Tleana Vulpescu Arta conversatiei Rainer Maria Rilke Cad frunzele, cad de departe, parca s-ar vesteji in ceruri gradini indepartate; cu gesturi de negare cad mereu. Si cade-n nopti adinci pamintul greu de linga stele in singuratate. Noi toti cidem. Mina de colo cade. $i altele, gi toate, rind pe rind. Dar este Unul care tine-n mina ciderea asta nesfirsit de blind. Alexandru Philippide [TOAMNA. ,.Ce vinat amurg...” Prin vinete-amurguri, prin vestede ramuri, se-apropie toamna cu pasi arimii... Din vamile vizduhului toamna pornise tiptil printre frunze moarte, printre vrejuri si printre crengi trosnitoare, vulpe ticutd miturind pamintul cu coada, pagind cu sunet infundat de labe prudente, scrutind orizontul cu ochi miegorati gi reflexivi, prospectind atent imprejurimile ca un strateg incercat, Cu o saptamina mai-nainte, pe Transfagarasan, din verdele-mbatrinit si din rugina, din curcubeul de culori si de transparente, vulpea — materializare a anotimpului — nu li se-aratase. Le iegise-n cale-un cerb, indiferent in maretia lui impodobita cu ample coarne rimuroase pe masura vastelor ogive ale codrului, si-un urs — adolescent, judecind dupa bland, dupa colti, dupa cheful de joacd — nascut si crescut se vede intr-o rezervatie, fi indca se-arata prietenos cu oamenii si le cuta societatea. Redat libertatii, animalul primea dani comestibile si-n semn de gratitudine, i in timp ce donatorii imortalizau fotografic momentul de-nfratire-ntre specii, el le tragea cite-o laba amicala. ..Ce vinat amurg". Hm! suna-a poezie... Numai Tudor citeaza cind nu te-astepti, de pare-ar spune de la el.] in momentul acela, punga de nailon din mina dreapta a Sinzienei se sparse-n fund gi pe trotuar fugira, care-n-cotro, cele cinci vinete lunguiete, ,.ultimele de anul dsta”, si cele doua kilograme de mere domnesti, cumparate mai adineauri din piata, de la tarani.»Of! De-o mie de ori am zis si-mi iau niste plase ca lumea, nu flendurile-astea in care pui doua paie, si s-au dus dracu'! Bine cd nu s- arupt a cu unt-de-lemn! Nu ma-nvat odata minte!” in timp ce Sinziana se moraliza — adunindu-gi de pe jos proviziile ncercind sa le-nghesuie-n punga valida in care avea doua ,,jumata de untdelemn, si-n geanta maro, ,,de moagi comunala” — o femeie de virsti mijlocie, carunta, imbracata-ntr-un impermeabil verde, ii intinse o punga de nailon gi se-apuca sa-i ajute. Totul fusese recuperat. — Va multumesc, doamné, gi nu va suparati, dar si vi dau leul pe punga, zise, trigindu-si sufletul, Sinziana. Femeia facu semn cu mina ci nu era nevoie. — Nu mi mai cunoasteti, doamna doctor! Ce s4 ma mai cunoasteti... si femeia facu un gest demonstrativ catre parul carunt, catre fata ridata, catre corpul ei — piele gi os. — Filipescu... Filipescu Angela, salonul 10... - 1970, spuse rar Sinziana. — Da, doamna doctor! Ma mir ca nu m-ati uitat. — Cum sa va uit! ..Filipescu Angela, 36 de ani, muncitoare textilist’. Tentativa de sinucidere. Otravire cu Sodil. Hematoame pe tot corpul provenite din bitaie”. O noapte-n-treaga luptase s-o scoale din mori. Apoi plastia de esofag, trei luni in salonul 10, pat 7. — Ce va mai fac copiii, barbatul? — Multumesce, doamna doctor, baiatu-il