Sunteți pe pagina 1din 11

Raspunsuri la probleme de EVALUARE, din TESTE (ultima editie) Subiect 1: Politicile de contabilizare a costurilor au o influena direct asupra modului

de determinare a performantelor financiare ale ntreprinderii care constituie baza evalurii n multe din metodele de evaluare existente. Pe de alt parte, este tiut faptul c aceste politici trebuie s fie ale ntreprinderii, costurile constituind suportul material al secretului comercial al fiecarei ntreprinderi, iar secretul comercial st la baza competiiei si concurenei fr de care e greu de a vorbii despre economie de pia, si totui, este necesara identificarea eventualelor abateri ale politicilor interne de la standardele de contabilitate recunoscute, general aplicabile si aceasta se realizeaz cu ocazia evalurii. Pornind de la realitatea c, excepie fcnd politicile de amorizare si de contabilizare care au o anumita stabilitate, ele neputndu-se modifica dect intre exerciii, att preurile ct si raportul de schimb al monedei naionale fiind libere si. deci, foarte mobile, practic recurgerea la tehnici specifice de evaluare ar trebui s fac parte din cotidianul ntreprinderii si aceasta constituie apanajul expertului contabil consultant al ntreprinderii. Cazurile n care este necesar sa se procedeze la o evaluare a intreprinderii sunt foarte numeroase,iat cteva: a) Ca instrument de msurare a calitii gestiuni ntreprinderii Una din modalitile de evaluare a performantelor conductorilor unei ntreprinderi const n determinarea periodic a valorii ntreprinderii pentru a constata variaiile acestei valori; daca evoluia pozitiva se apreciaz ca gestiunea e satisfctoare: n caz invers, poate fi tras un semnal de alarm n ce privete gestiunea afacerii respective,
c) In tranzaciile comerciale

In cazul cel mai clasic de vnzare-cumprare trebuie recurs la evaluare. Un investitor poate proceda la o investire pe termen lung ntr-o ntreprindere cumprnd majoritatea sau un procent semnificativ din aceasta; o astfel de investiie justifica metode de evaluare aprofundate. El poate proceda la o investiie cu caracter financiar care se caracterizeaz printr-un nivel mai restrns a pYii achiziionate; n acest caz se pot aplica metode de evaluare mai puin dezvoltate. Tranzaciile de mai sus sunt, de regula, caracterizate prin atitudine diferit fa de problematica evalurii, daca lucrurile suni analizate din punct de vedere al vnzatorului. In cazul privatizrii, evaluarea bazat pe expertiz i diagnostic este necesara din cel puin trei puncte ie vedere: - patrimoniul ntreprinderii este exprimat n valori administrative; - performanele obinute de ntreprinderea cu capital de stat nu pot fi considerate ca fiind automat reproducti bile n viitor; - evaluarea constituie momentul n care se scot n evidenta aspectele legate de o eventual restructurare a ntreprinderii, care poate fi efectuat nainte sau dup privatizare. c) Ori de cte ori au loc schimbri in mrimea i structura capitalului social al ntreprinderii

