Sunteți pe pagina 1din 161

MINISTERUL EDUCATIEI ~I iNVATAMiNTULUI

; IK

---

ANATOLIE

HRISTEV

VASILE FALIE

Manual

pentru clasa a IX-a

EDITURA DIDACTIC4. Sl PEDAGOGIC.!. BUCURESTI

DUMITRU

MANDA

Manualul a fost elaborat pe baza programei aprobate de M.El cu nr. 3448/28 IV 1979 ~i avizat de Comisia de fizica a M.EJ. Revizuit in 1981.

Cap.

1;

2;

:3

( §. 1

-

5};

5

6

au

fost

elaborate de

A. Hriste"

Cap.

4:

R

9

au

fost

elaborate de

V.

Falie

C~l'- 3 l § 6 -

8);

7

~i 10 au fost ~laborate de D. Manda

REFEREN;fl:

 

C.

VREJOIU, conf. dr. Facultatea de Fizica Bucure~ti-

C.

CRISTESCU, ~ef de lucrari I.P.

I. POPA, profesor A. PETRESCU; profesor

PAUl~ ~TEFANESCU, ~ef lucrari

Redactor: ELISABETA MESARO~ prof.

Tehno.redactor:

Coperta:

PARASCHIVA

SlRBU

GA~PAR

NICOLAE

CUPRINS

CAP. 1. MI~CAREA ~I REPAUSUL

o o o o

 

7

1.1. Sistem de referintli 1.2. Punct material

1o3.

1./i.

1o5.

4

•.•••••••

·~ ••

·-·

-··

-· ·-·

·-·

 

o •••• _•.• o o ••••• o •• o

8

Traiectorie. Coordonate. Legea mi~clirii • Vector de pozitie Deplasare

~-· ·-· .~

· ·-· ··-· · · · · · · · ·.

o

.

·

.

9

11

12

1.6. Mlirimi vectoriale

·-·

1.7. Viteza ••

'

•··

·

18

1.8. Acceleratia

4

·-· •••

 

o o ••••

23

1.9. Clasificarea m~clirilor punctului material

 

26

1.10. Relativi~atea mi~clirii mecanice -·

 

27

1'.11. Compui:lerea

-

·-

·-·

·-·

28

1.12.

Reprezentarea graficli a legii mi~carii

Probleme rezolvate

·-·

 

·-· •.•••••••

 

29

·-·

 

31

lntrebari. Exerci1ii. Probleme

-

32

CAP. 2. PRINCIPIILE MECANICII NEWTONIENE

 

2.1.

Principiul

inertiei

·-·

.

.

.

.

.

.

.

.

2.2.

Sisteme de referinta inertiale

·- ·-·

.

.

.

.

.

.

.

.

35

2.3.

Principiul fundamental al dinamicii

 

;

38

2./i.

Principiul

.actiunilor

reciproce

 

·-·

 

2~5. Principiul suprapun~rii fortelor

 

-· ·-·

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

ii8

2.6.

Principiul relativitlitii tn mecanica newtoniana -·

 

·-

 

.

.

.

.

51

Probleme re,

olvaiie

-~

·-

: ·-·

·-·

:

52

lnttebilri.

ExerciJii.

Probleme

·- ·- -·-

·-

·-·

 

57

CAP. 3. ~Il~CAREA PUNCTULUI MATERIAL SUB ACTIUNEA UNOR TIPURI DE FORTE

 

3.1.

Mi~carea rectilinie

uniformli

,

o

60

Probleme

rezolvaiie

·-·

62

lntrebilri.

Exercifii.

Probleme

•.•••

,62

3

3.2. Mi!lcarea rectilinie· uniform variata

Prebleme

lntrebiiri.

rezolvate

Exerci#i.

·-· ••

Probleme

·-·

3.3. M~area corpurilor sub actiunea

Probleme

rezolvate

~- -· _

·-

lntrebiiri.

ExerciJii.

Probleme ·- ••• ~

3.lt. Fortele de frecare

.-

_

Probleme

lntrebiiri.

rezolvate

ExerciJii.

Probleme

·-

64.

 

69

.

71

·- ·-·

,

72

 

·- ·-·

·-·

77

·-

~~ -- ·-·. ~ -· ·-· ·- •• • •

·-

80

83

·'·· ·- ·-

• •

·-· .•

92

9~

3.5.

Mi~Jcarea circulara un iforma ··:·· ·- ••

·- .•

 

·-

•.•.••

 

_

 

Problema

rezolvata

-· _

105

lntrebdri. ExerciJii.

.;. ••• ·- ••

••

106

3.6. Forte elastice

•• -· •.••••••• ·~

 

-· •••••••• --

108

Probleme

rezolvate

4

-

,

;

·- --

4--

111

lntrebiiri. Exercijii. Probleme

 

-· .,

112

3.7. Legea atractiei universale a lui Newton. Ctmpul gravitationaL

113

3.8.

Masa gravifica.

Relatia ·dintre

masa

gravifica

l}i masa

• • •

inertiala,

Satelitii

artificiali ~

•.

