Sunteți pe pagina 1din 11

BOALA Definiie Clasificare Etiologie Evoluie DEF: studiul mecanismelor de boal.

E o trecere fazic ideal a organismului de la starea de sntate la starea de boal i apoi napoi la starea de sntate. Se ocup cu mecanisme generale de adaptare ca rspuns la atacul; patogen i cu studiul acelor fenomene ce vor aduce napoi n limitele homeostatice acele funcii perturbate. Sunt 2 fiziopatologii: Fiziopatologia general studiaz mecanisme generale de boal cu sindroamele mai multor boli (pancreatit acut). BOALA- definiie, clasificare, etiologie (cauzele) i evoluia). Boala a evoluat n funcie de cunotinele pe care le aveau oamenii n momentul dezvoltrii lor. n primitivitate - se pune n concordan cu teorii aniliste ale vremii. Se credea c omul bolnav e ptruns de un spirit ru care i produce tulburri sub manifestri clinice de astzi, de aceea vzut din acest punct de vedere se fceau incantaii, exorcizri, dar se practicau i unele mijloace terapeutice specifice. (trepanaii). ORNDUIREA SCLAVAGIST - concerne medicale ale vremii culese din papirusuri antice i codul de legi a lui Hamurabi. Datele se bazeaz pe un spirit de observaie iscusit i cu acuratee extrem. Urmeaz apoi o perioad ce domin teoriile grecilor. Hipocrate spune c: boala e opusul strii de sntate. Definete starea de sntate ca fiind eucrazie: starea de sntate. Krazis=amestec optim (din 4 umori: snge, limf, bila galben i bil neagr) spune Hipocrate, Eu=bine Dyscarzia: boal. El spune c boala se afl n organism i c apare datorit perturbrii acestor 4 umori. Medicina arab. Ibn Sina- Avicena, spune c boala e datorat unei interaciuni individ-mediu i ea apare (boal) ca urmare a exercitrii mediului asupra organismului n condiii de suprasolicitare. Perioada renascentist. Rudolf Virchow- anatomopatolog dezvolt teoria localicist. Se mparte n subperioade n funcie de tiin care a dominat perioada. Ea ncepe cu chimia (sec 16-17) i apoi iatrochimia.

Privete boala nu ca o afectare direct a organului ci ca o afectare a celulelor ce intr n componena organului respectiv; pune bazele modificrilor patologice n foarte multe afeciuni, agentul patogen acioneaz la nivel celular ce acioneaz la nivel morfofuncional i poate duce la moartea organului. I se poate reproa lui Vircchow nu vede c modificrile sistemului sunt n strns cu sistemul neuroendocrin. Epoca modern: Cl. Bernard spune c aceasta confederal despre care spune Virchow spune c se gsete n mediu intern ce protejeaz celulele de exterior. El spune c limitele normalului nu sun definite prin constane fixe ci prin intervale (se recunoate o minim sau o valoare maxim) dar exist o oscilaie permanent. Bernard spune c ieirea din aceste limite e caracteristic bolii i se perturb mediul intern (aceast constant a mediului intern). Limitele definite normale au fost numite de ctre Cannon - HOMEOSTAZIE. Normal - pstrarea limitelor homeostatice; ieirea din acest limite=> boal i o tulburare dintre individ i alt individ. Caracteristici generale (comune). Cauzalitatea: la originea tuturor bolilor sau mbolnvirilor stau anumite cauze. Organismul reacioneaz asupra agentului patogen (reacii generale i/sau locale) pentru a menine homeostazia. Reacii de rspuns specifice (spre agent patogen) sau nespecifice Mai sunt reacii cu caracter adaptativ i/sau lezional. Clasificarea bolilor. (NU la examen):))

boli boli boli boli boli boli

de de de de de de

Criteriu anatomic: ficat rinichi plmn inim oase piele.

Boli n funcie de sistemul afectat: boli cardiovasculare Boli digestive Boli respiratorii Boli endocrine Boli nervoase. Criteriu clinic

boli acute (2-4 sapt) Boli subacute (4-6-8 sapt)

Boli cronice. (se ntind pe luni, ani i toat viaa) odat diagnosticate evolueaz c boala cronic. Criteriu etiologic:

boli infecioase Boli traumatice Boli de iradiere Boli de nutriie Boli alergice. ETIOLOGIE (aitia=cauz) Factori endogeni. Factori exogeni. Factorii endogeni apar n organism i dau perturbri. Ei n funcie de predominena factorilor de mediu pot genera boli cu determinism genetic n care perturbarea bolii e cauza de boal; Boli cu determinism genetic predominant (deficit G6PD,) Boli cu etiologie mixt, genetic i exologica (diabet, HTA) Factorii exogeni.

