P. 1
Revista CATEDRA AS, Nov. 2012

Revista CATEDRA AS, Nov. 2012

|Views: 142|Likes:
Published by luciana_raica

More info:

Published by: luciana_raica on Nov 26, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
See more
See less

04/14/2013

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012 CUPRINS

Nr. crt. 1 2

Articolul ŞI-A FOST TOAMNĂ… Redactorii *OMONIMELE - MIJLOC DE EXPLICARE A CUVINTELOR ÎN LECŢIILE DIN CLASELE PRIMARE ÎNV. AURORA HUMULESCU, Şcoala Cut- Neamţ * SINONIME ÎN RIME - METODĂ DE EXPLICARE A CUVINTELOR ÎN CLASELE PRIMARE ÎNV. AURORA HUMULESCU, Şcoala Cut- Neamţ EMPATIA PROF. SILVEŞAN NICOLETA,Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu,, Petroşani, HD ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN ORELE DE MATEMATICĂ LA CLASA I PROF. ÎNV. PRIMAR: CHIRILĂ VIOLETA, C. N. I.” Carmen Sylva”, Petroşani, HD SĂ NE PĂSTRĂM SĂNĂTATEA! PROF. ÎNV. PRIMAR: CHIRILĂ VIOLETA, C. N. I.” Carmen Sylva”, Petroşani, HD *STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN COMPUNERE ŞI REZOLVAREA DE PROBLEME PROF. TATIANA BOŢU, Grădiniţa cu P.P. nr.10 Huşi *ÎNCREDEREA COPIILOR ÎN PĂRINȚI PROF. POPA CARMEN- CRISTINA, Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Petroşani, HD *DE CE VENIM LA ȘCOALĂ?! PROF. ÎNV. PRIMAR: ARDELEAN CRISTINA DANIELA, Școala Gimnazială “I. G. Duca,, Petroșani, HD *CREATIVITATEA ÎN ȘCOALĂ PROF. ÎNV. PRIMAR: ARDELEAN CRISTINA DANIELA, Școala Gimnazială “I. G. Duca,, Petroșani, HD CONTRIBUȚIA SERBĂRILOR ȘCOLARE LA EDUCAȚIA ESTETICĂ A ELEVILOR PROF. ÎNV. PRIMAR: COTEANU MARIA, Școala Generală Nr. 1 Săcele, Braşov GHID DE GESTIONARE EFICIENTĂ A TIMPULUI PENTRU PROFESOR INSTITUTOR DEDU PETRUŢA- IUSTINA, Şcoala Gimnazială Măgureni, Prahova “VINDECAREA MEDIULUI” O DEVIZĂ PENTRU ELEVI PROFESOR îndrumător: DR. ING. SAVIN IRINA –ISABELLA, Colegiul Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” Iaşi ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE DR. ING. SAVIN IRINA – ISABELLA, Colegiul Tehnic „Ioan C. tefănescu” Iaşi INFO DE LA CATEDRĂ 1 Redactorii *PATRIOTISMUL – UN SENTIMENT PERIMAT? PROF. ÎNV. PRIMAR BRÎNZAN ARGENTINA, Colegiul Național “Mihai Eminescu” Petroșani, HD *BRĂDULEȚ, BRĂDUȚ, DRĂGUȚ… PROF. ÎNV. PRIMAR: AVRAM MARIANA, Colegiul Național “Mihai Eminescu”

Pagina 5 6

3

8

4 5

10 11

6 7

13 15

8

17

9

19

10

22

11

24

12 13

25 27

14 15 16

29 31 32

17

34

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 3

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

18 19 20 21 22 23 24

Petroșani, HD INFO DE LA CATEDRĂ 2 Redactorii *BINE-AI VENIT, MOȘ CRĂCIUN! PROF. ÎNV. PRIMAR HERBEI CORINA-ELENA, Șc.Gimn.I.D.Sîrbu Petrila, HD *TRADIȚII DE CRĂCIUN PROF. DOBRE MARINELA, Șc.Gimn.”I.D.Sîrbu” Petrila, HD *OBICEIURI DE IARNĂ PROF. MARCHIDAN MINODORA, Șc.Gimn.”I.D.Sîrbu” Petrila, HD *GÂNDURI DE IARNĂ… VARGA OTILIA, Grădiniţa PP Nr.3 structura PP+PN Nr. 1 Petroşani, HD INFO DE LA CATEDRĂ 3 Redactorii *DESPRE CUM SE PURTAU OAMENII FAŢĂ DE HRISTOS ÎN NOAPTEA NAŞTERII SALE ŞI CUM SE POARTĂ EI ASTĂZI DE SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI PROF. IANCU NATALIA, Colegiu Tehnic ,,Mihai Viteazu”, structura –Şc. Gen. cu clasele I-VIII, Nr. 5, Vulcan, HD *PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL “BIBLIOTECA – O LUME A POVEŞTILOR” PROF. ÎNV. PRIMAR: DOINA ADRIANA BARBĂROŞIE, Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Petroşani, HD *FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ LA ŞCOLARUL MIC PROF. ÎNV. PRIMAR: IACOB MIRELA, Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” Petroșani, HD *CE VA ÎNSEMNA DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ PESTE 50 DE ANI? PROF. DUDUIALĂ GIANINA, Colegiul Național “Mihai Eminescu” Petroșani, HD PROIECT DE LECŢIE PROF. ÎNV. PRIMAR PETRE ANA MANUELA, Şcoala Gimnazială, Comuna Măgureni, jud Prahova *COMUNICAREA ÎN ORGANIZAŢII PROF. TATIANA BOŢU, Grădiniţa cu P.P. nr.10 Huşi *EVALUAREA PROGRAMELOR EDUCAȚIONALE PROF. LAŞIŢĂ DOINA, C.T.E.”Dragomir Hurmuzescu”Deva, HD *MANAGEMENTUL RESURSELOR ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT PROF. LAŞIŢĂ DOINA, C.T.E.”Dragomir Hurmuzescu”Deva, HD *PROMOVAREA TRĂSĂTURILOR POZITIVE DE CARACTER ÎN ŞCOALĂ PROF. ÎNV. PRIMAR: MOCANU, Colegiul Naţional ”M. Eminescu” Petroşani, HD FEEDBACK Redactorii EXCURSIA- MODALITATE DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE PROF. SILVEŞAN NICOLETA,Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu,, Petroşani, HD URĂRI DE SĂRBĂTORI Redactorii * Colaborare permanentă

35 36 37 38 40 42 43

25

45

26

47

27 28 29 30 31 32 33 34 35

49 50 52 54 56 59 64 65 68

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 4

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

CATEDRA AS

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 5

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

OMONIMELE - MIJLOC DE EXPLICARE A CUVINTELOR ÎN LECŢIILE DIN CLASELE PRIMARE
ÎNV. AURORA HUMULESCU Şcoala Cut- Neamţ Este cunoscut faptul că vocabularul este una din trăsăturile definitorii ale personalităţii oricărui individ. Folosirea cu grijă a cuvintelor,folosirea lor corect în comunicare este o datorie pentru fiecare dintre noi.Această sarcină revine in principal învăţătorului,care are menirea de a da o bună educaţie şcolarilor. Stim,din practică,că micul şcolar nu poate să înţeleagă unitatea de conţinut transmisă, daca nu cunoaşte sensul cuvintelor. Pentru a asigura înţelegerea semantică a cuvintelor am realizat o lucrare ,un mic dicţionar de sinonime, omonime, antonime si paronime în rime pe care îl folosesc cu succes în fiecare din cei patru ani ai ciclului primar. Perceperea cuvântului odată cu citirea versurilor care descriu sensul lui este,după păerea mea, un mijloc de învăţare eficient şi plăcut. Redau cîteva texte care nu au fost încă publicate. Spune-mi ce pasăre,oare Cântă un nume de floare? E răţuşca de pe lac Care zice:mac!mac!mac! Cântă un nume de floare Roşie ca o văpaie: Floarea roşie de mac Seminţele ei îmi plac. La o margine de codru, O pădure deasă tare Stă chircită o vrăjitoare: -Daţi-mi un codru de pâine De la masă vă rămâne ! Ţipă cât poate de tare. Cea mai mare bucurie E când primăvara vine. Luna mai ne-aduce-n dar Multe flori,căci e Florar. Tot mai ar mai însemna Şi ficat ce l-aş mânca. E-un aliment săţios Hrănitor,dar şi gustos. În sfârşit mai se numeşte O unealtă ce serveşte La bătut,la nivelat, Cu ea rufele se bat E stămoşul maşinii de spălat. O bacterie sferică,izolată Uneori cu altele grupată Sub formă de lanţ sau de ciorchine Se cheamă coc Şi din francezul cocus vine. Unei pieptănături anume Cu părul strâns sau răsucit

,,Drob de sare în spinare,, (Adică un bulgăre mare) La uşă capra cânta Încărcată cu mâncare. Drob de miel e o mâncare Din măruntaie de miel
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 6

CATEDRA AS
Nu-i greu de făcut defel Să-l mănânci e o-ncântare. Drob e un arbust Cu flori galbene minunate Cu frunze trifoliate Şi cu fructe fără gust.

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012
Tot coc sau conci I se mai spune Femeile îl poartă negreşit. Când un ochi te doare Nu încape îndoiala Boala să nu avanseze Du-te ca să te trateze Medicul ce-i specialist Şi se cheană oculist. Hărnicuţă-i azi fetiţa O ajută pe măicuţa Şterge praful,scutură, Spală vase,mătură. La fereastră se opreşte Fiindcă un ochi îi lipseşte. Într-un ochi de apă O broscuţă şchioapă Orăcăie de zor Cere ajutor Nu poate să sară Din apă afară. Mult ne place nouă Ca să mâncăm ouă. Ochiuri cu spanac Tare mult ne plac. Bunica-i preocupată Ca să termine îndată Pentru Ana un ilic C-nceput să fie frig –Bunicuţă,îmi doresc Să învăţ să împletesc -Cum să nu,fetiţa mea Şi uitându-se la ea Scapă un ochi de pe andrea.

Într-un bazin portuar, Adică într-un doc Priveşte-n larg un marinar Îmbrăcat în salopeta lui de doc. Un portativ e un grup De cinci linii orizontale Paralele,cu distanţe egale Pe care se scriu note muzicale. Port mereu în buzunar Un micuţ dicţionar. Un dicţionar portativ Dintr-un important motiv E uşor de mânuit De purtat,de răsfoit. Este mare cât o cioară Cu penajul brun-roşcat Nu este-o pasăre rară E uşor de remarcat. Gaiţa-i rudă cu corbul Cântă de răsună codrul. Scoate sunete măiastre Penele-i au dungi albastre. E o pasăre de elită, Că ea poate să emită Sunetele de minune Unor păsări din pădure. O persoană vorbăreaţă Se numeşte tot gaiţă Vorbeşte mult,trăncăneşte Uneori te plictiseşte.

CATEDRA AS
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 7

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

SINONIME ÎN RIME - METODĂ DE EXPLICARE A CUVINTELOR ÎN CLASELE PRIMARE
ÎNV. AURORA HUMULESCU Şcoala Cut- Neamţ Limba şi literatura română ca disciplină şcolară are un rol fundamental în dezvoltarea intelectuală a viitorului adult.De aceea după cum ştim ea deţine un număr mare de ore de studiu în planul cadru al fiecărei clase primare.Însuşirea cunoştinţelor din toate domeniile se bazează pe învăţarea corectă a limbii române. Ştim că în clasa întâi şcolarii vin cu un bagaj lexical destul de limitat,desigur fiecare colectiv de elevi este diferit: unii şcolari se exprimă uşor,căci dispun de un vocabular corespunzător vârstei,alţii,care au un vocabular sărac se exprină greu,greşit,folosind sensuri nepotrivite pentru cuvinte al căror sens nu-l cunosc. Preocuparea mea a fost mereu să găsesc metode inedite pentru a-i ajuta pe elevi să-şi îmbogăţească vocabularul şi să-l înfrumuseţeze. Din dorinţa de a le dezvolta o exprimare corectă,clară,nuanţată am realizat un dicţionar în versuri,care are capitole distincte pentru sinonime,omonime, antonime şi paronime.Lucrez cu acest dicţionar pe parcursul celor patru CATEDRA AS ani. Redau o parte din poezioarele din capitolul „Sinonime” cu menţiunea că acestea nu au fost publicate. faţă-figură-obraz-mutră Soarele are multe feţe Că el poate să răsfeţe Flori,copaci,ieduţi,mieluţi Atunci are un chip călduţ . Înţelegi,de bună seamă, Că-i soare de primăvară. Dar în luna lui Cuptor Soarele-i dogoritor Cu figura înflăcărată Te alungă-n casă-ndată. Înţelegi,de bună seamă, Că e soarele de vară. Pleacă păsările-n rând Soarele-i acum mai blând.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

plai-meleag-regiune-ţinut Ţara mea plai de poveste Alta-n lume nu mai este Ţara mea meleag de dor Leagăn al românilor. Un ţinut bogat,frumos, Cu pământ străbun,mănos. O regiune care are Munte,deal,câmpie,mare.

caleaşcă-trăsură Zâna iernii a venit În caleaşca-i de argint. Este rece şi semeaţă
Pag. 8

CATEDRA AS
E mai palid la obraz Este trist si mai retras. Înţelegi,de bună seamă, Este soarele de toamnă. Rar acuma îl mai simţi Se spune că are dinţi. Are-o mutră mohorâtă Că nu poate să trimită Raze calde ca astă toamnă Că e soarele de iarnă.

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012
În trăsura ei de gheaţă Deşi este figuroasă Iarna-i zâna cea frumoasă Ce ne aduce fulgi de nea Şi plimbări cu sania.

rai-paradis-eden-cer Avenit iar luna mai Peste tot e numai rai. Zumzăie în zbor albine Peste dealuri şi coline.

. codru-pădure Avenit iar primăvara Se-nnoieşte toată ţara. Pe sub cerul fără nori Rîndunica trece-n zbor. Frunza-n codru-a dat şi ea Răsfirându-se pe ram, Firul ierbii şi orice floare, În pădure aduc culoare. zefir-vîntuleţ-boare Zefir e un vântuleţ de primăvară, O boare ce se simte pe afară Şi suflă lin,dinspre apus, Când vara vine, el s-a dus. baclava-sarailie Baclava sau sarailie Găseşti la cofetărie. Prăjitura-i delicioasă, Dacă vrei o faci şi-acasă. Din foi fine de plăcintă Pe care presari nucă multă, Iar ca să-ţi facă plăcere O stropeşti cu multă miere.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Armonie-i în cuprins, Parc-ai fi în paradis. Natura-i în sărbătoare De lumină şi culoare. Un decor de sărbătoare Pace-n cer şi pe pământ. Ciocârlia cântătoare Îşi înalţă imnul sfânt. Fluturii aleargă-n floare Prin livazi şi prin răzoare Să alergi simţi un îndemn Şi te-nterbi sunt în eden

actor-artist- interpret În lume un actor E-un mare om El pe scenă e artist Şi uneori e trist. Actorul joacă-n filme Cântă,spune glume Este un munte de talent Şi e un mare interpret.

Pag. 9

CATEDRA AS EMPATIA

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

PROF. SILVEŞAN NICOLETA Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu,, Petroşani, HD

Empatia este abilitatea de a te transpune în locul unei alte persoane. Empatia nu este echivalentă cu identificarea cu o altă persoană, situaţie în care se preia modul ei de gândire, de relaţionare atitudinală, emoţională şi comportamentală. Empatia este abilitatea de a înţelege modul în care gândeşte, simte şi se comportă o altă persoană. Empatia este atitudinea de a fi “cu” persoana şi nu “ca” persoana cealaltă. Un indicator al empatiei este sentimentul elevului că este înţeles şi acceptat. Empatia nu trebuie confundată cu mila sau compasiunea faţă de o altă persoană în dificultate. Nimănui nu CATEDRA AS îi face plăcere să fie compătimit, chiar dacă sentimentul este sincer. Empatia înseamnă “a fi alături” de persoană, atitudine care facilitează exprimarea emoţiilor, convingerilor, valorilor şi îmbunătăţeşte comunicarea dintre profesor şi elev. Empatia se dezvoltă prin însuşirea abilităţilor de comunicare verbală şi nonverbală, urmărind câteva sugestii:  utilizarea foarte rară a întrebărilor închise care împiedică comunicarea: ex. “De ce ai făcut… ?”;  utilizarea întrebărilor deschise care facilitează comunicarea: “Ai putea să-mi spui mai multe despre acel eveniment…?”;  ascultarea interlocutorul sau interlocutorilor;  evitarea moralizării interlocutorul: “Nu este bine ce ai făcut”;  evitarea întreruperilor în timpul conversaţiei: “Părerea mea este că…”;  etichetarea este o barieră în dezvoltarea unei relaţii empatice, distorsionează înţelegerea: “Eşti cam neserios/distrat/superficial….”;  evitarea feed-back-urilor negative: “Rezultatul tău este nesatisfăcător”;  utilizarea sugestiilor constructive: “Data viitoare va fi mai bine dacă vei face…”;  evitarea criticii sarcastice: “Eşti ridicol….”.      Modalităţi de îmbunătăţire a comunicării empatice: oferirea de răspunsuri scurte, clare şi acurate; acordarea unui timp de gândire înainte de a da un răspuns; focalizarea pe mesajele transmise de elevi; utilizarea unei tonalităţi potrivite a vocii; un ton plictisit sau dimpotrivă, prea intens, comunică mesajul că este neimportant pentru tine sau iritant; evitarea în răspuns a clişeelor de genul “Multora li se întâmplă să aibă dificultatea asta.”; prin această exprimare comunicăm de fapt elevilor că preocuparea lor pentru problemă nu este atât de importantă;

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 10

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

empatia nu este simpatie; într-o relaţie de simpatie ne place persoana şi avem tendinţa de a o favoriza, de a-i acorda o atenţie sporită.

