Sunteți pe pagina 1din 163

1

DREPT

CIVIL

SUCCESIUNILE
Note de curs pentru forma de nvmnt la distan Lucrarea a fost elaborata de catre autori astfel: Prof.univ.dr.ALEXANDRU BACACI- Titlul I,Titlul II,Titlul III si Titlul IV. Conf. univ.dr. GHEORGHE COMANITA - Titlul V.

GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU

Introducere Prezentul manual de studiu reprezint o sintez a coninutului disciplinei Dreptul civil. Succesiunile, care este comun nvmntului la forma de zi i la forma de nvmnt la distan, conform planurilor de nvmnt n vigoare. El este destinat studenilor de la forma de nvmnt la distan (ID) i constituie materialul bibliografic minim necesar pentru parcurgerea, nsuirea i evaluarea disciplinei respective. Manualul este structurat n conformitate cu standardele i procedurile de uz larg n nvmnt naional i internaional, care se adreseaz nvrii individuale pe baze interactive. Parcurgerea manualului, pe baza prezentelor instruciuni asigur reinerea informaiilor de baz, nelegerea fenomenelor fundamentale i aplicarea cunotineor dobndite la rezolvarea unor probleme specializate. Manualul este structurat pe capitole de studiu care reprezint o parte omogen

2 din componena manualului, caracterizat de un numr limitat de termeni de referin (cuvinte-cheie), care poate fi parcurs i nsuit printr-un efort continuu de concentrare intelectual care s nu depeasc 2-3 ore (intervalul se refer la coninutul de idei al modulului de studiu i nu ia n calcul ntrebrile recapitulative, temele pentru acas, testele de autoevaluare sau pe cele de evaluare). Fiecare unitate de studiu are o structur proiectat din perspectiva exigenelor autoinstruirii. Rezultatele efective ale utilizrii manualului se vor suprapune pe rezultatele ateptate doar cu condiia respectrii ntocmai a procedurii de parcurgere a modulelor de studiu, procedur care este prezentate n cele ce urmeaz. Procedura de nvare n sistem de autoinstruire Utilizarea manualului de studiu individual se face pe baza unui program de autoinstruire. Recomandm cteva reguli de baz n procedura de realizare a programului de autoinstruire pe baza manualului de fa: 1. Modulele de studiu se parcurg n ordinea n care sunt prezentate n manual, chiar n cazul n care studentul apreciaz c ar putea sri direct la o alt unitate de studiu. Criteriile i modalitatea de nlnuire a modulelor de studiu sunt prezentate la fiecare modul de studiu i ele trebuie respectate ntocmai, sub sanciunea nerealizrii la parametrii maximali a programului de autoinstruire; 2. Fiecare modul de studiu conine i un test de evaluare i/sau tem pentru acas pe care studentul trebuie s le realizeze, cu scopul evalurii gradului i corectitudinii nelegerii fenomenelor i proceselor descrise sau prezentate n modulul de studiu; 3. ntrebrile de autocontrol, testele de evaluare sau tema pentru acas nu sunt de perspicacitate, deci nu trebuie rezolvate contra cronometru; 4. Ordinea logic a parcurgerii unitii de studiu este urmtoarea: - se citesc obiectivele i competeneele modulului de studiu - se citesc cuvintele cheie - se parcurg ideile principale ale capitolului sintetizate n rezumat - se parcurge coninutul dezvoltat de idei al capitolului - se parcurge bibliografia recomandat - se rspunde la ntrebrile recapitulative, revznd, dac este necesar, coninutul dezvoltat de idei - se efectueaz testul de autoevaluare i se verific, prin confruntare cu rspunsurile date la sfritul manualului, corectitudinea rspunsurilor - se efectueaz testul de evaluare i/sau tema de control (dup caz) OBS.: este recomandabil ca, nainte de efectuarea testelor de autoevaluare, s se fac o

3 pauz de 30 de minute sau o or. 5. Nu este recomandabil s se parcurg mai mult de un capitol de studiu pe zi, pentru a nu se periclita nsuirea temeinic i structural a materiei. n funcie de necesitile i posibilitile de studiu ale studentului, studiul unui capitol poate fi fracionat pe mai multe zile, dedicnd cel puin 30 de minute pe zi studiului. PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU I A DISCIPLINEI Manualul de studiu Succesiunile reprezint o sintez realizat n manier interactiv a cursului corespondent utilizat la forma de nvmnt zi. Coninutul de idea nu a fost redus ci doar sintetizat, n principiu, ntr-o manier mai accentuat enuniativ, elementele de detaliu sau de explicaie (necesare pentru atingerea scopului pedagogic al fixrii i corelrii cunotinelor) putnd fi gsite de ctre student n bibliografia de specialitate recomandat. Obiectul cursului: Obiectul cursului l reprezint prezentarea i analiza principalelor instituii ce fac obiectul de studiu al dreptului familiei, respectiv: cstoria, efectele acesteia, rudenia, adopia i ocrotirea printeasc.

Obiectivele disciplinei: formarea deprinderilor de a analiza instituiile specifice acestei materii, individual i sistematic; - studiul istoric i comparat al instituiilor specifice, aprofundarea unor noiuni privind mptenirea legal i testamentar i mprirea motenirii; - dezvoltarea aptitudinilor de a analiza interdisciplinar aceste instituii. - identificarea si definirea principalelor institutii ale dreptului succesoral; - corelarea notiunilor studiate in anii anteriori la dreptul civil cu cele din dreptul succesoral; - cunoasterea legislatiei in materie si a propunerilor de modificare a legislatiei interne pentru a se realiza acordul acesteia cu conventiile europene si internaionale. Descrierea structurii manualului: Manualul este structurat n conformitate cu rigorile studiului individual (autoinstruire) i este compartimentat n capitole de studiu. Structura fiecrui capitol de studiu este urmtoarea: 1. Obiective (rezultatele modulului)

4 2. Competenele dobndite de student 3. Cuvinte cheie 4. Rezumat al ideilor principale 5. Coninutul dezvoltat de idei al modulului 6. Bibliografie 7. ntrebri recapitulative 8. Teste de autoevaluare, teste de evaluare, teme de cas

MODULUL I MOTENIREA LEGAL MODULUL II MOTENIREA TESTAMENTAR MODULUL III TRANSMISIUNEA I MPREALA MOTENIRII

MODULUL I
MOTENIREA LEGAL

TITLUL I REGULI GENERALE PRIVIND MOSTENIREA CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII

5 Obiective: Introducerea studenilor n materia studiat, identificarea i fixarea noiunilor de baz, a sediului materiei, a principiilor i a caracterelor principale. Competene: Studenii dobndesc noiuni care s i ajute s delimiteze dreptul succesoral de alte ramuri de drept i s l fixeze n cadrul sistemului de drept actual.

Cuvinte

cheie:

motenire,

clasificare,

principii,

caracterele

transmisiunii

succesorale, data i locul deschiderii succesiunii. Rezumat: Motenirea desemneaz transmisiunea patrimoniului unei persoane pentru cauz de moarte. Instituia este guvernat de Codul civil fiind caracterizat de urmtoarele caractere: este o transmisiune pentru cauza de moarte, universal, unitar i indivizibil. Important este i clasificarea n motenire legal i testamentar. Data deschiderii succesiunii este data decesului lui de cujus ( cel despre a crui motenire este vorba), iar locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al defunctului.

Sectiunea a I-a. Noiuni introductive. Precizri terminologice. 1.Notiunea de mostenire(succesiune). In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau fenomene, care urmeaza una alteia. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate ctre una sau mai multe persoane n fiin (persoane fizice, persoane juridice sau statul)1. Persoanele chemate la mostenire sau succesiune sunt numiti mostenitori, succesori, erezi sau urmasi. Defunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba, prescurtat poarta denumirea de decujus dedus din dreptul roman din formula is de cujus succesionis (rebus)
A se vedea:M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul R. S. R. , Editura Academiei, Bucuresti, 1966, pag. 19-2o;Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura ActamiBucuresti, 1999, pag. 5.
1

6 agitur. Bine s-a observat ca este impropriu sa se vorbeasca despre moartea defunctului (art.653 Cod Civil) sau de omorul defunctului (art.655 Cod civil)2. Cind este vorba de mostenirea testamentara se folosete denumirea de testator. Sectiunea a II-a. Sediul materiei. Constitutia Romaniei prevede in art.42 ca: Dreptul de mostenire este garantat asigurindu-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin interventia institutiilor statului. Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de dobindire a proprietatii cuprinde doua titluri dedicate succesiunilor; Titlul I, Despre succesiuni (art.650-799) si Titlul II Despre donatiuni intre vii si despre testamente (art.800-941). Pe linga aceste prevederi legale care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor Codul civil mai cuprinde si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de mai sus se ntregesc. CAPITOLUL II CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI FELURILE MOSTENIRII.

Sectiunea a I-a. Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale. 1.Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte. Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizice, fie ca este fizic constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis cauza). 2.Trasmisiunea succesorala este o transmisiune universala. Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si pasivul sau ceea ce o deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in principiu doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu-si poate transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim de insasi existenta persoanei fizice si reprezentind de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa moartea sa are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea
2

A se vedea:Fr, Deak, op. cit. , pag. 5

7 persoana le-a avut la momentul mortii sale. Asadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile lui decujus cu exceptia celor strict legate de persoana sa cum sunt cele cu caracter viager sau cele intuitu personae. 3.Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara. Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al patrimoniului. Aceasta inseamna ca in principiu intreaga mostenire se va transmite dupa aceleasi norme juridice indiferent de natura, provenienta sau originea bunurilor ce o compun. Asadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi reale sau de creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobindite prin mostenire sau achzitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli. 4.Transmisiunea succesorala este o transmisiune indivizibila.

Sectiunea a II-a. Felurile mostenirii. Pornindu-se de la prevederile art.65o C. civ. potrivit carora Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament s-a conchis ca funcie de izvorul vocatiei succesorale avem mostenire legala sau testamentara. Mostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele determinate prin lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite in Codul civil si Legea nr.319/1944. Ea se va deferi in temeiul legii numai in masura in care nu exista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte efectele. n cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor defunctului are loc in baza testamentului. Dispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul testamentului poarta denumirea de legate, iar beneficiarii acestora de legatari. Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se exclud ci dimpotriva ele pot coexista. CAPITOLUL III. DESCHIDEREA MOSTENIRII

Sectiunea a I-a. Precizari prealabile. Succesiunile se deschid prin moarte prevede art.651 C. civ. Intelegem prin moarte cea fizic constatata sau cea declarata judecatoreste. Declararea disparitiei unei

8 persoane nu duce la deschiderea succesiunii acesteia caci potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarire judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza transmiterea patrimoniului succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas). Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de cujus. Sectiunea aII-a. Locul deschiderii mostenirii. Locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. In prezent Codul civil nu precizeaza care este locul deschiderii succesiunii, dar el rezulta din prevederile art.14 C. pr. civ. si cele ale art.1o lit.a si b si art.68 alin.1 si 2 din Legea nr.36/1995. In cazul mostenirilor succesive locul deschiderii succesiunii va fi acela al ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel din urma. Nu intereseaza din acest punct de vedere locul unde a decedat decujus si de asemenea nici locul resedintei sale in ipoteza ca a avut si o alta locuinta secundara ci numai locul ultimului domiciliu. Aceasta regula isi gaseste explicatia in faptul ca se presupune ca acolo se vor gasi cele mai multe inscrisuri trebuitoare, inclusiv testamentul si de asemennea tot acolo se vor gasi mai usor informatile despre mostenitorii defunctului si despre bunurile ce urmeaza a fi cuprinse in masa succesorala. Notiunea de domiciliu este cea precizata de art.13 din Decr.Nr.31/1954 care prevede ca Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala. Acesta este domiciliul de drept comun, asa zicind, iar in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie se vorbeste de domiciliu legal (art.14 din Decr. Nr.31/1954). Domiciliul ales sau conventional nu are in acest domeniu nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea stabili prin testament o alta competenta teritoriala decit cea stabilita de legiuitor in modul precizat caci in aceasta materie competenta este stabilita prin prevederi legale exceptionale si absolute. Potrivit art.68 alin.2 din Legea nr.36/1995, in cazzul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul in tara, indiferent ca era cetatean roman sau strain locul deschiderii mostenirii va fi locul din tara unde se afla bunurile cele mai importante din punct de vedere valoric. Prevederea se refera la procedura notariala neconteencioasa dar se aplica si procedurii contencioase. In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu exista prevederi legale exprese in doctrina s-a admis ca locul deschiderii succesiunii este acela unde sa afla bunurile cele mai importante din mostenire, iar in cazul lipsei bunurilor locul unde s-a inregistrat moartea acelei persoane.3
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 56;I. Zimveliu, Dreptul la mostenire in R. S. R. , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975, pag. 13, Dan Chirica, op. cit. pag. 14.
3

9 Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importanta pentru determinarea competentei teritoriale a organelor chemate a rezolva atit problemele neconteencioase cit si cele contencioase legate de mostenire. Astfel, in functie de locul deschiderii mostenirii se determina: a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere teritorial sa ceara deschiderea procedurii succesorale notariale in ipoteza in care in mostenire se cuprind si imobile (art.68 din Legea nr.36/1995); b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala notariala (art.1o lit.a din Legea nr.36/1995); c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece actiunile determinate de art.14 din Codul de procedura civila. Sectiunea aIII-a. Data deschiderii mostenirii. Intrucit din dispozitiile art.651 C. civ. rezulta ca succesiunile se deschid prin moarte data deschiderii succesiunii este aceea a mortii lui decujus. Dovada mortii si a datei acesteia se face de regula prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de stare civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu hotarirea judecatoreasca declarativa de moarte. Dovada contrara cu privire la data mortii se va putea face in ambele cazuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin inscriere in fals intrucit data mortii nu este rezultatul constatarilor facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul, in cazul certificatului de deces, iar in cazul hotaririi judecatoresti de declarare a mortii, potrivit art.18 din Decr. Nr.31/1954, ea va putea fi rectificata daca prin probele administrate ca nu este aceea stabilita initial. Data mortii este importanta din perspectiva problematicii juridice pe care o presupune orice mostenire intrucit in functie de aceasta se stabilesc: a) cercul persoanelor chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin din acea mostenire; b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit acceptarea mostenirii retroactiveaza pina la data deschiderii acesteia. Renuntarea la mostenire produce afecte tot pina la aceasta data; c) data de la care curge termenul de 6 luni de acceptare sau renuntare la mostenire; d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in principiu actele cu privire la o succesiune nedeschisa sunt nule absolut (art.7o2 si 965 C. civ. ); e) compunerea si valoarea masei succesorale; f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii succesorale si data pina la care retroactiveaza efectul declarativ al partajului; g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi succesorale. Legea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data deschiderii succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale. Actele care se

10 fac insa ulterior deschiderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului aplicarii imediate a legii noi.4 CAPITOLUL IV CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI Sectiunea a I-a. Enumerarea conditiilor. Reglementare legala. In Capitolul II din Titlul I, Despre succesiuni, intitulat Despre conditiile cerute pentru a putea succede, Codul civil prevede (art.654-658) doua conditii pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire si anume: a) sa aiba capacitate succesorala si b) sa nu fie nedemna de a mosteni. Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume: c) sa aibe vocatie (chemare) la mostenire. Sectiunea a II-a. Capacitatea succesorala. 1.Notiunea capacitatii succesorale. Potrivit art.654 C. civ. Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii.5 Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea. Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art.1169 C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori. 2.Persoanele care au capacitate succesorala. Urmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii; persoanele fizice disparute; persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. a)Persoanele fizice in viata.
4 5

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 63.

Exprimarea legiuitorului este cel putin curioasa cind prevede ca persoana care succede trebuie neaparat sa existe, caci o persoana, fie exista, fie nu exista, neputind exista neaparat.

11 Aceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art.654 C. civ. Nu are importnata ct anume a trit o persoana dupa deschiderea mostenirii. Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa deschiderea succesiunii cu certificatul de deces sau hotarirea declarativa de moarte. Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba. b)Persoanele disparute. Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din Decr. `nr.31/1954) au capacitate succesorala. c) Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii. Atit din prevederile art.654 C. civ. cit si din cele ale art.7alin.2 din Decr. nr.31/1954 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato habetur, quoties de commodis eius agitur). Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput dar nenascut la data deschiderii acelei succesiuni va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de catre art.654 alin.3 C. civ. ca nu exista. Si in domeniul mostenirii testamentare art.8o8 alin.2 C. civ. prevede ca este capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului. Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul de dovedire al conceptiei copilului la momentul deschiderii succesiunii se apeleaza la prevederile art.61 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. d) Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii. In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data dobindirii personalitatii juridice in conditiile legii6. Din acelasi moment au capacitatea de a dobindi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri apartinind unei mosteniri. Acest moment poate fi cel al inregistrarii, in
A se vedea pentru amanunte, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, editia a V-a revazuta si adaugita de M. Nicolae, P. Trusca, Editura Sansa, Bucuresti, 1998, pag. 376-38o.
6

12 cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. Persoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.33 din Decr. nr.31/1954) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data dobindirii personalitatii juridice. 3.Persoanele care nu au capacitate succesorala. a) Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinta. Prin interpretarea per a contrario a prevederilor art.654 C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care exista la momentul deschiderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala. b) comorientii Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman7. Au fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp8. Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se impun. Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 66;C. Statescu, op. cit. pag. 114:Fr. Deak, op. cit pag. 5253;D. Chirica, op. cit. pag. 22. A se vedea, D. Alexandresco, Explicatiunea teoretica si practica a Dreptului Civil Roman, Tom. III. partea a II-a, Bucuresti, 1912, pag. 51.
8 7

13 acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor9. Sectiunea aIII-a. Nedemnitatea succesorala. 1.Notiune. Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, strict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia. Din caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite consecinte, si anume: a) ea se aplica numai in cazul faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai mostenirii legale, fiind reglementata de norme juridice cu caracter imperativ si de stricta interpretare; b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe nedemn de efectele ei. S-a precizat insa ca ulterior comiterii faptei cel care lasa mostenirea poate sa-l gratifice pe nedemn caci nedemnitatea desfiinteaza numai vocatia succesorala legala si nu are influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte.10 c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte numai fata de autorul faptelor prevazute de legiuitor. Cu toate acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza uneori consecintele nedemnitatii se rasfring si asupra mostenitorilor nedemnului si chiar asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul; d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel de a carui mostenire este vorba si nu poate fi extinsa la alte mosteniri. Ea are, asadar, un caracte relativ, neputind fi extinsa si la alte mosteniri; e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie dovedita in conditiile legii. 3. Cazurile de nedemnitate. Codul civil prevede in art.655 trei cazuri de nedemnitate si anume: a) atentatul la viata defunctului;
A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 55; D. Chirica, op. cit. pag. 22; L. Stanciulescu, op. cit. pag. 43; D. Macovei, op. cit. pag. 26-27. 10 . A se vedea, C. Statescu, op. cit. Pag. 115;Fr. Deak, op. cit. pag. 66.
9

14 b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului; c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus. Atentatul la viata defunctului. Art.655 C. civ. prevede ca este nedemn Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct. Este inadmisibil ca cineva sa-si deschida drum, cum s-a spus11, la o mostenire prin omor. Aceasta ar fi impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept. In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea consumata de omor sau pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de autor, coautor, instigator sau complice. In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie, directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca nu ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest text legal in cazul in care fapta este savirsita din culpa sau cu praeter intentie ca in cazul loviturilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte. In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin hotarire judecatoreasca definitiva pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune impotriva lui decujus. b) Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Art.655 pct.2 C. civ. prevede ca este nedemn de a succede acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa. Este vorba asadar, de un denunt, o plingere sau marturie facuta de succesibil contra defunctului in care acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage, potrivit legii pedeapsa cu moartea. In prezent acest text legal este inaplicabil cita vreme inca prin Decretul-Lege nr.6/199o pedeapsa cu moartea a fost abolita. Desigur caracterul calomnios al acuzatiilor trebuia constatat judecatoreste prin hotarirea de condamnare a celui care a facut acele acuzatii. c) Nedenuntarea omorului. Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede mostenitorul major care avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei. Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn pentru aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea discernamint12. Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta.
11 12

M. Eliescu, op. cit. pag. 74.

A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 86. M Eliescu, op. cit. pag. 75; D. Chirica, op. cit. pag. 26.

15 3.Efectele nedemnitatii succesorale. Efecte fata de mostenitorul nedemn. Ca urmare a constatarii nedemnitatii succesorale a unui mostenitor titlul sau de succesor este retroactiv desfiintat, el devenind astfeel totalmente strain de mostenire. Titlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect retroactiv din momentul deschiderii mostenirii, momentul savirsirii uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. neavind importanta. Partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul era mostenitor rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea acestui mostenitor. Efectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea altor persoane. Astfel el va putea veni prin reprezentarea tatalui sau predecedat la mostenirea unui asecendent mai indepartat13. In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de cconstatarea nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa cum am precizat mai sus. Restituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau expropriate pentru cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat posesor de rea credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din mostenire. Efectele nedemnitatii fata de descendentii nedemnului. Art.658 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului caviind la succesiune in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor. Asadar copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (prin ipoteza a bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezentare, ceea ce insemana ca nedemnitatea, asa cum am mai aratat prodduce efecte si fata de ei care nu au savirsit nici una din faptele determinate de legiuitor ca ducind la nedemnitate. Venirea la mostenire prin reprezentare potrivit art.664 C. civ. este conditionata printre altele de imprejurarea ca cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga mostenirea or in cazul in care reprezentatul era nedemn el nu indeplinea aceasta conditie caci nu avea chemare utila la mostenirea celui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele prev, de art.655 C. civ. In acest mod efectele pedepsei nedemnitatii se extind iata si cu privire la alte persoane decit acelea care se vac vinovate de comiterea acelor fapte incriminate de legiuitor. Astfel de pilda daca la moartea lui decujus a ramas ca mostenitor unicul sau fiu dar acesta este nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea caci vine la ostenire in nume propriu facind parte din aceeasi clasa de mostenitori cu
A se vedea, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale. Succesiuni. Donatiuni. Testamente. Vol. III. Editura Socec, Bucuresti 1948, pag. 228.
13

16 tatal sau si anume aceea descendentilor. El este chemat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la mostenire alte rude mai indepartate in grad care fac parte din alte clase mostenitori subsecvente. In schimb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn si predecedat, copiii acestuia nu vor putea culege mostenirea dupa bunicul lor caci nu-l pot reprezenta, avind in vedere dispozitiile art.658 C. civ., pe tatal lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt fiu al defunctului care este ruda de gradul I si-l inlatura pe nepotul care este ruda de gradul II cu defunctul. 4. Modul in care opereaza nedemnitatea. Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu este nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte14. Sectiunea a IV-a. Vocatia sau chemarea la mostenire. Pe linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, se mai cere o a doua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala. In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale potrivit carora sunt chemate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii testamentare in cuprinssul testamentului lesat de defunct. Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general care exprima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facind parte din cele patru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. Dar dintre acestea nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza devolutiunea succsorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire.

Bibliografie:AL.Bacaci,Gh.Comni,Succesiunile,editura CH Beck Bucureti, 2008; Fr.Deak,Motenirealegal.

TEST DE EVALUARE:

14

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 76; Fr. Deak, op. cit. pag. 79-8o; C. Statescu, op. cit. Pag.

118.

17 1.Ce semnificaie ar data deschiderii motenirii? 2. Ce semnificaie ar locul deschiderii motenirii? 3. Care este locul i data deschiderii motenirii n cazul unor moteniri succesive? 4. Cazurile de neemnitate succesoral. 5. Efectele nedemnitii succesorale. 6. Ce sunt comorienii? 1.Comorienii sunt: a. persoane care au murit mpreun. b. Persoane care au vocaie succesoral reciproc i au decedat n aceeai mprejurare, fr a se putea stabili care a supravieuit celeilalte. c. Rudele de gradu I care au murit n acelai timp. 2. Locul deschiderii succesiunii este: a.locul ultimului domiciliu al defunctului. b.locul n care a decedat defunctul. c. locul unde s-a gsit testamentul. 3. Nedemnitatea, fiind o sanciune are caracter personal i deci are efecte numai asupra motenitorului nedemn. a. adevrat. b. fals, efectele se produc i asupra motenitorului ndemnului i asupra terilor. c. nedemnitatea nu este o sanciune.
Raspunsuri gril: 1.b; 2.a; 3.b.

18 TITLUL II MOSTENIREA LEGALA Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind motenirea legal, respectiv principiile devoluiunii succesorale, clasele de motenitori, drepturile soului supraviuitor i motenirea vacant. Competene: Studenii dobndesc cunotine cu ajutorul crora pot calcula cotele succesorale ce se cuvin diferitelor clase de motenitori atunci cnd defunctul nu a ntocmit un testament. Cuvinte cheie: devoluiune succesoral, clase de motenitori, motenire vacant, reprezentare succesoral. Rezumat: n lipsa unui testament ntocmit de dfunct, motenirea se transmite n baza legii, n ordinea claselor de motenitori cu meniunea c soul supravieuitor vine n concurs cu toate clasele, fr le nltura i fr a fi nlturat de acestea. n snul aceleiai clase de motenitori, rudele de grad mai apropiat de defunct nltur rudele mai ndeprtate, cu excepia clasei a doua de motenitori i a instituiei reprezentri succesorale. Ultima regul este mprirea egal, pe capete, ntre rudele de grad egal, cu excepia frailor vitregi i a mpririi pe tulpini n cazul reprezentrii. Dac nu exist rude din nicio clas de motenitori i nici so supravieuitor, motenirea este vacant i va fi culeas de stat.

