Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa,fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă

de geografie, de istorie,d e aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, a m părăsit o strălucită carieră de pictor. • Mi-am petrecut multă vreme printre oameniimari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părereadespre ei.Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte,î l puneam la încercare cu ajutorul desenului meu n u m ă r u l 1 , d e c a r e niciodat ă nu m-am desp ă r ţ it. Voiam s ă ştiu dac ă avea o minte într-adev ă r p ă t r u n z ă t o a r e . N u m a i c ă r ă s p u n s u l e r a u m e r e u a c e l a ş i : „ E o p ă l ă r i e ” .Atunci eu nui mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de p ă durile virgine,nici de stele. C ă utam s ă fiu pe în ţ elesul lui. St ă team cu el de vorb ă despre bridge, despre golf, despre politic ă şi despre cravate. Iar el era încântat căfăcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat. • Pe când aveam şase ani, oamenii mari mă făcuserăsă-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, în afară de şerpi boaîntregi şi de şerpi boa spintecaţi, nu mai învăţasem să desenez nimic altceva. • - Aceasta e lada! Oaia care-ţi trebuie se află înăuntru. • Nimeni însă nu i-a datcrezare, din pricina hainelor pe care le purta. Aşa sunt oamenii mari. • Dacă le spui oamenilor mari:„Am văzut o casă frumoasă, d i n cărămizi trandafirii, cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş...” einu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. Lor trebuie să lespui: „Am v ă zut o cas ă care cost ă o sut ă de mii de franci” . „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci. • - Şi tu crezi că florile...- Ba deloc! Ba deloc! Nu cred nimic! Ţ i-am spus ce mi-a trecut prinminte! Eu, unul, mă îndeletnicesc cu treburi serioase!El se uită încremenit la mine:- Cu treburi serioase!M ă vedea aşa, cu ciocanul în mână şi cu degetele n e g r e d e u l e i , aplecat asupra unui lucru care lui i se părea foarte urât.- Vorbeşti întocmai ca oamenii mari!Cuvintele acestea m-au făcut să mă ruşinez puţin. El însă, neîndurător,adăugă:- Toate le încurci... toate le amesteci! • - Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află întrem i l i o a n e l e ş i m i l i o a n e l e d e s t e l e , l u c r u l a c e s t a e d e a j u n s p e n t r u c a e l , privindu-le, să fie fericit. „Floarea mea, îşi spune el, e undeva, acolo”... Dar dacă oaia îi mănâncă floarea, pentru el e ca şi cum, dintr-o dată, toate steleles-ar stinge! Şi nici asta nu e important! N-a mai putut rosti nici un cuvânt. A izbucnit deodat ă în hohote de plâns. Se aşternuse noaptea. Eu îmi lăsasem sculele deoparte. Puţin îmi păsaacum de ciocan, de bulon, de sete şi de moarte. Pe o stea, pe o planet ă , pe planeta mea, Pământul, se afla un prinţ micuţ care trebuia alinat! L-am luatîn braţe. L-am legănat. Am vorbit cu el:- Floarea pe care tu ai îndrăgit-o nu-i în pericol... Am să-ţi desenez o botniţă pentru oaia ta... Florii am să-i desenez o armură... Am să... Nu prea ştiam ce să-i spun. Mă simţeam

