perfect! Alt loc nu putea gsi! Nu puteam totui comenta dac voiam bani. -Bine, este n regul! -Atunci ne vedem mine diminea la ora 9 n faa seciei de poliie. Noapte bun s ai. -La fel! Nu l-am lsat s vin s m ia pentru c nu doream s vad unde locuiesc. Bine, temporar. Din nou am avut senzaia c sunt urmrit. M-am ntors s privesc n urma mea, dar nu era nimeni. -S-a ntmplat ceva? m-a ntrebat Kitamura. -De cnd am plecat de acas am senzaia c sunt urmrit. -Este... -Mai bine nu. tii c vreau s m descurc singur. -Bine, dar mai trziu s nu mi ceri ajutorul. -Toat viaa m-am descurcat singur. Ce te face s crezi c nu voi putea i acum? Am ajuns la bloc destul de repede i am intrat bineneles pe fereastr. Cel puin apartamentul nu mai mirosea att de puternic a mucegai. M-am trntit pe jos gndindu-m cnd voi reui s stau i eu ntr-un pat i am nceput s inspectez dosarul. Doar privindu-l simeam c m nfurii. Era strigtor la cer; omul acela acela comisese attea infraciuni, dar nu fusese pedepsit niciodat. Pantera s-a ridicat de lng mine i a nceput s adulmece n timp ce eu rsfoiam dosarul. Ca s fiu sincer, nici nu am prea bgat-o n seam, dar a devenit din ce n ce mai agitat. A nceput s se nvrt n jurul meu, s-a zburlit, apoi a nceput s mrie n direcia uii de la bloc. ncepeam s simt i eu! Energia unei alte persoane. M-am ridicat de pe podea i m-am ndreptat spre u. Pantera era n stnga mea mrind ngrozitor, iar Ghepardul i Puma o acompaniau. Puteam s jur c simeam energia unei alte persoane, dar nimeni nu avea cum s tie c sunt acolo.

11

I-am fcut Panterei semn s fac linite dei eram contient c persoanle normale nu o puteau auzi sau vedea. Cteva bti n u m-au speriat ngrozitor, nct inima a nceput s bata gata s mi sparg pieptul. Am rmas acolo fr s m mic inndu-mi respiraia. Am simit acea energie timp de cteva minute, apoi a disprut, dar eu am rmas tot acolo ca s m asigur c aa era. -Probabil o persoan care a greit adresa! i-am spus eu Panterei zmbind forat. Mai bine s revenim la treburile noastre. Cnd am intrat n camer inima aproape mi-a stat, iar foile din dosar s-au mprtiat pe podea. Pantera s-a arcuit gata de atac, dar a neles din priviri c vreau s stea pe loc. -Cnd cineva bate la u ar fi polticos s deschizi pentru c nu toat lumea este obinuit s intre pe geam, ca tine! Persoana din faa mea era o tnr de 22-23 de ani. Poate faptul c era fat m-a ocat att de mult, nct am rmas pironit locului fr s pot spune nimic. -Hmmm...te rog frumos s ma scuzi c nu i-am deschis ar fi perfect, sau ai uitat cum se vorbete? Un zmbet iret i-a aprut pe chip. Era mbrcat cu o pereche de blugi negri, o cma alb i un pardesiu negru. Ochi erau de culoarea cafelei cu lapte, iar prul era de culoare aten nchis cu cteva uvie albe. Am fcut un pas mic napoi i mi-am dus minile la spate, cu ghearele pregtite pentru orice. -Da tiu c eti foarte tcut acum, n comparaie cu alte zile cnd vorbeti i singur. Alte zile?! Fata asta vrea s spun c m urmrete de ceva timp? Atunci am o problem. Dac ea m-a urmrit cnd am fost la poliie atunci este grav. -Am cteva ntrebari pentru tine apoi dispar. Fata era vesel. Nu tiam dac trebuie s am ncredere n ea sau nu, ns Pantera nu ddea semne c s-ar liniti. -Ce vrei s tii? -Aaa, deci tii s vorbeti! Ce uurare! S-a trntit pe jos i m-am ntrebat din priviri dac nu am de gnd s fac la fel, dar eu am rmas n picioare ca o statuie. -Numele tu este Hayashi Shuichi, nu-i aa? -Da. -Ci ani ai? -21 de ani. -Locuieti? Fata privi n jur. -Peste tot! -Poftim? -M-ai ntrebat unde locuiesc, ei bine, peste tot. Nu am un loc stabil aa c stau unde pot.
12

