Sunteți pe pagina 1din 17

Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

Centrul cultului ortodox este Sfânta Liturghie,


slujba întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea
de Taină când „a luat pâinea şi binecuvântând, a frânt şi,
dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul
Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi
dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea
păcatelor” (Matei 26, 26-28).
Sfânta Liturghie este jertfă şi Taină. Este jertfă
adevărată pentru că, de câte ori o săvârşim, Duhul Sfânt
actualizează opera răscumpărătoare a Mântuitorului
concentrată în moartea şi Învierea Sa. Este, în acelaşi timp,
Taina unirii cu Hristos şi între noi în Biserică prin
împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui.1
Euharistia este punctul culminant şi raţiunea de a fi
a Sfintei Liturghii.2 Biserica numeşte aceste suljbe, în care
Dumnezeu lucrează în mod nevăzut pentru efecte văzute în
vieţile credincioşilor, Sfinte Taine. Biserica pune la
dispoziţia omului aceste Taine prin care el să poată atinge

1
Preot Florin Botezan, Sfânta Liturghie cateheza desăvârşită, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, pagina 75
2
Preot Florin Botezan, operă citată, pagina 77

1
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

desăvârşirea în credinţă şi să experieze mântuirea, printr-o


pregustare a Raiului. Ea este centrul cunoaşterii lui
Dumnezeu, al adevăratei cunoaşteri3, energia vieţii
Mântuitorului pătrunsă în inimă, în minte şi chiar în trup4.
Noţiunea de Taină este folosită în Sfânta Scriptură
şi de către Sfinţii Părinţi pentru a arăta Taina mântuirii
neamului omenesc, Taina unică a Bisericii în care
Dumnezeu Îşi împărtăşeşte viaţa Sa dumnezeiască
omenirii, răscumpărând omul din păcat şi din moarte şi
revărsând asupra omului slava nemuririi5.
Biserica (Ekklesia) este ontologic convocarea sacră
a poporului. Ea este acel minunat organism divino-uman în
care, prin conlucrarea harului dumnezeiesc cu lucrarea
liberă a omului, se face nemuritor şi se îndumnezeieşte
omul întreg şi tot ce-i omenesc – afară de păcat6. Acest
3
Ioannis Zizioulas, Fiinţa eclesială, traducere de Aurel Nae, Editura
Bizantină, Bucureşti 1996, pagina 102
4
Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este,
traducere din limba rusă de Ieromonahul Rafail (Noica), Editura
Sophia, Bucureşti, 2005, pagina 149
5
John Meyendorff, Teologia bizantină. Tendinţe istorice şi teme
doctrinare, traducere de preot doctor Alexandru I. Stan, Editura
I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996, pagina 255
6
Arhimandritul Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeu-Omul. Abisurile şi
culmile filozofiei, studiu introductiv şi traducere de Preot Profesor Ioan
Ică şi diacon Ioan Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1997, pagina 128

2
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

lucru se observă mai ales în timpul Liturghiei, ceea ce este


invitaţia pentru a participa la „frângerea pâinii”, deci a lua
parte la masa cu Hristos înviat, care conduce în mod
invizibil.7
Ceea ce este sfinţit şi care sfinţeşte în mod
privilegiat vieţile credincioşilor sunt cele şapte taine:
Botezul, Mirungerea, Euharistia, Mărturisirea, Maslul,
Preoţia, Căsătoria.8
Fireşte, Euharistia trebuie să fie în centrul întregului
nostru sistem de educaţie religioasă, pentru că ea este însăşi
inima vieţii Bisericii. Liturghia este un act al Bisericii, prin
care Ea realizeaza adevărata ei natură9, iar celelalte taine se
regăsesc într-o legătură fiinţială cu ea. Însă trebuie să
vedem de unde pornim în înţelegerea acestei legături.
Alexander Schmemann afirmă că: Liturghia
(leiturghia) poate fi studiată în ordinea următoare:

7
Cardinal Tomás Špidlík, Cateheză despre Biserică, Galaxia
Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2004, pagina 41
8
Cardinal Tomás Špidlík, operă citată, pagina 36
9
Alexander Schmemann, Liturghie şi viaţă, traducere de Preot Doctor
Viorel Sava, Iaşi, 2001, pagina 32

