Incrustatii dentare: inlay si onlay Atunci cand va confruntati cu aparitia unei carii, nu inseamna neaparat ca aveti nevoie de o plomba

obisnuita. Consultati-va intai cu medicul dentist, caci acesta va poate propune ca alternativa la obisnuita plomba o solutie mai moderna si mult mai buna, incrustatia.

Incrustatiile sunt obturatii (plombe) turnate in laboratorul dentar. Cunoscute ca obturatii indirecte, reprezinta o metoda traditionala de restaurare a dintilor, dar care nu este chiar asa frecvent aplicata in cabinetele stomatologice in zilele noastre. Atunci cand suprafata de ocluzie a dintelui a suferit daune iar plomba obisnuita nu este adecvata, incrustatiile ofera posibilitatea de a completa crapaturile ori de a repara o vatamare mai severa dintelui.

Ce sunt de fapt incrustatiile? Incrustatiile dentare sunt reprezentate de inlay-uri si onlay-uri.

Inlay este o piesa de reconstructie, care poate reface 1-2 pereti ai unui dinte, unul lateral interdentar si unul ocluzal, este fabricat in laborator din materiale ce asigura aceeasi rezistenta cu tesutul dentar si aceeasi dilatare termica cu acesta, cu aceeasi culoare si aspect ca al dintelui pe care se aplica. Un inlay dentar este mai mare decat o plomba obisnuita insa mai mic decat o coroana dentara. Este aplicat si cimentat in cavitatea curatata in prealabil. Este similar cu o plomba, insa este pozitionat intre cuspizii dintelui (damburile de pe suprafata de ocluzie) .

Onlayul reface, spre deosebire de inlay, si un perete lateral vestibular sau oral al dintelui acoperind astfel 2-3 maxim 4 din cei 5 pereti ai dintelui. Rezistenta mare face ca acesta sa fie ultima solutie inainte de coronare pentru un dinte vital. Un onlay este mai mare decat un inlay si acopera mai multi cuspizi dentari, cunoscuta din acest motiv ca si coroana partiala. In felul acesta, acopera mai mult din suprafata de ocluzie a dintelui, insa nu integral precum fac coroanele dentare.

Rolul Pastreaza si refac punctele de contact al dintelui cu dintii vecini, protejeaza papila interdentara de presiuniile masticatorii. Acestea sunt necesare in cazuri precum:

1. dinti cu carii proximale (interdentare) cu distructii mai intinse de 1mm; 2. cavitati proximale cu acces dificil pentru obturatii cu compozit; 3. punct de contact lipsa sau greu de creat; 4. carii in oglinda (pe doi dinti invecinati) pe dinti vitali; 5. papila afectata de fortele masticatorii ce trebuie refacuta; 6. distrugerea a maxim 60% din coroana unui dinte vital.

Indicatii Ele pot fi utilizate in majoritatea situatiilor in care se pot realiza obturatii, cand dintii au suferit leziuni prin carie sau fractura iar dauna produsa nu este suficient de mare pentru a necesita coronare dentara. De obicei incrustatiile sunt preferate atunci cand pierderea de tesut dentar este mare si medicul doreste protejarea tesuturilor dentare restante.

Materiale Incrustatiile dentare pot fi confectioante din portelan, rasini de compozite si chiar din metal pretios (aur) . Deoarece acestea pot fi realizate din materiale ce imita culoarea naturala a dintelui, inlay-urile si onlay-urile sunt preferate de pacienti epntru a inlocui plombe inestetice, in scopul obtinerii unui aspect mult mai natural. Portelanul ramane materialul preferat in cosmetica dentara datorita aspectului estetic natural si a multiplelor sale calitati: este durabil, rezistent si este identic cu structutile dentare naturale.

Nu exista diferente intre incrustatiile metalice si cele ceramice cu exceptia esteticii. De retinut este faptul ca la pacientii cu carioactivitate scazuta (putine carii) si igiena bucala buna, incrustatiile din aliaje nobile pot avea o longevitate de chiar 25 40 de ani.

Tipul de material folosit depinde de urmatorii factori: estetica, rezistenta, durabilitate si cost.

Tipuri de incrustatii

In functie de tehnica de confectionare si metoda de aplicare incrustatiile pot fi de doua tipuri:

- directe acestea sunt realizate in cadrul cabinetului dentar si montate in cadrul unei singure vizite stomatologice - indirecte sunt confectionate in laboratul de tehnica dentara si necesita cel putin doua vizite pentru a incheia restaurarea.