BIBLIOGRAFIE: Lect.dr. Viorel Mih, CURS CONSILIERE ŞCOLARA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI - UBB CLUJ-NAPOCA

ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN ORELE DE MATEMATICĂ LA CLASA I
PROF. ÎNV. PRIMAR: CHIRILĂ VIOLETA C. N. I.” Carmen Sylva”, Petroşani, HD Încorporat în activitatea didactică ,jocul imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător ,aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie ,de veselie ,de destindere ,ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii ,a oboselii . Jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale şcolarilor ,generând o motivaţie secundară ,dar stimulatorie . Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învăţământul consolidează ,precizează sau chiar verifică cunoştinţele elevilor ,le îmbogăţeşte sfera de cunoaştinţe ,pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale acestora . Eficieţa jocului didactic ,depinde de cele mai multe ori de felul în care învăţătorul ştie să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent ,de felul în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări ,indicaţii ,explicaţii ,aprecieri . Jocurile didactice sau exerciţiile-joc ,îmbrăcând o haină atractivă ,trezesc interesul şcolarului pentru îndeplinirea sarcinilor didactice şi întreţin efortul necesar executării lui .Ele se pot realiza în multiple variante ,variante care pot cuprinde sarcini asemănătoare ,dar diferenţiate în funcţie de vârstă sau nivelul cunoştinţelor . Astfel ,jocurile pot fi :cu explicaţie şi exemplificare ;cu explicaţie ,dar fără exemplificaţie ;fără explicaţie ,cu simpla explicare a sarcinii . CATEDRA AS Jocurile didactice pot fi folosite şi ca testări prin care
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 11

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

învăţătorul să-ţi dea seama de calitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevul la un moment dat ,de gradul de însuşire a unor deprinderi sau de nivelul de dezvoltare a unor procese psihice . Jocurile didactice pot fi clasificate astfel : 1) în funcţie de scopul şi sarcina didactică :jocuri didactice ca lecţii de sine stătătoare ;jocuri didactice ca momente propriu-zise ale lecţiei ;jocuri didactice în completarea lecţiei ,intercalate sau în final ;jocuri didactice pentru aprofundarea cunoştinţelor speCATEDRA AS cifice unui capitol ;jocuri didactice specifice unei vârste ; 2) în funcţie de aparatul formativ :jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de anali; ză ;jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză ;jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii ;jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de abstractizare şi generalizare ;jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacităţii . Inclus inteligent în structura lecţiei ,jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului ,dar poate în acelaşi timp să uşureze înţelegerea ,asimilarea cunoştinţelor ,asimilarea cunoştinţelor matematice în formarea unor deprinderi de calcul matematic realizând o îmbinare între învăţare şi joc . La clasa I este indicat de a se folosi jocul didactic la orele de matematică deoarece noţiunile de număr şi de operaţii cu numere sunt abstracte .Folosirea jocului didactic în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice ,dintre care :constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecţie ;antrenează la lecţie atât copiii timizi cât şi pe cei slabi ;dezvoltă spiritul de cooperare ;dezvoltă la elevi iscusinţa ,spiritul de observaţie ingeniozitate ,inventivitatea;constituie o tehnică atractivă de exploatare a realităţii . În şcoală ,orice exrciţiu sau problemă poate deveni un joc dacă se precizează sarcinile de rezolvat şi scopul urmărit ,dacă se creează o atmosferă deconectantă ,trezind elevilor intesul ,spiritul de concurenţă şi de echipă . Primele zece numere constituie fundamentul pe care se dezvoltă întreaga gândire matematică a şcolarului . La conceptul de număr elevul ajunge progresiv şi după o anumită perioadă pregătitoare .Înregistrarea în scris a numărului ,introduce simbolului său reprezintă o etapă superioară a procesului de abstractizare . Pentru ca activităţiile să fie mai plăcute şi cunoştinţele să fie însuşite mai uşor se utili-zează jocurile sub forma unor ghicitori sau poezioare , deoarece cu o notă de umor ele descriu chipul cifrelor .Pe parcursul orelor în care se însuşesc cunoştinţele despre numerele 0-10 ,se pot învăţa şi unele cântece ,cum ar fi :”Cântecul numerelor “. În lecţiile consacrate adunării şi scăderii în concentrul 0-10 se pot folosi ghicitori ,precum :”Mac,mac,mac şi mac ,mac ,mac /Zece raţe stau pe lac / Strigă tare mama –raţă /Mac , mac,mac –nu vreţi verdeaţă ?/Şase pleacă la măicuţa /Şi-acum socotiţi fuguţa /Printre nuferii din lac /Câte raţe baie fac ?” Procesul scrierii şirului numerelor până la 10 se face progresiv .După însuşirea numere- lor 0-5 se pot practica jocurile “Ce numere au

CATEDRA AS

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 12

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

fugit?” ,”Ce numere s-au ascuns?”,prin care se urmăreşte deprinderea copilului cu ordinea crescătoare sau descrescătoare a numerelor . Pe parcursul jocului ,propunătorul poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna .Rolul învăţătorului constă în : impunerea unui anumit ritm jocului ;menţinerea atmosferei de joc ;evitarea momentelor de monotonie ;stimularea iniţiativei şi inventivităţii copiilor . La sfârşitul jocului învăţătorul formulează concluzii şi aprecieri asupra felului în care s-a desfăşurat jocul ,asupra comportamentului elevilor ,se fac recomandări şi unele evaluări individuale şi generale .

CATEDRA AS

SĂ NE PĂSTRĂM SĂNĂTATEA!
PROF. ÎNV. PRIMAR: CHIRILĂ VIOLETA C. N. I.” Carmen Sylva”, Petroşani, HD

Comportamentele sănătoase sunt învăţate social de către copii prin observarea şi imitarea adulţilor. Alimentaţia, practicarea exerciţiului fizic sunt comporta- mente care se învaţă din familie în perioada timpurie de dezvoltare şi au un rol defi- nitoriu în dezvoltarea atitudinilor şi practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare şi din viaţa adultă relaţionate cu stilul de viaţă sănătos. La vârsta şcolară, copiii învaţă comportamente prin observarea şi imitarea adulţilor, îşi formează atitudinile faţă de comportamentele sanogene şi de risc. La această vârstă se for- mează şi reprezentarea stării de sănătate şi de boală. Părinţii şi adulţii care interacţionează di- rect cu copiii au un rol major în dezvoltarea comportamentelor sanogene cu rol protectiv asu- pra sănătăţii. Adulţii influenţează comportamentele adoptate de copii prin modelul pe care îl reprezintă. De asemenea, aceştia sunt principalii furnizori ai oportunităţilor de petrecere a timpului liber şi ai diversităţii alimentare. Părinţii ,cadrele didactice sunt cei care conturează preferinţele copiilor şi atitudinile lor faţă de comportamentul alimentar, exerciţiul fizic şi comportamentul sexual, prin întăririle şi recţiile aversive pe care le exprimă. Educaţia pentru sănătate la şcolari permite învăţarea comportamentelor sanogene şi integrarea lor în rutinele comportamentale. În sens larg, educaţia pentru sănătate este reprezentată de toate experienţele de învăţare care conduc la îmbunătăţirea şi menţinerea stării de sănătate. În sens restrâns, educaţia pentru sănătate implică dezvoltarea abilităţilor cognitive, sociale şi emoţionale cu rol protector asupra sănătăţii şi dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos prin întărirea comportamentelor sănătoase şi reducerea comportamentelor de risc. Pentru şcolari , alimentele şi servirea mesei reprezintă o nouă oportunitate de a explo- ra şi de a culege informaţii. Comportamentul alimentar în această perioadă de dezvoltare se caracterizează prin:
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 13

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

• curiozitate (întreabă de ce morcovii sunt portocalii, în loc să îi mănânce, sunt fascinaţi de noile aimente şi de modul de a le servi), • scop (colarii mănâncă când le este foame şi se concentrează asupra mesei şi refuză mâncarea când s-au săturat sau nu le este foame), • fluctuanţă (apetitul copiilor creşte după periade de CATEDRA AS activitate intensă şi scade când sunt obosiţi sau entuziasmaţi, preferinţele culinare se modifică de la o zi la alta), • dorinţa de companie (şcolarii doresc să mănânce împreună cu alţii şi copie, de multe ori, preferinţele alimentare a celor din jur) La vârsta şcolară copiii au abilităţile motorii suficient dezvoltate şi sunt capabili să meargă pe o tricicletă, să urce scările, să meargă pe vârfuri, să sară peste un obstacol, să arun- ce şi să prindă o minge, să se îmbrace singuri , să folosească foarfeca, să deseneze sau să pic-teze o figură. Activitatea fizică are un rol esenţial în dezvoltarea fizică, cognitivă şi socio-emoţională a copilului. Dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de activitatea fizică şi activităţile în aer liber reprezintă un bun predictor pentru practicarea sistematică a exerciţiului fizic în perioada următoare . Un important comportament preventiv care trebuie dezvoltat de timpuriu la copii este cel de autoigienă . Acest comportament trebuie înţeles în sens larg. Comportamentele de autoigienă vizează atât igiena propriului corp, cât şi a spaţiului de joacă sau de locuit.Programele educative pentru adulţi trebuie să dezvolte acestora abilitătea de a aplica regula CATEDRA AS conse- cinţelor logice şi naturale şi de a modela prin propriu comportament, comportamentele de autoigienă a copiilor. • Recomandările pentru dezvoltarea comportamentului alimentar sanogen: • Educarea părinţilor în legătură cu principiile alimentaţiei sănătoase la adulţi şi la şcolari. • Educarea părinţilor în legătură cu rolul factorilor contextuali: disponibilitatea şi accesibilitatea alimentelor influenţează comportamentul alimentar al copiilor. • Educarea părinţilor în legătură cu normelor socio-culturale de gen ca factor de risc în dezvoltarea preferinţelor alimentare şi a comportamentului alimentar nesanogen la şcolari. • Întărirea comportamentelor alimentare sanogene la copii. • Identificarea surselor de întărire dincolo de alimente şi de comportametul alimentar (metodele de disciplină sunt separate de comportamentul alimentar): • Copiii nu sunt recompensaţi/gratificaţi cu alimente (dacă au făcut ceva bine, dacă sunt supăraţi, trişti). • Copiii nu sunt ameninţaţi cu retragerea unui aliment preferat.. • Preferinţele alimentare ale copiilor nu sunt pedepsite, ci redefinite prin controlul disponbilităţii şi accesibilităţii alimentelor. • Şcolarii participă la masă alături de adulţi şi sunt lăsaţi să aleagă din gama de alimente servită la masă. Sunt întărite alegerile sanogene. • Desertul trebuie considerat un aliment cu valenţe egale cu celelalte alimente servite sau feluri de mâncare.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 14

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

• Preferinţele alimentare ale şcolarilor trebuie respectate. Dacă şcolarii refuză să mănânce anumite alimente sau refuză să mai mănânce un anumit aliment, adultul nu trebuie să insiste, să forţeze sau să ameninţe copilul. • Controlul disponbilităţii şi accesibilităţii alimentelor. • Se recomandă folosirea termeniror de “alimente din care putem mânca mult” vs “alimente din care putem mânca puţin” CATEDRA AS atunci când învăţăm şcolarii despre alimentele sănătoase şi nesănătoase. • Servirea mesei are loc într-un spaţiu special amenajat (nu în orice zonă a casei) şi nu este combinată cu alte activităţi (vizionarea TV, coloratul, pictatul, cititul, jocul). • Recomandările pentru dezvoltarea practicării exerciţiului fizic: • Educarea părinţilor în legătură cu importanţa implicării active în activităţi fizice şi coparticiparea alături de copii. • Educarea părinţilor în legătură cu normele socio-culturale de gen ca factor de risc în dezvoltarea preferinţelor pentru tipul de activităţi de petrecere a timpului liber şi de relaxare.

Bibliografie: 1. Învăţământ contemporan pe coordonate europene,Editura 2. Druţă Maria Elena,Cunoaşterea elevului ,Editura Aramis,2004;

Nagard,2006;

STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN COMPUNERE ŞI REZOLVAREA DE PROBLEME
PROF. TATIANA BOŢU Grădiniţa cu P.P. nr.10 Huşi În ideea pregătirii copiilor pentru a întâmpina cerinţele unei lumi în perpetuă schimbare, este necesar ca aceştia să raţioneze clar şi să comunice eficient. Prin munca propriu-zisă în rezolvarea şi compunerea de probleme, copiii descoperă noi căi de gândire şi raţionare, ceea ce le va putea ridica nivelul matematic şi le va putea clădi încrederea în sine. Rolul cadrului didactic este crucial în asigurarea unui mediu care se încurajeze asumarea riscului, discutarea ideilor şi testarea soluţiilor. Cu cât matematica este legată mai mult de
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 15

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

cotidian, cu atât copiii vor conştientiza necesitatea matematicii în lumea lor. Obiectele concrete din preajma copiilor sunt materia primă asupra căreia copiii acţionează pentru a-şi construi propriile realităţi. La început înţelegerea copiilor este legată de acţiunea lor asupra obiectelor. Înţelegerea lor, în curs de formare, nu există în afara unor asemenea acţiuni. Cei mici învaţă matematica prin explorare, ghicitori, observaţii, testare. Accentul trebuie pus pe gândire şi înţelegere conceptuală şi nu exclusiv pe acurateţea calculului şi a vitezei. Rezolvarea problemelor de matematică reprezintă, în esenţă, găsirea unor soluţii asemănătoare problemelor reale pe care le putem întâlni în practică. Activitatea de rezolvare a unei probleme se desfăşoară prin parcurgerea mai multor etape, care solicită un efort intelectual complex, cuprinzând inducţii şi deducţii logice, analogii, analize, generalizări. Stimularea creativităţii se realizează mai ales prin compunere de probleme. Modul delicat în care se intervine în rezolvarea de probleme simple, compuse de copii, face să le sporească interesul pentru creaţia proprie. Actul de rezolvare şi compunere de probleme oferă modul cel mai eficient din domeniul matematicii pentru cultivarea şi educarea creativităţii şi a inventivităţii. Diferenţa dintre a învăţa rezolvarea unei probleme şi a şti să rezolve o problemă nouă reprezintă, în esenţă, creativitate. Rezolvarea unei probleme studiate oferă mai puţin teren pentru creativitate decât rezolvarea unei probleme noi care, la rândul ei, este depăşită de compunerea unei probleme noi. Capacitatea compunerii independente de probleme constituie piatra de temelie a nivelului de dezvoltare a gândirii independente şi personale. În activităţile de compunere de probleme se va ţine cont de posibilităţile intelectuale ale copiilor prin sarcini gradate, trecând treptat de la compunerea liberă la cea îngrădită de anumite cerinţe, din ce în ce mai restrictive. Creativitatea gândirii, mişcarea ei liberă, nu se poate produce decât pe baza unor deprinderi corect formate. Baza CATEDRA AS dezvoltării gândirii matematice cu ajutorul compunerii de probleme de către copii se formează încă din grădiniţă. În această perioadă copiii deprind compunerea de probleme pe cale intuitivă. ,,Actul şi bucuria descoperirii prin rezolvări de probleme creează şi întreţine o trebuinţă lăuntrică de cunoaştere, de autodepăşire, dezvoltă capacitatea de a sesiza existenţa unei probleme, deprinderea de soluţionare a problemelor, de a găsi soluţii ingenioase pe baza unui raţionament deductiv, inductiv, analogic sau ipotetic. Sunt capacităţi şi deprinderi hotărâtoare pentru stimularea creativităţii şi formarea omului modern, capabil să transfere metodologia rezolvării problemelor la situaţiile sociale şi personale”.( Cerghit I., Metode de învăţământ, Editura Polirom, 2006, p. 160).

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 16

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

ÎNCREDEREA COPIILOR ÎN PĂRINȚI

PROF. POPA CARMEN- CRISTINA Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Petroşani, HD MOTTO: „Copiii trebuie crescuti pentru ei, nu pentru parinti.” – N. Iorga „Un copil poate oricand sa-l invete pe un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste.” De multe ori ni se întâmplă să uităm faptul că noi ca părinți suntem niște modele pentru copiii noștri. De fapt, copiii noștri caută să ne copieze în cele mai mici amănunte. De aceea suntem datori să avem grijă cum ne comportăm și ce cuvinte folosim în prezența copiilor noștri. Problemele CATEDRA AS noastre de familie, discuțiile pe care le avem între noi nu trebuiesc rezolvate în niciun caz în fața copiilor. Una dintre imaginile cele mai distrugătoare în ceea ce privește încrederea copiilor în părinți este atunci când cei doi se ceartă sau își adresează cuvinte urâte, vulgare unul altuia în fața copilului. Părintele este un punct de reper pentru orice copil, este un suport fără de care copilul este dezorientat, așadar părintele trebuie să aibă multă grijă în ceea ce privește comportamentul ireproșabil în fața copiilor. Mai bine este să suporte cu stoicism problemele din familie decât să clacheze în fața copiilor! În momentul în care acest punct de reper este distrus, de cele mai multe ori copilul este dezorientat iar viața și comportamentul lui intră în derivă. Așa se explică faptul că cei mai mulți copii care au probleme cu delicvența juvenilă provin din familii dezorganizate, cu părinți despărțiți, alcoolici, din familii în care violența în familie este la ea acasă, din familii care, practic, nu mai sunt FAMILII pentru ei. De ce? Pentru că ori de câte ori copilul este nesigur de un anumit lucru își privește părinții drept în ochi, căutând un punct de reper și un ajutor care să-i ghideze către răspunsurile pe care le caută. Poate un copil să găsească astfel de răspunsuri în ochii părinților atunci când ei au probleme? Pot astfel de părinți să-și ajute copiii? Mai sunt astfel de părinți modele pentru copii? Cu siguranță, nu! Așadar, părinții trebuie să fie și să rămână primul și cel mai important sprijin și reper moral pentru copiii lor. Întrebarea care se pune este ce se întâmplă cu copiii care nu găsesc niște modele

CATEDRA AS

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 17

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

corespunzătoare în părinții lor. În cazul acesta, un caz nefericit dealtfel, copiii, care au nevoie totdeauna de modele, deoarece personalitatea lor este în formare, vor căuta modele într-altă parte, în afara familiei. Din păcate, de cele mai multe ori modelele pe care și le aleg nu sunt cele mai potrivite, deoarece ei găsesc astfel de „modele” în interiorul anturajului lor. Problema este că aceste modele sunt, de obicei, negative. În acest caz, dacă comportamentul copilului nu este corectat la timp, se poate ajunge la devieri grave de comportament. Așa se face că există copii care fură, la îndemnul colegilor de anturaj – pe principiul „dacă el poate, eu de ce n-aș putea!” – copii care fumează, copii care consumă alcool, etnobotanice etc., și toate astea pentru că nu au găsit modelul potrivit în familie. Fetele pot adopta un comportament nepotrivit, căzând foarte ușor în plasa traficanților de „carne vie” ori pot avea un comportament deviant luând ca model diferite vedete din lumea mondenă. Așadar, mare grijă la ce fel de modele suntem noi înaintea copiilor! Suntem modele pozitive? Suntem modele negative? Cauzele neîncrederii copiilor în părinți 1. Pe primul loc se află discuțiile în contradictoriu ale celor doi soți în fața copiilor. Certurile dintre cei doi soți șubrezesc încrederea pe care copilul o are în părinți, deoarece în acel moment copilul nu-i mai percepe ca pe două persoane puternice, care pot face față oricăror situații, ci ca pe două persoane slabe, care dau vina unul pe celălalt pentru eșecurile din relația lor, în loc de a-și asuma fiecare răspunderea pentru restaurarea situației familiale și pentru rezolvarea problemelor. 2. De cele mai multe ori, părinții nu sunt consecvenți în luarea măsurilor pentru îndreptarea greșelilor copiilor. În felul acesta, copiii îi percep, încă o dată, ca pe niște persoane slabe, incapabile de a rezista „șantajului” lor. Părinții se lasă prea ușor convinși de rugămințile sau lacrimile copiilor să îi ierte. În felul CATEDRA AS acesta, în mintea copiilor se naște ideea că și data viitoare va fi la fel. 3. O altă greșeală a părinților este aplicarea de pedepse inutile atunci când nu este cazul. Greșelile mici pot fi trecute cu vederea după o mustrare făcută pe înțelesul copiilor. Copiii trebuie mai întâi făcuți să înțeleagă ce anume au greșit și cum trebuie să-și recupereze greșeala. Altfel, riscăm ca ei să nu înțeleagă unde și când au greșit, să nu-și recunoasă greșeala și data viitoare să recidiveze. 4. Chiar și atunci când greșeala trebuie pedepsită, pedeapsa trebuie să fie pe măsura greșelii, nu trebuie exagerat. Părinții care dau dovadă de autoritate exagerată vor fi percepuți întotdeauna de către copii ca niște tirani, de care trebuie să asculte de frică. Ei nu vor avea niciodată respect pentru astfel de părinți, nici chiar atunci când vor fi mari. Respectul nu se câștigă prin frică, ci prin încredere! 5. O altă greșeală a părinților este incapabilitatea lor de a fi prieteni cu propriii lor copii. În acest sens, există două direcții total opuse. Unii spun: „Îmi iubesc copilul, dar nu trebuie să-i arăt. Îl sărut numai în somn.” Greșit! Copilul are nevoie să vadă că este iubit, dar trebuie să vadă și că părinții săi sunt niște persoane corecte, care nu tolerează greșelile lor și care nu pot fi „șantajabili” de către ei. Altă atitudine este: „Eu te-am făcut, eu te omor!” În cazul acesta, copiii nu-și vor percepe în niciun caz părinții ca pe niște prieteni, ci mai degrabă ca pe niște
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 18

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

dușmani ai lor, ca pe niște persoane care le doresc răul, mai ales dacă astfel de replici se repetă. Așadar, ei îi vor percepe ca pe un pericol, nu ca pe o sursă de încredere. În concluzie, comportamentul copiilor depinde foarte mult de comportamentul propriilor părinți, care nu sunt altceva decât o oglindă fidelă pentru ei.