Ea m-a privit o clip fr s mi spun nimic. -Prinii? -Nu tiu. Pn nu de mult am crezut c sunt orfan, dar am aflat c triesc, aa c acum i caut. -Mulumesc. Este tot ce am vrut s aud. Fata a dat s ias din apartament, pe geam. -Stai o clip! Intri aici, mi pui tot felul de ntrebri apoi vrei s pleci fr s mi spui mcar cum te numeti? -Aaa, mi cer iertare. M numesc Uchiyama Sayoko i sunt detectiv. ncntat s te cunosc. ncearc s nu dispari de aici n zilele ce vor urma pentru c s-ar putea s te contactez din nou. Sayoko a disprut pe geam, clinchetul braarii ei rsunnd in noapte.

13

Cap.III Restaurantul Palace


Imaginea lui Sayoko m-a urmrit pe parcursul ntregii nopii. Dect timp m urmrea? De ce m ntrebase toate acele lucruri? De ce aveam un detectiv pe urmele mele? Am stat mult timp privind tavanul, ncercnd s procesez tot ce aflasem, dar pur i simplu nu reueam. Abia n zori am reuit s adorm. -Shuichi! Shuichi, trezete-te! n curnd trebuie s te ntlneti cu Hayate. La nceput nici mcar nu voiam s imi deschid ochii, dar cnd am auzit numele dl. Hayate am srit ca electrocutat. -Am uitat complet! Ct este ceasul? -8:30. -Kitamura! De ce m-ai lsat s dorm att? -Am ncercat s te trezesc de trei ori, dar nici mcar nu te-ai micat. i Pantera a ncercat s te trezeasc dar fr niciun rezultat. Acum nelegeam de ce eram att de ud pe fa. -Ar fi mai bine dac te-ai grbi. Mi-am ales o pereche de blugi albatri i o bluz cu glug, m-am mbrcat i am ieit pe fereastr. Am alergat pn la secia de poliie, dar spre uurarea mea, dl. Hayate nu ajunsese nc. ncercam s fiu pe ct de calm posibil, dar tiind c din acea cldire mprumutasem ceva cu o sear n urm, nu m ajuta foarte mult. Un poliist tocmai ieea din secie cnd am vzut maina dl. Hayate apropiinduse. Mi-am tras mai bine gluga pe cap i am pornit spre main trecnd prin dreptul poliistului. Acesta i-a ntors privirea dup mine, iar pentru un moment am crezut c m va opri, dar nu a facut-o. -Shuichi, ce m bucur s te vd! Cum este n Osaka? Te-ai acomodat? Dl. Hayate era exact aa cum l tiam, calm. -Bun ziua, dl. Hayate. Osaka este un ora superb, am spus eu n timp ce urcam n main. -Sper c eti pregtit s ncepi munca! -Abia atept! Maina a pornit cu un huruit destul de puternic, lsnd n urm secia de poliie. ncepeam s m linitesc ncet-ncet. ntr-un fel nu reueam s neleg de ce eram att de speriat, doar nu omorsem pe nimeni cel puin acum ci doar luasem un dosar. Drumul care erpuia era scurt, iar maina se opri n faa unui restaurant Inima mrii. Intrarea era pzit de doi lei din piatr, iar geamurile mari artau frumuseea din interiorul restaurantului. Mesele rotunde cu cte opt scaune n jurul lor erau acoperite cu satin alb, iar scaunele erau legate cu cte o fund de culoare aurie. O oglind mare cu ram neagr acoperea peretele opus uii. Am rmas uimit

