Lucrarea nr.

UTILIZAREA PDE-ase2 in rezolvarea problemelor de camp electromagnetic

1 Metode de rezolvare a sistemului de ecuaii al cmpului electromagnetic Metodele de rezolvare a problemelor de cmp se clasific n : - metode analitice ; - metode grafice ; - metode numerice. Cu ajutorul metodelor analitice se obin soluii sub form de funcii cunoscute avnd avantajul interpretrii calitative a rezultatelor. Dezavantajul metodelor analitice const n numrul relativ restrns de configuraii n care pot fi aplicate. Rezolvarea analitic implic adoptarea unor ipoteze ce nu ntotdeauna sunt verificate practic. Odat cu aparitia calculatoarelor, i n consecin a posibilitilor de rezolvare numeric a problemelor de cmp cu o precizie foarte mare, metodele numerice de rezolvare au nlocuit metodele analitice. n principiu, metodele numerice se aplic pentru orice configuratie cu o eroare ce depinde de metoda de calcul numeric aplicat. Dintre aceste metode cele mai frecvent utilizate sunt : - metoda diferenelor finite ; - metoda bazat pe principii variaionale. n general, soluiile problemelor de cmp sunt funcii de toate coordonatele spaiale (probleme tridimensionale), iar volumul de calcul i capacitatea calculatorului este foarte mare. Din acest motiv problemele de cmp se reduc la dou coordonate (probleme bidimensionale). Ecuaiile cmpului electromagnetic sunt ecuaii cu derivate pariale asociate mrimilor scalare ale cmpului. Formularea variaional a ecuaiei cu derivate pariale const n asocierea unei funcionale J ( u ) egal cu integrala definit efectuat asupra domeniului D, integrandul fiind o form ptratic n raport cu mrimea scalar U a cmpului, derivatele acesteia i coordonatele domeniului. J Expresia funcionalei J ( u ) se stabilete astfel nct anularea variatiei U = 0 conduce la

satisfacerea de ctre mrimea scalar U a ecuaiei cu derivate pariale i a condiiilor pe frontier.

Modelarea numeric a ecuaiilor difereniale prin metoda elementelor finite (MEF) Unul din principalele modele de cunoatere a mediilor continue a fost i rmne cel de aproximare prin discretizare. Acesta const n descompunerea domeniului de analiz ntr-un numr finit de elemente discrete i aproximarea ntregului prin ansamblul elementelor componente (principiul localizrii aciunilor fizice aplicat spre exemplu la definirea densitii de mas). Avantajul esenial const n lucrul cu un numr finit de elemente, precum i mbuntirea aproximrii prin creterea numrului de elemente. 2.1. Metoda elementelor finite (MEF) const n : 1. Identificarea unui numr finit de puncte n domeniul mrimii U de aproximat i specificarea valorilor acestei mrimi n punctele considerate. Aceste puncte se numesc noduri i au coordonatele globale X i D , X i = 1, N , unde N= numrul de noduri. Valorile mrimii U n aceste puncte se numesc valori nodale. notate cu U i . Domeniul de analiz este reprezentat ca o colecie finita de subdomenii interconectate de dimensiuni finite denumite elemente finite. Distribuia iniial a nodurilor se face ncepnd cu frontiera domeniului pn la trasarea complet a frontierei n segmente mbinate. Apoi se distribuie (se mprtie) nodurile interioare ca o plas fin, avnd grij s nu aib aceeai dimensiune 2

segmentele din interior cu cele de pe frontier. Fiecrui nod i se asociaz o valoare scalar egal cu lungimea celui mai mic segment conectat la nod. Pornind de pe frontier se conecteaz nodurile n plas triunghiular pn la unirea tuturor nodurilor. Se selecteaz astfel un numr finit de elemente (celule) fiecare element fiind cuprins ntre trei noduri. Fiecare nod este caracterizat local prin coordonatele locale x j e , ce apartin elementului finit e. 2. Se stabilesc relaiile de discretizare a domeniului de aproximare n elemente finite. Relaiile prezint dependena ntre coordonatele locale ale nodurilor j e i coordonatele globale ale elementului X i D . Dependena este dat prin matricea de inciden a coordonatelor locale la coordonatele globale ale nodurilor domeniului, matrice avnd coeficienii :

1, daca nodul local jal elementului (e )este incident la nodul global i eji = 0, in cazcontrar

La nivelul elementului e se poate scrie:

[X ]

j j1

= [ ji ]ji [X i ]i1
T

Ecuaiile matriciale de la nivelul elementului e grupate pentru toate elementele finite conduc la un sistem de ecuaii ntre coordonatele locale i globale cu dependena exprimat de matricea de conexiuni ce este [o matrice boolean de transformare. 3. Se stabilesc apoi relaiile de asamblare ale fiecrui element finit "e" n domeniul de aproximare D. Aceste relaii prezint dependena ntre coordonatele globale X i i coordonatele locale x j . Dependena este dat prin inversa matricii de inciden. Coeficienii acestei matrici notai

e , la nivelul elementului "e" au proprietatea : ij

1, i = j eij = ij = 0 , i j
La nivelul elementului finit, relaiile de asamblare a coordonatelor nodurilor globale de cele locale sunt :

[X ]

i i1

= [eij ]i j [X ej ]j1
T

Se obine astfel un sistem de ecuaii ntre coordonatele globale i locale, iar dependena este dat de matricea de asamblare denumit Jacobian-ul transformrii coordonatelor. 4. Se asociaz sistemului local de noduri i un sistem local de coordonate denumite coordonate naturale. Originea acestui sistem local de coordonate este n centrul de greutate al elementului caz n care se obin : [1,1] respectiv [1,1] cu = elementului), =

Y YG . a X = N1 X1 + N 2 X 2 + N 3 X 3

X XG , (2a=lungimea a

Alegnd drept origini a sistemului local de coordonate nodurile elementului, se obine sistemul L-natural cu :

Y = N1 Y1 + N 2 Y2 + N 3 Y3
unde : - N 1 + N 2 + N 3 = 1 sau matricial :

relaii ce arat caracterul de funcie de pondere al coordonatelor N exprimate prin relaiile conform figurii 1 :

Fig. 1
N1 = A1 1 (a 1 + b1 x + c1 y ) = A 2A A2 1 = (a 2 + b 2 x + c 2 y ) A 2A A3 1 = (a 3 + b 3 x + c3 y ) A 2A

N2 =

N3 =
a 1 = X 2 Y3 X 3 Y2 b = Y Y 2 3 1 c1 = X 3 X 2 1 X1 Y1 1 A = 1 X 2 Y2 2 1 X 3 Y3

unde :

Ceilali coeficieni se obin prin permutri ciclice ale indicilor.

2.2. Obinerea ecuaiilor cu elemente finite prin metoda rezidurilor ponderate Rezidurile ponderate (The method of weighted residuals) constituie o metoda de obinere a soluiilor aproximative pentru ecuaiile difereniale liniare i neliniare. Prin aceast metod se caut o soluie a problemei pe ntreg domeniu de analiz. Problemele descrise de ecuaia (parabolic, hiperbolic sau eliptic) :

L(U ) + S = 0

unde : L - operator diferenial de orice ordin ; S - sursa cmpului ; sunt transformate n sisteme de ecuaii nodale de forma :
D D

L(U ) N d v + S N d V = 0

unde N este funcia de pondere asociat nodurilor n si volumului elementar dV ( dV = dx dy n problemele bidimensionale sau r d r d z n bidimensional cilindric).

Considernd U r ,t = U 0 r ,t + a i (t ) i (r ) o soluie aproximativ de ncercare pe

n i =1

( )

( )

care o dorim convergent spre soluia exact U 0 o r, t

( )

pe masura ce n . Soluia

aproximativ se alege astfel nct s satisfac n mod exact condiiile iniiale i la limit ale problemei. pentru i = 1,2,...,n , Funciile ( r ) constituie un sistem de funcii liniar independente pe domeniul D, iar a( t ) sunt coeficieni ce urmeaz a fi determinai. Introducerea soluiei

aproximative n ecuaie, problema nu mai este satisfcut n mod exact, i determin un reziduu de calcul R (r, t ,a i ) :

L(U ) + S = R (r, t ,a i )

- R (r , t ,a i ) este un reziduu de calcul. ntruct reziduu de calcul este nul ( R = 0 )pentru soluia exact, atunci R poate fi considerat o msur a erorii de aproximare. Deoarece soluia exact nu poate fi cunoscut, mrimea i distribuia rezidiului n domeniul D pot fi folosite pentru evaluarea acurateii soluiei aproximative folosite. Metoda rezidurilor ponderate caut s determine coeficienii a i astfel nct eroarea R pe ntreg domeniul considerat s fie ct mai mic. Aceasta se obine prin formarea unei medii ponderate a erorii pe ntreg domeniu de analiz i impunerea condiiei :
D

unde :

R r,t ,a i Wk dV = 0 , k = 1, n

unde : Wk - reprezint setul de funcii de pondere care depind de aceleai variabile independente ca i funciile i .