•••.•.•

•.•

•.• • . • •

• •

119.

Problema.

rezolvata:

•.•• """ ••

·- ·-

·-

·-

,

122

 

lntrebar~. ExerciJii. Probleme.~. •. -· .-

 

·-·

·- -· ·-·

 

122

CAP. 4. ENERGIA M~_gi\_N'.!.C_A""~--r!lN.CTDLULMA.T.ERIAL

 

_$I

A. ~J.~TEl_MPLDL DELEUN~--MNI'ERIALE

 

4.1.

Lucrul mecanic efectuat la mi~Jcarea punctului material intr-un cimp

 

de

forte

·-

--·

 

124

4.2.

Energia cinetica.

, ·--

.

.

.

.

.

.

Teorema variatiei energiei cinetice _a punctului ·

·-~ ·-· ·-·

material

-

135

4.3.

Energia potentiala a

pun~tului material in

cimp

conservativ

de

Iorte. Energia mecanica a punctului materiafin cimp consft'vativ

 

de forte

-···--· -· ·-· ·-·

·-~•··· •.• o4

•••

·-

·-

4

••••••••

"

 

··-·

139

4.4.

Conservarea

energiei · mecanice

4

4.5.* Sisteme de puncte materiale. Forte interne ~i forte externe

 

.

.

.

.

.

.

145

 

Probleme

rezolvate -~

·-· ·- ·-·

•• ··-

-~ ·-·

 

147

lntrebari.

ExerciJii.

Probleme

·-· ·-

,.

•••.•

,

,

·-

·

148

5.1.

Teorema impulsului pentru punctul material. Conservarea impulsului

153

--5.2.

Teorema impulsului ~i legea conservarii impulsului pentru un sistem •

de doua particule

·-·

·-· ·-·

·-· •. ·-· ·-· ·-

·-·

154

5.3.* Teorema impulsului ~i legea conservarii impulsului pentru un sistem •

·-· •

-· ·-·

·-·

-155

 

oarecare de ·particule· ·-· ·-· ·-· ·-· Centrul de masa al unui sistem de doua

particule.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

156

4

fi.5.* Centruldemasaalunuisistemoarecare de particule

 

158

5.6.

Ciocniri

159

Probleme rezolvate

·

167

lntrebari.

Eierci/ii.

Probleme

.

168

CAP.

6.

MOMENTUL CINETIC

6.1.

Momentul fortei. Momentul cinetic al punctului ~aterial.: 172

6.2.

Teorema momentului cinetic pentru punctul material. Conservarea

momentului cinetic

rea momentului cinetic total

·-·

6.3*. Teorema momentului cinetic total al unui sistem meeanic. Conserva- ·-·

1J7

118

lntrebari. Exercifii. Probleme

\

\

CAP. 7*. CINBMATICA

~I DINAMICA RICHDULUI

 

7.1

Notiunea de rigid

·-··-·

·-·

7.2.

Viteza ~i acceleratia unghiulara

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

. 7.3. Energia cinetica de rotatie. Momentul de inertie al unui rigid

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Legile cinematicii :;;i dinamicii solidului rigid

.

.

.

.

.

-181

184

7.4. ·-·

 

186

Probleme

rezotvute

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

190

lntrebari.

Exerrijii.

Probleme

·-·

192

CAP. ~- ECHILIBRUL

\1ECAJ\IC

AL

CORPURILOH

 
 

8.1.

Sis tern.

de forte concurente. Rezultanta. ~fi~carea de

 

193

8.2.

Compunerea fortelor paralele.

.

.

.

.

.

.

Cuplul de forte. Mi~carea de rota tie

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

8.3. Centrul de greutate

8.4. Echilibrul mecanic. Conditii de echilibru

 

·

J 97

.

.

.

204

208

8.5. Echilibrulin cimp gravitational. Echilibrul_ ~i energia potentiaHi

 

21'7

lntrebari.

ExerciJii.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

220

\

I CAP.

9. MECANICA

FLUIDELOR

9.1. Starea

flu ida

·-·

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

225

9.2. Notiunea

de

presiune

~-~

·-·

•.•

 

.

.

.

.

.

.

.

226

9.3. Statica

fluidelor:

hidrostatica

!]i

aerostatica

 

 

·-·.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

227

9.4. Dinamica

fluidelor

-

·-

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

lntrebari.

ExerciJii.

Probleme

·-·

 

.

.

.

.

.

.

.

.

252

CAP. 10. UNDE

ELASTICE.

NOTIUNI

DE

ACUSTICA

10.1 Oscilatorul liniar armonic. Compunerea oscilatiilor , 0 ••••••••• •• • • 255

10.2.

Peridulul

gravitational. Rezonanta

·-· ·-· ·-·

.

.

.

.

267

1.0.3.

Propagarea

oscilatorii

·-4 •••••••••••••• , ••• ·-

 

270

5

10.4.

Unde transversale, unde longitudinale. Viteza de propagare

 

.

.

.

.

· 274

10.5.

Bcuatia

undei

plane.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

282

10.6.