DE CE VENIM LA ȘCOALĂ?!
PROF. ÎNV. PRIMAR: ARDELEAN CRISTINA DANIELA Școala Gimnazială “I. G. Duca,, Petroșani, HD „Învățătura la om e comoară și munca e cheia ei. Păzește bine cheia, ca să nu pierzi comoara.” Proverb Românesc În fiecare dimineață străduțele sunt invadate de mici și mari pietoni, unii mai veseli, alții mai triști, vorbăreți sau tăcuți, purtând ghiozdane imense pe umeri și-n gând o aparentă, simplă întrebare: De ce venim la școală? De cele mai multe ori răspunsul ar fi „ ca să învățăm’’. Scopurile fiind fixate deja din exterior, de către profesori și părinţi sub forma unor cerinţe, ele imediat devin sarcini reale pentru elevi. Dar problema care se pune este dacă micii învățăcei pot să-şi asume aceste sarcini, să şi le conştientizeze , CATEDRA AS acceptându-le ca şi când ar fi propriile lor scopuri., cu alte cuvinte, să corespundă unei motivaţii ce ţine de natura internă a personalităţii?! În acest sens, se poate observa că, dacă scopurile fixate de alţii din exterior, sarcinile, nu îndeplinesc această cerinţă, activitatea pe care o pretind şi rezultatul său vor rămâne mai mult sau mai puţin străine elevului. Ele nu-i vor da o experienţă de reuşită sau de eşec. De aceea, este necesară motivația învățării. Prin conceptul de motivaţia învăţării şcolare desemnăm ansamblul factorilor interni ai personalităţii elevului care-i determină, orientează, organizează şi susţin eforturile în învăţare. Aceşti factori interni sunt motivele, adică acele cauze de ordin mental – imagini, judecăţi, idei – care apar ca rezultat al reflectării în conştiinţa şcolarului a obiectelor, situaţiilor şi cerinţelor mediului şi care intră în relaţie cu trebuinţele sale, determinând anumite tensiuni emoţionale.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 19

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Astfel motivele care îi determină pe elevi să înveţe sunt de mai multe feluri: sociale, cognitive, de ordin afectiv, profesionale. În categoria motivelor sociale intră cele care au scopuri un caracter social: „învăţ din datorie faţă de clasă”, „învăţând contribui la prestigiul clasei”, „vreau să fiu cât mai folositor oamenilor”. Cât şi motivul reciprocităţii exprimat de elevi în diferite forme: „îmi place să învăţ la şcoală pentru că sunt împreună cu alţii”; „când eşti cu colegii înveţi mai uşor pentru că este mai plăcut”; „uneori de la alţii înveţi mai repede decât singur”; „alţi ştiu mai multe şi poţi învăţa de la ei”. În categoria motivelor cognitive intră dorinţa elevilor de a cunoaşte (în sens general – curiozitatea) declarată ca factor dinamic de bază al activităţilor de învăţare („învăţ pentru că vreau să cunosc cât mai mult”; „învăţ la toate pentru că învăţarea îmi dă satisfacţii”; „învăţătura mă interesează, îmi place”), şi, în acelaşi timp, atracţia (interesul teoretic) exprimată de elevi pentru unul sau mai multe obiecte de învăţământ („rezolvarea problemelor la matematică îmi dă o mare satisfacţie”; „științele naturii mă interesează în mod deosebit”; „muzica mă înalţă”). Sfera motivelor de ordin afectiv înglobează motivele cu o predominantă bază emoţională, atât pozitivă, cât şi negativă:dragostea şi respectul faţă de părinţi, sentimentul datoriei faţă de părinţi, dorinţa de a crea mulţumire (bucurie) părinţilor, simpatia faţă de profesor, respectul faţă de profesor (pentru că „explică bine”, „este înţelegător”, „ne ajută mult”), teama de pedepsele aplicate de părinţi, anxietatea determinată de atitudinea rigidă a unor profesori, sentimentul de regret sau de ruşine faţă de profesori, părinţi sau colegi. Toate aceste motive constituie trăiri afective ale elevilor izvorâte din relaţiile cu diferiţi factori implicaţi în procesul învăţării lor şcolare: profesori, colegi, părinţi. Ele reflectă atitudinea elevilor faţă de aceşti factori, faţă de sarcinile şi cerinţele ce vin din partea acestora, în ceea ce priveşte învăţarea lor de fiecare zi. Motivele profesionale aspiraţiile elevilor CATEDRA AS un ideal profesional (model sunt rol) mai mult sau spre de mai puţin clarificat, aşa după cum reiese din însăşi modul în care ei se exprimă: „învăţ ca să devin ceva în viaţă”, „învăţ pentru că şcoala te pregăteşte pentru profesiunea pe care ţi-o alegi”, „învăţ ca să devin un bun profesor”. Astfel de motive sunt trăite de elevi ca tendinţe care îi determină să înveţe pentru a-şi asigura pregătirea necesară în vederea alegerii profesiunii viitoare. Odată cu trecerea de la o clasă la alta, cu cât ei se apropie de situaţia de răscruce, cu atât clarificarea şi intensitatea acestor motive creşte. Cu toate că motivele autorealizării vizează în general „aspiraţia către competenţă”, şi implică în acelaşi timp şi celelalte două elemente componente ale „competenţei” – „dorinţa de autodepăşire” şi „dorinţa de identificare”. Astfel, elevii îşi motivează învăţarea sub acest aspect, în felul următor: „învăţ ca să mă autodepăşesc”; „numai autodepăşindu-mă voi putea să mă realizez”; „învăţ să devin un bun medic ca şi tatăl meu”; „învăţ pentru că vreau să ajung să fiu bine pregătit ca mulţi oameni de seamă”; „învăţ ca să am satisfacţia realizări”; „învăţ ca să pot să fiu mândru de rezultatele mele”; „învăţ pentru că vreau să fiu fericit”. Această categorie de motive este direct legată de un anumit nivel al procesului de formare a conştiinţei de sine la elevi. Ca urmare, conştientizarea lor presupune, cât de cât, cunoaşterea şi aprecierea corectă a propriilor lor capacităţi care să-i conducă la traducerea dorinţelor în fapt. Desigur, posibilităţile elevilor în această direcţie cresc odată cu vârsta şi ca rezultat al influenţelor educative ce se răsfrâng asupra lor .
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 20

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Motivele incluse în categoria succesului-insuccesului şcolar se grupează în jurul dorinţei de succes sau de evitare a insuccesului. Din răspunsurile elevilor reiese că „rezultatul favorabil” pe care ei doresc să-l obţină vizează trei direcţi: situaţia şcolară (note bune, premii, promovarea examenului de admitere, etc), prestigiul în grupul (clasa) din care fac parte şi aprecierea favorabilă a profesorilor, respectiv a părinţilor (ultimele două direcţii depinzând în bună măsură de realizarea celei dintâi, strâns legată de dorinţa de autoafirmare a fiecăruia dintre elevi). Aceleaşi direcţii se conturează şi în ceea ce priveşte evitarea insuccesului. Ca urmare, în categoria „succesului-insuccesului şcolar” am inclus motive enunţate de elevi cu forme foarte diferite dar care exprimă totuşi aceleaşi tendinţe: „învăţ ca să obţin calificative bune”; „învăţ să nu am rezultate slabe”; „învăţ ca să fiu printre primii”; „învăţ să CATEDRA AS nu rămân corigent”; „vreau să-i depăşesc pe alţii”; „învăţ ca să fiu exemplu pentru colegi”; „doresc să câştig preţuirea colegilor”; „n-aş vrea să dau prilej colegilor să mă dispreţuiască”; „vreau să fac impresie profesorilor”. Am inclus în această categorie de motive şi răspunsurile elevilor care precizează că sentimentul de succes, respectiv de eşec, odată trăite, devin forţe însemnate care mobilizează pe elevi să înveţe cu interes la un anumit obiect, să aspire la o profesiune legată de acesta, sau dimpotrivă, să înveţe numai pentru a evita un nou insucces: „îmi place istoria pentru că am primit totdeauna note mari”; „științele mi-au plăcut la început din întâmplare – mi-au reuşit bine primele experienţe şi asta a fost totul”; „am început să învăţ la matematică pentru că profesorul m-a ajutat să câştig încrederea în mine”; „nu-mi place muzica; şi dacă învăţ tot nu ştiu, pentru că mi-e frică să nu primesc iar o notă proastă”; „învăţ mult la matematică – e grea şi tare aş vrea să nu mai am calificative mici”. Aşadar, această categorie de motive cuprinde atât diferitele forme pe care le îmbracă dorinţa de a obţine succes, respectiv de a evita un insucces, cât şi cele care exprimă însuşi sentimentul de succes sau de insucces (eşec) în ceea ce elevul se aşteaptă să obţină prin el însuşi sau de la alţii. Bibliografie : Ion Drăgan, Partenie Ancuța, Psihologia învățării, Ed. Excelsior, Timișoara, 1997. Neacșu Ioan, Metode și tehnici de învățare eficientă, Ed.Militară,București,1990. Nicola I., Cercetarea psiho-pedagogică, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 1993.

CATEDRA AS
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 21

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

CREATIVITATEA ÎN ȘCOALĂ
PROF. ÎNV. PRIMAR: ARDELEAN CRISTINA DANIELA Școala Gimnazială “I. G. Duca,, Petroșani, HD

“ În fiecare om sunt cel puțin doi oameni: omul ideilor și omul simțurilor. Vei greși totdeauna dacă vei judeca pe om numai după ideile ce le exprimă, chiar dacă ai constatat că sunt adevăratele lui idei. Trebuie să aștepți ocaziile de a-i constata adevăratele lui simțiri, cel puțin în problemele mai importante.’’ Titu Maiorescu Multă vreme imaginația a fost definită ca un proces de combinare a imaginațiilor, ceea ce se potrivește numai imaginației artistice. Dar procesul creator în știință comportă mai multe sinteze în domeniul ideilor, al abstracțiunilor. De imaginație dă dovadă și coregraful, ea putânduse observa chiar în comportamentul unor sportivi. Încât azi putem defini imaginația ca fiind acel proces psihic al cărui rezultat îl constituie obținerea unor reacții, fenomene psihice noi pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Deci nu vorbim de imaginație doar în pictură sau poezie, ci și în matematici sau balet. Chiar și în domeniul afectiv poeții pot aduce un sunet nou. Originalitatea unui poet, să zicem Nichita Stănescu, nu constă numai în metaforele sale, ci și în modul de a trăi diferite situații și evenimente. Într-un fel au trăit iubirea poeții romantici și altfel o simte un poet contemporan. Ei insuflă anumite atitudini care uneori devin o modă. Dar chiar și în domeniul activității organizatorice am putea descifra intervenția imaginație: inițiativa constituie o noutate pe planul acțiunii. Marii generali au imaginat ingenioase planuri de luptă, cu care au câștigat victorii răsunătoare. Deși dezvoltarea imaginației la un înalt nivel e caracteristica omului, germenii ei pot fi descoperiți și în conduita unor animale suprioare. Creativitatea este o capacitate mai complexă. Ea face posibilă crearea de produse reale sau pur mintale, constitund un progres în planul social. Componenta principală a creativității o constituie imaginația, dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Și cum noutatea, azi, nu se obține cu ușurință, o altă componentă este voința, perseverența în a face numeroase încercări și verificări. Câtă vreme creația era socotită un privilegiu dobândit ereditar de o minoritate, școala nu s-a ocupat în mod special de acest aspect, deși, e drept, s-au creat ici colo clase speciale pentru supradonați. De când se arată că automatele dirijate de calculatoare înfăptuiesc toate muncile monotone, stereotipe și deci omului îi revin mai mult sarcini de perfecționare,

CATEDRA AS

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 22

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

de înnoire, cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a școlilor de masă. Pe lângă efortul tradițional de educare a gândirii critice, CATEDRA AS stimularea fanteziei apare și ea ca un obiectiv major. Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât și în ce privește metodele de educare și instruire. În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale și emotive, puternice în școala din trecut. Se cer relații distinse, democratice, între elevi și profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social al celor din urmă. Apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, inițiativa elevilor,e vorba de acele metode active, din păcate prea puțin utilizate în școala românească. Fantezia trebuie apreciată corespunzător, alături de temeinicia cunoștințelor, de raționamentul riguros și spiritul critic. Despre creativitate în școală se poate vorbi la nesfârșit. Atât la dascăli cât și la copii ea trebuie să vină din minte și din suflet. Creativitatea, după mine, înseamnă și dăruire, iar această putere de a dărui pornește dintr-o iubire adevărată, sinceră față de ceea ce ai ales să faci. În cazul nostru, al dascălilor, dragostea față de copii este o sursă clară de inspirație, de creativitate. Aproape în fiecare zi concepem lucruri noi, improvizăm, găsim soluții. Cum? Pentru cine? Pentru voi… Pentru toți elevii noștri de ieri, de azi și de mâine?! Cu voi am înțeles că pot de toate, Chiar din nimic să fac eternitate, Și am simțit dorința arzătoare De-a fi și de-a rămâne învățătoare.

BIBLIOGRAFIE 1. Bontaş, I., Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1994. 2. Dumitru, I., Ungureanu, C., Elemente de pedagogie şi psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti, 2005.

CATEDRA AS
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 23

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012 CONTRIBUȚIA SERBĂRILOR ȘCOLARE LA EDUCAȚIA ESTETICĂ A ELEVILOR
PROF. ÎNV. PRIMAR: COTEANU MARIA Școala Generală Nr. 1 Săcele, Braşov

Alături de alte obiecte de învățământ, muzica aduce o importantă contribuție la realizarea educației estetice a elevilor, în sensul dezvoltării capacitații lor de a înțelege frumosul din artă și a-l aplica în viața de toate zilele. Muzica se naște împreună cu omul și-l însoțește toată viața, sădind în sufletul său profunde sentimente de dragoste și adevăr, de iubire și speranță. Izvorâte din tradiția autohtonă, din varietatea folclorului național, creațiile muzicale își au rădăcini adânc înfipte în trecutul îndepărtat al poporului nostru. Și, dacă alături de nume ilustre care au făcut cunoscute forța sensibilă, talentul și bogăția de trăiri afective ce caracterizează poporul român, apar demni urmași ai acestora, este pentru faptul că totdeauna tradițiile au hrănit înnoirile, precum ceva împinge spre lumină și soare vârfurile ramurilor. Muzica are puteri nebănuite, armonizând materia cu spiritul. Are mari puteri terapeutice, muzicoterapia având ca principal obiectiv înlăturarea inhibițiilor, tonificând și ajutând la organizarea vieții interioare , facilitând acceptarea de sine, a realității. G. Coșbuc spunea: ,,Ca să poți povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i iubești, să cauți să pricepi firea și lumea aparte în care trăiesc, să știi să cobori până la nivelul personalității lor. Trebuie să iei parte împreună cu dânșii la toate manifestările sufletești; într-un cuvânt, rămânând om mare, să fii cât se poate de copil!’’ În formarea conceptului de învățare, un rol important îl deține jocul. Îmbinarea cântecului cu jocul , în cadrul oricărui obiect de studiu, dă rezultate foarte bune. În procesul de învățare, multe sunt momentele de satisfacție și bucurie pe care le trăiesc cei implicați, dar maxima încărcătură emoțională se dezvoltă în cadrul serbărilor școlare. În clasele I-IV, serbările școlare în ajutorul formării și afirmării personalitătii elevului. În timpul prezentării programului artistic, elevul artist îi va avea ca spectator pe colegii de școală, dar și pe părinții și învățătorii cărora va trebui să le recite sau să le cânte, exprimând trăirile care îl copleșesc. Realizarea programului artistic presupune o muncă laborioasă, de căutări și de creație din partea învățătorului. În cadrul serbării, învățătorul este regizor, coregraf, pasionat culegător de folclor, poet și interpret model pentru micii artiști. Importanța unor asemenea festivități ocazionate de sfârșitul de an școlar, de 1 Iunie sau sărbătorile religioase, este deosebită. Ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor,contribuind la acumularea de noi cunoștințe, la îmbogățirea trăirilor afective și sentimentelor estetice. Pentru ca elevii să-și motiveze participarea la această aleasă activitate, este
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 24

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

foarte importantă atmosfera realizată în timpul repetițiilor, caracterizată prin bună dispoziție, dar și prin seriozitate. Șansa de reușită a serbărilor este dată de varietatea programului artistic , în măsură să valorifice talentul de recitator al unora, calitățile vocale, de ritm și grație al altora, dar și destoinicia pentru realizarea costumelor și decorurilor. Versul, muzica vocală și instrumental, gimnastica ritmică, scenetele pline de haz, armonios îmbinate, asigură varietetea și dinamismul spectacolului. Micii artiști trebuie încurajați, stimulați, pentru a realize buna dispoziție și participarea cu interes de-a lungul pregătirii și desfășurării spectacolului. Serbările școlare sunt momente de maximă bucurie atât pentru copii, cât și pentru părinții lor. Ele aduc lumină în suflete , dau aripi imaginației , entuziasmului și rămân de-a pururi ca momente de neuitat în viața fiecăruia.

CATEDRA AS

GHID DE GESTIONARE EFICIENTĂ A TIMPULUI PENTRU PROFESOR

INSTITUTOR DEDU PETRUŢA- IUSTINA Şcoala Gimnazială Măgureni, Prahova Timpul este relativ, este aşa cum îl resimţim: uneori prea puţin, alteori interminabil. În orice domeniu de activitate, în orice profesie este esenţial managementul eficient al timpului. Modul de organizare a timpului are un impact direct(pozitiv sau negativ) asupra celor cu care lucrăm. Managementul eficient al timpului înseamnă să fii capabil: 1. Să stabileşti sarcinile prioritare în funcţie de importanţă, urgenţă. Uneori apreciem greşit considerând că ceea ce este urgent este, cu siguranţă, important. 2. Să estimezi timpul necesar pentru îndeplinirea unei sarcini. 3. Să-ţi organizezi activităţile astfel încât să respecţi termenele. Pornind de la aceste câteva idei am încercat să stabilesc cum aş putea utiliza cât mai eficient cele 45 de minute ale orei de clasă: 1. Proiectarea lecţiei, pornind de la stabilirea clară a obiectivelor lecţiei respective(în funcţie de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de interesele lor), stabilirea conţinuturilor, alegerea strategiei celei mai potrivite, poate ajuta în gestionarea timpului. Aceasta nu înseamnă că voi
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 25

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

alege numai metode tradiţionale, ştiut fiind că, de cele mai multe ori, metodele activ-participative sunt consumatoare de timp. Într-adevăr acestea consumă timp, dar sunt putem spune că este un timp consumat eficient deoarece elevii învaţă cu plăcere, aproape fără să conştientizeze efortul depus. 2. Pregătirea cu mare atenţie a materialelor didactice( realizarea/confecţionarea lor din ziua precedentă - fişe de muncă independentă, fişe de evaluare, pregătirea CD-urilor, a videoproiectorului - sau afişarea celor care aparţin şcolii încă din pauză, distribuirea fişelor din pauză) este încă alt un mod de a câştiga timp. I-am învăţat pe elevii mei să-şi pregătească materialele necesare pentru ora viitoare înainte de ieşirea în pauză, astfel încât la intrarea în clasă doar verifică şi restabilirea ordinii se realizează rapid. De asemenea, elevul de serviciu pregăteşte clasa: tabla este ştearsă, creta, creta colorată sunt pregătite. 3. Punctualitatea, începerea imediată a orei sunt de o importanţă deosebită în gestionarea timpului .Un avantaj îl reprezintă faptul că fiind învăţător pot trece repede peste momentul consemnării absenţelor(observ din prima clipă cine lipseşte). Pentru verificarea temei elevii sunt pregătiţi, ştiu care este modul de verificare şi îşi corectează singuri greşelile. În acelaşi timp verific cantitativ CATEDRA AS temele elevilor şi apoi , prin sondaj, verific calitativ temele unor elevi. 4. Trecerea de la o activitate la alta se face astfel încât să necesite cât mai puţin timp. Mobilierul trebuie să fie astfel aşezat încât să permită atât lucrul individual, cât şi în echipă. Pentru lucrul în echipă am totdeauna pregătite bileţele cu numere pentru a nu pierde mult timp, elevii grupându-se astfel destul de repede. Este adesea dificil să stabilim ce să fac elevii care termină sarcinile mai devreme. Ei pot deveni neatenţi şi distrag şi atenţia celorlalţi elevi. Pentru aceasta am totdeauna pregătite sarcini în plus(exerciţii suplimentare, rebusuri, desene pe fişe sau la calculator). 5. Întreruperile. Apar, bineînţeles, şi întreruperi ale orei. Am stabilit împreună cu elevii reguli clare astfel încât aceştia să nu-şi deranjeze colegii. a) În cazul în care vin nepregătiţi( nu au creioane, culori, gumă, acuarele), avem totdeauna pregătite rechizitele necesare, cumpărate cu ajutorul părinţilor şi care se află în dulapul clasei. Astfel elevul care are nevoie de ceva se ridică şi îşi ia obiectul respectiv. b) Îmi închid totdeauna telefonul la începutul orei şi elevii la fel, fiind una dintre regulile clasei. CATEDRA AS c) Când apare un eveniment neplăcut(un conflict) îl rezolvăm rapid, recurgând la acelaşi regulament, care stabileşte şi sancţiunile sau recompensele. Regulamentul a fost stabilit încă de la începutul anului şcolar împreună cu elevii,este afişat în clasă şi este foarte bine cunoscut de toţi. d) De asemenea, elevii ştiu că în timpul orei au voie să formuleze orice întrebare, dar numai în legătură cu subiectul lecţiei, pentru alte întrebări, povestiri diverse, folosim orele de consiliere. Această regulă a fost necesară deoarece elevii mici au tendinţa de a povesti orice şi oricând. Abilitatea de a controla timpul avut la dispoziţie, de a-l utiliza la maxim, are un efect puternic asupra performanţelor elevilor şi, în acelaşi timp, ei vor învăţa să respecte timpul, să îl utilizeze eficient la şcoală, dar şi acasă.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 26

