STRESUL

MECANISME FIZIOLOGICE SI PSIHOLOGICE

DE ORIGINE ENGLEZA, cuvntul stres circumscrie o serie de substantive nrudite ca nte les, dar ce au totusi nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare , tensiune, constrngere, ncordare nervoasa. n limba romna, termenul de stres a fost preluat initial cu ortografia din limba engleza (stress) pentru ca mai apoi orto grafia sa fie adaptata, cu un singur s (stres) atunci cnd au aparut derivatele adjec tivale (stresant), substantivale (stresor) si verbale (a stresa). n Anglia, n secolul al XVII-lea, stres nsemna stare de depresie n raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala si, ntr-un sens mai general, adversitat ea vietii . Mai trziu, n secolul al XIX-lea, apare notiunea conform careia conditiile de viata agresive (stres) pot antrena suferinte fizice sau mentale (strain). n anul 1872, Darwin publica teoria evolutiei . n opinia sa, frica, o caracteristica p ermanenta a omului si a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fata pericolului. El numeste nu numai emotia, ci si actul emotional ce are loc n fata unei situatii de urgenta: fuga sau lupta . O alta figura marcanta a acestui secol este William James care n anul 1884 pune nt rebarea Ce este emotia ? , iar n 1890 si publica tratatul de psihologie si anunta ca pr ocesul psihic este secundar procesului fizic. William James acorda o mare import anta autoevaluarii perceptive, reluata n psihologia cognitiva. n anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din Ameri ca de Nord, profesor la Harvard, n lucrarile sale fundamentale privind emotia, fo loseste termenul de stres mai nti n sens fiziologic. n anul 1928, el da acestui term en si un sens psihologic, atunci cnd mentioneaza rolul factorului emotional n evol utia bolilor. Imediat dupa aceasta, Cannon subliniaza legatura directa dintre re actia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta n fata unui perico l neasteptat, completnd astfel teoria lui Darwin. Paul-Marie Reilly, fiziolog francez, descrie n anul 1934 un sindrom general de re actie la orice agresiune, n raport cu activitatea sistemului nervos autonom, si a nume sindromul de iritare. Cu toate acestea, cel care lanseaza n limbajul medical, nca din 1936, conceptul de stres este fiziologul canadian Hans Selye. nca din vremea n care era student n med icina la Universitatea din Praga, Selye a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descris de pacientii afectati de boli infectioase, prezentnd to ti aceleasi simptome, nsa fara vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta c a trebuie sa fie vorba de un raspuns nespecific al organismului la boala. Tot n anul 1936, descrie sindromul general de adaprare (SGA) ca fiind efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului si concluzioneaza ca raspu nsul la diferiti agenti stresori este dominat de hiperactivitatea cortexului sup rarenal. Selye introduce conceptul de stres propriu-zis n anii 50, concept ce ocupa un loc important mai nti n medicina, apoi n psihiatrie. n conceptia lui Selye, stresul nu es te dect o reactie biologica si generala, adica o stare care se traduce printr-un s indrom specific, corespunzator tuturor modificarilor nespecifice, induse astfel n tr-un sistem biologic . El defineste stresul la nceput ca fiind o agresiune, apoi ca o reactie a subiectu lui la o agresiune, ultima reprezentnd un stresor. Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata cotidiana. Stresul1 caracterizeaza o reactie psihologica complexa extrem de int ensa si relativ durabila a individului confruntat cu noi si dificile situatii ex istentiale. Printr-o extensie nejustificata, n societatea contemporana oamenii se plng frecven t de stres incluznd n aceasta categorie elemente relativ banale si stupide rezulta te din convietuirea urbana a oamenilor (stresul calatoriei cu metroul, al zgomot ului ambiental, mass-mediei). Conceptul de stres s-a demonetizat capatnd formule atipice. Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si de asemenea poate i

