P. 1
referat-forme,metode și instrumente de evaluare

referat-forme,metode și instrumente de evaluare

|Views: 425|Likes:
Published by Lucas Silvea

More info:

Published by: Lucas Silvea on Nov 27, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/16/2014

pdf

text

original

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat B.P.Hașdeu din Cahul Facultatea Filologie și Istorie

Referat
TEMA: Forme, metode și instrumente de evaluare

A îndeplinit: studenta anului I gr.PÎP-1102 Lucaș Cornelia Coordonator: lector universitar Iuzu Iulianna

Cahul 2012

Notarea și sisteme de notare a) Definirea notării b) Sisteme de notare 6. Bibliografie . 3.Cuprins 1. 2. Metode de evaluare a) Clasificarea metodelor de evaluare b) Metode tradiționale de evaluare c) Metode complementare de evaluare 7. 4. Definirea educației Operațiile evaluării didactice Funcțiile evaluării didactice Formele evaluării didactice a) b) c) d) Criterii de clasificare a evaluării didactice Evaluarea inițială Evaluarea continuă/formativă Evaluarea finală 5. Instrumente de evaluare 8.

Decizia prelungeşte actul aprecierii într-o notă. care constă în atribuirea de simboluri (cifre. se determină măsura în care au fost atinse obiectivele stabilite. Colaborînd părerile mai multor specialişti.). emiţându-se o judecată de valoare. etc.1. Definirea evaluării Evaluarea este o componentă importantă a procesului educaţional. litere. cum evaluăm?. Scopul evaluării este perfecţionarea procesului educaţional. calificative) unor elemente care constituie obiectul măsurării (subiecți.). hotărâre. ce evaluăm?. caracterizare. cuprinde trei etape principale:  Măsurarea .  gradul de adecvare a acestora în raport cu specificul fenomenelor măsurate. după părerea unor specialişti. iată definiţia evaluării dată de prof. în funcţie de rezultatele obţinute.  Aprecierea acestor rezultate pe baza raportării lor la un sistem de valori. recomandare şi vizează măsuri de îmbunătățire a activității în etapele următoare. descriptori de performanţă. Obiectul măsurării trebuie definit în mod clar prin comportamente sau caracteristici observabile. precum: de ce evaluăm?.” Evaluarea este un însoţitor aproape permanent al procesului de predare-învăţare. Prin intermediul evaluării. pe cine evaluăm?. a unor criterii unitare . avînd. cui foloseşte evaluarea? etc. Constantin Cucoş în lucrarea „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”: „Evaluarea şcolară este procesul prin care se delimitează. 2. Operațiile evaluării didactice Evaluarea. dr. permiţînd luarea unor decizii ulterioare. însuşiri). cine evaluează?. o pondere de circa 40% în cadrul procesului educaţional. 3. teste etc. ar trebui să răspundă la o serie de întrebări. ca activitate în sine. Exactitatea măsurării este în funcție de:  calitatea instrumentelor utilizate (probe. (bareme de corectare şi notare.  capacitatea evaluatorului de a exprima cu ajutorul numerelor ceea ce este caracteristic  fenomenelor vizate. caracteristici. Funcțiile evaluării didactice Evaluarea îndeplineşte funcții sociale şi pedagogice: . O definiţie completă a procesului de evaluare. Calitatea aprecierii este dependentă în mare măsură de experiența şi trăsăturile personalității evaluatorului.demers evaluativ cantitativ. Actul evaluării presupune două momente relativ distincte: măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare.  Formularea concluziilor și adoptarea deciziilor educaționale adecvate în urma interpretării rezultatelor obținute. de gradul de pregătire docimologică a acestuia. când evaluăm?. se obţin şi se furnizează informaţii utile.

care măsoară performanţele individuale ale elevului la un obiectiv specific educaţional. Cunoscând performanțele elevilor putem aprecia dacă activitățile proiectate şi-au atins scopul.  după sistemul de referință privind emiterea judecăților de valoare asupra rezultatelor evaluate:  evaluarea criterială. Organizarea în funcție de performanțele elevilor. reconsiderarea strategiilor didactice. când se verifică un volum mai mare de cunoştinţe.  evaluare globală. de a afla dacă întreaga clasă se . Funcțiile evaluării (după Chiş. în special a celor dintre profesor şi elev. Evaluarea şanselor şi optimizarea stilului de muncă.  evaluarea normativă. Interpretarea rezultatelor în termenii capacităților proprii şi optimizarea autoevaluării. Pentru elev Aprecierea nivelului de pregătire atins şi raportarea rezultatelor la cerințele profesorului. care compară performanţele unui elev cu ale altora și permite de a determina poziţia relativă a elevului în clasă. deprinderi. priceperi. dozarea efortului. Anticiparea progresiei elevilor. Stimularea sau diminuarea efortului în funcție de dinamica rezultatelor. 2. să confirme sau să infirme acumularea de către cei instruiți a cunoştințelor şi abilităților necesare unei activități social-utile.  după criteriul obiectivității în notare:  evaluare obiectivă şi subiectivă. Evidențierea şi interpretarea lacunelor existente în pregătirea elevilor. Diagnostică Diagnostică Motivațională 4. identificarea cauzelor. Analiza rezultatelor şcolare oferă societății posibilitatea să se pronunțe asupra învățămîntului ca subsistem. Formele evaluării didactice a) Criterii de clasificare a evaluării didactice Există mai multe criterii de clasificare a formelor evaluării:  după cantitatea de informație verificată:  evaluare parțială prin care se verifică secvenţial un volum redus de cunoştinţe şi achiziţii comportamentale. abilităţi.) Funcțiile evaluării Constatativă Pentru profesor Indicator de bază al gradului de optimizare a predării şi învățării.1. V. Din punct de vedere pedagogic evaluarea oferă informații referitoare la relațiile dintre componentele interne ale procesului educațional.