Tipul ales depinde de integritatea structurii dentare (cat a mai ramas din dintele vatamat) si de aspectul dorit in urma procedurii

De cate sedinte este nevoie pentru o incrustatie? Pentru o incrustatie directa este necesara o singura sedinta (cabientul stomatologic trebuie sa detina aparatura speciala pentru a putea prelucra pe loc incrustatiile) . Pentru a obtine o incrustatie indirecta sunt necesare cel putin doua sedinte de tratament. In prima sedinta medicul pregateste cavitatea si ia amprenta pe care o trimite in laborator. Tehnicianul toarna modelul primit si modeleaza incrustatia. Iar a doua sedinta este dedicata cimentarii incrustatiei sau bondingului dentar.

Riscuri Incrustatiile se pot desprinde in cazul in care cimentul este erodat sau se combina cu saliva in momentul in care este aplicat. Incrustatiile confectionate din rasini compozite sau portelan se pot sparge daca exista anumiti factori de natura sa exercite o presiune prea mare asupra dintilor sau are loc contactul cu particule foarte dure. Longevitata unui incrustatii depinde de materialul din care este confectionat, de rezistenta si stabilitatea dintelui vatamat, suprafata de ocluzie care este supusa restaurarii si cooperarea pacientului de a mentine o igiena orala corespunzatoare si de a face examinari periodice.

Avantaje: Incrustatiile reprezinta o alternativa mai buna decat obturatiile din compozit sau amalgam. Iata care sunt principale avantaje ale incrustatiilor dentare:

** Adaptare marginala superioara (compatibilitate cu tesutul gingival) ; ** Refacerea perfecta a formei anatomice a dintelui prin modelarea in laborator;

** Refacerea perfecta a punctelor de contact interdentar (etanseitate maxima fata de o obturatie cu compozit) ; ** Spre deosebire de obturatiile din amalgam si chiar cele metalice, incrustatiile nu coloreaza dintele; ** Rezistenta la uzura superioara oricarui tip de obturatie; ** Estetica deosebita in cazul incrustatiilor din ceramica (aspect natural) ; ** Nu necesita timp de adaptare, nu creeaza diconfort : senzatia de natural se instaleaza inca de la inceput; ** Culoarea obtinuta nu se modifica, cum se intampla in cazul refacerii dintelui cu materiale compozite; ** In unele cazuri incrustatia asigura protectia tesuturilor dentare ramase in urma indepartarii cariei; ** Prin refacerea perfecta a conturului dintelui, incrustatia contribuie la intretinerea sanatatii gingiei; ** Sacrificiul dentar redus comparativ cu cel necesar pentru aplicarea unei plombe clasice, fie din amalgam, fie din materiale compozite; ** Contribuie la eliminarea sensibilitatii dentare; ** Determina o abraziune redusa sau deloc supra dintilor opusi sau adiacenti restaurarii; ** Previn pierderea dintilor; ** Dintii pot fi mult mai usor curatati si intretinuti din punct de vedere al igienei orale; ** Intaresc structura dintelui (cu aproximativ 75 %) ; ** Risc minim de aparitie a cariei secundare (datorita inchiderii marginale optime) ; ** Spre deosebire de plombele din metal pretios, inlay-urile si onlay-urile nu se contracta si nu se dilata la schimbarile de temperatura, actiune care slabeste dintele si poate cauza o ruptura sau fractura a acestuia; ** Longevitatea unor astfel de restaurari este de pana la 30 de ani (datorita rezistentei materialelor si metodei de confectionare) ; ** Rezistenta lor este superioara si duritatea apropiata de cea a dintelui ; ** Capacitatea de restaurare optima : un onlay poate reface 3, 4 cincimi dintr-o coroana a dintelui, amanand astfel un timp indelungat prepararea acestuia pentru coronare dentara, daca dintele este vital. ** Unul dintre cele mai mari beneficii in salvarea dintelui vatamat il reprezinta evitarea unor tratamente extensive de restaurare dentara (coroane, punti, implanturi) .

Dezavantaje: In conditii de cimentare uscata pe dinti vitali, acestea nu reprezinta dezavantaje din punct de vedere al rezistentei, esteticii si functionalitatii. ** Pe dintii nevitali insa, incrustatia poate actiona ca o pana, fracturand dintele ** Costul ridicat ale acestui tip de resturare se datoreaza in principal costurilor de fabricare a inlayului/ onlay-ului in laboratorul de tehnica dentara.

Alternative: * Singura alternativa este coroana dentara.

Cum se procedeaza: Anterior procedurii, se efectueaza o anestezie locala sau se administreaza un sedativ pacientului pentru a-l ajuta sa se relaxeze pe durata desfasurarii interventiei.

Tesutul cariat este inlaturat, dupa care se prepara in mod adecvat suprafata dentara.

Incrustatiile directe Dupa pregatirea dintelui, se va aplica un material din compozite pentu a fi modelat in locul ce a fost supus curatarii. Apoi incrustatia este indepartata si intarita intr-un cuptor special. Sub aceasta forma este din nou plasata in locul corespunzator si cimentata de catre medicul dentist si apoi slefuita si lustruita pentru a capata un aspect natural.