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012 “VINDECAREA MEDIULUI” O DEVIZĂ PENTRU ELEVI
Eleve: - Florian Petronela, cls a X-a H - Apetrei Andreea, cls. a X-a H Colegiul Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” Iaşi PROFESOR îndrumător: - DR. ING. SAVIN IRINA -ISABELLA Colegiul Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” Iaşi

Poluarea este procesul de alterare a mediilor de viaţă biotice şi abiotice şi a bunurilor create de om, cauzat mai ales de deşeurile provenite din activităţile umane, de origine industrială, agricolă, menajeră etc., dar şi din cauza unor fenomene naturale (erupţii vulcanice, furtuni de praf ori nisip, inundaţii etc.). Pentru o viaţă mai sănătoasă, copiii au nevoie să trăiască într-o lume frumoasă, mai bogată decât au moştenit-o, pentru care trebuie “să luptăm” în a o menţine, măcar în stadiul în care se află şi a evita degradarea ei în continuare. Acest lucru se poate realiza doar cu ajutorul omului. Prin educaţia ecologică copiilor li se dezvoltă disponibilităţi, abilităţi şi deprinderi pentru ocrotirea naturii şi sunt sensibilizaţi prin trăiri empatice în spiritul protejării şi ocrotirii mediului natural care îi înconjoară şi în care îşi desfăşoară activitatea. De aceea, noi încercăm să ajutăm natura „să se vindece”, acordându-i „primul ajutor”, ca în exemplele următoare: Rezervaţia naturală Repedea

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 27

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012
Grădina Copou

Şi aşa ne-ar place să arate parcurile, cu o mică contribuţie din partea fiecăruia, chiar dacă vremea ne mai joacă feste. Conştientizarea atât a elevilor, cât şi a tuturor persoanelor implicate în activităţi de ecologizare, în problematica om–mediu natural, pentru micşorarea consecinţelor negative ale dezechilibrelor produse în ecosistemul de tip pădure, pentru menţinerea unui mediu curat, pentru o viaţă mai bună a generaţiilor care vor urma, ţine de educaţia şi informaţiile pe care le putem oferi, precum şi de conturarea deprinderilor şi atitudinilor de a preţui şi respecta mediul, printrun comportament civilizat. Omul a declanşat în mediul înconjurător multe schimbări nedorite, a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în pericol însăşi viaţa lui. Responsabilitatea omului faţă de ocrotirea mediului înconjurător este individuală, dar mai ales colectivă. Tu ce părere ai?

Bibliografie 1) Popescu, M., Popescu M., Ecologie generală, Lito UTCB, Bucureşti, 1992 2) Rojanschi, V., Posibilităţi de evaluare globală a impactului poluării asupra mediului, Revista Mediului Înconjurător, vol. II, nr. 1-2, Bucureşti, 1991

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 28

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

3) Rusu, T., Moldovan, L., Avram, S., Managementul activităţilor pentru protecţia mediului, Ed. Mediamira, Cluj Napoca, 2003 4) Rusu, T., Bejan, M., Deşeul – sursă de venit, Ed. Media-Mira, Cluj-Napoca, 2006

CATEDRA AS

ALTERNATIVE EDUCAŢIONALE
DR. ING. SAVIN IRINA - ISABELLA Colegiul Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” Iaşi „Educaţia este dobândirea artei de a utiliza cunoştinţele.” (Al. North Whitehead) Prof. Dr. Gheorghe Felea, coordonatorul lucrării ,,Alternative Educaţionale din România” precizează că ,,educaţia tradiţională reprezintă elementul static, pe când educaţia alternativă reprezintă elementul dinamic”. Elevii sunt o lume aparte, cu individualităţi distincte, în care dascălul pătrunde în sufletul lor, căutând puncte de sprijin, pentru a corecta posibile porniri timpurii pe căi greşite, pentru a clădi OMUL. In România, la ora actuală, există cinci forme de educaţii alternative: Pedagogia Waldorf (1990) Întemeiată de către R. Steiner, la Stuttgart, în 1919, ca urmare a sugestiei făcute de conducătorul fabricii de ţigarete W. Astoria, pentru copiii salariaţilor. R Steiner va pune bazele pedagogiei Waldorf. In România după 1991, M. Ed. C. recunoaşte Pedagogia Waldorf ca alternativă educaţională, astfel: - baza pedagogiei Waldorf este cunoaşterea omului şi mai ales a copilului în cele două momente dificile, respectiv 9 şi 9-13 ani; - exploatarea forţelor spirituale şi creative din fiecare copil; - planul de învăţământ elaborat în concordanţă cu aceste particularităţi;
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 29

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

- respectarea ritmului individual al fiecărui copil; - spiritul de iniţiativă, creativitatea; - mobilitatea în gândire sunt căi spre libertatea omului; - accent pe autoritatea dascălului în faţa elevilor. Particularităţile învăţământului Waldorf sunt centrate pe domenii: importanţa ritmului; învăţarea în epoci; o şcoală fără manuale; ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice; o şcoală fără note; conducerea colegială; materii şi activităţi specifice. Pedagogia MONTESSORI (1993) Înfiinţată în 1907 prin ,,Casa dai bambino’’ are drept principiu de bază educaţia necesară, adecvată şi continuă. Se urmăreşte promovarea drepturilor copilului, extinderea şi intensificarea educaţiei timpurii şi educarea părinţilor, formarea deprinderilor de activitate intelectuală şi continuă, de adaptabilitate şi de asumare a schimbărilor. Dat fiind faptul că sistemul Montessoli este în mod semnificativ diferit de cel tradiţional, se impune un anumit plan de educaţie a părinţilor care sunt curioşi la ce este expus copilul. Alternativa Step by Step (1994) Principalele caracteristici ale educaţiei Step by Step sunt: - abordarea unor metode de predare adecvate; - predarea tematicii bazată pe individualitate; - centrele de activitate din clasa vor fi delimitate atât fizic, cât şi prin procesul de învăţare - citire, scriere, matematică, ştiinţe descoperite de fiecare elev în parte. Programul Step by Step presupune implicarea a cât mai multor parteneri: familia, şcoala, comunitatea locală. De implicarea activă a părinţilor în activitatea clasei beneficiază atât copii, cât şi cadrele didactice. Implicarea părinţilor ajută cadrele didactice să îşi dea seama de modul în care aceştia îşi motivează copiii, în care îi ajută să-si rezolve problemele, să se apropie de o sarcină de lucru sau în care aceştia le împărtăşesc preocupările şi interesele. Programa încearcă o îmbinare a ideilor pedagogiei tradiţionale cu ideile pedagogiilor alternative moderne din lume. Schimbul de idei în domeniul strategiilor educaţionale poate fi benefic atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice reprezentând o cale spre progres în societatea moderne. Pedagogia Freinet (1995) Iniţiată de prof. francez C. Freinet, Pedagogia Freinet se bazează pe o serie de principii, clar stabilite: şcoală centrată pe copil, munca şcolară motivată, activitate personalizată, expresie liberă şi comunicare, cooperare, învăţare prin tatonare experimentală, globalitate a acţiunii educative. Esenţa pedagogiei Freinet va avea în centrul său individul, precum şi relaţiile sale interumane.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 30

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Avantajele aplicabilităţii acestui sistem arată că rolul educatorului este doar unul coordonator. In cea mai mare parte educatorul este doar un observator atent care dirijează şi coordonează activităţile elevilor săi. Planul JENA (1996) Aceasta alternativa îşi trage numele de la Universitatea Jena din Germania. Se bazează pe principiile: gruparea în grupuri eterogene de vârstă, conversaţia, jocul, lucrul, serbările. Alternativa Jena este la noi în faza de studiu privind continuarea implementării în sistem. Concluzii În oraşul Iaşi, aceste alternative educaţionale funcţionează cu succes în cadrul unor şcoli renumite. Chiar dacă la început aceste alternative educaţionale au fost privite cu scepticism atât de cadrele didactice, cât şi de părinţi, pe parcurs au fost adoptate, în conformitate cu sistemul educaţional european. Bibliografie 1) Pettini, A., Freinet şi tehnicile sale, Ed. CEDC, Bucureşti, 1992. 2) Cucoş, C., Psihopedagogie, Ed. Polirom, Iaşi,1998. 3) Catalano, H., Perspective didactice în alternativa educaţională Step by Step, Ed. Karuna, Bistriţa, 2008.

INFO DE LA CATEDRĂ 1

Wikipedia (pronunțat în română [wikiˈpedi.a] sau [vikipeˈdi.a],[1] iar în engleză /ˌwɪkiˈpiːdi.ə/ ▶) este o enciclopedie generală, disponibilă pe Internet în mai multe limbi, având conținut deschis tuturor, atât pentru utilizare cât și pentru dezvoltare. Este dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de persoane și administrată de fundația nonprofit Wikimedia. Face parte din fenomenul numitWeb 2.0. Prefixul din denumirea Wikipedia se referă la metoda „wiki” de a edita pagini de web în colaborare, o metodă simplă și rapidă care permite participarea unui mare număr de persoane la redactarea aceluiași material. În limba hawaiiană wiki wiki, scris și wiki-wiki, înseamnă „iute-iute”. Sursa: http://ro.wikipedia.org Redactorii

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 31

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

PATRIOTISMUL – UN SENTIMENT PERIMAT?
PROF. ÎNV. PRIMAR BRÎNZAN ARGENTINA Colegiul Național “Mihai Eminescu” Petroșani, HD Prin patriotism se definește legătura emoțională față de o țară și de o națiune din motive etnice, politice, culturale sau de altă natură.( Wikipedia) An de an, în preajma zilei de 1 Decembrie îmi pun aceeași întrebare: ,, A devenit patriotismul un sentiment perimat?”. Să nu mai vibreze în sufletul nostru nimic din emoția de altădat, gândindu-ne la atâtea sacrificii făcute de înaitașii noștri pentru pământul acesta despre care se spunea adesea că ar fi o „ţară mândră şi binecuvântată, între toate ţările semănate de Domnul pre pământ” ( Nicolae Bălcescu )? În școală, activitatea învăţătorului pleacă de la axioma că sentimentele se trăiesc, ele nu se învaţă aşa cum se însuşesc noţiunile cu caracter ştiinţific. Conţinutul activităţilor din şcoală oferă multiple posibilităţi de cunoaştere a patriei şi de declanşare a unor trăiri afective intense. Valorificarea acestui conţinut în vederea formării conştiinţei patriotice trebuie să constituie una din preocupările fundamentale ale învăţătorului Scopul fundamental al educaţiei patriotice este interiorizarea conţinutului şi notelor definitorii ale patriotismului, transformarea lor în mobiluri interne şi manifestări comportamentale ale copilului în relaţiile sale cu mediul geografic, economic şi spiritual al patriei sale. Realizarea primei sarcini, formarea conştiinţei patriotice, presupune asimilarea unui volum de informaţii care reflectă multiplele aspecte ale patriei, declanşarea unor trăiri afective şi consolidarea unor convingeri patriotice. Învăţătorul trebuie să-i familiarizeze pe copii cu frumuseţile acestui pământ, cu trecutul său istoric, cu jertfele care s-au adus pentru apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale, cu tezaurul cultural şi artistic al poporului, să le cultive respectul pentru valorile materiale şi spirituale ale celorlalte popoare şi naţiuni.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 32

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Pentru ca aceste informaţii să se transforme în convingeri este necesară asocierea lor cu trăiri afective corespunzătoare. Acestea constituie latura dinamică a patriotismului care alimentează din interior funcţionarea sa, imprimând relaţiilor dintre copii şi patria din care fac parte o nuanţă de adeziune. Asemenea trăiri pot fi declanşate numai în contextul unor situaţii în care copiii sunt subiecţi ai acţiunii. Toate aceste stări şi trăiri afective sunt incluse şi constituie sentimentul dragostei faţă de patrie, care se ramifică în stări şi trăiri afective particulare cum ar fi: admiraţia faţă de locul natal, faţă de bogăţiile şi frumuseţile patriei, identificarea emoţională cu soarta poporului, veneraţia faţă de înţelepciunea şi talentul poporului nostru, respectul pentru valorile materiale şi spirituale create de popor, prietenia cu celelalte popoare şi naţiuni. Atât în asimilarea cunoştinţelor, cât şi în declanşarea trăirilor afective se va proceda în mod gradat, sfera noţională extinzându-se pe măsura creşterii capacităţii de înţelegere şi a intensificării trăirilor afective, a îmbogăţirii experienţei de viaţă. Vom putea delimita în acest fel dragostea faţă de familie, faţă de şcoală, faţă de satul sau oraşul natal, faţă de natura înconjurătoare, faţă de trecutul şi prezentul patriei, faţă de limba maternă, faţă de popor. Între componenta cognitivă şi cea afectivă există o strânsă interdependenţă. Ca sentiment, patriotismul se elaborează pe măsura îmbogăţirii cunoştinţelor elevilor (reprezentări şi noţiuni) despre patrie, dar nu se reduce la acestea. Sentimentul, şi în general trăirile afective, nu se transmit şi nu se învaţă asemănător cunoştinţelor şi nici nu se repetă identic cu acestea, ele presupun adeziune şi vibraţie interioară, care se declanşează şi se menţin nu în virtutea unei ,,comenzi” exterioare, ci a unei situaţii în care copilul este angrenat. Numai organizând asemenea situaţii vom reuşi să consolidăm sentimentul patriotic. M-am străduit astfel, cu gândul la emoțiile trăite de mine în copilărie, de fiecare dată la sărbatoarea pământului nostru românesc, să trezesc în sufletul copiilor în această zi a noastră, a românilor, sentimentul dragostei și mândriei de țară. De mulți ani încoace, în prejma zilei de 1 Decembrie, îmi răsună mereu în minte și în suflet, versurile poetului nostru Adrian Păunescu: ,, Dar e un an care nicicând nu trece Un an pe care-n veci îl vom dori O mie nouă sute optsprezece Al nostru an de fiecare zi” Cu gândul la acest an de răscruce al poporului nostru spun tuturor, din tot sufletul, LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI, ROMÂNI ! FOTO 1, 2: CLASA I D, Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu” Petroşani, 1 DEC. 2011, cântând
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 33

CATEDRA AS
,,Clopotul reîntregirii”

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

BIBLIOGRAFIE: 1. Bunescu V. –„ Metode de educatie morala", în Tribuna înv. nr.4 / 1992. 2. Nicola I. – „ Tratat de pedagogie scolară", București, E.D.P.,1992

CATEDRA AS

BRĂDULEȚ, BRĂDUȚ, DRĂGUȚ…

PROF. ÎNV. PRIMAR: AVRAM MARIANA Colegiul Național “Mihai Eminescu” Petroșani, HD
Printre numeroasele obiceiuri de Crăciun se numără şi împodobirea bradului, un obicei foarte îndrăgit atât de cei mici, cât şi de cei mari. Obiceiul de a se împodobi bradul este de dată relativ recentă şi provine din ţările germanice. Acesta îşi are obârşia în vechile credinţe păgâne, care spuneau ca bradul veşnic verde este un simbol al vieţii. De exemplu, egiptenii din Antichitate îşi decorau casele cu frunze de palmier în cea mai scurtă zi a anului, în luna decembrie. Romanii făceau la fel în timpul Saturnaliilor, folosind ramuri de brad, iar preoţii druizi împodobeau stejarii cu mere aurii. Primul brad a fost împodobit în 1510 la Riga în Letonia, iar prima menţiune scrisă a apărut în Germania anilor 1530, când creştinii au adus pomi decoraţi în casele lor. Unii construiau piramide de lemn decorate cu crengi perene şi lumânări, dacă lemnul era rar. Se crede că Martin Luther, protestantul revoluţionar al secolului al 16-lea, a fost primul care a aprins lumânări într-un pom. Mergând într-o seară spre casă, a fost uimit de frumuseţea stelelor care străluceau printre ramurile pădurii de conifere, şi ajungând acasă, a vrut să recompună scena pentru familia sa, înălţând un

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 34

CATEDRA AS
brad în mijlocul casei şi împodobindu-l cu lumânări.

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

În 1601, un călător care poposea la Strasbourg(pe vremea aceea, oraş german) în preajma Crăciunului scria că bradul era împodobit cu flori multicolore de hârtie, napolitane şi beţe de zahăr ars aurii, răsucite. Globurile au apărut ceva mai târziu, şi fabricarea lor a luat o amploare tot mai mare. Astăzi se produc globuri de diferite mărimi, forme şi culori. În vârful bradului se pune de obicei o stea, pentru a ne aminti de steaua văzută de cei trei magi. Şi lumânărelele au fost cu timpul înlocuite cu beculeţe electrice. Împodobitul bradului în România este un obicei relativ recent. Este însă de puţini cunoscut, că şi dacii aveau un cult pentru brad, dar cu înţeles total diferit. Bradul era un copac ritual, care era tăiat la moartea cuiva. Obiceiul încă s-a păstrat în regiuni din Oltenia şi sudul Banatului. Dacii nu făceau asta din tristeţe, ci din contră, pentru ei moartea era o sărbătoare. Prin moarte ei treceau dincolo, la Zamolxis, iar bradul era un semn al „nunţii mortului”, care poate fi interpretat drept unirea răposatului cu natura. Odată cu evoluţia etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înţelesuri, precum „arbore de judecată”, „arbore de pomană”, etc. În zilele noastre împodobirea bradului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini, atât în mediul urban cât şi în mediul rural, odată cu aşteptarea, în seara de Ajun, a lui Moş Crăciun. Este şi cel mai îndrăgit obicei de Crăciun şi datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (este împodobit de întreaga familie), bucurie şi fericire (sub el sunt puse cadourile), magie (Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad) viaţă, trăinicie şi sănătate. Acum bradul a devenit centrul sărbătorilor.

INFO DE LA CATEDRĂ 2
Crăciunul sau Nașterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos/ Isus Hristos / Isus Cristos) este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești(praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”. Sursa: http://ro.wikipedia.org Redactorii
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 35

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

BINE-AI VENIT, MOȘ CRĂCIUN!
PROF. ÎNV. PRIMAR HERBEI CORINA-ELENA Șc.Gimn.I.D.Sîrbu Petrila, HD Fiecare dintre noi ştie ca Moş Crăciun locuieşte în Laponia, aproape de Polul Nord. De aici el îşi ia zborul în fiecare iarnă, în sania trasă de reni, îndreptându-se către copiii care i-au scris în timpul anului pe adresa lui din localitatea Napapirii, aflată în pădurea din apropierea oraşului Rovaniemi din Finlanda. Dar până să-şi ia sacul cu daruri în spinare, Moş Crăciun are obiceiul de a-şi aştepta oaspeţii în propria lui casă, construită din lemn de brad, plină de cărţi cu poveşti pentru copii.