dezvoltă capacitatea de autoevaluare. care reprezintă premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire. Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operaţionale. ajutînd elevul şi profesorul să-şi adapteze activitatea viitoare la condiţiile concrete ale instruirii. Prezintă avantajul că stimulează sistematic elevii pentru activitatea de învăţare. generează relaţii de cooperare între profesor şi elevi. cultivă motivaţia învăţării. previne acumularea de goluri în pregătire. Datele obţinute prin evaluarea iniţială sunt valorificate în elaborarea noului program din perspectiva adecvării acestuia la posibilităţile reale ele elevilor. nivelul dezvoltării competenţelor şi abilităţilor. feed-back-ul obţinut este operativ. înlătură stările de nelinişte şi stres întâlnite la elevi în cazul evaluării sumative.  după momentul în care se realizează se pot distinge trei forme de evaluare:  inițială care se face la începutul unui program de instruire.  autoevaluare.  continuă / formativă care se realizează pe tot parcursul procesului instructiveducativ. efectuată de subiectul însuşi asupra propriului progres. dar şi în condiţiile în care educatorul preia spre instruire şi educare un colectiv de elevi al cărui potenţial nu-l cunoaşte.înscrie în limitele unei norme stabilite la nivelul unităţiide învăţămînt sau la nivelul ţării. Permite cunoaşterea efectelor instruirii după fiecare secvenţă. Evaluarea continuă/formativă se realizează. c) Evaluarea continuă/formativă Evaluarea continuă/formativă însoţeşte întregul parcurs didactic secvenţă cu secvenţă. oferind informaţii cu privire la condiţiile în care elevii vor putea rezolva sarcinile de învăţare ale noului program. Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui ciclu de învăţământ. probe scrise sau practice.  după agenții evaluării:  evaluarea internă efectuată de aceeaşi persoană /instituţie care realizează efectiv şi activitatea de instruire(de exemplu profesorul clasei). pentru reuşita viitoarei activităţi didactice. precum şi o funcţie predictivă. de . contribuind la “învăţarea deplină”. În acest fel se constituie într-un mijloc eficient de prevenire a rămînerilor în urmă la învăţătură şi a eşecului şcolar. de bilanț) ce se realizează la încheierea unei etape mai lungi de instruire. Evaluarea iniţială se poate realiza prin examinări orale. potenţialul cu care urmează a se integra în activitatea viitoare. la începutul unui an şcolar. mai util şi eficient. b) Evaluarea inițială Evaluarea inițială se realizează la începutul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregătire al elevilor.  evaluarea externă realizată de o persoană sau instituţie diferită de cea care a asigurat realizarea efectivă a procesului de învăţământ . identificarea eventualelor neajunsuri şi astfel creează posibilitatea de a se adopta prompt măsuri de ameliorare a activităţii de învăţare. permiţînd verificarea sistematică a tuturor elevilor din tot conţinutul esenţial al instruirii. Îndeplineşte funcţia de diagnosticare (evidenţiază dacă elevii stăpînesc cunoştinţele şi abilităţile necesare parcurgerii noului program). Prin evaluarea iniţială se identifică volumul de cunoştinţe de care dispun elevii. gradul de stăpînire şi aprofundare a acestora.  finală (sumativă.

Oferă informaţii utile asupra nivelului de performanţă atins de elevi în raport cu obiectivele de instruire propuse. Notarea se realizează: 1) prin raportarea la cerințele programei (criteriile de apreciere vor fi raportate la standarde unice). a unui semn. actul de decizie asumat de cadrul didactic față de performanțele. şi nu la alte comportamente ale elevului la ora de matematică). valabilă atunci când exprimă în modul cel mai just obiectul pe care îl măsoară (se referă. ciclu de învăţămînt). atunci când. 2) prin raportare la grup (la ceilalți membri ai clasei şi la nivelul de exigențe stabilit pentru aceştia). Ea se poate organiza şi după unele lecţii al căror conţinut reprezintă „cheia înţelegerii” întregului capitol.regulă. de regulă.  notarea este fidelă. Nota este un indice care corespunde unei anumite realizări a randamentului şcolar. Prin intermediul ei se realizează verificarea prin sondaj a conţinuturilor învăţării. de obicei. de clasificare a elevilor. Prin această formă de evaluare rezultatele se apreciază prin raportare la obiectivele generale urmărite prin predarea disciplinei de învăţământ. la achizițiile cunoştințelor şi deprinderilor de matematică. acestea resimţindu-se după o perioadă mai îndelungată. specifice domeniului educației în diferite forme exprimate prin cifre. insistîndu-se pe elementele fundamentale. corectă. 3) notarea individualizată (raportarea rezultatelor obținute de elevi la rezultatele anterioare ale acestora). Aceasta diferă după specificul disciplinei evaluate: . atât la acelaşi evaluator în momente diferite. Poate genera în rândul elevilor atitudini de nelinişte şi stres şi. pe sisteme de lecţii. rezultatele obținute de elevi. la încheierea unei perioade mai lungi de instruire (încheierea unui semestru. consumă o parte considerabilă din timpul alocat instruirii. Pentru că nu însoţeşte procesul de învăţământ secvenţă cu secvenţă are efecte reduse asupra activităţii instructiv-educative. scoruri etalonate. Notarea și sisteme de notare a) Definirea notării Notarea reprezintă o componentă a evaluării. simboluri. de exemplu. 5. care reprezintă unităţi logice de structurare a conţinuturilor învăţării. teme. Exercită în principal funcţia de constatare a rezultatelor. cât şi la evaluatori diferiți. 2000). capitole. calificative. an şcolar. Notarea este un act de ataşare a unei etichete. se urmăreşte în ce măsură elevii au capacitatea de a opera cu cunoştinţele de bază însuşite. pentru următoarele serii de elevi. Nota şcolară traduce evaluarea unei performanțe sau a unei conduite. în acelaşi timp. norme (De Landsheere. şi şi-au format abilităţile vizate pe parcursul derulării programului de instruire. apud Cristea. d) Evaluarea finală/sumativă Evaluarea finală/sumativă se realizează. va conduce la o apreciere identică. în plus. Notarea este asociată cu validitatea şi cu fidelitatea:  notarea este validă. la un anumit rezultat al învățării. repetată.

