Sunteți pe pagina 1din 10

Sinoadele ecumenice ale Bisericii

Sinoadele bisericesti au fost tinute pentru a rezolva diferite probleme atunci cnd nu s-a putut ajunge la consens prin simple discutii. Majoritatea sinoadelor au fost locale, cu exceptia a sapte sinoade, denumite ecumenice (generale), ale cror hotrri au avut o aplicare universale. Prima ntlnire a conductorilor Bisericii a avut loc la Ierusalimul, n primul secol, cnd Apostolii s-au ntlnit pentru a lmuriri unele aspecte de nvttur (Fapte 6:1-7). Cele sapte Sinoade Ecumenice acoper perioada dintre anii 325 si 757 d.Hr., iar deciziile lor reprezint temelia nvtturii crestine acceptate de ramurile rsritean si apusean a Bisericii. Deciziile acestor Sinoade au fost luate sub cluzirea Duhului Sfnt, asa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui. La aceste Sinoade Ecumenice au fost ntocmite multe Canoane sau norme care guverneaz administrarea Bisericii. Biserica Romano-Catolic accept ca ecumenice si unele sinoade ulterioare, organizate numai de autorittile romanocatolice. Aceste sinoade sau concilii, dup cum sunt numite n apus, dintre care ultimul este al doilea Conciliu de la Vatican (1962-1965), nu sunt acceptate de Biserica Ortodox ca avnd valabilitatea sau autoritatea adevratelor Sinoade Ecumenice. Astfel, nici una din deciziile acestor concilii romano-catolice nu sunt valabile n Biserica Ortodox. Pentru a ntelege mai bine motivele convocrii lor si deciziile care au fost adoptate, cele sapte Sinoade Ecumenice sunt prezentate n continuare n ordine cronologic. Primul Sinod Ecumenic Primul Sinod Ecumenic a fost convocat de mpratul Constantin cel Mare, pe 20 mai 325. Sinodul s-a ntrunit la Nicaea, n provincia Bitinia din Asia Mic, fiind deschis oficial chiar de

ctre Constantin. Sinodul a adoptat 20 de hotrri, inclusiv Crezul de la Nicaea (prezentat mai jos), Canonul Sfintei Scripturi (Biblia) si a stabilit tinerea Pastilor. Principalul motiv pentru convocarea lui a fost controversa arian. Arius, un preot din Alexandria, sustinea c Iisus Hristos a fost creat de Dumnezeu si c nu este egal cu Tatl, negnd astfel divinitatea lui Hristos. Arius argumenta c dac Iisus a fost nscut, atunci a existat o vreme n care El nu a existat; iar dac a El a devenit Dumnezeu, atunci a existat o vreme n care El nu a fost Dumnezeu. Intentia initial a lui Arius era s rspund unei alte erezii, prin care se fcea confuzie ntre cele trei persoane ale Sfintei Treimi (sabelianism). Arius era un predicator iscusit si a reusit s atrag de partea lui un numr de episcopi. Biserica a intrat n prima si poate cea mai profund divizare a credintei. Pn atunci, mrturisirile de credint erau rostite sub forma unui Crez de ctre candidatii la botez. Un Crez pentru botez, reprezentnd arianismul, a fost prezentat Sinodului de ctre Eusebiu din Nicomedia, ns a fost respins imediat. n cele din urm a fost acceptat un alt Crez, reprezentnd Crezul de la Ierusalim, avnd inclus termenul foarte important homoousis", nsemnnd de aceeasi fiint (de aceeasi esent). Astfel s-a adoptat ca ortodox (corect) afirmatia c Iisus este de aceeasi fiint cu Tatl. Acest Crez este cunoscut ca fiind Crezul de la Nicaea si este urmtorul: Cred ntr-unul Dumnezeu, Tatl Atottiitorul, fctorul cerului si al pmntului, al tuturor vzutelor si nevzutelor. Si ntr-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu unul nscut, care s-a nscut din Tatl mai nainte de toti vecii. Lumin din Lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat; nscut, nu fcut, cel de-o fiint cu Tatl, prin care toate s-au fcut. Care pentru noi oamenii si pentru a noastr mntuire s-a pogort din ceruri si s-a fcut om, de la Duhul Sfnt si din Maria Fecioara, si s-a fcut om. Si s-a rstignit pentru noi n timpul lui Pontiu Pilat, a ptimit si s-a ngropat si a nviat a treia zi, dup Scripturi.