respective cu trecerea la un moment dat din metabolism aerob n anaerob. Acidul lactic i cel piruvic n exces dau acidoz care cu hipoxia=> moarte e celular (degerturi de exemplu). n general e expus la frig de exemplu. Omul e homeoterm (i ine temperatura n anumite limite)(are un termostat n hipotalamus), iar cnd temperaturii interioare crete rata metabolismului celular (simpaticul-vegetativ), TSH- intensific metabolism. Energia electric. Determin tulburri funcionale, leziuni organice sau chiar moartea n funcie de: voltaj, amperanj, rezistena esuturilor, i locul de ptrundere i ieire. Deosebit de importante sunt consecinele asupra metabolismului funcional al centrilor nervoi vegetativi i corticali ce pot duce la moarte prin inhibarea centrilor cardiaci vasomotori i ai respiraiei. Energia radiant ionizant. Exista un fond natural radioactiv alcatuit din sumarea radiatiilor din aer, paman, si ape. Pentru acest find, omul e protejat prin mecanismefoarte eficiente( la nivel celular) ce sunt niste echipamente enzimatice. Zi de zi, omul adauga noi valente radioactive prin fel de fel de "jucarii": rachete nucleare, submarine nucleare...etc. Omul mai nou "se joaca" cu atom pentru energie ieftina. Exista un permanent surpulus permanentr de radiatii ionizante la fondul natural, sunt radiatii cu timp de injumatatire din ce in ce mai mare. Folosim radiatii ionizante si in medicina( scop curativ): cobaltoterapie...etc sau in scop diagnostic( radiatii X- in radiologii sau in CT). Ne intalnim cu radiatiile in imprejurari diferite: armament, transport naval, medicina...etc si ele pot produce modificari funtionale si/sau structurale in functie de doza si timpul de actiune. In totdeauna expunerea organismului la radiatie ionizanta e accidentala. La nivel celular cantitatile mari de radiatii ionizante produc: dezorganizari structurale( modificari in structura primara, secundara si tertiara a proteinelor, dar si in nucleoproteine) modificari ale metabolism celular( induc o stimualre a activitatii metabolice cu formare in cantitati excesiv de mari ai radicalilor liberi ai oxigenului, care radicali sunt deosebit de agresivi pentru celula si acumularea lor excesiva duce la moartea celulara. Producerea de radicali e permanenta si e o caracteristica a metabolismului celular normal numai ca la nivelul celuleleolor e xista echipament enzimatic ce neutralizeaza radicalii liberi. Capacitatea de neutralizare e depasita cand apar radiatii ionizante. In functie de durata si timpul supunerii organismului expus sunt 3 grade: sindoroom acut de iradiere boala de iradiere cronica efecte tardive.

Factori fizici: Agenii mecanici Agenii termici Energia electric Energia radiant ionizant Variaii presionale. Factori chimici Factori biologici Factori sociali. (dup cri de specialitate). Agenii mecanici. Au fost cei mai rspndii cu mai mult timp n

urm.

Acioneaz prin efectul lor traumatic, distructiv, la nivel tisular, celular, subcelular, dezorganizarea structurile funcionale. Prin aciunea lor direct asupra algoreceptorilor, pe de o parte i prin consecinele determinate de trecerea n circulaia general a produilor rezultai din destruciile celulare, pe de alt parte induc modificri n activitatea mecanismelor neuroendocrine integratorii, hemoragii, i reacii aseptice inflamatorii ce se pot supra infecta. Manifestrile locale se pot asocia cu tulburri generale ducnd la instalarea ocului traumatic. Agenii termici. Acioneaz prin variaii excesive de temperatur determinnd n funcie de durat i valoarea atins modificri locale i sau generale. Expunerea produc fenomene de vasoconstricie, scderea metabolism bazal al celulelor

Sindrom acut de iradiere.- apare la perosane care vin in contact accidnental cu volum mare de radiatii ionizante in timp scurt. Boala de iradiere cronica e apanajul accidentelor repetate de scurta durata cu radieri in cantitati mici( a fost in trecut boala radiologilor cu modificari sanguine, caderea parului, cresterea leucocitelor, uneori manifestari maligne). Astazi nu se mai intampla asa ceva( se folosesc doze mici de radiatii); s-au perfectionat materialele de imprimare si aparatele. Efectele tardive apar la foarte mare distanta la expunerea individului ( dupa ani de zile) ex: Cernobal.( a crescut incidenta bolil;or neoplazice a TA...etc). Se manifesta in masa. Au fost vizibile dupa Hiroshuma, Nagasaky si se vor vedea si dupa Fukushima. Variatiile presionale. Suntem supusi unei presiuni atmosferice( 760 mm Hg sau 101.3 kPa( la nivelul marii)( 1 atmosfera). Forta e mai mare cu cat densitatea aerului creste. Preiunea e direct proportionla cu volumul aerului( la munte e mai mica). Componenta Azot( N2( Oxigen(O2) Argon(Ar) Bioxid de Carbon( CO2) Volum % 78.08 % 20.95 % 0.93% 0.03% 99.99 %

5l= 70 X 70 ml. 7L=100 X 70ml.

Cresterea extractiei de oxigen la nivel tisular. Se modifica pH( curba de disociere se modifica spre dreapta datorita pH acid). Mobilizarea hematiilor din depozite. ( datorita descarcarilor catecolaminice, prin contractctie la nivelul splinei aduc hematii de la splina). Daca acest lucru s eface in mod neantrenat si rapid=> tulburari cerebrale, ischiemie cerebrala, hemoragii cerebrale si chiar moarte. Daca altitudinea e foarte mare nu se poate supravietui. Modificari adaptative la expunerea cronica la hipobarism.

Cresterea cavitatii vitale. Hipertrofie cardiaca Cresterea extractiei de oxigen la nivel tisular. Poliglobulie. Apar modificari fiziologice. Apar modificari la nivel facial, torace ceva mai bombat, stern bombat si diafragm mai jos inserat ce va creste capacitatea vitala. Capacitatea pulmonara cresete(apare hipertrofia de ventricul ce mareste volumul sistolic). Eritopoetina e secretata la nivel rinichi, scade timpul de maturare a precursorilor si re replicare a blastilor si se formeasa poliglobulie fiziologica. FACTORII CHIMICI. Venim in contact cu o serie de substante chimice. Avem o bariera naturala care poate fi depasita de factori chimici. Devin periculosi prin administrare parenterala. Substante simple sau combinatii moleculare( acizi, baze, saruri, medicamente, macromolecule antigenice) ce produc tulburari functionale, lezini sau moarte. Pt asta trebuie ca substanta chimica s aaibe timp mare de remanenta in organsims sa nu fie distrusa de organsim si sa nu se poata combina cu alte substante din organuism). Cele mai frecvente: plumb, monoxid de carbon..etc. FACTORII BIOLOGICI In general potentialul patogen al unui microorganism depinde de: patogeniattea sau virulenta microorganismului; puterea de invadare si de distrugere celualra a organismului gazda; producerea de toxine; inducerea unor reactii de hipersensibilitate. Lovenhall- cercetator olandez ce a trait in Delft. ( revolutionat MO). FACTORII SOCIALI.