sub ce formă. Conceptul de strategie de evaluare reflectă tendinţa de extindere a acţiunilor evaluative: de la verificările tradiţionale la evaluarea proceselor şi condiţiilor de desfăşurare a activităţii didactice. utilizat în Anglia şi S. atitudini. 4) sistemul prin calificative („Foarte bine”. a situaţiilor de instruire/învăţare.A. asociind literelor anumite calificative: „A” . Metode de evaluare a) Clasificarea metodelor de evaluare Evaluarea ne permite să ne pronunţăm “asupra stării unui fapt. probleme de planificare şi organizare a muncii. prin compartimentarea cuantumului de cunoştințe. deprinderi.. Desigur. economică. „C” .„satisfăcător”. „D” . „Suficient”.„excelent”. . potrivit funcţiilor managementului modern.) pentru atingerea obiectivelor stabilite pe termen lung sau mediu. b) Sisteme de notare Modalități convenționale de apreciere a rezultatelor învățării. b) metode complementare de evaluare. „B”. „B” . prin strategie se înţelege ansamblul de acţiuni întreprinse într-o organizaţie (militară. originalitatea etc. „E” .„nesatisfăcător” (notele „A”. deci un pronunţat spirit de previziune. cu ce metode şi mijloace. „Insuficient”). 1-13 în Danemarca etc.„slab”. în funcţie de concluziile desprinse.„bine”. Aşadar.. toate acestea avînd însă un caracter anticipativ. „Bine”.„mediu”.U. 1-20 în Franța. Strategia de evaluare denotă modul de integrare a acţiunii de evaluare (realizabilă prin operaţiile de măsurare-apreciere-decizie) în structura de funcţionare a activităţii didactice/ educative. verificate prin detalierea unor câmpuri de probleme ce urmează a fi apreciate (fondul. discipline exacte – notarea se face după bareme. a stabili o strategie de evaluare în învăţământ echivalează cu a fixa când evaluezi. cu scale diferite: 1-10 în România. din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic). cu bile colorate. deosebit de variate în practica şcolară: 1) sistem de notare numeric. 3) sistemul binar (admis sau respins). Acestea se pot grupa în două mari categorii: a) metode tradiționale de evaluare . proces la un anumit moment. educaţională etc. cum valorifici informaţiile obţinute etc. „C” şi „D” sunt note de trecere). „F” . de cooperare în cadrul organizaţiei sau cu alte organizaţii etc.. cu bătaie lungă. „ Strategiile schiţează evantaiul modalităţilor practice de atingere a ţintei prevăzute şi au valoarea unor instrumente de lucru. forma. în final. 2) sistem literal.). cu diplomă de merit etc. În sens larg. Strategia vizează asigurarea şi pregătirea resurselor umane şi materiale. Teoria şi practica pedagogică acreditează o gamă largă de metode de evaluare. profesorul pe cea de predare iar directorul strategia managerială. prin acordarea unui punctaj fix pentru fiecare secvență îndeplinită (standardizată).” Ioan Cerghit 6.  discipline umaniste – notarea se face analitic. „Cum laudae”). elevul îşi va modifica strategia de învăţare. cu aprecieri formulate în limba latină („Magna cum laudae”.

b) probele scrise. capacitatea de comunicare verbală) avantaje  permit comunicarea directă profesor-elevi. a) Probele orale chestionarea/examinarea orală) reprezintă metoda de evaluare cel mai frecvent folosită.de a determina nivelul achiziţiilor elevului în raport cu un obiectiv fixat. Conversaţia poate fi individuală.  oferă posibilitatea de a alterna tipul întrebărilor şi gradul lor de dificultate în funcție de  claritatea răspunsurilor. frontală sau combinată. calitatea exemplelor şi argumentelor etc. starea de moment a examinatorului sau a elevului etc. astfel că eventualele erori sau neînțelegeri ale elevilor pot fi  clarificate şi corectate imediat. Opțiunea pentru probele orale se bazează pe:  obiectivul evaluării  numărul de elevi  timpul disponibil. Se realizează printr-o conversaţie între profesori şi elevi. utilizarea corectă a termenilor. coerență. În categoria metodelor tradiţionale sînt incluse: a) probele orale. precum şi spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare.  oferă un feed-back rapid.  diversificarea întrebărilor. în altele .  dezvoltă capacitatea de exprimare orală a elevilor. b) Metode tradiționale de evaluare Metodele tradiționale de evaluare au primit această denumire datorită consacrării lor în timp şi utilizării lor frecvente în practica didactică. ca de exemplu: gradul diferit de dificultate al întrebărilor de la un elev la altul.  acordarea timpului de aşteptare între întrebare şi răspuns. Se recomandă a fi utilizate mai ales în cazul disciplinelor care au ca obiectiv formarea unor capacităţi şi abilităţi dificil de surprins prin intermediul altor metode de evaluare (de exemplu.) şi de modul de prezentare a acestuia (claritate.Evaluarea este realizată întotdeauna cu un anumit scop. concizie etc. Evaluarea răspunsurilor are în vedere criterii legate de conținut (corectitudinea şi complexitatea informației.  specificul disciplinei etc. Eficiența probelor orale depinde de:  claritatea şi logica întrebărilor adresate de profesor. c) probele practice.  tactul profesorului în a adresa întrebări ajutătoare atunci când situația impune acest lucru.). Diversitatea situaţiilor educative.  evaluarea poate fi influențată de diferite circumstanțe.  un comportament nonverbal de susținere şi încurajare a elevilor etc. . în alte situaţii se urmăreşte obţinerea unor informaţii generale despre performanţe în contextul dezvoltării preconizate şi al devierilor posibile. prin care se urmăreşte a se obţine informaţii cu privire la volumul(cantitatea) şi calitatea instrucţiei. Există situaţii în care se impune identificarea abilităţii elevilor de a executa acţiuni necesare pentru rezolvarea unei probleme specifice. în unele cazuri apare necesitatea de a compara performanţele elevilor. limite  necesită mult timp (metode cronofage).