CAPITOLUL I REGULI MOSTENIRII GENERALE PRIVIND DEVOLUTIUNEA LEGALA A

Sectiunea a I-a. Consideratii generale. Prin devolutiunea mosteenirii se intelege atribuirea catre anumiti mostenitori a

19 patrimoniului succesoral. Devolutiunea legala (ab intestat) a mostenirii are loc atunci cind nu exista testament, caci in acest din urma caz devolutiunea este testamentara. Vocatia succesorala legala este de regula reciproca. Nu se poate vorbi de reciprocitatea vocatiei legale la mostenire a statului sau a persoanelor juridice si nici in cazul mostenirii testamentare intrucit fiecare testament este un act juridic unilateral si independent. Sectiunea a II-a. Principiile devolutiunii succesorale legale.

1. Principiul prioritatii clasei de mostenitori Primul principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia succesorii sunt chemati la mostenire in ordinea claselor de mostenitori. Codul civil in art.669-675 stabileste patru clase de mostenitori cu ordinea lor de preferinta. Prima clasa de mostenitori vine la mostenire excluzind total pe cei care fac parte din cea de a doua sau subsecventa clasa de mostenitori. Clasa a doua vine la mostenire numai in lipsa oricaror mostenitori din prima clasa si excclude total pe cei care fac parte din clasa a treia si a patra. Cei din clasa a treia vin la mostenire numai daca nu exista mostenitori din prima si a doua clasa de mostenitori si exclud pe cei din clasa a patra de mostenitori si, in fine, cei din clasa a patra pot veni la mostenire numai daca nu exista mostenitori din clasele superioare. Cele patru clase de mostenitori determinate de legiuitor sunt urmatoarele: - clasa I - care cuprinde descendentii in linie dreapta ai defunctului, adica copiii defunctului, nepotii, stranepotii etc. acestuia fara limita de grad; - clasa a II-a - care cuprinde ascendentii si colateralii privilegiati, adica parintii defunctului impreuna cu fratii si surorile acestuia precum si descendentii lor, pina la gradul IV inclusiv. Pentru ca ea cuprinde, pe de o parte, parintii defunctului, care sunt rude in linie ascendenta de gradul I cu acesta, iar pe de alta parte pe fratii si surorile defunctului si copiii acestora, care sunt rude in linie colaterala pina la gradul IV, ea se mai numeste clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati; - clasa a III-a - care cuprinde pe ascendentii ordinari, adica bunicii si strabunicii defunctului etc. , fara limita de grad; - clasa a IV-a- care cuprinde pe colateralii ordinari, adica unchii, matusile verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului. In concurs cu fiecare din aceste clase sau singur in masura, in care nu exista rude de singe, vine la mostenire sotul supravietuitor al defunctului potrivit Legii nr.319/1944, privitoare la drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. In cazul in care nu exista nici una din rudele cuprinse in cele patru clase de mostenitori si nici sot supravietuitor, potrivit art.68o c. civ. mostenirea devine vacanta si se cuvine statului. Prin exceptie sotul supravietuitor nu este inlaturat de nici o clasa de mostenitori si

20 vine in concurs cu toate la mostenire, dupa cum nici nu inlatura rudele apartinind celor patru clase de mostenitori, doar cota sa de mostenire variaza dupa cum vine in concurs cu mostenitori dintr-o clasa sau alta. 2.Principiul prioritatii gradului de rudenie Al doilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela al prioritatii gradului de rudenie cu defunctul intre rudele ddin cadrul aceleasi clase (sau regula proximitatii gradului de rudenie). In lumina acestui principiu in ipoteza ca la moartea defunctului au ramas mai multe rude ale sale apartinind aceleasi clase, rudele in gard mai apropiat le vor inlatura de la mostenire pe cele in gard mai indepartat. Astfel fiul lui decujus va inlatura de la mostenire pe nepotul de fiu al lui decujus. Ei apartin aceleasi clase de mostenitori dar in vreme ce fiul este ruda de gradul I, nepotul de fiu este ruda de gradul II. Prin exceptie in clasa a doua de mostenitori parintii defunctului desi sunt rude de gradul I cu defunctul nu vor inlatura de la mostenire pe fratii si surorile defunctului, care sunt rude de gradul II cu vor veni impreuna la mostenire. De asemenea constituie o exceptie de la acest principiu reprezeentarea succesorala de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza. 3.Principiul egalitatii cotelor de mostenire in cazul rudelor de grad egal Al treilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia in sinul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale. Potrivit acestui principiu daca exista mai multe rude din aceeasi clasa de mostenitori si ele au acelasi grad de rudenie cu defunctul vor mosteni cote egale din mostenirea acestuia. Si de al acest principiu exista o exceptie si anume aceea a fratilor si surorilor care provin din casatorii diferite si se mostenesc intre ei. In acest caz, asa cum vom vedea mostenirea nu se imparte in mod egal sau pe capete ci pe linii. Cei care sunt frati dupa ambii parinti vor lua mai mult decit cei care sunt frati numai dupa unul din parinti. Sectiunea a II-a. Reprezentarea succesorala. 1.Notiunea reprezentarii succesorale. Reprezentarea succesorala nu trebuie confundata nici cu reprezentarea conventionala pe care o genereaza mandatul si nici cu cea legala a minorului sau interzisului judecatoresc caci nu are nici o legatura cu acestea. Potrivit art.664 C. civ. reprezentarea succesorala este o fictiune a legiuitorului care are drept efect de a pune pe reprezentanti in locul, gradul si drepturile reprezentatului.

21 2.Cazurile de aplicare a reprezentarii succesorale. Asa cum am vazut reprezentarea succesorala fiind o exceptie de la principiile devolutiunii legale a mostenirii prevederile legale care o reglementeaza sunt de stricta interpretare. Din prevederile art.665, 666 si 672 C. civ. rezulta ca reprezentarea succesorala este admisa in cazul descendentilor copiilor lui decujus si ai descendentilor din frati si surori. Nu pot beneficia de reprezentare nici ascendentii privilegiati, nici ascendentii ordinari, nici colataralii ordinari si nici sotul supravietuitor1. Din analiza textelor legale amintite mai sus rezulta ca atunci cind reprezentarea este admisa ea opereaza : a) in toate cazurile si b) la infinit. a) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza in toate cazurile vom intelege, referindu-ne la clasa descendentilor, ca ea va opera si in ipoteza ca la mostenire vin descendenti de gradul I, cu descendenti de gradul II (nepoti) care-l reprezinta pe ascendentul lor predecedat precum si in ipoteza ca toti descendentii de gradul I sunt decedati si vin la mostenire prin reprezentare numai nepotii, rude de gradul II, care iau locul ascendentilor lor rude de gradul I. De pilda, daca decujus a avut doi fii, din care unul este predecedat, dar a avut la rindul sau doi fii, acestia din urma luind locul tatalui lor prin reprezentare vor veni la mostenire impreuna cu fiul in viata al lui decujus (unchiul lor) si vor culege cota de care s-ar fi cuvenit tatalui lor daca era in viata. Cealalta cota o va lua, evident, fiul in viata la data deschiderii mostenirii, al lui decujus. Intr-o a doua ipoteza, daca ambii fii ai lui decujus au predecedat acestuia, dar fiecare a lasat cite doi copii, acestia vor veni la mostenirea prin reprezentarea parintilor lor, care erau rude de gradul I cu defunctul si vor impartii intre ei partile care ar fi revenit ascendentilor lor daca erau in viata la data deschiderii succesiunii. Tot astfel descendentii din frati si surori, care sunt rude de gradul III cu defunctul si fac parte din clasa a doua mixta de mostenitori vor putea veni la mostenire prin reprezentare fie ca exista frati in viata ai lui decujus, fie ca vin numai nepoti de frate si sora la mostenire. b) Prin afirmatia ca reprezentarea opereaza la infinit vom intelege ca in cazul descendentilor in linie dreapta, asadar al clasei I de mostenitori, se bucura de reprezeentare nu numai cei care sunt rude de gradul II cu defunctul ci si cei de gradul III si asa mai departe la infinit. In schimb, in linie colaterala legiutorul mergineste si reprezentarea succesorala pina la gradul IV de rudenie inclusiv.
A se vedea, Trib. pop. rai. Grivita Rosie, sent. civ. nr. 433o/1995, in J. N. nr. 5/1956, pag. 889;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 15o6/1968, in C. D. 1968, pag. 95-97;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 226/1986, in C. D. 1986, pag. 76-78
1

22 3.Conditiile reprezentarii succesorale. Reprezentarea opereaza numai daca sunt prezente trei conditii, din care doua privesc persoana celui reprezentat, iar a treia persoana celui care reprezinta. Aceste conditii sunt urmatoarele: a) Cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii. Art.668 C. civ. prevede ca nu se reprezinta decit persoanele moarte. S-a precizat ca reprezentatul nu este necesar sa fie predecedat fata de decujus caci reprezentarea va opera chiar in ipoteza in care cel reprezentat a decedat concomitent cu decujus2, ca de pilda in cazul comorientilor sau al persoanelor decedate in acelasi timp fara sa fie comorienti, astfel ca mai corect este sa se spuna ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii succesiunii, decit sa se foloseaca notiunea de predecedat la data deschiderii mostenirii. Persoanele in viata, asadar, nu vor putea fi reprezentate chiar daca au renuntat la mostenire sau au fost declarate nedemne. Tot asa cei declarati disparuti nu pot fi reprezentati fiind considerati in viata pina in momentul in care intervine hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii. b) Locul persoanei reprezentate sa fie util. Aceasta inseamna ca nu este suficient ca cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii succesiunii ci este necesar ca acesta, daca ar fi fost in viata, sa-l fi putut mosteni pe defunct. Cel declarat nedemn nu poate fi reprezentat pentru ca daca ar fi fost in viata el nu-l putea mosteni pe defunct. Solutia, asa cum am aratat este criticabila de vreme ce nedemnitatea este soccotita o sanctiune civila care ar trebui sa aibe efecte numai fata de cel nedemn si nu si fata de urmasii sai. Locul nu este considerat util nici in cazul in care reprezentatul este un frate sau sora a defunctului, decedati la data deschiderii succesiunii care insa au fost exheredati de catre defunct. Nu aceeasi este situatia in cazul in care cel exheredat este un mostenitor rezervatar, bunaoara un copil al defunctului. Reprezentarea va avea loc in aceasta ipoteza caci locul este util in ce priveste rezerva succesorala de care decujus nu-l poate priva pe descendentul sau reprezentat. c) Reprezentantul sa aibe vocatie succesorala proprie la mostenirea defunctului. Reprezentantul, fiind chemat sa-l mosteneasca pe defunct trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute de lege pentru a-l putea mosteni pe acesta. Trebuie sa aib capacitate succesorala, sa nu fie nedemn fata de defunct si sa aibe vocatie proprie la mostenirea acestuia. Faptul ca reeprezentantul a fost nedemn fata de cel pe care-l
C. Statescu. op. cit. pag. 127;M. Eliescu, op. cit. pag. 92;Fr. Deak, op. cit. pag. 88;E. SaftaRomano, op. cit. pag. 8o-81.
2

23 reeprezinta nu este o piedica in calea reprezentarii si nici renuntarea la mostenirea reprezentatului (art.668 alin.2 C. civ. ). In cazul adoptiei (infierii) cu efecte depline, cel adoptat si descendentii sai pot veni la mostenire prin reprezentare la fel ca si copiii rezultati din filiatia fireasca intrucit ei ca urmare a doptiei devin rude cu adoptatorul precum si cu rudele acestuia iar rudenia de singe dintre copil si parintii sai inceteaza. 4.Efectele reprezentarii succesorale. Efectul principal al reprezentarii succesorale este impartirea mostenirii pe tulpini si nu pe capete. Art.667 C. civ. prevede ca :In toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina ; daca aceeasi tulpina a prrodus mai multe ramuri, sudivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, membri aceleasi ramuri se impart egal intre dinsii. Asadar, reprezentantii vor culege intotdeauna numai partea care s-ar fi cuvenit antecesorului lor pe care-l reprezinta. Daca de pilda, decujus a avut doi fii, ambii predecedati, dar unul a avut la rindul sau doi fii, iar celalalt trei fii, care vin toti la mostenire prin reprezentare, mostenirea lui de cujus se va impartii in doua, iar cota de se va impartii intre cei doi reprezentanti ai primului copil al lui decujus predecedat iar cealalta cota de se va impartii in parti egale intre cei trei reprezentanti ai celui de al doilea fiu al lui de cujus predecedat si el. Succesibilii sunt evident liberi sa accepte sau nu mostenirea, dar daca au acceptat-o reprezentarea opereaza de drept efectele ei neputind fi modificate nici prin vointa reprezentantilor si nici a lui de cujus. Mostenitorii care vin prin reprezentare la mostenire dobindesc nu numai drepturi ci si obligatii functie de vocatia succesorala a fiecaruia. Vor raspunde asadar, pentru pasivul mostenirii in limita activului (intra vires hereditatis) daca au acceptatat-o sub beneficiu de inventar si peste aceste limite (ultra vires hereditatis)in cazul in care au acceptat-o pur si simplu. Nu are importanta in ambele cazuri daca au renuntat sau au acceptat mostenirea lasata de cel pe care-l reprezinta. C A P I T O L U L II DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR DEFUNCTULUI ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR. Sectiunea a I-a. Clasele de mostenitori. Asa cum am aratat intr-o alta parte a acestei lucrari legiuitorul rnduieste rudele lui de cujus in privinta drepturilor lor la mostenirea acestuia in patru clase de mostenitori ale caror reguli specifice le vom analiza in cele ce urmeaza. SI

24 1.Clasa I -a de mostenitori (descendentii defunctului) Prima clasa de rude chemate la mostenirea defunctului este constituita, potrivit art.669 C. civ. din copiii acestuia si urmasii lor in linie dreapta la infinit indiferent ca sunt rezultati din casatorie sau din afara acesteia. Codul familiei a asimilat pe deplin copilul din afara casatoriei cu cel din casatorie cu conditia evidenta ca legatura de filiatie sa fie stabilita prin una din caile admise de lege (art.63 C. fam.). Potrivit vechii reglementari a Codului civil copilul din afara casatoriei nu avea drepturi succesorale decit fata de mama sa si rudele acesteia si nici un drept la mostenirea lasata de tatal sau dinafara casatoriei. In clasa descendentilor se includ si copiii rezultati din adoptie. In prezent legea consacra numai adoptia cu efecte depline (OUG nr.25/1997) numai ca distictia dintre cele doua forme de adoptie(infiere) se impune. Impartirea mostenirii intre descendentii de gradul I se face in mod egal sau pe capete. Descendentii lui de cujus, pot veni la mostenire, asa cum am vazut, in nume propriu sau prin reprezentare. Ei sunt mostenitori rezervatari, legiuitorul (art.841, 842 C. civ.) pastrindu-le prin vointa sa o parte a mostenirii, care este rezerva. Descendentii defunctului sunt si mostenitori sezinari, astfel ca potrivit art.653C. civ. Au dreptul de a intra in posesia mostenirii fara indeplinirea vreunei formalitati ca eliberarea certificatului de mostenitor. In fine, in ipoteza ca vin la mostenire mai multi descendenti ai defunctului potrivit art.751 C. civ. au unii fata de altii obligatia de raport. Aceasta inseamna ca trebuie sa aduca la masa succesorala donatiile ce au primit de la defunct, direct sau indirect, inafara de ipoteza ca au fost facute cu scutire de raport. 2. Clasa a II-a de mostenitori (ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati). Daca nu exista rude din clasa I-a de mostenitori, sau acestea nu vor sau nu pot primi mostenirea legiutorul cheama la mostenire rudele din clasa II-a de mostenitori. Aceata poarta denmirea de clasa mixta intrucit in ea se cuprind ascendentii privilegiati care sunt rude de gradul I cu de cujus si colateralii privilegiati care sunt rude de cel putin gradul II, fara a se excclude unii pe altii. Aceasta categorie de rude mai poarta denumirea de privilegiati intrucit mai exista ascendenti mai indepartati in gard decit parintii care se numesc ascendenti ordinari care fac parte din calasa III-a de mostenitori dupa cum exista si colatarali mai indepartati in grad care fac parte din clasa a IV de mostenitori si care toti sunt inlaturati de la mostenire in prezenta celor din calasa II-a. a) Ascendentii privilegiati. Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara casatoriei

25 sau din adoptie. In cazul in care la mostenire vin numai ascendentii privilegiati ai defunctului neexistind colaterali privilegiati, potrivit art.67o alin.2 C. civ. patrimoniul defunctului se va impartii in mod egal intre ei, adica in cote de cite pentru fiecare sau 1/3 si respectiv 1/4 dupa cum vin unul sau ambii parinti firesti si cei din adoptie in cazul adoptiei cu efecte restrinse. Daca la data deschiderii mostenirii trieste numai unul din parinti, fireste el va culege intreaga mostenire. Daca insa la mostenire ascendentii privilegiati vin impreuna cu colateralii privilegiati, daca exista un singur parinte acesta va primi 1/4 din mostenire, cealalata cota de 3/4 revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. Daca traiesc ambii parinti ei vor lua cota de impreuna cite 1/4 pentru fiecare, cealalata jumatate revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. In cazul adoptiei cu efecte restrinse pot veni la mostenire patru ascendenti privilegiat iinsa numai cota de afectata lor se va impartii intre ei astfel ca vor lua 1/4, 1/6 sau 1/8 fiecare. b) Colateralii privilegiati. Din aceasta categorie de mostenitori fac parte fratii si surorile defunctului precum si descendentii din frati si surori pina la gradul IV inclusiv. Fratii si surorile pot fi din casatorie, din afara casatoriei si din adoptia cu efecte depline. Cit priveste imparteala mostenirii intre colateralii privilegiati regula generala instituita de altfel de art.674 C. civ. este aceea ca se va impartii in parti egale, adica pe capete. Aceasta este valabila si pentru descendentii din frati si surori. Regula generala se aplica insa numai atunci cind fratii sunt frati buni sau germani, cum li se mai spune, adica sunt frati si dupa mama si dupa tata. Pot exista insa frati numai dupa tata si se numesc frati consangvini sau consingeni si frati numai dupa mama care se numsc frati uterini. Cind la mostenire sunt chemati frati care fac parte din aceeasi categorie, bunaoara toti sunt frati consangvini sau toti sunt frati uterini se plica regula generala adica mostenirea se va impartii in prti egale. Lucrurile se schimba insa cind exista frati si surori din categorii diferite si atunci mostenire se imparte pe linii, cota de pentru linia paterna si cota de pentru linia materna. Cota de din linia paterna se va impartii in mod egal intre fratii pe linie paterna iar ccota de intre fratii pe linie materna. Fratii buni vor lua insa cite o parte din ambele linii adica atit cea paterna cit si cea materna pe cind ceilalti numai din linia din care fac parte. Nu are in prezent importanta daca fratii sunt din casatorie sau dinafara casatoriei. Desi prevederile art.674 C. civ. s-ar parea ca duc la concluzia ca impartirea pe linii a mostenirii are loc numi atunci cind colataralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati, in realitate regula se plica si atunci cind la mostenire ei vin singuri. Pentru exemplificare sa presupunem ca la moartea lui de cujus au ramas un frate bun, un frate consangvin si unul uterin. Mostanirea se imparte in doua parti egale

26 pentru linia paterna si pentru linia materna. Fratele bun va culege cite o parte din ambele linii pe cind ceilalti numai din linia peterna si respectiv materna. Mostenirea se imparte din capul locului in doua. Cota de din linia paterna sa va impartii la rindul ei in doua adica in cote de 1/4 pentru fratele bun si fratele consagvin iar cota de din linia materna se va imaprtii tot astfel in doua cite 1/4 peentru fratele bun si fratele uterin. Rezulta, asadar, ca fratele bun ia cite o parte din ambele linii pe cinnd ceilalti doi numai din liniile de care apartin. Aceasta imparteala este o exceptie de la regula ca in interiorul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale, caci este necontastat faptul ca fratii, indiferent ca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite sunt fata de defunctul lor frate rude de grad egal. Nedemnitatea sau renuntarea unui frate consangvin sau uterin profita celor care fac parte din aceasi linie. Din dispozitiile art.672, 673, 674 C. civ. rezulta ca impartirea pe linii a mostenirii intre colataralii privilegiati are loc nu numai atunci cind ei vin la mostenire in nume propriu ci si atunci cind vin descendentii lor prin reprezentare sau in nume propriu, cind toti cei in gradde rudenie mai apropiat cu defunctul sunt decedati, renuntatori 3 sau nedemni. Drepturile succesorale ale colateralilor privilegiati se caracterizeaza prin aceea ca ei nu sunt nici mostenitori rezervatari si nici sezinari. Ei pot veni al mostenire fie in nume propriu, cind este vorba de frati si surori, fie prin reprezentare, daca este vorba de desceendentii lor, desigur daca conditiile reprezentarii sunt indeplinite. Ei nu sunt obligati la raportul ddonatiilor. 3.Clasa a III-a de mostenitori (ascendentii ordinari) In aceasta clasa se cuprind ascendentii mai indepartati in grad decit parintii defunctului, cum sunt bunicii, strabunicii acestuia etc. la infinit. Nu are importanta daca ei sunt rude din casatorie sau dinafara casatoriei sau din adoptia ce efecte depline. Daca de cujus a fost adoptat cu efecte restrinse ascendentii ordinari pot fi numai din rudele sale de singe. Ascendentii ordinari sunt chemati evident la mostenire numai in ipoteza in care nu exista mostenitori din clasele de mostenitori superioare. In cadrul interior al acestei clase functioneaza principiul proximitatii gradului de rudenia astfel ca bunicii vor inlatura de la mostenire pe strabunici. Cei in grad egal de rudenie vor mosteni in parti egale. Ascendentii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari si nici nu sunt obligati la raportul donatiilor.
A se vedea, Dan Chirica, op. cit pag. 53-54;C. S. J. dec. civ. 1o31/1991, in Dreptul nr. 1/1992, pag. 1o7.
3

27 Fiind insa rude in linie directa ascendenta cu de cujus sunt mostenitori sezinari. 4.Clasa a IV-a de mostenitori (Colataralii ordinari) Potrivit art.675 C. civ. din aceasta clasa de mostenitori fac parte rudele colaterale ale lui decujus, altele decit fratii si surorile lui ori a descendentilor acestora, pina la gradul IV inclusiv, adica unchii, matusile, verii primari si fratii si surorile bunicilor defunctului. Evident ei vin la mostenire numai in lipsa unor mostenitori din primele trei clase de mostenitori. Colataralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restrinse colataralii ordinari nu pot veni decit din rudenia fireasca a defeunctului adoptat. Daca colataralii ordinari sunt de acelasi grad vor impartii mostenirea in parti egale. Daca exista colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei mai apropiati in grad ii vor inlatura pe cei mai indepartati. Daca exista sot supravietuitor mai intii se va stabili cota acestuia iar restul se va impartii intre colateralii ordinari. Mostenitorii din aceasta clasa pot veni la mostenire numai in nume propriu nu si prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt obligati la raportul donatiilor. Sectiunea a II-a. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. 1.Reglementare legala. Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor sunt reglementate in prezente prin Legea nr.319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor prin care au fost implicit abrogate dispozitiile art.679, 681-684 C. civ. care reglementau acest domeniu. 2.Conditiile cerute de lege sotului supravietutor pentru a putea mosteni. Pe linga conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni sotul supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditia ca data deschiderii succesiunii sai aiba calitatea de sot. Daca asadar drepturile celorlalti mostenitori legali au la baza legatura de rudenie cu defunctul ale sotului supravietitor izvoresc din calitatea sa de sot. Legatura de concubinaj nu confera concubinului supravietuitor vreun drept la succesiunea celuilalt concubin predecedat. 3.Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si comunitatea de bunuri a sotilor.

