Sunteți pe pagina 1din 99

1

C U C U

I O A N

P SI H O L O G I E M E D I C A L A

Bucureşti 1998

2

Capitolul I Psiohologia medicală -defini ţie şi obiect

Parafraz‚ndu-l pe Moliere,putem spune că medicii,ca ş i Dl.Jourdain au făcut psihologie făr ă să ştie, ş i aceasta,Óncă din cele mai vechi timpuri,deoarece se ştie că ş i cel mai simplu act medical presupune o relaţ ie interpersonală,un contact uman de tip special Óntre cel care sufer ă ş i cel care ajut ă,scopul final fiind alinare unei suferinţ e umane. Aceasta Ónseamnă că milenii Ón ş ir psihologia a constat,pentru medici,dintr-o practic ă empirică. Chair intuitiv,subliniază Nayrac cuno ştinţ ele de psihologie au fost totdeauna apanajul medicului "ca o determinare inconştient ă,acumulat ă Ón decursul practicii".Ceea ce se numea talent ş i vocaţ ie,mai ales Ón medicină,erau legate Ón primul r‚nd de Ónţ elegerea psihologică a pacientului,motiv pentru care numero şi nemedici au devenit de multe ori vindec ători de invidiat. Psihologia medicală este de fapt o emanaţ ie a psihologiei generale,care la r‚ndul ei este o emanaţ ie a filozofiei,din care s-a desprins.Spre cinstea sa,prima ramur ă aplicativă a psihologiei (care s-a separat treptat de speculaţ iile filozofice),a constituit-o psihologia medicală.Acest lucru a fost posibil deoarece medicina ş i psihologia au un obiect de studiu comun-omul,dar deş i medicina este milenar ă,psihologia s-a conştientizat,ca practică Ón medicină abia Ón secolul al XX-lea (motiv pentru care păstrează Óncă o delimitare imprecis ă,cu o sfer ă ş i un conţ inut Ónc ă nepresise).Exist ă o psihologie medicală generală care studiază personalitatea umană ş i interrelaţ ia medic-bolnav ş i o psihologie medicală specială care se ocupă cu aplicarea principiilor psihologice Ón cadrul practicii medicale,la toate nivele sale. Charcot a fost primul autor care a cerut crearea unei psihologii,care să se aplice Ón cadrul proceselor patologice,pentru ca Ón 1845 Isensee să prezinte un curs de "Psihologie Medicală" ş i apoi abia Ón 1924 Schilder să redacteze un tatat de "Psihologie Medicală", urnat ă apoi de lucrarea lui Kretschmer "Medizinsche Psychologie". De fapt naşterea adevăratei psihologii medicale este legat ă de numele lui Freud,odat ă cu descoperirea psihanalizei.Psihanaliza a oferit psihologiei medicale primele no ţ iuni ş i concepte,precum ş i o practic ă terapeutică psihologică.De asemenea Freud a oferit numeroase teorii psihologice explicative pentru patologia psihic ă ş i somatic ă,a ridicat la rang ştiinţ ific studiul dinamicii proceselor psihice.Tot Freud a oferit o teorie privind personalitatea,precum ş i concepte ş i teorii privind relaţ iile dintre medic ş i pacient.Putem spune că Freud a oferit dicţ ionarul de bază a disciplinei,i-a oferit un domeniu de aplicare ş i ca atare putem spune că el este adevăratul Óntemeietor al Psihologiei Medicale ca ştiinţă.Drumul deschis de psihanaliză a oferit psihologiei medicale o zestre de concepţ ii ş i teorii care au reuşit să o individualizeze ş i apoi să o facă apt ă,ca entitate de sine st ăt ătoare,să accepte noi concepte şi teorii,care au urmat Ón deceniile următoare.

Delimitarea psihologiei medicale

Aşa cum am mai subliniat psihologia medicală provine din psihologia generală,delimitarea ei fiind foarte dificilă din cauza vÓrstei ei,exis‚nd numeroase confuzii,fiind adesea priviz ă prin prisma psihopatologiei sau chiar a psihiatriei.De fapt psihologia generală se adresează tuturor disciplinelor medicale,prin conştientizarea actului psihologic Ón cadrul relaţ iei medic pacient.Din acest motiv psihologia medicală ne apare ca o disciplină de bază pentru medicină,alături de anatomie,fiziologie. Numeroase neÓnţ elegeri Ón delimitarea psihologiei medicale se datorează unor confuzii semantice.Exist ă termenul de psihologie medicală,dar ş i de psihologie clinic ă,medicină psihosomatică sau chiar de psihiatrie care sunt prost delimitate.Pentru Scripcaru psihologia medicală trebuie să joace rolul unei adevărate "propedeutici specifice" pentru toate disciplinele medicale,medicul fiind obligat a ajuta omul prin intermediul tuturor ştiinţ elor despre om. Œntrebarea care se pune ast ăzi este dacă se poate delimita aria ş i teritoriul de referinţă a psihogiei medicale.Psihologia medicală are,ca ş i medicina,un caracter aplicativ,prin cele 2 atribute esenţ iale:participarea la punerea diagnosticului ş i participarea prin mijloace proprii la actul terapeutic.

Definirea psihologiei medicale

Exist ă dificult ăţ i mari Ón definirea psihologiei medicale,a şa cum am văzut,din cauza timpilui foarte scurt care a trecut de la descoperirea ei ca ştiinţă.Exist ă definiţ ii imprecise pentru numeroase no ţ iuni cu care ştiinţ a

3

lucrează,numeroase confuzii de termeni.Din aceste motive definiţ iile care se dau au fie un caracter mai restrictiv,fie unul mai expansiv.Ca ori ce ştiinţă,la Ónceputurile ei utilizează mai ales definiţ ii mai generale,cu evitarea unor delimit ări precise ş i nesigure ş i asupra cărora numai viitorul se va pronunţ a. Din acest motiv vom utiliza o astfel de definiţ ie.Astfel psihologia medical ă este acea parte a psihologiei care se aplică tuturor problemelor medicale,deoarece medicina are nevoie de o bază psihologică ,activitatea medicului,mai ales Ónt-o societate urbanizat ă ş i industrializat ă trebuind s ă se bazeze pe temeinice cuno ştinţ e psihologice privind bolnavul ş i consecinţ ele actului medical.Din acest motiv nu putem fi de acord cu psihologi ca G.Ionescu care consider ă psihologia medicală c ă s-ar limita "la studiul variatelor aspecte ale reacţ iei insului la boală,la relaţ ia medic-pacient ş i tratamentele psihologice".Noi consider ă m că nivelul atins ast ăzi de cercet ările moderne de psihologie medicală ş i de studiu al comportamentului uman au "Ómpins" mult mai departe posibilitatea de implicare a psihologiei medicale Ón medicina somatic ă ş i psihic ă.Simpla limitare la relaţ ia medic-pacient a psihologiei medicale ne-ar dovedi că nu am Ónvăţ at nimic din evoluţ ia psihologiei din ultimele decenii. Dar Ón general,asemenea tip de g‚ndire a fost frecvent la noi Ónainte de 1989,c‚nd ştiinţ a era Óncorsetat ă Ón ideologia comunist-materialist ă,iar slujitorii acestei ideologii nu serveau o ştiinţă ci o ideologie (se ştie că originea materială a psihicului era a doua concepţ ie de bază a marxismului,dup ă afirmarea materialit ăţ ii lumii). A fost o vreme,subliniază Ey c‚nd psihologia diviza viaţ a psihică Ón funcţ ii sau facult ăţ i izolate (percepţ ie,atenţ ie etc) ş i c‚nd psihologia avea un aspect plan sau Ón mozaic,neţ in‚nd cont de organizarea internă.Pentru ca psihologia medicală s ă Ónţ eleagă omul bolnav ş i psihologia sa ea nu se putea acomoda cu acest punct de vedere ş i nu putea utiliza aceste decupaje artificiale,motiv pentru care va trebui să se plaseze Óntr-o perspectivă verticală sau piramidală,lu‚nd ca exemplu organizarea ierarhic ă a personalit ăţ ii.Psihologia plană,subliniază tot Ey,mai este capabilă s ă accepte modelul fizic-mecanicist de organizare,Ónţ eleg‚nd structura psihic ă ca pe o suprapunere molecular ă a centrelor ş i circuitelor fizico-chimice.Acest lucru este valabil,subliniază autorul, ş i Ón cazul unei psihologii orizontale,ca Ón modelul sociologic sau sociometric,Ón care individul este un punct Ón spaţ iul constelaţ iei relaţ iilor intersubiective. Funcţ iile psihice pentru psihologia medicală,Ónr ăd ăcinate Ón organizarea somatică sunt Ón fiecare moment integrate Ón cicluri de activitate mai vaste,Óntr-o funcţ ionare mai globală a vieţ ii psihice. Trebuie s ă subliniem,de acord cu numero ş i alţ i autori,că o serie de prejudecăţ i privind psihologia medicală au ap ărut şi prin faptul că mult timp ea a fost privit ă prin sfera psihopatologiei,motiv pentru care ea a fost realizat ă ca o anexă a psihiatriei,lucru care din păcate se observă ş i ast ăzi,Ón programa analitică a cursurilor universitare,de exemplu la UMF Bucureşti. Necesitatea psihologiei medicale s-a impus Ón secolul XX datorit ă unor evoluţ ii ale civilizaţ iei noastre şi care s-au reflectat şi Ón aria medicinii (hipertehnicizarea medicinii,scăderea importanţ ei medicului de familie,Óndepărtarea medicului de personalitatea umană ca efect al ultraspecializării medicinii.Desvoltarea noilor ştiinţ e,adiacente medicinii,noile cerinţ e ridicate de societatea industrializat ă ş i urbanizat ă au făcut ca Ón domeniul medicinii să se resimt ă nevoia psihologizării actului medical,Ón toate specialit ăţ ile,pentru a scoate medicina (mă refer la cea rom‚nească) din viziunea mecanicist ă a modelului medical,specifică secolului al XIX-lea ş i a o aduce Ón contextul actual al medicinii moderne,adica a medicinii psihosomatice.Lupta pentru reformă,Ón medicina noastr ă nu trebuie să se refere numai la fonduri,aparate,salarizare mai mare,reforma trebuind să Ónsemne ş i o reformă strucrurală a viziunii asupra bolii ş i a instituţ iei sanitare,a introducerii noii ideologii (deja veche Ón Occident) privind bazele psihosomatice ale medicinii.Făr ă acest salt calitativ,reforma nu are nici o şansă (Ón psihiatrie de exemplu r ă m‚nerea Ón urmă atinge aproape un secol).