Lucrările scrise semestriale (teze) se pregătesc. examene etc.  nu este posibilă orientarea elevilor prin întrebări ajutătoare către un răspuns  corect. fără ambiguități sau cu intenția de a-i induce în eroare pe elevi. Lucrările scrise de control curent (extemporale) se administrează la lecţia curentă. organiza. aplicative. prezentare grafică) şi factorul personal (originalitate. forma acesteia (stil. teste. avantaje  într-un timp relativ scurt se evaluează un număr mare de elevi. prin lecţii de recapitulare şi sistematizare şi evaluează un volum mai mare de cunoştinţe. gradul de stăpînire a unor priceperi şi deprinderi. deoarece rezultatele sunt raportate la criterii unice  de evaluare. permit identificarea aptitudinilor şi talentelor elevilor. sistematiza materia asimilată în alte structuri decît cele folosite în predare şi să abordeze anumite cunoştinţe din perspective noi.  obiectivitate mai mare a evaluării. ci şi evaluarea capacității elevilor de a opera cu acestea. dacă este posibil.  sarcinile de lucru să fie formulate clar. Lucrările de control la sfârşitul unui capitol se aplică în cadrul evaluării formative. Urmăresc triplu scop: verificarea modului în care elevii şi-au însuşit lecţia de zi. Se aplică în special atunci când se urmăreşte evaluarea conţinutului experimental şi practic al instruirii.acoperirea necesarului de note. Reţinem că probele scrise datorită numeroaselor avantaje pe care le prezintă câştigă tot mai mult teren în practica evaluării.b) Probele scrise sînt o modalitate de a elabora şi de a exprima idei în scris. Se recomandă ca în cazul tezelor să se formuleze subiecte de sinteză care să permită să se verifice posibilităţile elevilor de a prelucra. lucrările semestriale (teze). Reprezintă şi o modalitate importantă de dezvoltare a unor competenţe generale şi specifice.. limite  oferă un feed-back mai slab deoarece momentul în care se corectează erorile este  întârziat în timp.  să se facă cunoscute elevilor baremele de corectare şi notare. Exemple: probele . formarea la elevi a obişnuinţei de a învăţa sistematic.  uneori răspunsurile nu redau nivelul real de pregătire al elevului (se poate copia). Evaluarea cu ajutorul probelor scrise impune cîteva cerințe:  subiectele formulate să se regăsească în tematica recomandată de programă şi manual. de regulă. Folosite în combinaţii optime cu probele de verificare orală şi practică pot conduce la creşterea eficienţei actului evaluativ. concretizate în lucrări de control curente. ortografie. Aprecierea în cadrul acestor probe are un grad ridicat de obiectivitate şi este uşurată de faptul că se finalizează într-o serie de produse ce pot fi analizate prin raportare la criterii obiective precise. dar oferă şi informaţii cu privire la însuşirea conţinutului conceptual. originale.  diminuează stările de stres şi îi avantajează pe elevii timizi care se exprimă defectuos în  cazul unei evaluări orale. c) Probele practice se folosesc pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunoştinţe teoretice în rezolvarea unor probleme practice. durează 10-15 minute şi cuprind un număr redus de întrebări. impact). fără intervenția profesorului. Criteriile de apreciere a probelor scrise vizează: conținutul lucrării.  în formularea subiectelor să se aibă în vedere nu doar reproducerea informațiilor. evaluează deprinderi şi priceperi formate în contextul diferitelor discipline de studiu. ocupă un rol de prim rang în verificarea nivelului de pregătire al elevilor. Oferă informaţii privind calitatea demersului didactic şi efectele sale exprimate în nivelul de pregătire al elevilor. Verifică în ce măsură obiectivele capitolului (obiectivele de referinţă) au fost îndeplinite şi elevii şi-au însuşit conţinuturile esenţiale.

ci şi în dezvoltarea capacităţilor de ordin aplicativ. dezvoltîndu-le gîndirea logică. conduită morală.  formula şi verifica ipoteze cu privire la problema luată în studiu. În cazul în care investigaţia se desfăşoară pe echipe/în grup stimulează .  stabilirea criteriilor. trăsături de personalitate şi implicit pentru calitatea şi eficienţa demersului didactic.  colecta şi organiza date obţinute.  precizarea clară a sarcinilor. interpretările muzicale.  alege şi descrie metodele folosite. creativ. inventivitatea şi originalitatea. Se poate realiza pe parcursul unei ore sau unei succesiuni de ore de curs. chimie. divergentă. Prin intermediul acestei metode se pot evalua multiple aspecte privind capacitatea elevului de a:  defini şi înţelege problema investigată. profesorul obţine prin intermediul acestei metode informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi reacţionare. În categoria metodelor complementare de evaluare sunt incluse: a) observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor. capacitatea de argumentare. sculptură. în situaţii noi şi variate. biologie) şi din ateliere (discipline tehnice). Au un potenţial formativ ridicat şi permit o mai bună individualizare a actului educaţional. a) Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor În activitatea pe care o desfăşoară zilnic la clasă.  folosi procedee diverse pentru a obţine informaţiile necesare. Pentru ca metoda să conducă la obţinerea unor informaţii cu adevărat relevante. foarte important este modul în care acestea sunt înregistrate şi prelucrate.  prezintă rezultatele/concluziile la care a ajuns.susținute la educație fizică. cunoştinţele asimilate. dar foarte importante pentru aprecierea randamentului şcolar. lucrări practice de laborator (fizică. a competenţelor şi abilităţilor de care dispun. Cerințe față de probele practice:  stabilirea probelor practice relevante în raport cu obiectivele de evaluat. Are o contribuţie deosebită nu numai pentru evaluarea propriu zisă. deprinderi. abilităţi de a opera cu respectivele cunoştinţe. Permite cunoaşterea unor performanţe mai greu cuantificabile. b) investigaţia c) proiectul d) referatul e) portofoliul f) autoevaluarea. b) Investigaţia. individual sau pe echipe. normelor de evaluare şi cunoaşterea lor de elevi c) Metode complementare de evaluare Metodele complementare de evaluare se înscriu în categoria acelor strategii de evaluare care urmăresc să ofere elevilor posibilităţi sporite de a demonstra nu numai că au asimilat un ansamblu de cunoştinţe. Este o metodă complementară de evaluare prin care se obţin informaţii cu privire la capacitatea elevului de a aplica în mod original. execuții de desen. dar şi că dispun de priceperi. grafică. Datele observate pot fi colectate în jurnalul sau caietul profesorului şi pot fi utilizate prin asociere cu alte metode de evaluare. susținerea lecțiilor în practica pedagogică etc. familiarizîndu-i pe elevi cu tehnicile investigaţiei ştiinţifice. utile actului evaluativ.  asigurarea echipamentelor şi aparaturii necesare.

