Sunteți pe pagina 1din 6

O scrisoare pierduta

De I.L Caragiale I.L Caragiale, mare clasic al literaturii romane, dramaturg si prozator distinge in opera sa un triplu univers: fantastic, realist si comic prin care face fac concurenta starii civile. Lumea creata de el, situate la limita universalitatii si fictiunii este dezvaluita cu un talent neobisnuit de a surprinde esenta in cel mai banal fapt al ei. Capodopera dramaturgiei sale O scrisoare pierduta e o comedie realistclasica de moravuri aparuta in 1884 prin care autorul inoveaza specia dramatica amintita, plasand-o la granita dintre schema consacrata clasica sic ea modernista intalnita in stadiul de apogeu la Eugen Ionescu. Dezvoltand ca tema viata sociala prin doua problematici esentiale: triunghiul conjugal si santajul electoral, opera are o istorie inedita, izvorata din atenta observatie a moravurilor secolului XIX. Inceputa, se pare prin aprilie 1883, initial avea trei acte si in singur conflict pus pe fondul alegerilor electorale dintrun orasel de munte, dar ulterior s-a prelungit cu inca un act in care se reia la un nivel mai inalt idea primului conflict. In prima forma opera evolua spre o farsa clasica si de aceea Caragiale ii face un al IV-lea act care o transforma intr-o capodopera autentica a comediei clasice si realiste. Trecand peste detaliile si picanteriile actului de laborator (primele trei acte-serie in doua luni si jumatate citite tuturor prietenilor la cafenea pentru a afla o solutie, iar in al IV-lea este inventat in urmatoarele 4 luni si povestit la miezul noptii lui Ioan Suchianul la jumatatea lui octombrie) opera se doreste o scriere care sa surprinda esenta asemeni scrierilor clasice, dar introduce miscarea care trimite la impresia de viata si de verosimilitaterealista, iar undeva in plan second autorul ii mai anexeaza cateva elemente ce anticipeaza automatismul dramatic ale teatrului absurd si existentialist al lui Eugen Ionescu. (Structura) Cu o astfel de geneza ce dezvaluie interferenta mai multor estetici literare cum ar fi ca realista, clasica si absurda, opera nu poate fi o simpla dezvoltare a unei scheme unice, din contra ea dezvaluie puncte de originalitate la toate nivelurile compozitiei, ale continutului, semnificatiei si chiar limbajului dramatic. Astfel la nivelul structurii desi reclama apartenenta la echilibrul clasic, opera inoveaza structura. Compozitional este alcatuita din patru acte, primul conturand problematica de fond, - inceputul santajului si triunghiul conjugal, al doilea formuland derularea efectiva a tacticii candidatilor care vor cu orice pret puterea, al IV-lea exersarea votului si castigarea alegerilor. Sub aspectul impartirii actelor, insa opera releva o oarecare simetrie actul I 9 scene, II-14 scene, III-7 scene, IV-14 scene. Ca element de originalitate, insa, primul act se structureaza in doua secvente: un metatext primele doua scene care descriu