Distribuia erorii pe domeniul D depinde de alegerea funciilor de pondere Wk , iar procedeele de selectare a acestor funcii sunt : - procedeul subdomeniilor :

1in domeniul elementului finit; Wk = 0 in rest;

- procedeul colocaiei :

Wk = (r rk )

- procedeul celor mai mici patrate :

Wk =
- procedeul Galerkin :

R a k

unde : N k - sunt funciile de interpolare ale modelului cu elemente finite . Ecuaiile cmpului sunt descrise de sursele cmpului ce pot avea forme de exprimare local prin divergen i rotor, asociate mrimilor cmpului. Aplicnd procedeul Galerkin, integrala divergenei sau a rotorului la nivelul elementului finit se reduce prin folosirea formulei integrale a divergenei i rotorului astfel :

Wk = N k

div F N k dV = n F N k dS F N k dV
Le Le

()

( )
(

unde : dS - aria elementului finit.

rot F N k dV = N k n F dS + N k p F dV
Le Le

()

unde : p - este un vector unitate (versor) perpendicular pe planul de calcul.

3. Descrierea problemei in PDE-ase2 Orice problem de cmp se descrie ntr-un fiier descriptor de problem n limbajul uor de nvat natural al PDEase 2 printr-un editor de text sau procesor word capabil s creeze fiier text ASCII pe disc ,fiier ce descrie n mod matematic problema de rezolvat. Fiierul descriptor poate avea orice nume care trebuie urmat de extensia .pde sau .mfe Orice fiier trebuie s conin urmtoarele seciuni predefinite n PDEase.

Title
Este optional utilizat pentru a specifica TITLUI PROBLEMEI IN fisierele de iesire

Select

Optional setata si poate controla eroarea de calcul , nr noduri etc Se utilizeaza pentru specificarea sistemul de coordonate si numele variabilei spatiale independente.In sistem cartezian nu se defineste ci numai in sistem cilindric (z,r) prin declaratii de tipul : x cylinder caz in care orienteaza cilindrul pe axa x (z,r) y cylinder orienteaza vertical axa cilindrului (r,z) Sunt declarate variabilele dependente ce corespund ecuatiilor diferentiale .Numele atribuit variabilelor trebuie s inceapa cu un caracter alfabetic Se declar constantele numerice ,functiile sau expresiile asignand numele .Se definesc valorile initiale in problemele dependente de timp.Declaratia este optionala in problemele de regim permanent .Se descriu ecuatiile diferentiale de rezolvat .Se specifica restrictiile la care-i supus solutia (relatii de conservarea a masei , sarcinii etc) Descierea geometriei fizice a problemei ,a regiunilor din care-i realizata , cu specificarea valorilor pe frontiera, a surselor lineice i locale. Coordonatele temporale valoarea inferioara si limita precum si numarul de pasi in problemele cu dependenta de timp Afiseaz marimile in timpul prelucarii Afiseaz marimile dup prelucrare

Coordinates

Variables Definitions Initial Values

Equations Constraints Boundaries region 1 Time Monitors Plots End

3.1 Cuvinte rezervate in PDEase2 PDEase2 are un numr de cuvinte rezervate si anume ABS ARCTAN CONSTANTS ANGLE BINTEGRAL CONSTRAINTS ARC BOUNDARIES CONTOUR ARCCOS BY COORDINATES ARCSIN CENTER COS