Clasificarea undelor

elast ic-P

dnpa

freeventa.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

285

10.7.

Conditii de audibilitate a

 

osrilatiilor elastke

 

2R5

·10.8.

Reflexia ~i refractia

undelur.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

286

10.9.

D·ifractia

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

292

10.

to. Interferenta.

Unde

staponare

 

293

10 .11. * Co;1rde 9i tuburi son ore

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

300

 

lntrebari.

Exercijii.

Probleme

 

••

 

·

302

Probleme

recapltulatlve

 

,

307

1

MI~CAREA ·~I REPAUS.UL

Fizica studiaza diferite fenomene ale naturii: mecanice, termice, electrice. optice, atomice etc. Cel mai simplu dintre ele este mi$carea mecanica, studiata

in cadrul mecanicii.

a fost elaborata· in esen~a de

ISAAC NEWTON (1643-1727) §i expusa in celebra sa ca.rte ,PrincipiilP matematice ale filo.zofiei naturale" (1687), unde sint formulate cele trei legi sau principii ale mecanicii, precum §i legea atrac~iei universale (gravita~io-

. Mecanica se imparte de obicei in trei capitole: eine:rnatica se ocupa cu

1 timp,_ ltaiec-

torie, viteza, acceleratie}; dinamica studiaza §i cauzele mi§carii (for~ele, impul-

sul, lucrul mecanic, energia); statica studiaza echilibrul corpurilor. Mecanica se mai imparte in: meca.nica punctului material, mecanica sistemului de puncte materiale, mecanica. solidului rigid, mecanica fluide1or etc. In capitolul 1 sint expuse no~iuni de cinematica a punctului material.

nale) (aplicata la mi§carea sistemului solar)

Mecanica,

numita clasica

newtoniand.

descrierea geometr~c~, spa1io-tempo~aHi, -~l!li§

c_~!'i!_lq()<:)fQ()}l!!t~

1.1. SISTEM DE REFERIN TA

Deplasarile oamenilor, mi§carile diferitelor piese ale ma§inilor unelte, deplaS'area vehiculelor, curgerea apelor, curentii de aer - iata exemple. de

mi§cdri mecanice.

Cind vorbim de mi§ca.rea mecanica a unui corp, in~elegem totdeauna schimbarea pozi~iei sale fata de alte corpuri, de obicei fa~a de Pamint sau Jata de diferite obiecte'iix·e-pe':Pimh}.t (case,.bornekiiomet~ice etc.). Se nume§te mi$care mecanica a. unui corp schimhB:rea pozitiei sale fa ~a

de

an-e-corpuri~---- . -·

_

_fl~~~~~-e~~~--!:!!1:_~~~-E~~~!Q:t!lar ~Lr:n!~~~~~!~~.l!!l:. ~()rp ~s.teJn r.epa us .:dac<1

~.zi!J~.!Lf&Ltie.alt~L~Q[PJJJ:Lnu.Ae ~himbi.

7

Pentru a studia mi§carea unui corp trebuie sa alegem totdea.una un alt. ~2orp, numit corp lie referinJa (ci~ e~emplu, Patnintul), la care sa' raportam in/ fiecare moment pozi~ia corpului studiat. Desigur, orice corp de referint( este la rindul sau in mi§care fa~a de alte corpuri. Pentru a determina pozilia eorpului studiat la diferite momente sint necesare o rigla §i un ceasornic. Corpul de referinta, impreuna cu rigla pentru determinarea pozi~iei corpurilor studiate §i cu ceasornicul pentru indicarea momentului, consti-

tuie un sistem de referinta, numit pe scurt referential.

1.2. PUNCT

MATERIAL

) n mi~~_I':~a~me~_a~:Q_~9-~_JLc()Xp~rilor nu sint dete:minante unele proprietati

ale acestora, ~e exemplu, cele termice, cele optice, §i de aceea le putern neglija. 'lnmulte probleme nu ne intereseaza nici deformarea corpurilor, de exemplu, la caderea §i aruncarea obiectefor, de acee a in astfel de probleme o put em neglija, considerind corpul rigid. Mi§ca.rea solidului rigid este totn§i complicata, _de a.ceea se studiaza mai intii miijcarea unui corp a.le carui dimensiuni §i rota~ii proprii sint neglijabile in problema datiL Acesta este punctul material, cara.cterizat numai prin masa -~1! (deci un corp eu dimensiuni neglijabile fa~a de distan~ele sale pina la cor-

purile i~conjuratoare).

Un acela§i corp poate fi considerat punct material intr-o problema §i

intr-o

De exemplu, in mi§carea unui vapor pe ocean, dimensiunile sale nu sint esentiale §i pot fi neglija,te (fig. 1.1), H1sa ,in cazul manevrarii in rada unui

port, ele nu pot fi neglHate. 0

alta

problema,

nu.