14

de faptul c un barman dintr-un stuc reuise s deschid un restaurant de o aa frumusee. -S-a ntmplat ceva? Ochii ti nu vor s se desprind de intrarea n restaurant. -Este superb! am spus eu desfcnd centura de siguran i cobornd din main. mi era ruine c venisem mbrcat aa ntr-un loc att de elegant. -Haide, intr! Nu te muc nimeni. Am deschis ua i am vzut mult lume n restaurant. Dl. Hayate mi-a pus mna pe umr i mi-a artat un col de unde ncepea un hol ce ddea n spate. n timp ce naintam trgeam cu ochiul i-n stnga i-n dreapta. Brbai bine mbrcai i doamne n rochii elegante i ateptau comanda. Patru sau cinci chelneri umblau de zor de la o mas la alta lund comenzi, umplnd paharele cu vinuri scumpe i aducnd meniurile comandate. Cnd am intrat n acel hol am vzut dou intrri pe partea dreapt i o intrare pe partea stng. Cnd am ajuns la intrarea din stnga am vzut o buctrie ct dou apartamente n care buctarii, ajutoarele de buctar i chelnerii nc cinci pe lng cei din restaurant alergau dintr-o parte n alta. -Oameni buni, spunse dl. Hayato luandu-ma de umeri, acesta este Hayashi Shuichi, noul vostru coleg. Va rog sa fiti intelegatori si ajutati-l sa se acomodeze. Cei din bucatarie s-au oprit din munca pentru o clipa, mi-au zambit apoi si=au reluat munca. -Vino, trebuie sa te schimbi! -Poftim? -Doar nu credeai ca vei servi in restaurant imbracat in acest fel, nu-i asa? Am iesit inapoi in hol si ne-am indreptat spre a doua usa pe partea dreapta. Cand am intrat in acea incapere, peretiierau acoperiti de 30 de dulapuri si o banca in mijloc. Am tremurat o data pentru ca acea incapere semana izbitor cu cea din sectia de politie. -Dulapul acesta este al tau! imi spuse Hayate aratandu-mi un dulap din partea stanga aflat mai spre capat. Cand m-am apropiat de el am vazut o eticheta pe care imi era scris numele. -Aceasta este cheia. Te voi lasa sa te schimbi si ne vedem afara in 10 minute. Domnul Hayate s-a rascucit pe calcaie si a disparut pe usa. Am stat o clipa privind dulapul si am realizat ca pentru prima data urma sa lucrez, sa lucrez normal. Am rasucit cheia in lacat si am inceput sa zambesc cand am vazut vreo trei costume de chelner, o pereche de pantofi si o oglinda mare care atarna pe usa. Mi-a luat mai mult timp decat ma asteptam ca sa ma imbract, deoarece nemaiavand asemenea haine pana atunci, nu stiam cum sa le iau. Dupa ce am terminat am stat si m-am privit in oglinda. Parca nu ma recunosteam. Cateva suvite stateau rebele peste ochi. Cred ca Aya s-ar fi distrat

15

copios daca m-ar fi vazut imbracat asa. Am inchis dulapul si am iesit grabit pe coridor unde dl. Hayate ma astepta. -Imi cer mii de scuze, dar nu sunt obisnuit sa fiu imbracat asa, am spus eu in timp ce ma mai priveam o data. Hayate m-a privit cu blandete si mi-a zambit. -Arati ca un ospatar cu multi ani de experienta in spate. Vino! Ai de invatat. L-am urmat pana langa un dulapior unde erau asezate mai multe randuri de carnetele si pixuri pe care era inscriptionat cu auriu Palace -De aici ti le vei lua de fiecare data cand vei avea nevoie. Mi-am luat un lucru din fiecare, apoi am fost dus sa fac cunostinta cu unul dintre ospatari. -Acesta este Masakazu si te va invata tot ce trebuie sa stii. Te voi lasa acum in grija lui pentru ca am ceva treburi de rezolvat. Sa ma astepti deseara pentru ca trebuie sa vorbim ceva. Domnul Hayato o disparut pe usa, lasandu-ma singur cu Masakazu. Era pentru prima data cand eram inconjurat de atatea persoane normale. Masakazu era un tanar care nu avea mai mult de 30 de ani, cu parul negru si ochii ded culoare caprui. Imi zambea linistit si incerca sa ma faca sa ma simt in largul meu. -Toata lumea de aici te va ajuta sa te simti bine si sa te ajute sa te acomodezi. Tot ce ai de facut, mi-a spus el in timp ce ieseam din bucatarie si ne apropiam de sala de mese, este sa scrii numarul mesei si comanda in aceste carnetele. Mesele sunt numerotate de la unu incepand din partea stanga a usii de la intrare. Dupa ce iei comanda o aduci la bucatarie si o dai unui ajutor de bucatar. Daca sunt comenzi terminate, o iei si o duci la masa respectiva. Noi ospatarii avem si noi la randul nostru o pauzxa de 20 de minute pentru masa. Atunci ne impartin in grupuri de cinci cinci servesc si cinci mananca. Daca nu ai inteles ceva, spune-mi si iti voi explica. Mi se parea destul de usor, dar afla sa aflu ca nu era chiar asa. Am inceput sa merg din restaurant in bucatarie si inapoi in continuu, deoarece lumea incepea sa se adune pentru pranz, iar cei care intrau erau doar oameni bogati. In surdina incepea sa se auda o piesa lenta cantata la pian. Am iesit din bucatarie si am observat in coltul din dreapta un pian imens la care o domnisoara isi plimba incet degetele pe clapa. Am simtit pe cineva in spatele meu, iar cand m-am intors l-am vazut pe Masakazu, care venise sa ma anunte ca incepe pauza de masa. M-am intors la bucatarie si am vazut inca trei chelneri asteptand la o masa sa ne asezanm si noi. Se parea ca dupa multe luni unrma sa mananc mancare adevarata. Cand i-am vazut pe unul dintre ei venind cu cinci farfurii cu cartofi natur si friptura, am inceput sa salivez. Medalionul de la gatul meu a inceput sa vibreze, aducandu-mi aminte brusc de Pantera. Am inceput sa ma agit pe scaun in timp ce felina aparea langa mine. M-a
16