de cooperare în rezolvarea unor sarcini colective. punând în valoare aspectele relevante. Criteriile ce vizează calitatea proiectului se referă la aspecte cum sunt: a) Validitatea proiectului vizează gradul în care acesta acoperă unitar şi coerent. 2) colectarea.a. Evaluarea proiectului se face pe baza unor criterii ce vizează calitatea proiectului ca produs şi a unor criterii ce vizează calitatea procesului prin care s-a ajuns la produsul respectiv (activitatea depusă de elev). abordarea interdisciplinară. Realizarea unui proiect presupune parcurgerea mai multor etape: 1) identificarea problemei /temei.  competenţa de a prezenta proiectul realizat. 4) efectuarea proiectului. factual sau analitic. Prin intermediul său se pot evalua capacităţi precum:  capacitatea de a selecta din surse variate lucrările care conţin informaţii utile realizării proiectului (documentare) şi de a le valorifica în mod creator. argumentat). d) Calitatea materialului folosit în realizarea proiectului.  abilitatea de a utiliza corespunzător materialele. . f) Criteriile ce vizează activitatea elevului se referă la felul în care elevul s-a raportat la tema proiectului. calitatea documentării în problema respectivă. 5) prezentarea proiectului. c) Proiectul. mult mai amplă decît investigaţia. recomandată mai ales în cadrul evaluării sumative. partea experimentală este redusă sau nu se poate realiza. datorită specificului disciplinei. Implică abordarea completă a unei teme.  priceperea de a identifica metodele de lucru adecvate îndeplinirii obiectivelor.. c) Elaborarea şi structura proiectului priveşte acurateţea. În cazul în care. la nivelul particularităţilor de vârstă. corectitudinea concluziilor.  abilitatea de a finaliza produsul. relevanţa şi actualitatea acestora. competenţele şi abilităţile de ordin teoretic şi practic şi maniera în care acestea servesc conţinutului ştiinţific. Proiectul permite identificarea şi evaluarea unor cunoştinţe şi capacităţi superioare ale elevilor. prelucrarea şi evaluarea informaţiilor legate de temă. organizarea. de abordare a temei (empiric. Este o metodă complexă de evaluare. semnificaţia datelor colectate ş. îmbracă forma referatului. instrumentele din dotare. consolidarea capacităţii operaţionale a cunoştinţelor şi abilităţilor sociale. e) Creativitatea vizează gradul de noutate pe care-l aduce proiectul în abordarea temei sau în soluţionarea problemei. în acelaşi timp. proiectul trebuie să fie axat pe o temă care să favorizeze transferul de cunoştinţe. fiind. se poate realiza individual sau în grup. bogăţia şi varietatea surselor de informare. rigoarea şi coerenţa demersului ştiinţific. Tema proiectului este propusă iniţial de profesor. Ca metodă de evaluare cu puternice implicaţii în realizarea efectivă a învăţării.interrelaţiile în interiorul grupului şi formează deprinderi de comunicare. în ce măsură a înţeles sarcina. priceperi. modul de prelucrare şi valorificare a informaţiei obţinute din diverse surse bibliografice. dar după ce elevii se deprind cu acest gen de activitate pot să-şi aleagă singuri temele. experimentală. echipamentele. logica şi argumentarea ideilor.  capacitatea de a gândi soluţii alternative şi de a o alege pe cea mai potrivită. abilităţi. deprinderi. logic şi argumentat tema propusă. 3) elaborarea de ipoteze privitoare la soluţia problemei.  priceperea de a opera generalizări. b) Completitudinea proiectului se reflectă în felul în care au fost evidenţiate conexiunile şi perspectivele interdisciplinare ale temei. De obicei cuprinde o parte teoretică şi o parte practică. explicativ. o modalitate de evaluare cu puternice valenţe în direcţia stimulării motivaţiei învăţării.

de minerale. convorbirea.  elaborarea proiectelor de lecție etc. proiecte sau investigații individuale sau de grup.organizatori grafici. referatul sintetizând rezultatele investigaţiei. concluziile la care a ajuns autorul. . parcurgerea materialelor. sinteză. 6) prezentarea şi valorificarea acestuia. 3) formularea titlului. de asemenea. argumentare şi interpretare etc. concluzii desprinse în urma vizitelor. prelucrarea informațiilor). în vedere rezultatele. mostre ale activității elevilor (eseuri. Referatul poate îmbrăca mai multe forme:  sinteză tematică din mai multe lucrări (referat sintetic)  analiza unei lucrări (referat analitic)  prezentarea unei investigații ştiințifice independente. reflectă capacitatea de sistematizare şi ordonare a conținuturilor.). Elevii îşi însuşesc informații şi îşi exersează o multitudine de abilități intelectuale: analiză. efectuate cu ajutorul unor metode specifice (observarea. CD. în acest din urmă caz.Permite urmărirea progreselor înregistrate de elevi în achiziția cunoştințelor pe parcursul unui program de instruire. dischetă. an şcolar sau chiar ciclu de învățământ). Dimensiunea referatului variază în funcție de complexitatea temei abordate (7-8 pagini). precum şi modul de prezentare a acestuia (claritate. fişe de autoevaluare. relevanţa proiectului (utilitate.).  construirea unei machete sau a unui mulaj.  alcătuirea mapelor cu material didactic. coerenţă. referate etc. 4) conceperea planului lucrării. teste de evaluare. numărul de produse). 2) documentarea (selectarea surselor de informație.  modalitatea de prezentare (dosar.El este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale. Portofoliul este întotdeauna personalizat şi particular! Portofoliul poate cuprinde: mostre din probele de evaluare (lucrări de control.). Etapele elaborării unui referat sînt: 1) delimitarea temei. teme pentru acasă. postere.  mărimea portofoliului (limitele minime şi maxime de pagini.conexiuni intra şi interdisciplinare). cum ar fi o temă sau o problemă mai complexă dintr-o temă. capacitatea de creație.  construirea de insectare. alcătuirea unor colecții de roci. ancheta etc. recomandate de profesor. e) Portofoliul Este instrument complex de evaluare a rezultatelor elevului obținute pe durata unui program de studiu (semestru. d) Referatul Referatul este o posibilă probă de evaluare a gradului în care elevii şi-au însuşit un anumit segment al programei. fie pe baza unei investigaţii prealabile. cvintete). ierbare.). stilul de lucru al elevilor. Cerințe de elaborare a portofoliului:  tema propusă sau domeniul din care îşi pot alege subiectul. casetă audio. probe practice etc. 5) redactarea referatului. Produsul final poate fi:  elaborarea de referate sau articole. răspunsuri la chestionare.Se vor avea. capacitate de sinteză etc. video etc. comentariile profesorului asupra rezolvării temelor. excursiilor.

