Termenii "autentic/inautentic" nu au sens valoric, ci se refera numai la faptul ca omul isi asuma la modul grav sau nu adevaratele calitati

de om. Castigarea autenticitatii se face prin "salt", prin schimbarea neprogramata a modului de a percepe, pricepe si trata propria viata. Impulsul catre autenticitate poate fi dat fie de marile oboseli ale sufletului care se simte strivit de uniformitate, rutina, de aspectul mecanic al vietii, fie prin angoasa, in situatiile limita (boli incurabile, catastrofe naturale si istorice, constientizarea propriei morti s.a.m.d.). Astfel de imprejurari obliga omul la reflectia de sine. Angoasa cuprinde trairi (afecte, emotii, sentimente) intense, tragice, pe fondul unei hiperluciditati la care se ajunge printr-o iluminare de moment, fie datorita situatiilor limita. Angoasa este de fapt o stare sufleteasca si spirituala complexa, confuza, vertebrata de o spaima fara obiect precis. Trairile de tipul angoasei produc schimbarea de regim existential: omul isi pune foarte lucid, fara circumstante atenuante sau autoiluzionari, intrebarile cruciale ale propriei vieti (cine, ce, cat sunt; ce pot sa sper si ce pot sa fac; are sau nu viata vreun rost?) In momentul in care aceste intrebari sunt constientizate, se produce o ruptura interna care marcheaza definitiv spiritul omului care nu mai poate reveni la vechiul stil de viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Din astfel de motive, majoritatea oamenilor ocolesc luciditatea, evita sa traiasca consecintele angoasei. Ajung la autenticitate numai cei capabili de performanta in sensul luciditatii si care au o vointa puternica. Angoasa este ocolita din spirit de conservare, prin supralicitarea resurselor acestuia, care impiedica omul sa ramana fata in fata cu el insusi. Existenta inautentica apartine celui care nu percepe ceea ce ii este specific ca om, supravietuieste ca un "obiect", se pierde in lumea "anonimatului", "impersonalului", "factualului", utilului si scopurilor lipsite de perspectiva. Viata cotidiana predispune oamenii la lipsa de personalitate, anonimat, tenteaza la frivolitate, facilitate, conformism. Initial, omul este "aruncat in lume", cazut in inautentic, asimilat de universul comod al cotidianului, patruns de conformism plat si dictatura intereselor marunte. Insa aceasta stare nu este o fatalitate. Pus in situatii limita (moartea, catastrofele etc.), omul are trairi existentiale de tipul angoasei prin care ia cunostinta de propria lui conditie, cu libertatea absoluta de a-si construi viata. "Angoasa - afirma Kierkegaard - este posibilitatea libertatii; numai aceasta angoasa - in (lume - n.n.) formeaza (...) omul in mod absolut, devorandu-i toate limitele" a19i. Dar constientizarea a ceea ce este autentic uman se refera - alaturi de proiect, libertate - la finitudine, inutilitate, absurd, lipsa de justificare. Omului i se releva o multitudine de posibilitati de alegere, dar toate aceste posibilitati sunt echivalente. Angoasa inseamna o pierdere in interioritatea originara a fiintei noastre pentru ca sub orizontul "grijii", "fricii", "nelinistii" - sa ne inventam viata ca o fatala existenta-intrumoarte. Diferiti filosofi abordeaza in maniere distincte saltul spre autenticitate.