nduce consecinte pe termen lung. n timp ce prea mult stres poate altera starea de sanatate a unui individ ct si bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de st res este necesar pentru supravietuire. Stresul se poate concretiza n diminuarea n ormalitatii functiilor sau chiar n aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana afl ata ntr-o stare de pericol si contribuie n accentuarea achizitiilor. Adaptarea constituie conditia fundamentala a supravietuirii fiintelor vii n natur a si societate. Att n cazul omului ct si al animalului reactiile adaptative sunt n c ovrsitoarea lor majoritate nvatate, dobndite. Definirea stresului este ngreunata de faptul ca aceasta notiune cunoaste numeroas e acceptiuni. J.B.Stora le-a mentionat2: stresul, n sensul sau activ, este o forta care produce o tensiune: este vorba de un stimul extern, fie fizic (zgomot, caldura, frig), fie psihologic (necaz, tris tete); stresul este nteles ca rezultatul actiunii exercitate de un stresor, agent fizic si/sau psihologic si/sau social, asupra sanatatii unei persoane (consecintele bi ologice, mentale si psihice ale actiunii acestui agent asupra sanatatii persoane i); stresul este concomitent agentul stresor si rezultatul acestei actiuni, n diverse le sale dimensiuni particulare; aceasta semnificatie este retinuta n numeroase lu crari aparute dupa Hans Selye; stresul nu mai este luat n considerare ca reprezentnd consecintele somatice, ci ca aparare a functionarii psihicului fata de stimularile senzoriale si motrice. Bazndu-se pe diverse lucrari, Jonas si Crocq propun urmatoarea definitie: Stresul este o reactie fiziologica si psihologica de alarma, de mobilizare si de aparare a organismului (sau, mai bine, a individului, a persoanei) fata de o agresiune, o amenintare sau chiar s-ar putea spune fata de o situatie traita neobisnuita .3 O alta definitie a stresului este cea propusa de Ph.Jeammet si colaboratorii sai : Notiunea de stres, n acceptia ei cea mai larga, cuprinde orice agresiune asupra organismului, de origine externa sau interna, care ntrerupe echilibrul homeostati c. Aceasta actiune poate fi fizica, sub forma stimulilor nociceptivi (temperatur a, zgomot) sau a agentilor traumatizanti, infectiosi sau toxici. Ea poate viza n ivelurile cele mai nalte ale integrarii senzoriale si cognitive, perturbarea atin gnd n acest caz sistemul de relatie al subiectului cu mediul sau .4 Termenul de stres are n general doua acceptiuni5: a) situatie, stimul, ce pune organismul ntr-o stare de tensiune; b) nsasi starea de tensiune deosebita a organismului prin care acesta si mobilizea za toate resursele sale de aparare pentru a face fata unei agresiuni fizice sau psihice. n cazul n care accentul este pus pe starea organismului, pe reactiile acestuia la agentii stresori, se au n vedere raspunsurile emotionale n exces. Aceste raspunsur i emotionale sunt exprimate vizibil n comportamentul individului, n limbaj, activi tatea motorie, precum si n devierea diferitelor constante psihologice sau fiziolo gice. n faza de nceput a cercetarilor sale, H.Selye a fost tentat sa defineasca stresul ca fiind gradul de uzura si suferinta a organismului provocat de modul de functi onare sau de leziuni. Prelund ideile lui Hipocrate care considera ca boala nu est e numai suferinta, ci si uzura, vatamare, efortul pentru a reveni la starea norm ala, Selye descopera mecanismele de adaptare a organismului la actiunea agentilo r stresori identificnd astfel reactiile de aparare ale organismului, si anume sin dromul general de adaptare. Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii6: 1) Reactia de alarma ce reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea g enerala a fortelor de aparare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde doua fa ze: faza de soc (caracterizata prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasa etc.), cu vatamarea sistemica (generala) brusca, urmata apoi de o faza de contra soc, n care apar fenomenele de aparare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involutia aparatului timico-limfatic etc.). 2) Stadiul de rezistenta n care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprind e ansamblul reactiilor sistemice provocate de o expunere prelungita la stimuli f ata de care organismul a elaborat mijloace de aparare.