28 Problema esentiala care se pune la moartea oricarei persoane este stabilirea componentei masei succesorale. Cind este vorba de o persoana casatorita, avind in vedere comunitatea de bunuri a sotilor consacrata prin art.3o C. fam. se pune problema, in prealabil a stabilirii cotei care i se cuvine din masa devalmasa a bunurilor comune sotului supravietuitor, potrivit contributiei sale efective la dobindirea bunurilor caci numai cealalta parte care s-ar fi cuvenit sotului decedat, alaturi desigur de bunurile sale proprii vor fi cuprinse si vor forma masa succesorala. Partea care se cuvine sotului in viata din totalitatea bunurilor comune nu se intemeiaza evident pe regulile care guverneaza materia dreptului succesoral ci dispozitiile Codului familiei privitoare la raporturile patrimoniale dintre soti4. In principiu dupa desfacerea casatoriei, potrivit art.36 alin.1 C. fam. , sotii pot sa-si imparta bunurile prin invoiala lor, or, in cazul decesului unuia din soti, intelegerea se poate realiza intre sotul supravietuitor si mostenitorii cu care vine in concurs (art.77 alin.2 din Legea nr.36/1995). 4.Drepturile conferite de lege sotului supravietuitor. Legea nr.319/1944 stabileste ca sotul supravietuitor are urmatoarele categorii de drepturi: a) un drept de mostenitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori (art.1); b) un drept special de mostenire cu privire la mobilele si obiectele gospodariei casnice precum si la darurile de nunta (art.5); c) un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit (art.4). a. Drepturile de mostenitor ale sotului supravietuitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori. Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar potrivit art.1 din Legea nr.319/1944 vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori. El nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la rindul sau rudele defunctului. Astfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala: - in concurs cu descendentii defunctului (clasa a I-a) are o cota de 1/4, indiferent de numarul acestora; - in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II-a) cind
A se vedea, Alexandru Bacaci, Raporturile juridice patrimoniale in dreptul familiei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pag. 1o9-11o . ;Alexandru Bacaci, Codruta Hageanu, Viorica Dumitrache, Dreptul familiei, ed. aII-a, Editura All-Beck, 2oo1, pag. 79-8o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1526/199o1992, pag. 128-13o.
4

29 acestia vin impreuna la mostenire are o cota de 1/3, iar daca vine in concurs, fie numai cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati are o cota de din mostenire; - in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a ) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a) are o cota de 3/4 din mostenire, indiferent de numarul celor care compun aceste clase de mostenitori. In ipoteza in care nu exista mostenitori din nici una din cele patru clase de mostenitori stabilite de Codul civil sotul supravietuitor va culege, evident, intreaga mostenire. Pentru stabilirea cotei sotului supravietuitor se tine seama de mostenitorii care vin efectiv la mostenire, adica nu se vor avea in vedere renuntatorii, nedemnii si exheredatii, in acest din urma caz, daca nu sunt mostenitori rezervatari. Lipsa mostenitorilor din cele patru clase de mostenitori influienteaza cota sotului supravietuitor numai daca este totala in cadrul clasei sau subclasei respective. In ce priveste caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, asa cum rezulta ele din prevederile Legii nr.319/1944, acestea sunt urmatoarele: - sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar; - sotul supravietuitor este obligat la raportul ddonatiilor primite de la defunct in timpul vietii, dar numai in concurs cu descendentii defunctului; - sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar astfel ca peentru a intra in posesia mostenirii trebuie sa obtina certifcat de mostenitor; - sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu, fiind exclusa, in cazul sau, reprezentarea. Odata cu aparitia Legii nr.319/1944 sotul supravietuitor a incetat sa mai fie considerat mostenitor neregulat, fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati cu toate ca legea nu face in mod expres astfel de precizari.5 b) Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta. Legea nr.319/1944, prin art.5, ii confera sotului supraietuitor, in cazul in care nu vine in concurs cu descendentii defunctului, pe linga partea sa succesorala, un drept special asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice precum si asupra darurilor de nunta. In cazul in care exista mostenitori din prima clasa stabilita de legiuitor
Codul civil impartea mostenitorii in doua categorii, mostenitori regulati care se considera a continua persoana defunctului, fiind rude cu acesta, si mostenitori neregulati care erau considerati a succede numai bunurile defunctului. In prezent aceasta categorisire se considera a fi lipsita de interes practic intrucit dispozitiile art.681, 682 C. civ. , care impuneau sotului supravietuitor unele obligatii ca mosteenitor neregulat, se considera a fi abrogate prin Legea nr. 319/1944(Fr. Deak, op. cit. pag. 135; D. Chirica, op. cit. pag. 6o.
5

30 (descendenti ai defunctului) si aceasta categorie de bunuri urmeaza a fi cuprinsa in masa succesorala si impartita potrivit cotelor legale de mostenire. Justificarea unei atari dispozitii legale se afla in intentia legiuitorului de a-i asigura si pentru viitor sotului supravietuitor continuarea fireasca a vietii, fara a fi suspus si frustrarilor determinate de lipsa bunurilor pe care le-a folosit, uneori, ani indelungati impreuna cu sotul sau predecedat6. Asadar, sotul supravietutor culege, in ipoteza aratata, aceste bunuri peste cota sa succesorala din celelalte bunuri care compun masa succesorala7. In ce priveste continutul notiunii de mobile si obiecte ale gospodariei casnice intrucit legiuitorul nu putea obiectiv sa le determine prin textul legal. In primul rind s-a precizat ca se includ in categoria acestor bunuri cele care au mobilat locuinta comuna a sotilor, televizorul, radioul, covoarele, obiectele de menaj si care prin natura lor sunt destinate a fi folosite in gospodaria casnica si folosintei comune a sotilor. Trebuie sa se aibe in vedere din aceasta perspectiva nivelul de trai al sotilor caci in functie de aceasta se va putea stabili de la caz la caz in ce masura ele reprezinta o necesitate obiectiva pentru traiul viitor al sotului supravietuitor, desi s-a precizat pot fi incluse aici si acele bunuri care nu satisfaceau o necesitate a sotilor ci numai o comoditate sau o placere a lor comuna8. Daca astfel de bunuri au avut aceasta destinatie nu intereseaza provenienta lor, bunaoara daca au fost dobindite de ambii soti sau numai de catre unul din ei si nici cind au fost dobindite, inainte sau in timpul casatoriei9. Nu intra in aceasta categorie bunurile care prin natura lor nu pot fi folosite in gospodaria casnica sau nu au fost afectate folosintei comune. Bunurile afectate gospodariei casnice nu trebuie confundate cu cele apartinind gospodariei taranesti care au alta menire si finalitate, fiind unelte de productie si nu vizeaza traiul interior al gospodariei sotilor10. Nu intra, asadar, in aceasta categorie, animalele de munca, uneltele de lucrat pamintul si evident cum in mod unanim se admite, bunurile imobile, chiar cele prin destinatie.
6

A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2219/1971, in R. R. D. nr. 8/1972, pag.

16o. A se vedea, Plen. trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968, in C. D. 1968, pag. 31; Trib. Supr. completul de 7 judecatori, dec. nr. 7o/1978, in C. D. 1978, pag. 161-164;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2193/1979, in C. D. 1979, pag. 131 si dec. nr. 2213/1979, in C. D. 1979pag. 121. 8 A se vedea, Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 12/1968, cit. supra. ;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2218/1971, in R. R. D. nr. 8/1972, pag. 16o;dec. nr. 19o/1983, in C. D. 1983, pag. 84. . 9 . A se vedea, Trib. Supr. in completul de 7 judecatori, dec. nr. 7o/1978, citata supra. ;dec. nr. 1762/1977, in Repertoriu. . . , pe anii 1975-1980, pag. 138;dec. nr. 1o71/1987 in R. R. D. nr. 3/1988, pag. 64. ;A se vedea si precizarile facute de M. Eliescu, op. cit. pag.138; C. Statescu, op. cit. pag. 146;Fr. Deak, op. cit. pag. 139-146;E. Safta-Romano, op. cit. pag.113. 10 A se vedea, Fr. Deak, In legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, II, in R. R. D. nr. 11/1988, pag. 16-22. ;A se vedea si H. A. Ungur, In legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, I, in R. R. D. nr. 11/1988, pag. 11-16.
7

31 Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor, instituit prin art.5 din Legea nr.319/1944, cuprinde pe linga cuprinde pe linga mobile si obiectele gospodariei casnice si darurile de nunta. Trebuie observat ca darurile de nunta se pot face cu prilejul celebrarii casatoriei, fie ambilor soti (si aceasta este regula) fie numai unuia dintre ei, de catre terti, dar se pot face de catre ei insisi, unul altuia. In doctrina si practica judiciara sau incercat solutii distincte pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza aici.11 S-a precizat astfel ca darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele facute sotului supravietuitor de catre defunct nu intra in categoria celor vizate de prevederile art.5 din Legea nr.319/1944, caci acestea ii apartin lui si nu fac parte in nici un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului supravietuitor din bunurile comune. Unii autori12sustin insa ca legea se refera numai la darurile facute ambilor soti caci cele facute numai defunctului de catrea terte persoane se contopesc in patrimoniul succesoral al defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui drept special de catre sotul supravietuitor. Unele din ele, s-a specificat 13, pot fi culese de catre sotul supravietuitor intrucit ar fi fost afectate gospodariei casnice. c)Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor. Pe linga celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art.4 din Legea nr.319/1944 ii mai confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de locuit. Astfel, aliniatul 1 din art.4 al legii prevede ca sotul supravietuitor care nu are locuinta proprie va avea pina la executarea iesirii din indiviziune si in orice caz, cel putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, (inafara de dreptul de mostnire potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit, daca aceasta face parte din succesiune. Deducem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru existenta dreptului de abitatie al sotului supravietuitor trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: - sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data deschiderii mostenirii in casa asupra careia se constituie dreptul de abitatie;nu este necesar ca la data decesului defunctului sotii sa fi locuit impreuna14;
E de precizat ca teoretic e usor de facut distinctia dintre aceste categorii de daruri facute cu prilejul casatoriei, practic proba lor este dificila caci terii care le fac sunt putin preocupati cu acel prilej in a faca precizari in sensul daca fac darul ambilor soti(si aceasta este regula) sau numai unuia dintre ei. A se vedea in acest sens Alexandru Bacaci, Consideratii privind calificarea, ca fiind comune ori proprii, a unor bunuri dobindite de soti, in Juridica, pag. 246-247. 12 M. Eliescu, op. cit. pag. 139-146;C. Statescu, op. cit. pag. 147;D. Chirica, op. cit. pag. 64. 13 Fr. Deak, op. cit. pag. 148.
14 11

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 142.

32 - sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie15 - sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietarul exclusiv al locuintei; - locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa succesorala, in total sau in parte, fiind proprietatea exclusiva a defunctului sau comuna acestuia cu sotul supravietuitor sau cu alta persoana - defunctul sa nu fi inlaturat prin vointa sa dreptul de abitatie al sotului supravietuitor intrucit acesta nu este rezervatar decit in raport cu bunurile pe care le vizeaza art.1 din Legea nr.319/194416. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor are urmatoarele caractere juridice: - este un drept real care are ca obiect casa de locuit;in masura necesara folosirii casei titularul sau poate folosi si terenul aferent, inclusiv partile comune17; -are un caracter temporar ;el dureaza pina la realizarea iesirii din indiviziune insa cel putin un an de la deschiderea mostenirii orin pina la recasatorirea sotului supravietuitor; - are un caracter strict personal intrucit titularul sau nu-l poate ceda sau greva in favoarea altei persoane spre deosebire de abitatia de drept comun reglementata in art.565-575 C. civ. ; - are un carcater gratuit, sotul supravietuitor fiind scutit de a da cautiunea prevazuta de art.566 C. civ. si de asemenea sa plateasca chirie mostenitorului care a obtinut dreptul de proprietate asupra casei. Sectiunea aIII-a. Dreptul statului asupra mostenirii vacante. Dreptul statului asupra mostenirii vacante se intemeiza pe prevederile art.68o C. civ. (asa cum au fost modificate prin Decr. Nr.73/1954) potrivit carora In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului. Problema care s-a pus a fost aceea de a determina ce trebuie sa se inteleaga prin notiunea de lipsa de mostenitori legalii sau testamentari, ipoteza in care naste vocatia statului de a culege mostenirea. S-a precizat in acest sens ca lipsa de mostenitori in sensul art.68o C. civ., poate fi nu numai o lipsa totala, dar si una partiala18 sau lipsa nu
A se vedea, C. Barsan, Nota la dec. civ. nr. 249/1968 a Trib. jud. Satu Mare, in R. R. D. nr. 9/1969, pag. 169.
16 17 15

Fr. Deak, op. cit. pag. 15o.

A se vedea, Traian Ionascu, Salvator Bradeanu, Drepturile reale principale in R.S.R. Editura Academiei, Bucuresti, 1978, pag. 121. 18 A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 153-155.

33 trebuie inteleasa in sens fizic ci in sens juridic. Asadar, mostenirea va reveni statului, si atunci cind nu exista mostenitori legali in sens fizic, dar si atunci cind ei au renuntat la mostenire sau au fost inlaturati ca urmare a exheredarii, sau nedemnitatii. ESte in acest caz o lipsa de mostenitori in sens juridic. Sau situatia este aceeasi in ipoteza in care nu exista mostenitori legali, in sensul precizat, iar defunctul a instituit prin testament legatrari cu titlu particular sau cu titlu universal dar aceste legate nu epuizeaza mostenirea. Ceea ce excede acestor legate va reveni statului caci acesti legatari nu au vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra bunurilor sau cotei determinate din aceasta. In cazul exheredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vor mosteni rezerva iar restul, respectiv cotitatea disponibila, va reveni statului cu titlu de mostenire vacanta. Asadar, statul poate avea vocatie concreta la mostenire, sau mai exact spus la o parte din ea, chiar in prezenta unor mostenitori testamentari sau a unor mostenitori legali rezervatari exheredati. Nu intotdeauna prezenta mostenitorilor legali sau testamentari exclude vocatia concreta la mostenire a statului. Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a purtat o adevarata controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia textelor legale. Potrivit unui prin punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in virtutea unui drept originar derivat din puterea sa suverana(iure imperii)19. Potrivit unui al doilea punct de vedere, statul dobindeste mostenirea vacanta in virtutea unui drept de mostenire legala20 (iure hereditas).

TEST DE EVALUARE : 1.Ce caractere are clasa I de motenitori? 2.Indicai clasele de motenitori care au dreptul la rezerva succesoral, deci sunt motenitori rezervatari. 3.Excepiile de le principiul proximitii gradului de rudenie. 4.Excepie de la principiul mpririi pe capete a motenirii. 5.Drepturile soului supravieuitor.
19 20

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 146-148;

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 156-161;T. R. Popescu, Curs de drept international privat, Vol. I. Universitatea din Bucuresti, 1954, pag. 2o8; E. Safta-Romano, op. cit. vol. I Pag. 125-127;Dan Chirica, op. cit. pag. 69;D. Macovei, op. cit. pag. 64.

34 6.Caracterele juridice ale dreptului de abitaie al soului supravieuitor. 7. Ce este sezina i care sunt motenitorii sezinarii?

TEMA SUPLIMENTARA: Alctuii un referat cu tema: Evoluia istoric a drepturilor succesorale ale soului supravieuitor.

35 MODULUL III MOTENIREA TESTAMENTAR TITLUL III DEVOLUTIUNEA TESTAMENTARA A MOSTENIRII Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind motenirea testamentar, rspectiv cuprinsul i formele testamentului, definirea i clasificarea legatelor i cauzele de ineficacitate a legatelor. Competene: Studenii dobndesc cunotine cu ajutorul crora pot stabili dac un testament este valid, modul n care poate fi atacat sau redus i cotele ce se cui legatarilor. Cuvinte cheie: testament autentic, olograf, mistic, legat univerasal, cu titlu universal i cu titlu particular, cauze de ineficacitate a legatelor. Rezumat: n timpul vieii orice persoan poate ntocmi un testament prin care s dispun de bunurile sale pentru momentul morii sale. Testamentul poate fi authentic, olograf sau mistic i exist i forme simplificate speciale care vizeaz doar situaii excepionale. Cea mai important dispoziie testamentar este legatul care se clasific n legate universale, cu titlu universal i cu titlu particular. Cuzele de ineficacitate a legatelor vizeaz nulitatea, caducitatea i revocarea acestora. CAPITOLUL I TESTAMENTUL

Sectiunea a i-a. Definitia, caracterele juridice si cuprinsul testamentului. Testamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art.8o2 C. civ. ca fiind actul juridic unuilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul cind va inceta din viata.1 Din definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale acestuia: - testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o
A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 155. Pentru evolutia istorica a successiunii testamantare a se vedea:M.D.Bocsan,Testamentul,Evolutia succesiunii testamentare in dreptul roman,Editura Lumina Lex,Bucuresti, 2ooo.
1

36 parte, conditile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament; - testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind necesara intilnirea a doua vointe ca in cazul conventiilor. - testamentul este un act juridic personal si individual, el neputind fi realizat prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. Caracterul individual al testamentului rezida in necesitatea ca el sa exprime vointa unei singure persoane legea interzicind ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act (art 857 c. civ); - testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa indeplineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma autentica asa cum vom vedea); - testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor produce numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra bunurilor sale pna la moarte; - testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a vietii sale. Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art.8o2 C.civ., testamentul cuprinde in primul rind dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt: - sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura (art.902, 93o raportat la 83o C. civ.); - exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le aduce rezerva succesorala (art.8o2-841 C.civ.); - numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art.91o si urm. C. civ.); - revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari anterioare (art.8o2 si 920 C.civ.); - partajul de ascendent (art.794 si urm. C. civ.); - recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.48 si 57 C.fam.); - dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc. Sectiunea a II-a. Conditiile de validitate ale testamentului. 1. Conditiile de fond. Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (art.948 si urm. C.civ.). In

37 cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub aspectul specificitatii lor in cazul testamentului si in principal in privinta legatelor care privesc patrimniul lui de cujus. a)Capacitatea. In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament daca nu este oprita de lege. In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei2. Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele: a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a dispune prin testament (art.8o6 C. civ.); b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament decit de din ceea ce ar putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.); c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului pina la predarea -primirea socotelilor. Este exceptat de la aceasta incapacitate minorul intre 16-18 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu conditia ca acesta din urma sa fie un ascendent al sau (art.8o9 C. civ.); d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub interdictie este lipsit de discernamint in momentul incheierii testamentului. Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele; - incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii succesiunii si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta. In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul nr.31/1954, ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de teztele legale amintite. Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ persoanele juridice care nu au indeplinit formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana juridica sa poata lua fiinta in mod valabil. - incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit

A se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura Sansa, Bucuresti, 1992, pag. 261.

38 principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art.34 din Decretul nr.31/1954).3 Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele: - incapacitatea medicilor si farmacistilor care nu pot primi legate de la cel pe care l-au ingrijit in cursul ultimei boli de care acesta a decedat si cind liberalitatea s-a facut (art.81o alin.1 C. civ.). Incapacitatea medicilor si farmacistilor se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie astfel ca nu se poate admite dovada contrara in sensul ca, bunaoara, medicul nu a abuzat de influenta sa asupra bolnavului si ca deci acesta a actionat cu o vointa libera si neviciata4. - incapacitatea ofiterilor de marina, care potrivit art.833 C. civ. nu pot primi legate de la calatorii aflati la bordul navelor in cursul calatoriilor maritime, daca nu sunt rude cu testaorul. Aceasta incapacitate se bazeaza pe o prezumtie absoluta de abuz de influienta. Exceptia instituita de art.833 C. civ. pentru rudele testatorului nu se limiteaza la rudele de gradul IV si poate fi in linie directa si colaterala5 - incapacitatea tutorelui de a primi prin testament de la minorul aflat sub ocrotirea sa (art.8o9 C. civ.) Incapacitatile de exercitiu. Minorii si interzisii lipsiti de capacitate de exercitiu nu pot accepta liberalitatile decit prin reprezentantii lor legali intrucit un astfel de act depaseste sfera actelor de admnistrare (art.11 din Decretul nr.31/1954 si art.147 C. fam.). Minorii cu capacitate de exercitiu restrinsa vor putea accepta liberalitatile cu incuviintarea prealabila a ocrotitorilor legali (art.9 din Decretul nr.31/1954). In toate cazurile este necesara si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art.129 alin.2, art.133 alin.2 si art.147 C. fam. Codul civil, in art.815 contine in aceasta privinta o dispozitie derogatorie in sensul ca acceptarea liberalitatilor facute minorilor se poate realiza nu numai de catre reprezentantii legali ai acestora -parintii si tutorii - ci si de catre orice ascendent al lor6. Nerespectarea acestor norme legale atrage sanctiunea nulitatii relative, fiind vorb de o nulitate de protectie a minorilor si interzisilor.
In literatura de specialitate s-a exprimat si parerea ca in ipotezele analizate mai sus ca incapacitati de a primi prin testment este in realitate vorba despre capacitatea succesorala ca o conditie generala a dreptului la mostenire, pe de o parte, iar pe de alta analizindu-se incapacitatea persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta tot astfel ar trebui sa se analizeze si incapacitatea persoanei care nu mai exista la data deschiderii mostenirii, ori ele apartin problemei capacitatii succesorale in general . Oricum, se sustine, este impropriu sa se vorbeasca de incapacitatea persoanelor care nu exista caci ele nu sunt incapabile ci neexistind nu pot mosteni (art. 654 C. civ. ). A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 182. 4 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 1969, pag. 155-16o
5 6 3

Fr. Deak, op. cit. pag. 184. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 169. .

39 b) Consimtamintul. Pentru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la baza lui sa exista o vointa libera si nealterata de vreun viciu, cum sunt eroarea, dolul sau violenta. Absenta consimtamintului, sau mai exact spus in cazul testamentului, a manifestarii unilaterale de vointa atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic. In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia dreptului comun7, existind unele particularitati la care ne vom referi in cele ce urmeaza. Potrivit art.953 C. civ. consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de eroare, violenta sau dol. In aceasta materie prezinta elemente specifice dolul sub forma captatiei si sugestiei8. Sugestia consta in folosirea unor mijloace tendentioase si oculte in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideia de a face o liberalitate, pe care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi facut-o9. Captatia consta in folosirea unor manopere dolosive si mijloace frauduloase in scopul de a cistiga increderea dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si a-l determina sa o gratifice prin testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. Prin sugestie, asadar, se urmareste nasterea ideii in cugetul dispunatorului de face o liberalitate, iar prin captatie se directioneaza hotarirea indusa de a gratifica o anumita persoana in mod concret. In cazul captatiei se folosesc mijloace mai dure ca indepartarea rudelor testatorului, a prietenilor apropiati, interceptarea corespondentei creiarea unei aparente de dependenta totala a dispunatorului aflat in stare de boala, de persoana celui care solicita liberalitatea, pe cind in cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai isidioase, ca specularea unor sentimente, afirmatii mincinoase la adresa unor mostenitori legali etc. Pe cit de frecvente in practica astfel de mijloace pe atit de greu de dovedit. Oricum, cele doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor trebui probate ca atare trebuind evident sa nu fie confundate cu adevaratele manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare fireasca intre semeni care nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie. Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a testamentului. Anularea testamentului nu este insa posibila in acelasi timp pentru
A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979, in C. D. 1979, pag. 126;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1160/1992, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 145-148. , 8 A se vedea pentru amanunte, Alexandru Bacaci, op. cit. pag. 17 A se vedea, M. Eliscu, op. cit. pag. 178-179;Dan Chirica, op. cit. 76-78;Fr. Deak, op. cit. pag. 186-187;Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 2o-23;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979 cit. supra. ;dec. nr. 1917/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 213;dec. nr. 953/1978 in Repertoriu. . . , pe anii 1975-198o, pag. 141;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2447/1991, in Dreptul nr. 7/1992, pag. 78-79.
9 7

40 lipsa discernamintului si pentru captatie si sugestie, cele doua cauze de nulitate excluzindu-se reciproc.10 c) Obiectul. Pe linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul analizate mai sus, peeentru validitatea testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect dterminat sau determinabil si in acelasi timp licit. La fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din cuprinsul testamentului trebuie sa se afle in circuitul civil (art. 963 C. civ.). b) Cauza. Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. Dispozitiile legale din materia conventiilor (art.948, 966-968 C.civ.) se aplica de altfel si actelor juridice unilaterale asadar, si dispozitiilor testamentare. Cauza constituie motivul determinant si impulsiv al testamentului fiind diferit de la caz la caz. 11Determinat de acest motiv testatorul isi prefigureaza un scop pe care urmareste sa-l realizeze prin dispozitia testamentara. 2. Conditii de forma. Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn. Pentru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare importanta . Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca testamentul auteeentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme extraordinare cum sunt testamente privilegiate. Interzicerea testamentului conjunctiv. Potrivit art.857 C. civ. doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane. Asadar, testamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza una in favoarea

10 11

A se vedea, Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 22. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 183-184.

