Sunteți pe pagina 1din 6

Eleva:Bulai Mihaela Grupa: AMG III B

Referat Rolul scolii in societate

Lumea de mine nu poate exista fr moral, fr credin i fr memorie. Cinismul, interesul ngust i laitatea nu trebuie s ne ocupe viaa. Romnia a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil i generos.Regele Mihai. Suntem responsabili si obligati moral sa facem la fel. Insa, in cadrul politic actual, programa scoalara a fost macelarita, problema care persista se pare inca de pe vremea marelui poet roman care spunea :Scoala va fi scoala cand omul va fi om si statul va fi stat.Mihai Eminescu, citat despre politica Educatia este perceputa n prezent ca o functie vitala a societatii contemporane deoarece prin educatie societatea si perpetueaza existenta, transmitnd din generatie n generatie tot ceea ce umanitatea a nvatat despre ea nsasi si despre realitate. De la scoala contemporana societatea asteapta astazi totul: sa transmita tinerilor o cunoastere acumulata de-a lungul secolelor, sa-i ajute sa se adapteze la o realitate n continua transformare , sa-i pregateasca pentru un viitor larg imprevizibil. Considerata un factor-cheie n dezvoltarea societatii - ea asigura forta de munca calificata pentru toate sectoarele de activitate, ea favorizeaza progresul, stimulnd curiozitatea intelectuala, capacitatea de adaptare, creativitatea si inovatia -, educatia constituie unul dintre cele mai puternice instrumente de care dispunem pentru a modela viitorul, sau macar pentru a ne orienta catre viitor. Solutia tuturor problemelor grave si cronice cu care se confrunta societatea contemporana este cautata n educatie si scoala. Toate presiunile exercitate asupra sistemului educativ contribuie la modificarea rolului scolii: dintr-o institutie autonoma, relativ izolata, specializata exclusiv n transmiterea stiintei de carte, scoala a devenit interfata n relatia individ - societate, spatiul social specific n care se manifesta disfunctiile si tensiunile societatii si, prin aceasta, nodul central al preventiei/terapiei acestora. scoala este prima institutie care i confrunta pe elevi cu exigentele integrarii socionormative si toate cercetarile demonstreaza convingator ca modul n care se adapteaza un copil la scoala reprezinta principalul indicator predictiv cu privire la calitatea conduitei sale socioprofesionale ca adult. Toate marile teorii sociologice subliniaza importanta calitatii experientelor scolare n integrarea sociala a indivizilor, ceea ce argumenteaza interpretarea: scoala si problemele sociale reprezinta cele doua fete ale aceleiasi monede. Din punctul de vedere al politicilor sociale, consecinta acestei viziuni este una extrem de importanta : la ora actuala, se prefera investirea resurselor n scoala, n scopul cresterii calitatii actului educativ, dect n sistemele de control social . Aceasta strategie corespunde si principiului interventiei