Incrustatiile indirecte Spre deosebire de cele care sunt fixate si cimentate in aceeasi zi, incrustatiile indirecte presupun efectuarea a doua sedinte. In prima sedinta este indepartata caria si se realizeaza un mulaj al dintelui vatamat si ai celor adicenti, iar dintelele primeste o plomba temporara. Mulajul cuprinde dintele vatamat, dintii vecini acestuia si dintele opus (pentru a asigura o ocluzie corecta) . In cea de-a doua sedinta, dupa indepartarea plombei temporare si curatarea dintelui se va atasa incrustatia prelucrata in laborator dupa mulaj.

Dupa slefuire se fac ultimele ajustari pentru ca noua restaurare sa se integreze complet si natural in ansamblul dentar si sa nu cauzeaze o o ocluzie deficitara sau incorecta.

Dupa finalizarea procedurii, pacientul se poate intoarce la activitatile sale obisnuite, resimtind doar o usoara sensibilitate in zona tratata.

4 argumente de baza pentru a alege incrustatiile dentare ca metoda de restaurare dentara:

1*. Incrustatiile dentare sunt mult mai usor de curatat si intretinut decat coroanele dentare sau plombele obisnuite. 2*. Acestea asigura un neobisnuit tratament de prevenire a aparitie cariilor. 3*. Acestea se integreaza perfect in armonia cavitatii bucale : sunt fixate atat de bine si de natural incat va asigura cele mai longevive si estetice restaurari dentare. 4*. Sunt ideale pentru a repararea cavitatilor aparute intre dinti (cariile ce au afectat peretii laterali ai doi dinti adiacenti) .

Incrustatii fizionomice
Autor: Camelia Airinei

Incrustatiile fizionomice suntrestaurari fixe indirecte care refac coroana dintelui. Acestea au culoare si structura asemanatoare smaltului natural, astfel incat nici nu pot fi deosebite de restul dintelui.Obturatiile indirecte au o manopera mai complicata, sunt mai rezistente si se lipesc mai bine decat cele directe, fapt ce se reflecta in costul procedurii. Tipuri de obturatii fizionomice indirecte Sunt mai multe tipuri de obturatii indirecte sau incrustatii: inlay (intratisular), onlay sau overlay (extratisular), pinlay (ancorare suplimentara cu pivot) sau pinledge (cu treapta retentiva). Acestea pot fi constituite din mase ceramice (integral ceramice sua mixte) sau din mase compozite (rasini diacrilice compozite). Incrustatiile din rasini compozite sunt indicate pentru inlocuirea obturatiilor vechi inestetice, in special pe dintii anteriori. Incrustatiile din ceramica prezinta un avantaj estetic suplimentar, datorita materialului ce are

proprietati asemanatoare smaltului dentar. Aceste obturatii sunt indicate pentru restaurarea dintilor cariati, fracturati sau devitali, insa ceramica nu este un material indicat pentru pacientii fumatori, cu ocluzii adanci nefavorabile sau care scrasnesc dintii incontrolabil. Obturatiile indirecte sau incrustatiile difere de obturatiile directe (plombe) prin faptul ca sunt realizate in laboratorul de tehnica dentara, dupa mulajul realizat de medic. Restauratiile de tip inlay si onlay sunt o optiune atunci cand structura coroanei este insuficienta pentru a sustine o obturatie directa, dar totusi nu necesita o coroana de invelis totala. Realizarea incrustatiilor fizionomice din ceramica I. Examinarea pacientului si stabilirea planului de tratament. Tipul de leziune odontala - simpla sau complicata, va indica solutia protetica: inlay sau onlay si tipul de material. Medicul trebuie sa va informeze asupra riscurilor si beneficiilor procedurii, precum si asupra alternativelor de tratament. II. Preparatia dintelui este asemanatoare cu cea pentru incrustatiile metalice, doar ca peretii verticali trebuie sa fie usor divergenti si cavitatea rotunjita. Adancimea cavitatii trebuie sa fie mai mare de 2 mm. III. Amprentarea campului protetic - preparatia dentara, dintii alaturati, dintii antagonisti si relatia ocluzala. IV. Realizarea propriu-zisa a incrustatiei are loc prin intermediul urmatoarelor tehnici: - turnare(tehnologia DICOR) (materialul ceramic topiteste turnat in tipar, acest miez urmand a fi placat cu mase ceramice); - presare - injectare (tehnologia EMPRESS - SYSTEM) (metoda mai precisa); - modelare directa (tehnologia VITA in CERAM) (ceramica aluminoasa sau zirconica modelata - cel mai sigur si economic procedeu pentru protezele integral ceramice); - frezare computerizata (tehnologia CEREC SYSTEM) (amprentarea este computerizata, iar incrustatia este realizata direct in cabinetul medicului stomatolog); - frezare simpla prin copiere, neasistata de calculator (tehnologia CELLAY SYSTEM). V. Proba incrustatiei in cavitatea orala si eventualele retusuri marginale. VII. Fixarea definitiva a incrustatiei din ceramica se realizeaza prin tehnica de bonding - lipire chimica. Se efectueaza gravajul acid al cavitatii, se spala, se usuca, apoi se aplica tipul de adeziv si incrustatia. Realizarea incrustatiilor fizionomice din rasini diacrilice compozite I. Prima etapa este identica cu cea a incrustatiilor din rasini compozite. II. Preparatia dintelui se realizeaza cu peretii divergenti, in forma de caseta cu unghiuri rotunjite. Adancimea cavitatii trebuie sa fie mai mare de 1,5 mm. III. Amprentarea campului protetic - preparatia dentara, dintii alaturati, dintii antagonisti si relatia ocluzala. IV. Realizarea incrustatiei in laboratorul de tehnica dentara. Dupa ce se face modelul turnat in gips, se modeleaza rasina compozita in cavitatea de pe model in straturi succesive, fiecare strat fiind intarit prin fotopolimerizare. La final se adauga un strat transparent, iar dupa fotopolimerizare