Si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatlui. Si iarsi va s vin cu slav, s judece viii si mortii, a crui mprtie nu va avea sfrsit. O alt hotrre a acestui Sinod a fost formula calendaristic pentru tinerea Pastelui. Pastele cade de prima lun plin, dup echinoctiul de primvar si dup Pastele evreiesc. Sinodul a stabilit si alte chestiuni de important bisericeasc, privind aspecte de natur moral si teritorial, att pentru cler, ct si pentru laici. Un anume participant, diaconul Atanasie din Alexandria, s-a dovedit un aprtor al Ortodoxiei prin mrturisirea lui de credint si prin redactarea unui Crez care i poart numele. Un alt participant, care prin argumentarea lui a respins obligativitatea celibatului pentru toate treptele de clerici, a fost Pafnutie, un egiptean care era ucenicul Sfntului Antonie. El suferise attea torturi n timpul prigoanei lui Maximilian, nct si-a atras prin urmele de pe trup cinstirea din partea celorlalti episcopi, iar recomandrile sale s-au bucurat de mare respect. Numrul episcopilor care au participat la Sinod a fost de 318. De aceea acest Sinod mai este numit si Sinodul celor 318 Printi. El s-a ncheiat pe 25 iulie 325. Amintirea lui este prznuit n Biserica Ortodox n a saptea duminic dup Pasti. Al doilea Sinod Ecumenic Al doilea Sinod Ecumenic a fost convocat de mpratul Teodosie I la Constantinopol, n 381, la care au participat 150 de episcopi. Teodosie s-a dovedit un aprtor al credintei ortodoxe, iar intentia lui de convocare a Sinodului a fost eradicarea complet a arianismului si condamnarea ereticilor Macedonie si Apolinarie, formulnd nvttura despre unitatea Sfintei Treimi si despre deplina umanitate a lui Hristos. Macedonie nvta c Sfntul Duh nu este o persoan (hypostasis), ci o simpl putere (dynamos) a lui Dumnezeu, afirmnd deci c Duhul Sfnt i este inferior Tatlui si Fiului. Sinodul a condamnat aceast nvttur si a formulat nvttura despre Sfnta Treime. Aceasta afirm c exist un

Dumnezeu n trei ipostasuri, proclamnd c Duhul Sfnt este Dumnezeu, egal cu Tatl si cu Fiul, de aceeasi fiint cu Acestia. Aceasta a devenit baza nvtturii crestine. Crezul de la Nicaea, adoptat de primul Sinod Ecumenic, a fost completat cu cinci propozitii care stabileau nvttura despre Sfntul Duh, despre Biseric, Taine, nvierea mortilor si viata veacului viitor: Si [cred] ntru Duhul Sfnt, Domnul de viat fctorul, care din Tatl purcede, care mpreun cu Tatl si Fiul este nchinat si slvit, care a grit prin prooroci. ntr-una sfnt, soborniceasc si apostoleasc Biseric, Mrturisesc un Botez spre iertarea pcatelor, Astept nvierea mortilor si viata veacului ce va s vin. Amin. Crezul a fost cunoscut de atunci sub numele de Crezul niceoconstantinopolitan, sau Simbolul Credintei. n privinta privilegiilor ierarhice, Sinodul a stabilit c Episcopul de Constantinopol are ntietate peste toate Bisericile, mai putin peste cea a Romei. Doi dintre episcopii care au avut un rol important n dezvoltarea nvtturii crestine au fost Sf. Grigorie Teologul (sau Grigorie de Nazianz, care a prezidat Sinodul) si Sf. Grigorie de Nyssa. Al treilea Sinod Ecumenic Al treilea Sinod Ecumenic a fost convocat la Efes n 431, de ctre mpratul Teodosie. Sinodul a condamnat nvttura lui Nestorie, Arhiepiscopul Constantinopolului, care nvta c n Hristosul ntrupat au existat dou persoane separate, una divin si una omeneasc. Nestorie accentua firea omeneasc a lui Hristos n dauna firii divine, nvtnd c Fecioara Maria nscuse un om (pe Iisus Hristos), nu pe Dumnezeu (Cuvntul" sau Fiul lui Dumnezeu). Logosul (sau Cuvntul") doar ar fi locuit n Hristos, ca ntr-un templu. Hristos deci ar fi fost doar un purttor de Dumnezeu. Aceast nvttur era vdit contrar nvtturii ortodoxe prin