Sfera ş i conţ inutul psihologiei medicale

Psihologia medicală ş i-a extins Ón permanenţă aria de la importanţ a factorilor emo ţ ionali asupra fiziologicului,dinamica familiei,adaptarea şcolar ă ş i familială p‚nă la studiul componentei psihologice a actului medical,relaţ ia medic pacient,relaţ ia individului cu boala,terapeutici psihologice,organizarea psihologică a instituţ iei de tratament, profilaxie,resocializare. Aşa cum am mai subliniat psihologia medicală este o disciplină t‚năr ă,o disciplină a cărei baze au fost puse de către studiile lui Freud,Ón special acele privind psihanaliza. Œn epoca noastr ă,subliniază Sivadon,psihologia medicală ş i-a extins mult aria, cuprinz‚nd Ón special dinamica factorilor emo ţ ionali ş i influenţ a ei asupra fiziologiei normale.Œn acelaş i timp psihologia medicală se interesează ş i de factorii de mediu ai individului (familie,profesie),de "impactul fenomenelor

4

traumatizante".Dar atenţ ia principală a psihologiei medicale se Óndrept ă asupra componentei psihologice a actului medical,contactul cu bolnavul fiind o comunicare Ón care medicul transmite pacientului ş i un climat psihologic, ş i Ónsăş i medicul trebuie să se cunoască ş i din punctul de vedere al tendinţ elor afective. Un domeniu doesebit de important asupra căruia psihologia medicală s-a extins este ş i acela al terapeuticii.Psihologia medicală dispune de metode de tratament psihologic (psihoterapii),de posibilitatea influenţării psihologice Ón scopul alienării suferinţ ei.Tot din acest cadru,al psihologiei medicale trebuie să facă parte ş i problematica organizării psihologice a instituţ iei sanitare,a problematicii să n ăt ăţ ii mintale,a tratamentului comunitar,mediului terapeutic,a relaţ iilor interpersonale din cadrul instituţ iilor sanitare, relaţ ia medic-pacient,ocup‚nd un loc important.Acest lucru este cu at‚t mai important cu c‚t medicina ultimelor decenii s-a Óndep ărtat tot mai mult de persoana bolnavului,de individul concret,Óntre medic ş i pacient interpun‚ndu-se tot mai mult un ecran de aparate şi analize.Psihologia medicală Óş i propune să restabilească Óntre medic ş i pacient contactul cald,uman,Ón care pacientul să joace rolul principal,s ă se ţ ină tot mai mult cont de individ ş i relaţ iile sale. Profilaxia,socializarea bolnavilor,alte activit ăţ i medicale,devin domenii de activitate pentru psihologia medicală,psihologia trebuind,Ón principiu,să se ocupe de toate problemele cu care se ocupă medicina.Acest lucru devine ş i mai important Ón domenii Ón care factorii emo ţ ionali joacă un rol important. Subliniind acest punct de vedere,Sivadon arat ă că de fapt centrul psihologiei medicale r ă m‚ne personalitatea umană,studiul psihicului uman,obiectul psihologiei medicale constituindu-l toate aspectele medicinii Ón care se află implicate "semnificaţ ii conştiente sau inconştiente,reacţ ia subiectului Ón faţ a diferitelor situaţ ii sau persoane".C‚mpul de aplicare a psihologiei medicale r ă m‚ne,a şa cum am mai subliniat,Óntreaga medicină,Ón cadrul căreia relaţ ia medic-pacient este doar un singur aspect.Dimensiunea personalit ăţ ii, pe care psihologia medicală o aduce,subliniază tot Sivadon "ne apare un c‚mp vast Ón care sunt integrate nu numai istoria sa personală dar ş i situaţ ia patologică ş i acţ iunile adaptative". Psihologia medicală se define şte deci prin obiectul ş i c‚mpul s ău de aplicare,ceea ce o face astfel să aibă autonomie ş i să fie prin urmare o ştiinţă independent ă.Ea dispune,Ón acelaş i timp,de metode adecvate,metode de studiu a personalit ăţ ii Ón diferite situaţ ii patologice,are propriile ei teorii privind procesul morbid,are un sistem terapeutic propriu,poate explica psihodinamica trecerii de la funcţ ional la organic. Diagnosticul psihologic se aseamă nă doar par ţ ial cu cel medical ş i el se bazeaz ă după acela ş autor pe următoarele:

-descrierea modificărilor de comportament Ón condiţ iile sociale; -decelarea originii disfuncţ iilor psihice Ón domeniul motivaţ iei ş i orient ării pentru rezolvarea problemelor existenţ ei; -stabilirea gradului de participare a mecanismelor psihologice Ón geneza modificărilor de comportament; Œn acest sens Pirojynski subliniază o serie de caracteristici ale psihologiei medicale,aş a cum apar ele Ón desvoltarea lor Ón diferite ţări.Astfel,subliniază autorul,Ón SUA,Ón ultimele 3 decenii psihologia medicală sub influenţ e psihiatriei este introdusă Ón Ónvăţă m‚ntul medical,sub forma psihologiei dinamice.Œn Anglia şcoala Tanistock Clinic,prin Balint pune Ón centrul psihologiei medicale relaţ ia medic-pacient.

Rela ţiile psihologiei medicale cu alte discipline

Av‚nd Ón vedere sfera ş i conţ inutul psihologiei medicale,aceasta are relaţ ii destul de largi.Astfel psihopatologia,care nu se refer ă la simptomele psihopatologice numai din pshiatrie ci ş i din cadrul medicinei somatice,se deosebe şte de psihologia medicală prin faptul că dispune de numeroase concep ţ ii,clasific ări nosologice,interpret ări psihopatologice,fiind aşa cum spune Minkowski "o adevărat ă psihologie a patologicului". Psihopatologia după Jaspers "caut ă reguli ş i concepte generale pentru a satisface exigenţ ele generale care se impun Ón cazurile particulare".Din motive istorice, psihopatologia a fost considerat ă ca fiind legat ă de psihiatrie,Ón cadrul căreia de fapt se studiază. Œn ceea ce prive şte termenul de psihologie clinică,Ónţ elegerea termenului este mult grevat ă de semantica lingvistică.Termenul de psihologie clinică a apărut Ón 1896, ş i el se referea mai ales la activit ăţ ile din clinicile de copii Ónapoiaţ i mental.Folosirea metodei clinice de către psihologi,ca un reflex faţă de psihologia statistică,nu are nimic comun cu sensul medical al psihologiei,care cel mult poate să Ómprumute o asemenea metodologie din medicină.Totuşi unii psihologi vorbesc de psihologia clinic ă sub un sens mai restr‚ns,al psihologiei medicale ş i anumea de o "psihologie la patul bolnavului".Mai recent,funcţ ia de psiholog clinician