~

piatra in

sa in atmosfera poate fi

.

aproxirnata de cele rnai :rp.ulte ori pi'intr-un punct material, nu insa, d.e exemplu, . in cazul rostogolirii sale pe {:ind toate punctele ·unui ·corp se mi§ci1 identic (mi§carea de translatie), atunci mi§carea unui singur punct oarecare al corpului ea.racterizeaza ,pe deplin mi§carea intregului corp, indiferent de dimensiunile acestuia, deci putem aplica roodelul punctului material. ~Daca nu intereseaza masa corpului (in cinematica), punctul material se

o suprafa~a.:.

nume~s,t_~_-~~bil.

1.3.

TRAIECTORIE.

COORDONATE.

LEGEA MI~CARII

Curba deserisa de un mohil in timpul mis,earii sale se nume§te traiectorie

(fig. 1.2). Jr~iectoria poate fi rectilinie sau curbilinie. ~Traiectoria curbilinie

mi§care plana (de exemplu, mi§carea circu-

lara), sau in spa~iu (de exemplu, mi§carea. u_nui punct periferic al unui §Urub). Mi~carea rectilinie §i mi§carea circulara sint cele mai simple s,i mai free- vente Ini§cari. 1.3.1. Cazul mi§cirii rectilinii. Pentru a deterifi~na p()zi~i~ corp11Iui i:l) fiecare moment, alegem pe dreapta mi~c.arii un punct origine 0 ~i un sens _pozitiv. (obtinem astfel ax a. coordonatelor Ox). ~Coordonata .x a corpului este distan~a de }a originea 0 pina }a corp, prevazuta i'U Semnu} plus SaU minus,

poate fi situata: intr-un plan -

5

 

f'ig. 1.2. Pal'ticulele atomin· deplasindtHw in 'camera cu eeata determina in drumul lor formarea

·

l<~ig~ ~··~ L':l vapor

pe un

ocean se

poate aproxi:ma

printr-un punct a earui

· unor pir:'lturi fine de apa (vizibile l& mieroscop

pozttte m flecat·e

, moment este data de coordonatele tndinea t?i longit.udinea.

sale

geografice:

lati·

prin

ilnminare laterala).

8

9

I

.,

M'

0

0

:-3 -2~-~

x'=-1,6

M

 

I

2

4

5

6

x=3,2

X

·~Ji!@.

l

Fig.1.3. Pozi~ia mobilului pe traieetoria sa rectilinie este determinata de coordonata sa x. Coordonata este pozitiva daca mobilul se afla de. partea pozitiva a axei (M)

~i

este

negativi1,

daca

mobilul

este

de

partea

eealalta

(M').

_dupa cum corpul se afJa de partea po,zitiva sau de

(fig. 1.3). Pentru a descrie mi~carea mobilului pe traiectori~ sa rectilinie trebuie sa, cunoa~tem pozi~ia mobilului in fiecare moment pe aceasta traiectorie, adica co~rdonata sEl x in func~ie d.e timpul t:

negativa a

c~a

axB~

X= f(t).

Aceasta expresie constituie legea mi§carii (ecuatia cinematica a mi§carii).

Pentru a determina, pozi~ia corpului

~n fiecare moment, alegem doua axe de coordonate Ox, Oy, perpendiculare intre ele, situate in planul m1~carii. Pozilia M a corpului este data de cele doua coordonate: .x (~bscis~) §iy (or·dona.ta), ca;re se ob~in ducind din M paralele

1.3.2. Cazul mi~carii intr-un plan

Ja axele de coordonate (fig. 1.4) a. descri~

trebuie sa cunoa§tem coordonateJe sale ~x, y) in func~ie de timpul t, adica

douii fu net ii:

Prntrli

_co~pJJ.ltii (in plan)

mi~care§.

Y =

fz(t)

(ecua~iile cinematice ale_ mi§carii). Fiecare ecua~ie descrie mi§carea proiectiei mobilului pe axa respectiva sau mi~carea mobilului in direc~ia·axei respective (de exemplu, spre Est sau spre Nord)~Mi§care~ pia~~ ~-!Jl~bilului se descom- pune astfel in doua mi§cari_rectilinii gupa cele doua axe alese. Se pot alege §i alte sisteme de coordonate pentru a descrie pozi~ia §i mi§- carea mobilului, de exemplu pozi~ia unui vapor pe ocean este data de coordo- na-tele sale geografice: latitudinea ·'i longitudinea (fig. 1.1).

1.3.3. Cazul mi~carii in spatiu. A,Iegem un sistem de trei axe de roordonate Ox, Oy Oz, perpendiculare intre ele. Attillci pozipa mo~ilului 1l.f est~ gaUf. de trei coordonate:

X (abscisa), y (ordonata) lji'i z~(cota),care se obtin dudnd di~ 2\1 paralele Ia axe, cain figura 1.5. Miljicarea corpului in spatiu este descrisa de trei ecuatit:

(eeuatiile cinematice alf' mh;;carii). Ele descriu mi~carea corpului in spapu dupa cele trei direetii. Se pot alege ~i alte sisteme de com·donate pentru a d.etermina pozi~ici mobilulu i in spatju,

10

y

z

y

Fig. 1.4. Pozitia unui mobil in plan

este data de cele doua coo~donate ale

sale: abscisa x =OM'. f?l or~onata y = M'M =OM". A~se1sa x f?l ordo- nata y se obtin pro1ectind pe ax;e~e de coordonate vectorul de pozl\le

r =OM, (x = rcos<X, ,Y =~sm. <X· Proiectiile se obtin ducmd dm virful

~

.