atmosfera generala a societatii secolului XIX si 7 scene care dezvolta problematica generala a comediei. Florin Manolescu arata ca o astfel de structura este general valabila in comedia lui Caragiale anticipand abaterile de la canoanele structurale din teatrul postbelic. Subiectul operei, desi, in linii generale urmeaza tiparul comediei, totusi el dezvaluie o nota de originalitate care-l face pe Caragiale parintele structurii comediei moderne si al teatrului textual. Subiectul este construit prin tehnica acumularilor progressive si releva o ingeniozitate nemaintalnita in alte creatii similare. Astfel in expozitiune, moment intalnit in dimensiunea scenica a piesei si in primele doua scene ale actului I, se contureaza datele unei lumi care se zbate intre inchistarea balcanica si dorinta de modernitate. Nu intamplator, actiunea este plasata intr-un orasel de munte inaintea alegerilor electorale din 1882, ci pentru a sugera ideea ca cele doua moravuri: infidelitatea si santajul electoral se regasesc in toata societatea romaneasca a secolului XIX.. Respectand schema clasica a comediei, actiunea, se deruleaza in 3 zile si in cateva locatii: casa lui Trahanache, prefecture si oraselul. Semnificatiile spatiilor exprima conform lui F. Manolescu contradictia intre cele doua tendinte ale (vietii omenesti)/ sufletului uman: spatial inchis al camerei (spatiu preferat de toate comediile), care sugereaza idea ca totul se petrece in ascuns si orasul, loc deschis se aminteste societatea prin care intimitatea dispare si odata cu ea se distrug moravurile. Situatia initiala satirizata prin laitmotivul citirii ziarului si al complicitatii intre superior si subaltern devine o critica dura la adresa societatii pe care Caragiale o dezvlota in toate comediile sale. In O scrisoare pierduta spre deosebire de celelalte opera, citirea ziarului Racnetul Carpatilor editat de Catavencu, nu mai este doar un prilej de a pierde timpul, ci introduce subtil idea dezvoltata de tema si anume, conceptia societatii. Tipatescu citind articolul lui Catavencu este revoltat cand este numit bampir si promite ca va face dreptate. Tensiunea insa este spulberata prin introducerea unei secvente comiceTipatescu il intreaba pe Pristanda, politistul orasului daca a cumparat cele 40 de steaguri si le-a arborat in oras. In aparenta, secventa doar frizeaza comical. Dar in realitate ea constituie o aluzie la ideea exprimata la monologul din scena 2 act I si anume: conceptia si complicitatea intre sef si subaltern, gresirea numaratorii de catre Pristanda nu este o scapare ci e doar pretextul pentru a-l face sa-I spuna sefului sau intr-o maniera aluziva ce a aflat in noaptea precedenta despre opozitie. Scena este conturata caricatural. Dup ace adoarme sotia, Pristanda, cu un zel nemaintalnit face un rond al orasului, se opreste sub fereastra lui Catavencu si afla ca acesta este sigur de victorie pe care o va obtine santajandu-l pe Trahanache cu o scrisoare de amor. Urmatoarele sapte scene lamuresc tehnica santajului adoptata de Nae Catavencu. Tipatescu, din curiozitate el trimite pe Pristanda sa afle amanunte

despre scrisoarea lui Catavencu, in acest timp Zoe asculta discutia si dupa plecarea lui Pristanda vine s ail anunte ca a pierdut biletul de amor primit de ea de la prefect. Aceasta secventa apartine intrigii, primul moment al subiectlui regasit in totalitate in dimensiunea textuala a operei. Liviu Papadima arata ca la aceasta intriga apparent banala, specifica comediilor clasice, I. Caragiale suprapune si o alta caracteristica dezvoltata in comedia realista in care un personaj secundar venit dintr-o alta lume incearca sa schimbe ordinea universala in care intra. In comedia lui Caragiale, intriga este amplificata si prin incercarea lui Catavencu de a obtine cu orice pret functia de deputat folosindu-se de santaj emotional. Prin aceasta in structura de suprafata a textului, Caragiale mai adauga si idea ca vanitatea de familist a eroilor poate distruge ordinea sociala asa cum sesizase Stefan Cazimir in Universul comic al lui Caragiale. Desfasurarea actiunii dezvoltata prin mai multe noduri conflictuale rezultate din tehnica bulgarelui de zapada, dezvaluie viata de culise a procesului electoral. Pristanda ajunge la Catavencu si il aresteaza cu un motiv fals din ordinal lui Tipatescu. In acest timp, Trahanache vine la Tipatescu si-I povesteste despre intalnirea cu Nae Catavencu. Ultimul il chemase la ora 10 si ii propusese sa-I sustina candidature in schimbul nepublicarii unui billet de amor trimis de prefect sotiei lui. Trahanache ii spuse insa ca nu crede in autenticitatea biletului si mai mult, dupa despartirea de Nae a cautat un obiect de contrasantaj si a descoperit ca Nae a luat de la societatea Aurora Economica niste bani pe care nu i-a mai returnat. Dupa plecarea lui Trahanache, Zoe revine la Tipatescu, il implora folosindu-se de farmecele feministe sa nu o compromita. Mai mult, il trimite pe Pristanda sa-l aduca pe Catavencu la ea pentru a face un targ cu acesta. Catavencu este rugat de Zoe sa nu publice scrisoarea, iar Tipatescu ii ofera in schimbul acesteia functia de epitrop al statului si al bisericii Sf Nicolai apoi pe cea de avocet al poporului si o mosie Frunza de langa Bucuresti. Catavencu refuza, Tipatescu vrea sa-l arunce pe fereastra, dar Zoe il tempereaza intervenind energic si promitandu-I ca ea, Tipatescu si Trahanache il vor sustine in alegeri. Desele vizite ale lui Catavencu la Trahanache sunt observate de candidatul puterii- Farfuridi-;cere socoteala lui Trahanache si il acuza ca a tradat interesele partidului, apoi Farfuridi si Branzovenescu trimit o telegrama la centru pe care o intercepteaza Pristanda. Trahanache pleaca in sala prefecturii pentru a organiza sedinta in care candidatii isi sustin discursurile electorale. In absenta lui, acasa ajunge o telegrama de la centru care impune un nou candidat ce trebuie sa invinga neaparat. Scena a 12a a actului II si sustinerea discursurilor electorale urmate de pierderea biletului de amor de catre Catavencuse constituie in punctual culminant al operei.