se slefuieste. V. Proba incrustatiei in cavitatea orala si eventualele retusuri marginale. VII. Fixarea definitiva a incrustatiei din rasini compozite se realizeaza prin tehnica de bonding lipire chimica. Se efectueaza gravajul acid al cavitatii, se spala, se usuca, apoi se aplica tipul de adeziv si incrustatia.

Incrustatii metalice
Autor: Camelia Airinei

Incrustatiile metalice suntrestaurari fixe indirecte - inlay si onlay, din aliaje de aur sau argint - care refac coroana dintelui. Acest tip de obturatii indirecte sunt indicate si ca element de agregare pentru puntile mici. Incrustatiile metalice refac conturul si functionalitatea coroanei mai bine decat o obturatie directa si, in plus, sunt mult mai rezistente. Tipuri de obturatii indirecte Sunt mai multe tipuri de obturatii indirecte sau incrustatii: inlay (intratisular), onlay sau overlay(extratisular), pinlay sau pinledge (ancorare suplimentara cu pivot sau treapta retentiva). Incrustatii intratisulare sau inlay - Acestea inlocuiesc un volum mai mic din coroana dentara, fiind limitate marginal de peretii grosi laterali ai coroanei dintelui. Incrustatii extratisulare sau onlay - Sunt numite si coroanele de invelis partiale, acestea acoperind una sau mai multe fatete laterale ale coroanei dintelui. Incrustatii cu sistem suplimentar de retentie sau pinlay - Este vorba de o icrustatie intratisulara cu pivot intraradicular. Incrustatiile sau obturatiile indirecte difere de obturatiile directe (plombe) prin faptul ca sunt realizate in laboratorul de tehnica dentara, dupa mulajul realizat de medic. Restauratiile de tip inlay si onlay sunt o optiune atunci cand structura coroanei este insuficienta pentru a sustine o obturatie directa, dar totusi nu necesita o coroana de invelis totala. Etapele procedurii de realizare a incrustatiilor metalice I. Examinarea pacientului si stabilirea planului de tratament. Tipul de leziune odontala - simpla sau complicata, va indica solutia protetica: inlay sau onlay. Medicul trebuie sa va informeze asupra riscurilor si beneficiilor procedurii, precum si asupra alternativelor de tratament. II. Preparatia dintelui. Procedura este de obicei nedureroasa, astfel incat anestezia este optionala. Pentru a izola dintele medicul poate folosi o membrana de cauciuc sau doar role de pansament, apoi va inlatura tesutul dentar lezat, cu ajutorul frezelor. Cavitatea trebuie sa aiba forma

geometrica retentiva. Pentru inlay cavitatea trebuie sa aiba adancimea de pana la 2 mm, iar pentru onlay se reduce 0,5 - 1 mm si suprafata dintelui. III. Amprentarea campului protetic - preparatia dentara, dintii alaturati, dintii antagonisti si relatia ocluzala. IV. Realizarea incrustatiei in laboratorul de tehnica dentara se obtine in mai multe etape: - Reproducerea in marime naturala a campului protetic dupa amprenta realizata in cabinetul stomatologic. - Macheta incrustatiilor se realizeaza in ceara, rasini compozite sau rasini acrilice. - Transformarea machetei in piesa finita. - Prelucrarea si finisarea incrustatiei. Se realizeaza un tipar in care se vor turna aliajele de metale topite. Dupa racirea metalului urmeaza dezambalarea tiparului, sablarea incrustatiei, apoiprelucrarea si lustruirea acesteia. V. Proba incrustatiei in cavitatea orala. Aceasta etapa are loc la o a doua programare la medicul stomatolog. Se ajusteaza si se slefuieste definitiv incrustatia. VII. Cimentarea incrustatiei. Pentru incrustatiile metalice se folosesc cimenturi fosfat de zinc sau ionomere de sticla. Primele asigura o lipire prin retentie si sunt dizolvabile marginal, iar al doilea tip de ciment asigura o lipire chimica de o calitate superioara. Cimentarea este definitiva si incrustatia poate fi inlaturata doar prin ablatie.