3) Stadiul de epuizare este foarte asemanator reactiei de alarma, cnd datorita pr elungirii actiunilor agentilor nocivi, adaptarea organismului cedeaza. Graficul 1. Stadiile sindromului general de adaptare. Prin urmare stresul reprezinta starea de conjunctie rezultata din actiunea agent ului stresor si capacitatea de adaptare a organismului. Cu ct o persoana se afla mai frecvent n starea de alarma sau de rezistenta, cu att este mai mare riscul ins talarii epuizarii cu toate consecintele sale negative. Daca accentul este pus pe situatie, pe factorii generatori ai stresului, de acea sta data se are n vedere caracterul lor neobisnuit, neasteptat, chiar agresiv car e ameninta starea normala a organismului. n acceptiunea lui Piron, stresul poate fi identificat cu agresiunea, cu actiunea v iolenta a agentilor stresori exercitata asupra organismului, iar particularitati le generale ale conditiei stresante sunt considerate a fi: bruschetea, intensita tea mare si caracterul amenintator al situatiei.7 Omul se confrunta deseori si cu situatii adaptative inedite, intens solicitante si fata de care nu are totdeauna reactii adaptative eficiente, dinainte elaborat e. Asemenea situatii sunt de natura sa perturbe prin ineditul si dramatismul lor schemele adaptative deja elaborate si existente si sa-l oblige pe individ la id entificarea altora noi. Pentru unii cercetatori, stresul reprezinta un eveniment ce produce tensiune sau ngrijorare, iar altii privesc stresul ca o perceptie individuala a unui evenimen t modul n care un individ interpreteaza situatia. Majoritatea expertilor definesc stresul ca fiind raspunsul psihologic si fiziologic la anumiti stimuli perceput i de catre individ ca fiind amenintari. Astfel de stimuli sunt denumiti stresori sau agenti stresogeni. Oamenii percep situatiile n moduri foarte diferite. O persoana evita zborul cu av ionul deoarece l considera un factor de stres pe cnd o alta persoana cauta acest m od de calatorie tocmai pentru ca este ncntat sa zboare. Perceptia persoanei asupra stimului sau evenimentului este nsotita adesea de gnduri si sentimente ce au fost deja nvatate, adesea n copilarie. De exemplu, o studenta respinsa la examenul de absolvire se poate simti chiar devastata, ravasita datorita asociatiei subconsti ente cu experientele nefericite ale esecului de pe timpul cnd era copil. Un stude nt cu experiente neplacute aproape inexistente n ceea ce priveste esecul la exame ne va aborda caderea mai degraba ca o provocare dect ca un esec. Chiar daca agent ul stresor este acelasi pentru ambii studenti totusi perceptiile lor si raspunsu rile la stimul sunt total diferite. Sursele de stres Stresul poate fi generat de catre o diversitate de situatii sau evenimente, de l a modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hranire pna la dece sul partenerului de casatorie, a parintilor sau a copiilor. Volumul de stres ind us de acesti stresori depinde nu doar de perceptia individului, ct si de factori precum tipul de stresori si, intensitatea si durata acestora. J. Weitz considera ca o situatie poate deveni stresanta n urmatoarele conditii8: a) solicitarile sunt att de numeroase nct mpiedica prelucrarea adecvata a informatie i, suprancarcarea traducndu-se de cele mai multe ori prin degradarea performantelo r; b) situatia este perceputa ca fiind potential periculoasa, motiv pentru care sub iectul se simte amenintat; c) n cazul n care subiectul este izolat, acesta resimtind restrngerea libertatii; d) cnd subiectul este mpiedicat sa-si desfatoare activitatea si are sentimentul de frustrare; e) cnd presiunea grupului se exercita de asa natura nct trezeste teama de esec, de dezaprobare. La toate acestea se pot adauga si situatiile caracterizate prin actiuni cronice ale agentilor fizici (temperaturi extreme, umiditate, zgomot) sau alte mprejurari care slabesc rezistenta organismului (boala, lipsa de somn). Agentii stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificatie afectiv