Expunerea la altitudine mare se numeste HIPOBARISM. Expunerea la altitudine mica( in mare, in mine, in pesteri) se numeste HIPERBARISM.

HIPOBARISM. Actioneaza prin modificarea presiunii atmosferice: La 1000m= 678 mm Hg. La 3000m= 539 mm Hg. La 5000m= 429 mm Hg. La 8880 m= 276mm Hg. Actioneaza si prin presiunea partiala a aerului. Presiunea exercitataa de acel gaz din amestec scos din amestec si care ar ocupa singur incinta respectiva= Presiune partiala. Organismul uman nu poate trai fara oxigen. In acest sens, organismul e creat ca al anivelul alveoleleor la o anumita presiune partiala in alveole, oxigenul sa difuzeze si sa intre in sange si sa fie preluat in 98% de Hb si 2% - liber dizolvat in plasma. Deficitul de oxigen apare cand se face efort si se urca in altitudine. Apar modificari adaptative la expunerea acuta la hipobarism. Se creste ventilatia pulmonara Cresterea frecventei cardiace( circulatia sangelui) DC( debit cardiac)= FC( frecventa cardiacva)X VS( volum sistolic)

Mediul social e foarte important in creerea personalitatii omului. Cum suntem noi se datoreaza incarcaturii genetice si a socialului pe de alta parte. Aceeasi incarcatura genetica in alta parte inseamana personalitate diferita( ideea unanim acceptata). Modificarile factorului social pot duce la afectiuni: emigrare, exilare, exil. Alte modificari sociale sunt: supraalimentatia dar si subalimentatia EVOLUTIA BOLILOR. Evolutia naturala a bolii. Aceste boli au o desfasurare in timp aproape tipica si identica pentru toate bolile. ( au aceeasi evolutie). Avem 4 etape in boala:

Robert Fagles( 1933-2008).( ziarist, prof.de literatura, poet, traducator). Fiecare eveniment( factor patogenic) produce suferinta, dar suferinta duce la intelepciune. Reglarea de "constanta" / reglarea de tendinta. Trecerea de la sanatate la boala- fiziopatogenia ar trebui sa gaseasca un mecanism ce sta la baza bolii. Iesirea din linia homeostaziei va fi dereglata de o stare de tendinta. Trebuie sa avem un interval intre minim si maxim( in fiziologie), in patologie, trebuie sa aducem organismul de la patogenitate la stare fiziologica. NU exista bolnavi ci bolnavi Aceeasi boala la indivizi diferiti are aspecte diferite, pt ca fiecare individ moduleaza boala prin mijloace proprii. Se incercarea de a gasi o schem a patogenica generala valabila tuturor bolilor. ( Hans Hugo Bruno Selye- 1907-1982). Sindromul general de adaptare ( Hans Hugo Bruno Selye- 1907-1982). Ramane si azi un subiect interesant in discutie. Hans Hugo Bruno Selye e medic austriac( austro-ungar). Face facultatea d emedicina la Viena si dupa Razboi II mondial emigreaza in Canada la un institut la Montreal. El e entuziasmat si spera ca sa descopere un nou hormon ovarian necunoscut pana atunci. Se facea extract din ovar din soricel alb si se injecta intraperitoneal la mascul cu urmatoarele efecte: Hipertrofie corticosuprarenaliana Atrofie timico-linfatica. Hemoragii gastro-intestinale. Se va injecta intraperitoneal diferite substante numite substante nocive. Predecesori. Marele chirurg Thomas Curling sesizeaza aparitia ulcerulu igastric la persoane cu arsuri ininse. Theodor Billlroth spune ca pacientii operati care sufereau suprainfectii postoperatorii sufereau o complicatie aproape constanta ulcer gastric. Emile Roux a descoperit serul antidifteric. Sesizeaza ca animalele care erau infectate cu anumite microorganimse aveau o atrofie timico-limfatica variabila si hipertrofie corticosuprarenaliana. In 4 Iulie 1936 in revista Nature pagina 32, volumul 138., Selye publica un articol intitulat : A Syndrome Produced by Diverse Nocuous Agents (articol de 74 randuri) ce a starnit niste discutii atat de mari incat setea a fost controversata. Nu stia daca sa continue ideea sidromului nenumit sau sa il abandoneze. Isi aduce aminte si gaseste intre timp ca 2 cercetatori americani: Walter Bradford Cannon si...gasesc reactie de urgenta la adrenalina realizata de sperietura de caine. In 1935 Canon vorbeste in contextul de stress in care semnalizeaza inducerea reactiei organimului in fata agentului patogen.

1 1 1 1

Periaoda de latenta( incubatie). Incepe imediat ce agentul patogen isi face prezenta in organism) Incepe odata cu momentul actiunii agentului patogen si direaza pana cand apar primele simptome manifeste de boala. De cele mai multe ori e asimptomatica.( NU inseamna ca nu exista) Perioada Prodromala. Dureaza putin in general. Incepe odata cu semnele de boala si sfarseste cand tabloul clinic al bolii e complet( cuprinde si manifestari specifice si nespecifice). Perioada de stare. E variabila ca durata cu o intindere limitata: - 8-10 zile in rujeola, - 4-6 saptamani in hepatite, etc. Dureaza de la aparitia tuturor manifestarilor caracteristice bolii pana la inceputul declinului lor. Perioada de convalescenta. Incepe cand simptomeele clinice specifice boli incep sa scada din intensitate si dureaza pana la vindecarea completa. In general aceasta stadializare, foarte caracteristica bolilor infectioasa. Procesul morbid se poate termina prin cronicizare sau moarte Cel mai bine se obserava in boli contagioase( perioadele). MOARTEA In evolutia mortii se disting 2 stadii: moarte clinica( tesuturi sunt inca viabile). Moarte biologica( ireversibila si pune capat oricarei suferinte). Patologia generala a bolilor Patogenia se ocupa cu modaliutatile prin care factirii etiologici genereaza suferinta oamenilor. Motivatie: Drasanta pathos, pathei mathos; "Every drama evokes suffering, suffering produces wisdom"