Despre coroana dentara

Autor: Camelia Airinei

Coroana dentara de acoperire sau capa este un tip de restaurare indirecta, ce incercuieste si acopera un dinte natural sau un implant dentar pe portiunea vizibila, adica deasupra marginii gingivale. Coroanele dentare pot fi de invelis - acopera in totalitate fatele coronare ale bontului dentar, saude substitutie - sunt agregate de preparatia dentara printr-un pivor sau stift intraradicular. Coroanele au rolul de a reda forma naturala si starea de functionare a unui dinte deteriorat. Acest tip de restaurare dentara se utilizeaza in urmatoarele cazuri: dintele prezinta leziuni carioase extinse si nu ramane o structura sanatoasa suficienta pentru o obturatie sau incrustatie - in general, orice dinte care pastreaza mai putin de 50% din materialul natural necesita reconstructie coronara; dintele este fracturat si nu poate fi restaurat prin tehnici traditionale, utilizand materiale compozite; de asemenea in cazul leziunilor carioase extinse, pacientul poate opta pentru o restaurare coronara, pentru un plus de protectie; coroanele sunt utilizate si pentru ancorarea puntilor dentare; instalarea coroanei reprezinta pasul final al implantarii dentare, dupa instalarea bontului; tratamentul endodontic de canal radicular se finalizeaza deseori cu instalarea unei coroane dentare, pentru a proteja dintele vulnerabil - in special molarii;

 bruxismul, dieta deficitara si eroziunea dentara pot produce o deteriorare atat de extinsa, incat coroana devine singura optiune de restaurare; estetica dentara utilizeaza coroanele integral ceramice pentru o infrumusetare a zambetului. Coroana dentara trebuie sa intruneasca anumite conditii, cum ar fi sa indeplineasca toate functiile dintelui natural pe care il acopera si sa arate la fel ca acesta, sa permita igienizarea cu ata dentara, sa nu retina resturi alimentare, sa nu fie incomoda si sa nu modifice ocluzia. Tipuri de coroane dentare Restaurarea coronara este clasificata in functie de materialele folosite, in principiu aceasta putand avea urmatoarele tipuri: coroane integral ceramice; coroane polimerice; coroane metalice - metale nobile, aliaje de metale nobile si aliaje de metale nenobile; coroane metalo-ceramice - portelan pe suport metalic; coroane metalo-acrilice; coroane metalo-compozite. In functie de componenta fizionomica (aspectul estetic), coroanele dentare pot fi: total fizionomice (materialul fizionomic acopera dintele pe toate fatetele) - coroane polimerice, ceramice; partial fizionomice (materialul fizionomic acopera dintele doar pe fata vizibila) - coroane metalo-polimerice, metalo-ceramice, metalo-compozite; nefizionomice (coroanele metalice). In functie de suprafata acoperita, coroanele pot fi: totale - acopera intreaga suprafata a dintelui; ecuatoriale - acopera 2/3 din coroana dintelui, pana la nivelul ecuatorului anatomic; partiale - 3/4, 4/5 si 7/8 (sunt numite si onlay). In functie de tehnologia utilizata, coroanele pot fi realizate prin: turnare - introducerea aliajului fluid intr-un tipar; polimerizare, termopolimerizare si barofotopolimerizare. arderea masei ceramice - coroane integral ceramice; laminarea fatetelor laterale si turnarea suprafetei ocluzale; turnare a metalului + o componenta polimerizata sau arsa - coroane mixte; frezaj computerizat - tehnica CAD/CAM. Procedura de restaurare coronara O data ce medicul stomatolog a stabilit ca aveti nevoie de o coroana dentara, urmeaza prepararea dintelui ce urmeaza a fi acoperit. Cu ajutorul frezelor se va indeparta portiunea deteriorata a dintelui, precum si orice surplus din masa dentara, pentru a acomoda coroana. Portiunea ramasa se numeste bont dentar. Procedura are loc sub anestezie locala. Daca restauratia necesita indeplinirea unor functii estetice, medicul va amprenta dantura inainte de a slefui dintele. Daca dintele prezinta leziuni grave, medicul va analiza radiografiile pentru a observa starea radacinilor si a osului alveolar, iar daca exista pericolul infectarii pulpei este posibil ca restauratia coronara sa fie realizata dupa un ratament endodontic. Dupa ce dintele este pregatit, acesta se amprenteaza, pentru a stabili dimensiunile coroanei ce va