3
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

1. Cultul de Iniţiere: Tainele Botezului şi Mirungerii,


prin care suntem integraţi în Biserică, devenind
membrii ei.
2. Sfânta Liturghie sau Euharistia, însuşi centrul
întregii vieţi a Bisericii, Taina esenţială fără de care
nu se poate realiza nimic, deoarece nu ar exista
comuniunea cu Hristos prezentă în Euharistie.
3. Cultul Timpului, adică slujbele prin care Biserica
sfinţeşte timpul în care noi trăim şi acţionăm, îl
transformă în timpul răscumpărării noastre.
4. Sfinţirea Vieţii, adică tainele şi slujbele legate de
toate aspectele vieţii noastre, ajutându-ne să o
facem o viaţă creştină, raportată la Hristos şi care
include tainele vindecării: Pocăinţa, Sfântul Maslu,
Taina Căsătoriei, variatele ritualuri de rugăciune şi
binecuvântare şi, în cele din urmă, slujba de
înmormântare a creştinului.10
Cunoscând astfel adevărul unităţii tainice, putem
sublinia prezenţa Euharistiei în fiecare dintre celelalte
Sfinte Taine:

10
Alexander Schmemann, operă citată, paginile 35-36

4
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

În Botez, prin asumarea morţii omului vechi şi prin


îmbrăcarea omului nou ne împărtăşim de acelaşi har care în
Euharistie ni se dă prin moartea şi învierea Mântuitorului,
prin jertfa euharistică. Atunci când vorbeşte despre Botez,
Fericitul Augustin arată că fiecare dintre noi trebuie să
moară păcatului, precum Hristos Însuşi a murit păcatului,
fiindcă a murit cărnii, adică, similitudinii păcatului şi să
trăiască, orice etate a trupului ar purta, renăscând la viaţă
din cristelniţă, precum El însuşi reînviind din mormânt.
Botezul este dat ca să murim şi să renaştem (Baptismus
datur, ut moriamur, et reviviscamus).11 Botezul ne face
mădulare ale trupului tainic al lui Hristos, care este
Biserica, încadrându-ne în marea comunitate a poporului
lui Dumnezeu: „Căci după cum trupul unul este şi are
mădulare multe şi toate mădularele unui trup, deşi sunt
multe, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh
ne-am botezat noi toţi” (I Cor. 11, 12-13).

11
S. Aurelii Augustinii, Opera Omnia, vol. I, Enchiridion sive De fide,
spe et charitate, Ediţie bilingvă, text latin-român, traducere, note
introductive, note şi comentarii de Vasile Sav, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 2002, pagina 70, respectiv 71

5
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

În Mirungere primim confirmarea calităţii de


creştin12 şi darurile Duhului Sfânt aşa cum în Euharistie ne
împărtăşim din plinătatea darurilor vieţii experiate în
Hristos, ce se împlinesc prin primirea celui mai mare Dar,
Trupul şi Sângele Mântuitorului. Taina Mirungerii aduce un
progres pe calea formării şi a săvârşirii făpturii celei noi în
Hristos, ce se desăvârşeşte prin Euharistie.
În Taina Mărturisirii primim împăcarea cu Hristos şi
reintrăm în comuniune cu El, aşa cum în comuniune
suntem prin cuminecare. Ne mărturisim voluntar şi sincer
pentru a fi iertaţi şi reprimiţi în intimitatea iubirii lui
Dumnezeu. Fericitul Augustin a învăţat că pocăinţa este
necesară dar iertarea este condiţionată de îndurarea lui
Dumnezeu (Dei misericordia necessaria est).13 Prin Taina
Pocăinţei se manifestă cu adevărat pedagogia divină pentru
întoarcerea fiului rătăcit şi primirea acestuia cu bucurie de
către Părintele ceresc (Luca 15, 25). Iar împăcarea se
desăvârşeşte în Euharistie.
Taina Sfântului Maslu dăruieşte celor bolnavi
vindecare trupească şi sufletească aşa cum Euharistia îl