5

cuprinde domenii Ón care psihologul utilizează metode care difer ă de acelea ale psihiatriei (Ón diagnostic,tratament,recuperare,cercetare ş i Ónvăţă m‚nt). Modul Ón care medicina psihosomatic ă vine Ón contact cu psihologia medicală este de asemenea foarte dificil de evidenţ iat,ambele av‚nd largi zone de contact.De altfel,aşa cum subliniază Scripcaru,psihologia medicală vine pentru a umple hiatusul dintre tehnică ş i om,căci subliniază autorul,"nu trebuie pierdut Ón uman,ceea ce se c‚ştigă Ón tehnic".Făr ă uman,actul medical este doar un act pur tehnic,de contact rece,iar medicul devine un funcţ ionar lipsit de conştiinciozitate.Se vede clar,deci că,medicina psihosomatică ş i psihologia medicală aduc Ómpreună Ón acest domeniu o mare contribuţ ie. Œn afara acestor relaţ ii implicite,psihologia medicală mai are relaţ ii cu numeroase discipline sociologice,medicale sau psihologice.Astfel,psihologia medicală s-a desprins din cadrul psihologiei generale,devenind prima ramur ă aplicativă a acesteia.Fire şte că relaţ iile dintre ele sunt ca relaţ iile dintre mamă ş i fiic ă. Dintre disciplinele mdicale, psihologia medicală se apropie mai mult de psihiatrie dar ş i de diferite ramuri ale medicinii somatice,pe care le serveşte printr-o mai bună cunoaştere a psihicului uman.Totuşi psihiatria este o disciplină medicală ş i vizează mai ales actul terapeutic,pe c‚nd psihologia medicală,de ş i ofer ă ca terapie psihoterapiile,Óş i interzice metode terapeutice specifice medicinii.Medicina studiază bolile cu consecinţ ele lor,Ón timp ce psihologia medicală vizează doar Ónţ elegerea psihicului uman Ón condiţ ii de boală. Psihologia medicală are relaţ ii cu diferite alte ramuri aplicative ale psihologiei, psihologia muncii,a deficienţ ilor. Psihologia medicală face parte Ón prezent din pregătirea de baz ă a medicilor,aceasta mai ales din cauza creşterii frecvenţ ei bolilor de stres ş i a fenomenelor de decompensare funcţ ională.Chiar Ón bolile organice, componenta psihologică merit ă a fi cunoscut ă şi tratat ă. Psihologia ş i etica medicală,subliniază Scripcaru ş i Ciornea sunt singurele discipline Ón măsur ă să dea conştiinţ a profesională deplină asupra rolului medicului Ón societate, "psihologia medicală umpl‚nd Ón epoca modernă hiatusul dintre om ş i tehnică,prin formarea unui medic capabil de emo ţ ie,inedit ş i curios".Progresul tehnic este astfel corijat prin studiul dimensiunii psihologice a bolii iar hiperspecializarea medicală prin evitarea atitudinii impersonale ş i inafective a medicului,aceasta Óntr-o epocă Ón care progresul tehnic "a făcut din noi zei Ónainte de a merita să fim oameni" (Scripcaru ş i Ciornea) ş i evit‚nd ca relaţ ia medic-pacient să de vină o simplă "relaţ ie de robo ţ i".

6

Capitolul II Condi ţiile biologice ale fiinţei umane

Studiul aspectelor biologice ale organismului uman intereseaz ă psihologia mdicală,aceasta av‚nd implicaţ ii directe asupra Ónţ elegerii psihologice,modific ările structurii anatomice ş i funcţ ionale fiind implicate direct ş i frecvent Ón fenomenele psihologice ş i posihopatologice.Urmărind aspectul evolutiv al constituţ iei biologice,trebuie subliniat că omul reprezint ă,din acest punct de vedere un apogeu,structura sa biologică devenind cea mai complexă ,mai ales datorit ă apariţ iei unui sistem psihologic neatins din punct de vedere calitativ,Ón regnul animal. Œntr-adecăr,desvoltarea sistemului nervos (s.n.) la om, a organelor de simţ ,apariţ ia conştiinţ ei ş i comunicării specific umane,fac din organismul uman cel mai evoluat sistem organic. Organizarea anatomică ş i fiziologică a organismului,subliniază Barnea, Óncep‚nd de la celulă,p‚nă la organe ş i aparate ş i apoi la organism ca unitate,"nu se va face printr-o sumare simplă,ci printr-o creştere continuă a calit ăţ ii,Ón care Óntregul subordonează p ăr ţ ile iar componenţ ii superiori subordonează elementele ş i substanţ ele componente".Organizarea păr ţ ilor Ón Óntreg ş i Ón sisteme constituie o Ónsuş ire fundamentală a corpului uman," prin aceasta organizarea elementelor fizico-chimice căp ăt‚nd Ónsu ş iri noi, superioare,iar Ón ultima instanţă manifest ările vitale depăş ind prin calitate, simplele procese fizico-chimice"(Barnea).Procesele biologice apar astfel dirijate nu numai de legile fizicii ş i chimiei ci ş i de legile proprii biologiei care sunt manifest ări pe plan superior ale acestor interacţ iuni ş i corabor ări Óntre sisteme,aparate,funcţ ii,relaţ ii.Œntre structur ă şi func ţ ie ar exista astfel o unitate indisolubilă.

Organismul ca un tot unitar

Dualismul cartezian considera organismul ca fiind alcătuit din corp şi suflet.Œntr-adevăr,aşa cum sublinia Descares Óntr-o scrisoare din 28 iunie 1643,trimisă principesei Elizabeth de Boheme,el consider ă că Ón privinţ a organismului uman se disting "trei sensuri de idei sau no ţ iuni primitive" ş i anumea:"no ţ iunea care o avem despre suflet,cea despre corp şi cea a uniunii dintre suflet şi corp".Depăş ind descrierile antice ale sufletului Ón trepte, concepţ ie care a dominat p‚nă la Sf‚ntul Toma d'Aquino,Descartes arat ă că Óntr-un suflet imaterial se află "forma substanţ ială a corpului omenesc,soma devenind astfel Ónobilat ă ş i sufletul somatizat".Ideile carteziene au dominat secole de-a-r‚ndul concepţ iile privind structura psiho-soamtic ă a organismului.Numero ş i autori au discutat afirmaţ iile carteziene pe care le-au acceptat sau le-au respins.Bernard Russel,afirma de exemplu,că "spiritul ş i materia sunt construcţ ii logice",iar Kretscmer afirma că Óntre structura corporală ş i psihic exist ă o legătur ă,ataşat ă la un ciclu funcţ ional:glandele endocrine,sistemul nervos vegetativ,creier. Rolul sistemului endocrin ş i legătura dintre psihic ş i glande a fost studiat ă de C.I.Parhon şi de Constanţ a

Ş tefă nescu-Parhon. Un progres esenţ ial Ón acest domeniu,Ón ciuda a numeroase controverse l-a făcut Jackson,care considera s.n. ca pe o unitate ierarhizat ă,cu niveluri suprapuse,nivelurile superioare control‚ndu-le pe cele inferioare,care Ón schimb sunt mai bine organizate.Fenomenul psihopatologic Ón viziunea lui se poate explica fie prin pierderea unei funcţ ii superioare fie prin reapariţ ia unor func ţ ii primitive scăpate de sub controlul superior.Astfel,subliniaz ă Kolb,teoria jacksoniană a evoluţ iei ş i disoluţ iei funcţ iilor s.n. conţ ine Ón ea potenţ ialul Ónţ elegerii oricărei tulbur ări de comportament,datorit ă posibilit ăţ ii de a urmări progresul acestui comportament Ón organismul dat,motiv pentru care aceste teorii au fost preluate de către Freud ş i Adolf Meyer Ón cadrul şcolii dinamice evoluţ ioniste psihobiologice.Pentru Jaspers,psihicul este reprezentat de interiorizarea tr ăit ă nemijlocit,Ón timp ce somaticul este reprezentat de structura morfologică a fiin ţ ei vii,Óntre somatic ş i psihic exist‚nd o continu ă intercondiţ ionare,psihicul,subliniază Jaspers se manifest ă "inteligibil" Ón somatic,după cum fenomenele somatice se reflect ă Ón modific ările psihice.Exist ă din acest punct de vedere un mod de g‚ndire dualist (paralelismul psihosomatic) şi un punct de vedere spiritualist (somaticul este o manifestare a unei substanţ e psihice care acţ ioneaz ă singur ă) ş i un punct de vedere monist (psihicul ca un epifenomen al somei). Eroarea a apărut atunci c‚nd prin psihic s-a Ónţ eles doar tr ăirea interioar ă, conştient ă ş i prin somă numai terenul material,explicabil mecanic,Ón spaţ iu. Scindarea dualist ă ar duce la pierdera plenitudinii realit ăţ ii.