41 celeilalte, va fi nul absolut12. Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt distincte exprimind fiecare vointa unei singure persoane. Testamentul este conjunctiv numai daca ca act juridic este o opera comuna a doua sau mai multe persoane. CAPITOLUL II FELURILE TESTAMENTULUI Sectiunea a I-a. Testamentele ordinare. Consideratii generale. In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu se poate vorbi de o ierarhie caci au valoare juridica egala. Functioneaza, asadar, principiul echivalentei formelor testamentare. Nu mai putin insa forta lor probanta este diferita. Dupa ce s-a dovedit insa existenta testamentului in forma prescrisa de legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi forma pe care o imbrac. 1. Testamentul olograf. Codul civil prevede in art.859 ca :Testamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului. Denumirea lui vine de la cuvintele grecesti holos, care inseamna intreg, total si grapfos care inseamna a scrie. Din formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice scriere olografa, chiar avind ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa intergral, semnata si datata de mina testatorului. Este aceasta o solemnitate ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem, altfel intervenind sanctiunea reglementata de art. 886 C. civ. Lipsa oricareia din cele trei conditii va duce la nevalabilitatea testamentului, caci ele se cer a fi indeplinite cumulativ13. Ca avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil oricarei persoane care stie sa scrie;poate fi redactat oricind si oriunde si fara nevoia participarii unor persoane straine asigurindu-se astfel secretul sau. Apoi, data fiind simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmirea sa. Dar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale. Astfel, el poate fi usor sustras sau distrus, dupa moartea testatorului sau in timpul
In practica s-au intilnit situatii cind sotii si-au facut reciproc testament sau ambii au dispus in favoarea copiilor. Irevocabilitatea unor astfel de dispozitii testamentare nu se poate asigura, asadar, pe aceasta cale. 13 A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 14o9/1992, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992, pag. 13o133.
12

42 vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia vointei testaorului impotriva unor influente straine si abuzive sub forma captatiei sau sugestiei sau chiar a violentei din partea celor interesati. Tot din cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat precum poate fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. In alta ordine de idei el poate cuprinde formulari confuze sau contradictorii din care este greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului14. Astfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar adausurile nu fac ccorp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucit nu exista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a testaorului, indiferent ca acesta cunoscut sau nu existenta scriiturii straine. Daca scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia trebuie facuta distinctia intre doua situatii: - daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia, testamentul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre testator; - daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi valabil intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise de catre tert nu vor fi luate in considerare. A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. Data testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rind, in functie de data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocind dispozitiile anterioare. A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea acestuia de catre testator. Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii exprima vointa si il insuseste ca atare si de asemenea faptul ca actul a fost incheiat in forma definitiva. Altfel se poate crede ca este vorba de un proiect lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca exprimind vointa sa. Legea nu prevede conditiile in care trebuie executata semnatura. Se admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele testatorului, fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a sigiliului. 2. Testamentul autentic.
Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard intruduse mecanic de catre un redactor de specialitate pot duce la fasificarea adevaratei vointe a testatorului, greu apoi de decelat de catre cei chemati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei reale a testatorului.
14

43 Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din Legea nr.36/1995) este auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.861863 o procedura speciala de autentificare a tstamentelor, derogatorie de la dreptul comun. Prin Legea nr.358/1944 aceste texte legale au fost abrogate astfel ca testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar, regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a activi tatii notariale si de Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.71o/C/1995 al ministrului justitiei. Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. Apoi testamentul auteentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decit a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui care-l contesta. Testamentul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se pastreaza la biroul notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai mic decit la testamentul olograf. Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita cheltuieli si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura secretul in aceasi masura ca testamentul olograf. 3. Testamentul secret (mistic) Din prevederile art.864 C. civ. rezulta ca testamentul mistic sau secret este acela care fiind scris de catre testator sau de catre alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este prezentat judecatoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege. El imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament precizate. Astfel asigura secretul dispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de catre persoanele care stiu scrie si citi (art.865 C. civ.), iar in ce priveste forta sa probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata, iar actul de suprascriere are forta probanta pina la inscrierea in fals. El este aproape inutilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie, daca recurge la autoritati, face un testament autentic. Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta persoana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator. El trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efectuarea actului de suprascriere potrivit art. 864 C. civ.

Sectiunea a II-a. Testamentele privilegiate.

44 Pentru imprejurari exceptionale, cind nu exista posibilitatea de a recurge la autentificarea unui testament in conditiile analizate mai sus, Codul civil (art.868-886) reglementeaza modul de autentificare in conditii simplificate sub forma testamentelor privilegiate. Cei aflati in imprejurarile exceptionale determinate de legiuitor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, pot recurge la testamentul olograf respectind regulile specifice acestuia, dar pot testa si in formele special reglementate pentru astfel de imprejurari, realizind testamente autentice simplificate. Aceste forme testamentare sunt:testamentul militarilor, testamentul facut pe timp de boala contagioasa si testamentul maritim. a)Testamentul militarilor. Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii intr-o localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului (art.87o C. civ.) pot testa, potrivit art.868 C. civ., in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter asistat de doi martori. In cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului (art.869 C. civ.) b) Testamentul facut in timp de boala contagioasa. In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, potrivit art.872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asistat de doi martori. Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva exista birou notarial. c) Testamentul maritim. In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt membri ai echipajului, potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se afla in calatorie pe mare si nu atunci cind se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate recurge la aceasta forma simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain unde se afla un agent consular la Romaniei. In acest caz se va testa in formele testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei. Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exemplare originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu

45 sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art.883 C. civ.). Daca testatorul este chiar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.). d) Reguli comune testamentelor privilegiate. Astfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul instrumentator si de catre martori, avind evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul martorilor in mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei, iar daca unul nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputinte (art.884 C. civ.). Toate testamentele privilegiate produc efecte, evident de la data decesului testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele nu au decit efecte limitate in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe timp de boala contagioasa isi inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la data incetarii conditiilor speciale care au determinat inticmirea lor (art.871 si 873 C. civ.). Testamentul maritim isi inceteaza valabilitatea in termen de 3 luni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc in care poate testa in forme ordinare (art.882 C. civ.). Se mai considera ca pe linga forma scrisa si semnaturile precizate si datarea acestor testamente este un element esential pentru a se putea aprecia existenta imprejurarilor care au determinat folosirea acestor forme de testament. Sectiunea a III-a. Alte forme testamentare. Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rind exista reglementari speciale privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate. 1. Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare. Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate . Legiuitorul a reglementat insa si o forma simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie testamentara. Potrivit art.22 din Statutul CEC aprobat prin H.G. nr.888/1996, in baza art.8 din Legea nr.66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat

46 dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau testamentari15. O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, chai daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta persoana. Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general16. Sub aspectul formei clauza testamentara se abate de la regulile testamentului olograf caci nu trebuie sa fie scrisa in intregime si datata de mina testatorului. Trebuie insa sa fie semnata de catre acesta. Libretul precum si fisa de cont sunt completate de catre functionarul CEC, dar poarta semnatura depunatorului. Clauza este considerata din acest punct de vedere un testament olograf simplificat. 2. Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate. Codul civil prevede in art.885 ca :romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul. Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste testamentul. CAPITOLUL III LEGATELE SI ALTE DISPOZITII TESTAMENTARE Sectiunea a I-a. Legatele si desemnarea legatarilor. Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferite, asa cum am precizat mai sus, principalele sale dispozitii se refera la transmisiunea patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a unor bunuri singulare caatre anumite persoane desmnate de catre testator. Aceste dispozitii testamentare poarta denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc legatari. Legatul poat fi definit, asadar, ca fiind actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin
Textul este aproape identic cu cel din art. 19 din vechiul Statut CEC aprobat prin Decr. nr. 37l/1958, abrogat prin art. 9 din Legea nr. 66/l996, precizindu-se mai corect insa ca depunerile in legatura cu care nu s-au dat dispozitii testamentare se vor elibera mostenitorilor legali, dar si testamentari, fata de vechiul text care prevdea ca sumele se vor elibera numai mostenitorilor legali. 16 A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 226-229;Fr. Deak, op. cit. pag. 222;C. Statescu, op. cit. pag. 169;Dan Chirica, op. cit. pag. 11o.
15

47 care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale17. Caracterele juridice pe care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am aratat si cu acel prilej, legatul. Sectiunea a II-a. Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor. 1. Legatul universal. Definitia pe care o da art.888 C. civ. legatului universal in sensul ca aaaceste ar fi . . . dispozitia prin care tstatatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale a fost criticata18 a fost criticata in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracaterizeaza legatul universal este faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu foloasele efective, adica emolumentul primit este ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia la universalitate. In adevar legatarul universal s-ar putea intimpla sa primeasca numai o parte din lasamintul succesoral, cind de pilda testatorul instituie mai multi legatari uiversali sau cind mai exista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul succesoral se reduce. Se poate chiar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit de celelelate legate sau sarcini legatul prin vocatia la universalitate instituita de testator, pastrindu-si caracterul de legat universal. Definitia este in realitate corecta caci legiuitorul precizeaza expres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea bunurilor la unul (dar aceasta este numai o ipoteza) sau la mai multi legatari ceea ce acrediteaza din capul locului ideia vocatiei la universalitate iar nu neaparata primirea efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se accepta existenta mai multori legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral. Ba mai mult se poate intimpla ca intreaga mostenire sa fie absorbita de celelalate legate si datorii sau sarcini cind se vorbeste de asa numitul legat universal fara emolument. S-a precizat insa ca in acest caz instantele de judecata sunt chemate sa aprecieze daca testatorul nu a avut in realitate intentia de a desemna un executor testamentar iar nu un legatar universal19. Daca se ajunge la aceasta din urma concluzie de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai mostenitorii legali iar nu asa numitul legatar universal care este de fapt numai un executor testamentar. In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta expresie: - legatul tuturor bunurilor mobile si imobile; - legatul nudei proprietati a ntregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina. - legatul cotitatii disponibile, intrucit s-a argumentat, in lipsa de mostenitori rezervatari sau in cazul ca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire,
17 18 19

C. Statescu, op. cit. pag. 172. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 253;C. Statescu, op. cit. pag. 173.

A se vedea, C. Hamangiu, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. vol. III, pag. 9o4;M. Eliescu, op. cit. pag. 254.

48 legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa20 ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua redactarii testamentului; - legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse in testament, intrucit se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramine, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatari21. 2. Legatul cu titlu universal. Legatul cu titlu universal confera legatarului vocatie numai la o cota parte din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul celui universal este vocatia legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cules. Potrivit art.894 C. civ. sunt considerate legate cu titlu universal: - legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a unei treimi din aceasta etc.; - legatul tuturor buurilor mobile; - legatul tuturor bunurilor imobile; - legatul unei fractiuni din bunurile imobile; - legatul unei fractiuni din bunurile mobile. Asa cum s-a precizat in literatura juridica22, in cazul in care un minor intre 16 si 18 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat universal ci un legat cu titlu universal intrucit art.8o7 C. civ. prevede ca minorul nu poate dispune decitde jumatate din bunurile de care poate dispune persoana majora. Aceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de din averea sa, daca nu are mostenitori rezervatari si de din cotitatea disponibila daca are mostenitori rezervatari. Daca s-a dispus, asadar, peste aceste cote de catre minorul cu capacitate de exercitiu restrinsa, legatul va fi reductibil la aceste cote, motiv pentru care este considerat legat cu titlu universal si nu legat universal. Enumerarea facuta de art.894 C. civ., fiind o enumerare exhaustiva, inseamna ca toate celelalte legate, care nu sunt legate universale, trebuie considerata legate cu titlu particular. Asa, de pilda, legatul tuturor imobilelor dintr-o localitate va trebuie considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, intrucit pentru a fi
A se vedea, O. Capatina, Nota la incheierea nr. 3o8/1956 a Not. de Stat al raionului 1 Mai Bucuresti, in L. P. nr. 11/1956, pag. 139o-1393.
21 22 20

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 254-255 si bibliografia acolo indicata.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 256, C. Statescu, op. cit. pag. 175, Fr. Deak, op. cit. Pag. 236.

49 considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se dispuna de toate bunurile imobile sau de toate bunurile mobile in general si numai dintr-o anumita localitate. 3. Legatul cu titlu particular. Codul civil nu da o defintie pozitiva legatului cu titlu particular, sau singular, ci art.894 alin.2 prevede doar ca toate legatele care nu sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titlu particular. Acest legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate, indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu universal care confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta . Subliniem de asemenea tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu particular de cel universal si de cel cu titlu universal care consta in aceea ca legatul cu titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art.9oo C. civ.). Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte. In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in momentul intocmirii testamentului si nici in acela al deschiderii succesiunii, codul civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si aceea in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potrivit art.9o6 C. civ. , daca testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil prezumindu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati la executarea legatului procurarea bunului si predarea acestuia legatarului. Cel obligat la executarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilitati. Prima este aceea de a procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea bunului in momentul deschiderii succesiunii. Daca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarului transferul proprietatii catre legatar nu are loc in momentul deschiderii succesiunii ci in acela al procurarii acestuia. Daca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el legatul va fi cosiderat nul potrivit art.9o7 C. civ. Dovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine legatarului interesat, acesta avind posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de orice mijloc de proba si putind folosi chiar elemente dinafara testamentului. Desigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert, intrucit numai un astfel de bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu apartin unui anume titular determinat. In consecinta legatul unui bun de gen va fi intotdeauna valabil chiar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bunuri. Conchizind precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind posibila amintim cu titlu de exemplu citeva: - legatul unui bun cert; - legatul unui bun de gen; - legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu

50 titlu universal sau fata de alt legatar cu titlu particular; - legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce avea fata de el; - legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate; - legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului, daca se dovedeste ca intentia sa a fost de a limita chemarea legatarului numai la acele bunuri determinate; - legatul unei succesiuni cuvenita lui de cujus, dar nelichidata pina la moartea acestuia (art.894 alin.2 C. civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre testator si legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte din aceasta ci un grup de bunuri determinate23 Sectiunea a III-a . Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le afecteaza. 1. Legatul pur si simplu. Este legatul neafectat de nici o modalitate. In acest caz drepturile legatarului se dobindesc din momentul deschiderii succesiunii asemanator cu situatia mostenitorilor legali. 2. Legatul cu termen. Testatorul poate sa supuna legatul unui termen, fie suspensiv, fie extinctiv aplicindu-se regulile dreptului comun in materie de modalitati. In cazul termenului suspensiv executarea legatului este aminata pina la implinirea lui (de pilda la sase luni de la deschiderea mostenirii) dar drepturile legatarului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis cauza din momentul deschiderii mostenirii. Cu alte cuvinte desi legatarul devine proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii el nu poate cere predarea lucrului legat sau plata creantei la deschiderea mostenirii ci numai la implinirea termenului, asa cum rezulta din prevederile art.926 si 1o22 C. civ. In cazul legatului afectat de un termen extinctiv legatul isi produce efectele din momentul deschiderii mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la implinirea termenului legatul se stinge(de pilda cind se lasa prin legat dobinzile unei sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o durata limitata. 3. Legatul sub conditie. Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie. In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa.
23

A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 949.

51 Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testatorul a dispus de biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca acesta sa termine facultatea de drept etc. In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschiderii mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur si simplu. Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. Mostenitorii legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia, indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect dterminat nu poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile. 4. Legatul cu sarcina. Sarcina este o obligatie impusa de catre testator care aceptind legatul trebuie sa o execute. Legatarul in acest caz trebuie sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva pentru a dobindi legatul. Sarcina se poate institui in cazul tuturor legatelor. Instituirea sarcinii, la fel ca in cazul conditiei rezolutorii, nu afecteaza dobindirea dreptului asupra legatelor, care se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple, numai ca neexecutarea sarcinii la fel ca si nerealizarea conditiei rezolutorii va prduce efecte retroactive pina la momentul deschiderii succesiunii. Sectiunea a IV-a. Ineficacitatea legatelor. Prin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produc efectele pe care in principiu ar trebui sa le produca. In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in doctrina24nulitatea, revocarea si caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea legatelor25, cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor excesive este tot caducitatea acelor legate 1. Nulitatea legatelor. Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de
A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 177;D. Chirica, op. cit. pag. 123;D. Macovei, op. cit. pag. 148;L. Stanciulescu, op. cit. pag. 14o. 25 A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 254.
24

52 legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. Vom avea in consecinta cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridic, cum sunt viciile de consimtamint, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze specifice actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de validitate aparte. 2. Revocarea legatelor. Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lorCodul civil se ocupa in art.92o-931. Revocarea este de doua feluri:voluntara, cind se datoreaza vointei unilaterale a testatorului si judecatoreasca cind este determinata de unele fapte culpabile ale legatarului si se pronunta prin hotarire judecatoreasca. A)Revocarea voluntara a legatelor. Asa cum am vazut testamentul este prin esenta lui revocabil in tot cursul vietii testatorului (art.8o2 C. civ.). Manifestarea de vointa revocatorie a testatorului poate fi expresa sau tacita fiind conditionata de capacitatea de a testa a acestuia si de lipsa viciilor de consimtamint. Revocarea legatelor este considerata expresa atunci cind vointa revocatorie a testatorului este exprimata direct printr-un inscris si este tacita atunci cind este dedusa din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului, care desi nu o precizeaza direct impun aceasta concluzie. a)Revocarea voluntara expresa. Potrivit art.92o C. civ., revocarea voluntara expresa se poate realiza fie printr-un nou testament, din cele reglementate de lege, fie printr-un act autentic. Asadar, este vorba de un act juridic solemn, iar nerespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator. b. Revocarea voluntara tacita sau indirecta. Revocarea este considerata tacita atunci cind testatorul nu o declara in mod expres dar vointa sa revocatorie rezulta fara echivoc din acte sau fapte juridice savirsite de el sau cunoscute numai de acesta. Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume: -incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterior cu cele ale testamentului anterior (art. 921 C. civ. ) si -instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C. civ. ), iar doctrina si practica judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci s-a considerat ca enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si anume distrugerea testamentului de catre testator sau de catre alcineva dar cu stirea acestuia. Redactarea unui nou testament, in sine, nu reprezinta, in dreptul nostru, spre deosebire de cel roman si de vechiul drept romanesc, un act revocatoriu intrucit este posibil ca dispozitii din testamente succesive sa se execute concomintent, cu conditia sa nu fie ireconciliabile sau vointa testataorului insusi sa nu fost in acest sens. Criteriul dupa care vom determina, asadar, faptul ca o dispozitie dintr-un testament posterior o revoca pe o alta dintr-un tstament anterior este vointa testatorului26, care
26

A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 369-37o;D. Chirica, op. cit. pag. 125.

53 de aceasta data nu se manifesta expres, ci trebuie dedusa din acte si fapte colaterale. Pentru ca un testament nou sa echivaleze cu o revocare tacita se impun anumite conditii: -noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege pentru validitatea testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la rindul sau, cerintele legale pentru a putea testa, adica capacitate si consimtamint valabil. Un testament nul nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in schimb, potrivit art.922 C. civ. soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testament, din punctul de vedere al revocarii tacite, ca, de pilda, caducitatea acestora. In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficace nu vom putea deduce nici intentia testatorului de a mentine, pentru acest motiv, legatele anterioare. Acest lucru se poate realiza numai in cazul revocarii exprese; -noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare expresa a celui anterior, caci, evident, intr-o atare ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii exprese, iar nu in a celei tacite. In cazul revocarii exprese nu se mai pune problema compatibilitatii dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucit al doilea il revoca pe primul neconditionat, chiar daca dispozitiile pe care le cuprind, altfel, ar putea fi executate impreuna; -testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau contrarii cu cele din primul testament. S-au dat exemple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci cind prin primul legat se lasa unei persoane un imobil in plina proprietate, iar prin al doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau uzufructul acelueasi imobil. Prin cel de al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea referitoare la nuda proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufructul. Daca primul legat ar fi avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul imobilului, iar al doilea deplina proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei proprietati sau a uzufructului intrucit sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina proprietate asupra aceluiasi imobil27. S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva, materiala sau juridica de executare concomitenta a doua legate chiar in ipotexa in care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament28. In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul
A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 261-262. In privinta faptului daca exista incompatibilitate intre primul legat prin care o persoana a fost instituita legatar cu titlu universal, iar prin al doilea legatar universal a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 127;Trib. jud. Brasov, dec. civ. nr. 72/1973, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168.
28 27

A se vedea, C. Statescu op. cit. pag. 178.

54 legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost aceasta, caci altfel din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot executa concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acealasi testament ele se executa concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati. Intentia revocatorie a testatorului se poate prezuma chiar din faptul redactarii celui de al doilea testament, desi s-ar putea intimpla ca in cazul unui testament cu un continut mai complex testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se execute concomintent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucit potrivit art.888 C. civ. pot coexista mai multi titulari care vor deveni astfel coproprietari. Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului. Codul civil prevede in art. 923 ca;orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului. Din textul citatat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a legatului anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atit instrainarea in sine este avuta in vedere ca avind efect revocatoriu, cit intentia testatorului care se exprima implicit in sens revocatoriu prin acel act juridic. De aici rezulta o serie de consecinte atit in ce priveste actul de instrainare cit si in ce priveste legatul ce astfel se revoca. Distrugerea voluntara a bunului, individual determinat, de catre testator sau de catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in privinta legatului avind acelasi obiect, caci aceasta exprima vointa implicita a testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte persoane nu poate avea efect revocatoriu constituind insa un caz de caducitate a legatului 29. Distrugerea voluntara a testamentului de catre testator Pe linga cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 si 923 C. civ.) in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un testament anterior sunt neindoilenic revocate prin distrugerea materiala a testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului. Retractarea revocarii voluntare Testatorul este liber pina in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiile
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o18; M. Eliescu, op. cit. pag. 451;Fr. Deak. op. cit. pag. 27o;D. Chirica op. cit. pag. 131.
29

55 testamentare astfel incit el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte revocarea legatelor anterioare este ea insasi revocabila. Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face decit in conditiile art.920 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui testament nou prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care cuprinde dispozitii ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a realizat prin distrugerea testamentului anterior retractarea nu se poate realiza decit prin redactarea unui nou testament;la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucit legea prevede expres ca reintrarea bunului in patrimoniul testatorului(de pilda prin rezolutiunea contractului de vinzare-cumparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce s-a realizat prin acea instrainare. In principiu retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a voit altfel30. Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cautata intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atit mai mult cu cit, mai recent s-a exprimat si opinia potrivit careia . . . nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarata ineficient. Nu mai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efecte31. B.Revocarea judecatoreasca a legatelor. Revocarea judecatoreasca a legatelor nu se datoreste manifestarii de vointa a testatorului ci unor fapte culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de catre o instanta judecatoreasca la cererea persoanelor interesate, dupa moartea testatorului. Faptele culpabile pot fi savirsite inainte sau dupa deschiderea mostenirii. Revocarea judecatoreasca a legatelor este institutia simetrica, in materia mostenirii testamentare, cu nedemnitatea succesorala din materia mostenirii legale. Potrivit art.93o C. civ. , coroborat cu art.83o si 831 alin.1 si 2 C. civ. revocarea
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 279;C. Statescu, op. cit. pag. 18o;D. Alexandrescu, op. cit. pag. 561-562;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al . Baicoianu, op. cit. pag. 1o21-1o22. 31 A se vedea. C. S. J. , sect. civ. dec. nr. 1912/1992, in Dreptul nr. 8/1993, pag. 82-83. In acelasi sens:C. Oprisan, Efectele nulitatii sau anularii unui testament asupra dispozitiei de revocare a testamentelor anterioare, in dreptul civil roman si in dreptul civil al altor tari, in R. R. D. nr. 5/198o, pag. 18-2o. A se vedea si Fr. Deak, op. cit. pag. 273-274 si exemplele date de acest autor.
30

56 judecatoreasca a legatelor poate avea loc pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine. Inafara cazurilor de ingratitudine determinate de refuzul de alimente si survenienta de copil cauzele de revocare judecatoreasca a legatelor sunt identice cu cele de revocare a donatiilor. Refuzul de alimente nu a fost retinut de legiuitor ca o cauza de revocare judecatoreasca a legatelor intrucit testamentul produce efecte numai de la data mortii testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii de aceasta natura anterior acestei date.32 Testatorul este insa liber sa revoce voluntar legatul in formele analizate mai sus, fara ca vointa sa sa poata fi cenzurata de vreun motiv temeinic in acest sens. La fel se prezinta situatia si pentru survenienta de copii, testatorul fiind liber sa revoce voluntar legatul, iar daca nu o face se presupune ca isi mentine testamentul indiferent de aceasta noua imprejurare. Daca, totusi, testatorul moare fara a avea cunostinta de faptul graviditatii sotiei sale si i se naste un copil, s-a spus ca in atare ipoteza testamentul trebuie considerat caduc pentru disparitia cauzei impulsive si determinante33. S-a emis insa si o alta teorie pentru a se justifica intr-un fel anume posibilitatea revocarii legatului si anume teoria cauzalista potrivit careia se prezuma ca testatorul a instituit legatul sub o conditie rezolutorie negativa, tacita insa, si anume aceea de a nu avea copii. In consecinta s-a sustinut ca instantele de judecata vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea desfiinta legatul cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii34. De asemenea s-a sustinut ca un astfel de legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului juridic in sensul ca testatorul a avut reprezentarea gresita ca nu va avea copii. Or, asa cum au precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de caducitate a legatului caci nu este prevazut de lege si cu atit mai putin, motiv de revocare judecatoreasca a legatului, cita vreme nu se poate retine nici o culpa din parte legatarului35. Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor. Testatorul poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legatarul, de vreme ce a acceptat legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, dupa
In sensul ca testamentul fiind destinat sa produca efecte numai dupa decesul testatorului el nu poate duce la nasterea unor obligatii de intretinere, de plata a datoriilor etc. in timpul vietii testatorului a se vedea:Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1844/1956, in C. D. 1956, pag. 364-367;Idem, dec. nr. 979/1959, in Repertoriu. . . . , pe anii1952-1969, pag. 442;dec. civ. nr. 1229/1959, in C. D. 1959, pag. 193-195. A se vedea si M. Georgescu, A. Oproiu, Nota la dec, civ. nr. 1553/1993 a Trib. Jud. Olt, in Dreptul nr. 4/1997, pag. 112-113. 33 A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 27o;St. Carpenaru, op. cit. pag. 452;C. Statescu, op. cit. pag. 18o. 34 A se vedea, Mazeaud, op. cit. pag. 842;Fr. Deak. op. cit. pag. 276. A se vedea, I. Rostti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 634;D. Chirica, op. cit. pag. 133-134.
35 32

57 data deschiderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea legatelor pe motiv ca legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia36. Cei interesati cum sunt tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau executorul testamentar, au posibilitatea de a cere prin justitie executarea silita a sarcinii, dar potrivit art. 93o C. civ. raportat la art. 83o C. civ. se poate cere si revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii, de catre anumite persoane interesate asa, cum vom vedea in cele ce urmeaza. S-a precizat ca in limita sarcinilor instituite, la fel ca donatia, legatul este un act sinalagmatic sub conditie rezolutorie37. Revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii se poate cere numai daca aceasta se datoreste unei culpe a legatarului, iar nu si atunci cind se datoreste unui caz fortuit sau de forta majora38. Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere direct prin actiune sau pe cale de exceptie de catre persoanele care justifica un interes legitim in acest sens. Actiunea in revocare peentru neideplinirea sarcinii este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, iar dreptul la actiune se naste din momentul neindeplinirii sarcinilor, sau de la momentul in care cei indreptatiti sa o exercite au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare, facindu-se astfel aplicarea prin analogie a prevederilor art.833 C. civ. Daca nu s-a stabilit un termen pentru executarea sarcinii prescriptia incepe sa curga de la nasterea raportului de drept, potrivit art.7 din Decr. Nr.167/1958, adica de la data decshiderii succesiunii. Termenul de un an prevazut de art.931 si 833 C. civ. Pentru revocarea liberalitatilor nu are aplicare in cazul actiunii in revocare pentru neideplinirea sarcinilor. Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine. Legiuitorul precizeaza prin art.93o C. civ. ca acealeasi cauze care potrivit art.83o si potrivit primelor doua cauze prevazute de art.831 C. civ. duc la revocarea donatiilor determina si revocarea judecatoreasca pentru ingratititudine a legatelor. Aceste cauze sunt: 1. atentat la viata testatorului si 2. delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia. Este evident ca aceste doua cauze de revocare judecatoreasca se produc in timpul vietii testatorului iar, pe linga acestea doua, art.931 C. civ. mai adauga un caz
36 37

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1129/1959, in C. D. 1959, pag. 193

A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 444-445;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;C. I. Floares, A, Floares, Nota la dec. civ. nr. 239/197o a Trib. jud. Bacau, in R. R. D. nr. 3/1971, pag. 139. 38 A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;M. Eliescu, op. cit. pag. 269;D. Chirica op. cit. pag. 135. Pentru opinia ca si in cazul fortei majore se poate cere revocarea legatului a se vedea:D. Alexandrescu, op. cit. pag. 445-446;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. 635.