12
Alexander Schmemann, operă citată, pagina 36
13
S. Aurelii Augustinii, operă citată, pagina 124, respectiv 125

6
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

sfinţeşte pe om, dăruindu-i arvuna vieţii veşnice, în care nu


există boală sau stricăciune.
Preoţia este Taina prin care Duhul Sfânt schimbă
funcţia creştinului în Biserică, revărsând asupra lui darurile
necesare pentru zidirea Bisericii prin slujirea pastorală, prin
puterea sfinţitoare şi prin abilitatea învăţătorească14. În
Euharistie preotul se împărtăşeşte din Hristos, Împăratul,
Arhiereul şi Învăţătorul15 desăvârşit, în fiecare Liturghie16.
Dacă prin celelalte Taine se împărtăşeşte credincioşilor
harul divin, sau în Euharistie Însuşi Hristos, prin Taina
Hirotoniei Hristos se leagă ca subiect de o anumită
persoană, consacrând-o într-o treaptă ierarhică, pentru că
prin ea credincioşii să se poată împărtăşi cu celelalte Taine,
în calitate de săvârşitor al acestora.

14
Alexander Schmemann, operă citată, pagina 37
15
Preot Ioan Mihălcescu, Catehismul Creştinului Ortodox, Editura
Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi 1990, pagina 19
16
Conform Canonului 8 Apostolic: „Dacă vreun episcop sau prezbiter,
sau diacon sau oarecare din catalogul ierarhieresc, săvârşindu-se
Sfânta Jertfă, nu se va împărtăşi, să spună pricina şi, de va fi
binecuvântată, să aibă iertare, iar dacă nu o va spune, să se
afurisească pentru că s-a făcut vinovat de demoralizarea credincioşilor
şi a produs bănuiala asupra celui ce a săvârşit-o ca şi când nu ar fi
săvârşit-o după rânduială.”

7
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

Căsătoria este Taina prin care doi membri ai


Bisericii devin un singur trup, în trupul lui Hristos, într-o
nouă unitate. Prin Euharistie cei care se împărtăşesc devin
una cu Hristos, într-o unitate sfinţitoare, într-o comuniune
fiinţială, într-o cununie a sufletului creştin, mireasa lui
Hristos, cu Mirele cel mult iubit. În legătură cu Taina
Cununiei Sfântul Ioan Gură de Aur exprimă în Omilia
despre căsătorie, din comentariul la Efeseni, învăţătura
legăturii tainice dintre bărbat şi femeie în Adam: dintr-un
singur Adam a făcut să odrăslească tot neamul omenesc,
strângându-l cu această legătură puternică, pentru ca să nu
se despartă şi să se risipească17. Tocmai fiindcă prin această
Taină cei doi soţi trebuie să constituie o unitate în doi,
legătura lor fiind indisolubilă, cei ce voiesc să se
căsătorească trebuie să se gândească foarte serios la
importanţa actului spre care se îndreaptă, de aceea ei
trebuie să aibă toată grijă la alegerea tovarăşului de viaţă,
hotărându-se la aceasta numai după cunoaşterea calităţilor
spirituale şi morale ale acestuia şi după o matură

17
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale, traducere din limba
greacă veche de Preot Marcel Hancheş, Editura Oastea Domnului,
Sibiu, 2006, pagina 103

8
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

chibzuinţă18. Această pregătire pentru o asemenea


responsabilitate şi cinste ne duce cu gândul la pregătirea
atentă, smerită şi conştientă pentru cuminecare, pentru
unirea cu Hristos.
Transformarea apei în vin la Nunta din Cana
Galileii ne arată în mod deosebit binecuvântarea şi înălţarea
iubirii dintre mire şi mireasă pe un plan nou, superior, pe
care iubirea naturală nu-l poate produce prin ea însăşi, ci îl
primeşte, în mod minunat, de la „Dumnezeu Cel ce face
minuni” (Psalmul 85, 9), din iubire pentru oameni. În timp
ce apa asigură menţinerea vieţii trupului şi curăţirea lui,
„vinul veseleşte inima omului” (Psalm 103, 16). Iar veselia
sau bucuria este sentimentul comuniunii omului cu
Dumnezeu-Făcătorul lumii şi cu semenii săi din
comunitate; bucuria împărtăşită altora fiind bucurie sporită.
În acest înţeles, vinul minunat de la Nunta din Cana Galileii
deschide Nunta spre Euharistie, Cununia mirilor de pe
pământ spre Comuniunea sau Cina mistică din Împărăţia
cerurilor, pentru că cine bea din vinul minunat dăruit lui pe
pământ de Hristos Cel din ceruri făcut Om primeşte ca