din mai mulţi itemi. Cu cît instrumentele de măsurare: probe orale. Instrumentul de evaluare este o probă. iar rezultatele pot fi înregistrate sub formă de chestionar. 2002).-E. referate. administrat. scrise. comentarii care să reflecte atît punctele forte ale activității elevului. Elevilor le este oferită posibilitatea de selecţie în ceea ce priveşte metodologia şi conţinutul. şi care ierarhizează. după prestaţia de moment sau cumulativă (I. cu atît informaţiile sunt mai concludente. un test de evaluare care „colectează” informaţii.” Ancheta este o cercetare sau o explorare îndreptată asupra unui fapt. T.1999). e) Autoevaluarea Este o metodă prin care se urmăreşte construirea imaginii de sine a elevului. chestionare etc. structura cerută: obiective. 1995. problemă etc. sublinia că “Judecăţile de autoevaluare constituie un factor important în dezvoltarea psihologică a omului. Instrumente de evaluare Pentru ca metodele de evaluare. fie că sunt tradiţionale sau complementare. Este util în special atunci când sunt necesare dovezi ale abilităţilor de procesare sau ale învăţării prin experienţă.). psihiatru şi expert în problemele autoevaluării. cuprins.  comportamentul înregistrat este evaluat statistic prin raportare la cel al unui grup determinat de indivizi. lucrări de sinteză. Instrumentul de evaluare se compune.Holban.).. îndeosebi atunci când răspunsul pe care trebuie să-l formuleze elevul este mai complex. Ancheta se încheie de obicei cu un raport cu lungimea stabilită aproximativ. copii după documente.extemporale.  ordonarea materialelor şi indicarea provenienței documentelor (Dulamă. proiectat. Elementele definitorii ale testului docimologic sînt :  realizează măsurarea în condiţii foarte asemănătoare situaţiilor experimentale. Interviu oral (sau personal) acesta este o conversaţie structurată. studii de caz. solicitând informaţia direct de la elevi. interviuri. ci să includă în aprecieri. motivația întocmirii. sunt mai elaborate.ce asigura o obiectivitate mai mare in procesul de evaluare. În evaluarea portofoliilor este util ca profesorul să nu se limiteze la acordarea unei note. să ofere informaţii pertinente cu privire la performanţele şcolare. elaborarea unor probe care să servească cel mai bine obiectivelor anterior precizate (proba = orice instrument de evaluare. cât şi aspectele care necesită îmbunătățiri. teste etc. 7.  scopul final al testului este clasificarea subiectului examinat. cerinţă. în general pe o bază unu la unu. practice.Radu. „produce” dovezi semnificative despre aspectele sau rezultatele luate în considerare. Testul docimologic este o proba standardizată. I. a unui aspect sau a unei probleme anume. tipuri de produse (recenzii. Sunt însă situaţii când o probă de evaluare (un instrument) se compune dintr-un singur item (o singură întrebare. un chestionar. .clasifică elevii după performanţele obţinute.corectat de către profesor). de regulă. concluzii. o grilă. Cel mai pertinent instrument de evaluare este testul docimologic. Nathaniel Branden. prin raportarea la grupul de referinţă. este necesară folosirea unor instrumente adecvate de evaluare. M. Testele docimologice sînt doar acele teste pedagogice care continuă şi prelungesc evaluarea pînă la acordarea efectivă a unui calificativ sau a unei note.  înregistrarea comportamentului declanşat la subiect este precisă şi obiectivă. bibliografie. care astfel nu se mai reduce la judecăţile de evaluare emise de către profesor.

an şcolar. iniţiale – finalenivelul performanţelor este evaluat înaintea nivelul este măsurat la încheierea programului unui program de instruire. la nivel naţional sau regional.  un ghid al testului este elaborat pentru administrarea.  sînt oferite forme echivalente şi compatibile de teste. aducînd un spor de obiectivitate. lungi de instruire: trimestru.  Validitatea este dată de precizia. evaluarea calităţilor lui şi pentru interpretarea şi utilizarea rezultatelor Un test poate face parte din mai multe categorii. priceperile. a modalităţilor de notare. teste) trebuie să îndeplinească anumite cerinţe. Pentru ca instrumentul de evaluare să fie valid autorul trebuie în .Testele docimologice se deosebesc de examene prin faptul ca ele presupun o muncă meticuloasă de pregătire.vizînd au în vedere aptitudinile generale şi specifice cunoştinţele. obiectivitatea şi aplicabilitatea . De exemplu: un test de cunoştinţe poate fi în acelaşi timp normativ. corectarea.  normele prevăd criterii pe vîrste. Principalele calităţi ale unui instrument de evaluare sunt: validitatea. Ele permit standardizarea condiţiilor de examinare.încît procedeele sînt aceleaşi (standard) pentru diferiţi utilizatori. Tipuri de teste: de cunoştinţe de capacităţi măsoară un anumit conţinut deja parcurs. În același timp. identitatea condiţiilor de aplicare şi identitatea criteriilor de apreciere (aceleaşi criterii). testele docimologice prezintă o triplă identitate: identitatea de conţinut (acelaşi conţinut pentru toţi elevii ). teze. instrumentele de evaluare (extemporale. acurateţea cu care instrumentul/testul măsoară ce şi-a propus să măsoare.  indicaţiile privind administrarea şi corectarea testelor sînt atît de precise. anterior formative – sumative – urmăresc periodic progresul şcolar şi oferă sînt administrate la sfîrşitul unei perioade feed-back-ul necesar profesorului. iar secvențele procedurale sunt foarte stricte. indiferent dacă anumite abilităţile referitoare la acel conţinut. punctual şi obiectiv Pentru a realiza o evaluare relevantă şi eficace. de instruire standardizate – nestandardizate  itemii testelor au calităţi tehnice proiectate de profesor superioare. deprinderile şi ale elevului. fidelitatea. ciclu de învăţămînt obiective – subiective – presupun o notare obiectivă a elevilor au un grad inferior de fidelitate al notării. să întrunească anumite “calităţi tehnice“. conţinuturi au fost sau nu parcurse criteriale – normative – presupun aprecierea rezultatelor elevului în rezultatele elevului sînt evaluate în raport cu raport cu criteriile de performanţă stabilite cele ale unui grup de referinţă.

Sunt utilizaţi la majoritatea obiectelor de învăţământ. punctajul acordîndu-se integral în cazul răspunsului corect.  Fidelitatea reprezintă acea calitate a unui test de a produce rezultate constante (sau foarte apropiate) în urma aplicării sale repetate în condiţii identice. capacitate dea efectua operaţii logice ş. verifică un număr mare de elemente de conţinut într-un timp relativ scurt. 4) alcătuirea propriu zisă a probei. da /nu.  Obiectivitatea reprezintă gradul de concordanţă între aprecierile făcute de evaluatori independenţi asupra răspunsurilor pentru fiecare dintre itemii testului. b) itemi semiobiectivi c) itemi subiectivi. 3) precizarea comportamentelor în care se exprimă analiza conţinuturilor esenţiale (reproducere. fiind uşor de formulat. asigură obiectivitate în apreciere şi notare. Itemii cu alegere duală impun alegerea răspunsului corect din două variante propuse. Testele cu gradul cel mai ridicat de obiectivitate sunt cele standardizate.). să măsoare şi apoi să stabilească sarcinile de lucru care se dau spre rezolvare elevilor. Pot fi utilizaţi la toate disciplinele. aplicarea cunoştinţelor în contexte diferite). În formularea itemilor cu alegere duală se cere respectarea unor cerinţe:  trebuie să vizeze fapte. 3) itemi cu alegere multiplă.F.a.  să fie formulaţi clar şi precis. asigură obiectivitate în apreciere.primul rând să stabilească ce îşi propune să evalueze. sunt adecvaţi pentru măsurarea unor obiective diverse de evaluare (cunoaşterea unor informaţii factuale. În teoria şi practica evaluării se întîlneşte o bogată gamă de itemi. ITEMII OBIECTIVI solicită din partea elevului evaluat selectarea unui răspuns corect din două sau mai multe variante de răspuns.  Aplicabilitatea desemnează calitatea testului de a fi administrat şi interpretat cu uşurinţă. 2) analiza conţinutului ce urmează a fi evaluat pentru a stabili elementele esenţiale. Elaborarea de către profesor a unui instrument de evaluare este o activitate deosebit de complexă ce presupune parcurgerea mai multor etape: 1) precizarea obiectivelor şi a conţinuturilor ce urmează a fi verificate. Prin item înţelegînd întrebarea. probleme dihotomice. corect /greşit. formatul acesteia şi răspunsul aşteptat. Tipuri de itemi: a) itemi obiectivi. Subiectul este parte principală a propoziției – A) . dar vizează preponderent capacităţi de ordine productivă. 2) itemi de asociere /de tip pereche. prin formularea itemilor în concordanţă cu obiectivele şi conţinuturile. care nu admit decât unul din cele două răspunsuri oferite.  să testeze un singur element de conţinut. În categoria itemilor obiectivi includem: 1) itemi cu alegere duală. evaluează în special cunoştinţele factuale. pot acoperi un volum mare de informaţii. (Ex. pe cât posibil sub forma unor propoziţii afirmative. stabilirea baremelor de corectare O importanţă deosebită prezintă formularea itemilor. dar prezintă şi riscul ca elevul să aleagă răspunsul corect din întâmplare (există 50% şansa ca răspunsul să fie dat întâmplător /ghicit). a cărei cunoaştere poate ajuta efectiv cadrul didactic în elaborarea instrumentelor de evaluare. aplicare. situaţii.: Suma numerelor 21 și 30 este egală cu 50 . aceluiaşi grup de elevi. elemente strict necesare şi aflate în strînsă interdependenţă. de tipul: adevărat /fals. într-un limbaj adecvat vârstei.