58 de revocare, ce se produce dupa moartea testatorului si 3. injuria grava adusa memoriei testatorului. Sanctiunea revocarii legatului pentru astfel de cauze intervine chiar in ipoteza in care legatarul nu a avut cunostinta de legat, ceea ce face ca aceasta sa se apropie mult de sanctiunea nedemnitatii succesorale care opereaza in cazul succesiunii legale39. Revocarea legatelor pentru ingratitudine, la fel ca si revocarea pentru neideplinirea sarcinilor, are loc, in principiu, dupa regulile de revocare a donatiilor. Dreptul de a porni actiunea in revocare(sau de a invoca exceptia) apartine persoanelor care in caz de admitere a acesteia ar beneficia de obiectul legatului cum sunt mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal sau legatarii cu titlu particular care pot justifica un interes in revocarea legatului. Potrivit art.931 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei testatorului poate fi intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai exact spus din ziua in care cei indreptatiti la execrcitarea actiunii au putut cunoaste injuria40. 3. Caducitatea legatelor. Caducitatea este o cauza de ineficacitate a legatelor datorita unor imprejurari posterioare intocmirii testamentului, straine de vointa testatorului, independente de vreo culpa a legatarului si care fac imposibila executarea acelor legate41. Asadar, uneori legatul poate fi instituit in mod valabil si sa nu fie revocat intruna din modalitatile consacrate, dar cu toate acestea sa nu poata fi executat din cauze
A se vedea. D. Chirica, op. cit. pag. 136. Intre cele doua institutii exista insa deosebiri. Astfel; -in vreme ce nedemnitatea succesorala opereaza de drept, instanta de judecata fiind chemata doar sa o constate, revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine se pronunta de catrea instanta de judecata la cererea celor interesati; -in vreme ce nedemnul are obligatia de restituire a fructelor de la data intrarii in folosinta bunurilor, legatarul declarat de justitie ingrat, numai de la data actiunii in revocare; -pentru a se aplica sanctiunea nedemnitatii succesorale este nevoie, in cazul atentatului la viata lui de cujus, de o hotarire judecatoreasca penala de condamnare, pe cind in cazul revocarii judecatoresti pentru ingratitudine nu este nevoie de o astfel de hotarire; -in cazul nedemnitatii succesorale, efectele acesteia nu pot fi inlaturate prin iertarea succesorului nedemn, pe cind legatarul poate fi iertat de catre testator; -nedemnitatea poate produce efecte nu numai fata de succesorul nedemn ci si fata de alte persoane, pe cind revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine produce efecte numai fata de legatar. A se vedea;Fr. Deak. op. cit. pag. 279.
40 41 39

M. Eliescu, op. cit. pag. 271. . C. Statescu, op. cit. pag. 181.

59 care survin ulterior, fara vreo culpa din partea legatarului. Caducitatea se deosebeste de nulitate intrucit aceasta din urma poate fi determinata da cauze anterioare sau, cel mai tirziu, concomintente cu intocmirea testamentului, or caducitatea este determinata de cauze ulterioare. Deosebirea de revocare rezida in aceea ca nu este legata de manifestarea de vointa a testatorului, ca in cazul revocarii voluntare, dar si de vreo culpa din partea legatarului, cum este cazul revocarii judecatoresti. Cazurile de caducitate. a. Predecesul legatarului fata de testator (art.924 C. civ.). Legatele sunt acte mortis cauz si intuitu personae, astfel incit daca la data deschiderii succesiunii legatarul desemnat nu mai este in viata legatul nu se mai poate executa devenind astfel caduc. b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenita ulterior datei mortii testatorului. Art.928 C. civ. prevede ca:Orice dispozitie testamentara cade cind eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi. Dupa cum rezulta din text pentru ca legatul sa devina caduc, incapacitatea legatarului trebuie sa survina dupa deschiderea mostenirii, dar inainte de predarea legatului. De pilda, legatarul fiind o persoana juridica isi schimba obiectul de activitate si astfel legatul nu mai corespunde specializarii sale astfel ca este impiedecata sa primeasca legatul potrivit art.4 din decr. Nr.31/1954. Sau, la data deschiderii succesiunii legatarul nu are cetatenia romana, iar obiectul legatului il constituie un teren, astfel ca (cel putin de lege lata)legatul devine caduc. Incapacitatea legatarului trebuia sa survina, asadar, ulterior deschiderii mostenirii, intrucit daca aceasta ar fi existat la data intocmirii testamentului legatul ar fi lovit de nulitate absoluta si nu de caducitate. c. Refuzul legatarului de a primi legatul. Tot din art.928 C. civ. rezulta ca in virtutea dreptului de optiune succesorala legatarul poate repudia legatul, ipoteza in care acesta devine caduc. Evident, renuntarea la legat se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute numai dupa deschiderea mostenirii (art.7o2 C. civ.). In cazul substitutiei vulgare, potrivit art.8o4 C. civ. refuzul legatarului de a primi legatul nu duce la caducitatea acestuia caci el va fi primit de catre substitutul desemnat de catre testator, daca acesta il accepta, desigur. d. Pieirea totala a lucrului ce formeaza obiectul legatului. Potrivit art.927 C. civ. Legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului. Legatul va deveni caduc numai daca este vorba de un legata cu titlu particular si care are ca obiect bunuri corporale certe, individual determinate, iar nu si atunci cind este vorba de legate universale, sau cu titlu universal. In cazul acestor din urma legate pieirea unuia sau mai multor bunuri din succesiune are ca

60 efect numai reducerea valorii legatului42. Daca legatul este cu titlu particular, dar are ca obiect bunuri de gen, pieirea acestora, de asemnea nu duce la caducitate caci bunurile de gen nu pier(genera non pereunt). e. Legatul mai poate deveni caduc in cazul in care intervin dispozitii legale imperative sau prohibitive care sa impiedice predarea legatului. Astfel, potrivit art.811 C. civ. dispozitiile testamentare in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica nu produc efecte daca nu sunt autorizate de seful statului, devenind, asadar, caduce. In doctrina s-au mai amintit si alte cazuri de caducitate ca: neideplinirea conditiei suspensive care afecteaza legatul;depasirea cotitatii disponibile si disparitia cauzei impulsive si determinante a actului de liberalitate, ca, de pilda survenienta de copil43. Sectiunea a V-a. Dreptul de acrescamint (sau de adaugire) Dreptul de acrescamint (sau de adaugire, cum i se mai spune) vizeaza problema cui anume ii vor reveni bunurile (drepturile) ce au format obiectul legatelor ineficace. Regula in aceasta privinta este aceea potrivit careia de legatele ineficace, fie datorita nulitatii, fie revocarii sau caducitatii, profita mostenitorii legali sau testamentari ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta acelor legate. Altfel spus, obiectul legatelor ineficace va reveni persoanelor cu vocatie succesorala din a caror parte urmau sa se execute acele legate44. Asadar, de la regula potrivit careia ineficacitatea legatului profita mostenitorilor ale caror parti din mostenire ar fi fost micsorate prin acel legat sau care aveau obligatia executarii acelui legat, legiuitorul a instituit doua exceptii si anume:substitutia vulgara si legatul conjunctiv. In cazul substitutiei vulgare (reglementata de art.8o4 C. civ.) testatorul desemneaza pe linga primul legatar un al doilea, care, prin substitutie, va beneficia de legat, cu conditia ca primul legatar sa nu accepte legatul sau sa nu poate beneficia de el. Prin substitutia vulgara, ca urmare a vointei testatorului, se inlatura, asadar, posibilitatea ca mostenitorii legali sau ceilalti legatari sa profite de ineficacitatea legatului care va reveni celui de al doilea legatar desemnat de catre testator. Mostenitorii legali sau alti legatari ar putea profita de ineficacitatea legatului numai in ipoteza ca legatul ar fi ineficace si fata de cel de al doliea legatar(substituitul)iar testatorul nu a dispus altfel. Ne aflam in prezenta legatului conjunctiv, reglementat de art.929 C. civ. , in
42 43 44

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 594/1963, in C. D. 1963, pag. 138 A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 267-268;C. Statescu, op. cit. pag. 181-182. D. Chirica, op. cit. pag. 141.

61 situatia in care acelasi bun, determinat individual sau generic, este lasat la mai multi legatari, fara a se preciza partea care s-ar cuveni fiecaruia, astfel ca fiecare va avea chemare eventuala la intregul obiect45. Daca toti legatarii vor si pot sa primeasca obiectul legat, acesta se va impartii intre ei in mod egal. Daca insa unul dintre legatari nu poate sau nu vrea sa primeasca legatul, partea lui va reveni, in virtutea dreptului de acrescamint, celorlalti colegatari, ale caror parti vor spori in mod corespunzator. Asadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuza sa primeasca legatul sau nul poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalti mostenitori potrivit dispozitiilor legale. Din continutul art. 929 C. civ. rezulta numai trei cazuri in care ar opera dreptul de acrescamint si anume:in caz de incapacitate a legatarului, in caz de renuntare a acestuia la legat sau in caz de predeces al legatarului fata de testator, numai ca in doctrina se accepta ca dreptul de acrescamint opereaza oricare ar fi cauza ineficacitatii legatului, chiar si in cazul in care este vorba de revocarea voluntara a acestuia. Desigur hotaritoare si in aceasta privinta este vointa testatorului asa cum se desprinde ea din continutul testamentului, sau cum se exprima legiuitorul, daca din dispozitiile testamentare rezulta ca acesta a fostcugetul testatorului. Din cele de mai sus rezulta ca pentru a opera dreptul de acrescamint trebuie sa fie indeplinite mai mute cocnditii si anume: -sa existe mai multi legatari cu titlu particular. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal nu este vorba propriu zis de un drept de acrescamint, asa cum este el reglementat de art. 929 C. civ. intrucit aceste legate confera ele insele vocatie la intreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, desi practic, in cazul ineficacitatii legatelor fata de unul din legatari, duce si in aceste cazuri la sporirea cotei celorlalti legatari care pot si vreau sa acepte un astfel de legat. 46 -sa existe identitate de obiect fata de toti legatarii. Obiectul legatului, trebuie, asadar, sa fie acelasi fata de toti legatarii, putind fi constituit din bunuri corporale, individual determinate, bunuri de gen determinate sau determinabile ori bunuri incorporale, sau din legatul dreptului succesoral dobindit prin mostenire de catre testator. Obiectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate in integralitatea lui, sau numai din nuda proprietate orin un desmembramint al dreptului de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitatie. Sectiunea a VI-a. Alte clauze testamentare. 1.Exheredarea (sau desmostenirea). Prin exheredare se intelegea acea
Ne aflam in prezenta unui legat conjunctiv in ipoteza in care testatorul lasa intreaga sa gospodarie sotiei supravietuitoare, iar printr-o alta dispozitie din cuprinsul acelueasi testament, aceeasi gospodarie este lasata fiului din prima casatorie a testatorului. A se vedea in acest sens, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 837/1972, cu Nota de N. Donosa, in R. R. D. nr. 6/1974, pag. 5o53. 46 A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o39;D. Chirica, op. cit. pag. 143.
45

62 dispozitie testamentara prin care tstatorul inlatura de la mostenire pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Cu alte cuvinte testamentul poate cuprinde nu numai dispozitii pozitive prin care se confera drepturi unor legatari, ci si dispozitii negative prin care unii mostenitori legali sunt inlaturati de la mostenire. In ce priveste mostenitorii rezervatari ei pot fi exheredati numai in in limitele cotitatii disponibile, pe cind mostenitorii nerezervatari pot fi exheredati fara nici o limita. Desi legislatia noastra nu reglementeaza exheredarea ea este unanim recunoascuta caci posibilitatea testatorului de a dispune in acest sens rezulta, implicit, din alte dispozitii legale cum sunt cele privitoare la rezerva succesorala. De vreme ce se accepta ce se accepta ca mostenitorilor rezervatari trebuie sa li se asigure o parte din mostenire, cu titlu de rezerva, cchiar impotriva vointei testatorului, ind el dispune ca intreaga lui avere sa fie deferita altor persoane, trebuie sa acceptam ca cei care nu ssunt rezervatari pot fi exheredati in totalitate. Exheredarea este, asadar, permisa in limita cotitatii disponibile cind exxista mostenitori rezervatari si in totalitate cind nu exista astfel de mostenitori. Mostenitorii care au fost astfel lipsiti de emolumentul succesoral, chiar in totalitate isi pastreaza calitatea de mosteenitori legali avind posibilitatea de actiona in justitie anularea sau revocarea judecatoreasca a legatelor sau constatatea caducitatii acestora sau pentru reductiunea liberalitatilor excesive pentru a-si realiza vocatia concreta la acea mostenire. De asemenea mostenitorii legali exheredati pot cere inventarierea si conservarea bunurilor succesorale, potrivit art. 7o si urm, din Legea nr. 36/1995. Notarul public sa citeze mostenitorii legali chiar in ipoteza in care prin legate s-a consumat intreaga avere a defunctului, iar mostenitorii legali nu sunt rezervatari. Felurile exheredarii. Dupa modul in care se manifesta vointa testatorului exheredarea poate fi directa sau indirecta. Exheredarea este directa atunci cind testatorul inlatura de la mostenire in mod expres pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Exheredarea este indirecta atunci cind testatorul nu mentioneaza expres inlaturarea de la mostenire a unuia sau altuia dintre mostenitorii legali ci instituie legatari care consuma, total sau partial mostenirea pe care o lasa. Exheredarea directa poate sa fie totala sau partiala, dupa cum sunt inlaturati toti mostenitorii legali(inclusiv cind exista un singur mostenitor legal) sau numai unii dintre ei. In prima ipoteza efectul care se produce este acela ca mostenirea devine vacanta si va fi culeasa de stat, cu conditia, desigur, ca testatorul sa nu fi insituit legatari care sa culeaga mostenirea. In cea de a doua ipoteza, a exheredarii partiale, cind sunt inlaturati de la mostenire numai o parte din mostenitorii legali si testatorul nu desemneaza legatari, intreaga mostenire sau numai cotitatea disponibila va fi culeasa de comostenitorii celor exheredati sau de mostenitorii rezervatari, dupa regulile devolutiei legale a mostenirii. Evident ca in cazul in care exista mostenitori

63 rezervatari exheredarea nu poate fi decit partiala, caci priveste numai cotitatea disponibila, iar nu si rezerva. De pilda, daca de cujus a avut un singur copil, iar prin testatment dispune exheredarea lui, oricum acest copil va culege din mostenire, care reprezinta, potrivit art.841 C. civ. rezerva sa succesorala. Cealalta cota de va fi culeasa de mostenitorii subsecventi in grad sau clasa, daca de cujus nu a dispus altfel. Daca de cujus a avut doi copii si-l desmosteneste pe unul din ei, acesta din urma va cculege oricum 1/3 din mostenire, care reprezinta rezerva sa, iar celalalt care nu a fost desmostenit, va culege 2/3 din mostenire si nu cit ar fi cules daca nu exista dispozitia de desmostenire a fratelui sau. Daca cei exheredati nu au calitatea de mostenitori rezervatari intreaga mostenire va reveni comostenitorilor sau in lipsa acestora mostenitorilor subsecventi, dupa grad sau clasa. In cazul exheredarii indirecte, cind exheredarea se realizeaza prin institirea de legatari, prin aceasta mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati total de la mostenire, iar cei rezervatari numai in limita cotitatii disponibile. In acest caz se poate spune ca instituind legatari inseaman a-i exhereda pe mostenitorii legali (instituer cest exclure). Acest lucru nu este valabil insa in cazul exheredarii directe partiale cind mostenitorii legali chemati sa culeaga mostenirea in locul celor inlaturati fac acest lucru nu in calitate de legatari ci tot in calitate de mostenitori legali. Faptul ca exista un testatment prin care unii mostenitori legali au fost exheredati nu schimba datele problemei. Caci acest fapt constituie numai premisa care permite celorlalti mostenitori legali sa culeaga si partea celor desmosteniti, dar al caror drept se intemeiaza pe lege si nu pe testament.47 2. Executiunea testamentara. Executiunea testamentara priveste modalitatile in care vor fi aduse la indeplinire dispozitiile de ultima vointa ale lui de cujus. Aceste dispozitii pot fi puse in executare de catre mostenitorii legali ai defunctului sau de catre legatarii universali48, dar testatorul poate desemna prin testament una sau mai multe persoane care sa aibe aceasta misiune si anume de a aduce la indeplinire intocmai dispozitiile testamentare, care poarta denumirea de executori testamentari. (art. 91o C. civ. ). Ratiunile pentru care testatorul procedeaza la desemnarea de executori testamentari pot fi multiple. Vrea sa scuteasca pur si simplu pe mostenitori de asemenea obligatii; mostenitorii pot sa fie minori sau pusi sub interdictie, sau testatorul nu are incredere ca mosteenitorii vor fi in masura sa-i aduca la indeplinire dispozitiile. Desemnarea executorului testamentar se poate face numai prin testament, dupa
IN acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 3o1. In sens contrar, M. Eliscu, op. cit. pag. 286. A se vedea, pentru ipoteza in care desemnarea executorului testamentar poate rezulta din imputernicirea data de testator prin testament unul legatar cu titlu particular de a vinde imobilul ce a fost testat si a imparti pretul cu ceilalti legatari cu titlu particular, O. Radulescu, Consitiile in care este posibila vinzarea imobilului defunctului de catre executorul testamentar, in Dreptul nr. 4, 1998, pag. 34-35.
48 47

64 regulile de desemnare a legatarului, iar revocarea unei asemenea dispozitii la fel. Atributiile si puterile executorului testamentar. Atributiile executorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit sau nu sezina, adica posesia bunurilor mobile din mostenire (art.911 C. civ.). Executorul testamentar fara sezina are, potrivit art.916 C. civ., doar un rol de supraveghere si control in scopul aducerii la indeplinire a dispozitiilor testamentare. El nu are nici o abilitare in sensul de a le executa el insusi. Potrivit art.85 din regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995 notarul public eliberind certificatul de executor testamentar are indatorirea sa precizeze intinderea drepturilor si obligatiilor conferite de testator acestuia precizind, inclusiv daca este sezinar sau nu, iar in caz afirmativ, daca detine toate bunurile mobile din succesiune sau numai o parte din acestea, durata sezinei si sarcinile concrete pe care trebuie sa le indeplineasca. Executorul testamentar fara sezina are, asa cum rezulta din prevederile art.916 C. civ. , urmatoarele atributii: - sa ceara notarului public competent punerea pecetilor daca exista mostenitori minori, interzisi sau absenti; - sa staruie ca notarul public sa faca inventarul succesiunii in prezenta mostenitorilor prezumtivi; - sa se ingrijeasca de luarea masurilor de conservare a bunurilor succesorale; - sa intervina in judecata pentru apararea validitatii testamentului. Executorul testamentar cu sezina are nu numai atributii de supraveghere si control ci si atributii de a aduce, el insusi, la indeplinire dispozitiile din cuprinsul testamentului. Asa cum s-a precizat in doctrina49, sezina (textul art.911 C. civ. vorbeste de posesia bunurilor mobile)conferita de catre testator executorului testamentar nu este decit o simpla detentie precara a bunurilor caci acesta nu detine bunurile pentru sine ci pentru mostenitorii defunctului. Ea trebuie deosebita de sezina care se confera mostenitorilor legali prevazuti de art.653 C. civ. Acesti mostenitori legali au nu numai posesia dar si proprietatea tuturor bunurilor succesorale, mobile si imobile, pe cind sezina executorului testamentar are ca obiect numai bunurile mobile, chiar daca testatorul se refera in testament si la bunurile imobile50. Executorul testamentar este, cum s-a spus, un simplu sechestru(custode) al mostenitorilor51. Dar sezina mostenitorilor, la fel ca si rezerva lor succesorala nu exclude sezina ce se confera executorului testamentar, dimpotriva ele pot coexista intrucit au continut diferit.
49

A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 61o;M. Eliescu, op. cit. pag.

291.

A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 361;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 368; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 611. 51 A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 991-993; M. Eliescu, op. cit. pag. 291;D. Chirica op. cit. pag. 149;Fr. Deak, op. cit. pag. 313.

50

65 Incetarea executiunii testamentare. Atributiile executorului testamentar inceteaza in urmatoarele cazuri: -in cazul in care au fost executate toate dispozitiile cuprinse in testament; -in cazul in care executorul testamentar a decedat(art. 917 C. civ. ); -in cazul in care executorul testamentar renunta la executiunea testamentara daca dovedeste ca aceasta i-ar pricinui pagube insemnate sau ca i mod obiectiv nu ar putea aduce la indeplinire dispozitiile testamentare, de pilda din cauza de boala; -in cazul in care executorul testamentar a fost revocat de catre instanta de judecata la cererea mostenitorilor defunctului pentru motive temeinice cum ar fi reaua credinta, abuzuri in indeplinirea atributiunilor, incompetenta etc.; -in cazul in care executorul testamentar a fost pus sub interdictie.

Test de evaluare : 1. n ce situaii se poate ntocmi un testament privilegiat? 2. Este posibil revocarea unui testament autentic print-un testament olograf? 3. Care form testamentar are for juridic superior? 4. Care sunt cazurile de ineficacitate a legatelor? 5. Ce este testamentul conjunctiv i care este motivul pentru care legiuitorul a interzis aceast form? 6. Legatul conjunctiv. 7. n ce modaliti se poate realiza exheredarea sau dezmotenirea? 8. Ce este executorul testamentar i care sunt atribuiile acestuia?

TEST GRIL: 1. Testamentul olograf poate revoca un testament autentic? a.da, pentru c toate formele testamentare au for egal. b.nu, pentru c actul authentic are for juridic superioar. c. nu. 2. a. b. c. Testamentul conjunctiv: este permis numai militarilor. Este permis numai minorilor. Este interzis.

3. Distrugerea fortuit a bunului individual determinat ce face obiectul legatului atrage: a. obligaia motenitorilor legali s procure un bun similar pentru a-l preda legatarului. b. Caducitatea legatului. c. Nu are niciun efect.

66 4. a. b. c. 5. a. b. c. Lipsa datei din testamentul olograf atrage: caducitatea testamentului. Nulitatea testamentului. Nu exist sanciune pentru aceast lips Persoana minor nu poate ntocmi un testament. adevrat. Fals. Doar prsoana minor pn la 16 ani. ntre 16 i 18 ani poate ntocmi testament pentru jumtate din averea sa.

Rspunsuri gril : 1.a ; 2.c ; 3.b ; 4.b ; 5.c.

67 C A P I T O L U L IV

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE SUCCESORALE Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind dreptul de a dispune cu restriciile legale i cu accent pe rezerva succesoral. Competene: Studenii dobndesc noiuni care s i ajute s calculeze rezerva succesoral i cotitatea disponibil.

Cuvinte cheie: pactele asupra succesiunlor viitoare, substituia fideicomisar i vulgar, rezerva succesoral, cotitatea disponibil.

Rezumat: n domeniul actelor juridice pentru cauza de moarte este consacrat principiul libertatii oricarei persoane de a dispune potrivit propriei vointe de patrimoniul sau. In mod corelativ mostenitorii au libertatea deplina de a accepta sau nu o mostenire. Exista insa ratiuni care impun unele limitari ale ambelor drepturi. Astfel dreptul de a dispune pentru cauza de moarte este limitat de interese de ordin familial de a asigura unor membri apropiati ai familiei defunctului o cota parte din mostenire, chiar impotriva vointei acestuia, cind el dispune de averea sa in favoarea altor persoane. Este cea mai importanta limitare care se aduce dreptului de a dispune pentru cauza de moarte . Este ceea ce se cunoaste sub denimirea de rezerva succesorala. Exista apoi considerente de natura morala care se opun efectuarii unor acte juridice privitoare la bunurile unei succesiuni inainte de deschiderea acesteia, limitare ce este cunoscuta sub denumirea pactelor asupra succesiunilor viitoare, care, asa cum vom vedea sunt interzise sub sanctiunea nulitatii absolute. In fine, tocmai principiul libertatii de dispozitie pentru cauza de moarte, alaturi de cel al liberei circulatii a bunurilor duc la interzicerea unor acte juridice care le-ar obtura ca in cazul substitutiei fideicomisare care, la rindul ei, este interzisa.