18
Arhidiacon Profesor Doctor Ioan Zăgrean, Morala creştină, manual
pentru seminariile teologice, Bucureşti, 1985, pagina 177

9
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

arvună în viaţa lui pământească darurile iubirii Sale cereşti


sau eterne. În acest înţeles, s-a spus despre minunea din
Cana Galileii că: „Prin minunea transformării apei în vin,
Hristos profeţea taina-sacrament suprem, care va deveni
inima creştinismului: unirea duhovnicească şi trupească a
omului cu Dumnezeu-Omul.”19
Sfântul Nicodim Aghiorâtul face o paralelă între
Euharistie şi rugăciuni, subliniind demnitatea şi vrednicia20.
Pornind de la acest nivel pe care ni-l impunem în calitate de
creştini, este necesar să privim raportul dintre Euharistie şi
celelalte Sfinte Taine ca o conlucrare sinergică pentru

19
Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei,
Hristos cel răstignit şi înviat, Mirele Bisericii, Pastorală de Sfintele
Paşti , Editura Trinitas, Iaşi, 2007
20
Sfântul Nicodim Aghioritul, Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine,
Carte foarte folositoare de suflet despre Împărtaşirea continuă cu
preacuratele lui Hristos Taine, Deisis, Sibiu, 2006, pagina 220:
„Spune-mi: dacă cineva chemat fiind la masă, şi-ar spăla mâinele şi s-
ar aşeza, şi ar fi gata pentru masă, dar mai apoi n-ar gusta din ea, nu
insultă oare pe cel ce l-a chemat? N-ar fi mai bine ca unul ca acesta
nici sa nu vină? Aşa şi tu ai venit, ai cântat împreună cu toţi, ai
mărturisit că eşti dintre cei vrednici care n-au fost îndepărtaţi
împreună cu cei nevrednici; atunci cum ai rămas şi nu te împărtăşeşti
din cele de pe masă? Spui sunt nevrednic. Dar atunci eşti nevrednic şi
de comuniunea în rugăciuni, fiindcă Duhul coboară de sus nu numai
asupra celor puse înainte ci şi prin cântările acelea.”

10
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

mântuirea credincioşilor, în iubirea de Dumnezeu, Care este


pururi Făcător de bine.”21
Am văzut astfel că Tainele sunt arterele prin care
Hristos comunică Bisericii propria Sa viaţă, pentru ca
Biserica să se desăvârşească în Dumnezeu. În Duhul Sfânt,
Tainele constituie căile întâlnirii personale dintre Hristos şi
Biserică.22
Noi toţi care ne unim cu Hristos în Sfânta
Euharistie, devenim un singur trup şi, în acelaşi timp,
devenim temple ale Duhului Sfânt. Noi suntem Biserica:
„Nu ştiţi oare că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că
Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1Corinteni 3 ,16).
Iubirea dintre semeni edifică Biserica şi o menţine
întreagă şi nedespărţită de Capul său care este Hristos.
Duhul Sfânt stă la baza sinergiei lucrărilor în Biserică prin
Sfintele Taine şi sfinţeşte legătura iubirii între credincioşi,
desăvârşind lucrarea Tatălui şi a Fiului în lume. Deci Duhul
Sfânt este principiul vital al Bisericii; ea trebuie înţeleasă în
21
Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei
Evanghelii de la Marcu, Editura Sophia, Bucureşti, 2002, pagina 134
22
Preot Asistent Dumitru Popescu, Ecleziologia romano-catolică după
documentele celui de-al Doilea conciliu de la Vatican şi ecourile ei în
teologia contemporană, în revista Ortodoxia XXIV [1972], nr. 3,
pagina 367