fi realizata in laboratorul de tehnica dentara. Pana ce coroana va fi realizata, pacientul va purta o coroana temporara din material acrilic, cimentata cu un adeziv temporar. La a doua vizita la cabinetul stomatologic, medicul va indeparta coroana temporara si va amplasa coroana permanenta, apoi o va slefui pana ce se va potrivi perfect. La final coroana este cimentata pe bont. Tehnologia a facut posibil ca restauratia coronara - in speta coroana ceramica - sa poata fi posibila intr-o singura sedinta la stomatolog. Aceasta tehnologie poarta denumirea CEREC sau CAD/CAM (computer-aided design / manufacturing technology) si implica slefuirea unui bloc de ceramica cu ajutorul calculatorului, dupa realizarea unei imagini 3D a danturii - timpul record de slefuire a unei coroane ceramice este de 6 minute. Astfel se elimina necesitatea coroanei temporare si pacientul pleaca acasa cu coroana cimentata in aceeasi zi. Ingrijirea coroanei dentare Cel mai important factor in ingrijirea coroanei dentare, precum si in prelungirea vietii acesteia, este igiena orala. Pacientul trebuie sa acorde o atentie deosebita curatarii dintelui si a gingiei, pentru a evita formarea cariilor si a bolilor gingivala. Totodata, trebuiesc evitate alimentele dure si obiceiurile nesanatoase precum muscarea unghiilor sau scrasnirea dintilor. Pentru pacientii care inclesteaza dintii in mod incostient se pot indica gutiere speciale ce pot fi purtate in timpul noptii. O coroana poate rezista foarte bine in jur de 10 ani, sau chiar o viata, cu o ingrijire corespunzatoare si cu conditia ca medicul si tehnicianul sa fie foarte buni profesionisti. Cele mai rezistente sunt considerate a fi coroanele din aur integral, deoarece sunt realizate dintr-o singura bucata de metal. In general, o coroana necesita inlocuire atunci cand gingia incepe sa se retraga, cand apar complicatii ale dintelui sau probleme legate de coroana in sine. Pe perioada in care purtati o coroana temporara este indicat sa evitati alimentele lipicioase, dure, sau cele care necesita mestecare prelungita (guma de mestecat, caramel, legume crude), sa utilizati cat mai putin acea parte a arcadei dentare in care este situata coroana, iar cand utilizati ata dentara, in loc sa ridicati ata dintre dinti direct in sus, lasati-o sa alunece printre dinti, tragando in lateral de un capat. Avantajele si dezavantajele coroanei dentare Avantajele coroanelor dentare includ durabilitatea prelungita si succesul dovedit, in comparatie cu celelalte proceduri restaurative. Principalul dezavantaj este proportia ridicata de masa dentara ce trebuie sa fie indepartata pentru a acomoda coroana, precum si pretul ridicat, comparativ cu restauratiile directe - obturatii, incrustatii. Riscurile coroanelor dentare Disconfort si sensibilitate - daca dintele a pastrat pulpa, acesta poate prezenta reactii de hipersensibilitate la fierbinte sau rece, problema ce se poate rezolva cu pasta de dinti speciala. Daca va doare dintele restaurat atunci cand muscati, atunci coroana este prea inalta - problema trebuie sa fie rezolvata de medicul stomatolog. Ciobirea materialului ceramic - acest risc apare la coroanele integral ceramice; daca bucatica ciobita este mica se poate inlocui cu rasina compozita, insa daca problema este mai grava, coroana trebuie sa fie inlocuita. Largirea coroanei - acest lucru se poate intampla atunci cand cimentul cu care a fost fixata coroana se "spala". Caderea coroanei - de obicei acest lucru se intampla din cauza fixarii necorespunzatoare a coroanei. Reactii alergice - pacientul poate fi alergic la metalele utilizate in aliaje, sau - foarte rar - la

ceramica. Dunga de culoare inchisa - aceasta dunga poate aparea la marginea gingiei si se datoreaza suportului metalic pe care este fixata coroana de portelan.