--+

)

.

+

vectorului de pozi~ie r paralele Ia

axele de ~~oordonate.

y

X

Fig. l.o. Pozitia ~obilului tn spatiu est~

data

abscisa

_OM f?i cota z = M'M = OMa· Covr- donateie x, y, z se obtin proiectind . P,P

axele de coordonate vectorul de pozi\IC

de

cele

trel

coordonate

ale

s~le.

x = 01\1 1

, ordonata y = M1M =

--+

~

r=OM

1~4. VECTOR DE POZI TIE

Un alt

mod de a preciza pozi~ia unui mobil este ~rmatorul:.alegemtpf el

· ·

·

0

·

§I

I unim cu

AI

mobilul M

'

obtmem • as ·

·

e

1

I

d .e referin+a un punct-origine

s~gmentul de dreapta orientat OM (fig. 1.4-1.5), numit vector de poz~tte a

~

corpu

-

mobilului,

r =OM.

El este caracterizat prin:

· 0 M

1) modul (sau marime) dat de lungimea r =

a

segmentului orien-

tat

OM;

,\

,,

2) direcfie, data de dreapta definita d~ ~unctele. 0,

3) sen.r, dat de succesiunea 0-M,

origine-mobll.

M, ~~

Cunoa~ter~a vectorului de pozi~ie (ca

modul

rea. p~zitiei in spatiu a mobilului.

directie §i sens) inseamna cunoa~te­

De exemplu, o instalatie radar determ~navec-

torul

de. pozitie

al

unui 'obiect-tinta.

(aviOn)

~u

ajutorul unui impuls de

(radio) dirijat in spatiu. ~tund viteza de p:opagare

masurtnd tlmpul de

propagare a un dus-intors a semnalulm, . gasim .

r pina la obiect. Directia este data de orientarea antenei emitatoare (fig. 1.6).

. IS an,.a

electromagnebce

unde.

de

l or (c = 300.000 km/s) ljii

t

+

11

Fig. 1.6.

mini\ vectorul de poz1t1e al ob1ec·

(ns Iala t ia ~~dar J.e~t!l'·

tului t•eperat.

In timpul mi~dirii, vectorul de pozi~ie se schimba ca modul ~i orientare, deci este o functie de timp. Legam de corpul de referinta un sistem ortogonal de coordonate cu ori~

-+

ginea in punctul 0. Daca proiectam vectorul de pozitie r pe axele de coordo-

.

-+

nate, ducind din virful vectorului r paralele la axe., ohtinem coordonatele x, y ale mobilului (fig. 1.4 ). Conform teoremei lui Pitagora r 2 = x 2 + y 2

1.5.

DEPLASARE

B(x 2 ) pozitiile mobilului la

momentele t 11 . respectiv t 2 (fig. 1.7). Deplasarea mohilului in intervalul de

timp

2 - t 1 este segmentul AB (prevazut cu semn) Ax= Xz- x 1 .

Litera A (delta ma.juscula) scrisa in fata unei marimi inseamna variatia acelei

marimi, adica diferenta dintre valoarea finala §i cea initiala-

1.5.1. Caznl mi~earii reetilinii~ Fie A(x 1 ) ~i

/)

t

=

t

Deplasarea mobilului ln

mifcarea rectilinie este

variafia coordonatei sale.

Deplasarea Ax este pozitiva daca mohilul se mi§ca in ·sensul pozitiv al

axei (Ax> 0, x 2 > x 1 ) ~i negativa daca mobilul se mi~ca in sensul negativ

(Ax < 0)

(fig.

1. 7).

1.5.2. Caznl mi~earii plane. Fie A, B pozitiile mobilului Ia momentele

t 11 respectiv t 2 (fig. 1.8). Daca urmarim proiectiile mobilului pe axe, se vede

A'B' = Lix = Xz- xl, respectiv A" B" = Ay Y2-yl, reprezinta depla- safile in directiile axelor respectiv~.

ca

Unind pozitia initiala A{t 1 ) a mohilului cu cea finala

B(t 2 ) ohtinem seg~

--+

mentul de dreapta orientat AB care se nume§te vectorul deplasare al mohi-

lului in intervalul de ti:rrip considerat Lit =

t 2

-

t 1

t1.'

B

II

' .

-3

-3

-2

B

II

-2

-1

,

A

-1

t1.

0

0

_a

i

BO

0

I

B

.

I

1

1

A

A'

2

B

2

B

M

~/' 4

x=3,6

3

A

4

;.

X

X

b

Fig. 1.7. Deplasarile AB, A'B', A;'B" ale mobilului M irt eazul ~a) sint pozitive (mobilul se mi~ca in sensul pozitiv al axel Ox), in cazul (b) s!nt negative (mobilul se mi~ca in sensu! negativ al axei Ox).