11
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

sensul ei cel mai profund, acesta fiind adunarea oamenilor


în vederea unirii cu Hristos în Sfânta Euharistie.
Lucrarea şi respectarea rânduielii Bisericii nu
trebuie văzută ca un scop final, ci ca un mijloc de a vieţui
corect, aşa cum ne învaţă Mântuitorul. În acelaşi timp,
Biserica fiind trupul lui Hristos, noi suntem mădularele Lui,
Sfintele Taine fiind cele care ne susţin, ne ajută să ne
înduhovnicim şi să ne menţinem în unire cu Hristos.
Relaţiile de iubire între indivizi şi între oameni şi
Dumnezeu constituie fundamentul trăirii noastre
pământeşti. Biserica trebuie socotită ca o adunare în
Hristos23, adunare în care oamenii trebuie să se creadă ei
înşişi Biserică, adică să se aducă pe ei jertfă de iubire lui
Hristos şi semenilor, precum s-a adus jertfă Mântuitorul
pentru noi oamenii, că să avem viaţa veşnică. Cu cât ne
adunăm mai mulţi în numele lui Hristos, cu atât mai mult
Biserica devine mai puternică în faţa răului24, iar cu cât
iubirea între noi, oamenii, este mai profundă, cu atât

23
Alexander Schmemann, Euharistia Taina Împărăţiei, traducere de
Preot Boris Rădulescu, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, pagina 180
24
Care nu „este altceva decât privaţia binelui”, conform S. Aurelii
Augustinii, operă citată, pagina 22, respectiv 23

12
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

Biserica devine mai luptătoare, căci împotriva răului


iubirea este instrumentul cel mai eficace.
Biserica este locul unde sufletele se unesc cu
Hristos, iar la această unire participă Duhul Sfânt, Cel ce ne
ţine în iubirea Tatălui. Duhul Sfânt este Duhul comuniunii,
căci şi la Cincizecime El nu s-a coborât numai peste o
singură persoană, ci peste douăsprezece şi, ca rezultat al
marii Sale puteri, circa trei mii de suflete s-au unit în
Hristos şi, astfel, Duhul lui Dumnezeu s-a sălăşluit în
oameni.
În lăcaşul Domnului, Duhul Sfânt lucrează25 în mod
unitar, desăvârşit şi irezistibil, căci prin coborârea Sa la
prefacerea darurilor El se uneşte cu Hristos în Euharistie,
unindu-ne şi pe noi cei vrednici de a ne apropia de Potirul
dumnezeirii şi a gusta din Pâinea lui Dumnezeu: „Eu sunt
Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă
din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu
o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 51).
Hristos Cel Euharistic luminează pe toţi cei care iau
parte cu adevărat la viaţa Bisericii prin rugăciune, dragoste

25
Serghei Bulgakov, Ortodoxia, traducere de Nicolae Grosu, Editura
Paideia, 1994, pagina 7

13
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

şi milostenie, pe toţi cei ce se îmbracă cu Hristos la Botez,


pe toţi cei ce se întăresc în Hristos cu Duhul Sfânt la
Mirungere, pe toţi cei ce se dăruiesc unul altuia pentru
Hristos prin Cununie, pe toţi cei ce se pocăiesc întru
Hristos la Spovedanie, pe toţi cei ce se jertfesc în slujirea
apostolească prin Preoţie, pe toţi cei ce se roagă cu preoţii
lui Hristos la Sfântul Maslu şi pe toţi cei ce se unesc cu
Hristos în Euharistie.
Iubirea între credincioşi26 trebuie să fie elementul
esenţial care ţine Biserica şi, totodată, ne ţine şi pe noi în
unire cu Hristos. În timpul Sfintei Liturghii, iubirea de
Dumnezeu şi dragostea de semeni trebuie să releve sinergia
Euharistiei cu toate celelalte sfinte Taine, întrucât
Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 16) şi dumnezeirea este
înţeleasă ca iubire27. Biserica lui Hristos este începătura
Împărăţiei lui Dumnezeu şi uşa deschisă spre cer pentru
toată lumea.