La fel de pură ca zapada este și sărbatoarea Crăciunului, când totul în jur capată o tentă magică, miraculosul se împletește cu supranaturalul! Zăpada argintie capată puteri magice sub lumina lunii reci care veghează Nașterea Domnului!

Privind la fereastră în seara minunată de Crăciun Copiii cuminți așteaptă sosirea moșului încărcat cu cadouri. Glasurile lor cristaline răsună strigând: ”Bine-ai venit Moș Crăciun!”

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 36

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

TRADIȚII DE CRĂCIUN

PROF. DOBRE MARINELA Șc.Gimn.”I.D.Sîrbu” Petrila, HD Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte și suflet, zăpezile bogate și prevestitoare de rod îmbelșugat, colindele și clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar și de cozonaci, nerăbdarea așteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, liniște sufletească și iubire. Sunt locuri în tară unde tradiția Crăciunului este păstrată cu sfințenie, iar sărbătoarea are un farmec aparte. Oamenii de la sate au obiceiuri specifice. De aceea, de Crăciun ies la iveală tradiții de care mulți dintre noi nu au auzit niciodată. Atât ajunul, cât și ziua de Crăciun sunt pline de semnificații dar și de tradiții. Repertoriul tradițional al obiceiurilor și tradițiilor românești cuprinde pe lângă colindele propriu-zise – mersul cu Steaua, plugușorul, sorcova, jocuri cu măști (țurca, cerbul, brondoșii), teatrul popular, dansuri (căluții, călușarii) - și o seamă de datini, practici, superstiții, ziceri, sfaturi cu originea în credințe și mituri străvechi sau creștine. Aceastea exprimă înțelepciunea populară, realul sau fantasticul, esențe ale bogăției noastre spirituale. Pe lângă colindele religioase există vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Căluții. Acestea sunt în fapt, jocuri cu măști și costumații speciale confecționate de meșteri locali și care ironizează personajele negative ale lumii satului. La sate sunt păstrate mult mai bine datinile acestei perioade ale anului. Una dintre cele mai răspândite datini la români este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri și gesturi. Astfel în Ajunul Crăciunului, cete de colindători, costumate tradițional, urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire și prosperitate, împlinirea dorințelor în noul an. Crăciunul este o sărbătoare a luminii, a compasiunii față de semeni; o vreme de voioție, bucate alese și clipe de neuitat petrecute cu familia. Această sărbatoare este ținută pe tot globul pământesc indiferent de rasă.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 37

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012
Tradiția este păstrată cu sfințenie și transmisă din generație în generație. În Ajun de Crăciun nu se dă nimic cu împrumut pentru ca cei care iau cu împrumut fac asta numai ca să aibă noroc la furtișaguri anul viitor. Tradiția spune că cei care dau lucruri din casă, alungă norocul din cămin. În unele sate, în vasul cu apă, în care familia se spală, se pun nuci, ca oamenii să fie sănătoși peste an.

OBICEIURI DE IARNĂ

PROF. MARCHIDAN MINODORA Șc.Gimn.”I.D.Sîrbu” Petrila, HD Şezătorile sunt întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar şi distractiv, lumea satelor îmbinând în mod plăcut lucrul cu distracţia. Sunt locul în care se învaţă deprinderi practice, dar derulează şi numeroase obiceiuri. Poate părea de necrezut, dar încă mai există zone în care aceste tradiţii se mai păstrează. În Postul Crăciunului, principala preocupare casnică era legată de industria textilă, iar torsul cânepii, a inului şi a lânii se facea cu mai multă plăcere, cu mai mult spor şi în condiţii mult mai bune în cadrul unor întâlniri comunitare. Şezătorile puteau fi organizate ad-hoc, în zilele CATEDRA AS lucrătoare, la una sau mai multe case, şi erau de mai multe feluri. Ele puteau să aibă un caracter de întrajutorare, când mai multe femei sau tinere participau la torsul cânepii sau a lânii unei gospodine, operaţia repetându-se, apoi, la casa fiecărei participante sau puteau să fie întâlniri în cadrul cărora fiecare participantă îşi torcea propriul material. Şezătorile aveau loc în serile tuturor zilelor lucrătoare, locul de desfăşurare fiind anunţat din timp. Gospodina în casa căreia avea loc întrunirea se pregătea cu băutură şi mâncare, şi anunţa flăcăii, în cazul în care aceştia nu se informau singuri de mersul şezătorilor. Casa era îngrijită pregătindu-se mai multe laviţe sau scaune necesare torcătoarelor. Odată cu lăsarea întunericului, femeile porneau cu furca de tors către casa în care avea loc şezătoarea. În cazul în care şezătoarea avea drept scop întrajutorarea, după sosirea tuturor invitatelor, acestora li se distribuia, în mod egal, cantitatea pe care o aveau de tors în acea noapte. Când
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 38

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

şezătoarea era doar un simplu prilej de întrunire comunitară, fiecare îşi aducea de acasă ceea ce avea de tors. Şezătorile se organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile, ci şi pentru scărmănatul lânii, scărmănatul penelor. După ce participantele îşi primeau "porţia", pentru crearea unei atmosfere plăcute, ele erau servite cu un păhărel de ţuică îndulcită cu miere de albine. Şezătoarea odată începută continua cu prezentarea evenimentelor importante petrecute în propria comunitate sau în localităţile învecinate. Apoi se rosteau ghicitori, proverbe şi zicători, se cânta sau se rosteau balade, nestemate folclorice ce s-au păstrat până în zilele noastre. Așa fetele erau integrate şi consacrate în colectivitatea femeilor, începând să-şi însuşească deprinderi practice şi spirituale. În şezători se dezvăluiau aspectele şi înţelesurile ritualice ale sărbătorilor populare şi se învăţa comportamentul individual. În şezătorile ce aveau loc înaintea Crăciunului şi a Anului Nou, se învăţau şi se repetau colindele şi urăturile şi se discuta în amănunt despre buna pregătire a acestor sărbători. La un moment dat, lucrul înceta, participantele fiind servite cu diferite preparate de către gazdă, în funcţie de starea sa sociala sau de posibilităţile sale materiale. Flăcăii, ştiind din timp locul de desfăşurare al şezătorilor, cutreierau în grupuri însoţite de muzicanţi pe la toate casele unde aveau loc astfel de întruniri. Muzicanţii, buni cunoscători ai obiceiurilor locale, îşi ocupau locurile prestabilite şi începeau să interpreteze melodii de CATEDRA AS joc. Fetele şi chiar femeile erau invitate la joc de către flăcăi, unele dintre fete jucând acum pentru prima dată, iar cele mai tinere dintre ele învăţând acum paşii de joc. Atmosfera creştea în veselie şi bună dispoziţie. Cu această ocazie jucau chiar şi bătrânii din vecini, invitaţi la şezătoare. Aceştia, pentru a nu-i deranja pe cei tineri, se urcau şi dansau pe laviţele late şi masive ce înconjurau pereţii. Jocul era alternat cu multă dibăcie cu perioadele de pauză, când cei prezenţi erau serviţi cu mâncare şi băutură, şi cu cele de lucru, când se spuneau glume şi snoave. Şezătorile, desfăşurate în toată plenitudinea lor pâna târziu prin anii '60, se constituiau într-o adevărată instituţie socială şi erau o formă de întrajutorare comunitară, dar şi prilej de petrecere plăcută a timpului în nopţile lungi de iarnă, de derulare a unor obiceiuri şi de învătare a deprinderilor de viaţă şi de muncă. Chiar dacă se desfăşurau în perioada Postului Crăciunului, aspectul distractiv era tolerat, deoarece în cadrul lor erau învăţate colindele şi urăturile ce urmau să fie rostite în timpul sărbătorilor de iarnă.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 39

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

GÂNDURI DE IARNĂ…
PROF.VARGA OTILIA Grădiniţa PP Nr.3 structura PP+PN Nr. 1 Petroşani, HD Din imemoriale vremuri Moş Crăciun soseşte în fiecare an , în alai de zurgălăi şi stele strălucitoare. Magii de la Răsărit vestc iarăşi Crai Nou, este naşterea Mântuitorului neamului omenesc şi începutul unei noi ere în istoria fiinţării umane. A sosit din nou vremea colindelor, a stelelor aninate de buza cerului pentru a vesti lumii mare bucurie. Niciodată iarna nu fu mai frumoasă, am putea spune, parafrazând un vers celebru. Minunea naşterii lui Isus Christos ne umple inimilede bucurie şi ne face mai buni, mai înţelegători cu semenii noştri şi cu noi înşine, chiar dacă vremelnic patimi lumeşti şi griji materiale inexorabile ne brăzdează existenţa. Ne despart bariere dorite sau nedorite, ne unesc aspiraţii comune, dar ceea ce rămâne, dincolo de bine şi de rău este esenţa noastră umană. Fără momente care să se indentifice cu reperele fiinţei şi spiritualităţii, viaţa noastră ar fi lipsită de semnificaţia ce-o face demnă de-a fi trăită. Exemplul pruncului născut “asemenea cu noi” ne face deopotrivă pământeni şi înzestraţi cu darul dumnezeirii. Atunci când clopoţelul va vesti zorii zilei de sărbătoare, vă rog să-mi permiteţi să mă alătur lor şi să urez tuturor colegilor, părinţilor şi copiilor: “Multe seri ca sara de Crăciun, Mulţi ani frumoşi şi buni !” Şi pentru că iarna nu aduce doar sărbători minunate alături de cei dragi, ci şi jocuri care ne amintesc de anii copilăriei, vă invit să meditaţi: “ Unde este limita ? Atât cât te joci, atât vei fi !”

Omul de zăpadă
de Varga Otilia Uite, omul de zăpadă Cât de mare e-n ogradă ! L-am facut cu mama mea Dintr-o plapumă de nea: Am luat cu binşorul, Nea, în pumn, cât ouşorul. Şi apoi dându-l de-a dura,
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

CATEDRA AS
Pag. 40

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012
Oul a crescut cât şura. Din rontunduri mari şi mici, Construieşti oameni voinici Aşa m-a-nvăţat şi tata C-o să cresc de mânc salata! Iar în cap, neapărat O tigaie-am aşezat. Ochi si nasturi din cărbuni Un nas roş dintr-un ardei, Ce mi l-a dat Moş Andrei.

CATEDRA AS

Omul de zapadă-i gata. Tii, ce bucuroasă-i fata ! - Iarnă, te rog nu pleca Să-mi iei omul meu de nea! Că-i frumos şi îl iubesc Şi-o mânuţă-i dăruiesc.

CATEDRA AS

INFO DE LA CATEDRĂ 3
Pomul (sau Bradul) de Crăciun este de obicei un brad verde decorat, natural sau artificial. Tradițional este asociat cu celebrarea Crăciunului. Este adus în case și decorat cu lumini de Crăciun (inițial erau lumânări, dar o dată cu evoluția tehnologiei, se obișnuiește folosirea becurilor led sau a diferitelor cabluri luminoase), ornamente, ghirlande, bomboane și dulciuri în perioada de dinainte de Crăciun. Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem. Primele dovezi despre decorarea bradului sunt din Livonia (Estonia și Letonia de astăzi) în secolul XV. Ulterior, tradiția a intrat și în cultura altor popoare. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului ci cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță,Spania, Italia și Elveția. De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradițiacoroniței de brad. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu și în Orient, prin intermediulcatolicismului. În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toate și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 41

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germaniasfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări. Sursa: http://ro.wikipedia.org Redactorii

CATEDRA AS

DESPRE CUM SE PURTAU OAMENII FAŢĂ DE HRISTOS ÎN NOAPTEA NAŞTERII SALE ŞI CUM SE POARTĂ EI ASTĂZI DE SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI
PROF. IANCU NATALIA Colegiul Tehnic ,,Mihai Viteazu”, structura –Şc. Gen. cu clasele I-VIII, Nr. 5, Vulcan, HD

,,Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.”(Ioan 1,11) Vă invit să călătorim cu gândul înapoi acum aproape două mii de ani şi să ne oprim la prima noapte de Crăciun când, Iosif şi Maria, doi drumeţi sărmani şi osteniţi, intră în Betleem, un mic orăşel iudeu, după trei zile de străbătut cărări muntoase. Călătorii, osteniţi de drumul lung, încearcă pe rând pe la multe case, cerând găzduire peste noapte, dar nimeni nu s-a îndurat de ei. După multele încercări, ei s-au trezit în afara oraşului unde au găsit o peşteră în care păstorii îşi adăposteau animalele pe vremea rea. În acest adăpost, Iosif şi Maria au fost nevoiţi să-l aşeze pe Cel Care a venit sa-i mântuiască pe oameni şi să le dăruiască binefaceri şi comori cu care nu se pot compara munţi de aur şi pietre preţioase. Încă de la naştere s-au împlinit cuvintele Evanghelistului Ioan: „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit”, Oamenii nu i-au dat nici măcar atâta loc cât să-şi plece capul. Pruncul Iisus a fost culcat în peşteră, intr-o iesle, şi nimeni dintre oameni nici măcar nu se gândea la ceea ce sa întâmplat în lume: că Dumnezeu S-a pogorât din cer şi Cuvântul S-a făcut trup. În această
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 42

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

noapte minunată şi sfântă au venit la peştera Mântuitorului doar trei păstori, deasupra peşterii a început să strălucească o lumină neobişnuită, au coborât din ceruri îngeri cu veşminte strălucitoare, răsunau minunate cântece ale îngerilor, iar omenii dormeau, pământul Iudeii, întreaga lume era cuprinsă de somn. La fel se întâmplă şi astăzi ca şi atunci, sunt oameni care nu vor să ştie nimic despre Mântuitorul, ci dorm atunci când în preajma lor se săvârşeşte aceeaşi taină ca la Betleem, căci aşa cum Dumnezeu s-a născut din Fecioară în peşteră, şi acum se petrece taina naşterii Lui în casa Domnului, Biserica. Pretutindeni răsună chemarea clopotelor, iar ei dorm. Creştinii credincioşi şi plini de cuviinţă merg la Biserica lui Dumnezeu, dar ei nu se trezesc. „Iată, spune Dumnezeu Însuşi, Eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva va auzi glasul Meu şi va deschide uşa, Eu voi intra şi voi cina cu el.” Adesea Dumnezeu vrea să intre în inima oamenilor, care este sfânta Lui proprietate, inimă pe care a creat-o El şi a răscumpărat-o prin Sângele Său nepreţuit. Sunt mulţi care Îl resping, nu este loc pentru El în încăperea sufletului lor, căci este ocupat tot de păcate şi de patimi. De sărbătoarea Naşterii Domnului să fim asemenea îngerilor, preaslăvindu-L pe Dumnezeu în suflet şi în trup, cu dreaptă credinţă şi bună-cuviinţă în veacul acesta. Să nu uităm de pregătirea sufletească şi trupească prin post şi rugăciune, prin Spovedanie şi Împărtăşanie, prin gânduri şi fapte bune, iar în noaptea cea mare a Naşterii Domnului să-i îndemnăm pe copii şi pe creştini, să vestească pe la casele oamenilor, marea bucurie, prin colindele noastre tradiţionale. Sus boieri nu mai dormiţi! Sus boieri nu mai dormiţi! Vremea e să vă treziţi! Casa să v-o măturaţi Hai, leru-i ler! Şi masa s-o încărcaţi Crăciunului Hai, leru-i ler! Noi umblăm şi colindăm Şi pe Domnul căutăm, Din seara Ajunului Hai, leru-i ler! Până-ntr-a Hai, leru-i ler!

BIBLIOGRAFIE: 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune a B. O. R, Bucureşti, 1982. 2. Irineu, Episcop de Ekaterinburg şi Irbit; în româneşte de Diana Protlog – Ed. a II-a, „Educaţia religioasă –învăţături pentru copii şi tineri, Ed. Sophia, Bu-cureşti, 2007.

CATEDRA AS

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 43

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL “BIBLIOTECA – O LUME A POVEŞTILOR”
PROF. ÎNV. PRIMAR: DOINA ADRIANA BARBĂROŞIE Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” Petroşani, HD Un copil care creşte în lumea cărţilor este asemeni unei flori care creşte în grădina feerică a Naturii Mamă. În ciuda progresului rapid al ştiinţei, cartea rămâne nemuritoare în educarea şi formarea personalităţii fiecărui om. Aflat în această lume, copilul se regăseşte în lumea Jucăriilor (cartea) în care componentele ei sunt conţinuturile viu colorate şi atractive, ori în lumea Poveştilor, unde oricine este desprins de firul realităţii şi atras involuntar de peripeţiile distractive ale personajelor acestora. Coordonat pe acest drum, micul şcolar, se obişnuieşte cu gândul că, oriunde, oricând şi oricum, cartea rămâne cel mai bun profesor al omului. Acest prilej deschide elevilor din invatamantul primar o lume nouă şi plăcută. Oferă şi celorlalţi copii amintiri în care retrăiesc momentele frumoase din perioada debutului şcolar, şi nu numai. Scopul proiectului a fost de a oficializa şi motiva intrarea bobocilor în lumea cărţilor şi de a întării parteneriatul dintre ei şi bibliotecă. La rândul ei, biblioteca va trezi în sufletele prichindeilor curiozitatea şi plăcerea de a parcurge paginile cărţilor, multiple, variate şi pline de învăţături. Proiectul s-a derulat in parteneriat cu Biblioteca Universitatii din Petrosani in perioada decembrie 2011- iunie 2012. Scopul a fost: -familiarizarea cu institutia locala; -constientizarea importantei utilizarii unei biblioteci; trezirea interesului pentru alcatuirea unei biblioteci personale cu sprijinul parintilor; -dezvoltare exprimarii orale, a creativitatii si expresivitatii limbajului oral; -dezvoltarea capacitatii de intelegere si transmitere de intentii, ganduri, semnificatii mijlocite de limbajul oral si scris. Obiectivele au vizat: - Formarea deprinderilor de a citi, de a povesti, de a interpreta corespunzător un fragment în proză sau în versuri; - Dezvoltarea deprinderilor de a citi, de a povesti un fragment dat; - Cultivarea vocabularului de cunoştinţe şi a sentimentelor trăite; - Consolidarea parteneriatului dintre copil şi bibliotecă - Justificarea existenţei bibliotecii în viaţa micilor şcolari

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 44

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR PROPUSE: “ ROMÂNIE, LA MULŢI ANI ! “ program de muzică şi poezie şi expoziţie de desene dedicate Zilei Naţionale a României- termen 30 nov. 2011 “ EMINESCU- POET NAŢIONAL”- expoziţie cu lucrări artistico- plastice care ilustrează poezii ale lui Mihai Eminescu-termen ian. 2012 “MĂRŢIŞOARE-MĂRŢIŞOARE”- expoziţie de mărţişoare şi felicitări de primăvară, concurs de recitări cu tematică de primăvară- termen 1martie 2012 “BUCURIILE COPILĂRIEI”- carnavalul poveştilor- termen 1 iunie 2012 MEDIATIZAREA PROIECTULUI :în cooptarea lor în desfasurarea activităţilor. cadrul şedintelor cu părinţii copiilor şi

EVALUAREA PROIECTULUI : jocuri, dramatizări, colecţii, expoziţii, album foto, inregistrare video.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 45

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

*****************************************************************************

FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ LA ŞCOLARUL MIC
PROF. ÎNV. PRIMAR: IACOB MIRELA Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”Petroșani, HD
„Cartea este un ospăţ al gândurilor la care oricine este poftit” De altfel, cartea este o comoară fără de preţ, în care se adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie. Alegerea cărţilor potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi. ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 46

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Importanţa lecturii este evidentă şi mereu actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie. Interesul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor educaţionali (familia şi şcoala), o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă, voinţă. Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi - o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca şi familia să se implice. Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ale acestuia. Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după ce copilul reuşeşte singur să descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice. De-a lungul carierei mele didactice, am observat că mulţi copii se luptă ani de-a rândul cu lecturarea cursivă a unui text, rămânând în imposibilitatea de a savura propriile lecturi. În locul curiozităţii, apare efortul inhibant al descifrării semnelor grafice, dincolo de care se ascund idei atât de frumoase şi interesante. Pentru a-i determina pe elevii mei să devină cititori pasionaţi, mi-am propus să le formez cu răbdare şi stăruinţă, gustul pentru lectură. Am întâlnit adesea copii care ascultă cu mult interes o poveste frumoasă, citită de altcineva, însă preferă să-şi piardă vremea în modul cel mai neaşteptat, fără să fie tentaţi să citească ei însişi altceva decât ceea ce li se cere la orele de curs. Chiar şi la cei care au învins greutăţile începutului, gustul pentru lectură nu este format. Uneori, nu au la îndemână cărţile potrivite, alteori, indiferenţa pentru lectură a persoanelor apropiate determină aceeaşi atitudine copiilor. În astfel de cazuri intervenţia învăţătorului este absolut necesară. Voi prezenta în continuare câteva modalităţi de stimulare a interesului pentru lectură începând din clasa I. Ştim că micii şcolari sunt vrăjiţi de carte, sunt purtaţi de aceasta în universul minunat al cunoaşterii. Învăţătorul este dator să îndrume paşii tinerelor mlădiţe pe acest nou drum plin de neprevăzut. În clasa I un rol important îl are conversaţia problematizată, care menţine vie relaţia dascăl- elev. După studierea textelor din abecedar am recomandat lecturi potrivite vârstei , pe marginea cărora s-au purtat discuţii. După ce textele au fost parcurse am lansat următoarele cerinţe: să formuleze întrebări pe care să le adreseze colegilor; să folosească cuvintele noi şi expresiile artistice în contexte variate; să redea prin cuvinte proprii conţinutul textelor citite; să recunoască ilustraţiile care înfăţişează personaje sau scene din poveştile citite; să le aşeze în ordinea desfăşurării faptelor.