12

·

y

B

Fig.

1 8 Vectorul deplasare al mobilulJii

-+

-+

AB = fu- =

~

-'l-

ri are drept compo-

nente deplasarile pe

Yl care se o~tm prm proiec\Ie,

dudnd din originea A ~~ vlrful B paralele

axe.

b.x .=

Xz ~

~1.

b.iJ

= Y

-

la axele de coordonate.

--+

Fig. ·1.9. Deplasarea rezu1.tanta AC este suma vectoriala a deplasarllor componente

~ ,

AB l?i BC.

El este caracterizat de modul (lungimea segmentului AB), directie (data de dreapta care trece prin A ~i B) §i sens (de la A la B).

--+

.

d

A

d

Daca proiectam vectorul deplasare AB pe axele de coordon~te,

d

.

In or1g1nea · · .

uci~a

A 81 • · di·n virful B paralele la axele de coordonate, obtm.em _ dep

sarile

pe

axele

de

coordonate:

A'B' =Ax

Xz- Xt,

A

"B"

=

Ay

.u.

-

F

. Ie un mo

b"l

I

ca.

re se misca pe o traiectorie curbilinie oare.care (fig. 1.9)

.

.

,

.

.

I

t

-t

D

lasarea in

t1,

2,

ep

· r·

Sl

~

le

A

,

B

,

. pozitiile sale succes1ve la momente e

,

d

e

t' Imp

1

Interva, u

este BC. Ca.re es t e

~

~

1

(f

1,

t ) este

ea

2

d

ep 1 asar

vectorul AB iar in intervalul de timp (tz, ta)

'

globala~' sau rezultanta in intervalul de timp

,

(t1, ta)? Evident, este vectorul AC, care se oh~ineunind originea pr~eideplasari

ca" vectorul deplasare AC este suma

cu virful ultimei deplasari.

·

s

e ~pune

--+

~

vectorilor deplasare AB §i BC:

--+-

AC

--+-

, AB

--+

+ BC.

(1.1)

De exemplu

un avion ·se deplaseaza de la Bucure§ti Ia Pite§ti AB

105 km §i ap~i de la Pite§ti la Bra§OV BC = 100 km. Deplasarea rezul-

tanta Bucure§ti-Bra§OV este AC =

140 km.

, Se vede ca marimea deplasarii rezultante AC nu se ob~ine prin simplii

adunare aritmetica a marimilor deplasarilor AB §i BC, ci dupa regula geomec

tri('a de mai sus.

13

1.6. M ARIMI VECTOR tALE

Marimile caracterizate prin modul, direc~ie §i sens ·(a~a cum este de

exem-

plu, vectorul deplasare) se n~mesc marimi vectoriale sau vectori. Ele se r-epre- zinta, conven~ional, la o anumita scara, priri segmente orientate (analog

vectorului deplasare). Marimile caracterizate doar printr-un numqr (pozitiv sau negativ) se numesc marimi scalare sau scalari, de exemplu, timpul, masa, temperatura, densitatea.

1.6.1. Adunarea 'Veetorilor. Vectorii se aduna dupa regula geometrica

~

~

data la. vectorii deplasare. Pentru a ad una doi vectori a §i b ii desenam (la o anumita scara) ·unul cu originea in extremitatea caluilalt §i unim originea primului vector cu virful celui de-al doilea. vector ·(fig. 1.10);· Acest vector de inchidere va da suma celor doi vectori.

paca in figura 1.10 ducem din originea priinului vector a un vector paralel

carui diagonala reprezinta

~

·-?

~i egal cu vectorul b, ob~inem un paralelogram a ·suma celor doi vectori. De aici rezulta:

Regula paralelogramnlni. Suma a doi vectori este data de diagonala pa- · ralelogramului construit cu cei doi vector·i· ,~omponenti ca laturi, avind origine comuna.

. Din aceasta

construc~ie se vede ca suma

vectoriala

este

comutativa:

(1.2)

Daca avem mai mul~i vectori suma lor se ob~ine aplicind succesiv regula paralelogramului. Acela§i rezultat se ob~ine direct cu ajutorul regulii poli- gonului.

~

~

~

a+ b =

~

b +·a.

Regula poligonnlni. S uma mai

multor vectori este data de Zinia de inchidere

a co~turuluipoligonal construit cu vectorii componenti (fig. 1.11).