Evaluarea este necesar pentru a scoate n evidena eventualele influene determinate de actualizarea valorii bunurilor ntreprinderii la data efecturii modificrilor n capitalul social, asigurndu-se astfel protejarea tuturor acionarilor sau asociailor ntreprinderii. Dac, de exemplu, societatea are un capital social de 7.000 um- si dorete s-1 majoreze Ia l 0.000 u.m. prin atragerea de noi acionari, aportul acestora fiind de 3.000 u.m., nu o poate face fr s aduc prejudicii acionarilor existeni, ntruct participarea la repartizarea profiturilor va fi proporionala cu participarea Ia capital, n definitiv, cele doua sume (7,000 u.m. si 3.000 u.m.} nu se pot aduna si nu fac 10.000 u.m. pentru simplul fapt ca sunt uniti monetare (lei) care se refera la perioade diterite de timp. Pentru a putea fi adunate, mai nti trebuie asigurat comparabilitatea unitilor monetare din cele doua sume i aceasta se realizeaz numai prin evaluarea societii; evaluarea se poate solda, de exemplu, cu o valoare actualizat a capitalului social existent de 15,000 u,m,; capitalul social majorat va fi de l8.000u.m. iar participarea la repartizarea profiturilor va fi cu totul alta. d) Ori de cate ori au loc schimbri n numrul si componenta acionarilor sau asociaiilor Fie ca se mrete sau se micoreaz numrul acionarilor sau asociailor, pentru a negocia preul unei aciuni la vnzare sau peniru determinarea cotei care i se cuvine acionarului sau asociatului ieit din societate este nevoie de evaluarea societii e) Determinarea cursului de introducere la burs Evaluarea, pe baza de expertiza si diagnostic, in momentul introducerii la irari7aciionarea pe o piua reglementat este obligatorie si puternic influenai d de metodele de evaluare reinute de organismul de bursa. f) Calculul paritii de schimh n cazul fuziunilor si divizrilor Calculul paritii este n general delicat, presupunnd evaluarea tuturor societilor implicate n astfel de operaiuni de restructurare; n plu\ evaluarea poale s capete anumite aspecte particulare atunci cnd societile suni delinutede acelai proprietar sau t;3nd societiile implicate au participaii reciproce si aspectele contabile si fiscale ale operaiunilor au un grad de dificultate ridicat. g) n aciuni juridice cu scop patrimonial n cazul unor aciuni juridice care au ea obiect mprirea patrimoniului- lichidarea etc, este obligatorie evaluarea* pentru c orice utilizarea valorilor din contabilitate poate pejudicia n med semnificativ o parte din actorii operaiunii n favoarea altora. h) In scupuri fiscale Pentru determinarea maselor impozabile sau a drepturilor de succesiune. Administraia fiscal reine unele din metodele de evaluare, de regula, metodele cele mai simple din ntreaga panoplie existent. g) n alte scopuri Exista diverse alte momente din viaa unei ntreprinderi n care aceasta este supui evalurii, precum: evaluarea pentru creditare, evaluarea pentru asigurare etc. Subiect 2: Bilanul contabil - punct de pornire; Bilanul economic - instrument de lucru pentru evaluarea unei ntreprinderi

Indiferent de metoda folosita, orice evaluare de activ sau de ntreprindere abordeaz fie latura cantitativ - patrimoniul, fie latura calitativ - performanele financiare, fie pe ambele deodat - deci, att patrimoniul cit i performanele. Instrumentul universal de lucru, potrivit standardelor internaionale i naionale de contabilitate, n care se gsesc informaiile cu privire la patrimoniu si la performante, l constituie bilanul contabil, componentei de baz a simaiiilor financiare pe care orice ntreprindere trebuie s se elaboreze cel puin anual. Bilantul contabil constituie, deci, punctul de pornire in orice evaluare de activ sau de ntreprindere, dar numai punct de pornire. A neglija bilanul cuntabil ca punct de pornire n orice evaluare de activ sau ntreprindere este o abordare eronata; experii coniabili cunosc metodele directe i tehnicile convenionale de repartizare a tuturor posturilor din bilanul contabil pn la ultimul atelier sau subdiviziune a ntreprinderii. Pe de alta parte, a evalua un activ sau o ntreprindere pe baza bilanului contabil constituie o abordare chiar mai eronata din multe puncte de vedere, dar cel mai important l constituie faptul c bilanul, fiind ntocmit dup anumite reguli asi principii referitoare la evaluare, face ca patrimoniul s nu fie exprimat n valori de pia iar performanele sa nu fie cele care s-ar fi obinut in condiiile normale ale pieii. Evaluarea unui activ sau ntreprindere se face pe baza bilanului economic al activului sau al ntreprinderii, un bilan teoretic, de calcul, un bilan abstract, elaborat de experi exclusiv n scopul evalurii. Acesta este bilanul care cuprinde, de asemenea, patrimoniul, dar un patrimoniu exprimat n valori economice i nu contabile, precum si un rezultat financiar, profitul nei. dar un profit determinat innd scama de condiiile normale ale pieii din care face parte ntreprinderea sau activul. Desi pornete de la bilanul contabil, la un moment dat, expertul evaluator se rupe de acesta si elaboreaz bilanul economic; Pe baza diagnosticului de evaluare acesta construiete ansamble nciare abstracta scenari idedezvoltiire, de rentabilitate ntocmai ca un arhitect care proiecteaz pe hrtie un imobil. Aceste activiti financiare fac parte din ceeace, n lumea specialitilor n finane, devine tot mai mult cunoscut suh denumirea de inginerie financiari*. Este unul din motivele pentru care evaluarea este considerata de unii speciali^' mai mult o arul dect o tiin. Prsirea bilanul"' contabilei elaborarea bilanului economic se realizeaz cu ocazia elaborrii a doua lucrri - indispensabile oricrei evaluri fii anume, determinarea activului net corijat (ANC al activului sau al ntreprinderii si determinarea capacitii beneficiare (CB) a activului sau a ntreprinderii. Subiect 3: Valoare i pre; diferite tipuri de valori folosite n evaluare.Sunt dou categorii economice distincte, usor confundabile ns; valoarea este un concept ce nu poate fi disociat de calitile fizice, intelectuale, morale, ale cui va (n cazul fiintelor) sau nsuiri fizice, materiale ale unui bun, iar preul reprezint expresia bneasca a valorii. Sunt cel puin patru criterii de difereniere a celor dou categorii economice: - ca fel al mrimilor, preul este o mrime concret, tangibil, pe cnd valoarea este o mrime convenionala; - ca numr, preul n orice tranzacie este unic, pe cnd valorile sunt multiple, iar expertului evaluator i se pretinde prin regulile de bun practic s nu se opreasc la mai puin de trei valori;