) Observăm că întrebările structurate permit testarea unei varietăţi de cunoştinţe. competenţe. capacitatea de rezolvare de probleme. 2) itemii de completare. pentru fiecare răspuns corect acordîndu-se punctajul integral. altfel se reduce numărul de alternative şi creşte posibilitatea de a stabili răspunsul corect la întâmplare.: la tema .: Suma numerelor 4 și 7 28 Cîtul numerelor 42 și 6 7 Produsul numerelor 7 și 4 11 ) Caracteristica esenţială a itemilor obiectivi este: obiectivitatea ridicată în evaluarea rezultatelor învăţării.Itemi cu alegere multiplă solicită elevul să aleagă răspunsul corect din mai multe variante de răspuns oferite. iar cele din a doua coloană răspunsurile. Se utilizează în mod deosebit pentru a evalua în ce măsură elevii pot identifica relaţiile corecte dintre diferitele informaţii: fapte. Acesta de regulă este un răspuns scurt care permite evaluarea unui număr mare de concepte. (Ex. Conţin premise pentru formularea unor răspunsuri întâmplătoare. întinderii. Itemii cu răspuns scurt solicită elevii să formuleze un răspuns scurt din punct de vedere al conţinutului. Sunt alcătuiţi din două categorii de informaţii distribuite pe două coloane. expresii ale unor legi ş. priceperi. (Ex. astfel încît aceasta să devină adevărată. date. Ca şi itemii cu alegere duală pot fi utilizaţi la toate obiectele de învăţământ. (Ex. pînă la evaluarea unor contexte familiare sau noi.: Cel mai lung râu din Moldova este …………………) Itemii de completare nu sunt adecvaţi pentru evaluarea capacităţilor intelectuale superioare (analiză. leul C. ursul B. Informaţiile din prima coloană reprezintă premisele. 3) întrebările structurate. Este indicat ca numărul de răspunsuri şi premise să fie diferit şi să li se precizeze elevilor dacă un răspuns poate fi ales o dată sau de mai multe ori.a. (Ex. Pentru a preveni o astfel de situaţie se poate introduce cerinţa de a modifica varianta falsă.veselie) Itemi de completare reprezintă o variantă a itemilor cu răspuns scurt. capacităţi.rezultate. dacă sunt folosiţi în exces şi exclusiv. O condiţie importantă ce trebuie respectată în formularea lor este ca toate răspunsurile oferite să fie plauzibile. Principalul lor dezavantaj este că evaluează acele rezultate ale învăţăturii situate în zona inferioară a domeniului cognitiv(cunoştinţe. nu presupun o schemă de notare detaliată. evenimente.. priceperi. (Ex. fără cunoaşterea soluţiei corecte. Solicită elevii să formuleze un răspuns care să completeze o afirmaţie incompletă sau un enunţ lacunar pentru a-i conferi valoare de adevăr. iar prin răspunsurile foarte scurte pe care le solicită. nume. capacităţi de bază elementare). Din categoria itemilor semiobiectivi fac parte: 1) itemii cu răspuns scurt. un caz particular de itemi cu alegere multiplă.Mediile de viață ale plantelorʺ se formulează întrebări Numiți mediile de viață ale plantelor. de fapt. abilităţi. crearea condiţiilor ca . Reprezintă.: Care este sinonimul cuvîntului bucurie?. Enumerați condițiile de viață ale plantelor din mediul terestru. Menţionăm că aceşti itemi. cât şi al formei. prin răspunsul scurt pe care-l solicită nu stimulează dezvoltarea unor capacităţi superioare. gradarea complexităţii şi dificultăţii sarcinii. pot evalua abilităţi şi obiective diverse. evaluare). sarcina elevului fiind aceea de a le asocia corect. pot chiar frîna dezvoltarea acestora.: Care dintre animalele enumerate trăiește în savană? A. ITEMI SEMIOBIECTIVI solicită din partea elevului să elaboreze efectiv răspunsul. de la simpla recunoaştere a unor informaţii factuale. sinteză. cangurul ) Itemi de tip pereche /de asociere.