CATEDRA AS

CATEDRA AS

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 47

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

CE VA ÎNSEMNA DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ PESTE 50 DE ANI?
PROF. DUDUIALĂ GIANINA Colegiul Național “Mihai Eminescu” Petroșani, HD Motto: Nu ma gȃndesc niciodată la viitor. Oricum vine destul de repede. Albert Einstein Dezvoltarea profesională continuă a cadrului didactic ȋnseamnă dezvoltarea capitalului uman. Formarea continuă este funcția centrală a educației. Cum va fi peste 50 de ani? Cu siguranță atȃt de tehnologizată ȋncȃt astăzi nici nu putem gȃndi! Oare credeau semenii noștri de acum 50 de ani că acum vom avea iPhone5? Sau laptopuri ultraperformante cu procesoare cu 5 nuclee și plăci video dedicate?sau televizoare 3D uriașe? Probabil ȋntregul proces didactic va fi computerizat, manualele nu vor mai exista fiind ȋnlocuite cu tablete! Acest lucru chiar a ȋnceput! Profesorii vor fi formați trans și interdisciplinar iar lecțiile vor fi virtuale. Ȋmi amintesc cu cȃt suflet și ce frumos ne ȋnvăța doamna ȋnvățătoare cuvȃntul mama! Oare cum ȋl vor rosti copii peste 50 de ani!? Sper că cu aceeași dulceață ȋn glas! Sau poate nu vor mai exista școli, iar elevii vor accesa cursurile de acasă, primind și rezolvȃnd sarcini. Sau poate totul va fi ca acum... Dezvoltarea profesională a cadrului didactic peste 50 de ani poate ȋnsemna atunci ce ȋnseamnă și astăzi: participarea la programe de formare continuă, participarea la cursuri de formare inițiate de instituții abilitate, conferințe ,seminarii,colocvii, participarea la activități dedicate, și, mai ales, parcurgerea firească a pașilor din cariera fiecăruia. Totuși, fiecare astfel de program , trebuie să țină cont de țara ȋn care trăiești, de specificul activității depuse, de condițiile societății, sau chiar de instituția ȋn care ȋți desfășori activitatea. Cel mai important este evoluția copilului, dezvoltarea armonioasă a personalității sale, a gȃndirii viitorului om pe care ȋl formăm/educăm, de aceea și dezvoltarea profesională a cadrului didactic, ca și acum, trebuie sa aibă ȋn centrul atenției, elevul! Dezvoltarea continuă peste 50 de ani poate fi deci o veșnică actualizare a informațiilor deținute , o continuă participare la nou, o eternă tehnologizare! Ȋn condițiile actuale, mediul virtual ȋți oferă numeroase oportunități de formare continuă. Și acum , ȋn cadrul acestor programe, se urmărește consolidarea , aprofundarea cunoștințelor, creșterea capacității de comunicare, analiză , inovație, dobȃndirea unor informații noi, formări de atitudini și descoperiri de aptitudini. Se urmărește și se va urmări dezvoltarea spiritului de echipă. Cu siguranță ca ȋn viitor acestea vor fi mult mai performante, iar tehnologia va fi predominantă ; peste 50 de ani vor fi cu totul alte oportunități!

CATEDRA AS
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 48

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

PROIECT DE LECŢIE
PROF. ÎNV. PRIMAR PETRE ANA MANUELA Şcoala Gimnazială, Comuna Măgureni, jud Prahova
Şcoala Gimnazială, comuna Măgureni, jud Prahova Clasa pregătitoare Profesor înv. primar : Petre Ana Manuela Tema: „Bunica vine în vizită” – Familiarizarea cu sunetul i Competenţe specifice: 1.4 Identificarea silabelor şi a sunetului iniţial final în cuvinte clar articulate 2.2 Oferirea de informaţii referitoare la sine şi la universul apropiat, prin mesaje scurte 2.3 Participarea la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală Obiective operaţionale: Pe parcursul activităţii elevii vor fi capabili: - să construiască corect propoziţii după imagini sau cuvinte date. - să despartă corect în silabe un cuvânt dat , identificând numărul silabelor - să sesizeze sunetele dintr-o silabă, identificând locul unui anumit sunet în cadrul cuvântului dat; - să reprezinte grafic cuvintele, silabele, sunetele. - să exerseze formulele de adresare potrivite interlocutorului - să respecte regulile unei comunicări eficiente: vorbirea pe rând, ascultarea interlocutorului - să manifeste interes faţă de activitatea desfăşurată.

Strategii didactice: a) Metode şi procedee : conversaţia, expunerea, explicaţia, observaţia, munca independentă, gândiţi-lucraţi în perechi-comunicaţi, jocul. b) Mijloace de învăţământ : baticuri, plicuri cu jetoane, imagini A5, caiete cu foaie velină, creioane colorate, calculatorul, carton colorat, lipici, foarfecă c) Forme de organizare : frontală, individuală, în perechi
Resurse umane: 28 de elevi, bunici Locul de desfăşurare: sala de clasă Durata: 45 minute.

Demersul didactic:
Moment organizatoric: Asigurarea unui climat adecvat bunei desfăşurări a lecţiei; amenajarea mobilierului în grupe de câte patru; materialele didactice vor fi pregătite, unele la vedere altele sub formă de surpriză; copiii vor ocupa locurile în linişte.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 49

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Captarea atenţiei: Se interpretează melodia „Bunicii mei”, învăţată cu două zile înainte. Joc: „Înveseleşte-o pe bunica”. Elevii care stau în bănci faţă în faţă vor forma perechi de lucru. Alternativ vor juca rolul bunicii şi al nepotului. Bunica va purta un batic pe cap. Bunica este obosită. La semnalul învăţătoarei nepotul îi va transmite mesaje frumoase pentru a o face să zâmbească, o va îmbrăţişa. Dacă mesajul şi-a atins scopul, rolurile se schimbă imediat. Se urmăresc comportamentul copiilor în timpul jocului, conţinutul mesajelor transmise, nivelul de implicare/participare în joc. În final, fiecare pereche primeşte câte un plic. Se prezintă o imagine reprezentând o bunică cu doi nepoţi: Ionică şi Irina Anunţarea temei: Sunt anunţaţi că îi vor ajuta pe cei doi nepoţi să-i facă un cadou potrivit bunicii, până vor ajunge cei trei din staţia de autobuz, până acasă. De aceea vor avea de rezolvat mai multe sarcini, individual sau în grup, folosind jetoanele din plicuri. Dirijarea învăţării: Pentru început elevii sunt solicitaţi să repete numele celor doi nepoţi şi să-l despartă în silabe. Se va nota la tablă reprezentarea grafică a celor două cuvinte, a silabelor. Se descoperă sunetul iniţial: sunetul i Se identifică locul sunetului în cuvânt. Elevii descoperă ce au în plic (se lucrează în pereche), vor despărţi în silabe cuvintele şi vor stabili numărul de silabe. Se lucrează frontal pentru a descoperi sunetul iniţial: - un inel - un ibric - un ilic - un iepure - o inimă Imaginile se afişează în format A5 în faţa clasei. La tablă, câte un elev va reprezenta grafic fiecare cuvânt, silabele şi se va descoperi locul sunetului i. Se vor ataşa alte două imagini: avion şi flori. Elevii sunt rugaţi să lucreze în perechi, pentru a despărţi cuvintele în silabe pe caietul cu foaie velină, să identifice sunetul i. Cel care rezolvă corect sarcina primeşte o ştampilă veselă, pe caiet. Joc: „Găseşte-l pe i” Pe ecranul calculatorului se prezintă imagini cu obiecte care conţin sau nu sunetul i. Elevii identifică sunetul i, rostind cuvântul cu voce tare şi ridicând un cartonaş verde. Dacă un cuvânt nu conţine sunetul i, nu-l vor rosti, vor ridica un cartonaş roşu. Obţinerea performanţei: Sunt rugaţi să aleagă din imaginile lipite anterior la tablă un cadou potrivit pentru bunica, ataşând un post-it colorat. Vor argumenta alegerea formulând propoziţii clare, corecte din punct de vedere gramatical. Imaginea care a primit cele mai multe voturi, va fi desemnată cadoul potrivit pentru bunica şi va fi realizat de copii. Se împart cartoane colorate cu contururile potrivite, foarfece, lipici. În acest moment vor veni în clasă câteva bunici ale elevilor. Lucrările realizate vor fi oferite bunicilor, cu un mesaj potrivit, îşi exprimă sentimentele faţă de bunica. Evaluarea: Se formulează concluzii finale, se transmit mulţumiri din partea lui Ionică şi Irinei pentru ajutorul dat, de a găsi un cadou potrivit pentru bunica lor. Se vor face aprecieri generale şi individuale asupra participării copiilor la activitate, precum şi în ceea ce priveşte comportamentul acestora pe parcursul activităţii. Se oferă stimulente-inimioare. ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 50

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

COMUNICAREA ÎN ORGANIZAŢII

PROF. TATIANA BOŢU Grădiniţa cu P.P. nr.10 Huşi Comunicarea este prezentă peste tot în jurul nostru. La nivel global, comunicarea are pentru omul modern noi semnificaţii. Astfel cercetările teoretic, dar şi pratica de zi cu zi reconsideră rolul unei comunicări eficiente în toate planurile ,văzută drept un factor -cheie în asigurarea unei vieţi fericite şi pline de succes. Specialistul în resurse umane devine un factor important –resursă pentru modul în care această comunicare se poate desfăşura la nivelul organizaţiei. El trebuie să cunoască în profunzime toate laturile comunicării, să conceapă strategii să folosească metode şi să ofere soluţii. Comunicarea reprezintă un proces esenţial prin care are loc schimbul de mesaje şi informatii în vederea realizării scopului şi obiectivelor planificate. Este elementul fundamental care stă la baza funcţiei de coordonare ,facilitând intervenţia managerilor în vederea sincronizării şi armonizării acţiunilor membrilor organizaţiei. La nivelul unei organizaţii, comunicarea poate fi analizată din mai multe pespective şi pot fi întâlnite mai multe forme de comunicare: -comunicare interpersonală (între membrii organizaţiei) şi comunicare organizaţionlă (între diferite subunităţi, compartimente sau departamente ale organizaţiei); -comunicare formală şi comunicare informală; -comunicare pe verticală, comunicarea pe orizontală şi comunicare oblică; -comunicare verbală (însoţită de componenta paraverbală cu rol esenţial în nuanţarea sensului unui mesaj), comunicare scrisă, comunicare nonvrbală. Comunicarea interpersonală presupune existenţa unor relaţii între oameni şi capacitatea lor de a stabili asemenea legături. Ea are la rândul ei mai multe forme: orală, scrisă nonverbală. Comunicarea orală utilizează ca vector cuvântul rostit, este întâlnită cel mai frecvent şi poate lua forma conversaţiilor directe între două persoane, a discuţiilor cu mai multe persoane în cadrul unor şedinţe sau grupuri de lucru ,a conversaţiilor telefonice,etc. Comunicarea scrisă se utilizează în rapoarte, memorii, note interne ,planuri de activitate,scrisori,mesaje prin fax sau e-mail. Comunicarea nonverbală permite transmiterea unei informaţii fără cuvinte sau,în cazul utilizării cuvintelor ,acestora li se adaugăla înţelesul semantic şi alte influenţe ,în special elemente de limbaj al corpului :gesturi, distanţa fizică, mimica, etc.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 51

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Comunicarea organizaţională constă în transferul de informaţii între membrii unei organizaţii,precum şi înţelegerea corectă a mesajului conţinut de informaţii.Ea este dată de poziţia agentilor comunicatori încadrul organizaţiei şi poate fi de două feluri: comunicare formală şi informală. Comunicarea formală are rolul de a transmite prompt informaţiile necesare pentru executarea sarcinilor ,poate avea loc între departamente ,grupuri de activitate şi utilizează canale de transmitere prevăzute în organigrama organizaţiei. În funcţie de direcţia de vehiculare a informaţiei în interiorul organizaţiei ,putem avea comunicare pe verticală ,comunicare pe orizontală şi comunicare oblică. Comunicarea pe verticală permite transmiterea informaţiei între şefi şi subalterni şi poate avea sens ascendent sau descendent.Comunicarea descendentă porneşte de la nivelul superior spre baza ierarhiei.Transmite informaţii legate de funcţionarea organizaţiei, prezintă un grad mare de rigurozitate şi poate deveni incomodă pentru unii membri (decizii, reglementări, instrucţiuni , sarcini, solicitări de informaţii ) Comunicarea ascendentă are la bază transmiterea mesajelor de la subordonaţi către şefii lor direcţi şi succesiv, nivelurilor superioare de management (dări de seamă, rapoarte,cereri ,sugestii ,reclamaţii). Comunicarea pe orizontală permite transmiterea mesajelor în cadrul aceleiaşi subunităţi organizaţionale,între departamentele şi sau angajaţii de la acelaşi nivel ierarhic.Vizează realţiile organizatorice de cooperare, conlucrarea ,consultarea ,rezolvarea conflictelor ,ajută la coordonarea activităţilor membrilor situaţi la acelaşi nivel ierarhic şi favorizează integrarea în cadrul organizaţiei a membrilor prin cunoaştere reciprocă. Comunicarea oblică (pe diagonală) apare între persoane sau compartimente situate peniveluri ierarhice diferite, fără să existe între ele relaţii de autoritate de tip ierarhic (subordonare directă) şi este specifică mai ales structurilor matriciceale.Comunicarea obilcă reprezintă modalitatea de comunicare cel mai puţin folosită , din cauză că traversează liniile ierarhice tradiţionale de autoritate . Comunicarea informală apare spotan între posturi şi compartimente , se realizează prin retele create ad-hoc în baza simpatiilor si intereselor comune,iar conţinutul constă în informaţii neoficile cu caracter personal sau general.Acest tip de comunicare este întreţinută de dinamica grupurilor mici ,este nespecilalizat şi prezintă un grad mic de rigurozitate .Comunicarea informală este şi o sursă principală de informare despre starea organizaţiei .Prezintă diferite forme , cele mai întâlnite fiind comunicarea de tip „stea ”(liderul comunică informaţia radial unui număr mare de persoane ,iar acestea transmit şi altor membri informaţia ,existând riscul unor distorsiuni de tipul ,,telefonului fără fir”)şi comunicarea de tip ,,ciorchine” (slab structurată , prezintă numeroase ramificaţii) . Comunicarea informală are o serie de avantaje –propagă informaţia cu viteză mare ,întăreşte sentimentul de solidaritate şi spiritul de echipă, creează legături care altfel ar trebui să comunice prin canale oficiale ascendente şi descendente mult mai lente şi le permite persoanelor specializate în diferite domenii să contribuie la rezolvarea ,mărind astfel eficienţa folosirii resurselor.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 52

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

În organizaţii de diverse tipuri, comunicarea şi climatul se corelează foarte strâns: o bună comunicare contribuie la menţinerea unui climat adecvat şi ,reciproc,un climat corespunzător facilitează o comunicare eficace.

Bibilografie: 1.Guliciuc,Viorel, Introducere în teoria şi practicile comunicării , 2.Gherguţ,Alois ,Management general şi strategic în educatie Ghid practic,Etitura Polirom,Iaşi,2007 3. Rotaru, A., Prodan A., Managementul resurselor umane, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,2001 4.Pânişoară , Georgeta, Pânişoară, Ion-Ovidiu, Managementul resurselor umane. Ghid practic, ed. a II-a, Editura Polirom, Iaşi,2007 5.Pânişoară,Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă ,Ediţia a III-a,revăzută şi adăugită ,Editura Polirom ,Iaşi,2000

PROIECTE- Categoria extinsă

EVALUAREA PROGRAMELOR EDUCAȚIONALE
PROF. LAŞIŢĂ DOINA C.T.E.”Dragomir Hurmuzescu”Deva, HD Evaluarea este un proces de învăţare, care dezvoltă competenţele tuturor celor implicaţi în program de a se autoevalua, de a evalua activitatea şi rezultatele echipei de proiect, de a participa la procesul de evaluare. Evaluarea prin împuternicire ajută participanţii să îşi amelioreze activitatea şi rezultatele prin autoevaluare şi reflecţie. Caracteristica sa principală este aceea că promovează o cultură a învăţării şi a evaluării. Evaluarea înseamnă "aprecierea sistematica a operaţiilor şi/sau a rezultatelor unui program sau unei politici, raportate la un set de standarde explicite sau implicite, un mijloc care contribuie la îmbunătăţirea programului sau politicii" (Carol Weiss, 1998). Din perspectiva altor autori, evaluarea înseamnă, acumularea sistematica de fapte, pentru a oferi informaţii despre realizările unui program in raport de efort, eficacitate si eficienţă, în fiecare stadiu al dezvoltării lui" (Trippodi, Fellin, Epstein, pag.12). Aceiaşi autori consideră evaluarea ca fiind o "tehnică managerială care furnizează feedback informativ administratorilor programelor" (idem, pag.7). Prin urmare, evaluarea reprezintă un proces de apreciere a valorii, meritului si calităţii unui proces, produs sau rezultat. Din perspectivă managerială a apărut interesul pentru coordonarea eficientă a programelor, însă puţini manageri aveau experienţa în acest domeniu.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 53