Foloseste termenul de agenti stresanti: somatici (factori fizici, chimici, biologici) psihici (tulburarile de atitudine).

sociali Spune ca totalitatea reactiilor de raspuns nespecifice care apar in urma actiunii diversilor agenti stresanti contureaza tabloul sindormului general de adaptare si defineste sindromul general de adaptare. ( Selye). Acest sindrom se caracterizeaza prin: hemoragii si ulceratii la nivel tractului gastrointestinal involutie timico-limfatica leucocitoza cu eozinopenie hiperglicemie hipertrofia corticosuprarenalelor cu secretie crescuta de corticoizi. Aceastea sunt un raspuns nespecific al organimsului la reactia agentului patogen. A. REACTIA DE ALARMA: B. STADIUL DE REZISTENTA. C. STADIUL DE EPIZARE. A. REACTIA DE ALARMA: Se caracterizeazaz prin fenomene de soc:

stadiu e foarte vunerabil la alt agent stresant. Organismul e deosebit de vulnerabil in acest caz. Conceptia cortico-viscerala. Ivan Petrovici Pavlov. (1849-1936). Fiziolog rus. -initiatorul reflexului conditionat. Elaborata de el si are o importanta a consecintelor pe care o dau dereglarile proceselor fundamentale ale nivelului scoartei cerebrale(excitatia si inhibbitia). Scoala Pavlovista pune ca teorie patogenica generala a oricarie afectiuni dezechilibrul acesta: excitatia si inhibitia. A fost abandonata conceptia. Conceptia sindromului de iritatie vegetativa( Relly). In urma raspunsului la agentiilor patoogeni descrisi de Sely , Relly spune ca e mecansimul patogenic general ce sta la baza oricarei imbolnaviri. Cade teoria. Teoria Reactiei oscilantei post-agresive pe care o emite Henri Laborit(medic, filozof, actor) . ROPA/RSPA. Generaza idea ca defapt boala se datoreaza acelor ractii post agresive ce scot organimul din starea homeostatica si care caracteritica de tendinta. E foarte interesanta pentru ca se va prelua si se va numi mai tarziu teoria agresologica a bolilor. Exista apoi o teorie care spune ca la baza bolilor produse de factorii agresori stau dezechilibrele enzimatice( enzimopatii descrise de Laborit). Teoria lui Selye si Laborit pune bazele unei modifcari reactionale cunoscute dar gaseste si suportul la acest e mecanisme rectionale: sistemul efector, caile ascendente a transmiterii informatiei. Sely ramane un pioner in conceptia patogenica si de numele lui ramane pe veac notiunea de stres legata de reactia data de actiunea agentilor patogeni asupra organismului. Inflamaia. Organismul deine n cursul dezvoltrii sale (i dezvolt) n dezvoltarea filogenetic mecanisme de aprare mpotriva mediului nconjurtor. De cnd ne natem sntem agresai de diveri factori. Atunci cnd am vorbit despre etiologia bolilor, noi sntem agresionai de muli factori. mpotriva tututror trebuie s ne aprm. Dacii se bucurau la moartea unui om i plngeau la moartea unui prunc. mpotriva agresiunilor permanente organismul are mai multe linii de aprare: Specifice: Reacia imun. Se desfoar n anumit tipic n funcie de agentul patogen ce agreseaz organismul i are memorie i la un al 2-lea contact la acelai agent patogen e diferit. Nespecifice cele care se desfoar identic indiferent de natura agentului patogen i indiferent

hTA hipotermie hemocincentratie hipocloremie cresterea permeabilitatii capilare depresia SN. Se caracterizeaza apoii prin fenomene de contarasoc: hipertrofie si hiposecretie corticosuprearenala eozinopenie Raspunsul se repercuta pe organe periferice. Informatia e perluata de receptori, dusa la organe neuro-vegetative si de aici se da comanda. Teoria sindorm general de adaptare e raspunsul pe care cortexul si sistemul limbic il trasnmit SN prin hipotalamus si formatiunii vegetative catre organe efectoare( Cord, muschi, plaman, ficat, artere) .=> REACTIA DE ALARMA. Pe ficat da glicogenoliza. In afara de stimularea simpatica data de epinefrina de mai sus mai sunt si stimulari date de corticoizi ce fac sa creasca glucogenoliza, gluconeogeneza si ei( corticoizii) au o functie de potentaare a raaspunsului. Nu e agent patogen nociv care sa nu induca acest sindrom general de adaptare. Eustresul( eucrazia lui Hipocrate)- reactiile ce asigura rezistenta si mentinerea homeostazia. In categoria lui intra: rasul, satisfactia, succesul, etc, ce implica uneori modificari neuro-umorale mai importanmte decat stresu fizic sau psihic. Eustresul este viabil daca nu depaseste anumite limite(altefel intra in categoria Distresului). Distresul( discrazia lui Hipocrate) defineste reacctiile dispproportionale care dezorganizeaza capacitatea de adaptarea si provoaca boala. Faza de platou e stadiul in care organimsul reactioneaza maxim la actiunea agentului patogen si practic la acest nivel il contracareaza, dar in acest