prvit o clipa cu repros apoi a privit farfuria. Ii facusem si ei pofta cu asemenea mncare, dar nu putea sa o servesc pur si simplu. Am taiat din friptura si am inceput sa mananc, incercand sa nu o bag pe Pantera in seama, dar era imposibil. De fiecare data cand ma pregateam sa bag in gura, ea se impingea in mine. De primele bati nu a reusit mare lucru, dar s-a infuriat si s-a impins cu toata forta in mine, incat bucata de friptura ce o aveam in furculita a facut cunostinta cu podeaua. Pantera s-a dat instantaneu la ea, in fond obtinuse ce dorise. -Imi pare rau! am spus eu, deoarece toti colegii mei se uitau la mine. Din greseala ! Am sa strang imediat. M-am aplecat pentru a lua bucata de friptura inexistenta de pe podea, deoarece Pantera o mancase de mult, apoi am aruncat servetelul gol la gunoi. I-am ordonat din priviri sa stea linistita pana termina de mancat. I-a fost greu 20 de minute, timp in care doar s-a lins pe bot, dar nu a mai avut tentative de a ma dobori de pe scaun. Nici bine nu am terminat de mancat pana cand un coleg m-a chemat sa imi spuna ca am fost cerut sa iau comanda de la masa doi. -Shuichi, fii atent! Persoana care te-a cerut nu este oricine, este un important om de afaceri. De obicei nu are pretentii cine sa il serveasca, dar se pare ca tu i-ai atras atentia. Vezi a domnul lasa de obicei bacsisuri sanatoase. Dupa toata acea descriere am inceput sa ma agit putin. Nu reuseam sa inteleg de ce o asemenea persoana importanta ceruse un nou-venit ca mine. Mi-am aranjat hainele si prosopul pe mana si am pornit spre masa numarul doi. Acolo, astepta un domn care avea in jur de patruzeci, patruzeci si cinci de ani, cu chi albastri si parul castaniu. Era imbracat in costum, dandu-i un aer impunator, iar in dreapta lui statea o doamna camd de aceeasi varsta, cu ochii verzi si parul lung negru, care era imbaracata la randul ei intr-o rochie eleganta portocalie. -Buna ziua si bine ati venit la restaurantul Palace. Cu ce va putem servi? Cei doi m-au privit de sus pana jos si au inceput sa zambeasca. -Deci tu esti chelnerul cel nou! mi-a spus domnul privindu-ma drept in ochi. -Este chiar foarte chipes privit de aproape, a spus doamna. -Da, eu sunt cel nou venit. Sunt incantat ca pot servi asemenea oameni, am spus eu facnd o plecaciune. Inima imi batea cu putere si ma rugam ca nu cumva sa ma balbai in prezenta lor. -Si ce tanar maniera, a adaugat femeia, privindu-si partenerul. Am facut din nou o scurta pleciune. Fusesem obligat sa invat bunele maniere in fata fostului meu stapan, dar atunci ce am facut a fost din pura obligatie, insa in cazul de fata totul imi venea in mod natural. -Cu ce va putem servi? Barbatul s-a uitat o clipa in meniu, apoi l-a inchis. -Spunei bucatarului sa ma uimeasca astazi. -Cu siguranta asa va fi!
17