COSH CROSS CURL DEFINITIONS DEL2

DIFF DIRECTION DIV DOT ELEVATION ELSE END ENDTIME EQUATIONS ERF ERFC EXCLUDE EXP FEATURE FINISH FIT1 FIT2

FOR GLOBALMAX GLOBALMIN GRAD GRID HISTORIES HISTORY IF INITIAL INTEGRAL LINE LN LOAD LOG10 MAGNITUDE MAX MIN

MONITORS NATURAL NORMAL OUTLINE PI PLOTS POINT RADIUS REGION SELECT SIGN SIN SINH SQRT STAGE START STARTTIME

SURFACE TABLE TAN TANGENTIAL TANH THEN TIME TITLE TO UPULSE URAMP USTEP VALUE VALUES VARIABLES VECTOR

3.2 Expresii matematice n PDEase2 PDEase2 utilizeaz expresii matematice ce pot fi: Constante numerice - ntregi (conin maxim nou cifre) - constante zecimale cu delimitatorul zecimal , ce primete pn la 308 cifre n ambele pri dar numai 15 cifre sunt considerate semnificative - constante inginereti formate din constante zecimale i separatorul de exponent E PDEase 2 utilizeaz toate operaiile aritmetice precum adunarea , scderea ,nmulirea ,mprirea ridicarea la putere , extragerea rdcinii Funcii matematice Funcii continue ABS(arg) Valoare absolut. ARCCOS(arg) Arc cosinus in radiani. ARCSIN(arg) Arc sinus in radiani. ARCTAN(arg) Arc tangent in radiani. ATAN2 (arg1,arg2) Returneaz unghiul in radiani al crui cosinus si sinus este proporional cu arg1 si arg2. Poate fi definit si ATAN(arg1/arg2), exceptnd cazul cnd arg2=0. COS(arg) COSH(arg) ERF(arg) Funcia erorilor. ERFC(arg) Funcia erorilor complement. EXP(arg) Funcia exponenial. LOG (arg) Logaritm natural ; sinonim LN(arg). LOG10(arg) Log in baza 10. LN(arg) Logaritm natural SIN(arg) SINH(arg) SQRT(arg) Radical. TAN(arg) TANH(arg) Funcii non-analitice MAX(arg1,arg2) funcia maximum necesit dou argumente ,fiecare din ele putnd fi o expresie sau o constant. MAX este evaluat in orice punct si este egal cu cel mai mare dintre cele dou argumente in fiecare punct.
6

MIN(arg1,arg2) funcia minimum necesit dou argumente ,fiecare din ele putnd fi o expresie sau o constant. MIN este evaluat in orice punct si este egal cu cel mai mic dintre cele dou argumente in fiecare punct. GLOBALMAX(arg) funcia maximum global necesit un argument si este egal cu valoarea algebric cea mai mare a argumentului pe domeniul problemei GLOBALMIN(arg) funcia minimum global necesit un argument si este egal cu valoarea algebric cea mai mic a argumentului pe domeniul problemei SIGN(arg) funcia semn este egal cu 1 dac argumentul este pozitive si egal cu -1 dac argumentul este negativ. Funcii unitare USTEP(arg) funcia treapt necesit un argument si este 0 pentru valori negative ale argumentului si 1pentru valori pozitive ale argumentului. UPULSE(arg1,arg2) funcia puls necesit dou argumente i este 1 cnd argumentul 1 este pozitive si argumentul 2 este negativ si este 0 in rest. URAMP(arg1,arg2) funcia ramp necesit dou argumente si este 0 cnd argument1 si argument 2 sunt negative, creste linear de la 0 to 1 cnd argument1 devine pozitive iar argument2 este negativ, si este 1 when argument1 si argument2 sunt pozitive. Dac arg1 este mai mare dect arg2 URAMP evolueaz pn la USTEP(arg1). Funcii si operatori vectoriali CROSS(arg1,arg2) produs vectorial necesit dou argumente de tip vector si returneaz o valoare scalar egal cu componenta vectorial a produsului vectorial arg1 si arg2 normal pe planul de calcul DOT(arg1,arg2) produsul scalar necesit doi vectori argument si returneaz o valoare scalar egal cu e magnitudinea produsului arg1 si arg2. In PDEase2D GRAD(A)**2 este DOT(GRAD(A),GRAD(A))= GRAD(V)**2 MAGNITUDE(arg) funcia magnitudine necesit un argument vector si returneaz o valoare scalar egal cu magnitudinea argumentului vector. NORMAL(arg) functia component normal necesit un argument vector si returneaz o valoare scalar egal cu componenta normal a argumentului vector .Are neles doar n raport cu un argument vector pe o limit intern sau extern bine definit TANGENTIAL(arg1) funcia component tangenial necesit un argument vector si returneaz o valoare scalar egal cu componenta tangenial a argumentului vector .Are neles doar n raport cu un argument vector pe o limit intern sau extern bine definit VECTOR(arg1,arg2) funcia vector necesit dou argumente si construiete un vector ale crui argumente sunt arg1 si arg2 Funcii integrale INTEGRAL(arg1,["arg2"]) funcia integral de suprafa. INTEGRAL necesit unul sau dou argumente. Cnd este folosit doarun argument valoarea funciei reprezint integrala de suprafa a argumentului evaluat pe ntreg domeniu spaial al problemei . cnd se folosesc dou argumente al doilea trebuie s fie o regiune specificat n seciunea BOUNDARIES a fiierului descriptor al problemei. BINTEGRAL(arg1,["arg2"]) funcia integral de linie cere unul sau dou argumente .Cnd este folosit un singur argument valoarea funciei este integrala liniar a argumentului peste toate limitele problemei (circulaia pe frontier) Cnd sunt dou argumente al doilea trebuie s fie o cale specificat in seciunea BOUNDARIES a fiierului descriptor al problemei. Operatori difereniali Notaia PDEase2D Notaia standard Semnificaia DT(v) d v /d t Derivat parial in raport cu timpul DX(v) DXX(v)