26
Alături de „pregătire, luminare, curăţire, schimbare în bine, înnoire,
blândeţe, smerenie, ascultare, curaj, răbdare, înfrânare...” conform
Sfântul Ioan din Kronştandt, Liturghia: cerul pe pământ. Cugetări
mistice despre Biserică şi Cultul divin ortodox, traducere de Noris
Buzilă, Editura Deisis, Sibiu, 1996, pagina 90
27
S. Aurelii Augustinii, operă citată, pagina 218, respectiv 219

14
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

Bibliografie:

Izvoare:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al BOR, Bucureşti, 1994
2. Arhidiacon Profesor Doctor Ioan Zăgrean, Dogmatica
ortodoxă. Manual pentru Seminariile teologice, Editura
Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005
3. Arhidiacon Profesor Doctor Ioan Zăgrean, Morala
creştină. Manual pentru Seminariile teologice, ediţia a
IV-a, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004
Broşuri:
4. Înalt Prea Sfinţitul Daniel, Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei, Hristos cel răstignit şi înviat, Mirele
Bisericii, Pastorală de Sfintele Paşti, Editura Trinitas,
Iaşi, 2007
Cărţi:
5. Alexander Schmemann, Euharistia. Taina Împărăţiei,
traducere de Preot Boris Rădulescu, Editura Anastasia,
Bucureşti, 1999
6. Alexander Schmemann, Liturghie şi viaţă, traducere de
Preot Doctor Viorel Sava, Iaşi, 2001

15
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

7. Arhidiacon Profesor Doctor Ioan Zăgrean, Morala


creştină, manual pentru seminariile teologice, Bucureşti,
1985
8. Arhimandritul Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeu-
Omul. Abisurile şi culmile filozofiei, studiu introductiv şi
traducere de Preot Profesor Ioan Ică şi diacon Ioan Ică
jr., Editura Deisis, Sibiu, 1997
9. Arhimandritul Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu
precum este, traducere din limba rusă de Ieromonahul
Rafail (Noica), Editura Sophia, Bucureşti, 2005
10. Cardinal Tomás Špidlík, Cateheză despre Biserică,
Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2004
11. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe - Note şi
comentarii (ediţia a III-a îmbunătăţită), Editura Sophia,
Bucureşti, 2005
12. Ioannis Zizioulas, Fiinţa eclesială, traducere de Aurel
Nae, Editura Bizantină, Bucureşti 1996
13. John Meyendorff, Teologia bizantină. Tendinţe istorice
şi teme doctrinare, traducere de preot doctor Alexandru
I. Stan, Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996
14. Preot Asistent Dumitru Popescu, Ecleziologia romano-
catolică după documentele celui de-al Doilea conciliu
de la Vatican şi ecourile ei în teologia contemporană, în
revista Ortodoxia XXIV, nr. 3/1972
15. Preot Florin Botezan, Sfânta Liturghie cateheza
desăvârşită, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005,
16. Preot Ioan Mihălcescu, Catehismul Creştinului Ortodox,
Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi 1990
17. S. Aurelii Augustinii, Opera Omnia, vol. I, Enchiridion
sive De fide, spe et charitate, Ediţie bilingvă, text latin-
român, traducere, note introductive, note şi comentarii
de Vasile Sav, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
18. Serghei Bulgakov, Ortodoxia, traducere de Nicolae
Grosu, Editura Paideia, 1994

16
Legătura Sfintei Euharistii cu celelalte Sfinte Taine în viaţa Bisericii

19. Sfântul Ioan din Kronştandt, Liturghia: cerul pe pământ.


Cugetări mistice despre Biserică şi Cultul divin ortodox,
traducere de Noris Buzilă, Editura Deisis, Sibiu, 1996
20. Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale, traducere
din limba greacă veche de Preot Marcel Hancheş,
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2006
21. Sfântul Nicodim Aghioritul, Împărtăşirea continuă cu
Sfintele Taine, Carte foarte folositoare de suflet despre
Împărtaşirea continuă cu preacuratele lui Hristos Taine,
Editura Deisis, Sibiu, 2006
22. Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea
Sfintei Evanghelii de la Marcu, Editura Sophia,
Bucureşti, 2002

17