. .Cât eşti de frumoasă!.. Însăvei putea. . Caută săfii fericit ..Cum însă nu există neguţători de prieteni. eu am o floare: vorbea întotdeauna ea întâi. „Ce planetă caraghioasă! se gândi el atunci. dar eram prea mic ca să ştiu cum s-oiubesc. dar fiarele .. din vina mea.Ei bine.a d e v ă r a t u n înţelept. nici m ă car nu po ţ i călători. peraţiune.. Pleacă! Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare săd e a . îmblânzeşte-mă! . nudupă vorbe..Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege.. Oamenii numai au timp să cunoască nimic.Dar n-are nici o importanţă. A te judeca pe tine însu ţ i e mult mai greu decât a-l judeca pe altul... Altminteri. iar tu nu vei zice nimic. Şi-i ar ă t ă .. N-ai bănuit nimic.Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi..Trebuie s ă ai foarte mult ă r ă bdare. cei patru spini ai s ă i.. Iar o a m e n i i n .Bine... La început. zise vulpea.. zise şarpele. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos.Singur te simţi şi printre oameni. u i t e .. Florile sunt atât de ciudate.. Apoi adăugă:. . zise şarpele. spuse mai departe regele.Te vei judeca. Cât despre fiare.. ..Am ghearele mele. s ă . cu nevinov ăţ ie. î n s e a m n ă c ă e ş t i c u .a ş a . Cumpără lucruri de-a gata. Dacăvrei cu adevărat să ai un prieten. zise floarea.. Te simţi camsingur în pustiu.Micul prinţ zâmbi:.. Nu fac altceva decât s ă -ngâne ceea ce le spui. de la neguţători.. înainte de orice.numai piatră colţuroasă. Nu mai am nevoie de el. Lasă clopotul de sticlă-n pace.D a c ă a j u n g i s ă t e j u d e c i c u m t r e b u i e . Nar fi trebuit să fug dea c a s ă n i c i o d a t ă ! T r e b u i a c a d i n c o l o d e b i e t e l e e i ş i r e t i c l u r i . r ă spunse vulpea. Subţire ca un deget. nu m ă tem deloc. . zise şarpele.Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. da.Prea puternic nu eşti tu. cum s ă -i mai intru în voie. tev e i a ş e z a c e v a m a i d e p a r t e d e m i n e .N-am fost în stare să pricep nimic! Trebuia să o judec după fapte. .a u n i c i u n p i c d e fantezie.. Şi tu ai fost la fel de prost ca şi mine. A e r u l p r o a s p ă t a l n o p ţ i i a r e s ă .Aş putea să te duc mai departe decât o corabie. E u t e v o i p r i v i c u coada ochiului... Şi m-am n ă scut o dat ă cu soarele.m i priască. Într-atât de tainic e t ă râmul lacrimii. Numai uscăciune. spuse regele. Doar sunt o floare . atunci. pe tine însu ţ i.. dacă vreau să aflu cumarată fluturii. Nu ştiamcum s ă -l împac.Nu-i aşa? îi r ă spunse cu ging ă şie floarea. pe zi ce trece. numai sare.....N u s u n t c h i a r a t â t d e r ă c i t ă . te iubesc. oamenii nu mai au prieteni. dar vântul .Eşti un animal ciudat. e enervant! Te-ai hotărât să pleci. E lucrul cel maigreu. Autoritatea se bizuie... î n i a r b ă .” . Mireasma ei mă îmbăta şi mă însenina. .. cine să maitreac ă pe la mine? Tu o s ă fii departe .Bine. îi spuse el într-un târziu. . Acas ă ..i g h i c e s c duioşia. să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.Micul prinţ îl privi îndelung.• • • • • • • • • tare neîndemânatic... n-ai nici m ă car labe.Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ.. Graiul e izvor de neînţelegeri.Şi n-o mai lungi atâta.

Se duc să joace. prin urmare. Dacă vânătorii s-ar duce la jocla voia întâmpl ă rii. iar eu n-aş mai avea niciodatăvacanţă. Ochii nu pot s ă p ă t r u n d ă . până la vie.• • • . Limpede nu vezi decât cu inima.. 43 . E ceea ce face ca o zisă se deosebească de celelalte zile. joia. zise vulpea. e o ziminunată! Mă plimb şi eu atunci. o oră. De pildă.Ce-i acela rit? zise micul prinţ. vânătoriimei au un rit. toate zilele ar fi la fel.n m i e z u l lucrurilor. de celelalte ore. Joia. cu fetele din sat.E încă un lucru de mult dat uitării.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful