Sunteți pe pagina 1din 3

Regimul cursurilor de schimb Alaturi de convertibilitate si balanta de plati, cursul de schimb reflecta pozitia economiei nationale in cadrul economiei

mondiale. Un atribut ce da credibilitate sistemului monetar national este regimul de curs de schimb. Regimul cursurilor de schimb poate fi impartit in doua categorii principale: cursuri de schimb flotante si cursuri de schimb fixe. Optiunea asupra regimului de schimb se bazeaza pe analiza costuri-avantaje, luandu-se in considerare mobilitatea factorilor de productie, gradul de deschidere a economiei, mobilitatea capitalurilor, gradul de diversificare a exportului, orientarea geografica a comertului, rata inflatiei in tara respectiva fata de rata inflatiei in tarile partenere (pe plan comercial). In cazul unui curs de schimb flotant, acesta este determinat liber pe piata, prin confruntarea cererii cu oferta de valuta, autoritatea monetara nu intervine pe piata valutara, de fapt nu putem vorbi de politica valutara. Aceasta flotare, numita pura (libera), este mai mult un model teoretic; in prezent exista 20 de state, intre care S.U.A. si Japonia, a caror moneda floteaza liber. Experienta istorica ne-a condus catre un alt regim de flotare, numit flotare administrativa, in cazul caruia autoritatea monetara intervine pe piata valutara, insa nu este obligata la aceasta interventie. In cazul unui curs de schimb fix, acesta este mentinut o perioada indelungata de timp si poate fi modificat in situatii exceptionale. A functionat practic in perioada sistemului monetar bazat pe etalonul aur (1880-1914). In prezent, banca centrala determina un curs de schimb oficial fata de un etalon international (o moneda puternica) si intervine pe piata valutara daca cursul de schimb de pe piata se indeparteaza de cel oficial. Exista si formula atasarii monedei nationale fata de un cos valutar de referinta format din mai multe monede puternice, ce are ca principiu orientarea exportului si importului, a relatiilor comerciale. Asemeni flotarii care nu este pura, si cursul de schimb fix fluctueaza in cadrul unei limite. Vorbim mai degraba de un curs de schimb fixat (pegged exchange rate).

Regimul cursului de schimb fix fluctuatia limitata Exemplul clasic al regimului de cursuri de schimb fixe este primul Sistem Monetar International de la Bretton-Woods (1944). Cursurile de schimb ale monedelor tarilor participante la acest sistem fluctuau intr-o marja de 1% fata de dolar, moneda etalon a sistemului. Sistemul Monetar European creat in 1979 avea, de asemenea, la baza un regim al cursurilor de schimb fixe, monedele tarilor participante la sistem fluctuau intr-o marja de 2,25% fata de cursul de schimb pivot. Destramarea sistemului Monetar International de la Bretton-Woods a insemnat si trecerea la regimul cursurilor de schimb flotante, care impune o constrangere mai redusa in ce priveste rata inflatiei si creeaza premisele miscarilor speculative; riscul este deci mai ridicat. Spre deosebire de cursurile flotante, regimul cursurilor fixe exercita o puternica constrangere in ce priveste rata inflatiei; aceasta nu poate fi mult diferita de a partenerilor, favorizand cooperarea intre tari, in conditii de risc de schimb minim. Ancorarea monedei nationale fata de o moneda puternica (a unei tari cu inflatie redusa) reprezinta o varianta a sistemului de cursuri de schimb fixe. Este practicata de tari cu inflatie foarte ridicata cu scopul de a obtine o reducere rapida a acesteia, pana la nivelul inflatiei din tara fata de a carei moneda se realizeaza ancorarea. Modalitatea practica de ancorare poate presupune infiintarea unui Consiliu Monetar, care va prelua conducerea politicii monetare si va emite moneda nationala doar in schimbul monedei straine puternice fata de care s-a legat cursul de schimb. Pierderea independentei politicii monetare se justifica prin reducerea ratei inflatiei, doar daca este foarte mare: exemplul cel mai elocvent este cel al Argentinei (1991) care a reusit prin ancorarea monedei nationale reducerea inflatiei care a scazut de la 3200% in 1989 la 4% in 1994. Pentru ca efectele ancorarii sa fie cele scontate,

acoperirea monedei nationale trebuie sa fie deplina: Argentina a beneficiat in 1996 de un sprijin al institutiilor financiare internationale de 5 miliarde de dolari. La limita intre cursurile de schimb fixe si cursurile de schimb flotante, constatam un nou tip de curs de schimb practicat de Ungaria si Polonia denumit crowling, care reprezinta aprecierea sau deprecierea monedei, pas cu pas fix, conform unei planificari anume.