Apllcind regula paralelogramului sau cea a poligonului pentru trei vee- tori, ne convingem ca adunarea vectorilor este asociativa:

(1.3)

Orice diagrama de compunere a doi vectori (de exemplu, cea din fig. 1.10) poate fi privitA ~i ca o descompunere a unui vector in doi v~ctori compo-

~~~~

(a + b) + c =

~-)o

a + {b + c).

l''ig. 1.10. Vectorii se adunii dupii

regwa paralelogramului~

I

d

Fig. 1.11. Suma mai multor vectori este datA de linia de tnchidere a conturului poligonal construit cu vectorii componenti.

nen~i. In adevar, orice vector poate fi descompus dupa direc~iiarhit.rare

coplanare cu vectorul dat (sau dupa trei direc~ii arbitrare in spatia), deci poate fi inlocuit cu vectorii componenfi. Pentru aceasta ducem prin originea §i prin virful vectorului dat drepte pa.ralele cu direc~iile date (fig. 1.12). Se formeaza astfel paralelogramul de compunere a vectorilor.

,doua

~

.

Astfel, de exemplu, vectorul de pozi~ie r din figura 1.4 are drept vectori

componen~i pe 0 M' ~i 0 M"

-~

~

r=OM=OJU'+M'M=OM'+OM".

~

r =OM

:_

-4-

-4-

Analog

,

in

spa~iu (fig.

OM 1 + MiM' + M'M = OM 1 + 01~12+ OMa.

1.5):

1.6.2. Seaderea veetoritor. Daca modulul unui vector se reduce la zero, se oh~ine vectorul zero (nul), notat cu 0, ca ~i'numarul zero; directia vectoru- lui zero ramine nedeterminata. De exemplu, daca adunind ma(multi vectori linia poligonala se inchide, suma vectorilor respectivi este zero. In parti- cular, daca adunam doi vectori egali in n10dul, de aceea~i diree~ie dar de sensuri opuse, oh~inem vectorul zero. De aici se vede ca oridirui vector nenul

~

'

~.

~

a ii corespunde un vector opus a' = -a, de acela~i modul, de a,cee~H~i

Fig. 1.12. Descompunerea

~

unui

vee-

lor a dupA doua directii date D 1 , D 2

~

roplanare eu vectorul dat a.

15

a

b

I

-b

I

I

I

I

I

tlt-

'

'

AI

b

~--~

'

'

'

_

'\

difertmtil

eslf' data de cealalta diagonala a paralelo.

Scaderea vectorilor:

Fi~. 1.13.

gramului.

diteqie dar de sens opus~

care pr·m

adunare cu primul da vectorul zero:

a

~

a' =

-+

a + (-a)

~

=

-+

a -

-+

a

0.

Aeum ;putem defini scaderea vee-

tori1or:

-+

a sciidea un vector b dintr-un

-+

a vecto-

vector a, inseamna a aduna la

-+

rul opus- b:

-+

a -

-)-

b =

-+

-+

a + (-b).

(1.4)

Din figura 1.13 se.:vede ca diferen~a a doi vectori este data de cealalta diagonala a paralelogra.mului construit cu cei doi vectori .drept Iaturi.

Pentru a ohtine diferenta a doi vectori, ii tra.sam cu origine comuna ~i unim virfurile lor, orientind sageata spre vectorul descazut. Ducindin figura 1.8

'

-+

~

~

vector-ii de pozi~ier 1 = OA, ~ = OB, se vede imediat, conform. regulii de sea-

.

~

dere vectoriala, ca vectorul deplasare AB este egal cu diferenfa vectorilor de

adica

poz1~1e a1 punctelor A, B,

•••

anume AB =

-~~~"~-+-+

OB- OA =

t 2

-

r 1

=

ar,

vei:torul deplasare este egal cu variafia vectoru1ui de pozitie. Prin varia~ia unui

vector se in~elege (la fel ca pentru un scalar) diferenfa -

riala· -

dintre valoarea finala si cea initiala.

,

,

binein~eles vecto-

Un vector este constant (in timp) daca nici modulul, nici direcfia

~i nici

sensu! sau nu se schimha in timp: Varia~ia unui vector constant este nula

1.6.3. Componentele nnui vector. Daca proiectam ortogonal un vector

pe o ax a 0 x, · coborind perpendiculare pe ax a din originea A ~i din al vectorului (fig. 1.14), ob~inem un segment A'B', orientat in sensul

pozitiv al axei Ox, daca unghiu1 a format de vectorul; si axa Ox este ascutit · ~i orientat in sensu! negativ al axei, daca unghiul este obtuz. Lungimea aGes- tui segment prevazuta cu semnul plus, respectiv minus, se nume~te compo-

-+

a =

~

A B

virful B

'

.

.

-+

nenta ax a vectorului a pe axa Ox: ax (±) A' B'.

-+

Componenta unui vector ape o axa Ox este data de formula:

a cos a unde a =

-+

I a

I, a =

-+

.-1:: (a, Ox).

(1.5)

Cmnpanenta pe axa Oy va fi ay =

a

cos

~

=

a

sin

a

(o

cateta

este

egala cu ipotenuza inmul~ita cu cosinusul unghiului alaturat sau cu sinusul. unghiului opus).