Obturatii directe fizionomice

Autor: Camelia Airinei

Obturatiile directe - plombe - sunt restaurari protetice prin care se reda fizionomia si functionalitatea dintelui cariat, cu fracturi minime, sau alte tipuri de leziuni. Se numesc directe deoarece materialul de obturatie este aplicat si modelat direct in cavitate.Obturatiile fizionomice sunt realizate din materiale ce au aceeasi culoare ca dintele natural. Cea mai frecventa problema dentara este reprezentata de leziunile carioase. La consultatia la medicul stomatolog acesta va trebui sa stabileasca locatia exacta si severitatea cariei, cu ajutorul unei sonde si cateodata examinand radiografiile dentare. In functie de istoricul medical, locatia cavitatii, necesitatile estetice, forta de masticatie aplicata pe dintele respectiv, precum si caracteristicile materialelor de obturatie, medicul va va indica tipul de obturatie necesar. Procedura de realizare a obturatiei fizionomice incepe cu o anestezie locala daca leziuinile carioase sunt extinse. Pentru inceput medicul va indeparta tesutul dentar bolnav cu ajutorul frezelor si va curata cavitatea. In cazul in care aceasta este situata foarte aproape de camera pulpara, medicul va aplica hidroxid de calciu, pentru a stimula vindecarea si producerea de dentina intre pulpa si obturatie. Prepararea cavitatii se incheie cu degresarea, uscarea si gravarea acida a acesteia. Tratarea cu solutia acida ajuta la formarea unei suprafete rugoase, la care materialul de obturatie sa adere. Dupa cateva minute solutia acida se spala, se usuca din nou cavitatea si se aplica adezivul; acesta va fi tratat cu lampa fotopolimerizanta, apoi se va aplica materialul de obturatie. In prezent sunt utilizate urmatoarele tipuri de materiale fizionomice: rasini compozite, ionomeri de sticla sirasini ionomerice. Dupa modelare, materialul se intareste tot cu lampa fotopolimerizanta. La final medicul va finisa obturatia prin frezare, pana cand dintele va recapata forma initiala. I. Obturatii fizionomice din rasini compozite - Materialul compozit utilizat in obturatii dentare este format dintr-un amestec de rasini acrilice si particule de sticla sau cuart. Microparticulele metalice dau materialului culoare, iar oxizii de titaniu si zirconiu ii confera opacitate. Avantajele obturatiilor din rasini compozite Avantajul estetic consta in faptul ca nuanta compozitului poate fi exact aceeasi cu a dintelui obturat. Materialul de obturatie este lipit de dinte prin procedura de bonding dentar, ceea ce ii confera rezistenta in timp, dar are si un alt avantaj major: prin prepararea cavitatii se indeparteaza mai putin material decat la obturatiile de amalgam. Bondingul restaureaza 85 - 95% din rezistenta originala a dintelui. Rasinile compozite sunt un material versatil si pot fi folosite atat la obturatii, cat si la alte tipuri de restauratii dentare. Compozitul poate fi utilizat anteriori si pentru cei din spatele cavitatii bucale. Obturatiile sunt realizate in cadru unei singure programari la medicul stomatolog - materialul se

intareste in cateva secunde. Cariile secundare (sub obturatie) pot fi depistate mai usor in cazul materialelor fizionomice. Ajuta medicii sa obtureze si cariile foarte mici. In cazul amalgamului medicul astepta pana cand leziunea se marea. Obturatia din rasini compozite poate fi reparata. Dezavantajele obturatiilor din rasini compozite Materialele compozite sunt mai putin rezistente la fortele masticatorii, fata de amalgam. Materialul se poate pata daca este expus o perioada indelungata la lichide inchise la culoare si alimente cu pigmenti. Pretul obturatiilor din rasini compozite este mai ridicat decat al celor din amalgam. Atunci cand bondingul se realizeaza inclusiv pe dentina, in timp exista riscul ca obturatia sa isi piarda sigilarea ermetica. Bondingul este un proces sensibil la prezenta umezelii - necesita izolare riguroasa. In cazuri foarte rare pot aparea reactii alergice - inflamatie sau inrosirea gingiei. Materialul se aseaza in cavitate in straturi, ceea ce extinde timpul realizarii obturatiei. II. Obturatii fizionomice din ionomer de sticla (glassionomer) - Ionomerii de sticla sunt alcatuiti din acizi acrilici si pudra de sticla speciala. Acestia sunt utilizati pentru obturatii mici din zone fara presiune masticatorie ridicata, pentru obturatii radiculare si pentru dintii de lapte. Acest material elibereaza fluor, fapt ce protejeaza dintele de alte leziuni carioase. Avantajele obturatiilor din ionomer de sticla Aspectul estetic natural. Poate contine fluor - eliberarea acestuia previne formarea de noi carii. Tesutul dentar eliminat in prepararea cavitatii este minim. Obturatiile sunt realizate in cadru unei singure sedinte - materialul se intareste in cateva secunde. Incidenta reactiilor alergice este foarte scazuta. Dezavantajele obturatiilor din glassionomeri Rezistanta la fracturi este scazuta si prin urmare poate fi folosit doar la obturatii mici, pe suprafete ne-ocluzale. Bondingul este un proces sensibil la prezenta umezelii - necesita izolare riguroasa. Odata cu trecerea timpului materialul poate deveni un mediu prielnic pentru acumularea placii bacteriene. Materialul se poate pata daca este expus o perioada indelungata la lichide inchise la culoare si alimente cu pigmenti. Se poate disloca. III. Obturatii fizionomice din rasini ionomerice - Acest material de obturatie este alcatuit din acizi acrilici, rasini acrilice si agregat de sticla. Rasinile ionomerice sunt utilizate pentru obturatii mici, in special pe radacina dintelui. Avantajele obturatiilor din rasini ionomerice Acest material este mai translucid decat ionomerii de sticla. Poate contine fluor si astfel preveni aparitia viitoarelor leziuni carioase. Tesutul dentar eliminat in prepararea cavitatii este minim. Obturatia poate fi mai rezistenta decat cea din ionomeri de sticla, insa este mai putin rezistenta decat rasinile compozite. Obturatiile sunt realizate in cadru unei singure sedinte - materialul se intareste in cateva secunde.