7

Iniţ iatorul concepţ iei holistice,Smith emite ideia că organismul reprezint ă o entitate,un Óntreg,ceea ce Ónsemnă mai mult dec‚t suma păr ţ ilor sale. Gestaltpsycholgie subliniază Delay ş i Pichot va influenţ a ideile moderne asupra organismului ca un tot unitar ş i va sta la baza operei lui Kurt Goldstein asupra concepţ iei organismului ca un tot unitar,ceea ce va duce la depăş irea exceselor unei medicine localizaţ ioniste,vircowiste,care a dominat secolul al XIX-lea.Boala apare,astfel,ca reacţ ie a Óntregului organism,pentru că organisnul Óns ăş i este un tot unitar. Foarte interesant ă ni s-a părut,din acest punct de vedere,concepţ ia lui Oughourlian,după care organismul viu este privit ca un principiu informaţ ional,o structur ă subsistemică,care informează materia.Corpul organizat ar fi dominat de principiul informaţ ional,moartea fiind Óncetarea informaţ iei.La nivel biologic,ceea ce este fundamental este mesajul, informaţ ia,biologicul ş i psihicul reprezent‚nd aceea ş i realitate.Structura vie ar fi o structur ă Ón evoluţ ie dinamic ă ş i capabilă de a se Ómbogăţ i neÓncetat prin primirea de informaţ ii.Ar fi vorba de un sistem deschis care primeşte informaţ ii ş i le "metabolizează",pentru ca apoi să le rememoreze Ón circuit Ónchis. Perspectiva fiziologicului ş i biologicului nu trebuie să divid ă ci să p ă streze no ţ iunea de totalitate a organismului.Numai Ón circumstanţ e patologice organismul poate acţ iona,Ón mod excepţ ional ca fragmente izolate. Una dintre problemele cele mai importante pe care au desbătut-o cercet ătorii a fost aceea a localiz ării proceselor psihice sau cum s-a mai numit,Ón trecut,aceea a "sediului psihicului".Descartes situa psihicul Ón glanda pineală (ca un că lăreţ pe cal). Deş i exist ă o legătur ă Óntre fenomenele psihice ş i creier,problema preciz ării acestor legături nu a fost

u şoar ă.Experienţ ele de extirpare ş i de excitare a creierului nu au dus la rezultate concludente,la fel ca ş i Óncercările de a explica funcţ iile psihice prin influenţ a glandelor endocrine.Nu se poate vorbi de un "sediu al psihicului" nici cerebral ş i nici hormaonal,nici atomic ş i nici ultramicroscopic"(Jaspers).

Importanţ a factorilor ereditari ş i de mediu

Nu vom căuta să aprofundă m Ón cadrul acestui subcapitol complexele probleme legate de rolul eredit ăţ ii.Fiinţ a umană este un rezultat al interferenţ elor dintre factorii constituţ ionali ş i aceia de mediu.După Zazzo ereditatea nu trebuie opusă factorilor de mediu,aceşti factori nu se exclud ci din contra. Dup ă Montalenti concepţ iile evoluţ ioniste ale lui Darwin au primit prin descoperirile genetice o explicaţ ie ştiinţ ific ă,mutaţ iile genetice put‚nd documenta enorma varietate a speciilor ş i indivizilor.Astfel schimbări ale lanţ ului ADN pot sta la baza acestor variaţ ii,chiar structura genetică a omului fiind rezultatul unui lung proces de mutaţ ii genetice graţ ie unui complex dinamic al factorilor selectivi (Cristodorescu). Ereditatea şi mediul formează o unitate dialectică Ón evoluţ ia organismului, acţ iunea mediului fiind preluat ă ş i prelucrat ă de fondul ereditar,Ón timp ce ereditatea nu trebuie privit ă ca ceva imuabil.Ereditatea poate fi privit ă,Ón schimb,ca un complex de structuri ş i predispoziţ ii "Ónvăţ ate" Ón cursul filogenezei ş i care se manifesta Ón patologie sub forma influenţ ei factorilor interni,Ón timp ce factorii de mediu formează factorii externi.Dar ambele categorii de factori acţ ionează concomitent at‚t Ón situaţ ii normale c‚t ş i patologice. Prin mediul de viaţă se Ónţ elege totalitatea condiţ iilor externe sau a factorilor ecologici iar Macfadgen consider ă mediul ca "un ansamblu la un moment dat al aspectelor fizice,chimice,biologice ş i a factorilor sociali cu efect direct sau indirect,imediat sau tardiv asupra fiinţ elor ş i activit ăţ ii umane".Foarte important din acest punct de vedere ni se pare ş i no ţ iunea de ecosistem,no ţ iune creat ă de către Tausley (1935) ca o unitate de "natur ă vie" Ón interacţ iune cu mediu de viaţă ş i cu care ar forma astfel Ómpreună o unitate funcţ ional ă.De altfel,Cl.Bernard a intuit acest lucru atunci c‚nd spunea "fenomenul vital nu exist ă Ón totalitatea sa nici Ón organism ş i nici Ón mediu,ci el este un efect al contactului dintre organism ş i mediu.Toate vieţ uitoarele, arat ă Barnea (deci ş i omul) sunt produse ale mediului "nu numai istoric ci ş i Ón mod permanent,prin toate legăturile ş i manifest ările lor biologice".Cu ajutorul realizărilor artificiale omul reu şeşte să evite acţ iunile negative ale mediului dar,o adevărat ă autoconservare obligă la confruntare cu mediul iar "viaţ a omului poate fi astfel dirijat ă Ónc‚t să se opună creşterii entropiei, tendinţă generală Ón univers după principiul al II-lea al termodinamicei". Unitatea organism uman-mediu se datoreşte unor schimbări ş i substanţ e care se pot clasifica Ón trei categorii:substanţ e cu rol plastic, energetic, informaţ ional.Œn acest context relaţ ia organism-mediu se stabile şte sub forma unui schimb permanent sau periodic de substanţ e ş i energie.

8

Farris subliniază că natura omului este prin excelenţă socială,corpul fiind doar condiţ ia,dar decisiv ă fiind cauza socială,Ón timp ce Park(citat de Măgureanu) subliniaz ă că persoana este individ plus statut social.Importanţ a factorilor de mediu ş i ereditari este privit ă totuş i Ón mod diferit,unii accentu‚nd asupra unor factori,alţ ii asupta altora.Pentru Ribot (citat de Mărgineanu) persoana umană este asemă nătoare cu un arbore Ón care biologicul este r ăpd ăcina iar socialul coroana ş i frunzele,Óntre care se află trunchiul sau viaţ a psihologică propriuzis ă.Societatea,subliniază Măgureanu, modelează omul după chipul ş i asemă narea ei,Óntre biologic ş i psihosocial fiind o intercondiţ ionare evidenţ iat ă de caracterul lor complementar. Exist ă concepţ ii biologizante,după care natura umană,viaţ a de relaţ ie reprezint ă,aşa cum spunea M ăgureanu o "excrescenţă a vieţ ii organice". Referindu-se la gradul variabilit ăţ ii psihice dintr-o populaţ ie Cristodorescu subliniaz ă că se pot deosebi trei trepte sau grade principale: normalul, fenodeviaţ ia ş i patologicul. Constituţ ionaliştii consider ă deci factorii de ereditari ca fiind primordiali,Ón timp ce aceia care dau importanţă factorilor de mediu subliniază rolul plasticit ăţ ii organismului ş i importanţ a Ónvăţării (Mărgineanu).Totuşi Ón epoca actuală teoriile unilaterale au mai puţ ină credibilitate. O contribuţ ie deosebit ă Ón elucidarea modului de acţ iune a factorilor de mediu a adus-o K.Lewin,care subliniaz ă rolul specific pe care mediul Ól are asupra organismului.Mediul subliniaz ă autorul este ceea ce percepem noi ca fiind mediul nostru,doi indivizi care tr ăiesc Ón acela ş i mediu obiectiv nu-l vor "tr ăi" Ón aceia ş i manier ă,acest lucru depinz‚nd de personalitatea lor,de experienţ a personală ş i nevoile proprii.Mediul va avea pentru fiecare individ semnificaţ ii deosebite ş i va influenţ a Ón mod diferit comportamentul.Aceasta presupune Óns ă ş i moduri de acţ iune similare sau apropiate c‚nd structura genetică a indivizilor este apropiat ă (monozigo ţ i) ş i care s-au desvoltat Ón acelaş i mediu (cel puţ in Ón perioada copilăriei ş i adolescenţ ei). Omul,subliniaz ă Hirschhorn,spre deosebire de ale fiinţ e nu este adaptat total unui anumit mediu dar are potenţ ialitatea adapt ării la o mare varietate de medii,iar datorit ă evoluţ iei culturale omul s-a sustras Ón mare parte factorilor selectivi de mediu,rol foarte mare av‚nd mediul s ău cultural ş i social. De o deosebit ă importanţă pentru psihologia medicală ş i patologie este studierea influenţ ei factorilor de mediu Ón primii ani de viaţă,moment Ón care influenţ a lor este considerat ă ca decisiv ă (imprint) pentru ceea ce se va Ónt‚mpla mai t‚rziu.Separarea timpurie a monozigo ţ ilor a dus la modific ări importante Ón structura fizică ş i psihică a partenerilor.Dar mediul poate determina ş i mai t‚rziu modificări Ón ceea ce prive şte reacţ ia individului.Chiar actualizarea cauzelor ereditare este sub influenţ e factorilor de mediu.Dacă mediul este simplu,făr ă conflicte,dispoziţ iile ereditare r ă m‚n neactualizate,pe c‚nd Óntr-un mediu complicat ele se actualizează put‚nd provoca alienarea mintală chiar Ón afara predispoziţ iilor ereditatare.Totuşi raporturile organism-mediu se desfăşoar ă ş i sub forma de separare,izolare,Ómpiedecarea pătrunderii,pentru ca organismul să- ş i poat ă păstra tr ăsăturile proprii, deosebite de mediu,căci Óntre cele 2 laturi ale unit ăţ ii organismului cu mediu nu exist ă o supra sau subordonare (Barnea). Influenţ a mediului asupra organismului Óncepe Óncă din perioada vieţ ii intrauterine.Astfel,se ştie că modificarea mediului intrauterin ş i chiar a mediului sanghin matern are o influenţă deosebit ă asupra fătului.Œntre corpul matern ş i cel al fătului exist ă o str‚nsă interdependenţă,ceea ce face ca factorii mediului extern să poat ă influenţ a Óncă Ón aceast ă perioadă asupra individului. Astfel substanţ ele toxice,alcoolul,diferitele droguri,alimentaţ ia influenţ eaz ă desvoltarea fătului.Foarte importanţ i sunt factorii psihologici care pot să acţ ioneze prin intermediul mamei.Astfel tensiunile afective la care mama este supusă pot avea influenţă asupra tipului de reacţ ii comportamentale de mai t‚rziu a copilului.Factorii de mediu pot acţ iona asupra copilului ş i prin intermediul tat ălui.Astfel copiii concepuţ i Ón stare de ebrietate a tat ălui (copii de s‚mbăta) prezint ă de obicei desvoltare psiho-motorie deficitar ă. Dup ă naşterea copilul are de fă cut faţă Ón primul r‚nd fenomenelor stresante legate de adaptarea funcţ iilor vitale la noile condiţ ii ale mediului exterior.La Ónceput copilul este Ón stare de totală dependenţă faţă de mamă, desvoltarea afectivă ş i intelectuală fiind sub influenţ a solicit ării ş i calit ăţ ii acesteia Ón mediul social. Sivadon nume şte familia Ón aceast ă perioadă o adevărat ă "matrice socială ", schemele de comportament din primele luni form‚ndu-se pe baza structurilor Ónă scute şi naturii cantitative ş i calitative a stimulării externe.Chiar dacă funcţ ia biologic ă,subliniază Elena Barnea,s-ar realiza Ón afara familiei,"bazele ei sentimentale,culturale,psihosociale etc nu pot fi Ónlocuite de alte moduri de soluţ ionare". Tot Sivadon subliniază că structurile corporale ajunse la maturitate sunt puse Ón acţ iune datorit ă factorilor externi.Œn acest sens sunt edificatoare experimentele naturale cu copiii-lupi (care nu s-au desvoltat Ón mediu social),perecum ş i cu copii crescu ţ i Ón mediu de stimulare afectivă s ăracă (copiii instituţ ionalizaţ i) ş i la care