Componenta este nula daca vectorul este perpendicular peaxa (a = ~i este ±a, daca vectorul este paralel cu axa (respectiv oc = 0 sau 180°).

90°)

16

y

Fig. 1.14. Componentele unui vector pe axele de coordonate.

Daca adunam doi vectori a + b = c §i proiectaro vectorii pe o axa, ob~inem aceea§i egalitate §i pentru oomponentele lor: ax + hx = Cx (fig. 1.15). In general, orice suma de vectori poate fi proiectata pe o axa oarecare ~i se ob~ine o suma corespunzatoare pentru coroponentele vectorilor:

-+

-+

-+

-+

a =

-+

-+

a1 + az +

+

ax

an ~pr · a = pr. a1 + pr. az +

-+

-+

-+

=

a1x

+ a2x +

+ anx·

+ pr.

-+

am

(1.6)

Proiecfia rezultantei este egala cu suma proiecfiilor vectorilor componenfi sau. componenta pe o axa a. rezultantei este egala cu suma componentelor pe acea

axa a vectorilor componenfi.

.

Desigur acelasi rezultat se obtine si in cazul diFerentei a doi vectori.

pe axeie de

coordona.te sint deplasarile pe axe: ax = x 2 - x 1 , Ay = Yz - Y1 (fig. 1.8).

Orice egalitate vectoriala da prin proiectare pe a~ele de coordonate egalita~i algebrice pentru componentele vectori]or.

Astfel, compon~ntele vectorului deplasare AB = llr = r 2 -

,

,

,

J•

'

-+

.~

-+

-+

r 1

y

c

l<'ig. l.U). Proiectia sumei a doi vectori este egala cu suma pro-

iectiilor

ee1or

doi

vectori.

2- Fizlca cl. a IX-a

17

-+

Prin urmare orice vector a este caracterizat prin ansamblul componentelor sale (ax, a 11 , az) intr-un anumit sistem de coordonate.· Schimbind sistemul de eoordonate, se schimba 'i componentele vectorului, spre deosebire de un scalar a ~carui valoare nu depinde de alegerea sistemului de coordonate.

0

p

x

D

x 4

C

x 3

8

x 2

A

x 1

------------------------------~------~----~x

t

t4

t3

t2

t1

t

}~ig~ 1.16. Vi.teza ~omental}a la. momentul t cind mobilul trece prin punctul P(x) se obtme calcuhnd v1teza med1e pe mtervale de timp din ce in ce mai scurt" · t - t t -t

Cit mai apropiat,e de P, deci pentru

t

s

-

t

t

e c., ~~~

A

d

~o

b 'l

1 '!

1 t

rece P!lll P':lnctele A, B, C,

PA =

x 1

-

x,

'

0

0

{J

1

x 3

-

x

t

2

t

deplasar1 dm ce m ce ma1 m1c1:

PB

x 2

-

x, PC=

1.7. VITEZA

1.7.1. Mi~carea reetilinie. Pentru a putea compara mi~carile intre ele trebuie sa comparam deplasarile mobilelo~ efectuat~ in acel0-$i interval de timp ~i anume in unitatea de timp (secunda.). Cu'noscind deplasarea Ax efectuata in intervalul de timp At, pentru a afla deplasarea ce revine (cores~ punde) unita~-iide timp trebuie sa tmpar~im Ax la At. Ob~inem astfel viteza medie a mobilului in intervalul de timp considerat:

(fig. 1.16). Aceasta nu reda inca exact viteza din P la momentul t, deoareee pe segmentul PA in timpul t1 - t mobilul poate sa-§i schimbe viteza. Daca luam insa momente t2, ta, t4, etc. din ce in ce mai apropiate de momentul t (deci intervale At din ce in, ce mai mici), cind mobilul se afla respectiv in punctele B(x2), C(xa), D(x 4 ) etc. din ce in ce mai apropiate de punctul p (deci deplasari Ax din ce in ce mai mici) §i calculam vitezele medii corespun- zatoare:

.

 

V2

=

Xz- X

Va

=

Xs- X

V4

=

X4- X

etc.

(1. 7 )

t 1

Vm = D.x D.t

=

Xs - t 2 -

Xi = deplasare • durata

t 1

ob~inem valori ·care se apropie din ce in ce mai bine de valoarea vitezei. Ia

mo~ent~l t cind mobi~ul .trece prin

urma pr1n procedeul 1ndwat, se nume§te viteza momentana sau instantanee sau pe scurt, viteza:

'

P. Aceasta viteza, care se ob~ine pina Ia

este

totdeauna. pozitiv. Viteza este pozitiva daca mobilul se mi§ca in sensul pozi-

tiv al axei (ax > 0, Vm > 0) §i este negativa daca mobilul se mi§ca in sensul

~egativ al axei (Ax <

Viteza (1.7) are acela§i semn ca ~i deplasarea, deoarece At

=

t 2

-

0, Vm

<

0).

b.x

D

t

Cln

A

d a

X

§l

V

=

i\

u

t

Slnt

A

f

• •

oarte ffilCl (descresc catre zero).

(1.8)

1.16.

BXEMPLU

F~gura 1.17 ilustreaza un experiment pentru situa~ia din figura

Un biciclist pleaca din Ploie~ti (x 1 = 60 km) la ora t 1 = 8,0 h ~i ajunge la Sinaia

(x 2 = 127 km) la ora t 2 = 13,0 h. Viteza medie pe 'aceasta

distanta D.x = x 2 -

5,0 h

x1

· = 67 km san pe intervalul de timp respectiv D.t = t 2 -