actori -un vnztor i un cumprtor si el este rezultatul artei de a negocia - diferita de arta de a evalua; valoarea este rezultatul ariei de a evalua, ea se stabilete folosind mintea i imaginaia evaluatorului i se gsete pe hrtie. Este firesc ca o valoare preluat de actorii negocierii s devina sau nu pre; - caracter obiectiv: pretul este o mrime obiectiv n raport cu evaluatorul si subiectiv n raport cu prile negociatoare reflectnd actul lor de voina; valoarea este o mrime obiectiv n raport cu actorii negocierii i subiectiva n raport cu evaluatorul, fiind creaia sa. - Subiect 4: Clasificarea evalurilor Numeroasele metode de evaluare cunoscute azi pot fi grupate n funcie de anumite criterii n vederea identificrii modului de abordare a evalurii si n funcie de aceasta, a furnizorului de servicii de evaluare. a) n funcie de obiect, evalurile pot fi: - evaluri de bunuri mobile si imobile independente; - valuri de grupe de bunuri si uniti generatoare de numerar; - evaluri de active economice (secii, fabrici, magazine,parti ale ntreprinderii etc.); evaluri de active si elemente intangibile; evaluri de ntreprinderi n ansamblul lor; etc, b) n funcie de metod, evalurile se pot grupa n: - evaluri patrimoniale: abordeaz exclusiv latura cantitativ, patrimoniala a bunurilor si ntreprinderilor; - evaluri bazate pe performane, abordeaz exclusiv latura calitativ performanele financiare ale activului sau ntreprinderii, respectiv randamentul, profilatabilitatea, rentabilitatea sub diferite forme de exprimare a capacitii beneficiare a activului sau ntreprinderii: profit net, dividend, cash flows etc...; - evaluri combinate abordeaz att latura cantitativa et si cea calitativ, intrnd n logica lucrrilor, sub o form sau alta de exprimare, att patrimoniul cit i performantele activului sau ntreprinderii; - alte metode de evaluare (bazate pe volumul de activitate-cifra de afaceri, de exemplu, pe comparaii etc.). c) In funcie de scop, evalurile se pot grupa n trei categorii: - evaluri contabile, sunt cele prevzulc prin standardele si normele contabile, folosite n scopul elaborrii situaiilor financiare ale ntreprinderilor; - evaluri administrative, suni cele prevzute prin acte normative diverse; cum nici un act normativ nu poale prevedea metode pentru dimensionarea impactului n gestiunea fiecrei ntreprinderi a modificrii preturilor, raportului de schimb al monedei naionale si politicilor de gestiune, evaluarea administrativ poale, numai din ntmplare i numai n momentul cfmd a fost emis actul normativ, sa seapmpic de valoarea de pia a unor bunuri, niciodat insa de cea a unei ntreprinderi; evaluri economice si financiare., sunt singurele tipuri de evaluri bazate pe expertiza si diagnostic si care au ca int finala determinarea valorii de piata innd

- dup locul de formare: preul se formeaz pe pia ca punct de ntlnire ntre doi

seama de condiiile concrete de utilizare a bunurilor, de organizare si funcionare a ntreprinderilor. d) n funcie de beneficiar; pot fi abordate diferit metodele de evaluare n funcie de beneficiar: - evaluri pentru asigurare, evaluri pentru creditare, evaluri pentru impozitare etc... e) n fmuctie de valorile obinute, evalurile se pot grupa n: evaluri care au la baz valoarea de piaa, care:
- implic funcionarea unei piee n cadrul creia tranzaciile au loc fr

restricie din partea fortelor din afara pietei;