 Incidenta reactiilor alergice este foarte scazuta. Dezavantajele obturatiilor din rasini ionomerice Bondingul este un proces sensibil la prezenta umezelii - necesita izolare riguroasa. Materialul se poate pata daca este expus o perioada indelungata la lichide inchise la culoare si alimente cu pigmenti. Nu este recomandat pentru suprafetele ocluzale la dintii permanenti. Se toceste mai repede decat rasinile compozite si amalgamul. Alternativele obturatiilor directe depind de dimensiunea leziunilor carioase, rezistenta necesara materialului si cerintele estetice. Cele mai estetice si durabile alternative sunt obturatiile indirecte sau incrustatiile (inlay, onlay) din materiale compozite sau din portelan. Aceste restauratii sunt realizate in laboratorul de tehnica dentara, dupa efectuarea mulajului, apoi sunt lipite de dinte prin bonding.

Obturatii din amalgam

VideoAutor: Camelia Airinei

Amalgamul dentar este un material pentru restaurari dentare utilizat in stomatologie inca din sec. XIX si reprezinta un aliaj de 43 - 57 % mercur si unul sau mai multe din urmatoarele metale: cupru, argint, staniu, zinc. In ceea ce priveste rezistenta mecanica, amalgamul este superior tuturor celorlalte materiale dentare. Avand in vedere perioada indelungata de utilizare in stomatologie si controversele legate de efectele nocive ale mercurului, amalgamul este cel mai testat si cercetat material dentar. Avantajele obturatiilor din amalgam Rezistenta mecanica excelenta; obturatiile cu amalgam au cea mai indelungata rezistenta. Amalgamul este singurul material ce poate fi utilizat in mediu umed. Obturatia cu amalgam se autosigileaza, contractia este minima sau inexistenta si este rezistenta la infiltratii. Este cel mai ieftin tip de restauratie dentara. Rata uzurii amalgamului este aproximativ egala cu cea a smaltului dentar. Obturatia cu amalgam se realizeaza rapid si intr-o singura sedinta la stomatolog. Tehnica de lucru nu este pretentioasa. Dezavantajele obturatiilor din amalgam Principalul dezavantaj al amalgamului este aspectul inestetic. Amalgamul are proprietate de a se infiltra in tubii dentinari si din acest motiv poate fi dificil de indepartat in momentul in care doriti sa schimbati obturatiile mai vechi. Obturatia de amalgam infiltreaza tesuturile dure si le modifica coloristic, in gri. Preparatia cavitatii pentru obturatia cu amalgam este de tip retentiv, ceea ce inseamna ca necesita indepartarea unei cantitati de tesut dentar (chiar sanatos) mai mare decat in cazul obturatiilor fizionomice. Cavitatea trebuie sa aiba o deschidere mica si planseul mai mare, astfel incat amalgamul sa nu cada. Dupa aplicarea obturatiei poate aparea durere sau sensibilitatea temporara la rece si fierbinte.

 Amalgamul este instabil si poate coroda masiv, provocand fracturarea marginilor obturatiei. Spre deosebire de obturatiile fizionomice, cele din amalgam nu pot fi reparate. Amalgamul se dilata si contracta la caldura, frig si muscatura, ceea ce face ca obturatia sa fie vulnerabila la fracturi. Toxicitatea mercurului din obturatiile din amalgam Mercurul este un metal foarte toxic, ce poate provoca afectiuni neurologice si renale, insa studiile arata ca obturatiile cu amalgam nu prezinta niciun pericol pentru sanatatea pacientilor. Mercurul se elimina din obturatie sub forma de vapori in cantitati minime si ar fi necesare 450 pana la 530 de obturatii din amalgam la un singur pacient, pentru ca acesta sa atinga pragul concentratiei de mercur in urina stabilit de Organizatia Mondiala a Sanatatii.