dac organismul a mai avut sau nu contact cu agentul patogen. Bariere mecanice: tegument i mucoasele e tractului genito-urinar, respirator. Barierele au o serie de anexe care particip la aprarea agresiunilor exterioare. Dac le cutm le i cunoatem. Nu avem timp s le cutm acum: ex: secreia sudoral permanent la nivelul tegumentului, exfolierea tegumentului (odat cu nlturarea startului apical se elimin i eventualele particule). Secreia sudoral are pH alcalin - nu rezist germenii. La nivel respirator exist bronsii ce antreneaz anumite celule ciliate ce duc mucusul n micare antidromica (de jos n sus) cu tuse, strnut, expectoraie prin care se ndeprteaz agenii patogeni. La piele este i melanin mpotriva UV. (vara radiaiile calorice snt abundente). La mucoasa tractului gastrointestinal: pH gastric: pn n 2,5. Foarte puini ageni rezist acolo. La mucoasa genito-urinar exist secrtii cu pH protectorala, la fel la saliva, lacrimi. Unele tracturi conin formaiuni libere nesistematizate ce formeaz aa zisul MAL (esut limfoid asociat mucoaselor). Pt tub digestiv poart numele de GALT i pt respirator BALT. Reacia inflamatorie. INFLAMAIA. Avem n documente egiptene antice: Sh m -m- t (egipt). Ultimul semn hieroglific deseneaz expresiv cuvntul. SHEMEMET. (egipt) Primul care vorbete despre inflamaie n mod detaliat i i descrie semnele sale ca manifestri locale este Cornelius Celsius (25-50). Filozof, medic, scriitor. Manifestri locale (semnele celsiene) Calor Rubor Tubor Dolor Funcio laesa (aparine altui autor - a lui Galen). Noiuni mai aprofundate despre inflamaie apar la Julius Cohnheim (183901884) descrie modificrile pe care le prezint interstiiul i capilarul aferent interstiiului afectat. Rudolf Virchow introduce prima dat noiunea de inflamaie. Elie Metchnikoff (1845-1916). E cel care a descris fagocitoz i cea mai mare celul din organism (monocitul macrofag). DEF: Inflamaia e proces biochimic i celular ce apare n esuturile vascularizate, ca reacie de aprare, declanat de ptrunderea unor ageni patogeni n esuturile esut organismului. E o reacie vascular al crei razulatat e trecerea plasmei, a substanei dizolvate n ea i a celulelor sanguine, din patul vascular, n esutul

interstiial din jurul ariei afectate, realiznd exudatul inflamator. (reacia RIVALTA). Clasificare.

Inflamaie acut: minute sau zile, Exudat bogat n proteine Polimorfonucleare. Se caracterizeaz: n interstiiu am predominanat neutrofile segmentate i nesegmentate n cea cronic avem macrofage. Inflamaie cronic: Sptmni, luni. Reacia inflamatorie acut. Rspuns rapid, prompt la reacia unui agent patogen. Scopul acestui rspuns prompt- de a aduce o cantitate ct mai mare de fagocite care s nlture agentul patogen din intestitiu. Primele vin Polimorfonucleare prin mecanisme de: Vasodilataie, Creterea permeabilitii vasculare i Extravazarea polimorfonuclearelor. La toate manifestrile locale apar de asemeni semnele celsiene. Modificrile responsabile de aceste semne cardinale locale snt: CALOR - vasodilataia RUBOR- vasodilataia TUMOR-modificarea permeabilitii capilare DOLOR - mediatorii eliberai de leucocite Funcio laesa- mediatorii eliberai de leucocite. Vasel sanguine snt obliterate crescnd fluxul sanguin n zona afectat Permeabilitatea vascular crete => exudat prin trecerea plasmei, a proteinelor plasmatice din patul vascular n esuturi. Leucocitele ader de perete intern al vaselor, apoi migreaz prin peretele acestora spre locul afectat. MANIFESTRI SISTEMICE. n principal snt:

febr disproteinemia (Modificare a raportului normal dintre diferitele fraciuni proteice din plasm sanguin) Nu n totdeauna modificarea raportului dintre albumine i globuline. leucocitoz cu neutrofilie i deviere la sstanga i a formului lui Arneth. CAUZE: Nu exist proces care s fie inflamaie pur cu excepia celor vasculare. Ateroscleroz i infarctul este o inflamaie pur.

n medicin totul este inflamaie. Inflamaia ncepe cu aciunea pe care agentul patogen ptruns n interstiiu local o are asupra mastocitului. Exista o aciune dubl: Pe de o parte actiunea e rapida n fraciuni de secund si declaneaz degranularea mastocitului cu eliberarea mediatorilor pe care i conine granula: histamina. factor chemotactic al neutrofilelor i Factor chemotactic al eozinofilelor) Interstiiul urogenital e i el bogat n mastocite. Practic sunt prezente n porile de intrare unde ar putea fi efracii a agentului patogen. Se sparg granulele intracitoplamsmatice i eliberarea mediatorilor n interstiiu i ei i vor exercita aciunilor lor i pe de alt parte sintez de mediatori: (e proces lung) leucotriene Prostaglandine Histamina. Realizeaza: Constricia muschilor netezi din pereii vaselor mari Dilatarea venulelor postcapilare. Retracia celulelor endoteliale ce cptuesc peretele capilar. Histamina in circulatia capilara face constricia la nivelul musculaturii dar pe vasele mai mari face vasodilataie. Interstiiul beneficiaz de o reea capilara n care fluxul nu e continuu pentru c la nivelul arteriolelor e un sfincter i sngele stagneaz i se produce arderea (O2 i CO2). St nchis sfincterul pn cnd se aduce zona la un grad mic de hipoxie i atunci vine histamina (eliberat de mastocit) care deschide sfincterul. Hipoxia face jocul degranulrii mastocitelor locale ce controleaz fluxul de snge n reeaua capilar respectiv ca n principiul semaforului. STOP & GO. Histamina acioneaz pe celula endotelial i face o constricie a celulei i creeaz ntre 2 celule endoteliale vecine un mic spaiu prin care trece plasma cu proteine n interstiiu. Histamina crete permeabilitatea capilarului. GAP (spaiul dintre celulele capilare). Aciunea mastocitelor e numai n zon local a esutului afectat. Factorii chemotactici. (chemotactism) atragere de gradient chimic. Substanele biochimice care atrag un tip specific de leucocit ctre locul inflamaiei. CHEMOTAXIE micare direcionat a unei celule ca urmare a unui gradient chimic realizat de un factor chemotactic. Factorii chemotactici ai eozinofilelor. (Paul Erlich ) n granulaiile lor ca icrele de tiuc sau de manciuria conin nite enzime ce moduleaz procesul:

Enzimele: Histaminaza i arylsulphataza B Histaminaza degradeaz histamina. Aa se controleaz efectele histaminei care e o amin puternic ce trebuie controlat pentru c efectele s-ar rspndi la esuturile normale. Arylsulphataza B degradeaz Prostaglandinele i Leucotrienele. Aceti 2 mediatori apar mai trziu. Dac aceste efecte nu reuesc s rezolve conflictul aprut, ele (efectele) trebuiesc prelungite. Leucotrienele:

SRS-A; Contracia muchilor netezi; Cresc permeabilitatea vascular; Efect chemotactic pentru neutrofile i eozinofile. Prostaglandinele:

contracia muchilor netezi Cresc permeabilitatea vascular Mediaz durerea Moduleaz durerea. COMPONENT CELULAR Mastocitele Neutrofilele Eozinofilele Monocitele Trombocitele. Celulele epiteliale. Neutrofilele i monoicitele macrofage difer prin:

viteza cu care ajunge la locul inflamaiei (N ajung primele). Durata de viaa ct rmn active (macrofagele au o durat de via mai mare). Factorii chemotactici diferii cale le atrag. Contionutul enzimatic al lizozomilor. Gradul de implicare n rspunsul imun. Macrofagele snt profesioniste n ceea ce privete reacia AG-AC., fa de neutrofile care snt uneori profesioniste. Celula enzimala sintetizeaza ECAM i ICAM. n vasele mici (arteriole, metarteriole i capilare) sngele circul n starturi concentrice i nu turbulent. Ca s vin la perete sub aciunea factorului patogen, peretele secreta nite substane, dup care ader intim la perete, se rostogolesc i se strecoar prin spaiile realizate de histamin (vorbim despre macrofage). FAGOCITOZA. Fagos= ingestie, a ingera, a mnca Citos= celul. Ingerarea i distrugerea microorganismelor, celulelor moarte, particule strine, etc.

A fost descris de marele savant rus (nobel Fiziologie), Elie Metchnikoff Elie Metchnikoff a lucrat cu L.Pasteur in laboratoarele lui dupa moartea lui. A decrsis fagocitul si apoi fagcitoza. Etapele fagocitezi:

specifici IgG : FCGamma receptori( pe acesti receptori se fixeaza IgG cu fragmentul lui FC) ( FC) Lanturile grele, usoare.... , ,, , -5 la numar( FCGreceptor) (F C GAMMA Receptor). Acest tip de fagocitoza( prin emiterea de pseudopote si fixare) se numeste fagocitoza opsonizata pt ca aceste elemente sunt elemente ce favorizeasza fagocitarea OPSONIZATA. Proteinele plamatice implicate in reactia inflamatorie. Proteinele au activitate enzimatica si sunt liber circulante in plasma sub forma inactiva: Proenzime.

Recunoasterea celulei tinte. Se emit prelungiri citoplamatice numite pseudopode cu care se indreapta spre agentul patogen apoi dupa recunoastere isi mareste dimensiunile si inconhjuara agentul patogen si-l endociteaza( introducerea in masa citoplamatica a fagocitului face ca agentul patogen sa fie izolat de restul citoplamsei prin membrana.Acest complex vacuolic ce contine agentul patogen s enumeste fagozom. Odata format fagozomul, imediat niste organite citoplasmatice vin cu un echimpament enzimatic reactv ( lizozomi) , vine si se ataseaza de mambrana fagozomului si-si revarsra echipamentul enzimatic in veziucla fagozomului si se va numi fagolizozom( veziucla). Sub actiunea enzimelor, agent8ul patogen e fractionat mecanic, chimic in particule marunte ce sunt neutre dpdv imun sau dpdv al raspunsului inflamator, apoi aceasta vezicula cu reziduri se apropie de membrana celualra si prin exocitoza elibereaza particulelel neutre. Alteori procesul incepe ca un proces inflamator cu aducerea de neutrofile dar mai frecvent macrofage in zona d epatrundere a agentului patogen. Aici nu rezulta numai reziduri ci si componente cu capacitatea de a determina un raspuns imun. ( se numesc determinanti antigenici)= cei din fagolizozomi sunt eliberati in citoplamsma, introdusi in REr, unde de cand a fost fagocitat agentul patogen incepe un proces de sinteza a unor macromolecule ce se sintetizeaza ce se numesc : " moleculele complexului major de histocompatibilitate" si ele vor initia raspuns imun umoral sau celular. Daca macromoleculele acestea sunt de clasa 1, raspunsul imun va fi a Limfocit T de tip CD8. In etapa de concasare se produc urmatoarele elemente: peroxidul de hidrogen( H2O2); pH, proteine cationice; elastaze lizozomale; lactoferina) prin care agentul patogen are niste perforatii ale agentului patogen, lasand sa patrunda in masa agentului mediul fagolizozomal cu mediul deosebit de acid( pH 2,5-3,5) si e uneori suficient pentru a distruge agentul patogen. Lactoferina inhiba folozirea Fe pentru a metaboliza fagozomul si apare(Fe) ca radicali liberi de O2. In timpul fagocitozei, metab celualr e foarte ridicat si se combina cu unii compusi de Crom si dau produsi toxici. OPSONIZARE Exista agenti patogeni ce nu pot fi fagocitati. Nu pot fi captati de ex: bacil Koch, bacilul difteric. Fagocitoza lor se face prin componente ce apar in proces imun: Componentele sunt fide din cadrul complexuui complemet C3B si C5B pentru care fagocitul are complement receptor sau imunoglobuline cu receptor

sistemul complemet. sistemul factorilor de coagulare. sistemului kininelor. Toate 3 desi sunt diferite si actioneaza diferit au caractere comune:

sunt alcatuide din componente liber circulante inactve( proenzime) activarea primului subcomplement al sistemului declanseaza o reactie in cascada;( si se opresc atunci cand ultimul element e dezactivat) in urma activarii rezulta doua sau mai multe subcomponente: o subcomponenta mai mare- enzimaactiva; una sau mai multe subcomponentre mai micimodulatori ai procesului inflamator.

