Sunteți pe pagina 1din 1

Bogatul nemilostiv si saracul Lazar Dac nu ascult de Moise i de prooroci, nu vor crede nici dac ar nvia cineva dintre

mori. (Luca 16, 31) Dupa pomenirea mortilor, Biserica a randuit in chip foarte potrivit sa se citeasca la Sfanta Liturghie pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, o pilda care indeamna la meditatie asupra propriei noastre vieti si asupra mortii, o evanghelie adanca si simpla in acelasi timp, pe intelesul tuturor: Era un om bogat care se mbrca n porfir i n vison, veselindu-se n toate zilele n chip strlucit. Iar un srac, anume Lazr, zcea naintea porii lui, plin de bube, Poftind s se sature din cele ce cdeau de la masa bogatului; dar i cinii venind, lingeau bubele lui. i a murit sracul i a fost dus de ctre ngeri n snul lui Avraam. A murit i bogatul i a fost nmormntat. i n iad, ridicndu-i ochii, fiind n chinuri, el a vzut de departe pe Avraam i pe Lazr n snul lui. i el, strignd, a zis: Printe Avraame, fie-i mil de mine i trimite pe Lazr s-i ude vrful degetului n ap i s-mi rcoreasc limba, cci m chinuiesc n aceast vpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-i aminte c ai primit cele bune ale tale n viaa ta, i Lazr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mngie, iar tu te chinuieti. i peste toate acestea, ntre noi i voi s-a ntrit prpastie mare, ca cei care voiesc s treac de aici la voi s nu poat, nici cei de acolo s treac la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, printe, s-l trimii n casa tatlui meu, Cci am cinci frai, s le spun lor acestea, ca s nu vin i ei n acest loc de chin. i i-a zis Avraam: Au pe Moise i pe prooroci; s asculte de ei. Iar el a zis: Nu, printe Avraam, ci, dac cineva dintre mori se va duce la ei, se vor poci. i i-a zis Avraam: Dac nu ascult de Moise i de prooroci, nu vor crede nici dac ar nvia cineva dintre mori. (Luca 16, 19-31) Pilda despre bogat si Lazar arata ca aceia care nu au trait cum se cuvine isi vor da seama de greseala lor, dar nu vor mai avea atunci putinta de a se indrepta. Ochii lor se vor deschide si vor vedea limpede care e adevarul. Amintindu-si ca pe pamant sunt multi orbi asemenea lor, vor vrea ca vreunul dintre cei morti sa fie trimisi la ei, pentru a-i incredinta ca trebuie sa traiasca si sa vada lucrurile doar dupa indreptarul Descoperirii (Revelatiei) Domnului. Nici aceasta insa nu li se va da, fiindca Descoperirea este ea insasi indestulatoare marturie pentru cei care vor sa cunoasca adevarul, iar pe cei ce nu doresc si nu iubesc adevarul, nici invierea cuiva din morti nu va putea sa-i induplece a crede. Simtamintele acestui bogat le incearca, pesemne, toti cei care se muta de aici. Prin urmare, potrivit incredintarii celor de dincolo, care va fi si incredintarea noastra a tuturor, singura noastra calauza adevarata in calea vietii este Descoperirea Domnului. Dincolo insa, aceasta incredintare va fi pentru multi prea tarzie; aici ar fi mai folositoare, dar n-o au toti. Sa credem, cel putin, marturiei celor de dincolo, punandu-ne in locul lor. Cei care sunt in chinuri nu mint; parandu-le rau pentru noi, ei vor ca ochii nostri sa se deschida, ca sa nu ajungem in locul chinurilor lor. Despre aceste lucruri nu putem vorbi asa cum vorbim adesea despre intamplarile obisnuite: Ei, o sa treaca intr-un fel sau altul. Nu, asta n-o sa treaca asa, cumva. Trebuie sa avem la temelie credinta cea buna, ca sa nu nimerim in locul bogatului din pilda. (Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, Bucuresti, 2006, pag.199