- trebuie s identifice si s includ definitia valorii de pia utilizat n

evaluare;
- trebuie s stabileasc cea mai bun utilizare sau cea mai probabil

utilizare care reprezint un detcrminant semnificativ al valorii proprietii;


- sunt elaborate pe baza informaiilor specifice ale pieei respective i

prin metode i prreeduri care ncearc s reflecte procesele deductive ale participanilor la pia;
- sunt realizate prin aplicarea abordrilor valoni prin cost, comparaia

vnzrilor sau capitalizarea venitului;


- informaiile folosite n fiecare din aceste abordri trebuie s fie

obtinute de pe pia. Abordarea prin cost, n funcie de aplicarea sa,poate sau nu s produc o indicaie a valorii de pia. Evaluri care au la baz valori diferite de valoarea de piaa. Aceste evaluri utilizeaz metode care iau n considerare unitatea economic sau funciunile unui activ, altele dect capacitatea acestuia de a fi cumprat i vndut pe pia.Aceste evaluri trebuie: - s includ definiia valorii aplicate n evaluare (valoare de utilizare, valoare de exploatare, valoare de asigurare, valoare de recuperare, valoare de lichidare, valoare special etc.); - sa utilizeze procedurile corespunztoare si s analizeze suficiente informaii pentru efectuarea unei estimari rezonabile a valorii. In cazul evalurilor nebazate pe piaa, n raportul de evaluare trebuie s se mentionat faptul c valoarea obinut nu va fi interpretata ca valoare de piaa. f)Dintr-un alt unghi metodele de evaluare pot fi grupate in: - metode aa zise clasice; sunt cele care se aplic, de regul, la ntreprinderile necotate; - metode bursiere, sunt cele care se aplic, de regul, la ntreprinderile ale cror titluri sunt tranzacionate pe o pia reglementata.

Clasificarea nu este rigid, n practica fiind chiar recomandat abordarea concomitent att prin metode clasice ct si prin metode bursiere n vederea susinerii sau nlturrii unora din ipotezele avute n vedere la evaluare. Subiect 5: . Rolul diagnosticului in evaluarea intreprinderii Expertul evaluator trebuie sa neleag realitile din ntreprindere: s aib permanent in vedere i s considere c toate informaiile-bilan, statistici, evidene de orice fel - nu nonstituie dect imagini ale unei realiti, iar datoria lui este s afle realitatea nsi; numai astfel se ptrunde n intimitatea ntreprinderii dup care estimarea valorii nu este dect o chestiune de metodologie. De exemplu, la o fabrica de nclminte, statisticile arat realizarea produciei prevzute, bilanul contabil reflect un stoc etc; dar acestea sunt doar imagini: analiza diagnostic arat c stocul e format din pantofi pentru brbai, numerele 44-46, din care se vinde doar pereche pe luna; expertul evaluator va trebui s retina aceast realitate cu toate consecinele care decurg. Tot astfel, la o ntreprindere industrial, puternic imobilizata statisticile arata preocuparea conducerii pentru dezvoltarea factorului investiional, bilanul contabil reflect valoarea contabila a instalaiei de baza pus recent n funciune etc...; analiza diagnostic arata ns c ntreprinderea a introdus n costuri amortizarea fiscala (beneficiind i de facilitatea de 20% n primul an) si nu amortismentul tehnieocconomic realizat: expertul evaluator va trebui s retina aceasta realitate cu toate consecinele care decurg din distorsiunile existente ntre valoarea contabila si valoarea economica a instalaiei de baz. Se consider c, n evaluarea unei ntreprinderi, diagnosticului de evaluare i se atribuie cca. 80% din resursele necesare iar calculelor propriu-zise de evaluare cca 20%. Diagnosticul de evaluare permite identificarea factorilor de risc i stabilirea ipotezelor de evaluare, anticiparea viitorului ntreprinderii. Diagnosticul de evaluare permite alegerea metodelor de evaluare a ntreprindeni si tot el poate explica diferenele dintre valorile determinate de evaluatori diferiti. Diagnosticul trebuie s cuprind toate laturile si sectoarele activitii si toate funciile ntreprinderii scond n evidena oportunitile, atuurile si factorii de succes ai ntreprinderii, pe de o parte, i ameninrile, slbiciunile ntreprinderii, pe de alta parte. Subiect 6: Valoarea de piaa este suma estimata pentru care o proprietate va f schimbat, la data evalurii, ntre un vinzator hotarit sa vnd proprietatea in condiiile pietei, la cel mai bun pre obtenabil si un cumparator decis ,cu pret determinat obiectiv ,dupa o activitate de marketing corespunzatoare ,in care partile au actionat in cunostinta de cauza,prudent si fara constringere. Subiect 7: Valoarea just reprezint preul la care un bun ar putea fi schimbat ntre un cumprtor si un vnztor, normal informai si interesai ntr-o tranzacie echilibrat. Subiect 8: Valoarea actual se obine corectnd valoarea de origine cu inflaia care a avut loc de la data achiziiei cu coeficientul de nvechire (care cuprinde uzura fizic, uzura moral i uzura funcionala). Subiect 9: Valoare de origine, de achiziie, de inventar sau istoric este dat de totalitatea costurilor necesare pentru achizitionarea si punerea bunului sau a activului n stare de folosire sau de utilizare. Subiect 10: Valoarea de utilizare este valoarea pe care o anumit proprietate o are pentru o utilizare specifica si pentru un anumit utilizator, de aceea nu este in relatie cu piata; se refer strict la valoarea cu care o anumit proprietate contribuie n ntreprinderea