care Hristosul ntrupat era o singur Persoan - Dumnezeu si Om n acelasi timp. Una dintre ideile lui Nestorie era respingerea denumirii de "Theotokos" (Nsctoare de Dumnezeu) acordat Fecioarei Maria. Nestorie o numea pe Maria "Hristotokos" (Nsctoare de Hristos) sau "Anthropotokos" (Nsctoare de om), dnd astfel nastere "controversei hristologice". Sinodul a reafirmat nvttura Bisericii cum c Domnul nostru Iisus Hristos este o singur persoan, nu dou persoane separate. S-a hotrt c Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Logosul) este Dumnezeu desvrsit si Om desvrsit, cu un suflet rational si cu trup. Unirea celor dou firi ale lui Hristos se face n asa fel nct una nu o tulbur pe cealalt. Sinodul a stabilit denumirea de Theotokos pentru uz teologic si liturgic n Biseric. De asemenea, s-a confirmat Crezul niceo-constantinopolitan si s-a interzis orice adugare sau eliminare din acesta. La acest Sinod au participat dou sute de episcopi, prin care si Sf. Chiril al Alexandriei, un aprtor al Ortodoxiei care a luptat pentru respingerea si anatemizarea lui Nestorie. Al patrulea Sinod Ecumenic Acest Sinod a fost convocat n 451 la Calcedon, n partea asiatic a Constantinopolului, de ctre mpratul Marcian si sotia lui Pulcheria. Motivul principal a fost o alt controvers privind persoana lui Hristos. Eutih, un arhimandrit din Constantinopol, sustinea c firea uman (mai putin desvrsit) a lui Hristos ar fi fost complet absorbit de firea Sa divin, cele dou firi fiind astfel confundate ntr-una. Prin aceast unire, Eutih sustinea c Hristos ar fi avut o singur fire. Aceast erezie s-a numit monofizism (o singur fire). Sinodul a condamnat aceast nvttur si a stabilit c au existat dou firi desvrsite n una persoan a lui Hristos, unite "n mod neamestecat, neschimbat, nedesprtit si nemprtit". La Sinod au participat 650 de episcopi. Hotrrile dogmatice ale Sinodului au fost exprimate printr-o mrturisire de credint cunoscut sub numele de Mrturia de la Calcedon. Printre

celelalte hotrri adoptate s-a aflat una neacceptat de Biserica apusean: canonul 28, prin care Arhiepiscopul de Constantinopol primea titlul de Patriarh, reafirmndu-se astfel hotrrea de la al doilea Sinod Ecumenic care ddea ntietate Episcopului de Constantinopol peste celelalte Biserici, mai putin peste cea a Romei. Canonul 28 al acestui Sinod i acorda Arhiepiscopului de Constantinopol anumite drepturi administrative peste provinciile din jurul Constantinopolului, fcndu-l astfel Patriarh. Aceasta a fost respins de apuseni cu explicatia c trebuie pstrate atributiile patriarhiilor rsritene initiale". Al cincilea Sinod Ecumenic Al cincilea Sinod Ecumenic s-a tinut la Constantinopol, n 553, fiind convocat de mpratul Iustinian I. Controversa monofizit continuase dup condamnarea lui Eutih si emiterea Mrturisirii de la Calcedon. Disputele personale dintre episcopi si amestecul Statului n problemele teologice si bisericesti generaser o situatie nefericit n Biseric, situatie pe care nici mcar autoritatea si influenta lui Iustinian nu putuser s o solutioneze. Iustinian a luat initial aprarea monofizitilor, ns ulterior a trecut de partea ortodocsilor. mprteasa Teodora i-a ncurajat pe monofiziti s genereze noi probleme, punnd n discutie pozitia teologic a trei ilustri teologi care muriser deja de un secol. Acestia erau episcopi antiohieni si printi renumiti, Teodor din Mopsuestia, Teodoret din Cir si Iba din Edessa. Acuzatia era c scrierile celor trei erau ptrunse de nestorianism, fiind condamnate de al treilea Sinod Ecumenic. Acuzatorii monofiziti doreau condamnarea celor trei, chiar dac acestia erau morti. Determinat de amploarea acestei controverse, Iustinian a convocat acest al cincilea Sinod Ecumenic, care s-a deschis la Constantinopol pe 5 mai 553, fiind prezidat de Eutihie, Patriarhul Constantinopolelui. Au participat 165 de episcopi. Scrierile celor trei au fost condamnate iar autorii anatemizati. Aceast hotrre a fost acceptat cu greu n Apus. n timpul Sinodului a aprut o