Sectiunea a viitoare(nedeschise)

I-a.

Interdictia

pactelor

asupra

succesiunilor

Cita vreme o succesiune este nedeschisa este interzis ca bunuri din acea succesiune sau patrimoniul ca atare sa formeze obiectul unor acte juridice prin care s-

68 ar constitui drepturi eventuale asupra lor sau s-ar renunta la ele, chiar daca de cujus ar consimti la aceasta. Astfel, art. 965 alin. 2 C. civ. prvede ca : nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nu se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamintul celui a carui succesiunea este in chestiune. Iar art. 7o2 C. civ. prevede ca :nu se poate renunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturi eventuale ce s-ar putea dobindi asupra succesiunii. Din prevederile acestor texte legale rezulta ca prin pacte asupra unei succesiuni viitoare(interzise de lege) vom intelege orice conventii sau acte unilaterale prin care se renunta la o mostenire viitoare sau se constituie drepturi eventuale asupra unei astfel de mosteniri. Fundamentul de natura principiala al unor astfel de interdictii este constituit din ideia ca astfel de acte juridice ar putea trezi dorinta mortii persoanei care urmeasa sa lase mostenirea, iar in cazul in care chiar el este parte intr-un astfel de act juridic sar aduce atingere principiului revocabilitatii dispozitiilor testamentare. Exista argumente si de natura sigurantei circuitului civil, caci drepturile de aceasta natura, care formeaza obiectul unor acte juridice sunt eventuale, asadar incerte, cel putin din punct de vedere valoric. Sanctiunea aplicabila pactelor asupra succesiunilor viitoare. Pactele asupra succesiunilor viitoare sunt lovite de nulitate absoluta, sanctiune ce poate fi invocata de orice persoana interesata. Sectiunea a II-a . Oprirea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este liberalitatea (legat sau donatie) prin care dispunatorul impune beneficiarului liberalitatii (instituitului) sa conserve bunurile primite, iar la moartea sa sa le transmita, in tot sau in parte, unei alte persoane desemnata tot de catre dispunator (substituitului). Astfel daca testatorul instituie pe un fiu al sau ca legatar si -i impune obligatia de a pastra bunurile testate tot timpul vietii sale, iar la moarte sa le transmita copiilor sai se realizeaza o substitutie fideicomisara, prohibita expres de art. 8o3 C. civ. 52Substitutiile fideicomisare erau cunoscute inca din dreptul roman si au luat o mare amploare in dreptul feudal avind ca scop pastrarea averilor in aceeasi familie din generatie in generatie. In dreptul nostru vechi (Codul Calimach si Codul Caragea) substitutiile fideicomisare erau admise. Codul civil insa, dupa modelul francez, le-a interzis in mod expres. In primul rind, printr-un astfel de act juridic se aduce atingere principiului libereri circulatii a bunurilor intrucit se impune instituitului pastrarea bunului pina la moartea sa si transmiterea acestuia la substituit, extragindu-l astfel din circuitul civil. Apoi se aduce atingere principiului libertatii de dispozitie pentru cauza de moarte intrucit instituitul nu are alegere, ci trebuie sa transmita bunul substituitului, care nu
A se vedea, Notariatul de Stat al raionului Moinesti, testamentul autentificat subnr. 959/524/1957, cu Nota de V. C. Serban, in L. P. nr. 2/1958/pag. 117.
52

69 este desemnat de catre el, ci de catre primul testator care-si impune, asadar, vointa sa in stabilirea unei ordini succesorale graduale sau vesnice, dupa felul substitutiei, ceea ce nu este ingaduit. Nulitatea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este sanctionata potrivit art. 8o3 C. civ. cu nulitatea absoluta. Se subliniaza ca nulitatea este integrala in sensul ca priveste atit liberalitatea in favoarea substituitului cit si cea in favorea instituitului53. Nulitatea este de ordine publica si nu poate fi acoperita prin confirmare, ratificare sau executare voluntara de catre mostenitori a legatului. In doctrina si practica judiciara s-a discutat mult despre soarta unor asa zise procedee, care formal nu indeplinesc toate conditiile substitutiei fideicomisare, dar care, s-a considerat, urmaresc acelasi scop. Astfel, fideicomisul fara obligatie vizeaza liberalitatea prin care primul gratificat nu are obligatia de a pastra bunurile pina la moartea sa pentru ca apoi sa le transmita celui de al doilea gratificat, desemnat tot de catre testator, ci i se adreseaza numai o rugaminte in acest sens, in masura in care bunurile cu care a fost gratificat vor mai exista in patrimoniul sau. Credem si noi alaturi de alti autori ca atita vreme cit primul gratificat nu are o obligatie juridica de a pastra bunurile primite pina la moartea sa, ba dimpotriva poate sa dispuna liber de ele, atit prin acte juridice intre vii cit si pentru cauza de moarte, liberalitatea facuta in favoarea sa trebuie considerata ca fiind valabila. Legatul ramasitei (de eo quod residuo sau de eo quod supererit) este acea liberalitate prin care dispunatorul impune gratificatului ca la moartea sa sa transmita persoanei desemnate de catre dispunator numai ce a ramas din bunurile cu care a fost gratificat, pe care in timpul vietii sale este liber sa le instraineze cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Nici in acest caz bunurile ce formeaza obiectul legatului nu sunt indisponibilizate instituitul avind obligatia, juridica de aceasta data, de a transmite substituitului numai ce-i ramine la moartea sa, astfel ca noi consideram ca operatia, neindeplinind conditiile cerute de art. 803 C. civ. , nu este o substitutie fiedeicomisara, fiind astfel valabila54. Dublul legat conditional este acea operatie juridica prin care testatorul dispune de acelasi bun in favoarea a doua persoane, dar sub aceeasi conditie, rezolutorie pentru instituit si suspensiva pentru substituit. De pilda testatorul lasa lui
A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1688/1955, in C. D. 1955, Vol. I. pag. 193. De lege ferenda credem si noi ca ar fi cazul ca sanctiunea sa priveasca numai liberalitatea in favoarea substituitului, iar cea in favoarea instituitului sa ramina valabila intrucit in acest mod efectul dublei liberalitati este inlaturat. In acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 328. 54 In acelasi sens, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o891o91;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 299-3oo;In sens contrar, C. Statescu, op. cit. pag. 193;St. Carpenaru, op. cit. pag. 462-463 D. Macovei, op. cit. pag. 154;M. Popa, op. cit. pag. 125. In sensul ca cel putin in cazul in care obligatia de a lasa legat ramasita constituie cauza (causa remota) liberalitatii avem totusi o substitutie fideicomisara, astfel ca nici liberalitatea facuta instituitului nu poate fi recunoscuta ca valabila, a se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 33o. A se vedea si M. Eliescu, op. cit. pag. 313-314.
53

70 A un bun, sub conditia rezolutorie ca acesta sa moara fara a avea copii, dar acelsi bun este lasat lui C sub conditia suspensiva ca B sa moara fara a avea copii. Nici in acest caz primul legatar nu are obligatia de a pastra bunul primit, pentru a- l transmite celui de al doilea gratificat, fiecare dintre cei doi legatari avind libertatea de a instraina sau a greva bunul ce constituie obiectul legatului. Soarta acestor acte juridice depinde de realizarea sau nerealizarea conditiei care afecteaza legatul. Apoi conditia opereaza retroactiv, astfel ca in toate cazurile numai una dintre liberalitati va avea fiinta. In cazul in care, de pilda, primul gratificat moare fara posteritate, implinindu-se conditia rezolutorie care afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se desfiinteaza retroactiv, cel de al doilea legatar dobindind bunul de la deschiderea succesiunii dispunatorului. Iar daca primul legatar moare dar lasa urmasi, neimplinindu-se, asadar, conditia rezolutorie ce afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se consolideaza, cel de al doilea legatar nemaiavind nici un drept asupra bunului. Asa fiind, consideram ca nici aceasta operatiune nu indeplineste cerintele unei substitutii fideicomisare asa cum prevede art.8o3 C. civ. nefiind astfel prohibita. Consideram ca s-a realizat o interpretare prea rigida si constringatoare a celor trei operatiuni juridice prezentate cind s-a conchis in sensul ca sunt niste inventii ale doctrinei si jurisprudentei burgheze care trebuie prohibite. In realitate si acei autori 55 care conchid in acest sens recunosc ca nici una dintre ele nu indeplineste cerintele substitutiei fideicomisare asa cum aceasta este reglementata de art. 8o3 C. civ. astfel ca ni se pare un exces a le interzice. Substitutia vulgara, reglementata de art. 8o4 C. civ., consta in dispozitia prin care dispunatorul instituie pe linga primul gratificat un al doilea care urmeaza sa beneficieze de obiectul liberalitatii in cazul in cazul in care primul nu voieste sau nu poate primi liberalitatea, devenind, in ce-l priveste, ineficace. Substitutia vulgara, permisa in mod expres de lege, este numai o masura de prevedere luata de dispunator pentru ipoteza ineficacitatii primului legat. In cazul ei nu sunt prezente nici una din elementele substitutiei fideicomisare astfel ca nu exista nici un temei pentru a fi prohibita. Sectiunea a III-a. Oprirea actelor juridice care incalca rezerva succesorala. 1. Rezerva si cotitatea disponibila. Precizari prealabile. Una din cele mai importante limitari ale dreptului de dispozitie, aduse de legiuitor, prin art.841-885 C. civ. si art.1 si 2 din Legea nr.319/1944 este institutia rezervei succesorale. In prezenta unor categorii de mostenitori descendentii ascendentii privilegiati precum si a sotului supravietuitor- de cujus nu poate dispune prin liberalitati, nici intre vii si nici
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 314-315;Fr. Deak, op. cit. pag. 331;C. Statescu, op. cit. pag. 193.
55

71 pentru cauza de moarte, de intreg patrimoniul sau, caci legea asigura o parte din acesta, sub forma rezervei, acestor categorii de mostenitori. Evident este vorba de limitarea actelor juridice cu titlu gratuit, care au drept efect miscorarea patrimoniului fara vreun contraechivalent valoric, caci cele cu titlu oneros nu ar avea nici o logica sa fie limitate. Limitata este de rezerva cuvenita mostenitorilor rezervatari si clauza de exheredare cuprinsa intr-un testament chiar fara desemnare de legatari caci rezerva succesorala trebuie asigurata, prin efectul legii si in acest caz56. Rezerva succesorala este, asadar, acea parte din mostenire de care defunctul, in prezenta unor anumite categorii de mostenitori nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit (nici intre vii si nici pentru cauza de moarte) si care se defera de drept mostenitorilor rezervatari. Cotitatea disponibila este partea din mostenire care excede rezervei si de care defunctul poate dipune liber prin acte juridice cu titlu gratuit ( fie acte juridice intre vii fie pentru cauza de moarte) chiar in prezenta mostenitorilor rezervatari. Caracterele juridice ale rezervei succesorale. In primul rind, rezerva este o parte din mostenire(pars hereditas) in sensul ca reprezinta o fractiune din succesiune, iar nu din fiecare bun individual determinat din averea defunctului(pars bonorum) cum era in dreptul roman (pars bonorum ). Din caracterizarea rezervei succesorale ca parte a mostenirii rezulta urmatoarele consecinte: -rezerva nu poate fi pretinsa decit de acei mostenitori stabiliti de legiuitor ca fiind rezervatari dar care vin efectiv la mostenire. Cu alte cuvinte, vor culege rezerva succesorala numai aceia dintre ei care avind, prin clasa si gradul de mostenitori din care fac parte, chemare la acea mostenire, au capacitate succesorala, nu sunt nedemni si nu au renuntat la mostenire. De pilda, parintii nu vor avea dreptul la mostenire, si deci nici la rezerva, desi sunt determinati de legiuitor ca mostenitori rezervatari, daca exista descendenti ai defunctului, care, facind parte din clasa I-a de mostenitori ii inlatura pe parinti, care fac parte din clasa a II-a de mostenitori. -mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura si in plina proprietate, fara a putea fi obligati sa primeasca numai contraechivalentul ei in bani. Acest lucru se poate intimpla cu titlu de exceptie numai, ca de pilda atunci cind bunul donat a fost instrainat de catre donatar mai inainte de deschiderea succesiunii. Mostenitorii rezervatari sunt indreptatiti a primi bunurile care alcatuiesc rezerva fara ca acestea sa fie afectate de sarcini ca uzufructul, ei trebuind sa se bucure de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate asupra lor57; -rezerva se atribuie mostenitorilor in mod global, sau colectiv. Intinderea ei se stabileste dupa numarul mostenitorilor rezervatari, dar se atribuie dupa regulile
A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1471/1973, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o2. 57 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 76o/1969/, in R. R. D. nr. 8/197o, pag. 118; D. Macovei, op. cit. pag. 159.
56

72 mostenirii legale in indiviziune. Din caracterul ei global nu se poate trage concluzia ca daca unii din mostenitorii rezervatari renunta la mostenire sau sunt nedemni, de partea lor de rezerva ar profita ceilalti mostenitori rezervatari caci, asa cu am aratat, ea se calculeaza in functie de numarul mostenitorilor care vin efectiv la mostenire. Altfel spus, cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar58. Numai sotului supravietuitor rezerva i se atribuie individual. -rezerva ca parte a mostenirii este stabilita in mod imperativ de lege. Nici defunctul si nici prezumtivii mostenitori rezervatari nu pot modifica, de pilda, intinderea rezervei cuvenita unuia sau altuia dintre mostenitorii rezervatari. Sunt, asadar, interzise orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar aduce atingere rezervei succesorale, sub sanctiunea nulitatii absolute59. Mostenitorii rezervatari nu pot nici sa o accepte si nici sa renunta la ea inainte de deschiderea mostenirii caci ar savirsi si ei astfel pacte asupra unei succesiuni viitoare lovite de nulitate absoluta 60.

2. Mostenitorii rezervatari . Potrivit prevederilor art. 841-843 C. civ. precum si ale art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944 sunt mostenitori rezervatari: -descendentii defunctului la infinit; -ascendentii privilegiati; -sotul supravietuitor. Este de observat ca fratii si surorile defunctului si descendentii lor cu toate ca fac parte din aceeasi clasa de mostenitori cu ascendentii privilegiati (clasa a II-a mixta de mostenitori)nu sunt considerati mostenitori rezervatari. Legiuitorul stabileste direct numai cota de mostenire de care defunctul poate dispune prin liberalitati, adica cotitatea disponibila si numai indirect rezerva, care reprezinta partea ce ramine desi daca se incalca rezerva prin liberalitati ea se va asigura cu prioritate prin reductiunea liberalitatilor. A. Rezerva cuvenita descendentilor. Articolul 841 C. civ. stabileste intinderea cotitatii disponibile si ipso facto intinderea rezervei in functie de numarul descendentilor. Cotitatea disponibila este de din bunurile defunctului daca acesta lasa un copil, de 1/3 din mostenire daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa trei sau mai multi copii. Rezulta asadar ca rezerva este de pentru un copil, 2/3 pentru doi copii si 3/4 pentru trei sau mai multi copii. Potrivit art.842 C. civ. in notiunea de descendenti
58 59

Fr. Deak, op. cit. pag. 34o.

A se vedea, Ph. Malaurie, op. cit. pag. 29o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1314/1994, in Dreptul nr. 7/1995, pag. 87.
60

A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2336/1972, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168

73 trebuie sa cuprindem nu numai pe cei de gradul I, adica copiii defunctului, ci si pe urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent daca sunt din casatorie, dinafara ei sau din adoptie si indiferent daca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare (in cazul descendentilor de gradul II si urmatoarele. Descendentii de care se tine seama la stabilirea rezervei. Intrucit legiuitorul vorbeste in art.841 C. civ. de copii lasati s-au nascut discutii contradictorii in doctrina cu privire la faptul daca la calculul rezervei se vor avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire sau si de cei care sunt renuntatori sau nedemeni. Parerea dominanta, pe care o consideram cea corecta, este aceea ca urmeaza a se avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire, iar nu si cei care sunt straini de aceasta, cum sunt renuntatorii si nedemnii61. Calculul rezervei cind vin la mostenire descendenti de gradul II sau urmatoarele. Atunci cind la mostenire vin descendenti de gradul I este limpede ca la calculul rezervei se va tine seama de numarul lor potrivit art.841 C. civ., iar rezerva se va impartii intre ei in cote egale. Se poate insa intimpla ca la mostenire sa vina si sau numai descendenti de grad mai indepartat, nepot sau stranepoti. Acestia pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. In cazul in care nepotii, stranepotii etc, vin la mostenire prin reprezentare se accepta in mod unanim ca rezerva se calculeaza in functie de numarul tulpinilor, adica in functie de numarul descendentilor de prim grad si nu in functie de numarul efectiv al descendentilor. De pilda, daca defunctul a avu doi copii, din care unul este predecedat, iar acesta a avut la rindul sau doi copii, acestia din urma vor veni la mostenirea bunicului lor prin reprezentarea tatalui lor predecedat. In total vom avea, asadar trei mostenitori rezervatari, dar rezerva se va cacula numai functie de cele doua tulpini, adica de mostenitorii de gradul I si de numarul efectiv al mostenitorilor rezervatari care vin la mostenire. Argumentul este acela ca nepotii il reprezinta numai pe tatal lor predecedat si nu pot lua mai mult decit ar fi luat tatal lor daca era in viata. In concret in exemplul dat rezerva va fi de 2/3 din mostenire din care 1/3 va lua fiul in viata al defunctului iar cealalta treime va reveni celor doi nepoti impreuna (art.841 C. civ.). B. Rezerva cuvenita ascendentilor priviliegiati. Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie sau din afara ei precum si din adoptie. Ei fac parte din clasa a II-a mixta de mostenitori impreuna cu fratii si surorile defunctului si descendentii acestora. Acestia din urma (colateralii privilegiati) nu sunt insa mostenitori rezervatari putind fi exeredati in totalitate de catre defunct.
A se vedea in acest sens:D. Alexandresco, op. cit. pag. 379;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3o1;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 689;C. Statescu, op. cit. pag. 198;Fr. Deak, op. cit. pag. 344-345;D. Chirica, op. cit. pag. 156;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 3o9;D. Macovei, op. cit. pag. 117-118;M. Popa, op. cit. pag. 13o;O. Capatina, Nota la incheierea nr. 243/1958 a Notariatului de Stat raionului N. Balcescu Bucuresti, in L. P. nr. 12/1958, pag. 1o9;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 613/1988, in R. R. D. Nr. 3/1989, pag. 66-67. In sens contrar:M. Eliescu, op. cit. pag. 33o-332;Mazeaud, op. cit. pag. 7o2-7o4.
61

74 Parintii defunctului vin la mostenire numai daca nu exista descendenti (clasa a I-a de mostenitori)sau acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire. Potrivit art.843 C. civ., asa cum a fost modificat prin Legea nr.134/1947, rezerva parintilor (determinata tot indirect prin stabilirea cotitatii disponibile) este de din bunurile defunctului cind vin la mostenire ambii parinti si de 1/4 cind vine numai unul din ei. C. Rezerva cuvenita sotului supravietuitor. Sotul supravietuitor este potivit Legii nr.319/1944, care reglementeaza drepturile succesorale ale acestuia, mostenitor rezervatar, iar potrivit art.2 din acest act normativ rezerva sa este de din cota sa succesorala ca mostenitor legal62. Cota succesorala a sotului supravietuitor, asa cum rezulta din art.1 din Legea nr.319/1944, difera dupa clasa de mosteenitori cu care vine in concurs, astfel ca pentru a determina rezerva sa succesorala, in toate cazurile, va trebui sa se determine pe baza de probe calitatea mostenitorilor legali si a legatarilor care nu fac parte din cele patru clase de mostenitori.63 In toate cazurile se vor avea in vedere numai mostenitorii care vin efectiv la mostenire si nu de cei renuntatori, nedemni sau exheredati.64 Asa fiind, rezerva sotului supravietuitor este de: -1/8 din mostenire cind vine in concurs cu descendentii, indiferent de numarul lor sau de gradul de rudenie cu defunctul ( din 1/4); -1/6 din mostenire cind vine in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor ( din 1/3); -1/4 din mostenire cind vine in concurs numai cu ascenedentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor ( din 1/. ). Asadar, in cazul celei de a doua clase mixte de mostenitori este diferita dupa cum sunt sau nu prezente ambele cataegorii de mostenitori care o compun; -3/8 din mostenire cind vine in concurs cu asecendentii ordinari (clasa a II-a de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a de mostenitori), indiferent de numarul lor ( din 3/4); -1/2 din mostenire cind vine in concurs cu orice alti mostenitori ai defunctului inafara de cei legali ( din 1/1). Caracterele speciale ale rezervei sotului supravietuitor. Fata de rezerva celorlalti mostenitori rezervatari, cea a sotului supravietuitor are unele particularitati: a) rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, cum este situatia in cazul celorlalti mostenitori rezervatari, ci se atribuie individual; b) rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa dintr-o cota variabila in functie de categoria de mostenitori cu care vine in concurs. Rezrva de din mostenire o are
62 63 64

A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.2ooo/1956, in C.D. 1956, vol.I, pag.313. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 518/1986, in C. D. 1986, pag. 81-82.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 337-338;Fr. Deak, op. cit. pag. 35o;Sc. Serbanescu Nota, la dec. civ. a Trib. Craiova, col. civ. nr. 3743/1957, in L. P. nr. 2/1958, pag. 116-117.

