Sunteți pe pagina 1din 3

Cererea si oferta de forta de munca Cererea de munca reprezinta necesarul de forta de munca salariata, existent la un momet dat, determinat

de locurile de munca disponibile, la nivelul fiecarei unitati economice sau firme, al fiecarei ramuri de activitate sau pe ansamblul economiei nationale. Ea cuprinde ansamblul relatiilor, raporturilor si conexiunilor privind volumul si structura fortei de munca pe profesii si niveluri de calificare, atat pentru fiecare componenta a economiei nationale cat si pe ansamblul ei. Cerea de munca nu se identifica cu necesarul total de munca; ea constituie numai o parte a acestuia, cea care se satisface prin intermediul angajarilor si salarizarii. Ca urmare, in cererea de munca nu se include necesarul de munca acoperit prin activitatile realizate de catre femeile caznice, de catre student, militar in termen sau de alti nesalariati. Asadar, cererea de forta de munca este forma de concretizare a nevoii de forta de munca si se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca disponibile, adica a ofertei de locuri de munca. Necesarul ( optim) de forta de munca la nivelul economiei nationale este reprezentat de totalitatea capacitatii de munca solicitata la un moment dat, intr-o anumita cantitate, structura profesionala si la un anumit nivel de calificare, care, in conditiile existente de inzestrare tehnica, de organizare a productiei si a muncii, durata a zilei de munca si productivitate, sa acopere cat mai deplin nevoia de munca si obtinerea unui efect maxim util. Un asemenea proces solicita, mai ales din partea agentilor economici, un efort deosebit, de corelare si de armonizare a necesitatilor cu interesele economice, la toate nivelurile economiei. Activitatea social- economica neintrerupta atrage dupa sine reproducerea, tot atat de continuu, a necesarului de forta de munca, atat ca volum, cat si ca structura profesionala si grad de calificare. Asa cum in procesul de ansamblu al reproductiei, consumul creaza imboldul productiei, tot asa si consumul continuu de resurse de munca, cerut de productia sociala, reproduce de fiecare data nevoia de forta de munca, diferita si ea de la o perioada la alta. Cererea de forta de munca prezinta si o pronuntata elasticitate, ea modificandu-se in cadrul intern si international, ca volum si structura, sub impactul urmatorilor factori: a) evolutia productiei de bunuri economice; b) nivelul si dinamica productivitatii muncii; c) evolutia nivelului mediu al salariilor; d) volumul si rata investitiilor ( economiilor ). Din acest ansamblu de factori, retinem volumul productiei si productivitatea muncii, ca factori cu actiune directa asupra cererii de munca, astfel ca pentru economia unei tari, necesarul de munca este o rezultanta a intensitatii cu care se manifesta cei doi factori. In functie de acestia, cererea de munca se poate estima raportand nivelul productiei la productivitatea muncii. In acest sens, o crestere a productiei, in conditiile mentinerii constant a productivitatii muncii, nu se poate

Tonu Daniel, clasa XI-A

realiza decat prin sporirea numarului de lucratori, deci cresterea cererii de forta de munca. De asemenea, trebuie retinut si costul fortei de munca, adica salariul posesorului acesteia, ca factor cu o influenta considerabila asupra necesarului de munca. Miscarea salariului in sus sau in jos determina modificari sensibile in evolutia cererii de forta de munca. Astfel, o crestere a salariului, ca urmare a sporirii productivitatii muncii, va insemna o scadere a motivatiei de a angaja noi lucratori, dar si o restrangere a posibilitatilor financiare de a suporta costul unei forte de munca suplimentare, ceea ce se traduce prin scaderea cererii de munca. Invers, o reducere a salariilor determinate de scaderea productivitatii muncii sau de alte cauze, sub o anumita limita a acceptabilitatii de catre posesorii fortei de munca, va genera un fenomen de migratie a acestora spre alte domenii sau sectoare ale economiei mai rentabile. Se creaza astfel, un deficit relativ de forta de munca in domeniile de activitate cu salarii reduse, fapt care va antrena o crestere a cererii de munca in aceste domenii. In privinta investitiilor dintr- o economie, trebuie precizat ca acestea exercita o influenta asupra cererii de munca, pe un orizont de timp mai indelungat, intrucat, de regula, amplificarea unor activitati existente si aparitia altora noi, generatoare de locuri de munca, necesita o anumita perioada de timp. Din acest punct de vedere, pe un interval scurt de timp, cererea fortei de munca este, in general, invariabila. In concluzie suportul real al cererii de munca il constituie activitatea economica, a carei dezvoltare determina dinamica necesarului de forta de munca, in cadrul societatii. Oferta de munca isi are sursa in populatia totala a unei tari, reprezentand totalitatea muncii pe care o poate efectua populatia apta de munca, ce doreste sa se angajeze la un moment dat. Oferta de munca inseamna de fapt cererea de locuri de munca, in conditii de salarizare. Determinarea stricta a ofertei de munca nu ia in considerare toata populatia apta de munca, ci numai acea parte a ei, dornica de a se angaja ca salariata, la care se adauga soldul migratiei externe a persoanelor apte de munca, din perioada respectiva. De asemenea, oferta de munca nu se identifica cu populatia apta de munca; ea nu include femeile caznice, militarii in termen, studentii si alte personae care desfasoara activitati nesalariate sau nu doresc sa se angajeze in nici un fel. In final se poate preciza ca factorul comun de influentare atat a cererii cat si a ofertei de munca este nivelul salariului. Cresterea acestuia stimuleaza interesul pentru angajare si deci, marimea ofertei de munca. Cererea de munca se afla, insa, in raport invers proportional fata de salariu, in sensul ca sporirea salariilor, insemnand scumpirea locurilor de munca, determina agentii economici sa- si reduca angajarile si sa adopte o alta modalitate de combinare a factorilor, mai putin

Tonu Daniel, clasa XI-A

costisitoare. Echilibrul dinamic dintre cererea si oferta de munca influenteaza favorabil piata capitalului, realizarea investitiilor, piata bunurilor material si serviciilor, functionarea echilibrata a economiei nationale.

Tonu Daniel, clasa XI-A