SISTEMUL COMPLEMENTULUI.

Pana acum cativa ani de zile spuneam ca e alcatuit din 10 subunitati circulante din plasma. Au aparut recent 30 subunitati proteice sau glicoproteice descoperite de Hans Buchner(1850-1902), a fost primul ce a descris complementul numindu-l ANEXINA( nu stia ca e o suma de factori si ca e activat si ca joaca atata de multe roluri in apararrea inflamatorie dar a pus in evidentra rolul).

Meritul lui Paul Ehrich- descopera subunitatile( fara dovezi stiintifice) si descrie cele 2 cai de activare a sistemului complement. Jules Bordet( belgian) care descrie rolul subcomponenetelor cu greutate mici si cel care floseste cemplmemnetul in rolul unor structuri antigenice. CALEA CLASICA. E declansata odata cu formarea complexelor imune Ag- AC ce vor actiona asupra componentei

1( C1) a sistemului complement( C- complement si numarul respectiv al componentului ce NU e in ordina in care se activeaza ci e in ordinea in care a fost descoperit). Unele subcomponente au fost descoperite inainte sa stie ca sunt parte a sistemului complement. Aceste complexe Ag- AC vin si fixeaza C1 (alactuit din bastinase C1q, C1r, C1s). Fixarea se face cu C1q-> activarea lui C1r -> activarea lui C1r => activarea lui C2 care se subdivide in C2a si C2b. Concomitent C1 activat va lua ca substrat pe C4 si il activeaza si pe acesta. In urma activarii succesive => complex enzimatic gigantic: C2-C4 activ- ce ia ca substrat urmatorul substrat activ C3, C3-C4= C3convertaza si formeaza un complex macromolecular si mai mare ce ia ca substarat pe C5, motiv pentru care C2, C4, C3 se numeste C5 convertaza. Enzima activa se alipeste la acest complex si => macromolecule din cein ce mai mari prin aditie pana cand C9 e activat( ultimul)=> component enzimatic cu greutate imensa cu C5-C9( complex membranar de atac -MACU) se numete asa pentru ca are rolul pe care perforinele si granzinele eliberate de limfocite C citotoxice. CALEA ALTERNANTA( alternativa) se datoreaza faptului ca sub componenta C3 are o proprietate slab autocatalitica. E declasnata de polizaharide, de fungi, de endotoxine sau de unele fragmente a peretelui viral si e posibil ca C3 sa aibe proprietatte slab autocatalitica ( ia ca substrat pe factorul B activat ce se transforma in factorul B-B ) care cu Pro-Berdina => complex enzimatric gigant C3Convertaza si care se intoarce asupra lui C3 si-l va activa total ca in calea clasica , iar de la C5-C9- calea e comuna cu formarea aceluiasi sistem de atatc. In majoritatea reactiilor inflamatorii, complemetul se face pe cale alternativa. Pentru calea clasica trebuie sa avem Ag cu stimularea Limfocite D si cu complexe imune Ag- AC; uneori exista celule cu memorie. Functiile biologice a subcomponentelor sistemului complememtn si rolul lor in reactia inflam acuta.

prevenita propagarea; microorganime la locul fagocitatii cheag-opreste sangerarea fibrinopeptide B: factor chemotactic pentru neutrofile cresc permeabilitatea vasculara prin sporirea efe bradikininei ctului ( rezulta din sistemul kininelor). Prin toate efectele de mai sus se faciliteaza distrugerea agentului patogen, toate substantele active isi vor realiza o concentratie maxima.

SISTEMUL KININELOR. Principala kinina e bradikinina care in cantitati mici provoaca:

dilatatia vasculara; induce durerea impreuna cu prostaglnadinele creste permeabilitatea vasculara creste chemotactismul leucocitar produce contarctia muschilor netezi( aducerea cantitatii mare de sange la focar inflamator), mai reduse decat in cazul histaminei. Impreuna cu prostaglandina E e responsabila de retarctia celuelleor endoteliale si cresterea permeabilitatii vasculare in fazele tardive ale inflamatiei. Daca in 24-48 h nu a fost rezolvat efectul se prelungeste procesul la saptamani de zile. La reactiile cronice predomina activitatea macrofagelor.

PRODUSII CELUALRI AI INFALAMATIEI. Interleukine

Activitatea Cretserea permeabil capialre Contarctia musculat netede Degranularea matocite si bazofile Activarea Neutroofil si chemotaxia stimulare sintezei de PG si LT Opsonizarea bactreriilor si comlexe imune Solubilitatea complexelor imune ciruclante Liza complementiului de atac C3a, C4a, C5a C5a C3b, C4b C3b C5-C6-C7-C8-C9.

Limfokine TNF (factor de necroza al tumorilor) Interferon Sunt produi celulari ai reaciei inflamatorii. Sunt molecule care faciliteaz ntr-un fel micarea celulelor care sunt implicate n inflamaii.

Interleukinele Pn acum civa ani de zile se spunea c sunt 10 clase. (sunt 24 i mai mult) Sunt produi de secreie celular ce transmit mesajul de la un leucocit la altul.