75 sotul supravietuitor numai cind nu concureaza cu nici unul din mostenitorii legali si exista liberalitati peste cotitatea disponibila iar sotul supravietuitor este in situatia de cere reductiunea liberalitailor excesive; c) rezerva sotului supravietuitor, spre deosebire de rezerva descendentilor si a ascendentilor privilegiati care sunt fractiuni din mostenire, este o fractiune din portiunea care i se cuvine ca mostenitor legal (portio legitima est portio portionis ab intestato). Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietutor cind vine in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara. Articolul 939 C. civ. prevede ca atunci cind sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara el nu poate beneficia de liberalitati din partea defunctului decit cel mult de o parte egala cu a copilului care a primit cel mai putin si in nici un caz mai mult de 1/4 din mostenire. S-a instituit astfel o cotitate disponibila speciala prin care legiuitorul a urmarit sa apere copiii dintr-o casatorie anterioara a sotului defunct fata de influientele si presiuile la care ar putea fi suspus din partea sotului din cea de a doua sau subsecventa casatorie in sensul de a-i face liberalitati in defavoarea copiilor sai. Astfel, daca la moartea lui de cujus a ramas un copil dintr-o casatorie anterioara sotul supravietuitor va putea primi prin donatie sau legat maximum cota de 1/4 din mostenire, desi cotitatea disponibila ordinara este de din mostenire. Textul legal se refera numai la donatii dar in mod unanim, atit in doctrina65 cit si in practica judiciara66 se accepta ca in notiunea de daruirefolosita de legiuitor trebuie sa includem si legatele, asadar, toate liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului sau din a doua sau subsecventa casatorie. Copiii la care se refera art.939 C. civ. Textul art.939 C. civ. se refera expres la copiii dintr-un alt maritagiu dar in prezent se admite ca el se va aplica si copiilor dinafara casatoriei, care sunt asimilati prin dispozitiile Codului familiei celor din casatorie. De asemenea textul se aplica si copiilor adoptati, cu efecte depline sau cu efecte restrinse cu conditia ca adoptia sa fie anterioara incheierii celei de a doua sau subsecvente casatorii. Pentru a li se putea aplica dispozitiile art.939 C. civ. copiii trebuie sa existe sau
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 342;Fr. Deak, op. cit. pag. 358;C. Statescu, op. cit. pag. 2o1;M. Popa, op. cit. pag. 136. 66 A se vedea, Trib. Supr. Col. civ. dec. nr. 25/1958, in J. N. nr. 4/1958, pag. 127-129; Idem, dec. civ. nr. 472/1964, in C. D. 1964, pag. 127-129, dec. civ. nr. 1486/1966, in C. D. 1966, pag. 158-162, dec. civ. nr. 15/1972, in C. D. 1972, pag. 175-177, dec. civ. Nr. 1615/1972, in R.R.D. nr.4/1973, pag. 176-176;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1414/1977, in C. D. 1977, pag. 84;Idem, dec. civ. nr. 2143/1984, in C. D. 1984, pag. 89-91;dec. civ. nr. 613/1988 in R. R. D. nr. 3/1988, pag. 66-67;Trib. Jud. Timis, dec. civ. nr. 1577/1976 in R. R. D. nr. 5/1977, pag. 68-69.
65

76 sa fie, cel putin, conceputi, la data deschiderii succesiunii. Se vor avea in vedere numai copii care vin efectiv la mostenire si nu cei renuntatori sau nedemni. Prevederile art.939 C. civ. nu se refera numai la descendentii de gradul I ai defunctului ci si la cei de gradul II si III etc. In cazul lor insa rezerva urmeaza a se stabili nu pe capete, adica dupa numarul lor, ci in functie de numarul tulpinilor, adica al descendentilor de gradul I. Determinarea cuantumului cotitatii disponibile si corelatia dintre dispozitiile art.939 C. civ. cu cele ale Legii nr.319/1944. In sistemul Codului civil, inainte de adoptarea Legii nr.319/1944, cind sotul supravietutor nu era mostenitor legal, putind fi gratificat ca orice tert in limitele cotitatii disponibile, iar in concurs cu descendentii defunctului dintr-o casatorie anterioara, in limitele cotitatii disponibile speciale, determinarea cotitatii disponibile speciale nu ridica probleme deosebite. Pentru calculul ei la numarul copiilor care veneau efectiv la mostenire, indiferent de casatoria din care proveneau, se mai aduaga o unitate (sotul supravietuitor) numar la care se impartea mostenirea. Rezultatul astfel obtinut reprezenta cotitatea disponibila speciala de care putea beneficia sotul supravietuitor prin donatii sau legate. Aceasta cotitate disponibila speciala nu putea fi mai mare decit partea copilului care a luat mai putin, care este o limita variabila, si nu putea dapasi, oricum, 1/4 din mostenire, care este o limita fixa si maxima. Daca se obtinea o diferenta peste limita cotitatii disponibile speciale, aceasta se impartea intre copii, cu conditia ca defunctul sa nu fi dispus de ea, in limita cotitatii disponibile ordinare, in favoarea unui tert67. Se pot da numeroase exemple. Astfel, daca la mostenire vin :un copil dintr-o casatorie anterioara si unul din ultima casatorie, impreuna cu sotul supravietutor, prin impartirea mostenirii la trei rezulta cota de 1/3, dar sotul supravietutor nu poate lua decit maximul de 1/4 (cotitatea disponibila speciala prev. de art.939 C. civ. ) restul de 3/4 revenind copiilor. Defunctul ar fi putut dispune, in aceasta ipoteza, in favoarea unui tert de 1/12 din mostenire care reprezinta diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala situatie in care copiii ar fi luat numai 2/3 din mostenire care reprezinta rezerva lor succesorala potrivit art.841 C. civ. Dupa intrarea in vigoare a Legii nr.319/1944 in practica judecatoreasca s-a pus problema daca art.939 C. civ. a mai ramas in vigoare, iar raspunsul a fost afirmativ intrucit ratiunile pentru care a fost instituita cotitatea disponibila speciala subzista si in prezent. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, textul legal nu a fost abrogat in mod expres prin noua lege adoptata. In privinta raportului dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara s-a precizat ca cele doua cotitati nu se cumuleaza, cotitatea disponibila speciala
A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 699-7o1; D. Chirica, op. cit. pag. 166-167;Fr. Deak, op. cit. pag. 359-36o.
67

77 imputindu-se asupra cotitatii disponibile ordinare. In consecinta cotitatea disponibila speciala fiind mai mare decit cea speciala, defunctul, dupa ce a facut liberalitati in favoarea sotului din ultima casatorie, in limita cotitatii disponibile speciale, mai poate face liberaliti si in favoarea unor terti numai pentru diferenta dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara, pentru a nu incalca rezerva copiilor. Pentru ipoteza in care defunctul a fost casatorit de mai mult de doua ori s-a exprimat parerea ca toti sotii anteriori impreuna cu sotul supravietuitor pot beneficia de liberalitati din partea defunctului numai in limitele cotitatii disponibile speciale68. Sanctiunea depasirii cotitatii disponibile speciale. In cazul incalcarii dispozitiilor art.939 C. civ. isi gasesc aplicare dispozitiile art.847 C. civ. privitoare la reductiunea liberalitatilor excesive care urmeaza a fi reduse la limita, de aceasta data, a cotitatii disponibile speciale. Dreptul de a cere reductiunea liberalitatilor ce depasesc cotitatea disponibila speciala, reglemetata de art.939 C. civ. apartine numai copiilor in favoarea carora s-a instituit aceasta cotitate disponibila. Asadar, numai copiii dinntr-o casatorie anterioara ultimei casatorii a defunctului, care vin efectiv la mostenire, vor avea calitatea de a invoca dispozitiile art.939 C. civ. Reductiunea profita indirect si copiilor din ultima casatorie a defunctului precum si colegatarilor conjunctivi cu sotul supravietuitor, dar ei nu vor putea invoca dispozitiile privind cotitatea disponibila speciala, caci aceasta nu a fost instituita in favoarea lor69. 3. Calculul rezervei si al cotitatii disponibile. Operatiile necesare pentru stabilirea masei de calcul a rezervei. Fractiunile care reprezinta rezerva si respectiv cotitatea disponibila nu se calculeaza asupra activului efectiv lasat de defunct ci asupra activului net, adica avind in vedere si liberalitatile facute de el in timpul vietii si pentru cauza de moarte . Se impune astfel reconstituirea patrimoniului sau prin calcul pe hirtie pentru a vedea care ar fi fost acesta daca defunctul nu facea liberalitati, prin acte intre vii (donatii) si pentru cauza de moarte (legate). Numai raportat la aceasta masa succesorala (mostenire inchipuita cum a fost denumita70) se va putea determina daca s-a adus atingere rezervei succesorale si se impune reductiunea liberalitatilor facute peste cotitatea disponibila. Potrivit art.849 C. civ. pentru stabilirea masei succesorale se impun a fi efectuate trei operatiuni succesive:
68 69

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 342-343;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 319.

A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. vol. IV, pag. 762;C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu, Al . Baicoianu, op. cit. pag. 7o2;M. Eliescu, op. cit. pag. 344; D.Chirica, op. cit. pag. 173. 70 M. Eliescu, op. cit. pag. 352.

78 a)stabilirea activului brut al mostenirii prin determinarea valorii bunurilor efectiv lasate de defunct la data deschiderii succesiunii: b)stabilirea activului net al mostenirii prin scaderea pasivului din activul brut al acesteia; c)reunirea fictiva, pentru calcul, la activul net al mostenirii a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. a)Stabilirea activului brut al mostenirii. Pentru stabilirea activului brut al mostenirii se impune identificarea tuturor valorilor patrimoniale pe care defunctul le avea la data deschiderii succesiunii, care, potrivit art.849 C. civ. , se vor evalua la valoarea lor din acest moment. Se includ aici drepturile reale, drepturile de creanta, chiar impotriva mostenitorilor, si cele de creatie intelectuala. In calcul vor fi cuprinse si bunurile de care defunctul a dispus prin legate sau donatii de bunuri viitoare, caci ele se afla in patrimoniul sau la data decesului. b)Stabilirea activului net al mostenirii. Activul net al mostenirii se obtine prin scaderea din activul brut a pasivului succesoral, adica a obligatiilor ce greveaza patrimoniul defunctului la momentul deschiderii mostenirii. Din modul in care este redactat art.849 C. civ. rezulta ca scaderea pasivului din activul brut al mostenirii ar urma sa se realizeze dupa reunirea fictiva, pentru calcul, a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca se admite insa ca a doua operatie care trebuie facuta este scaderea pasivului din activul brut, asadar, inainte de reunirea pentru calcul a valorii donatiilor intrucit, in cazul mostenirilor insolvabile altfel s-ar reduce sau chiar desfiinta rezerva si cotitatea disponibila. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, inversarea operatiilor fata de ordinea stabilita de art.849 C. civ. se justifica si pentru ca donatiile facute de defunct in timpul vietii au incetat sa mai formeze gajul general al creditorilor chirografari de vreme ce bunurile au fost astfel legal instrainate inainte de deschiderea succesiunii71. Pasivul este format, in principiu, din toate obligatiile defunctului existente in patrimoniul sau la data decsshiderii succesiunii, inclusiv datoriile fata de mostenitori. Se includ aici si cheltuielile de inmomintare, cele efectuate cu administarea si
A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, op. cit. pag. 7o8-7o9;M. Eliescu, op. cit. pag. 355; D. Chirica, op. cit. pag. 176;D. Macovei, op. cit. pag. 17o. Spre exemplu daca defunctul a lasat un activ brut de 1oo. ooo. ooo lei si in timpul vietii a facut donatii in valoare de 1oo. ooo. ooo lei, iar pasivul este de 2oo. ooo. ooo lei. Daca defunctul a avut un copil, a carui rezerva este, potrivit art. 841 C. civ. de din mostenire, daca am face operatiile in ordinea stabilita de art. 849 C. civ. ar insemna ca activul brut impreuna cu donatiile reprezinta exact atit cit sa se satisfaca creantele creditorilor neraminind nimic pentru asigurarea rezervei descendentului defunctului si nici pentru cotitatea disponibila. Daca in schimb se inverseaza operatiile, astfel cum am aratat, ramine un activ net de 1oo. ooo. ooo lei din care se va asigura rezerva descendentului de , restul de reprezentind cotitatea disponibila. Desigur in acest caz creditorii chirografari suporta in mod proprortional cu creantele lor pierderea de 1oo. ooo. ooo lei, dar se realizeaza principiul instituit de art. 1718 C. civ, privind gajul general al creditorilor asupra bunurilor aflate efectiv in patrimoniul defunctului la data decesului acestuia.
71

79 conservarea patrimoniului succesoral, care sunt de altfel facute in interesul comun al mostenitorilor. Nu se includ insa datoriile personale ale mostenitorilor ca taxele succesorale, onorariile etc., obligatiile care se sting la moartea celui ce lasa mostenirea, precum obligatia legala de intretinere fundamentata pe dispozitiile Codului familiei. In schimb obligatia de intretinere contractuala sau renta viagera asumata prin contract urmeaza a fi incluse in pasivul succesoral, intrucit nu se sting la moartea celui ce lasa mostenirea. c)Reunirea fictiva(pentru calcul) a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Potrivit art.849 C. civ. cotitatea disponibila si implicit rezerva succesorala se calculeaza adaugindu-se, pentru calcul (asadar fictiv si nu efectiv) la activul net al mostenirii valoarea donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Legiuitorul prevede ca reunirea se face avindu-se in vedere starea bunurilor din momentul donatiei si valoarea acestora din momentul decesului lui de cujus. Daca bunul donat a pierit in mod fortuit in intervalul de timp de la data donatiei si pina la decesul celui ce lasa mostenirea, valoarea donatiei nu se mai reuneste la activul net intrucit se apreciaza ca si in cazul in care bunul nu ar fi fost donat tot nu s-ar fi putut regasi in patrimoniul succesoral la data decshiderii mostenirii. Aceasta reunire pentru calcul priveste toate donatiile facute de defunct, indiferent de forma acestora (autentica, donatii deghizate sau indirecte, daruri manuale etc.) si indiferent daca donatia a fost facuta in favoarea unuia din mostenitori sau a unui tert. Dispozitiile legale privind asigurarea rezervei avind in carcater imperativ donatorul nu le poate excepta de la reunirea fictiva pentru calcul chiar daca donatia respectiva este scutita de raport. In cazul donatiilor cu sarcini se va tine seama de valoarea sarcinii care va fi scazuta din valoarea bunului donat72. La donatiile remuneratorii se va lua in calcul numai ceea ce depaseste valoarea serviciilor prestate, intrucit numai acea parte constituie o liberalitate propriu-zisa73. Gratuitatile la care se refera art.759 C. civ. si care se fac indeobste in indeplinirea unor indatoriri sociale nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile. In aceasta categorie intra: -cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si invatatura, chiar daca defunctul nu avea obligatia legala de intretinere fata de acea persoana, caci numai in ce priveste raportul legiuitorul limiteaza astfel de cheltuieli la cele facute in favoarea descendentilor si a sotului, numai acestia fiind obligati la raport74;
72 73 74

A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 178. A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 371.

Ibidem. In sensul ca in aceasta categorie se includ numai cheltuielile facute in favoarea descendentilor si a sotului, la fel ca in cazul raportului a se vedea C. Statescu, op. cit. pag. 2o5;D. Chirica, op. cit. pag. 179.

80 -darurile obisnuite facute la aniversari, botezuri etc;inclusiv darurile de nunta de valoare obisnuita; -cheltuielile de nunta. Nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul masei succesorale nici actele juridice cu titlu oneros decit daca ele degizeaza o donatie. Dovada deghizarii se poate face de catre mostenitorii rezervatari prin orice mijloc de proba, caci in materie de simulatie ei isi apara un drept propriu si nu unul mostenit de la d efunct, avind, asadar, calitatea de terti fata de actul simulat75. Calitatea de a cere reunirea fictiva la activul net al mostenirii a donatiilor facute de defunct o au mostenitorii defunctului dar si legatarii si donatarii gratificati de acesta76. Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila Pentru determinarea concreta a drepturilor succesorale ale celor chemati la mostenire se pune si problema asupra carei parti din mostenire se calculeaza liberalitatile facute de defunct, asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei? Regula instituita este aceea ca donatiile si legatele, cu un cuvint, liberalitatile, facute de defunct se imputa asupra cotitatii disponibile si nu a rezervei care se cuvine mostenitorilor rezervatari, iar in cazul in care i s-a adus atingere prin depasirea cotitatii disponibile se procedeaza la reductiunea liberalitatilor excesive. Aceasta regula nu comporta discutii atunci cind cei gratificati prin liberalitati sunt terti, straini de mostenire, sau sunt mostenitori, dar nerezervatari. Daca insa cei gratificati sunt mostenitori rezervatari solutiile sunt in anumite situatii diferite. Astfel atunci cind este vorba de mostenitori rezervatari, dar care renunta la mostenire, acestia sunt considerati straini de acea succesiune ca orice tert. In adevar art.752 C. civ. prevede in mod expres ca eredele care renunta la mostenire poate pastra darul sau poate cere legatul ce i s-a facut in limita cotitatii disponibile. Cu alte cuvinte donatia se socoteste asupra cotitatii disponibile, iar in ipoteza ca o depaseste atacind rezerva, acea liberalitate este supusa reductiunii pina la asigurarea rezervei. In ipoteza in care cei gratificati sunt, la rindul lor, mostenitori rezervatari si accepta mostenirea, situatia este diferite dupa cum liberalitatile sunt donatii (adica acte intre vii) sau legate (adica acte pentru cauza de moarte). In vreme ce donatiile se socotesc diferit dupa cum sunt sau nu scutite de raport, legatele se imputa intotdeauna asupra cotitatii disponibile. In cazul donatiilor scutite de raport, intrucit ele apar ca niste daruri definitive se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiei
75 76

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1243/1958, in C. D. 1958, pag. 88.

A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 349;M. Eliescu, op. cit. pag. 355;D. Chirica op. cit. pag. 179.

81 diferenta se imputa asupra rezervei donatarului77. Daca donatia trece peste limitele cotitatii disponibile, insumata cu rezerva, atunci se va proceda la reductiunea, in aceasta limita, a donatiei. In schimb donatiile nescutite de raport, care sunt considerate numai niste avansuri, in contul mostenirii, facute de defunct unora dintre mostenitorii rezervatari, nefiind daruri definitive (preciputare) sunt aduse la masa succesorala pentru a se putea realiza astfel egalitatea dintre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport. Acestia sunt descendentii defunctului si sotul supravietuitor. Donatiile se imputa mai intii asupra rezervei celor gratificati, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiilor diferenta se va imputa asupra cotitatii disponibile. Dar aceste donatii, cum s-a precizat78, de regula nu sunt facute pentru a avantaja definitiv pe unii din mostenitori . Pentru realizarea egalitatii intre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport, partea din donatie care se imputa asupra cotitatii disponibile nu profita in totalitate mostenitorului gratificat, ci doar partial, fiind supusa impartirii in parti egale intre mostenitorii rezervatari, luind in calcul si pe mostenitorul gratificat. 4. Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune. Reductiunea apare ca o sanctiune civila cu privire la donatiile si legatele facute de defunct daca prin ele se aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. Art.847 C. civ. Prevede ca liberalitatile prin acte intre vii sau prin testament, cind vor trece peste cotitatea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte. Prin reductiune aceste liberalitati devin ineficace, dar numai in masura necesara intregirii rezervei succesorale. Ea se aplica, cum am vazut, nu numai donatiilor declarate ca atare ci si celor deghizate, 79sau prezumate de legiuitor a fi deghizate, precum si legatelor al caror obiect il constituie depunerile la CEC cu clauza testamentara80. Ocrotirea rezervei succesorale, prin reductiune, se realizeaza nu numai cind liberalitatile sunt facute in favoarea unor terti, sau mostenitori nerezervatari ci si cind beneficiarii liberalitatilor sunt mostenitori rezervatari. Aceasta sanctiune nu trebuie confundata cu nulitatea caci efectele ei sunt fie caducitatea legatelor, fie rezolutiunea donatiilor considerate excesive. Ea nu are legatura cu conditiile de validitate a actelor juridice, a caror nerespectare duce la nulitate, ci sanctioneaza numai depasirea cotitatii disponibile.
77 78

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 363-364;D. Chirica, op. cit. pag. 184.

A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 713;M. Eliescu, op. cit. pag. 364-365;D. Chirica, op. cit. pag. 185. 79 A se vedea, V. Patulea, Nota la dec. civ. nr. 187/197o, in R. R. D. nr. 7/1971, pag. 1o9112;V. Neegru, Examen teoretic al practicii judiciare privind actiunea in reductiune, in R. R. D. nr. 4/1984, pag. 37-38 80 A se vedea, Gh. Brenciu, V. Panturescu, Reductibilitatea legatelor al caror obiect este constituit de depuneri de pe librete CEC asupra carora defunctul titular a prevazut clauza testamentara, in R. R. D. nr. 1/1984, pag. 16-17.

82 Problema reductiunii nu se poate, evident, pune decit dupa deschiderea succesiunii caci depasirea cotitatii disponibile se apreciaza nu in raport de data actului de liberalitate ci in raport cu aceasta data. Pina in momentul deschiderii mostenirii, mostenitorii rezervatari nu au nici un drept asupra acesteia, asteptarea lor indreptatita nu le confera nici macar dreptul de a lua masuri asiguratoare impotriva actelor care ar compromite patrimoniul celui la carui mostenire ar urma sa vina, caci si acestea ar fi pacte asupra unei succesiuni viitoare sanctionate de legiuitor81. Persoanele care pot invoca reductiunea. Art.848 C. civ. prevede ca: reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturilor82. Reductiunea fiind conceputa de legiuitor ca un mijloc de aparare a rezervei succesorale este firesc ca ea sa poata fi invocata de mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire. Enumerarea celor care pot invoca reductiunea, prin art.848 C. civ., este limitativa, alte categorii de persoane neputind face acest lucru83. Dreptul de a cere reductiunea are un caracter individual; daca sunt mai multi mostenitori rezervatari ei vor putea cere reductiunea impreuna. In cazul in care unul sau mai multi renunta la acest drept, fara a renunta la mostenire, reductiunea va avea loc numai in masura necesara intregirii rezervei celor care si- au exercitat acest drept. Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive. Problema ordinii in care va opera reductiunea liberalitatilor excesive se pune, evident, numai in ipoteza in care defunctul a facut o plurlitate de liberalitati - donatii si legate -prin care s-a depasit cotitatea disponibila. Nu are importanta daca de aceste liberalitati a beneficiat o singura persoana sau persoane diferite. Codul civil stabileste prin art.85o, 852 si 853 ordinea in care se face reductiunea avind la baza ideia ca liberalitatile cu data anterioara sunt facute din cotitatea disponibila, astfel ca vor fi mentinute, si numai daca au aceeasi data se vor reduce proportional cu valoarea lor. a) Legatele se reduc inaintea donatiilor (art.85o alin.1 C. civ.). Regula instituita de legiuitor are la baza ideia ca legatele produc efecte doar la data deschiderii succesiunii, sunt, cu alte cuvinte, ultimele liberalitati. Asadar, ele fiind cele care aduc atingere rezervei, trebuie reduse mai intii si nu donatiile care sunt anterioare si, cel
81 82

A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 283-284.

Textul se refera, in terminis numai la liberalitatile intre viidar, asa cum s-a precizat, el este aplicabil si liberalitatilor mortis cauza, intrucit alte texte cum ar fi art. 85o, 852-853 C. civ. includ neindoilenic si legatele ca fiind supuse reductiunii. A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 187;Fr. Deak, op. cit. pag. 379 A fost criticata pe buna dreptate solutia prin care s-a admis reductiunea la cererea unor colaterali privilegiati. A se vedea, P. Savu, E. Puscariu, Sc. Serbanescu, Note la dec. civ. nr. 3743/1957 a Trib. reg. Craiova, in L. P. nr. 2/1958, pag. 11o.
83

83 putin in parte, au fost facute din cotitatea disponibila. Apoi daca s-ar inversa regula ar insemna sa se aduca atingere principiului irevocabilitatii donatiilor. In adevar, daca sar reduce donatiile inaintea legatelor, practic s-ar ajunge la revocarea donatiilor anterioare lasindu-se ca legatele sa epuizeze cotitatea disponibila. In acest mod nu se revoca nici donatiile dintre soti, care sunt revocabile, dar pentru aceasta fiind necesara o clauza testamentara speciala in acest sens, intentia revocatorie neputindu-se deduce din simpla instituire de lagatari. Regula reductiunii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ astfel ca defunctul nu o poate schimba prin stipularea in testament a unei alte ordini. b) Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional (art.852 C. civ.). Legatele, atit cele universale, cit si cele cu titlu universal sau cu titlu particular, sunt supuse deodata reductiunii si proportional cu valoarea lor84. Aceasta regula are la baza ideia ca toate legatele produc efecte deodata, adica la data deschiderii mostenirii. Aceasta regula, care se intemeiaza, cum s-a spus85 pe vointa prezumata a testatorului, nu are carcater imperativ. Se permite, astfel, testatorului sa dispuna plata unor legate cu prioritate fata de altele asa incit cele preferate de defunct se vor reduce, cum rezulta din art.853 C. civ., numai daca rezerva succesorala nu va fi asigurata prin reducerea celorlalte. Vointa defunctului in acest sens se poate deduce dintr-o stipulatie expresa sau implicita dar neechivoca a acestuia. S-a admis ca si legatarii, prin intelegerea lor, pot deroga de la regula reductiunii concomitente si proportionale a legatelor86. c)Donatiile se reduc in mod succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepind cu cea mai noua (art.85o alin.2 C. civ.). Aceasta regula are la baza ideia ca donatiile mai noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca s-ar admite reductiunea in ordinea vechimii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donatiilor anterioare, prin efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibila, ceea ce este inadmisibil. Tocmai caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor ii confera caracter imperativ si regulii instituita de art.85o alin.2 C. civ., donatorul neputind stabili o alta ordine de reductiunii, nici cu prilejul incheierii contractelor de donatie si nici prin testamentul lasat. Doar daca este vorba de o donatie facuta sotului sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa se reduca inanitea altor donatii posterioare87. De asemenea s-a admis in doctrina ca in cazul insolvabilitatii unui donatar posterior se poate reduce o donatie anterioara
84 85 86

A se vedea, Trib. Supr. dec. nr. 242o/1955, in C. D. 1955, vol. I. pag. 199. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 368. A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 717;D. Chirica, op. cit. pag. A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 312;Fr. Deak, op. cit. pag. 384.

193.
87

84 pentru asigurarea rezervei succesorale88. In cazul donatiilor cu aceeasi data ele se reduc simultat si proportional cu valoarea lor. Donatorul poate stabili, in acest caz, o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor, printr-o astfel de stipulatie neaducindu-se atingere principiului irevocabilitatii donatiilor caci reductiunea necesara pentru intregirea rezervei are caracter imperativ. Daca donatiile supuse reductiunii sunt neautentice, in raporturile dintre donatari, care sunt terti unii fata de altii, data donatiei se determina in functie de data cind actul a capatat, potrivit art.1182 C. civ., data certa, evident cel mai tirziu la data mortii donatorului. Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune. Reductiunea se realizeaza la cerere si nu din oficiu89. Ea se poate realiza atit prin intelegerea intervenita intre mostenitorii rezervatari90, pe de o parte, si donatarii si legatarii beneficiari ai liberalitatilor pe de alta parte, cit si pe cale judecatoreasca. O astfel de intelegere are efectele unui contract, astfel ca nu va putea fi revocata decit tot prin acordul partilor. Ea va putea fi atacata insa, ca orice conventie, pentru motiv de nulitate absoluta sau relativa91. Reductiunea are loc pe cale judecatoreasca in cazul in care mostenitorii nu ajung la un acord, iar cel care cere reductiunea va trebui sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, ca prin liberalitatile facute s-a depasit cotitatea disponibila. In cazul in care bunurile de care defunctul a dispus prin liberalitatile supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati, cum de cele mai multe ori se intimpla in cazul donatiilor si mai rar in cazul legatelor, mostenitorii rezervatari se vor adresa instantei de judecata pe cale de actiune in reductiune. O astfel de actiune are caracterul unei actiuni patrimoniale personale, iar nu reale, astfel ca cei care sunt indreptatiti a cere reductiunea nu pot urmari bunurile ce au format obiectul liberalitatii excesive aflate in miinile tertilor subdobinditori92. Actiunea in reductiune nu poate fi exercitata decit de cel a carui rezerva a fost

A se vedea, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 679;M. Eliescu, op. cit. pag. 37o;D. Chirica, op. cit. pag. 193;Fr. Deak. op. cit. pag. 385.
89 90

88

A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1253/1989, in Dreptul nr. 4/1990, pag. 71.

Potrivit art. 82 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 notarul public avind acordul tuturor mostenitorilor poate proceda la reductiunea liberalitatilor pina la limita prevazuta de lege. Tot astfel reductiunea se poate realiza prin imparteala bunurilor prin acordul mostenitorilor potrivit art. 81 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.
91 92

A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 828/1971, in R. R. D. nr. 6/1972, pag. 166.