timpurii - este mai bine sa previi, dect sa vindeci -, si principiului interventiei eficiente: investitia n scoala se finalizeaza n calitatea intelectuala, morala, profesionala si sociala a absolventilor; absolventii care probeaza autonomie intelectuala si morala, capacitate de adaptare la schimbari, solidaritate si atitudine deschisa, pozitiva fata de nvatare sunt mai apti sa-si rezolve singuri si corect problemele existentiale si vor da dovada de o conduita dezirabila social - deci, pe scurt, nu vor contribui la cresterea disfunctionalitatilor sociale Tranzitia catre un alt tip de finalitate a scolii - dezvoltarea personalitatii copilului n functie de exigentele sociale ale unei comunitati, caracterizata de un anumit nivel de dezvoltare economica si culturala -, ca si accentuarea caracterului socioterapeutic al educatiei contemporane au determinat schimbarea radicala a destinului acestei institutii n viata sociala; scoala contemporana functioneaza ca un centru al unei retele de servicii - instructive, formative, medicale, psihologice, de consiliere vocationala etc. - care urmaresc sa ajute elevii sa se integreze n societate. Obiectivul major al scolii este sa ofere un context adecvat pentru nvatare si dezvoltare, n care toti copiii sa se pregateasca sa nteleaga lumea n care traiesc si n care vor deveni activi n viitor. Influenta covrsitoare a determinarii sociale n functionarea scolii explica de ce n ultimii ani serviciul de asistenta sociala din scoala a devenit o specializare n plina afirmare n cadrul asistentei sociale generale si o necesitate pentru realizarea finalitatilor educatiei. La nivelul anilor '90, asistentii sociali scolari caracterizau ca "foarte importante"toate cele cinci dimensiuni ale profesiei lor (cf. Nelson, 1990, p. 165): a) b) c) d) e) furnizarea de servicii pentru elevi si familiile lor; furnizarea de servicii pentru personalul educativ al scolii; furnizarea de servicii pentru personalul noneducativ al scolii; furnizarea de servicii pentru comunitate ; realizarea unor sarcini administrative si profesionale specifice. Una dintre sarcinile majore ale asistentului social scolar este de a contribui la identificarea elevilor sau a grupurilor de elevi care manifesta dificultati de adaptare scolara si de a le oferi ajutor. Unii dintre acesti copii atrag atentia asupra riscului de inadaptare scolara prin conduita lor; astfel, se poate observa n recreatii sau n cadrul activitatilor extracurriculare faptul ca unii copii sunt fie agresivi, ostili, excesiv de dominatori, fie izolati, retrasi, fara a interactiona deloc cu ceilalti; n timpul activitatilor instructive, postura corporala sau reactiile comportamentale ofera, de asemenea, indicii

importante cu privire la dificultatile lor de adaptare scolara: copilul pare contractat, amenintat, lipsit de resort, indiferent, ostil, are interventii inadecvate, refuza realizarea sarcinilor, nu coopereaza cu ceilalti etc. De aceea, identificarea precoce a acestei categorii de elevi se poate baza pe observatiile cadrelor didactice care lucreaza direct cu elevii sau pe relatarile altor membri ai personalului scolii. O serie de indicii cu privire la riscul inadaptarii scolare pot fi furnizate si de catre parinti, n urma observarii conduitei lor acasa: daca elevul nu-si ndeplineste sistematic obligatiile scolare, daca si dezinformeaza parintii cu privire la rezultatele scolare, activitatile sau sarcinile de realizat, dificultatile sau conflictele pe care le traieste la scoala, toate aceste conduite servesc unei diagnoze precoce a inadaptarii scolare. Pe masura ce elevii se apropie de vrsta adolescentei, cauzele inadaptarii scolare trebuie corelate cu specificul psihologic al vrstei, care aduce cu sine efortul afirmarii de sine, dublat de contestarea autoritatii adultului, nevoia de ideal, originalitatea - ca ingredient al identitatii sociale a tnarului -, dar si conformismul fata de grup. n adolescenta, sursa prestigiului personal se deplaseaza de la judecata de valoare a adultului la judecata de valoare a covrstnicilor. Facnd abstractie de criteriul succesului scolar, pe care-1 valorizeaza mai mult adultii, n ntelegerea inadaptarii scolare intervine procesul de comparare sociala. L. Festinger (1950) arata ca orice individ prezinta tendinta de a-si evalua opiniile si aptitudinile personale; n lipsa unor mijloace obiective nonsociale, individul le va evalua comparndu-le cu opiniile si aptitudinile celorlalti. Daca n urma acestei comparatii se constata o diferenta prea mare, care i este defavorabila, apare tendinta fie de a nceta compararea, fie de a introduce noi criterii de comparare, care sa-i asigure suprematia. O data identificati elevii cu risc dezadaptiv crescut si pe masura ce s-au identificat si cauzele inadaptarii scolare, asistentul social scolar trebuie sa ofere ajutor. Acesta poate lua forma consilierii individuale sau colective, cu un anumit numar de elevi (sau n cuplu elev - parinti) care prezinta probleme similare, n acest sens, asistentii sociali pot oferi elevilor informatii, sfaturi, sugestii, ndrumare, pentru a-si propune anumite obiective si a le realiza, pentru a-si cunoaste mai bine abilitatile si trebuintele, interesele si prioritatile. Unii copii au nevoie sa li se explice politica scolii, sa li se argumenteze utilitatea normelor din regulamentele scolare, pentru a ntelege cum functioneaza sistemul si care sunt oportunitatile care deriva din participarea la procesul scolar. Dincolo de rolurile efective pe care le joaca un anumit parinte, nsasi relatia functionala familie scoala