mare-a terminat armata, e parchetar pe gantier, al mic e la liceul tehnic. Nenorocitu’ dla, ne-a ajutat Dumnezeu de-a murit, a facut ciroz4, am patimit ce-am patimit, da’ macar am scapat. Acum, traiesc si cu pentru copii, si-si faci si ei un rost, si pe urma... Ca vorba de mi-o spuneati dumneavoastra: i-am facut — trebui' si-i facem si oameni. Ca barbatii, di-i dracu', Doamne iarta-ma! ..Da-i dracu’, dar parca nu pe tofi”, se gindi Sinziana. — Am fost mai saptiminile trecute pe la spital c-am o cumatra internata, si-am aflat cd v-ati mutat la alt servici i ca v-afi... v-ati divortat cu sotul Sinziana inclind din cap in semn de aprobare. — Ce sa facem, doamna Filipescu, asa ¢ viata... Dumneavoastra sa fiti sinatoasa, si fetifele.»Va sa zica i s-a dat un raport complet. Fin? Gina? Oricare... Ca nu le mianinca pe nici una discretia”. — Foarte bine ziceti. isi mai facurd cite-o urare pentru ele gi pentru copii lor, dupa care, doctorifa Sinziana Hangan si fosta ei pacienta, Filipescu Angela, isi spusera la revedere [.Nenorocitu’ ala, ne-a ajutat Dumnezeu de-a murit”, parca asa spusese Filipescu Angela, salon 10, pat 7. Cum trebuie sa se poarte-un om ca si-i consideri moartea o binefacere... Doamne, Doamne! Cind ii spusese Alexandru ci trebuie si se desparta, poate ci si ea-i dorise moartea. Cit de elevat si fie un om — sa nu vrea sa te vada mort, daca-i dai o maciuci-n cap? Sa nu vrea sa i se facd o dreptate mai presus de ce ofera Justitia?] Sinziana avu un zimbet ca la o paguba de care te-ai consolat. Scutura apoi din cap, ca si cind ar fi jenat-o o suvita de par. ,.84 migcdm nifel sediul central ca sa agezim altfel gindurile. Daca n-ar fi fost simpozionul de micro-biologie, cind as fi vazut eu Transfagarasanul?... Ce drum, ce vreme, ce culori, cita pace gi cita mi§retie. $i noi doi, ca la-nceputul lumii. Am facut drumul dus-intors fara sd ne-atingem, fara exclamatii de entuziasm, cu umilinta, ca-n fata unei minuni de nepatruns. De ce sa nu ne trecem in revista gindurile si-amintirile frumoase, cind le-avem? De cite ori n-am si mai merg in minte pe Transfigaragan? De cite ori n-au si-mi alunece gindurile-n pripastia Barajului? De cite ori n-am sa te strig Mircea, Mircea!? De cite ori nu strigam cu capu-n perna, in adolescenta, Daniel, Daniel!, invocindu-te, nene Dai, iar tu habar n-aveai cd te iubesc? De cite ori n- am strigat tare Pavel, Pavel!, incercind si domin vuietul marii de care e legat numele tau, Pavele? De cite ori nu v-am mingiiat cu sufletul, domnule doctor Naiculescu, inginind ca pe-un refren dintr-un cintec de leagin Nini, Nini...? $i cind erati in lumea cu luminile, cum zicea Maica, si de cind v-afi dus. lar dumneavoastra, domnule doctor Murgu, dumneavoastra suntefi o permanenti a vietii mele sufletesti. N-am sa-ndraznesc niciodata sa va spun... dar va rostesc de multe ori numele intr-o incantatie care-] rostogoleste-n adincimi fara dimensiune. Cind am inceput s4 ma-ndragostese de Mircea, m-am simtit vinovata fata de dumneavoastra, mereu ma trezeam spunind iertati-ma, domnule doctor, iertafi-ma, sunt o fiinfa... o biata femeie, am inca virsta la care dorin{a atirna greu in balanta, dar orice s-ar