disput ntre episcopii rsriteni si cei din Apus privind anatemizarea mortilor, si pentru un timp numele Papei a fost sters de pe pagina cu semnturi a hotrrilor sinodale. Ruptura permanent ntre Rsrit si Apus a fost evitat prin eforturile lui Iustinian. Sinodul a confirmat nvttura Bisericii privind dubla natur a lui Hristos si a reafirmat c El este Dumnezeu desvrsit si Om desvrsit. mpratul Iustinian si-a mrturisit credinta ortodox sub forma cunoscutului imn bisericesc Fiul unulnscut si Cuvnt al lui Dumnezeu, care se cnt la Sfnta Liturghie. Al saselea Sinod Ecumenic Al saselea Sinod Ecumenic s-a tinut la Constantinopol n 680, fiind convocat de mpratul Constantin IV Pogonat. La el au participat 170 de episcopi. n ciuda hotrrilor celui de-al cincilea Sinod Ecumenic, a legilor stricte si a msurilor luate mpotriva lui, monofizismul a continuat s produc tulburare n Biseric si n Stat. El a constituit temelia pentru crearea unor biserici noi si independente, cum ar fi cea armean, cea etiopian si altele (denumite astzi "biserici monofizite" sau "necalcedoniene"). Ca rezultat al eforturilor mpciuitoare ale mpratului Herakleu pentru aducerea armenilor napoi la Biserica Ortodox, a nceput s se rspndeasc o nou nvttur privind persoana lui Hristos. Se afirma c n Hristos, Dumnezeul-Om, ar fi existat o singur voie. Aceast nvttur s-a numit monotelism si a fost propus initial ca un compromis ntre monofizism si ortodoxie. Se dorea aducerea monofizitilor napoi n Biseric, ntr-o vreme n care Imperiul era amenintat de persi si ulterior de musulmani. Att Sergiu, Patriarhul de Constantinopol, ct si Papa Honorius, au acceptat formularea mpratului, prin care existau n Hristos dou firi, ns un singur mod de lucru. n afirmarea nvtturii ns, Papa a folosit nefericita expresie o singur voie n Hristos, care nlocuia expresia o singur energie asupra creia conveniser ambele prti.

Dup dezbateri aprinse, al saselea Sinod Ecumenic a reusit s sting controversa monotelit. Monotelismul a fost condamnat mpreun cu sustintorii lui. Sinodul a stabilit c Hristos a avut dou firi cu dou moduri de lucru: ca Dumnezeu lucrnd minuni, nviind din morti si urcnd la cer; ca Om lucrnd faptele cotidiene ale vietii. Fiecare fire si exercit propria ei voie. Natura dumnezeiasc a lui Hristos a avut o misiune specific de ndeplinit si la fel natura Lui uman, fr ca acestea s se amestece, s se schimbe sau s lupte una mpotriva alteia. Cele dou firi (naturi) distincte si activittile lor specifice au fost n mod tainic unite n una Persoan Dumnezeiasc a Mntuitorului Iisus Hristos. Sinodul Trulan (al cinci-saselea Sinod") Acesta nu este al saptelea Sinod Ecumenic, ci mai degrad o completare la Sinoadele Ecumenice al cincilea si al saselea. El s-a tinut la Constantinopol n sala de sub cupola cea mare (trullos) a palatului mprtesc. De aceea se numeste Sinodul Trulan, n greac fiind numit al cinci-saselea, iar n latin quinisext. Sinodul a fost convocat de Iustinian II, n 692. Att Sinodul Ecumenic al cincilea, ct si al saselea dezbtuser exclusiv problema hristologic, fr a discuta chestiuni de ordin bisericesc. Acest Sinod poate fi considerat o continuare a tuturor Sinoadelor Ecumenice anterioare, avnd n vedere c prin al doilea canon el a ratificat toate canoanele si deciziile celor de dinaintea lui. El a ratificat de asemenea asa-numitele Optzeci si cinci de Canoane Apostolice", canoanele sinoadelor locale si cele mai importante dintre canoanele principalilor Printi ai Bisericii, acordndu-le astfel autoritate ecumenic. Canoanele disciplinare ale acestui Sinod, desi nu au fost acceptate de Pap iar n Rsrit au fost respectate numai partial, au contribuit semnificativ la amplificarea diferentelor ntre Rsrit si Apus. De exemplu, canoanele 13, 30 si 48 privind cstoria clericilor, altele referitoare la vrsta pentru hirotonire erau contrare practicilor din Apus, practici pe care Roma nu a acceptat s le schimbe conform hotrrilor acestui