M-am intors si am plecat spre bucatarie. Tot timpul am simtit privirea lor atintita la mine in ceafa. Am dat biletul bucatarului si am asteptat ca alte comenzi sa fie terminate. -Cum a mers? m-a intrebat Masakazu care isi facu aparitia langa mine. -Exceptand faptul ca inima imi bate gata sa imi sara din piept, totul a mers perfect, am spus eu razand. -Dumnezeule, Shuichi, nu este prima persoana pe care o servesti! -Stiu, dar simplul fapt ca ii conosti pozitia sociala schimba totul. -Vrei sa iti spun ceva? mi-a spus el luandu-ma d umeri. Persoana de la masa patru este senator, cea de la masa sapte este director de banca, iar cel de la masa zece este presedintele Asociatiei Medicilor. Si toti au fost serviti de tine. Am ramas mut. Era adevarat ca in acel restaurant intrau doar cei bogati. -Sa continui. Cel de la masa... -Multumesc pentru lamuriri, Masakazu, dar cred ca sunt suficient de socat. Nu vreau sa ma trezesc spunandu-mi ca l-am servit pe insusi imparatul tarii. Masakazu a inceput sa rada, apoi s-a indepartat. Era bine pentru cineva ca mine sa am cu cineva cu cine sa ma inteleg si mai ales un prieten cu care sa rad. Inainte ca gandurile mele sa zboare si mai departe la Aya bucatarul m-a anuntat ca meniurile pentru masa doi sunt terminate, asa ca le-am luat si am plecat. -Comanda dumneavoastra, am spus eu in timp ce asezam pe masa farfuriile. Specialitatea zilei este pulpa de porc in sos de portocale rosii si garnitura de cartofi. -Arata delicios! a spus femeia in timp ce privea farfuria. Le-am turnat in pahare vin rosu dulce, apoi am facut o scurta plecaciune. -Va doresc pofta buna! Cele treizeci de minute ce au urmat au fost de-a dreptul infernale. Am reusit sa umplu un carnetel de comenzi, iar cele terminate curgeau garla. Cand crezusem ca puteam sa respir, l-am vazut pe domnul de la masa numarul doi ridicand mana si privind in directia mea. -Cum vi s-sa parut mancarea? am intrebat eu dupa ce am ajuns in dreptul lor. -A fost excelenta. Complimentele noastre bucatarului! a spus doamna. -Am dori nota de plata, a continua barbatul. -Intr-o clipa! Am plecat si m-am intors la masa cu un carnet format doar din doua coperte in care era pusa nota de plata. Carnetul era negru, iar pe el era scris cu auriu Palace. Domnul a privit nota, apoi a scos banii si i-a pus in carnet. -De acum inainte, tinere, dorim ca numai tu sa ne servesti. La auzul acelor cuvinte, chiar nu stiam ce sa raspund. -Ma simt onorat. -Nu trebuie sa fii atat de rigid pentri ca nu iti vom face nimic, Relaxeaza-te! mi-a spus doaman privindu-ma in ochi.
18