din care face parte, fr a avea in vedere cea mai bun utilizare a proprietii sau suma de bani ce poate fi obinut in urma vnzrii sale. Standardul internaional de contabilitate IAS 36 definete valoarea de utilizare ca fiind valoarea actuala a fluxurilor viitoare de numerar ce se ateapt s fie generate din utilizarea continu a unui activ si din cedarea lui la .siarsitul duratei de viat util. Subiect 11: Evaluarea intreprinderii este necesara in numeroase momente ale existentei sale: Decizia de achizitie sau vinzare de actiuni;fuziuni-achizitii;preluarea unor participatii;asocierea cu parti ale intreprinderii,etc... Subiect 12:In cazul procesului de privatizare avind in vedere ca se vinde o proprietate de stat prin anume reprezentanti mai mult ori mai putin interesati de pretul real ce poate fi obtinut din vinzare ,se impune evaluarea intreprinderii avind drept scop estimarea valorii acesteia de catre un expert evaluator ca persoana neutra calauzita de codul de etica si deontologie profsionala m,valoare ce va asigura un reper obiectiv pe parcursul tranzactiei cu scopul ,de a obtine un pret de vinzare cit mai bun. Subiect 13: Diagnosticul juridic Obiective: > aprecierea riscurilor inerente situaiei juridice a ntreprinderii, > analiza patrimoniului conducerii ntreprinderii. Mijloace de realizare: A. Punerea n lucru a chestionarului de diagnostic juridic, care cuprinde: > drept comercial, cu subrubricile: - acte i contracte privind modul de exploatare (fond comercial, locaii, concesiuni, licene* contracte de f ranciza); - acte si contracte privind situaia imobiliar (acte de proprietate, leasing, nchirieri, expertize recente privind evaluarea); - acte si contracte privind alte imobilizri (titluri de participare, mrci si brevele etc.); - acte si contracte privind finanarea pe termen mediu si lung (credite bancare, linii de credit); - asigurari(contracte de asigurari,obiect,riscuri asigurate); > drept social cu subrubricile: - existenta contractelor de munca,ROF,ROI; - data ultimului control al organismelor sociale; - partenerii sociali(sindicate,conflicte sociale,etc...) > drept fiscal cu subrubricile: - analiza regimului fiscal al intreprinderii;particularitati; - data ultimului control fiscal si constatari. >drept societar cu subrubricile:

- analiza documentelor juridice generale(registre AGA,CA,etc...); - tinerea la zi a documentelor juridice generale. Subiect 14: . Diagnosticul comercial Obiectiv: Poziionarea ntreprinderii sau a activului n pia. Mijloace de realizare: Punerea n lucru a chestionarului de diagnostic comercial. care cuprinde subrubricile: - poziia strategic a ntreprinderii (situaia sa generala ncomparaie cu mediul economic, cu sectorul cu piaa sa); - piaa (localizarea i descrierea pieii); - clientela ntreprinderii (numr, repartizarea, clieni strategici, clieni ru platnici, fragilitatea relaiilor cu clientela etc... - produsele (gama, pnidusc cu marj ridicat si cu marj redus, rennoirea produselor, politica de cercetare si dezvoltare, brevetele deinute de ntreprindere); - politica de preuri (competitivitatea preurilor, existena unor restricii legate de reglementri de distribuie, colturi de producie, concuren); - distribuia (reiea de distribuie, cheltuieli de marketing,fora de ptrundere .i de adaptare, service asigurai etc.); - publicitate si promovare. Concluzii: > puncte lari; > puncte slabe.