Sinod. Oricum, acelasi Sinod a ntrit prin al saselea canon o practic aparte din Rsrit, potrivit creia o persoan nu se mai putea cstori dup ce a fost hirotonit ntr-una dintre treptele preotesti. Astfel, pentru prima oar, preotiei ca Tain i se acorda ntietate fat de Taina Cununiei. Desi nu exist nici o justificare dogmatic pentru aceast inferioritate a Tainei Cununiei, interzicerea cstoriei dup hirotonire continu pn n ziua de azi n Biserica Ortodox. Al saptelea Sinod Ecumenic Acest Sinod a dezbtut n principal controversa referitoare la icoane si la locul lor n nchinarea ortodox. El a fost convocat la Nicaea n 787, de ctre mprteasa Irina, la cererea lui Trasie, Patriarh de Constantinopol. La el au participat 367 de episcopi. Cu aproximativ o sut de ani n urm, controversa iconoclast (mpotriva icoanelor) zguduise nc o dat temelia Bisericii si a Statului n Imperiul Bizantin. Excesele religioase si unele false minuni atribuite icoanelor au fcut ca cinstirea icoanelor si nchinarea ce i se cuvenea numai lui Dumnezeu s aduc a idolatrie. Aceasta a generat la rndul ei cealalt extrem, prin care iconoclastii doreau eliminarea complet a icoanelor din viata liturgic a Bisericii. Iconofilii considerau c icoanele serveau la pstrarea nvtturilor doctrinare ale Bisericii. Ei vedeau icoanele ca fiind modul dinamic de exprimare a divinului prin art si frumusete. Sinodul a stabilit nvttura prin care icoanele trebuiau cinstite, dar nu nchinate (slvite ca Dumnezeu). Rspunznd invitatiei mprtesei de a participa la Sinod, Papa Adrian a rspuns printr-o scrisoare prin care sprijinea cinstirea icoanelor, dar nu si nchinarea (slvirea) care i se cuvine numai lui Dumnezeu. Hotrrea Sinodului de reintroducere a icoanelor n Biseric continea si un paragraf important pentru justificarea folosirii si cinstirii icoanelor n Biserica Ortodox pn n ziua de azi: Spunem c sfintele icoane, pictate, n mozaic sau din alte materiale, trebuie expuse n sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe vasele sfinte si pe vesmintele liturgice, pe pereti, pe mobil,

n case si de-a lungul drumurilor, si anume icoanele Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ale Maicii noastre de Dumnezeu Nsctoarea, ale ngerilor si ale tuturor celor sfintiti. Mereu cnd sunt privite aceste reprezentri, ele i fac pe cei care le privesc s-si aduc aminte si s iubeasc prototipul lor. Spunem, de asemenea, c ele trebuie srutate si c sunt obiecte de venerare si cinstire (timitiki proskynisis), dar nu de adevrat nchinare (latreia), care i este rezervat numai Lui care este tinta credintei noastre si care are o fire dumnezeiasc. Venerarea adus unei icoane este de fapt transmis prototipului ei. Cel care venereaz icoana l venereaz n realitate pe cel reprezentat n ea. Sinodul a emis 22 de canoane privind aspecte de ordin administrativ si disciplinar, condamnnd simonia (hirotonirea pentru bani), alegerea episcopilor de ctre autoritatea statal si construirea de mnstiri mixte. Totusi, n ciuda recunoasterii de ctre Pap a acestui Sinod, Carol cel Mare al Frantei a refuzat s-l recunoasc nu numai ca ecumenic, ci n totalitatea lui. El nu a fost de acord cu hotrrea de venerare a icoanelor si, ca urmare a opozitiei lui, n anul 794 s-a tinut la Frankfurt un sinod prin care se condamna venerarea icoanelor si se respingea ntregul Sinod. Acest Sinod a fost recunoscut n Apus abia la sfrsitul secolului al 9-lea, ns fr acele norme care erau contrare practicilor din Biserica Romano-Catolic. Un Sinod regional a fost convocat la Constantinopol n anul 843, sub mprteasa Teodora. Venerarea icoanelor a fost solemn proclamat n Catedrala Sfnta Sofia. Clugri si preoti au mers n procesiune si au restaurat icoanele la locul lor de cinste. Ziua respectiv s-a numit Triumful Ortodoxiei" si pn n prezent este srbtorit anual printr-o slujb aparte n prima duminic din Postul Mare - Duminica Ortodoxiei.