Privirea aceea de un verde inchis intens ma tulburase pentru o secunda. Erau atat de intensi, dar atat de blanzi. -Cum te cheama, tinere? m-a intrebat barbatul. -Numele meu este Shuichi, domnule. -Ce frumos. Numele meu este Shizuku, iar aceasta este sotia mea, Kyomi. -Incantat sa va cunosc! -Deci, raman stabilit, a spus Shizuku. Tu ne vei servi de acum inainte. -Cum doriti! -Bine atunci. Sa ai o zi buna, Shuichi. -O zi buna in continuare, domnule Shizuku, doamna Kyomi. S-au ridicat si au iesit, fiind asteptati in fata restaurantului de o masina. Cred ca este placut sa traiesti in inalta societate, unde poti face aproape orice. M-am dus sa achit comanda, dar in carnet erau mult mai multi bani, incat am ramas stupefiat. -Ti-am spus ca lasa bacsis sanatos, mi-a spus colegul meu Rin. Doar ca de acum inainte doar tu ai sa-i primesti. -Nu am cerut eu asta, am spus putin indignat. -Stai linistit, nu te acum! a spus Rin zambind. Din banii lasati ca bacsis as fi putut sa ma satur trei zile, dar avand in vedere ca mancam la restaurant aveam alte planuri cu acei bani. Restu zilei a trecut destul de repede. Aveam momente cand fie alergam de la o comanda la alta, fie stateam pur si simplu. Inchiderea a fost la ora douazeci si trei, dupa ce toti clientii au plecam si am ramas doar noi, personalul. Am ajutat la aranjatul meselor si la psulu tacamurilor la locurile lor. Bucatarii si ajutoarele de bucatar au fost primii care au plecat, apoi a fost randul nostru, a chelnerilor. -Shuichi, a spus Masakazu, stai in zona? Masakazu atinse un subiect la care nu raspundeam cu foarte mare placere. -Da, in apropiere, am spus eu zambind fortat. -Nu vrei sa mergem impreuna? -Imi pare rau, dar trebuie sa refuz oferta. Domnul Hayate m-a rugat sa il astep in aceasta seara. Alta data, bine? In fata celorlalti nu putea spune doar Hayate. -In regula, dar imi promiti! -S-a facut. Tocmai facusem o promisiune pe care speram sa o pot indeplini...candva. Cand mi-am dat jos vesta, am vazut cazand pe podea pixul inscriptionat cu numele restaurantului. L-am ridicat si l-am pus in buzunarul de la pantaloni, urmand ca atunci cand sa ies din vestiar sa il pun pe masuta. -Baieti, ati auzit ce s-a intamplat la politie? intreba Rin zambind. -Nu, ce? spuse Masakazu. -Se pare ca cineva a intrat in sectie si a furat un dosar. -Al cui?
19

-Politia nu a declarat al cui, dar se pare ca inca il cauta pe cel pe care l-a furat. Sangele mi-a inghetat in vene. Ultima conversatie pe care voia sa o ascult era aceea. -Ce parere ai, Shuichi? m-a intrebat Rin. -Nu stiu ce sa spun. Eu doar de cateva zile am ajuns in oras. Ma treceau transpiratiile reci in timp ce vorbeam. Tot ce ma rugat era ca politia sa nu faca un portret robot al suspectului. -Oricum, trebuie sa fii nebun sa furi din sectia de politie! a spus Masakazu. M-am uitat la ei si am ras fortat, aprobandu-i. -Shuichi, ne vedem maine dupa-amiaza. Ai grija um umbli noaptea, mi-a spus Rin. -Sigur, si voi aveti grija. Toti au iesit pe rand pe usa, cei din urma fiind Rin si Masakazu. AM iesit in urma lor ca sa ma asigur ca au plecat cu totii. Cand am ramas singur mi-am dat seama cat de linistit era acel loc. In timpul zilei era o agitatie continua, iar cand nimeni nu era acolo era o linistie care aproape te infiora. -Cum a fost prima ta zi de lucru? Vocea lui Kitamura m-a facut sa tresar. M-am intors ca sa il vad in spatele meu, inconjurat de cele trei feline. -M-ai speriat, Kitamura. Unde ai fost toata ziua? -M-am ganditi ca nu ar trebui iti distrag atentia, dar Pantera nu a rezistat cand te-a vazut mancand, a spus batranul incepand sa rada. -Da, stiu. Nu are putina rabdare. Vino aici, fetito! am spus eu aplecandu-ma si facandu-i semn Panterei sa se apropie. Aceasta m-a privit pentru o secunda, apoi aproape m-a doborat incercand sa ma iubeasca. Din pacate nu a fost singura, deoarce Ghepardul si Puma i-au urmat exemplul. -Mai incet ca nu pot sa respir! am spus eu incercand sa scap de ele. Kitamura le-a facut semn cu mana, iar acestea s-au dezlipit instantaneu de mine. -Deci, cum a fost ? M-am ridicat de jos si am privit sala de mese. -Nu credeam ca este atat de bine sa lucrezi normal si sa ai prieteni cu care sa te distrezi. -Deci sa inteleg ca iti place? -Mai mult decat iti poti imagina. M-am intors si l-am vazut pe batran zambind, iar eu am raspuns la randul meu tot cu un zambet. Am auzit usa din fata deschizandu-se si l-am vazut pe Hayate intrand. -Shuichi, inca esti aici? Am crezut ca ai plecat impreuna cu ceilalti? -Dar ati spus sa va astept. -Da, dar nu am crezut ca ma vei astepta pana la ora aceasta. Era trecut de miezul noptii.
20