9

desvoltarea psihomotorie fie este absent ă, fie este foarte deficitar ă.Baza comportamentului de mai t‚rziu,structura de bază a personalit ăţ ii este direct influenţ at ă de relaţ iile afective ş i de gradul solicit ării psihice din primii ani. Unul dintre procesele de baz ă care se desfăşoar ă Ón cadrul familiei este procesul identificării,fenomen care const ă Ón preluarea pe bază de imitaţ ie (imprint) a caracteristicilor de baz ă a personalit ăţ ii adulţ ilor.Deş i exist ă pentru aceasta şi o bază ereditar ă,identificarea este realizat ă pe baza influenţ ei factorilor de mediu,mai ales familiali.Acest proces de imitaţ ie,Ón care figurile parentale joacă un rol important a fost denumit de către Sivadon drept "ereditate socială ".Uneori procesul identific ării poate avea caracter succesiv ş i s ă ducă la o garanţ ie de securitate.La aceast ă ereditate socială,tot Sivadon adaugă "ereditatea culturală" (cuno ştinţ e,credinţ e,obligaţ ii,interdicţ ii care sunt specifice grupului social). Aceste caracteristici care marchează individul de la apariţ ia limbajului ş i influenţ ează desvoltarea sa p‚nă la adolescenţă sunt numite de către Linton, personalitate de bază,element care reprezint ă structura fundamentală a personalit ăţ ii individului.Œn acest context Sivadon subliniaz ă că desvoltarea organismului uman sufere influenţ e hot ăr‚toare din partea următorilor factori de mediu:mediul precar intrauterin,carenţă maternă ş i săr ăcie culturală,ceea ce subliniază sutorul ne dovedeşte că nu este vorba nici de genă pur ă ş i nici de mediu social pur ci de interacţ iunea potenţ ialit ăţ ilor organismului ş i a caracteristicilor de mediu.Dispoziţ iile naturale,ereditare nu se transpun direct,Ón stare pură Ón comportament ş i ele sunt de timpuriu ajustate,modelate Ón condiţ iile de mediu fizic dar mai ales social.Acesta este mediul psihologic ş i el este format din totalitatea stimulărilor interne ş i externe ş i a influenţ ei lor asupra individului c ăruia Ói determină tr ăsăturile fizice ş i psihice,solicit‚ndu-i dispoziţ iile native ş i deprinderile dob‚ndite Ón cursul vieţ ii (Ana Tucicov-Bogdan).

Func ţiile mintale ş i psihicul uman

Pentru Kretschmer psihicul este reprezentat de tot ceea ce este experienţă internă,direct ă ş i imediat ă (tot ceea ce percepem,simţ im,reprezent ă m,voim) ş i care este un produs de interacţ iune reciprocă dintre eu ş i lumea exterioar ă. Una dintre direcţ iile de cercetare a psihicului este acea a studiului raporturilor sale cu creierul.Psihicul a fost considerat fie nelocalizabil fie cu diferite localizări (chiar Ón alte organe dec‚t creierul).Pentru vechii chinezi existau 3 suflete (localizate Ón cap,abdomen,picioare).G‚ndirea era localizat ă Ón splină,curajul Ón vezica biliar ă,frica Ón rinichi.La indienii antici sufletul circula Ón tot corpul printr-un sistem de canale iar egiptenii antici considerau că sufletul circulă prin vasele sanghine.Afirmarea leg ăturii dintre psihic ş i creier s-a făcut tot din antichitate.Astfel Alcmenon din Crotona (sec.VI Ó.e.n.), realiz‚nd o serie de disecţ ii a că ilor vizuale,susţ inea că fiecare modalitate sensorială Óş i are originea Ón scoar ţ a cerebrală.Hipocrate afirma legătura dintre bolile psihice ş i creier iar Aristotel socotea creierul drept un loc de tranzit, inima reprezent‚nd sediul vieţ ii psihice.Claudius Galenus (sec.II e.n.)face cercet ări privind legătura dintre diferite tulbur ări senzomotorii ş i diverse secţ iuni din creier,localiz‚nd sensaţ iile Ón ventricolii creierului. Dup ă renaştere,asist ă m la un lung ş ir de descoperiri.Astfel Ón 1342 Benedict Stilling inventează tehnica t ăierii ş i fixării Ón bicarbonat de potasiu a unor fragmente de creier iar Laenwerhock Óntrebuinţ eză lentile măritoare pentru studiul creierului.Golgi (1873) descoper ă colorarea cu nitrat de argint iar Descartes emisese deja ideia reflexelor. Secenov este primul care Ón 1863 Ón lucrarea sa "Reflexele Creierului", afirma că scoar ţ a cerebrală lucrează graţ ie principiului reflex.Fritz ş i Hitzic fac experienţ e de stimulare ş i extirpări,interpretate Ónsă de pe poziţ ii mecaniciste ş i duc‚nd la cunoscuta disput ă dintre localizaţ ionişti ş i echipotenţ ialişti. Rezolvarea metodologică a acestui impas Ón care se găsea fiziologia scoar ţ ei cerebrale la acel moment a constituit tema de cercetare a lui Pavlov (metoda reflexelor condiţ ionate).Din acest moment cercetarea creierului se va face prin metode tot mai soficticate,cu utilizarea unor substanţ e farmaco-dinamice,apar cercet ări de cibernetică ş i neurocibernetică.Totuşi nici ast ăzi problema raportului dintre creier ş i psihic nu este Óncă rezolvat ă.Concepţ ia localizaţ ionist ă (Munn,Head) raportează direct activitatea psihică lipsit ă de orice determinare materială la structura anatomică lipsit ă de ori ce determinare fiziologică.Dar din moment ce fenomenul este legat de o anumit ă structur ă,Ónseamnă că el se desfăşoar ă absolut la fel,psihicul apăr‚nd astfel ca o funcţ ie a unui ţ esut,lumea exterioar ă fiind doar un impuls primar.Pentru materialişti viaţ a psihic ă este legat ă numai de creier.Rubinstein arat ă că modul de existenţă a psihicului este existenţ a sa Ón calitate de proces,Ón calitate de activitate a creierului.Creierul ar fi organul activit ăţ ii psihice dar nu ş i isvorul lui.Isvorul activit ăţ ii psihice ar fi lumea exterioar ă care acţ ionează asupra creierului.Psihicul este o Ónsuş ire a creierului care dispune de activitate reflexă.La nivelul creierului energia materială exterioar ă se transformă Ón energie