Primind telegrama de la centru Trahanache si Pristanda organizeaza in ascuns o incaierare cu ajutorul careia sa perturbe momentul sustinerii discursului electoral. Discursurile devin pentru Caragiale un prilej de a arata faptul ca limbajul poate sa devina automatizat si sa-si piarda functia de comunicare. Greselile de vorbire ale celor doi candidati nu dezvaluie numai automatismul ionescian al limbajului ci introduce o dura satira la adresa societatii si a politicii. Farfuridi are un discurs deslanat despre istoria poporului de la Traian si Decebal si despre progres care exista da nu exista, iar cel al lui Catavencu este demagogic punctat cu momente in care plange pentru tarisoara lui, in care ridica tonul aratand ca a ajuns intr-o situatie jalnica ca a pierdut valorile spirituale si laudandu-se cu o industrie admirabila, sublima, dar care, lipseste cu desavarsire. Maiestria realizarii artistice a limbajurilor discursurilor este continuata de o ingeniozitate a rezolvarii conflictului. Pana sa termine Catavencu discursul, in sala se isca o incaierare in urma careia candidatul opozitiei isi pierde palaria in captuseala careia se gasea obiectul santajului. Latura moralizatoarea a acestui episod arata ca pentru orice fapta imorala exista o plata. Catavencu sustrasese biletul de amor de la cetateanul turmentat care-l gasise sub un far langa carciuma. Nae il cinsteste si ii ia biletul. Dar la aceasta viclenie hazardul ii vine de hac, gestul gratuit al pierderii biletului transformandu-l dintr-un vanator de functii electorale intr-o victima , ce ii permite lui Caragiale sa introduca actul de santaj a lui Agamemnon Dandanache in actiune. Punctul culminant aduce o rasturnare de situatie la nivelul structurii de suprafata a textului: ramas fara obiectul santajului devine lingusitor si cere iertare Zoei. In actul al IV-lea printr-un artificiu care prelungeste desfasurarea actiunii in paralel cu dezvoltarea punctului culminant, Caragiale suprapune istoria metodei santajiste a lui Agamemnon Dandanache . Acesta venit de la gara in casa lui Trahanache este asezat la masa si tratat cu cinste de Zoe si Tipatescu. Agamita le povesteste ca a obtinut numirea in functie datorita unei scrisori de amor. Intr-o seara in casa lui a venit in vizita un becher care avea o relatie extraconjugala cu sotia unei persoane sus-puse. El a cautat prin buzunarele omului, i-a furat scrisoarea si a amenintat ca daca nu va fi ales va publica biletul in ziarul lui Razboiul. Nu a dat inapoi scrisoarea, patrand-o pentru alte alegeri. Exprimarea lui Agamita Dandanache si metoda de santaj fac din acesta un personaj lipist de scrupule si retardat, mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu. Deznodamantul corespunzand actului al IV-lea, in mare parte a acestuia aduce rezolvarea in spirit de farsa a tensiunilor operei. Zoe primeste de la cetateanul turmentat biletul gasit in captuseala palariei lui Catavencu,