a puternica. Multitudinea acestor factori provocatori de stres a impus clasifica rea lor n functie de anumite criterii, astfel9: a) n functie de numarul agentilor stresori n actiune, acestia pot fi: stresori uni ci, precum un zgomot puternic cu tendinta de a se prelungi sau un zgomot puterni c survenit brusc n plina noapte si stresori multiplii, de exemplu zgomotul asocia t cu caldura si cu noxele. b) Dupa numarul persoanelor afectate, pot fi identificati: stresori cu semnificatie strict individuala. Acestia sunt regasiti n insatisfacti a prelungita a unor trebuinte fiziologice, cum ar fi: setea intensa si lipsa per spectivei de a o potoli, foame, somn. stresori cu semnificatie colectiva, de grup familial sau profesional. Sunt evenime nte precum: nereusita unui copil la examen, decesul parintilor, divortul, perspe ctiva somajului ntr-o organizatie etc. Acesti stresori forteaza ntr-o mare masura capacitatea de adaptare a persoanei. stresori cu semnificatie generala care afecteaza orice individ. n aceasta categor ie sunt incluse evenimentele subite dezastruoase specifice unor situatii de cala mitate naturala, si anume: inundatie, cutremure, razboi, etc.. Ca exemplu ne put em referi la cutremurul din martie 1977, soldat cu foarte multe decese, raniri, distrugeri materiale. Astfel de evenimente ntrerup viata unei persoane facnd-o sa se simta neputincioasa, inutila. Deoarece cataclismele afecteaza populatii ntregi n acelasi timp, astazi n lume tind sa se formeze adevarate retele de lucru ce si p ropun pregatirea populatiei n fata acestui gen de stres. c) Dupa natura lor, agentii stresori pot fi clasificati n: stresori fizici. Stresorii ce induc oamenilor un disconfort fizic fortnd organism ele sa se adapteze. Zgomotele, vibratiile, radiatiile, efortul fizic prelungit, traumatismele, hemoragiile externe, arsurile, stimulii luminosi, boala, durerile de cap cronice, temperaturile extreme, ct si umiditatea, sunt doar cteva exemple. Acestia ct si alti stresori fizici pot deteriora performantele si productivitate a persoanei ct si sanatatea si bunastarea acesteia. stresori chimici. Acestia sunt noxele chimice ce au actiune toxica asupra organi smului si care pot induce si un stres psihic atunci cnd sunt percepute ca un peri col iminent pentru sanatatea persoanei. stresori biologici. Din aceasta categorie fac parte virusii, bacteriile, parazit ii prin care se instaleaza diferite boli, stresori ce sunt constientizati ca sur se de pericol pentru functionarea organismului. stresori psihologici. Sunt stimuli cu o semnificatie nociva, interpretati subiec tiv de psihicul uman la nivelul operatiilor gndirii. d) n functie de conexiunea cu problemele vietii, putem vorbi de: stresori periferici, ce sunt materializati n dificultati trecatoare, cum ar fi: v remea urta, aglomeratia, blocajele rutiere, etc. stresori centrali. Acestia sunt cei regasiti n problemele importante ce pot provo ca perturbari n viata unei persoane. Mentionam si studiul de identificare si clasificare a agentilor stresori central i, efectuat n 1968 de T.H.Holmes si R.H.Rahe, profesori la Universitatea din Wash ington. Cei doi pun n evidenta 43 de agenti stresori clasificati de subiectii inv estigati, cu ajutorul unei scale n care punctajul maxim l constituie moartea parte nerului de viata (sot, sotie) cotat cu 100 de puncte. Cercetarile desfasurate de-a lungul vremii au evidentiat existenta unei lungi li ste a cauzelor generatoare de stres, care grupate dupa natura lor, apar sub form a conflictelor ce pot fi10: a) conflicte familiale: conflictul copilului cu autoritatea parintilor, din care poate rezulta fie frust rarea ca urmare a excesului de autoritate exercitata de parinti, fie depresia ca urmare a dezinteresului parintilor fata de copil; conflictul copilului cu ceilalti frati datorita concurentei afective existente nt re ei, a intereselor divergente etc.; conflictul conjugal generat de exercitarea autoritatii unuia dintre soti, divers e probleme maritale, educatia si ngrijirea copiilor etc.;