diminueaza inadaptarea scolara deoarece : se poate realiza astfel un control continuu al conduitei elevului; se atenueaza "violenta simbolica" si se diminueaza discontinuitatile dintre socializarea familiala si cea scolara; parintii nteleg mai adecvat eforturile scolare ale copilului si devin capabili sa-1 sustina, fixnd concomitent un nivel realist al expectantelor lor cu privire la performantele scolare ale copilului; interactiunea sociala cu alti parinti, care s-au confruntat cu situatii similare, devine un mijloc de nvatare si perfectionare a stilului educativ familial. Cunoasterea de catre profesori a caracteristicilor mediului familial al elevului este absolut indispensabila pentru: a tine cont de nivelul de suport academic si material pe care l pot oferi parintii; a ntelege semnificatia conduitei elevului n clasa; de exemplu, un elev asupra caruia parintii exercita sanctiuni corporale pentru note mici va dezvolta reactii de teama, nsotite de conduite evazioniste, de frauda sau minciuna, la momentul evaluarii, pentru a evita sanctiunile de acasa; un elev presat de parinti sa fie eminent la toate disciplinele poate actiona deliberat n sens negativ, pentru a-si santaja parintii si a negocia o serie de avantaje; a ntelege interesele si pasiunile elevului, idealul sau profesional; a folosi parintii ca resursa de nvatare, daca acestia reprezinta un model uman si profesional deosebit; a aprecia corect nivelul responsabilitatii elevului n cazul esecului scolar. Conflictul profesor - elev decurge din conceperea relatiei pedagogice ca o relatie de putere (profesorul domina, elevii se lasa dominati) si din interesele diferite ale profesorilor si elevilor: profesorul urmareste sa parcurga integral programa si sa obtina succesul scolar, n timp ce elevii doresc sa nvete numai ceea ce are rost si sens, ceea ce corespunde trebuintelor lor educative. Reprezentarile subiective diferite ale profesorilor si elevilor asupra violentei alimenteaza, de asemenea, Conflictualitatea relatiei pedagogice; astfel, n timp ce profesorii percep comunicarea si miscarile neautorizate de ei dintre

elevi ca pe o forma de violenta, elevii percep lipsa de comunicare a profesorului si imobilismul ca pe o forma de violenta din partea acestuia. Ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu susine c o universitate aduce n peisajul oricrui ora un lucru cu totul special i c n slile de curs, de laborator, de seminarii se ntmpl un miracol. Profesorii transfer din cea mai important avuie a omului, din propria lor acumulare cunoaterea ctre generaia tnr i ncearc s se cloneze n fiecare tnr care se aeaz n banc Cea mai important avuie a unei ri o reprezint resursa uman. De aceea universitatea are un rol extraordinar de important. O societate nu poate s fie mai bun mine dect este coala astzi. Fr ndoial c acesta este un mesaj pentru cei care decid resursele financiare ale oricrei coli, pentru c nu poi s faci performan n coal fr s ai i resursele materiale necesare, a declarat Ecaterina Andronescu. n opinia ministrului, rspunsul la ntrebarea pe care muli dintre noi ne-o punem: cum pot profesorii s rmn profesori atunci cnd salariile lor sunt att de mici este acela c aceast relaie de comunicare pe care o realizeaz cu elevii sau cu studenii valoreaz mult mai mult dect resursele materiale. In concluzie, in actuala organizare a societatii nu poate exista o societate fara scoala.Dupa cum stim, educatia morala se naste din educatia intelectuala.In mediul rural insa, unde conduita religioasa are un rol major, scoala poate fi pusa pe planul doi al formarii morale. BIBLIOGRAFIE: George Neamtu - Tratat de asistenta sociala, 2003 ,polirom Miroiu Adrian - Invatamantul romanesc azi, 1998, polirom Discursul Ministrului Educatiei, Ecaterina Andronescu, 29.09.2012 Discursul Regelui Mihai n faa Parlamentului Romniei 25 octombrie 2011