2v

x x 2

Derivat parial de ordin I in raport cu x. Derivat parial de ordin II in raport cu x.

DY(v) DYY(v) DEL2(v)

y
2v

Derivat parial de ordin I in raport cu y. Derivat parial de ordin II in raport cu y. Laplace-anul v. Divergena unui vector . Gradientul unui scalar. Rezultatul este vector.

y 2 2v 2 + 2v 2 x y

Operatori difereniali vectoriali DIV(F) Div(F) GRAD(v) Grad(v)

CURL(F) Curl(F) Rotorul unui vector . Rezultatul este magnitudinea scalar a unui vector normal pe planul de calcul. CURL(V) Curl(v) Rotorul componentei perpendiculare pe planul de calcul a unui vector axial . Rezultatul este un vector. Expresiile in coordonate carteziene si cilindrice ale operatorilor vectoriali Operatorul de divergent

Operatorul rotor a unui vector axial

Operatorul rotor al unui vector perpendicular pe plan de calcul

 Specificatori de condiii limit Segmente de frontier value(variable) = expression Specificator ce impune valoarea variabilei n ecuaia asociat ei la valoarea redat de expresie natural(variable) = expression Specificator ce impune conservarea componentei normale n ecuaia asociat prin divergen iar in ecuatia asociat prin rotor impune conservarea componentei tangeniale , la valoarea redat de expresie load(variable) = expression Puncte pe frontier Point value(var) = expression. Specificator ce impune valoarea variabilei n ecuaia asociat ei la valoarea redat de expresie in punctul indicat. Expresii condiionale Fiierele descriptor de probleme ale PDEase 2 pot conine expresii condiionale prin then else ce sunt evaluate ca adevrate sau false . Expresiile condiionale instruciunile if constau in dou expresii valorice legate de un operator condiional. Aceti operatori sunt = egal; < mai mic; > mai mare; <= mai mic sau egal: >= mai mare sau egal; <> diferit de
3.3 Exemplu de aplicare a soft-ului PDE-ase2 . Pentru rezolvarea unei probleme in PDEase se parcurg urmatorii pasi 1. Se lanseaza din programul Macsyma 2. Din bara programului FILE se deschide un fisier nou ce contine sectiunile predefinite ale PDEase-ului Nu toate sectiunile predefinite sunt obligatorii Spre exemplificare consideram doua sarcini egale si opuse dispuse la distanta 2d pe axa Ox . Urmarim sa trasam liniile de potential in domeniul (Lx,Ly) . In acest sens, se alege in sistemul de coordonate cartezian,dimensiunea domeniului in care trasam liniile de potential

Potentialul U intr-un punct din interiorul domeniului are expresia q q 1 U = ( ) . Pentru calculul acestui potential trebuie sa cunoastem 2 2 4 ( x d ) + y ( x + d )2 + y 2 : -dimensiunea domeniului Lx respectiv Ly -distanta dintre sarcini d si dispunerea geometrica a acestora -valorile sarcinilor q respectiv q si -permitivitatea mediului In PDEase din sectiunile predefinite folosim : Title exemplu { numele problemei } Definitions Lx=1 Ly=1 d=0.2 eps=8.8e-12 q=1 c=1/(4*eps*pi) {dimensiuni domeniu } U= c* [q/sqrt(x-d)**2+y**2)- q/sqrt(x+d)**2+y**2)] {expresia matematica a potentialului} Boundaries { in aceasta sectiune se descrie domeniul de analiza } region 1 start(-Lx,-Ly) line to (Lx,-Ly) to (Lx,Ly) to (-Lx,Ly) to finish Plots contour( U) {conturul liniilor de potential} surface(U) {suprafata de potential} End

10