 conflictul paraconjugal cu socrii, parintii sau rudele apropiate; pierderi sau prejudicii concretizate n boli ale membrilor familiei, decese, divor turi; b) conflicte profesionale ce sunt generate de activitatile profesionale excesive ; lipsa relaxarii; odihna insuficienta; diferiti factori perturbatori ai activit atii, cum ar fi cei sonori sau termici; raporturile inadecvate cu superiorii, su balternii sau colegii; responsabilitati profesionale care depasesc posibilitatil e; insuccese; nerespectarea termenelor limita; c) conflicte sociale rezultate din: probleme legate de locuinta, criza de timp, poluarea sonora, accidentele, somajul, unele programe TV si chiar terorismul, ca re poate produce stres psihic social; d) conflicte din sfera vietii intime: complexe de inferioritate, dificultati de integrare socio-familiala, insatisfactia legata de unele trebuinte biologice, tr istete datorita subsolicitarilor sau monotoniei din viata personala. Clasificarea stresului Variatiile individuale explica de ce una si aceeasi persoana reactioneaza diferi t de la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reactiilor psi hofiziologice se modifica n timp ca rezultat al familiarizarii sau dimpotriva al sensibilizarii cu unii agenti stresori. Stresul este o stare a organismului care rezulta din interactiunea, confruntarea unica sau repetata a individului cu situatia.11 O situatie poate fi stresanta p entru majoritatea oamenilor, dar ea poate sa nu fie evaluata si traita n acelasi mod de o persoana sau alta. Eterogenitatea raspunsurilor individuale a dat nastere unui tablou diversificat al formelor de stres. Unii indivizi sunt capabili sa se adapteze mai eficient. Un stresor i capaciteaza pe unii sa achizitioneze mai mult si le poate structura viata ntr-un mod foarte interesant. De exemplu, multi indivizi nvata si studiaza mai bine n conditii de st res ale unui examen viitor. nfaptuirea casatoriei sau pierderea locului de munca, desi destul de stresante, pot conduce la remprospatarea relatiilor si la o mai m are emulatie. Alte persoane nu se adapteaza tot att de bine si acest fapt are ca rezultat nu nu mai o slaba performanta si o productivitate scazuta, ci si mbolnavirea, dereglare a homeostaziei. Angajatii care au foarte mult de lucru sau multe responsabilitat i, nu numai ca-si realizeaza sarcinile ntr-un mod inadecvat, dar se pot chiar mbol navi. Sau, o persoana incapabila sa suporte decesul sotului, poate cadea n depres ie, si va neglija munca si va face lucruri ce i pot periclita sanatatea, poate chi ar viata. Asadar, stresul poate avea efecte att pozitive, ct si negative. Stresul pozitiv (e ustres) este cel care actioneaza ca factor energizant, ajutnd persoana sa abordez e situatiile ca pe niste provocari, ntr-un mod mult mai eficient. n cazul stresulu i negativ (distres) organismul supramobilizat refuza sa revina la starea normala , individul fiind nervos, gata de reactie, are tensiunea arteriala crescuta si m usculatura ncordata. Cu alte cuvinte aceasta forma de stres se dovedeste a fi o g reutate asupra mentalului si a organismului. Cu toate acestea, din cercetarile efectuate pna n prezent s-a constatat faptul ca ambele forme de stres pot fi daunatoare daca sunt mentinute timp ndelungat. n functie de frecventa manifestarii agentilor stresori se poate vorbi despre: str es acut (episodic), care nceteaza odata cu disparitia agentului stresor; stres cr onic (persistent), caz n care agentul stresor se mentine o perioada ndelungata de timp afectnd starea de echilibru a organismului si stres ciclic provocat de apari tia agentului stresor cu o anumita regularitate. Stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare deoarece chiar anticiparea stresului poate duce la ap aritia situatiilor stresante (de exemplu, sesiunile de examene, vacanta, negocie rea contractului de munca sau a salariului). Tipul de stres prelungit indus de catre stresorii cronici se dovedeste a fi noci v ntr-un mod special. Adesea, stresul cronic erodeaza capacitatea persoanei de a se adapta si poate conduce la probleme serioase de sanatate. Chiar daca stresul cronic se dovedeste a fi greu de controlat, totusi efectele sale pot fi diminuat

e ntr-o oarecare masura daca persoana agresata primeste un puternic suport social provenit din partea grupului ce l nconjoara. Studiile indica faptul ca, aceste gr upuri pot mbunatati statusul mental dezechilibrat, de genul depresiei si starilor asociate unui risc accentuat de mbolnavire, cum ar fi: presiunea sanguina ridica ta si un nivel de colesterol accentuat. O alta clasificare a formelor de stres a fost efectuata de catre specialisti avnd u-se n vedere natura agentilor stresori12: a) Stresul psihic n care se regaseste actiunea combinata a mai multor tipuri de a genti stresori. O stare tipica de stres psihic o reprezinta cea de examen n care se regaseste combinata actiunea urmatorilor stresori: teama de esec; evaluarea c onsecintelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; starea de start premerg atoare examenului; solicitarea intensa din timpul examenului. b) Stresul profesional este determinat de actiunea concomitenta sau nu a stresor ilor fizici (zgomot, vibratii, variatii de temperatura, luminozitate), chimici ( substante chimice volatile, iritabile). c) Stresul preoperator si postoperator are la baza caracterele stresului psihic, dar la care se adauga ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator si postoperator. d) Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumi tor activitati profesionale. Cresterea ponderii activitatilor de supraveghere si control, a dialogului cu panoul de comanda sau calculatorul n defavoarea coopera rii n echipa conduc la diminuarea comunicarii, monotonie excesiva, izolare. De as emenea, obligatia de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone carora subie ctul nu le gaseste nici o justificare sau chiar inactivitatea pot deveni surse d e stres. e) Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucr u prelungit si cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent n rndul managerilor, mai ales a celor de nivel superior si mediu. Studiile efectuate n acest sens13 a u evidentiat faptul ca, de regula, managerii acorda o pondere ridicata din timp problemelor profesionale si reduc progresiv timpul destinat familiei si relaxari i. Desi stresul generat de suprasolicitare se manifesta cu intensitati diferite, ca de altfel toate tipurile de stres n functie de particularitatile individuale, datele studiului indica faptul ca depasirea mediei de 65 de ore pe saptamna afec teaza majoritatea managerilor. f) Stresul situational este cauzat de schimbari recente n modul de viata al indiv izilor. Acest tip de stres mai este denumit si stres cultural, deoarece schimbar ile pot viza factori de perenitate din viata si educatia indivizilor. Societatea si cultura din care provine individul poate intra n conflict puternic cu situati ile generate de schimbarea locului de munca (cazul emigrarii), a domiciliului (c azul casatoriei cu o persoana de alta nationalitate), divortului (atunci cnd trad itia culturala, religia, normele sociale dezaproba acest act). Una dintre cele mai grave boli ale vremurilor noastre este stresul l Stresul poate da dependente grave, de alcool, tutun, medicamente sau chiar mincare, care pot distruge orice persoana. Am descris stresul, in citeva cuvinte, in numarul trecut. M-am gindit ca e destu l de putin spus despre acest fenomen, care ne copleseste in aceasta lume supraag lomerata in factori stresori. Si daca tot a fost denumit fenomenul secolului XXI , pentru ca este un fenomen de amploare, consider ca putem vorbi despre el si in acest numar. Ma intreb, asa cum sint sigura ca faceti majoritatea dintre dumnea voastra, cit de des invocam acest cuvint pentru a ne justifica problemele cu car e ne confruntam. Daca ne-am gindi un minut, am putea sa observam de cite ori spu nem: Sint stresat, de aceea sint asa agitat! Nu pot dormi, pentru ca sint stresat! , m sesiune, asta ma streseaza, nu mai rezist! , Seful, la munca, gaseste cite ceva i n fiecare zi sa ma streseze! . Si lista ar putea continua, pentru ca, pe cit de mu lti sintem, despre atit de multe situatii de acest gen putem vorbi. Psiholog Aniela MINU Stresul - o scuza?

Putem sa acceptam o astfel de intrebare la care sa ne gindim. Dumneavoastra invo cati acest motiv, de exemplu, pentru a va scuti de o intilnire care nu va face p lacere, sau pentru a va scuza atunci cind sotul/sotia va roaga sa il/o ajutati l a treburile gospodariei. V-ati plins prietenilor cit de stresanta va e munca, ci t de mult va solicita seful, cit va streseaza mediul de lucru tensionat si relat iile incordate cu colegii? Citi dintre noi nu izbucnim spunind: Ce trafic stresan t! , Ce aglomeratie stresanta in magazine, pe strazi, cum sa nu ajung sfirsit de ob oseala si stresat acasa? . Pentru omul modern, ritmul de viata intens, oboseala, s olicitarea si nevoia de a face fata tot mai mult unor sarcini, toate acestea ii epuizeaza resursele fizice, psihice, astfel incit tendinta lui este de a se refu gia intr-un loc in care sa se linisteasca. Cum fugim de stres? E fireasca nevoia fiecaruia dintre noi de a se apara de oboseala si stres, de a cauta noi resurse fizice si psihice pentru a o lua de la inceput ziua urmatoare. Si, pe linga tot acest travaliu, ne e necesara acea stare de bine, nu doar sa n e indepartam neplacerile, ci sa facem ceva ca sa ne simtim din ce in ce mai bine . Cum reusim sa facem asta? Fiecare in felul si ritmul propriu. Unii abia asteap ta sa ajunga acasa si sa se aseze pe canapea, la tv, gasind in acea lume imagina ra refugiul din lumea reala a problemelor. Altii ies in oras la un pahar cu priete nii, si aproape isi fac un obicei din astfel de iesiri, caci, de ce nu, si acest a e un mod de a te elibera de stres. Altii epuizeaza pachete intregi de tigari, pentru ca doar asa simt ca se pot elibera de tensiunea acumulata in timpul zilei , sau maninca tot ce apuca pentru a-si amorti nelinistea. Tot pentru ca sintem s tresati, incercam in zadar sa dormim si de aici pina la a lua prima, apoi a doua pastila pentru a adormi, nu e decit un pas. Consecintele Ar fi prea frumos si prea usor ca, o emisiune tv, un pahar de alcool, o tigara s au un pachet de biscuiti rontaiti sa fie solutia scaparii de stres, sa le luam o data si apoi sa uitam ca acest cuvint exista. Stresul, insa, nu e atit de usor de invins. E inamicul public numarul 1 , daca imi permiteti sa-i spun asa, iar noi sintem prea putin constienti de acest lucru. Mai mult, nu doar ca nu se epuizeaz a, ci, parca, cu fiecare zi, devine mai puternic, astfel incit, armele noastre d evin tot mai putin eficiente si, astfel, ne trezim apelind tot mai mult la acest e refugii, pina cind ajungem dependenti de emisiunile tv de divertisment, pentru ca doar ele ne mai pot distra. Observam ca, de la acel mic pahar cu prietenii, ne innecam plictisul, nelinistea, stresul in tot mai multe pahare, pina cind ved e ca nu ne mai putem desparti de bautura, avem tot mai mult nevoie de ea. O tiga ra se face unul sau doua pachete, pentru care dam bani multi. Dar, ce conteza? F ara ele creste anxietatea atit de mult, incit simtim ca innebunim. De la o simpl a romtaiala , vedem, cu stupoare, ca hainele