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

La aceste aspecte se adaugă unele preocupări de natură intelectuală. Criticii sociali au observat destul de repede punctele slabe ale unor programe, căutând apoi soluţii pentru ameliorare. În acest sens, ei aveau nevoie de date evaluative privind organizarea şi implementarea programului, eficienţa, eficacitatea, punctele sale slabe sau punctele forte. Toate aceste aspecte au făcut necesară apariţia unei noi categorii profesionale. La sfârşitul anilor '60, cererile de feedback asupra programelor sociale au depăşit oferta de personal existentă, determinându-i pe mulţi dintre absolvenţii de ştiinţe sociale să se orienteze spre evaluare. Evaluarea este o profesie, cu toate că evaluarea de programe nu reprezintă un domeniu de activitate complet profesionalizat. Un indicator al profesionalizării este si apariţia unor reviste de specialitate, a unor asociaţii profesionale si a standardelor profesionale. Dezvoltarea programelor sociale, investiţiile financiare şi umane pe care le-au implicat au dus la creşterea nevoii de evaluare, cu scopul controlului calităţii serviciilor/produselor, justificării investiţiilor, analizei efectelor şi impactului programelor sau aprecierea măsurii în care acestea au servit la ameliorarea sau rezolvarea unei probleme.În România, domeniul evaluării programelor sociale şi educaţionale se află la început, deoarece obiectul său programele sociale şi educaţionale - au apărut în urmă cu aproximativ un deceniu. Primele evaluări de programe au fost cele realizate cu asistenţă internaţională (de ex., programul Phare). Primul program care a cuprins şi o componentă de monitorizare şi evaluare a fost PAEM Programul de Măsuri Active pentru Combaterea Şomajului, administrat de Fundaţia Internaţională pentru Management, în perioada 1994-1997. Evaluarea reprezintă un proces de apreciere a valorii, meritului si calităţii unui proces, produs sau rezultat. Obiectul evaluării îl constituie: componentele programului (obiective, resurse umane, materiale, procedurale (strategii de acţiune) si de conţinut, populaţia-ţintă, timpul, sistemul managerial si propriul sistem de evaluare);  proiectul programului;  implementarea programului;  rezultatele, efectele (impactul programului). Funcţiile şi scopurile :  oferă informaţii pentru adoptarea de decizii: utilitatea - evaluare formativă controlul calităţii - evaluare sumativă  dezvoltă cunoştinţe noi (apropiere de cercetare). Scopul principal al evaluării de programe este de a oferi feedback în ce priveşte impactul sau rezultatele şi de a informa factorii de decizie despre eficacitatea programului şi despre pertinenţa ipotezelor care stau la baza unei intervenţii sociale Evaluarea serveşte unor scopuri diferite, care presupun criterii de evaluare diferite sau cel puţin ierarhizări diferite ale criteriilor. Evaluatorii ar trebui să menţioneze şi să explice clar scopurile evaluării, iar metaevaluarea să analizeze consensul, claritatea şi implicaţiile acestora. Pentru a construi o imagine completă, evaluarea nu trebuie să se rezume doar la rezultate sau impact, ci să se intereseze şi de scopurile programului, de strategia de implementare, de activităţile propriu-zise şi de modul în care vor fi utilizate rezultatele . Pe baza rapoartelor de evaluare realizate de fiecare şcoală în parte, comisia de evaluare a încercat elaborarea unui raport integrator, fără a ţine seama de faptul că un singur raport de evaluare nu ar fi fost suficient de comprehensiv sau de adecvat fiecărei categorii de beneficiari. Rezultatul a fost dezastruos, însă a demonstrat importanţa identificării şi analizei nevoilor de
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 54

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

informare. Culegerea datelor şi elaborarea raportului sunt direct influenţate de nevoile de informare, interesele şi aşteptările beneficiarilor. Dacă evaluatorii acordă atenţie acestor aspecte, există premise pentru a satisface criteriile de relevanţă, importanţă, scop şi timp. Este important să culegem date cantitative şi calitative, de la diferite categorii de beneficiari. Este, de asemenea, foarte important echilibrul dintre descrieri, observaţii, judecăţi şi recomandări. Există moduri diferite de a defini evaluarea:  determinare a gradului de realizare a obiectivelor;  culegere de informaţii pentru adoptarea unor decizii;  apreciere a meritului, valorii unui proiect sau program; Evaluarea serveşte unor scopuri diferite, care presupun criterii de evaluare diferite sau cel puţin ierarhizări diferite ale criteriilor. Evaluatorii ar trebui să menţioneze şi să explice clar scopurile evaluării, iar metaevaluarea să analizeze consensul, claritatea şi implicaţiile acestora. Rolul evaluării se manifesta in trei direcţii, după cum susţine Chelimsky: controlul calităţii programului, ameliorarea sa si, din punct de vedere epistemic, acumularea de noi cunoştinţe teoretice in acest domeniu. Proiectul unei evaluări trebuie să reflecte diferitele categorii de public, nevoile, interesele şi aşteptările lor şi modalităţile prin care se încearcă răspunsul la aceste nevoi. Dacă aceste aspecte sunt lăsate la voia întâmplării, este foarte probabil ca evaluarea să eşueze în a răspunde nevoilor diferitelor categorii de beneficiari. Un raport de evaluare proiectat să răspundă nevoilor unor beneficiari nu va fi la fel de util şi altei categorii de public ţintă. Demersul de evaluare este în principal construit pentru satisfacerea cerinţelor beneficiarilor sau sponsorilor. Cercetătorul este acordă atenţie în principal fidelităţii şi validităţii. Principala preocupare a evaluatorilor este utilitatea rezultatelor, credibilitatea şi acurateţea acestora prin raportare la solicitările din partea beneficiarilor. Punctele comune, care se regăsesc atât în cadrul cercetărilor cât şi în proiectarea şi desfăşurarea cercetărilor de tip evaluativ, se înscriu preponderent în sfera metodologică. La rândul lor, evaluatorii utilizează toată gama de metode şi instrumente de cercetare pentru a colecta informaţii - interviuri, chestionare, teste de cunoştinţe şi abilităţi, inventare de atitudini, observaţia, analiza de conţinut, examinarea evidenţelor. Cercetările evaluative actuale se orientează către o multitudine de metode, pe care adesea le utilizează concomitent: focus-grup, studiu de caz, analiză longitudinală, studiu de corelaţie etc. Cercetarea evaluativă devine un instrument din ce în ce mai important de monitorizare, evaluare, ameliorare, dezvoltare a sistemelor de educaţie şi formare. Din punct de vedere al conţinutului, aprecierea calităţii şi analizele de tip teoretic şi empiric ale factorilor care determină eficienţa în educaţie devin nucleul tare al cercetărilor evaluative derulate în acest domeniu. Metodologic, cercetarea evaluativă denotă un tip de evaluare care face apel la proceduri riguroase de cercetare. Ea constă în aprecierea retrospectivă a intervenţiilor şi programelor educaţionale, cu scopul ameliorării acestora. Bibliografie selectivă: 1. Cucoş, Constantin. Teoria şi metodologia evaluarii. Bucureşti, Editura Polirom, 2008 2. Istrate, Olimpius. Cercetarea evaluativă în educaţie. In: Cristea, S. (coord.) Curriculum pedagogic. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2006. ******************************************************************************

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 55

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

MANAGEMENTUL RESURSELOR ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT
PROF. LAŞIŢĂ DOINA C.T.E.”Dragomir Hurmuzescu”Deva, HD Viaţa socială prezintă caracteristica de sistem la toate nivelele sale de organizare: grupul de muncă, familie, şcoala, localitatea, societatea globală,umanitatea.Unitatea cea mai simplă ce prezintă caracteristicile de sistem ale vieţiisocial-umane este activitatea; ea reprezintă un sistem de comportamente, deacţiuni, astfel organizat şi orientat încât să realizeze o anumită finalitate. Diferenţa între un sistem social şi un sistem uman individual este participarea mai multor persoane la respectiva activitate. Sistemul social ca şi celelalte sisteme se caracterizează printr-o stare de echilibru intern care poate fi static sau dinamic. Echilibrul static reprezintă o configuraţie de stări a elementelor sistemului care sunt reciproc compatibile,prezentând deci o mare stabilitate. Sistemele dinamice sunt caracterizate printr-un "ansamblu de obiecte şi un ansamblu de relaţii între aceste obiecte şi atributele lor". Obiectele sunt parametrii sistemelor, atributele sunt proprietăţile obiectelor, iar relaţiile sunt legăturile dintre obiecte şi atribute în interiorul sistemului. Deşi sunt foarte multe definiţii şi interpretări ale sistemului, există totuşi o definiţie unitară a acestuia.Sistemul reprezintă, deci, un ansamblu unitar de elemente care se află în legătură reciprocă; el formează o unitate specifică împreună cu mediul; defiecare dată când cercetăm un sistem el va fi integrat cu certitudine unui sistem superior; elementele oricărui sistem sunt de obicei sisteme de ordin inferior. Un punct de vedere similar are şi Mihai Drăgănescu care consideră un sistem ca fiind un "set de obiecte interconectate, un tot organizat de cunoştinţe,concepţii, mărimi, un mod ordonat de acţiune". Acelaşi autor realizează o clasificare a sistemelor considerându-le: naturale, create de om şi sisteme complexe.Alţi autori consideră sistemele ca fiind de două feluri: controlate nemijlocit de om (o clasă de elevi) sau controlate mijlocit de om (o şcoală).Teoria sistemelor reprezintă un salt calitativ important în gândirea ştiinţifică contemporană datorită aplicabilităţii sale în orice sector de activitate.Acest lucru a permis o reevaluare a tuturor concepţiilor de până atunci şi deschiderea unor noi perspective pentru viitor. Putem spune că civilizaţia deastăzi se datorează în mare măsură acestui sistem de gândire. O contribuţie esenţială a avut asupra deschiderii căilor de cercetare a sistemelor complexe cum este societatea umană sau activitatea educativă, ca subsistem al sistemului global. Astăzi, teoria sistemică este foarte actuală. Ea reuşeşte să explice mecanismele sociale, de la nivelul unei organizaţii foarte mici, până la nivelul mult controversatei globalizări economice. Progresul tehnic, ca efect al gândirii sistemice din zilele noastre, a deschis calea spre o comunicare nelimitată spaţial sau temporal. Din punct de vedere antropologic, omul şi-a depăşit cu mult sistemul său tradiţional, tinzând să cuprindă în spaţiul său întregul ecosistem.
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 56

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Organizarea, ca funcţie a managementului, asigură punerea în practică a planurilor, prin stabilirea celei mai potrivite configuraţii a unităţii de învăţământ (organigrama), cu scopul utilizării optime a resurselor umane (preşcolari, elevi, personal didactic, didactic auxiliar şi nedidactic), a resurselor financiare, printr-o bună relaţie cu părinţii şi o bună colaborare cu autorităţile locale şi prin realizarea de parteneriate.Organizarea presupune şi o grupare adecvată a resurselor umane disponibile pentru realizarea obiectivelor stabilite prin plan. Este vorba de: director (directorul, directorii adjuncţi, consilierul pentru proiecte şi programe educative: - consiliul profesoral; - consiliul de administraţie; - catedrele / comisiile metodice; - comisii de lucru cu caracter permanent sau temporar; - consiliul clasei; - consiliul elevilor; - comitetul de părinţi al fiecărei clase; - consiliul reprezentativ al părinţilor; - serviciul secretariat; - serviciul de administraţie; - personalul didactic auxiliar (bibliotecar, informatician, laborant, tehnician, pedagog etc.). O consecinţă a muncii acestor grupări este operarea cu documente (acte de evidenţă şcolară, acte de studii, documente de evidenţă contabilă, formulare statistice etc.) şi crearea de documente (decizii, note de serviciu, procese-verbale, contracte individuale de muncă, fişe ale postului, fişe şi criterii de evaluare, planuri şi programe, grafice de activităţi etc.). Acestea din urmă sunt grupate în registre, dosare, mape de lucru etc., iar pentru unele dintre ele se realizează o evidenţă specială. Organizarea unităţilor de învăţământ preuniversitar este reglementată de: - Legea învăţământului (Legea 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare); - Statutul personalului didactic (Legea 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare) - R.O.F.U.I.P.; - ordine ale ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului; - decizii ale inspectorului şcolar generali; - regulamentul de ordine interioară (regulamentul intern) al fiecărei unităţi de învăţământ. Unităţile de învăţământ preuniversitar sunt conduse de directori, ajutaţi după caz de directori adjuncţi [art. 145 (1) din Legea învăţământului (Legea 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare)].Drepturile, competenţele, atribuţiile, obligaţiile, răspunderea disciplinară şi materială a directorului unităţii de învăţământ sunt prevăzute în: - Legea învăţământului (Legea 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare); - Statutul personalului didactic (Legea 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare); - R.O.F.U.I.P.; - Ordinul 4609/21.09.2000, emis de ministrul Educaţiei Naţionale, cu privire la competenţele şi responsabilităţile directorilor de unităţi şcolare; - contractul de management educaţional; - regulamentul de ordine interioară (regulamentul intern);
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 57

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

- Legea Arhivelor Naţionale (Legea 16/1996); - legi, ordonanţe ale guvernului, hotărâri de guvern şi ordine privind apărarea împotriva incendiilor, protecţia muncii, autorizaţii (sanitar, sanitar-veterinare, de mediu şi de funcţionare din punctul de vedere al protecţiei muncii); -acte normative privind organizarea şi disciplina muncii, inclusiv Codul muncii (Legea 53/2003)*; - acte normative elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului; - decizii ale inspectorului şcolar general', Propunem directorului să consulte şi să extragă articolele prin care sunt stabilite atribuţiile, obligaţiile şi drepturile pe care le are, prevăzute în Legea învăţământului, Statutul personalului didactic, R.O.F.U.I.P., Regulamentul privind regimul juridic al actelor de studii şi al documentelor de evidenţă şcolară. Directorul adjunct - îşi desfăşoară activitatea în subordinea directorului; - îndeplineşte atribuţiile delegate de către director, cu excepţia dreptului de a semna documente contabile şi acte de studii; - îndeplineşte atribuţiile stabilite prin regulamentul de ordine interioară (regulamentul intern) al unităţii de învăţământ; - răspunde în faţa directorului, a consiliului profesoral şi a organelor de control pentru activitatea proprie, conform fişei postului. Potrivit art. 1 (ii) din Ordinul 4609121.09.2000, emis de ministrul Educaţiei Naţionale, cu privire la competenţele şi responsabilităţile directorilor de unităţi şcolare, directorul de unitate şcolară poate delega, total sau parţial, directorilor adjuncţi autoritatea de decizie în realizarea uneia sau unor funcţii, în condiţiile în care răspunderea (care nu se deleagă) îi aparţine în întregime. Fişa postului pentru directorul adjunct este elaborată de director. De asemenea, directorul este cel care evaluează activitatea directorului adjunct şi îi acordă calificativul anual [art, 28 (1) şi (3) din R.O.F.U.I.P.]. Consilierul pentru proiecte şi programe educative În unităţile de învăţământ gimnazial şi profesional, funcţionează un consilier pentru 3 proiecte şi programe educative, care răspunde de domeniul educativ şcolar şi extraşcolar [art, 28 (2) din R.O.F.U.I.P.]. Metodologia numirii, atribuţiile şi competenţele acestuia sunt stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (ANEXA 2.2). Consilierul pentru proiecte şi programe educative - este subordonat directorului unităţii de învăţământ şi, respectiv, inspectorului şcolar pentru activitatea educativă din inspectoratul şcolar; - are atribuţii privind activitatea educativă şcolară şi extraşcolară din unitatea de învăţământ; - răspunde de domeniul educativ şcolar şi extraşcolar. Fişa postului consilierului pentru proiecte şi programe educative este stabilită de ministrul Educaţiei şi Cercetării. Consilierul pentru proiecte şi programe educative se numeşte prin hotărâre a consiliului de administraţie la propunerea consiliului profesoral. Având în vedere importanţa acestei funcţii, directorul unităţii şcolare emite decizia de numire în funcţie (ANEXA 2.3).
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 58

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Potrivit Ordinului 3337/08.03.2002, decizia de numire în funcţie a consilierului pentru proiecte şi programe educative poate contine prevederi privind compensarea financiară a muncii acestuia. În acest sens se au în vedere prevederile cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare. Potrivit art. 151 (1) din Legea învăţământului (Legea 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), personalul din învăţământul preuniversitar este format din: - personal didactic; - personal didactic auxiliar; - personal administrativ (sau nedidactic). Personalul didactic şi didactic auxiliar este definit conform art. 5 şi art. 6 din Statutul personalului didactic. Legea reglementează, de asemenea, funcţiile, competenţele, responsabilităţile, drepturile şi obligaţiile personalului didactic de predare şi de instruire practică, şi ale personalului didactic auxiliar, condiţiile şi modalităţile de ocupare a posturilor şi funcţiilor, sistemului de perfecţionare şi evaluare şi criteriile de normare şi salarizare, de acordare a distincţiilor şi premiilor şi de aplicare a sancţiunilor. Din personalul didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte din punct de vedere medical pentru îndeplinirea funcţiei. Nu pot ocupa posturi didactice în învăţământ persoanele care desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice şi care sunt prevăzute de lege. Bibliografie selectivă: 1.Atanasiu Ovidiu, Managementul instituțiilor de învățământ, Editura Agata, 2001. 2.Bogathy, Zoltan, coord.; Ilin, Corina. Manual de psihologia muncii şi organizaţională. Iaşi: Polirom, 2004; 3.Emilian, Radu, coord. ; Tigu, Gabriela. Managementul resurselor umane. Bucureşti : Editura ASE, 2003.

CATEDRA AS

PROMOVAREA TRĂSĂTURILOR POZITIVE DE CARACTER ÎN ŞCOALĂ
PROF. ÎNV. PRIMAR: MOCANU ELENA Colegiul Naţional ”M. Eminescu” Petroşani, HD
Educând caracterul avem în vedere formarea trăsăturilor pozitive de caracter şi a unei conduite morale exemplare în rândul elevilor, făcându-i pe aceştia să-şi depăşească sau stăpânească trăsăturile negative. Un dicton chinezesc spunea: "Semeni fapte, culegi deprinderi, semeni deprinderi, culegi caracter, ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 59

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012
se-meni caracter, culegi un destin”. Pot fi utilizate strategii didactice variate urmărind dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter. Printre cele mai importante trăsături de caracter ce trebuie să le formăm la elevii de vârstă şcolară mică sunt: sârguinţa, punctualitatea, acurateţea în muncă, buna – cuviinţă, sinceritatea.