competenţe care apar ca efecte cumulate în timp (analiză. elaborat. descrieri etc. 2) eseul semistructurat. Solicită un timp mai mare pentru rezolvare. răspunsuri deschise. Se utilizează frecvent în evaluarea la ştiinţele socio-umane (compuneri. de regulă. dar şi elevat).evaluarea să ofere şansele unor răspunsuri corecte pentru toţi elevii. ITEMII SUBIECTIVI (CU RĂSPUNS DESCHIS) se mai numesc şi itemi cu răspuns construit. personal.). fie holistic (global). de a utiliza un limbaj nu numai corect.problemă. Deşi are o mare valoare formativă. capacităţi. dar şi să discrimineze performanţele la vîrf. care să se conformeze unor cerinţe. sinteză. deşi testează capacităţi superioare greu de evaluat prin alte tipuri de itemi.  înţelegerea problemei.  răspunsurile la o sub întrebare să nu fie condiţionate de corectitudinea răspunsurilor anterioare.  prezentarea clară a obiectivelor evaluate. Evaluează obiective de maximă complexitate (abilitatea de a actualiza. Eseurile acoperă o gamă largă de obiective.  documentarea în vederea identificării informaţiilor necesare în rezolvarea problemei.distingem: 1) eseul structurat. Corectarea şi notarea lor prezintă un grad mai redus de obiectivitate. mai ales în cazul problemelor care solicită rezolvarea în termeni de optim sau dezirabil.  subîntrebările să solicite. demonstraţii “cu teză”. organizare a unui discurs). notarea trebuie individualizată. Prin intermediul lor se evaluează rezultatele complexe ale învăţării. inedită. prin formularea unei judecăţi de ansamblu asupra răspunsului în conformitate cu anumite criterii de evaluare sau descriptori de performanţă. dar şi pentru corectare şi apreciere. argumentare. pentru care nu are o soluţie predeterminată. . În elaborarea întrebărilor structurate trebuie respectate cîteva cerinţe:  întrebările să fie ordonate în ordinea dificultăţii răspunsurilor solicitate. Dacă activitatea a fost organizată în echipă. În categoria itemilor subiectivi se înscriu: 1) rezolvarea de situaţii . 2) eseul structurat. de a interpreta informaţiile şi a exprima un punct de vedere personal. rezolvarea de probleme implică o anumită subiectivitate în evaluare.  stabilirea strategiei rezolutive. ţinându-se cont de rolul şi sarcinile concrete rezolvate de fiecare membru al echipei. Etape :  prezentarea problemei. 3) eseul liber Rezolvarea de situaţii problemă îl pune pe elev într-o situaţie nouă. dezvoltat. exprimare. Eseul este un tip de item în care persoana evaluată trebuie să elaboreze un răspuns liber.  subîntrebările trebuie să fie în concordanţă cu materialele pe marginea cărora sunt formulate. dar posibil de formulat într-un timp relativ scurt. 3) eseul liber. În funcţie de gradul de detaliere a cerinţelor ce trebuie respectate în formularea răspunsului.  prezentarea şi interpretarea rezultatelor. dar o arie relativ mică de conţinuturi. se poate realiza fie analitic (acordarea unui număr de puncte pentru diferite elemente ale răspunsului aşteptat). reorganiza cunoştinţele într-un mod original.  concomitent cu formularea întrebării să se elaboreze şi schema de evaluare.  formularea şi testarea ipotezelor.

pe care le adresează oral elevilor. dezvoltări etc. dintr-o lecţie. fie de trecere la predarea noilor conţinuturi. poate fi folosit şi ca instrument de evaluare. fiind bazate o mare varietate de itemi. mai ales atunci când profesorul doreşte să obţină informaţii despre felul în care elevii percep disciplina predată sau stilul lui de predare şi de evaluare. Evaluarea ar putea fi bazată pe rezultatul final al activităţii (produsul) sau pe efectuarea activităţii (procesul) sau pe o combinaţie a acestor două. în legătură cu conţinutul predat. pe care sunt formulate diverse exerciţii şi probleme ce urmează a fi rezolvate de elevi în timpul lecţiei. itemi de evaluare orală. profesorul poate recurge la chestionar. fie de verificare a lecţiei anterioare sau a temei pentru acasă. Întrebările sînt itemi de evaluare/ examinare orală. se pot obţine şi informaţii referitoare la pregătirea elevilor (chestionarea putându-se face atât oral. Tehnica. de cele mai multe ori. noi exemplificări etc. sunt preferate alte metode şi instrumente ce permit obţinerea unor informaţii mai relevante (testul. prin intermediul chestionarului.. CHESTIONARUL. Cînd doreşte însă o informare operativă cu privire la stăpânirea de către elevi a unor probleme esenţiale. în practică. fişa de evaluare se foloseşte. de exemplu. mai ales. ceea ce înseamnă că. Un exerciţiu practic cere elevilor să afişeze o serie de abilităţi practice. în clasă. de către elevi. pe această cale. reprezintă. asigură o apreciere mult mai riguroasă decât chestionarul). orale. precum şi ca metodă de cercetare psihopedagogică. Pe baza răspunsurilor primite de la elevi. fie de consolidare. Fişa de evaluare mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observării sistematice a comportamentului şi activităţii elevilor. Nu este însă mai puţin adevărat că. cu toate că. pentru obţinerea feedback-ului de către profesor. în asemenea împrejurări. în această situaţie evaluarea având un rol sumativ. pe baza căruia el poate face precizări şi completări.. de transfer etc. Exerciţiul practic. În contextul evaluărilor şcolare curente. completări. de asemenea. de fapt. pentru a folosi un concept consacrat în teoria şi practica pedagogică. Răspunsurile acestora sînt. dintr-o temă sau dintr-un capitol.FIŞA DE EVALUARE este un formular de dimensiunea unei coli de hârtie A4 sau A5 (în funcţie de numărul şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit). . cât şi în scris). cadrul didactic foloseşte adesea întrebările. este aceea a formulării răspunsurilor orale. care să conducă la o mai bună cunoaştere a unei anumite părţi din materia parcursă. Cu ajutorul chestionarului se pot obţine informaţii despre opţiunile elevilor şi atitudinea lor faţă de disciplină sau faţă de anumite probleme cuprinse în programă şi manual. În aceste condiţii. putem obţine informaţii şi despre nivelul lor de motivaţie la o anumită disciplină. ci şi precizări. el poate face nu doar aprecieri privind gradul de însuşire a unor cunoştinţe. Întrebările. de regulă după predarea de către profesor a unei secvenţe de conţinut şi învăţarea acesteia. folosit pe scară largă în anchetele de teren de către sociologi.

com/doc/40423116/6/FORME-DE-EVALUARE http://www. tehnicile de evaluare şi instrumentele de evaluare. 8. Bibliografie: http://www.scribd.ro/materiale-didactice/13007_metode-si-instrumente-de-evaluare-aperformantelor-scolare-in-invatamantul-primar http://dppd. Instrumentul se compune din itemi care solicită tehnici de declanşare/prezentare/redactare a răspunsurilor.pdf http://www.didactic.com/doc/6752230/Dan-Potolea-Marin-Manolescu-Teoria-Si-Practica-EvaluariiEducation-Ale .scribd. trebuie să remarcăm legătura indisolubilă dintre itemii de evaluare.ulbsibiu. portofoliul. În concluzie. investigația și probele practice(lucrări de laborator. lucrări de control ș.).ro/materiale/81285_referat-metode-alternative-de-evaluare http://www.Drept instrumente de evaluare servesc referatul .a.didactic.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_7_%20Teoria%2 0evaluarii. proiectul.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->