Subiect 15: Diagnosticul tehnic, tehnologic i de exploatare. Obiectiv: Evaluarea msurii n care mijloacele de producie rspund nevoilor actuale sau viitoare ale ntreprinderii. Mijloace de realizare: Punerea in lucru a chestionarului si o descriere a profilului cadrelor din intreprindere(structura multicriteriala a personalului,conducere,aspecte sociale). Concluzii: >puncte tari; >puncte slabe. Subiect 16: Diagnostic financiar-contabil Obiective:

fiabilizarea valorilor contabile retinute;


aprecierea ajustarilor contabile cauzate fie de politicile fiscale fie de cele contabile;

Aprecierea rezultatelor; Exploatarea si echilibrele financiare; Studiul resurselor si utilozarilor. Mijloace de realizare: cunoasterea principiilor si metodelor contabile proprii sectoruluin de activitate si aplicate de intreprindere;
elaborarea diferitelor situatii necesare pentru analiza si diagnostic(tabloul

definantare,bilant functional,tabloul SIG,etc...); analiza ratiourilor; evaluarea riscurilor prin metoda scorurilor;
punerea in lucru a chestionarului de diagnostic contabil(balante,trezorerie,conturi

clienti,,stocuri,valori mobiliare si de plasament,amortismente,imprumuturi,impozite,datorii,etc...). Concluzii: puncte tari; puncte slabe.

Subiect 17: Evaluarea are doar ca punct de plecare bilanul contabil, ea realizndu-se pe baza unui bilan de calcul, teoretic, abstract, elaborat de experi exclusiv in acest scop - bilanul economic respectiv bilanul care cuprinde att patrimoniul ntreprinderii, exprimat n valori economice, ct si profitul pe care ntreprinderea este apta a- 1 degaja n condiiile pietii din care face parte. Trecerea de la bilanul contabil la bilanul economic pentru evaluare se realizeaz cu ocazia elaborrii a doua lucrri indispensabile oricrei evaluri, respectiv determinarea activului net corijat al ntreprinderii (ANC si deterrninarea capacitii beneficiare a ntreprinderii (CB). Vorbind despre o metodologie de evaluare a ntreprinderii. specilistii consider c ntr-un fel sau altul orice metoda de evaluare presupune efectuarea prealabila a unor lucrari de determinare a - ceea ce este cunoscut sub denumirea de componentele fundamentale alu unei evaluri - activului net corijat, capacitii beneficiare si ratei de actualizare care au ca punct de plecare bilantul contabil. Subiect 22: substractiva ; aditiva. Subiectul 23:
-