10

fiziologică,se decodific ă la nivelul creierului.Structura creierului dispune de 14-20 miliarde de neuroni,cu posibilit ăţ i infinite,de contacte diferenţ iate pe structuri ş i zone,cu multiple disponibilit ăţ i funcţ ionale. Structura materială a unui proces psihic este o construcţ ie dinamică.Œn concepţ ia pavloviană funcţ ia este activitatea unei structuri,determinat ă de influenţ e din afar ă.Aspectul funcţ ional al scoar ţ ei este analog unui mozaic care este dinamic prin excelenţă. Sistemul nervos este reprezentantul unui lung proces de adaptare, caracterizat prin diversificare,unificare,sistematizare.Se surprind două procese fundamentale:excitaţ ia ş i inhibiţ ia care se află Óntr-un proces de unitate dialectică.Reproducerea lumii s-ar face Ón mod reflex,sau Ón termenii teoriei informaţ iei,fiecare nouă informaţ ie este condiţ ionat ă prin Óntregul edificiu de reflexe acumulate p‚nă la acel moment.Apariţ ia celui de al doilea sistem de semnalizare este tot expresia fiziologică a unui sistem de legături reflexe.Reflexul este Ón acela ş i timp un mecanism de adaptare,semnificaţ ia sa biologică fiind semnalizarea.La om semnalizarea se petrece la 2 nivele (sistemul I ş i II de semnalizare).Lucr ările lui Pavlov au fost urmate de noi descoperiri importante ca teoriile privind aferentaţ ia inversă,teoriile asupra rolului formaţ iunilor subcorticale,cercet ări de neurocibernetică,biofizic ă etc. Astfel,Skinner descoper ă un alt tip de condiţ ionare numit condiţ ionarea instrumentală.Subiectul,Ón experienţ ele lui Skinner trebuie să descopere el Óns ăş i conexiunea.Legarea de stimulul condiţ ionat nu apare astfel evidenţ iat, stimulul Ónt ăritor neput‚ndu-se pune Ón evidenţă direct. Operaţ ia rezolvării pare să fie instrumentul Ónt ăririi,deosebit de puternic Ón fixarea noii conexiuni. Cercet ările formaţ iunilor subcorticale Óncepute Ón 1949 au elucidat de asemenea o serie de fenomene cu privire la reflexe,la starea de optimum funcţ ional. Psihicul se desfăşoar ă totuş i Ón spaţ iul subiectiv,el nu poate fi pus direct Ón evidenţă.Abordarea indirect ă a psihicului se face prin intermediul comportamentului uman,care are la bază diferitele procese psihice cu valoarea lor cantitativă sau calitativă.Pavelcu arat ă 3 feluri de Ónţ elesuri ale termenului de subiectiv:identic cu psihicul,homonim cu individul,fictiv-aparent-iluzoriu.Caracteristica de ideal se refer ă propriuzis la produsul sau rezultatul activit ăţ ii psihice,la imaginea sau ideia considerate Ón raporturile lor cu obiectul sau lucrul.Psihicul dispune de acea caracteristică a sa ideală,opusă materialului.Dar psihicul presupune Ón mod necesar relaţ ia de reflectare. Œn creier se materializează fenomene biochimice,bioelectrice dar niciodat ă fenomene de reflectare materializate.Œnţ elegerea subiectivit ăţ ii ca acţ iune a subiectului a fost desvoltat ă de o serie de cercet ători de la Ónceputul secolului XX.Astfel W.James pune Ón lumină ideea acţ iunii care este confirmat ă de succes sau insucces,iar Dewey generalizează ideia de acţ iune,concep‚nd Ón termenii acţ iunii toat ă activitatea psihic ă.Bergson arat ă că psihicul este organul acţ iunii ce Óş i are punctul de plecare Ón instinct ş i se desfăşoar ă uneori Ón sfera conştiinţ ei. Œn lumina acestor date un rol important Ól are condiţ ionarea social istoric ă a psihicului uman.Condiţ iile externe subliniază Rubinsterin,acţ ionează prin intermediul condiţ iilor interne.Condiţ iile istorice de existenţă au dus la desvoltarea s.n. uman. Viaţ a omului nu poate fi totuşi explicat ă prin simpla justapunere de influenţ e,de factori ci prin declanşarea unui nivel superior,care este nivelul uman.Omul dispune de o natur ă unică,indivizibilă ş i indestructibilă.El provine din natur ă,Óns ă r ă m‚ne Ónzestrat cu potenţ e naturale,s-a Ónstr ă inat de natur ă,dob‚ndind o nouă experienţă ş i devenine prin aceasta nici exclusiv natural,nici exclusiv social.Cadrul eseţ ial al condiţ ionării sociale Ól reprezint ă experienţ a social istorică datorit ă limbajului,prin care devine posibilă Ónsu ş irea direct ă şi indirect ă a cuno ştinţ lor ş i modalit ăţ ilor de acţ iune practică.Saltul calitativ de la animalitate la umanitate s-a făcut graţ ie unei mitoze suplimentare,a unor celule cerebrale.Omul se deosebeşte de toate celelalte fiinţ e deoarece Óncă de la na ştere el nu este dotat cu comportamente Ónă scute,de supraveţ uire ş i care pe celelalte fiinţ e le predestineză,neav‚nd capacitatea de emancipare.La om,din contra comportamentele Ónă scute sunt foarte pu ţ ine dar creierul are o virginitate aproape totală ş i o mare plasticitate pentru comportamente Ónvăţ ate,motiv pentru care destinul său nu este predestinat.El se poate emancipa ş i Ón viaţ a socială poate fi orice.Lupta de clasă este imposibilă Óntr-un roi de albine,acolo fiecare are un rol predestinat de la natur ă.Dar acesta este şi un mare handicap biologic,lipsa comportamentelor de supraveţ uire face ca perioada de Ónvăţ are (copilăria) să fie practic,Ón raport cu viaţ a foarte mare.Pentru a compensa acest desavantaj biologic,omul este dotat Ón primii ani de viaţă cu un sistem de Ónvăţ are rapidă,prin imitaţ ie sau imprint (un sistem de memorare rapid ă, necritică,

11

bazat ă doar pe prezenţ a unei persoane inductoare).După 4-5 ani acest tip de Ónvăţ are dispare ş i se instalează pentru toat ă viaţ a tipul lent de Ónvăţ are prin asociere ş i motivaţ ie. Sivadon subliniază că creierul copilului este puternic ş i Ón parte virgin,incapabil de reacţ ii motorii adecvate.Consecinţ ele ar fi dup ă acest autor următoarele:

1.Importanţ a lumii de imagini,copilul interpun‚nd Óntre percepţ ie ş i r ă spuns o imagine care se supraadaugă la shema senso-motorie ş i Ón timp se substituie ei.Astfel la om se constituie un etaj funcţ ional care Ól distinge de animal,acela al lumii imaginilor. 2.Rolul celor din jur Ón reprezentarea lumii.Copilul Óş i realizeaz ă dorinţ ele prin intermediul mamei (sincretismul descris de Walon).Lumea copilului se constituie Ón funcţ ie de altul,care este mediatorul acţ iunii sale.Aceast ă mediaţ ie st ă la baza realizării identific ării. 3.Imaginea creatoare de obiecte.Copilul Óş i imagineaz ă mijloacele instrumentale de realizare (mama este primul sclav al copilului); 4.Imaginea de sine.Lumea de imagini constituie un aspect al psihicului uman dar prin reverberaţ iea privirii altuia el Óş i constituie imaginea de sine ş i bine Ónţ eles conştiinţ a de sine.La 1 an copilul ş i-a format imaginea mamei sale,imagine care devine imaginea propriului corp. 5.Impregnaţ ia culturală,consecinţă a existenţ ei de la na ştere a unor zone virgine ale creierului.

12

Capitolul III Condi ţiile sociale ale fiinţei umane

Originea biologică,naturală a omului nu este suficient ă pentru Ónţ elegerea complexit ăţ ii vieţ ii psihice,omul devenind om,Ón primul r‚nd pentru că s-a ridicat deasupra condiţ iei sale de fiinţă pe scara zoologică. Dacă Ón ceea ce prive şte importanţ a condiţ iilor biologice pentru fiin ţ a umană ş i Ón mod special privind viaţ a psihic ă,exist ă Ón r‚ndul cercet ătorilor un adevărat consens,nu la fel se poate vorbi ş i despre elucidarea infuenţ elor sociale asupra psihicului uman,a fiinţ ei umane Ón general.