SISTEMUL FACTORILOR COAGULARII. Proteine plamatice. Formare de exudat fibrinos. SCHEMA( slide)

Ele nu sunt numai mesageri ci mai sunt implicate i pe deo parte n modularea rspunsului inflamator iar pe de alt parte alturi de alte citokine snt implicate n apariia manifestrilor sistemice. Sunt produse n majoritatea cazurilor de limfocite i macrofage. Momentul n care macrofagul secret limfokinele este acela n care el joac de fapt rolul de celul prezentatoare de Ag. Macrofagul e o celul profesionist de celul prezentatoare de Ag. n timpul fragmentrii Ag i de izolar a determinatului Ag ncepe secreia de interleukine ce snt revrsate n spaiul intercelular i exist aici dubl stimulare Ag intereceptoriala ntre receptorul CD28(al Limfocit T) i receptor CD20 sau CD 26 al macrofagului. Exist un ntreg lan de receptori la Limfocit T: TCR, CD3, CD4 sau CD8, T helper are CD4. Macrofagul secret n spaiul intercelular o serie de limfokine.

Creterea activitii enzimelor lizozomale ale neutrofilelor. Enzimele snt responsabile de distrugere agentului patogen. IL 1 la nivelul proteinelor intensific activitatea enzimelor lizozomale. IL 1 nu n totalitatea numai ea dar e responsabil de 3 manifestri sistemice (factor pirogen-endogen).

LIMFOKINELE. Sunt alte citokine ce snt produse de Limfocite T implicate n rspunsuri imune specifice dar i nespecifice. Activitatea i efectele lor snt total nespecifice, nefiind strict legat de activarea sistemului imun. Dou limfokine sunt mai deosebite: MIF i MAF. MIF (Migration- inhibitory- factor)- e o glicoprotein eliberat de limfocite ce inhiba migrarea de la locul inflamaiei. n ultimii ani efectul e din ce mai controversat i recent se cosidera c are rol de macrofage ca i MAF (macrophage- activating- factor). Ambele snt sintetizate de Limfocite AG. MAF- rol n creterea sintezei proteice prin creterea nr ribozomi din masa intrapslamatica dar i de mitocondrii. Se susine c MAF are rol de factor care faciliteaz contopirea macrofagelor cu formarea unei celule gigante (fenomen ce se ntmpl constant n procese inflamtorii cronice). n felul acesta se explic cum n aceste focare apar macrofage de 60-80 um diametru cu o putere fagocitara sporit i cu o activitate a enzimelor lizozomale mult intensificat. O alt limfokina este factorul de stimulare al coloniilor granulocitare granuclocitomacrofagice: GM-CSF. E o citokina foarte important secretat tot de limfocite i care are efecte directe la nivel medular pe precursorii granulocitari (efecte asemntoare cu cele pe care le are IL 1 pe precursorii neutrofilului). Mecanismul prin care numrul de neutrofile i macrofage ncepe s creasc n vederea trimiterii n interstiiu pentru rezolvarea rspunsului imun.

Th2 produce IL 4...10...17...28. Th1 i Th2 produce IL2 i IL3. IL1 produs de macrofage: cresc reactanii de faza acut; induce neutrofilia (+/-) crete chemotactismul neutrofilelor (+/-) Crete activitatea enzimelor lizozomale ale neutrofilelor Mediaz febr.

IL 1 are efecte la nivel medular de scurtare a timpului al precursorilor neutrofilelor, facilitarea diapedezei i creterea ratei de diviziune; n felul acesta se faciliteaz aruncarea ctre sistem circulator a neutrofilelor i avem leucocitoza i devierea la stnga a curbei lui Arnold. (inducerea neutrofiliei). IL 1 ajutat de IL 6 la nivel hepatic produce proteine (proenzime) ce snt eliberate n circulaie nc din primele momente a inflamaiei. Prin creterea reactanilor de faza acut, prin apariia unor proteine anormale n unele procese inflamatorii de tipul PCR sau amiloidului i se va produce un dezechilibru ntre procesul inflamator (dezechilibru n fraciunile proteinelor) i => disproteinemie ce e pus n eviden prin electroforeza proteinelor serice (mai scump i laborioasa) dar se face i prin VSH (n snge sunt nite "bile". Tubul e de sticl transparent WESTERGREEN care e gradat 1-100. Se pune pe stativ la 90 grade. Fiecare celul ("bila") e atras ctre fundul tubului ce ar trebui s cad uniform. n acest lichid, celulele au un echilibru relativ pentru c au o sarcin electronegativa i e fenomen de respingere. Cu ct numarul de ciocniri e mai mare => sedimentare mai lent (n timp). Dac spaiul dintre celule e mic (n anemie), ciocnirile sunt mai multe => sedimentare rapid. n cadrul disproteinemiei apare surplusul de globuline, i scade ncrctura electronegativa i se ciocnesc mai puin, NICIODAT ncrctura este electropozitiv.

TNF (factorul de necrozare al tumorilor) E foarte important care are efecte polimorfe i politofe. E responsabil ca i IL 1, IL 6 de reactanii de faza acut. Are capacitatea de a stimula secreia GM-CSF, IL1, IL6. Are capacitatea de a secreta moleculele de adeziune la nivelul vascular. E foarte implicat n inducerea febrei i are astfel rol de pirogen-endogen. INTERFERONUL. E o Chemokina intraspecializata. Descoperirea e dat de Alick Isaacs (19211967) i Jean Lindenmann (1924).

10

Are rol n aprarea viral. Nu distruge virusul dar poate preveni infectarea celulelor sntoase. Pentru interferon exist receptori specifici (R i I) i ei se fixeaz pe receptorii celulelor neinvadate de virus. Structura receptorilor de interferoni cu 3 regiuni: intracelulara, intramembranara, intracitoplasmatica. Legtura interferonului duce la formarea aparatului genetic al celulei cu sinteza unor proteine care rmn n mas citoplasmatica. Interferonul e speciospecific i nu e specific anumitui tip de virus cum sunt AC (AC specifici). E specific omului i numai omului.

11