Sindromul Sjogren: o suferin multisistemic Sindromul Sjogren este o boala cronica autoimuna, lent progresiva, caracterizata prin infiltratia

limfocitara a glandelor exocrine ce determina xerostomie (uscaciunea mucoasei cavitatii bucale) si uscaciune oculara (xeroftalmie) dar, pe langa aceste manifestari tipice, aproximativ o treime din pacienti prezinta si manifestari sistemice. Interesarea altor glande exocrine apare cu o frecventa mai mica si include scaderea secretiei mucoase glandulare a tractului respirator superior si inferior care produce uscaciune nasului, faringelui si traheei (xerotrachea) si diminuarea secretiilor glandelor exocrine ale tractului gastrointestinal care conduce la atrofia mucoasei esofagiene, gastrita atrofica si pancreatita subclinica. Dispareunia datorata uscaciunii organelor genitale externe si uscaciunea pielii pot de asemenea sa apara. Majoritatea pacientilor cu sindrom Sjogren primitiv prezinta cel putin un episod de artrita neeroziva in cursul bolii. Manifestarile de afectare pulmonara sunt frecvente dar rareori importante din punct de vedere clinic, cea mai comuna fiind pneumopatia interstitiala difuza subclinica. Afectarea renala include nefrita interstitiala manifestata clinic prin hipostenurie si disfunctie tubulara renala cu sau fara acidoza si sindrom Fanconi. Acidoza netratata poate conduce la nefrocalcinoza. Glomerulonefrita este o manifestare rareori intalnita care apare la pacientii cu lupus eritematos asociat cu sindrom Sjogren. Vasculita afecteaza vasele de calibru mic si mediu. Meningita aseptica si scleroza multipla au fost de asemenea raportate la acesti pacienti. Limfoamele si macroglobulinemia Waldenstrom sunt manifestari intalnite in sdr. Sjogren. Limfoamele pot apare la pacientii cu sindrom Sjogren dupa mai multi ani de evolutie aparent benigna si sunt intalnite mai des la cei cu afectare sistemica.