Sunteți pe pagina 1din 7

Diaspora

Exilul romanesc
Diaspora
românească
Rolul ei
Cum la criza financiar-bancară din Statele Unite s-a găsit, pe
moment, o soluţie de ieşire din impas, şi cum discuţiile
despre creşterile salariale cu 50% din România n-au încă o
rezolvare, să ne oprim puţin asupra unui subiect care, iată,
devine important. Este vorba de românii care trăiesc în
afara graniţelor ţării. Este vorba de un număr din ce în ce
mai mare de români care pleacă temporar la muncă în
diverse ţări, unii stabilindu-se definitiv în locurile unde au
ajuns, căpătînd rezidenţă permanentă sau chiar cetăţenie.
Există şi o altă categorie care nu poate fi neglijată – cea a
„originarilor“ din România: acei saşi sau evrei, greci,
armeni, unguri, turci şi tătari, polonezi sau albanezi, bulgari
şi sîrbi, care, într-un număr mai mare sau mic, după ce au
trăit secole sau doar decenii în ţara noastră, au părăsit
definitiv România. Dar o anume legătură, complexă şi
intensă de multe ori, cu ţara de origine a rămas. Toţi cei
plecaţi sînt sau ar trebui să fie o preocupare majoră pentru
oficialităţile româneşti, în noul context politic internaţional,
cînd România a aderat deja la NATO şi este parte a Uniunii
Europene, cu multiplele ei reglementări, dispoziţii, legi şi
articole de lege. Tot acest material uman este de o mare
diversitate, ridicînd chestiuni dintre cele mai complicate, cu
specific de la o ţară la alta, şi probleme greu de rezolvat.
• Ceea ce numim azi „românii de pretutindeni“, „românii din afara
graniţelor“ sau, cu un vechi termen grecesc, „diaspora“, ceea ce
era pînă mai ieri „exil românesc“ se dovedeşte o masă neuniformă
care ridică diverse teme majore pentru statul român chemat să
ajute, să sprijine şi să protejeze proprii ei cetăţeni sau foşti
cetăţeni. Eşti român, turc, bulgar sau congolez cu şi fără cetăţenie.
Dacă vrei şi simţi. Dacă nu, nu!
• Vizita intempestivă a preşedintelui României în Spania, ca invitat
al unui Forum al Românilor din Europa, a adus în strictă
actualitate problemele lor. Sigur că şi apropierea alegerilor suscită
interesul politicienilor şi al partidelor politice, cînd fiecare vot
poate să conteze într-o campanie ce se anunţă extrem de
echilibrată (cu titlu de noutate, de această dată şi românii stabiliţi
în străinătate vor avea proprii lor reprezentanţi în Parlamentul
României).
• Ceea ce ni se pare un lucru bun, reparîndu-se, de asemenea, o
situaţie a cărei rezolvare s-a tot amînat din motive, evident,
politice. Întîrziere datorată în primul rînd ostilităţii autorităţilor
feseniste şi a celor puiate de acestea împotriva „plecaţilor“, care
au fost multă vreme ostili puterii comuniste şi postcomuniste din
Memoria exilului românes
Exilul este un fenomen care trebuie privit usor diferit
insa fara a fi
separat dihotomic de emigratie. In valtoarea
vremurilor, multi
intelectuali romani au fost siliti sa-si paraseasca
tara si li s-a
interzis sa se mai intoarca. Dupa 1945 cei mai multi
dintre romani aflati in Occident au inteles ca nu
mai au cale inapoi. Emil Cioran, Eugen Ionescu,
Constantin Brancusi, Mircea Eliade au devenit glorii
ale altor culturi. Treptat s-a construit exilul
romanesc (o termen mai potrivit decat cel de
diaspora) adunand oameni care in ciuda
divergentelor de idei au impartasit aversiunea
comuna fata de bolsevism. Instalarea regimului
comunist a fost un moment referential pentru
exilul romanesc.
In anii cei mai grei multi si-au gasit salvarea fugind in
Occident dar nu trebuie uitat faptul ca ei au fost
militanti activi pentru eliberarea Romaniei. Ani la
• Studierea şi mai buna cunoaştere a unor pagini
importante din istoria României ultimei jumătăţi
de veac beneficiază acum de un cadru
instituţionalizat: Institutul Naţional pentru
Memoria Exilului Românesc.
• Înfiinţat prin Hotărârea nr. 656 din 5 iunie 2003
a Guvernului României, institutul este un organ
de specialitate al administraţiei publice
centrale. El este subordonat Guvernului şi
coordonat de Ministerul Culturii şi Cultelor.
• Din decembrie 1989, a început să se vorbească
deschis despre activitatea românilor refugiaţi în
străinătate după instalarea regimului comunist
în România. În acei ani sumbri ai dictaturii,
exilul a fost purtătorul unor valori şi al unor
idealuri de libertate, democraţie, independenţă
naţională ce nu se mai puteau exprima în ţară.
• În Franţa, Statele Unite, Marea Britanie, Italia,
Elveţia, Canada, America Centrală sau Australia
s-au constituit puternice centre de grupare şi
acţiune ale exilului românesc. O situaţie
specială era în Israel, unde, de asemenea, se
Noul institut îşi propune şi efectuarea unor
studii în ţară şi străinătate pentru cunoaşterea
în toată complexitatea a fenomenului exilului
românesc. Va achiziţiona, identifica şi conserva
orice mărturii documentare, publicaţii,
fotografii, benzi magnetice cu înregistrări ş.a.,
referitoare la fostul exil. Pe baza studierii
surselor de arhivă, a memorialisticii, a presei, a
mărturiilor persoanelor în viaţă vor fi realizate şi
publicate studii, monografii, scrieri
memorialistice, albume fotografice etc.
Institutul se va ocupa de ajutorarea materială a
acelor instituţii ale fostului exil care trebuie să
rămână în străinătate ca prezenţe active
româneşti în ţările respective. Va asigura, de
asemenea, îngrijirea mormintelor
personalităţilor exilului decedate în străinătate
şi, după caz, va proceda, cu acordul familiei, la
repatrierea şi reînhumarea acestora, potrivit
legii.
• Pe lângă institut, funcţionează
Consiliul de garanţie morală, cu
atribuţii consultative de specialitate,
alcătuit din personalităţi
reprezentative şi recunoscute ale
fostului exil, membri ai Asociaţiei
foştilor refugiaţi politici. Ca organ
consultativ, institutul are un Consiliu
ştiinţific, format din istorici, publicişti,
personalităţi publice ş.a.
• Începând din 1 septembrie 2003,
Institutul Naţional pentru Memoria
Exilului Românesc şi-a intrat oficial în
drepturi, având sediul în Bucureşti, str.
Polonă, nr. 1-5, sectorul 1. Preşedinte
al său a fost numit, pentru o perioadă
de 5 ani, dl. Dinu Zamfirescu,
cunoscută personalitate a exilului
românesc din Franţa, unde a militat