Pentru om mediul Ónconjur ător depăşeşte semnificaţ ia unui medu fizic, specific altor specii,deoarece acest mediu const ă Ón primul r‚nd din semnificaţ ia relaţ iilor interpersonale,influenţ ele mediului cultural,a sistemului de valori,influenţ e for ţ elor sociale Ón care tr ăieşte individul ş i familia sa.

Œnsăş i boala nu mai poate fi ast ăzi privit ă doar ca o suferinţă adresat ă unui

individ ci,mai degrabă ca pe o

suferinţă a unui organism social,Ón parte sau chiar Ón totalitate (problema drogurilor,de exemplu), ş i Ón orice caz boala devine cauză de suferinţă pentru anumite grupuri sociale (familia de exemplu).Acest fenomen a fă cut ca treptat să se intuiască faptul că socialul ş i mai ales factorii culturali joacă un rol important Ón etiologia bolilor,Ón să nătatea mintală a indivizilor,că Ónsăş i fenomenologia clinic ă sau chiar comportamentul normal al oamenilor se modific ă de la o epocă la alta,de la o cultur ă la alta. Œn Ónţ elegerea pe care psihologia medicală trebuie să o aibă asupra influenţ elor sociale,asupra valorilor umane Ón stare de normalitate sau de boală,trebuie să se pornească de la date temeinice filozofice ş i experimentale. Marcuse vedea natura socială a omului ca ceva artificial,Ón raport cu natura naturală,motiv pentru care Óntre natura naturală ş i cea socială a omului ar exista o permanent ă stare de tensiune ş i lupt ă,lupt ă necesar ă pentru adaptarea instinctelor la nivelul sistemului social.Omul este individ ca particularitate dar nu Ón cadrul colectivit ăţ ii sociale. Schimbarea radicală a viziunii clasice despre om s-a făcut sub imfluenţ a descoperirilor lui Darwin ş i Freud,a noilor concepte sociologice ş i umaniste, care fiecare Ón domeniul lor au adăugat c‚te o dimensiune Ón cunoaşterea umană.Astfel Darwin a dovedit că omul face parte intregrant ă din lumea animală,reprezent‚nd culmea evoluţ iei lumii organice.Freud,pe de alt ă parte va sublinia că psihicul,personalitatea sunt produsul for ţ elor interne,a legilor inconştientului,str‚ns legate de natura biologică ş i necesit ăţ ile vitale ale vieţ ii, iar viaţ a psihică se prefigureaz ă Ón mare parte sub influenţ a factorilor care au acţ ionat Ón perioada copilăriei.Pe de alt ă parte sociologia modernă,noile concepţ ii umaniste ş i mai ales acelea care au stat la baza filozofiei drepturilor omului au destr ămat mitul naturii biologice imuabile,impun‚ndu-se ideia că ceea ce se conservă Ón desvoltarea istorică,ereditar ş i probabilistic după legile statistice sunt doar predispoziţ ile fiziologice (S ărmăşan).Dar subliniază S ărmăşan,tacit sau expres s-a acreditat ideia că tot ceea ce este r ău Ón societate provine din natura fiin ţ ei umane ş i că faţă de incon ştientul care invadează raţ iunea,eşuiază orice acţ iune conştient Óntreprinsă. Preocuparea pentru importanţ a factorilor sociali ş i morali Ón cadrul medicinii, cel puţ in Ón manier ă ştiinţ ific ă ş i sistmatică,este de dat ă recent ă,Ónscriindu-se din acest punct de vedere ca o revoluţ ie Ónoitoare.Acest lucru a fost posibil datorit ă desvolt ării deosebite a ştiinţ elor sociale.Œn viziunea socială a medicinii,arat ă Aordreoli boala transcede organicul ş i devine o realitate istorică,fiind Ón acela ş i timp o suferinţă a unui organism social sau a unui grup ca ş i a individului ca atare. Problemele omului contemporan se deosebesc ast ăzi radical de acelea ale omului din alte epoci.Lumea contemporană nu mai poate găsi r ăspunsuri la problemele ei Ón viziunea vechilor filozofii empirice sau raţ ionaliste,iar eşecul istoric al socialismului real a dus la un adevărat purgatoriu al unor sisteme sociale create artificial ş i Ómpotriva naturii umane.Aceste filozofii d ădeau r ăspunsuri pentru problemele lumii Ón care apăruser ă,iar societatea imaginat ă de Marx era o societate asiatică construit ă pe baza unei filozofii a secolului trecut. Dar aceste tipuri de lume nu au tr ăit niciodat ă o situaţ ie,cum este cea din prezent,nu au făcut faţă crizelor contemporane.Pentru predarwinişti omul de ast ăzi era la fel cu cel de m‚ine,iar lumea ş i ideile puteau fi considerate eterne,Ón timp ce ritmul schimbărilor actuale este ameţ itor şi cu greu se mai poate concepe ast ăzi o atare filozofie.Œn acest context,sublinmiază Kteyche? adeseori apare ast ăzi ca realitate,filozofia crizei ş i a

13

paradoxului,a tensiunii ş i absurdului,filozofie care lucrează cu categorii ca:frică, disperare, mister, acţ iune,adevărul momentului tr ăit. Cunoaşterea omului are ast ăzi o largă baz ă de investigaţ ii ş i o ştiinţă care se ocupă de aceasta şi care este antropologia.Acest lucru a făcut ca Ón momentul de faţă să fie posibilă elaborarea unor modele ştiinţ ifice ale omului. Ş tiinţ a despre om,arat ă Pavelcu,are ca obiect "propriet ăţ ile generale ale vieţ ii sociale",toate aspectele vieţ ii sociale,fiind imposibil a Ónţ elege un aspect fă r ă a-l integra cu celelalte.Omul este creat de către societate,care la r‚ndul s ău creiază societatea.Personalitatea umană apare ca un sistem deschis,at‚t din punct de vedere "intern" c‚t ş i Ón relaţ ie cu alte sisteme care Ól Ónconjoar ă.Natura naturii umane,arat ă Farris este prin excelenţă socială, corpul fiind una dintre condiţ iile necesare,Ón timp ce cauza decisivă r ă m‚ne cauza socială.

Importanţa relaţiei om-cultur ă -societate

Una dintre problemele fundamentale ale Ónţ elegerii omului at‚t Ón condiţ iile de să nătate c‚t şi de boală o constituie studiul sistemului de relaţ ie dintre om,cultur ă ş i societate.Problema care se pune este doar p‚nă la ce nivel personalitate omului este un produs social. Œn deceniile 3-4 ale acestui secol o serie de cercet ători ca Margaret Mead,Minkowski,Farris etc precum ş i o Óntreagă şcoală de antropologie psihologică ş i-a axat cercet ările asupra analizei influenţ ei culturii asupra omului ş i a rolului ei modelator.Din acest moment societ ăţ ile zise "primitive" au devenit un vast c‚mp de cercetare. Interdependenţ a individ-cultur ă-societate a făcut posibilă apariţ ia antropologiei ca ştiinţă de sinteză a cuno ştinţ elor psihologice, sociologice, antropologice,la care biologia s-a adăugat Ón mod natural (Linton). Observaţ ia că societ ăţ ile difer ă Ón ceea ce prive şte nivelul ş i varietatea culturală este foarte veche ş i tot at‚t de veche este ş i presupunerea că ace şti factori structurează personalitatea umană Ón mod diferit. Personalitatea umană apare aşa cum vom vedea ulterior ca foarte maleabilă,reflect‚nd Ón mare parte condiţ iile sociale Ón care se desvolt ă, instituţ iile sale,tradiţ iile,valorile,ideile ş i tehnologie,precum ş i relaţ iile familiale sau alte realaţ ii interpersonale (Coleman ş i Broen).Œntre condiţ iile socio-culturale ş i tulbur ările psihice exist ă o mare legătur ă. Cultura Ón sens antropologic este suma a ceea ce membrii individuali ai unei comunit ăţ i au Ónvăţ at din experienţ a socială a generaţ iilor.Aceasta include obiceiurile,sarcinile,gusturile,Óndem‚nările,credinţ ele,limba ş i alte forme de comportament care fac parte din organizarea vieţ ii sociale.Ori ce schimbare Óntr-un sector al culturii (tehnologia de exemplu) duce la apariţ ia de modificări Ón alte sectoare cum ar fi familia,religia,credinţ ele ş i valorile. Pentru Linton cultura este configuraţ ia comportamentelor Ónă scute ş i rezultatele lor.Afirmarea relativismului cultural,privind psihologia umană,a dat o lovitur ă important ă concepţ iilor care se considerau universale ş i considerau ş i fenomenele psihopatologice de asemenea universale.Chiar conceptul de anormalitate sau normalitate au o mare variabilitate culturală.S-a afirmat atunci că no ţ iunea de relativism cultural devine tot mai pregnant ă ş i apare acuma clar că societatea şi cultura pot determina comportamente maladaptative,ceea ce poate chiar duce la ameninţ area supraveţ uirii unor grupe culturale. Totuş i Ón fiecare societate,deş i exist ă deosebiri exist ă ş i caracteristici comune ale speciei umane:copilărie prelungit ă cu nevoi fizice ş i de contact uman,nevoia acut ă de securitate,comunicare cu ajutorul simbolurilor sociale (verbale ş i nonverbale).Œn fiecare societate exist ă dorinţ a de a fi Ón grup,Ón compania altora şi Ón acela ş i timp limitarea acestei dorinţ e (chiar cu reguli de prohibiţ ie ca Ón cazul incestului). Œn fond,subliniază Delay ş i Pichot ştiinţ ele sociale ş i umane ne pot Ónvăţ a următoarele:

1.Cunoaşterea bolii mai profund,inclusiv cu consecinţ ele ei sociale de către bolnav,ceea ce poate determina modific ări din partea atitudinii bolnavului faţă de boală ş i să nătate. 2.Recunoaşterea caracteristicilor sociale,psihopatologice,culturale ale pacientului,ceea ce le afectează participarea ş i accesibilitatea. 3.Acomodarea ş i Ónţ elegerea că ilor pacientului ş i medicului pentru a Ónţ elege ş i a tr ăi st ările de criză sau stres,pentru a Ónţ elege sarcinile desvolt ării,relaţ iile semnificative,pentru o mai bună cunoaştere,fenomene care apar Ón cursul Óngrijirii să n ăt ăţ ii. 4.Sporirea conştiinţ ei medicilor privind valorile lor particulare,că ile de Ónvăţ are ş i stilul de viaţă ca medic. 5.Oportunitatea luptei cu rezultatele ş i problemele puse de avansul tehnologic al ştiinţ elor biologice. 6.Atitudinea etică faţă de problemele legate de să nătatea individului ş i a populaţ iei.

14

7.Œnţ elegerea mai profundă a factorilor culturali Ón formarea relaţ iei medic-pacient (tipul de comunicare,paternurile comportamentelor aşteptate etc). 8.Consideraţ ii privind identitatea personală a medicului ş i rolurile profesionale Ón comunitate.Experienţ a relaţ iilor cu alte persoane ş i echipa de Óngrijire,Ónţ elegerea complexei matrici sociale,a sistemelor ş i serviciilor care menţ in să nătatea. 9.Explorarea factorilor culturali care determină organizarea să năt ăţ ii, alocaţ iile,edificarea valorilor sociale ş i individuale pentru formarea scopurilor ş i priorit ăţ ilor Ón apărarea societ ăţ ii.

Importanţ a raportului individ-cultur ă

Pentru Linton cultura este un grup organizat de comportamente,motiv pentru care nici un individ nu poate fi cunoscătorul Óntregii culturi a unei societ ăţ i.Participarea individului la cultur ă depinde de locul lui Ón societate ş i de educaţ ia primit ă.Aceasta Ónseamnă c ă nu se studiază un individ Ón raport cu cultura totală a unei societ ăţ i,ci cu cerinţ ele culturale specifice pe care societatea le cere de la el.Individul face parte dintr-o anumit ă profesia, grup, sex,Óncadrare ce Ói asigur ă individului o cantitate de modele de comportament.Modelele specifice grupei asigur ă individului eficienţ a chiar dacă individul cu care intr ă Ón contact Ói este necunoscut,dacă ştie Ón ce grupă acesta se Óncadrează. Œn comportamentul uman trebuinţ ele fiziologice deş i apar primele par a avea frecvent statut de egalitate cu trebuinţ ele psihologice,uneori put‚nd chiar să le depăşească (exemplu,greva foamei). Linton enumer ă următoarele trebuinţă de natur ă psiho-socială:

1.Nevoia de ră spuns afectiv din partea altora este o cerinţă psihosocială fundamentală.Aglomeraţ ia urbană,de exemplu,nu creiază oportunitatea unor contacte afective autentice,motiv pentru care aceste relaţ ii sunt nesatisfăcătoare,experienţ a aceasta fiind chiar frustrant ă (chiar mai mult dec‚t solitudinea reală),individul fiind singur Óntr-o mulţ ime.Nevoia de r ăspuns afectiv din partea altuia ş i mai ales a unui r ă spuns favorabil este stimulul unui comportament socialmente favorabil ş i acceptabil. 2.Nevoia de securitate pe termen lung este o cerinţă important ă.Omul nu poate fi satisfăcut doar cu ceea ce are Ón prezent,dacă viitorul nu-i este asigurat.Aceste trebuinţ e de securitate pe termen lung apar Ón multe forme psihopatologice ca manier ă de r ăspuns Ón faţ a stresului. 3.Noutatea experien ţ ei Óş i găse şte expresia Ón fenomenul familial al plictiselii.

Importanţa factorilor sociali Ón medicină

Deş i societatea,Ón principiu,are un rol sanogen,prin condiţ iile de securitate oferite individului ş i prin multiplele supape de siguranţă,totuşi trebuie subliniat că societatea nu a fost niciodat ă făr ă cusur,ideală,ea impun‚nd adesea indivizilor frustraţ ii,restricţ ii ş i chiar pedepse.Œn alte situaţ ii Óns ăş i bazele societ ăţ ii sunt clădite pe nedreptate (totalitarism,lipsă de democra ţ ie), pe inegalitate a şanselor,neputinţ a st ăvilirii unor flageluri ca săr ăcia, ignoranţ a,r ăzboiul sau calamnit ăţ ile.Œn acest context factorii sociali interesează Ón mod deosebit medicina.

Stresul social

Principala problemă care se pune Ón cadrul sociogenezei ş i Ón special a bolilor psihosomatice sau psihice este acela a modalit ăţ ii prin care societatea poate determina dereglările psihice capabile de a determina boala,situaţ ie care trebuie urmărit ă at‚t la nivel individual c‚t şi la nivelul grupului social. Unul dintre modelele actuale care ne pot da o viziune asupra acestei modalit ăţ i este no ţ iunea de stres social,no ţ iune care tinde de a da o explicaţ ie modalit ăţ ii prin care societatea acţ ionează asupra psihicului ş i somaticului individului.Se pune Óntrebarea Ón ce măsur ă societatea este capabilă să acţ ioneze ş i s ă influenţ eze de o manier ă semnificativă psihicul indivizilor ş i prin intermediul s ău Óntregul organism.Œn acest sens Schaefer se Óntreabă dacă este vorba de o modalitate automat ă prin care "constr‚ngerile sociale" acţ ionează,scurtcircuit‚nd psihicul Ón mare măsur ă ,fie aş a cum subliniază Ferher anumiţ i factori sociali scapă oricărei explicaţ ii fiziologice sau Ónte factorul social ş i acţ iunea sa corporală exist ă o cale "inteligibilă" de prelucrare psihic ă a situaţ iei existenţ iale. Un pas important este făcut Ón acest domeniu prin crearea entit ăţ ii de stres social,sau aşa cum Ól denume şte Levi,de stres psihosocial,entitate care devine astfel un important factor patogenetic. Œn acest fel influenţ a factorilor sociali asupra individului se vor putea analiza at‚t Ón termeni psihologici c‚t ş i fiziologici,că ci acţ ion‚nd asupra individului factorii sociali,Ón funcţ ie de semnificaţ ia lor biologic ă vor fi capabili a determina starea de emo ţ ie.Acest lucru este Ón str‚nsă legătur ă cu capacitatea acestor factori de a

15

perturba echilibrul intern (acţ ion‚nd fie pe cale nervoasă, fie humorală,pe axa hipotalamo-hipofizo- suprarenală).Dereglarea produsă este astfel cantitativă c‚t ş i calitativă. Necesitatea explicării acţ iunii factorilor sociali asupra organismului a dus la crearea unui model psihologic

necesar Ónţ elegerii acţ iunii socio-psihice. Acest lucru a devenit necesar ş i s-a materializat prin crearea no ţ iunii de stres social. Prin stres social se Ónţ eleg modalit ăţ ile de acţ iune foarte variabile prin care mediul social are o acţ iune agresivă ş i nefavorabilă asupra psihicului uman ş i prin aceasta asupra Óntregului organism.Reacţ ia psihică apare deci Ón acest context Ón principal sub forma anxiet ăţ ii sau emo ţ iei.Œn privinţ a stresului social Dubrenil ş i Wittkower subliniază importanţ a următoarelor factori:

1.Conţ inutul cultural care const ă Ón modalit ăţ ile interdicţ iilor sociale (mai ales excesul de interdicţ