-Urmeaza-ma! L-am urmat pana in fata primei usi de pe partea dreapta in care doar banuiam ce era, iar banuiala s-a adeverit imediat ce Hayate a deschis usa. Era biroul lui. In fata era o masa de birou pe care erai asezate cateva dosare, un laptop si o veioza, iar in spatele biroului era asezata o biblioteca. In partea dreapta se afla o canapea, iar in partea stanga o masa de sticla cu patru scaune. -Te rog, ia loc! mi-a spus Hayaye in timp ce se aseza la birou, iar eu am luat loc pe canapea. Acesta si-a pus ochelari pe nas si a inceput sa rasfoiasca un dosar. -Cum a fost astazi? mi-a spus el ridicandu-si privirea din foi. -A fost perfect! am spus eu zambind. -Cum te intelegi cu ceilalti? -Foarte bine. Toti sunt foarte de treaba. -Am auzit ca l-ai servit pe omul de afaceri Shizuku si a cerut ca doar tu sa il servesti de acum inainte, mi-a spus el zambind smecher. Nu stiam de unde aflase, dar oricum nu avea de ce sa ii ascund acel lucru. -Asa este. Este o persoana foarte cumsecade. Hayato, as avea o intrebare? -Spuene baiete! -V-au mai facut probleme cei doi mafioti de la Paharul vesel ? -Nu au mai indraznit sa apara nici in sat, nici decum in bar, a spus el razand de-a binelea. -Ma bucur sa aud asta. -Dar oricum, am inchis barul. -Poftim? De ce? -Afacerea cu restaurantul imi ocupa cea mai mare parte din timp. Nu pot fi si acolo asa ca am decis sa il inchid. -Aceasta a fost decizia dumneavoastra pana la urma. -Shuichi, vreau sa te rog ceva. -Sigur ! -Trebuie sa te angajez cu carte de munca, asa ca trebuie sa completezi fisa aceasta, bine? -Sigur! am spus eu ridicandu-ma si luand foaia. Am sa o aduc maine dupaamiaza. -Cand poti tu, stai linistit. Iar in legatura cu salarul, cred ca va fi la sfarsitul saptamanii. -Poftim? -Este tarziu? mi-a spus el privindu-ma. -Nu, deloc. De fapp este chiar repede. -Trebuie sa traiesti si tu din ceva, nu-i asa? mi-a spus el razand. -Hayate, iti multumesc ca m-ai lasat sa lucrez la tine in restaurant, am spus eu facnd o plecaciune. -Crede-ma, este placerea mea sa te am aici. M-am ridicat si am zambit.
21

-Daca nu mai ai ce face, poti pleca. Inchid eu. -Hayate, tu nu pleci? -Nu inca. Mai am ded rezolvat niste hartii. -Atunci, iti doresc o noapte buna. -La fel, Shuichi. Ne vedem maine. -Cu siguranta. Am iesit, avand fisa in mana. Lucram, si lucram cu adevarat. Priveam foaia cand Kitamura si-a facut aparitia. -Putem pleca? -Sigur. Am iesit in strada unde era o aglomeratie covarsitoare. O multime de oameni intrau si ieseau din magazine in valuri. Cand am ajus la blocul in care locuiam am intrat, bineinteles, pe geam si m-am trantit apoi pe jos epuizat. -Totusi nu credeam ca sunt atat de obosit. -Shuichi, ce ai de gand sa faci? m-a intrebat Kitamura. -In legatura cu ce? -In legatura ci medalionul Leopardului, in legatura cu parintii tai. -Parintii mei mai pot astepta, iar medalionul nu mai asteapta mult, doar cateva zile. Ai incredere in mine. -Shuichi, ce vrei sa faci? m-a intrebat Kitamura incruntat. -Am sa il iau de la Shintao Kimura. -Cum, cu forta ? -Doar nu crezi ca mi-l va da daca bat la usa si il cer, nu? am spus eu razand. -Baiete, iar o iei pe cai gresite? -Stai linistit! Nu mai omor pe nimeni, am spus devenind brusc serios. M-am intors pe o parte ca sa nu ii mai dau lui Kitamura sansa sa imi tina predici si am adormit instantaneu.

22

Cap. IV Medalionul Leopardului

23