CATEDRA AS

Luând în discuţie această temă am avut în vedere faptul ca scopul nostru, al educatorilor este de a forma nişte persoane cu caracter integru şi un comportament adecvat, capabile să se integreze în societate, să-şi facă datoria de cetăţeni. Acest lucru nu este deloc uşor şi nici de neglijat întrucât, educarea caracteru-lui după cum ştim, este un proces îndelungat şi complex, iar cele mai semnificative achiziţii în acest do-meniu se realizează până la vârsta primei tinereţi. Este de datoria noastră să antrenăm elevii în diferite activităţi educative şcolare si extraşcolare, curri-culare si extracurriculare menite să contribuie la formarea şi educarea caracterului în rândul elevilor. Înce-pând încă din clasele primare în maniera transcurriculară sunt urmărite încă din primul an următoarele trăsături de caracter: atenţia, ascultarea, iertarea, sinceritatea, onestitatea, generozitatea, recunoştinţa, ordinea şi virtutea. Influenţarea elevului în direcţia formării trăsăturilor pozitive de caracter cere ca educatorul să acţioneze atât asupra „ minţii”, cât şi asupra „ inimii” elevului, adică, pe de o parte asupra sferei intelectuale, iar pe de alta asupra sferei motivaţionale şi afective. La vârsta şcolară mică educarea trăsăturilor pozitive de caracter este uşurată de faptul că elevii au, de obicei, o atitudine de ataşament fără rezervă faţă de învăţător. Dacă acesta reuşeşte să câştige respectul, admiraţia şi dragostea elevilor săi, atunci el devine autoritatea de necontestat pentru copii şi posibilităţile lui de a-i influenţa sub aspect moral sporesc considerabil. O altă caracteristică hotărâtoare în educarea copiilor este tendinţa lor spre imitaţie. Pentru promovarea trăsăturilor pozitive de caracter, în clasele mici, I şi a II-a, li se povestesc istorioare cu conţinut etic – în care apar personaje cu trăsături pozitive şi negative – copiii judecând faptele acestora în strânsă legătură cu situaţia în care se află acestea. În formularea judecăţilor morale copiii manifestă tendinţa de a aprecia mai sever greşelile altora. Judecăţile morale autoevaluative se dezvoltă pornind de la înţelegerea şi aprecierea însuşirilor pozitive şi negative ale altor persoane, către înţelegerea şi aprecierea însuşirilor proprii. Pentru a educa le elevi simţul răspunderii faţă de învăţătură, trebuie să le formăm mai întâi obişnuinţa de a pregăti sistematic lecţiile şi de a îndeplini cât mai bine şi cât mai sârguincios temele. În primele clase li se va cere să fie punctuali în efectuarea temelor. Treptat se va urmări dezvoltarea deprinderilor specializate, iniţiativa şi conştiinciozitatea în muncă. Pentru ca formarea obişnuinţelor să nu devină un „exerciţiu mecanic” , elevii trebuie să înţeleagă semnificaţia pozitivă a faptelor de urmat şi semnificaţie negativă a faptelor de evitat.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 60

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

În formarea trăsăturilor pozitive, este foarte importantă individualizarea educaţiei , în funcţie de par-ticularităţile elevului ( însuşiri temperamentale, aptitudinile, trăsăturile de caracter ) şi de starea psihică în care se află el la un moment dat. Măsurile educative care se aplică la un elev pot să ducă la alte rezultate sau să aibă chiar efecte contrare la alţi elevi. Încurajarea, de exemplu, are efecte diferite asupra elevilor. Un elev trebuie lăudat pentru că acest lucru îi sporeşte încrederea în forţele proprii; faţă de altul trebuie să fim rezervaţi, pentru a nu-l îndemna la autoliniştire, la înfumurare. Individualizarea trebuie să se sprijine pe elementele pozitive ale personalităţii elevului, pe care le descoperi în sfera însuşirilor temperamentale, în atitudinile sale, în relaţiile lui cu oamenii, în activităţile lui preferate. Iată un joc prin care se urmăreşte formarea unei trăsături pozitive de caracter: prietenia. „SFATUL BUN ” Prin acest joc se consolidează elementele ce definesc adevărata prietenie, rolul prieteniei şi avantajele pe care le au cei care au prieteni. Sarcina didactică: constă în găsirea unor soluţii prin care se poate salva o prietenie, se poate ajuta un prieten,se poate găsi un prieten. Materialul didactic: trei plicuri ce conţin trei scrisori, diferite ca stil, prin care cei trei expeditori solicită, de la elevii participanţi la joc, “reţete utile” (expeditorii pot fi din clasă, dar necunoscuţi de participanţi, ci numai de educator). Desfăşurarea jocului: Se prezintă cele trei scrisori, fără să fie desfăcute. Recompensele (în cărţi, rechizite) vor fi arătate şi vor fi precizate condiţiile în care un elev poate primi recompensa: Cel care dă cele mai interesante “reţete” pentru prietenie va fi apreciat de expeditorul scrisorii analizate, care se va desconspira la sfârşitul jocului oferind personal recompensa. Se citeşte prima scrisoare:

CATEDRA AS

Exemplu: Dragi prieteni,

Am un mare necaz: nu reuşesc să-mi găsesc un prieten adevărat. Am încercat şi totuşi ... Sunt o fire deschisă, prea vorbăreţ chiar. Îmi plac copiii şi tare mult doresc să am un prieten. Ajutaţi-mă !” Reţete: “Caută să fii mai cumpătat la vorbă, învaţă să te joci frumos, civilizat!” “Fii mai puţin pretenţios! Ai răbdare, cunoaşte mai bine copiii, partenerii de joc!” La orele de educaţie civică sau în cadrul opţionalului „ Bunele maniere”,trăsăturile pozitive se pot forma:

CATEDRA AS

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 61

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

a). Accentuând trăsătura de caracter prin: definirea acesteia pe înţelesul elevilor, punerea în evidentă a obiectivelor comportamentale cu ajutorul poveştilor, a achiziţiilor de tot felul a întâmplărilor reale, a jocurilor. . b). Pretinzând caracter prin: oferirea de exemple practice, menţinerea unor standarde şi modelarea caracterului la toate nivelurile. c). Recunoscând un bun caracter prin: identificarea unor modalităţi de a-i aprecia şi evidenţia pe copii, lă-udarea caracterului în mod public, mai presus de alte realizări personale. Caracterul face parte integrantă din viaţa noastră ,este motivaţia interioară de a face ceea ce este corect şi poate fi testat atunci când acesta se confruntă cu o situaţie dificilă neprevăzută. O etapă căreia i se acordă o atenţie deosebită în formarea unui caracter adecvat este folosirea laudelor la adresa elevilor. Prin laudă se înţelege evidenţierea atitudinilor exprimate prin acţiuni sau cuvinte care demonstrează trăsăturile de caracter, precum şi explicarea modului in care acestea au îmbunătăţit viaţa unei persoane sau a unui grup. Trebuie să ştim însă că pentru copii lauda noastră este o motivaţie extraordinară care îi va determina să de-monstreze şi alte trăsături pozitive de caracter pentru a fi lăudaţi. Dimpotrivă dacă unui copil i se fac me-reu reproşuri el nu va încerca să-şi schimbe situaţia, crezând că nu va putea niciodată să fie la înălţimea aşteptărilor noastre. Întrucât caracterul este cel care determină reuşitele unei persoane trebuie să lăudăm caracterul si nu doar reuşita. Elevii trebuie învăţaţi de mici să ierte. În acest sens, ei vor fi monitorizaţi pe parcursul unei perioade de timp în care vor fi puşi să respecte unele promisiuni precum: „Iert repede, nu-mi ascund greşelile şi cer iertare imediat”( întrucât greşeala recunoscută e pe jumătate iertată), „nu caut răzbunare” (deoarece răzbunarea este arma prostului), „le răspund frumos celor care m-au rănit”,” nu-i ofensez pe ceilalţi”. La sfârşitul perioadei de timp stabilite s-a evaluat comportamentul elevilor, bineînţeles au fost încurajaţi prin laudă de fiecare data când au respectat vreo promisiune. Pentru a putea construi relaţii pozitive în cadrul colectivului de elevi, noi înşine trebuie să fim un exemplu demn de urmat. Stabilind nişte standarde clare (reguli ale clasei) pe care le vom urmări în permanenţă, asigurând contactul zilnic cu fiecare elev, exprimându-ne bucuria ca îi vedem zilnic, alternând corectarea cu lauda, făcându-ne o imagine clara asupra mediului familial al elevului, vom demonstra preocuparea noastră pentru educarea caracterului. Dacă un elev se abate de la reguli, încalcă regulamentul, vom chema copilul deoparte si vom discuta cu el între patru ochi. Reproşul de faţă cu colegii de clasă este umilitor pentru el şi îi va cauza amărăciune. Urmează să stabilim cu exactitate ceea ce s-a întâmplat. Pentru aceasta îi vom da copilului posibilitatea de a spune ceea ce a făcut. Apoi vom face legătura dintre acţiunile copilului şi trăsăturile de caracter. Apelând la conştiinţă, îl vom face să înţeleagă de ce lucrul pe care l-a făcut a fost greşit, să regrete ceea ce a făcut, să se căiască, să ceară iertare, să dorească să îndrepte lucrurile şi să promită că într-o împrejurare similară va proceda corect. În discuţiile ulterioare cu elevii vizând trăsăturile de caracter pot folosi următoarele întrebări: Ce le-a plăcut mai mult? Ce li se potriveşte mai bine? Cum i-a schimbat ceea ce au învăţat? În cadrul jocurilor şi lecţiilor am urmărit: ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 62

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

- educarea relaţiilor de prietenie şi colaborare între copii; - cultivarea unor calităţi volitiv – morale cum sunt : iniţiativa , hărnicia , cinstea , corectitudinea , curajul, perseverenţa în dezvoltarea şi finalizarea unor jocuri colective sau individuale; - cultivarea respectului faţă de jocul sau munca altor copii. Comportamentul elevat ( cetăţenesc , civilizat , moral ) nu apare de la sine , ci numai în măsura în care adulţii se ocupă de formarea lui iar acesta nu se poate face în familie prin cursuri şi conferinţe ci prin modelul pe care îl oferă copiilor care se vor strădui să-i imite . Misiunea educatorului, în activităţile pe care le organizează cu elevii clasei de care răspunde, este de a urmări îndeplinirea unor sarcini cum ar fi: * formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare bazate pe respect şi politeţe în şcoală, în familie şi în societate; a deprinderii de a avea o ţinută corectă, curată, ordonată, estetică; exprimare civilizată în ceea ce priveşte limbajul, gesturile şi atitudinea faţă de colegi, faţă de cadrele didactice, faţă de părinţi, în societate; de comportare civilizată pe stradă, în locuri şi instituţii publice, în folosirea mijloacelor de transport în comun, a serviciilor publice, formarea unor deprinderi de comportare respectuoasă şi manierată între fete şi băieţi; * cultivarea răspunderii pentru actele personale, a demnităţii, a curajului, a respectului cuvântului dat, a spiritului autocritic, a sincerităţii, dârzeniei şi consecvenţei, a simplităţii şi a decenţei, a optimismului şi a încrederii în viitor; * consolidarea atitudinii pozitive faţă de semeni şi colectivitate, formarea obişnuinţei de a respecta interesele colectivului şi de a milita pentru ele, de răspundere faţă de colectiv; * cunoaşterea temeinică şi respectarea normelor care reglementează viaţa şi activitatea şcolară, securitatea muncii şi a vieţii oamenilor, protecţia mediului înconjurător, a legilor ţării; * crearea şi activizarea unei opinii combative, militante, de dezaprobare faţă de abaterile de la normele şi muncii şcolare, ale convieţuirii în colectiv şi în societate, faţă de tendinţele şi manifestările de egoism, individualism, nepăsare şi indolenţă, laşitate, ipocrizie, minciună, demagogie, etc. Educatorul îi determină pe copiii săi să fie politicoşi în relaţiile cu semenii lor, indiferent de împrejurări. Referitor la politeţe, am dezbătut cu elevii mei tema „ Politeţea nu costă bani, dar cumpără totul”. În cadrul temei trebuie accentuată următoarea idee: „Politeţea sporeşte mult reputaţia unui om şi a avea purtări alese este ca şi cum ai avea scrisori de recomandare permanente. A lăsa cu totul deoparte politeţea, înseamnă a-i învăţa pe alţii să se poarte la fel ca tine şi deci a micşora respectul lor faţă de tine”. La întrebarea „Cine poate fi politicos?” elevii trebuie să răspundă: * cine salută frumos şi respectuos; * cine cedează locul său unui bolnav; * cine îi ajută pe cei nevoiaşi; * cine dă întâietate la trecere; * cine vorbeşte atent şi respectuos; * cine dă cu plăcere informaţiile solicitate. ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 63

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

În completarea orelor de educaţie civică, opţional, precum şi în unele lecţii de limba şi literatura română trebuie să fie aduse în discuţie şi dezbătute teme ca: ☺ „Drepturile şi îndatoririle elevului”; ☺ „ Te rog”, „Mulţumesc”, „Cu plăcere”; ☺ „ Salutul - semn al unui om educat”; ☺ „ Punctualitatea – stăpâna timpului”; ☺ „ Regulile de circulaţie ne protejează viaţa”; ☺ „ Respectul faţă de părinţi şi profesori”; ☺ „ A.B.C.-ul comportării civilizate”; ☺ „ Colegialitate şi prietenie”. În unele cazuri discuţiile cu caracter civic au pornit de la prezentarea unui film ori a unui spectacol sau s-a prezentat un fragment dintr-o carte recomandată elevilor spre a fi studiată. Permanent trebuie luat în vedere trimiterea spre viaţa clasei, să analizeze exemplele de personaje bune sau rele pe care să le asemene cu unii dintre elevi, să stabilească unele corelaţii. Punctul final al discuţiilor trebuie să fie ocupat de concluzii presărate cu maxime, proverbe şi zicători semnificative situaţiei date. Acestea vor contribui la mărirea frumuseţii şi atractivităţii temei luate în dezbatere. Totuşi, ar fi superficial şi în contradicţie cu realitatea să credem că buna organizare a activităţii didactice şi stimularea motivaţiei învăţării sunt suficiente prin ele însele pentru obţinerea ordinii şi a liniştii dorite. În acest scop, competenţa strict profesională trebuie să se îmbine armonios cu cealaltă latură a competenţei educaţionale a învăţătorului, cu competenţa sa umană, expresie a unui grad ridicat de sociabilitate, competenţa umană a învăţătorului se manifestă în condiţiile date prin abilitatea sa de a stabili şi întreţine relaţii apropiate cu elevii, prin căldura, înţelegerea şi - mai presus de toate – spiritul de justiţie (acordarea de măsură egală tuturor elevilor) cu care rezolvă problemele clasei, în general, ale fiecărui elev separat. De aceea, elevii spun despre ei că sunt înţelegători, drepţi şi corecţi. Acestea sunt de altfel şi calităţile pentru care-i iubesc şi-i stimează pe educatori, iar dacă se întâmplă, totuşi, să-i mai supere din când în când, sunt cuprinşi, aşa cum ei înşişi o mărturisesc, de ruşine şi regret.

Bibliografie: 1. *** , „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”, Polirom, 1998 2. Dumitru Stoica, Marin Stoica, „Psihopedagogie şcolară”, Scrisul românesc, Craiova, 1982 3. Mielu Zlata, Tinca Creţu, „Psihologie”, manual pentru clasa a X-a Şcoli Normale, E.D.P., Bucureşti, 1991

****************************************************************************

***FEEDBACK: Vă aşteptăm cu impresii şi sugestii referitoare la
conţinutul revistei, pe adresa noastră: catedraas@yahoo.com . Acestea (numai cu acordul dumneavoastră) vor fi publicate în următorul număr. Astfel ne ajutaţi să realizăm un feedback corect.
Redactorii
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778 Pag. 64

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

EXCURSIA – MODALITATE DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE

PROF. SILVEŞAN NICOLETA Colegiul Naţional ,,Mihai Eminescu,, Petroşani, HD

Judeţul Hunedoara este păstrătorul a peste 400 de obiective – monumente istorice, de artă şi ştiinţele naturii – începând cu perioada preistorică şi continuând cu perioadele dacică, romană, feudală şi modernă, care dovedesc o succesiune continuă de viaţă pe acest teritoriu. Aici se află cele două capitale ale Daciei şi Daciei romane – Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Complexul de aşezări şi cetăţi din Munţii Orăştiei, Bisericile din Densuş şi Strei, Cetatea Devei, Castelul şi Biserica de la Sântămărie Orlea, Castelul Corvineştilor din Hunedoara, Gorunul lui Horea de la Ţebea, Casa Memorială a lui Crişan, Casa Memorială a lui Aurel Vlaicu, Rezervaţia de zimbri de la Haţeg, Parcul Naţional Retezat şi multe altele. Valoarea deosebită a obiectivelor din această zonă fac din judeţul nostru o adevărată comoară care trebuie descoperită şi cunoscută de noi toţi. Cadrele didactice au datoria de a trezi interesul şi curiozitatea elevilor pornind de la ceea ce se află în apropiere, valorificând elementele de cultură şi istorie locală, pentru înţelegerea cursului general al istoriei patriei noastre. Excursia este cea care reuşeşte cel mai bine să trezească şi să dezvolte interesul elevilor, îmbogăţindu-le orizontul de cunoaştere. Este o modalitate de învăţare cu caracter atractiv şi mobilizator care oferă elevilor ocazia de a efectua observaţii directe asupra obiectelor şi fenomenelor aşa cum se prezintă ele în stare naturală, asupra operelor de artă din muzee şi case memoriale, asupra unor monumente legate de trecutul istoric, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii naţionale. Excursia are menirea de a stimula activitatea de învăţare, de a întregi şi desăvârşi ceea ce elevii au acumulat la şcoală, în cadrul lecţiilor. Ea permite o abordare interdisciplinară, făcând apel la aproape toate disciplinele de învăţământ: istorie, geografie, limba română, educaţie plastică, educaţie ecologică, educaţie muzicală, educaţie religioasă şi chiar la matematică. Excursia este şi o modalitate de învăţare prin cooperare în care elevii pot lucra în echipă, pot primi informaţii şi pot adresa întrebări profesorilor, ghizilor, şoferilor. În fiecare an efectuez excursii cu elevii clasei mele, acestea diversificându-se de la an la an în funcţie de noţiunile şi cunoştinţele dobândite de elevi în timpul anului şcolar. Pentru reuşita unei excursii aceasta trebuie planificată şi pregătită din timp, elevii fiind anunţaţi de data desfăşurării excursiei, itinerariul şi tematica acesteia. În ziua dinaintea plecării se anunţă ora şi locul de întâlnire, se stabilesc normele de conduită ce vor fi respectate pe tot parcursul excursiei, se întocmeşte un proces verbal de luare la cunoştinţă a celor stabilite care va fi semnat de către toţi participanţii. De asemenea, se stabilesc grupele de cercetători, fiecărei grupe revenindu-i câte o sarcină de urmărit pe tot parcursul excursiei. Aceste grupe se stabilesc în funcţie de aptitudinile elevilor şi, bineînţeles, în funcţie de preferinţele lor.

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 65

CATEDRA AS
Vom avea astfel: a.grupa geografilor

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

Sarcina de lucru: -urmărirea traseului, a localităţilor prin care trecem şi în care ne oprim şi însemnarea traseului pe o hartă; -observarea reliefului, a florei şi faunei locurilor vizitate; Elevii îşi vor nota într-o fişă de observare: -formele de relief observate şi eventual denumirile lor; -numele localităţilor şi apelor pe care le-am întâlnit; -vegetaţia; -animalele domestice şi sălbatice observate în grădinile zoologice dar şi pe traseu ; b. grupa istoricilor Sarcina de lucru : -observarea şi notarea în fişa de observare a monumentelor istorice vizitate; -date despre vechimea şi întemeietorii acestora; c. grupa lingviştilor Sarcina de lucru: - observarea şi descrierea caselor memoriale vizitate; - culegerea şi notarea datelor despre copilăria, viaţa şi opera personalităţilor respective; d. grupa distractivilor Sarcina de lucru: -antrenarea colegilor în activităţile distractive şi în intonarea cântecelor în timpul călătoriei şi a imnului clasei noastre; -crearea unei atmosfere plăcute, de bună dispoziţie în timpul excursiei; e. grupa ecologiştilor Sarcina de lucru: -observarea şi consemnarea problemelor ecologice întâlnite pe traseu (defrişări, surse de poluare, etc.); -asigurarea unui comportament adecvat din partea colegilor pe parcursul excursiei; f. grupa sanitarilor Sarcina de lucru: -verificarea respectării regulilor igienice în timpul excursiei, a utilizării celor necesare (şerveţele, punguţe…);

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 66

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

-dotarea trusei sanitare de prim ajutor cu cele necesare (pansament, leucoplast, apă oxigenată, aspirină, algocalmin, medicamente pentru rău de maşină, etc.)şi utilizarea corectă a acestora în caz de necesitate ; -verificarea respectării regulilor stabilite în procesul verbal: interzicerea consumului de alimente şi sucuri în autocar; -respectarea măsurilor de igienă în timpul servirii mesei; g. grupa matematicienilor Sarcina de lucru: -notarea distanţei parcurse – număr de kilometri; -respectarea orarului de vizitare a diferitelor obiective şi încadrarea în timp; -evidenţa cheltuielilor: tarifele de intrare la obiectivele vizitate; h. grupa artiştilor Sarcina de lucru: -realizarea de fotografii în timpul excursiei; -observarea şi notarea operelor de artă, a autorilor acestora; -procurarea de pliante de la obiectivele vizitate; -realizarea (la întoarcere) a unor desene, picturi care să reliefeze cele văzute în excursie. La întoarcerea din excursie fiecare grupă îşi va aduce contribuţia la portofoliul excursiei, ataşând fişele de observare completate, fotografiile, pliantele, desenele. Totodată, fiecare grupă îşi va desemna un reprezentant care va prezenta colegilor realizarea sarcinii de lucru avute. Se vor trage concluziile menite să scoată în evidenţă modul de realizare al obiectivelor propuse, eventualele neajunsuri şi modul de rezolvare al acestora pe viitor.

CATEDRA AS

ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 67

CATEDRA AS

Anul II, Nr.2 (4), Noiembrie 2012

PENTRU VOI, DRAGII NOŞTRI PRIETENI!

CATEDRA AS

Dorim să vă mulţumim VOUĂ, COLABORATORILOR PERMANENŢI şi COLABORATORILOR (nu în ultimul rând) deoarece, numai datorită articolelor bazate pe priceperea de care daţi dovadă la CATEDRĂ şi în activităţile extracurriculare întreprinse (în care sunteţi AŞi), putem exista NOI, în calitate de REDACTORI ai acestei reviste! FELICITĂRI!
ISSN 2247- 0778 ISSN-L 2247- 0778

Pag. 68

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->