metoda susbstractiva de clcul care const n scderea din totalul activelor

reevaluate corijate a tuturor datoriilor ntreprinderii; Subiectul 24: - metoda aditiv care const m udugarea la capitalurile proprii ale ntreprinderii a tuturor influenelor rezultate din nlocuirea valorilor coniabiJe cu valorile economice ale elementelor din bilanul ntreprinderii. Subiectul 25: Prin valoare substanial bruta (VSB) se nelege activul reevaluat n ipoteza continurii activitii, plus valoarea bunurilor folosite de ntreprindere fr a fi proprietara acestora, minus valoarea bunurilor care desi sunt nregistrate n patrimoniul ntreprinderii nu sunt folosite din diverse cauze (nchiriate etc...). Valoarea substanial bruta redus (VSBr) este valoarea substaniala brut din care s-au dedus obligaiile nefinanciare. Valoarea substanial net (VSN) se idemifica activului net corijat, fiind egala cu valoarea substanial brut din care se deduc toate datoriile. Valorile substaniale nu sunt valori de tranzacie; ele se folosesc n metodele de evaluare bazate pe combinaia patrimoniu-re ntlabilitate. Subiectul 27: Rata de actualizare este un element al pieei financiare introdus n calculul parametrilor economia si indicatorilor financiari de ctre operatorii din piata de bunuri si servicii. Fr a intra n detaliile doctrinei economiei de pia referitoare la rolul pieei financiare pentru economia real, menionam totui c acest rol este strict legat de proprietatea singurei mrfi existente n piata financiar - banii, aceea c stnd, aduce beneficii, spre deosebire de mrfurile din piaa de bunuri si servicii, care, stnd, aduc pierderi. Subiectul 28: Actualizarea se realizeaz si se exprim prin doua tehnici speciale dup cum este luat n calcul factorul timp. si anume: - dac factorul timp este luat n calcul din direcia trecut-prezent-viitor, tehnica se numete de capitalizare sau de fructificare. Regula capitalizrii sau fructificrii este urmtoarea: o sum X cheltuit n trecut (sau n prezent) are ca echivalent n prezent (sau n viitor) suma Y, numai dac pe X o amplificm cu (l -h )":n care n = numrul de ani si i rata de capitalizare sau de fructificare. Dup cum un obiect cu ct se apropie mai mult cu att pare mai mare, tot aa o suma care valora acum un an l .000 lei, astzi valoreaz l .050 lei, dac avem n vedere costul (dobnda) de 5% pe an; dac factorul timp este luat n calcul din direcia viitor-prezent-trecut, tehnica se numete de actualizare propriu-zis. Regula actualizarii propriu-zise este urmtoarea: o sum prevzut a fi cheltuit n viitor peste n ani, Y are ca echivalent n prezenl (sau n trecut) suma X numai dae pe Y o amplificm ca mai jos:

n care n = numrul de ani i i rata de actualizare. Dup cum un obiect cu ct este mai ndeprtat cu att pare mai mic, tot aa o sum de 1.000 lei pe care i vom pune peste l an la un cost al absenei acestei sume de 5%/an (dobnd) valoreaz astzi 952,40 lei.

Actualizarea nu are nimic direct cu devalorizarea sau cu inflatia; pur si simplu are n vedere faptul c leul de azi nu esle egal cu leul de ieri i nici cu leul de mine, deoarece aceast sum, investit, mi aduce ceva n plus; acest ceva poate fi mai mare sau mai mic dect dobnda pietii.

Subiectul 29: Pentru determinarea ratei de capitalizare de fructificare sau de actualizare, pot fi folosite teoretic mai multe metode:
1. Rata egal cu dobnda la mprumutul de stat poart denumirea de rata de

baz. rat fr riscuri sau rat neutr de plasament a disponibilitatilor pe piata financiara.
2. Rata egala cu dobinda practicata de banca centrala;ca marime este egala cu

precedenta plus o prima de risc. 3. Rata egala cu media dobinzilor practicate de bancile comerciale; 4. Rata egala cu media tuturor dobinzilor practicate pe piata financiara(cele de mai sus). Subiectul 30: Actualizarea este un instrument prin care se asigur comparabilitatea unor indicatori financiari si parametri economici ce se realizeaz in perioade diferite de timp. Actualizarea sumelor reprezint un ansamblu de calcule menite s masoare valoarea actual a unei sume de bani viitoare sau trecute care depind de doi parametrii eseniali: duraa temporal reinut si rata dobnzii luat n calcul pentru a msura indisponibilitatea sumei in prezent. Actualizarea nu are nimic direct cu devalorizarea sau cu inflatia; pur si simplu are n vedere faptul c leul de azi nu esle egal cu leul de ieri i nici cu leul de mine, deoarece aceast sum, investit, mi aduce ceva n plus; acest ceva poate fi mai mare sau mai mic dect dobnda pietii. Subiectul 32: Costul capitalului propriu al unei intreprinderi Ccp se determina in baza relatiei: Ccp= Rn+(Rr-Rn).b Rn-rata riscurilor interne si externe; Rr-Rn - prima de risc a intreprinderii; b-coeficientul de volatilitate a intreprinderii,a actiunilor intreprinderii; b>1 -sem,nifica faptul ca o variatie de + 1 % a indicelui general al pietei determina o variatie mai mare de + 1 a rentabilitatii actiunii intreprinderii; b<1 - exprima o variabilitate degresiva a actiunilor intreprinderii; b=1 - variatia rentabilitatii generale genereaza aceeasi variatie a rentabilitatii actiunii.