Dandanache este ales deputat, iar in cinstea lui Trahanache si partidul puterii organizeaza o festivitate pe care o va conduce Catavencu, drept pedeapsa. Partidele din oraselul de munte se impaca, iar Zoe ii promite lui Catavencu ca vor fi si alte alegeri. Conflictele operei prin care se dezvolta subiectul au la baza ideea de coruptie, conflictul fundamentul, cel al alegatorilor care vor sa stie cu cine voteaza, tinut impotriva candidatilor corupti nu se incheie in opera, exista numeroase conflicte secundare exterioare adevarate furtuni intr-un pahar cu apa, au o derulare rapida si tensionata, complicand ideile. Ele exista intre fiecare personaj si celelalte din opera. Actiunea propriu-zisa nu exista, dar se poate desprinde din aluziile replicilor schitand ideea ca orasul in cele trei zile de pregatire si sustinerea alegerilor se agita pentru false probleme a caror rezolvare vine de la centru si da impresia de gratuitate. (Personajele) In cadrul acestui act, personajele au comportamentul unor fiinte caricaturale, dar vii, facand concurenta starii civile. Ele sunt tipuri clasice consacrate. Paul Constantinescu identifica un numar de 11 tipologii: junele prim(amantul : Tipatescu si becherul ), femeia cocheta si adulterina(Zoe), incornoratul(Trahanache, ticaitul), politicianul corupt(Agamita, Farfuridi, Catavencu), demagogul(Farfuridi, Catavencu), functionarul corupt si lingusitor(Pristanda), confidentul(Tipatescu si Pristanda), raissoneurul(voce a adevarului cetateanul turmentat),vanitosul si prostul fudul (Farfuridi si Branzovenescu). Arta lui Caragiale de a crea personaje nu consta insa in respectarea tipologiei amintite ci in modalitatea prin care personajele lui prind viata si depasesc stadiul de scheme ideologice specifice clasicismului autentic: astfel Tipatescu este prefectul orasului, prietenul lui Trahanache si amantul Zoei .El este tipul junelui prim , dar in acelasi timp este si un caracter uman prezentat oarecum caricatural . Este manios, impulsiv, dar uneori poate fi si calculat , este intteligent, viclean capabil sa-si orienteze viata dupa interes dispunand de functia publica de prefect ca de propria mosie. Este cult , insa fals prin faptul ca isi inseala prietenul avand o relatie cu sotia acestuia . Zoe Trahanache personajul principal feminin corespunzand tipologiei femeii adulterine si cochete, dar apropiata de caracterele realiste.Este sotia lui Trahanache si amanta lui Tipatescu , prima doamna a orasului aflata in spatele puterii locale pee care o exercita prin sot si amant. Este frumoasa , cocheta si foarte tanara , cu un spirit deosebit al disimularii , inteligenta dar energica si puternica, interesata material si spiritual , incercand cu orice pret sa pastreze aparenta de doamna onorabila. Zaharia Trahanache personaj principal de structura clasicista, topul incornoratului si al ticaitului . E o fiinta greoaie , inculta, interesata sa detina puterea cu orice chip, este prezidentul tuturor comisiilor , comitetelor din

oras, este viclean si inteligent, stapananind intreaga comunitate prin inflenta proprie si prin comportamentul fata de Tipatescu. Nae Catavencu- personaj secundar , tipul demagogului, al politicianului coruptt si al escrocului, este candidatul opozitiei la functia de deputat, fondatorul si directorul ziarului Racnetul Capartilor si a societatii economice Aurora Economica Romana. Este viclean,lipsit de scrupule, dornic de putere, perseverent si enrgic, dotat cu o capacitate deosebita de a vorbi si de a juca teatru pentru a fi convingator. Agamemnon Dandanache- personaj di acelasi tip ca si Catavencu are in plus trasatura prostiei , fiind mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu pe care il depaseste in rautate. Vorbirea lui denota si lipsa totala de minte si de cultura. Farfuridi si Branzovenescu reprezinta un cuplu de personaje episodice ca si Catavencu,fiind caracterizati prin gratuitatea gesturilor si prin vanitatea de prost fudul. Toate personajele se caracterizeaza prin procedeele consacrate, dar si prin comicul de nume, caracter si situatie. In afara de aceasta trasatura opera se remarca si prin stabilitate totala a limbajului comediei in tiparele genului dramatic. Caragiale definitiveaza astfel ceea ce a inceput Alecsandri in ciclul Chiritelor. In opera exista didascaliile ,numele personajelor aseazate in fata replicilor , cuvinte cu sensuri denotative exprimarea se caracterizeaza prin oralitate si verosimilitate. Comicul, categorie estetica a limbajului comediei atinge si el apogeul .Exista comic de situatie desprins din toate incurcaturile prin care trec personajele, al limbajului izvorat din stalcirea cuvintelor: bampire , din etimologie populararenumeratie , din incompatibilitate semantica lupte seculare care durara treizeci de ani , din trusim sa se schimbe primesc, dar sa nu progreseze nimic , din paradox curat murdar, din nonsens (dicursurile lui Farfuridi ), tautologia: tradare, tradare, comic al numelor : Pristanda- hora moldoveneasca, indica orientarea personajului dupa interes, Zaharia Trahanache-persoana zaharisita, ticaita al carui comportament se modeleaza precum trahanaua(coca moale). Sunt ironizate defectele personajelor prin comicul de caracter si cele sociale princomicul de moravuri .La baza intregii opere, Caragiale a plasat comicul de intentie, personajel incercand sa para ceea nu sunt in realitate. Prin toate aceste procedee si trasaturi opera este o rmercabila comedie care fizeaza trasaturile acestei speciidar o si depaseste prin numeroase elemete de originalitate descoperite la fiecare nivel textual.