nu ne mai incap si, in disperare, in l oc sa ne oprim, mincam mai mult, pentru ca, altfel, nu ne eliberam de neliniste. Nu se observa si toate acestea se agraveaza cu fiecare zi ce trece. Pentru ca nu ne putem opri Initial ne complacem in situatie. Poate nici nu ne dam seama ca avem o problema. Nu realizam ca nu acea modalitate de a face fata stresului e singura posibila. Exista si alte variante. Unii spun e prea tirziu, sint dependent de alcool, tigar i, tv, calmante sau mincare si doar asa pot sa-mi infrunt demonii nelinistii, nu p ot renunta la ele, chiar daca imi fac rau . Uneori, insa, nu fac rau doar persoane lor in cauza, ci afecteaza si pe cei apropiati: familia, sotul, sotia, copiii, p e care ajungem sa-i neglijam pentru ca timpul si resursele noastre sint consumat e in alt mod. Apar probleme tot mai mari la locul de munca, unde devenim tot mai putin eficienti. Sanatatea noastra, fizica si psihica, in aceste cazuri, are si ea foarte mult de suferit. Nici astea nu ne pun pe ginduri? Daca nu, cu siguran ta ca alarma va fi activata atunci cind sintem parasiti de cei dragi, sintem in

prag de divort sau despartire de partenerii de viata, copii si prieteni. Ne pier dem slujbele si ne trezim fara un sens in viata. Si toate astea, de ce? Au porni t de la acest ingrat cuvint stres , au fost apoi incurajate de propria slabiciune a persoanei in cauza si pierdute de sub control pentru ca nu am cerut sau nu am a cceptat ajutorul dinafara. Nu e o gluma! Viata e alerta si exercita o presiune imensa asupra noastra. Uneori, chiar nu st im cum sa-i facem fata si ne izolam, pur si simplu. Ne rupem de ceilalti si de r ealitatea lumii, ne inchidem in noi si ne refugiem crezind ca astfel scapam. De cele mai multe ori, situatia se agraveaza si ne cuprinde nelinistea si nesiguran ta, pentru ca nu mai putem intelege si accepta o lume in schimbare, de multe ori avind un caracter absurd. De aceasta lume ne simtim instrainati si cu toate ast ea, sintem totusi obligati sa traim, desi nu o putem intelege si accepta. Daca n e cufundam in astfel de refugii nocive pentru noi, dependentele de tot felul, ne trezim cuprinsi de disperare, ne pierdem orizontul perspectivei viitorului, sin tem coplesiti de acel sentiment sufletesc si moral care inchide persoana dindu-i i mpresia lipsei de valoare, atit pentru sine, cit si pentru propria viata. Unii d intre noi se prabusesc in depresie, in aceasta eprubeta emotional-afectiva, in i ncremenirea data de sentimetul propriei inutilitati, in incapacitatea de a mai a ctiona, sentimentul de a fi inchis si lipsa de perspectiva care anuleaza orice m otivatie de a mai fi sau a face ceva util. Nici nu mai pomenesc de acea ultima p osibilitate, suicidul, cind persoana isi pierde ratiunea de a mai trai si gasest e aceasta solutie de evadare in moarte. Toate acestea sperie, insa fac parte din realitate. O realitate care ne spune nu e de gluma! , lucrurile se pot agrava foarte tare, iar scinteia poate fi stresul, consecinta vietii moderne.