A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 33/1967, in C. D. 1967, pag 129, dec. nr. 2o91/1967, in R. R. D. nr. 5/1968, pag. 161.

85 incalcata prin liberalitatea ce se cere a fi redusa si profita numai acestuia93. Totusi se accepta ca cererea in reductiune va profita si celorllti mostenitori indreptatiti daca se exercita cu prilejul actiunii de partaj, dar numai in masura in care si ei se afla in termenul legal in care poate fi introdusa94. Aceasta intrucit actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani (art.3 din Decr. Nr.167/1958), iar termenul incepe sa curga, de regula, de la data deschiderii mostenirii95. Se accepta, totusi, ca in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta de existenta liberalitatii care i-a incalcat rezerva, ceea ce se intimpla de obicei cind se dovedeste ca nu a cunoscut testamentul defunctului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cind a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostrinta de liberalitatea care cere a fi redusa96. Daca mostenitorii rezervatari se afla in posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii (ceea ce se intimpla de regula in cazul legatelor) legatarii ii vor actiona in judecata pentru predarea acestora. Ei vor putea cere reductiunea in acest caz pe cale reconventionala97, cererea lor fiind si in acest caz supusa prescriptiei extinctive. Daca mostenitorul rezervatar se afla in posesia obiectului supus reductiunii nu i se poate opune prescriptia, intrucit a exercitat in fapt toate prerogativele izvorind din calitatea sa de mostenitor rezervatar98. Efectele reductiunii. In privinta efectelor reductiunii trebuie sa deosebim intre donatii si legate.
A se vedea, Trib. Supr. sect civ. dec. nr. 78o/1973, in C. D. 1973, pag. 2o2, dec. nr. 743/1985, in C. D. 1985, pag. 93-96. 94 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1119/1977, in C. D. 1977, pag. 92-95. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1457/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59-6o, dec. nr. 33/1967, cit. supra. 96 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1884/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o6, dec. nr. 1665/1976, in repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 134, dec. nr. 33o/1978, in R. R. D. nr. 8/1978, pag. 65, dec. nr. 2338/1985, in C. D. 1985, pag. 91-93, dec. nr. 743/1985, in C. D. 1985, pag. 93-96, dec. nr. 732/1986, in C. D. 1986, pag. 86-88;Trib. Jud. Hunedoara, de. civ. nr. 1o41/1978, in R. R. D. nr. 2/1979, pag. 64; trib. Jud. Maramures, dec, civ. nr. 421/1981, in R. R. D. Nr. 12/1981, pag. 1o6. 97 In acelasi sens, D. Chirica, op. cit. pag. 191;In sensul ca mostenitorii rezervatari ar putea cere reductiunea pe cale de exceptie, a se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 371;C. Statescu. op. cit. pag. 2o8, E. Safta-Romano. op. cit. pag. 336;D. Macovei, op. cit. pag. 126. Formularea in sensul ca rezervatarii este suficient, in cazul in care sunt actionati in judecata de catre legatari, sa invoce exceptia reductiunii este in adevar de natura a creia confuzii caci si atunci cind am accepta ca mostenitorii rezervatari in aceasta ipoteza invoca o exceptie de drept civil(de fond) calea procedurala de a o invoca in postura lor de piriti este tot cererea reconventionala. Pentru disticnctia dintre exceptiile de fond si exceptiile de procedura a se vedea, Alexandru Bacaci, Exceptiile de procedura in procesul civil, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, pag. 7-21. 98 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 7oo/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o6-2o7;dec. civ. nr. 732/1986, cit. supra;Fr. Deak, op. cit. pag. 387;D. Chirica, op. cit. pag. 191.
95 93

86 Efectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie totala sau partiala in functie de necesitatea intregirii rezervei pe care reductiunea o apara. Daca prin acele legate s-a epuizat intreaga cotitate disponibila ineficacitatea legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a dispus numai de o parte a cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial, proportional cu valoarea necesara intregirii rezervei. Aceasta intregire se realizeaza in natura intrucit bunurile ce formeaza obiectul legatelor se afla in patrimoniul succesoral. In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi totala sau partiala tot in functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibila total sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor. Prin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv insa numai in anumite limite, iar reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si prin echivalent. Actul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii sale, ci numai de la data deschiderii succesiunii. Astfel prin art.855 C. civ. se dispune in sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de catre donatar unor terte persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportind reductiunea numai prin echivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat din momentul deschiderii mostenirii. Actele de instrainare insa incheiate de donatar cu tertii ulterior deschiderii succesiunii vor fi desfiintare si ele pe cale de consecinta, aplicindu-se principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Apoi, potrivit art.854 C. civ. donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila numai din momentul mortii donatorului intrucit pina in acest moment el este socotit a fi proprietarul bunului ce a format obiectul donatiei99. Asa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in 100 natura astfel ca defunctul nu poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa fie vindut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din pretul astfel obtinut sau sa fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct . De asemenea nu este ingaduit ca mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma echivalentului banesc al bunului donat. Doctrina si practica judiciara au decis de asemenea ca rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate, fara sarcini, conditii sau clauze restrictive.101 Totusi se admite, prin exceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin echivalent in urmatoarele situatii:
Bine s-a observat in doctrina ca in acest caz donatarul ar trebui sa fie obligat la restituirea fructelor numai din momentul cererii de reductiune caci numai de atunci devine posesor de rea credinta al bunurilor donate. A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 389. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.76o/1969, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o6;C. S. J. sect. civ. dec. nr.1314/1994, in Dreptul nr.7/1995, pag.87. 101 A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 195;Fr. Deak. op. cit. pag. 389;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1314/1994, cit. supra.
100 99

87 a) daca donatia excesiva a fost facuta unui descendent sau sotului supravietuitor cu scutire de raport. In acest caz, potrivit art.851 C. civ. , donatarul va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia din partea ce i se cuvine ca mostenitor, daca bunurile succesorale sunt de aceeasi natura cu cele primite prin donatie; b) daca donatia a fost facuta unui succesibil fara scutire de raport si are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii este mai mica de jumatate din valoarea imobilului. In acest caz donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul compensindu-i pe ceilalti mostenitori rezervatari prin luare mai putin din celelalte bunuri din succesiune sau prin plata in bani a valorii partii din imobil supusa reductiunii (art.770 alin.2 C. civ.); c) daca donatarul a instrainat sau a grevat bunurile ce formeaza obiectul donatiei inainte de deschiderea succesiunii . Rezerva, in acest caz, se va intregii prin plata echivalentului portiunii care depaseste cotitatea disponibila (art.855 C. civ.). Asa cum am aratat mai sus, actele juridice incheiate de catre donatar inainte de deschiderea succesiunii fiind valabile si opozabile mostenitorilor rezervatari, riscul insolvabilitatii lui afecteaza rezerva lor. In cazul in care donatia a fost facuta in favoarea unui alt mostenitor rezervatar echivalentul a ceea ce dapaseste cotitatea disponibila se poate asigura prin luare mai putin din bunurile succesorale sau prin plata in bani. Daca donatarul este un mostenitor nerezervatar sau un tert contraechivalentul rezervei se asigura prin plata in bani. d) daca bunul donat a pierit din culpa donatarului acesta este obligat sa suporte reductiunea prin ecivalent banesc. Daca bunul ar fi pierit fara vreo culpa a donatarulu, i acesta nu poate fi obligat la plata ecivalentului banesc al acestuia intrucit bunul ar fi pierit oricum, chiar la donator, si deci nu ar fi putut face parte din masa succesorala; e) daca bunul donat a fost un bun fungibil si consumtibil donatarul va fi obligat la fel ca in cazul uzufructului prevazut de art.526 C. civ. la restituirea unor bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare. In toate cazurile de reductiune prin echivalent, potrivit art.849 C. civ. se va avea in vedere starea bunurilor din momentul efectuarii donatiei si valoarea lor din momentul deschiderii succesiunii.

TEST DE EVALUARE : 1. Care este cea mai important restricie a dreptului de a dispune pentru cauz de moarte? 2. n ce situaie vorbim despre cotitatea disponibil special? 3. Care este ordinea n care se reduce liberalitile excessive? 4. Ce sunt substitutiile fideicomisare si care a fost ratiunea interzicerii lor? 5. Care sunt categoriile de motenitori rezervatari?

88 T I T L U L IV TRANSMISIUNEA MOSTENIRII Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind dreptul de opiune succesoral, respectiv formele i termenul n care se exercit.

Cuvinte cheie: opiune succesoral, acceptarea motenirii, accepare pur i simpl sau sub benficiu de inventar, renunarea la motenire. Rezumat: La decesul celui care lasa mostenirea, patrimoniul sau, in cazul transmisiunii universale sau cu titlu universal, precum si bunurile determinate, in cazul transmisiunii cu titlu particular, trec asupra mostenitorilor fara nici o manifestare de vointa din partea acestora sau chiar fara stirea lor. Asa se explica ca in cazul mortii unui succesibil inainte de lichidarea mostenirii, aceasta se retransmite mostenitorilor sai tot cu titlu de mostenire. Patrimoniul succesoral nu ramine, asadar, nici un moment fara titular. Cu toate acestea art.686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine, dimpotriva orice succesibil are deschisa calea optiunii intre acceptarea acesteia, prin care isi consolideaza titlul de mostenitor si renuntarea la mostenirea la care avea vocatie, prin aceasta desfiintindu-si retroactiv titlul sau. Cu alte cuvinte, trasmisiunea patrimoniului succesoral se produce de drept, o data cu decesul celui care lasa mostenirea, care marcheaza deschiderea acesteia, dar nu este vorba de o transmisiune definitiva si obligatorie. Abia dupa exercitarea dreptului de optiune succesorala se va putea sti care dintre mostenitorii cu vocatie succesorala vor culege efectiv acea mostenire. CAPITOLUL I DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA

Sectiunea A I-a. Consideratii generale cu privire la dreptul de optiune succesorala. 1. Notiunea de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala este acel drept subiectiv nascut in persoana succesorilor odata cu decesul celui care lasa mostenirea de a alege intre acceptarea

89 mostenirii sau renuntarea la aceasta 102. Potrivit legii succesibilul are trei posibilitati dupa descshiderea mostenirii si anume: - acceptarea pura si simpla a mostenirii, situatie in care are loc confuziunea patrimoniului lui de cujus cu acela al mostenitorului acceptant, care va fi obligat sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii chiar cu propriile bunuri, asadar peste activul mostenit (ultra vires hereditatis); - acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, situatie in care confuziunea celor doua patrimonii, al defunctului si al mostenitorului, nu are loc, iar mostenitorul va raspunde pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai in limitele activului mostenit(intra vires hereditatis)103 ; - renuntarea la mostenire, cind succesibilul isi desfiinteaza cu efect retroactiv potrivit art.696 C. civ. , vocatia la acea mostenire. El nu raspunde pentru pasivul succesiunii si, evident, nu beneficiaza nici de activul ei. In acest caz mostenirea va fi culeasa de comostenitori sau de mostenitorii subsecventi. 2). Subiectele dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala apartine, din momentul deschiderii succesiunii, tuturor succesibililor defunctului, indiferent de faptul ca vocatia lor succesorala se intemeiaza pe lege sau pe testament si indiferent ca vocatia la succesiune este universala, cu titlu universal sau cu titlu particular. El trebuie exercitat in termenul de prescriptie prevazut de lege de catre toti cei cu vocatie virtuala la mostenirea lui de cujus, indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte. Desigur la mostenire nu vor veni toti cei care au acceptat-o, ci numai cei care au chemare efectiva, functie de regulile statornicite pentru mostenirea legala sau pentru cea testamentara. Daca exista mostenitori legali din mai multe clase de mostenitori, cei din clasa I-a ii vor inlatura pe cei din clasa a II-a si asa mai departe, potrivit regulii prioritatii claselor de mostenitori.104 3. Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala. Dreptul subiectiv de optiune succesorala cuprinde in sine trei posibilitati:acceptarea pura si simpla a mostenirii; acceptarea sub beneficiu de inventar si renuntarea la mostenire. Asadar, dreptul subiectiv de optiune succesorala se realizeaza printr-unul din actele juridice precizate, toate fiind insa subsumate notiunii de optiune succesorala care sintetizeaza, cum s-a spus105 fondul comun de
102 103

A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 21o;D. Chirica, op. cit. pag. 2oo.

Acceptarea mostenirii pur si simplu sau sub beneficiu de inventar are loc la fel, indiferent ca este vorba de mostenirea legala sau de cea testamentara. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 877/1978, in Repertoriu. . . , pe anii 1975-1980. 104 A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 211;D. Chirica, op. cit. pag. 2o1;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 768/1963, in L. P. nr. 1o/1963, pag. 116;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 825/1871, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 198-199. 105 C. Statescu, op. cit. pag. 212.

90 carcatere juridice al celor trei modalitati de realizare precizate. Optiunea succesorala, ca act juridic are urmatoarele caractere: a) este un act juridic unilateral, reprezentind vointa unei singure persoane. In toate cele trei ipoteze in care, cum am vazut, se poate realiza dreptul de optiune succesorala, el este un act juridic unilateral, ceea ce inseamna ca in cazul existentei mai multor succesibili el nu se poate realiza in mod colectiv, fiecare mostenitor urmind sa se pronunte individual. Actul juridic de optiune succesorala, desi unilateral, nu este un act pur personal putindu-se realiza si prin reprezentare106 -legala sau conventionala-, iar uneori cu incuviintarea autoritatii tutelare. b) este un act juridic voluntar, succesibilul avind deplina libertate sa accepte sau nu mostenirea(art.686 C. civ. ), iar in caz de acceptare sa aleaga modalitatea pe care o doreste. Nu este obligat sa justifice in nici un fel optiunea sa si nici sa raspunda pentru consecintele alegerii sale107. In cazul existentei mai multor mostenitori fiecare poate opta in mod diferit. c) este un act juridic irevocabil. Acceptarea pura si simpla a mostenirii are un caracter irevocabil absolut, iar mostenitorul in cauza nu mai poate reveni asupra ei, renuntarea ulterioara neavind nici o eficienta108. In cazul acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, mostenitorul in cauza nu poate reveni asupra acceptarii dar poate renunta la beneficiul de inventar, devenind astfel acceptant pur si simplu. daca acceptantul sub beneficiu de inventar savirseste anumite fapte culpabile, legiutorul a instituit sanctiunea decaderii lui din acest beneficiu(art.712 C. civ. ). Renuntarea la mostenire poate fi retractata in conditiile art. 7o1 C. civ., adica sa nu se fi implinit termenul de 6 luni si succesiunea sa nu fi fost acceptata pina la acel moment de ceilalti succesori. d) este un act juridic indivizibil. Aceasta inseamna ca succesibilii trebuie, fiecare in parte, sa opteze unitar, adica nu se poate accepta o parte a mostenirii si renunta la alta, sau o parte sa fie acceptata pur si simplu si alta sub beneficiu de inventar109. Caracterul indivizibil al optiunii succesorale se pastreaza si in cazul mostenirii
106 107 108

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 778/1962, in C. D. 1962, pag. 162-165. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 91.

A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1968/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2oo;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1984/1991, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992 pag. 126-128;Trib. jud. Galati, dec. civ. nr. 323/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 6o;Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 878/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 61;Trib. mun. Bucuresti, sectia a IVa civila, dec. nr. 1325/1992, in Culegere . . . , 1992, pag. 165-166;Gh. Beleiu, Nota la dec. civ. nr. 435/1969 a Trib. jud. Satu Mare, in R. R. D. nr. 11/1971;I. C. Vurdea, Nota la sent. civ. nr. 931/197o, a Jud. Ineu, in R. R. D. nr. 9/1971, pag. 136. 109 A se vedea, trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1778/196o, in C. D. 196o, pag. 241-242.

91 testamentare. Legatarii universali trebuie ori sa accepte ori sa repudieze mostenirea, nefiind posibila acceptarea numai a unor bunuri determinate din aceasta110. Regula este valabila nu numai in cazul legatelor universale si cu titlu universal ci si in cazul legatului cu titlu particular in sensul ca nu este admis sa se accepte numai o parte din bunul ce formeaza obiectul legatului, iar cealalta parte sa fie repudiata. e) este un act juridic nesusceptibil de modalitati. Actul de optiune succesorala nu poate fi afectat de termen sau conditie, fiind, asadar, un act juridic pur si simplu. f) este un act juridic declarativ de drepturi. Efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data decshiderii succesiunii, atit in ce priveste acceptarea mostenirii cit si a renuntarii, precum si a retractarii renuntarii, cind acest lucru este posibil (art.688 so 696 C. civ.). 4. Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala. Fiind un act juridc optiunea succesorala trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate impuse de lege pentru orice act juridic si anume: persoana care opteaza sa fie capabila;sa exprime un consimtamint valabil;obiectul actului sau sa fie licit si posibil. iar actul sa aiba o cauza licita si morala. La aceste elemente se adauga si respectarea formei specifice cerute de lege. Capacitatea. Actul de optiune succesorala este considerat ca fiind un act de dispozitie (art.687 C. civ. coroborat cu art.129 alin. 2 si 1o5 alin. 3 C. fam. ) si nu unul de administrare. Pentru exercitarea lui este nevoie de capacitate deplina de exercitiu111. Minorii care nu au implinit 14 ani precum si interzisii pot exercita dreptul de optiune succesorala prin reprezentantul lor legal, iar in cazul in care exista contrarietate de interese intre cel ocrotit si ocrotitor, ca in ipoteza in care ambii sunt chemati la aceeasi succesiune, se impune numirea unui curator112. Minorii care au implinit 14 ani isi exercita acest drept singuri, dar cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui. Atit in cazul acceptarii mostenirii cit si al renuntarii la aceasta este nevoie de autorizarea prealabila de catre autoritatea tutelara, de vreme ce actul de optiune este considerat un act de dispozitie (art.129 alin. 2 si art.1o5 C. fam. )113. S-a
A se vedea in acest sens, Trib. Supr. colciv. dec. nr. 335/1952, in C. D. 1952-1954, Vol. I, pag. 118. Desi art. 687 C. civ. se refera la acceptarea mostenirii, este unanim admis ca acesta se aplica si renuntarii la mostenire. A se vedea, Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 6/1959, in C. D. 1959, pag. 27-29; Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D. , 1969, pag. 153-155. 113 A se vedea, O Gidei, Este necesara incuviintarea autoritatii tutelare pentru acceptarea succesiunii de catre un minor?(I);C. Barsan, Este necesara incuviintarea. . . , (II), in R. R. D. nr. 5/1982, pag. 24-29;M. Eliescu, op. cit. pag. 93;D. Chirica, op. cit. pag. 2o4;Fr. Deak, op. cit. pag. 427;E. Safta -Romano, op. cit. pag. 76-77;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D. 1969, pag. 153-155, dec. nr. 833/1983, in C. D. 1983, pag. 84-87, dec. nr. 590/1986, in C. D. 1986, pag. 82-85.
112 111 110

92 admis, totusi, ca legatul cu titlu particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat de minorul care are capacitate de exercitiu restrinsa fara incuviintare prealabila, intrucit, in acest caz, nu-si asuma nici o obligatie114. Potrivit art.75 alin. 4 din Legea nr.36/1995 in cadrul procedurii succesorale notariale, daca exista mostenitori incapabili sau cu capacitate de exercitiu restrinsa se citeaza reprezentantul acestora si autoritatea tutelara. In cazul minorilor, fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, precum si a celor pusi sub interdictie, potrivit art.19 din Decr. nr.32/1954, acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar. Consimtamintul neviciat. Consimtamintul succesibilului care isi exercita dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privinta viciilor de consimtamint se aplica dreptul comun, tinind-se insa seama de regulile speciale prevazute in art.694 C. civ. Textul se refera numai la dol ca viciu de consimtamint in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca si violenta si eroarea, de fapt sau de drept sunt de natura a duce la anularea actului de optiune, care include, evident, si renuntarea la mostenire. Eroarea numai in masura in care a constituit cauza determinanta a actului de optiune succesorala si in masura in care este scuzabila115. Eroarea asupra emolumentului succesoral poate fi retinuta ca viciu de consimtamint numai in cazul prevazut de art.694 C. civ. si numai pentru ipoteza acceptarii mostenirii116. Obiectul actului de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala, ca orice act juridic, trebuie sa aibe, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posibil. Nu se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei succesiuni nedeschise(art. 965 C. civ. )pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit. Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala . De pilda sa aratat ca renuntarea unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care devine in acest mod singurul succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un contraechivalent banesc in schimbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere anularea ei117.
A se vedea, Tr. Ionascu, Exercitiul drepturilor civile si ocrotirea incapacitatii, in S. C. J. , 1956, pag. 74;M. Eliescu, op. cit. pag. 93;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 77. 115 A se vedea in acest sens, D. Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 266-267;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 233-234;M. Eliescu, op. cit. pag. 94-96;D. Chirica, op. cit. pag. 2o5;Fr. Deak pag. 428;A. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in R. R. D. nr. 2/1985, pag. 25-26. 116 A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 115-118;Fr. Deak. op. cit. pag. 429; I. Moroianu-Zlatescu, D. Deselnicu, Nota la dec. civ. nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucresti, sect. a IV-a civila, in R. R. D. nr. 4/1987, pag. 59-61. 117 A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 2o6.
114

93 Forma actului de optiune succesorala. Acceptarea pura si simpla a mostenirii nu necesita, ad validitatem vreo formalitate, fiind, asadar, un act juridic consensual. In schimb acceptarea sub beneficiu de inventar, precum si renuntarea la mostenire sunt acte juridice solemne, care trebuie incheiat cu respectarea cerintelor de forma prevazute in mod expres de lege. In cazul nerespectarii conditiilor de validitate a actului de optiune succesorala intervine sanctiunea nulitatii acestuia. Nerespectarea conditiilor privind capacitatea precum si viciile de consimtamint duc la nulitatea relativa a actului de optiune succesorala. In schim nerespectarea formei solemne precum si a cerintelor privind obiectul si cauza actului duc la nulitatea absoluta. Fiind anulat actul de optiune succesorala este desfiintat cu efect retroactiv, iar succesibilul in cauza va putea opta din nou cu respectarea cerintelor legale. Prescriptia dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat, asa cum rezulta din art.700 alin. 1 C. civ., modificat prin Decr. nr.73/1954 in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii. Desi textul legal vorbeste numai de dreptul de a accepta mostenirea, asa cum s-a statornicit in practica judecatoreasca in acelasi termen se va face si renuntarea la mostenire118. Termenul de prescriptie de 6 luni se aplica nu numai mostenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal, dar si legatarilor cu titlu particular. In doctrina si practica judecatoreasca exista controversa in privinta acestora din urma. Unii autori119 au sustinut ca termenul de 6 luni nu se aplica legatelor cu titlu particular, cu argumentul ca art.7oo C. civ. foloseste termenul de succesiune, care desemneaza numai transmisiunea universala sau cu titlu universal si nu transmisiunea cu titlu particular. In cazul legatelor cu titlu particular ar urma sa se aplice termenul general de presciptie din dreptul comun. Nu impartasim nici noi aceasta opinie pentru argumetele expuse in doctrina de alti autori120, care sustin pe buna dreptate ca este inacceptabil ca pentru unii mostenitori sa se aplice termenul de 6 luni prevazut de art. 7oo C. civ. , iar pentru altii termenul general de presciptie din dreptul comun. In
A se vedea, Trib. Supr. , in complet de 7 judecatori, dec. nr. 2/1973, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 197-198. 119 A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 1o7;St. Carpenaru, op. cit. pag. 492;C. Statescu, op. cit. pag. 215;M. Costin, Principiul prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala, in Contributia practicii judecatoresti la desvoltarea principiilor dreptului civil roman, de A. Ionascu, M. Muresan, M. Costin, C. Surdu, Editura Academiei, Bucuresti, 1973, pag, 1982o3;Camelia Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, Veronica Stoica, Mostenirea testamentara. Transmisiunea si imparteala mostenirii, Editura Proarcadia, Bucuresti, pag. 124; E. SaftaRomano, op. cit. pag. 86-87. Pentru practica judecatoreasca care consacra aceeasi opinie, a se vedea, Trib. Supr. Sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 155-16o, dec. nr. 353/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o1;dec. nr. 1984/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 19691975, pag. 2o2, dec. nr. 1243/1974, in C. D. 1974, pag. 158-16o, dec. nr. 94/198o, in C. D. 198o, pag. 88-89. 120 A se vedea, M. Ionescu, Nota, la dec. civ. 428o/1955, in L. P. nr. 7/1956, pag. 884; D. Chirica, op. cit. pag. 21o-211;Fr. Deak, op. cit. pag. 443-444.
118

94 adevar, termenul de succesiunefolosit de textul legal mai sus amintit cuprinde in sine nu numai transmisiunea universala sau cu titlu universal ci si pe aceea cu titlu particular. Apoi, daca s-ar accepta teza ca legatul cu titlu particular nu trebuie acceptat in termenul de prescriptie de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ., ar insemna ca actiunea in revendicarea bunurilor individual determinate, care fac obiectul legatului, de la succesori ori de la tertii care le detin, ar putea fi exercitata oricind, caci dreptul de proprietate este imprescriptibil extinctiv, atit de catre legatari cit si de catre mostenitorii sai si chiar fara ca legatarul sa-si fi manifestat in vreun fel intentia de a primi legatul. Or, este inadmisibil ca o persoana sa primeasca ceva fara sa-si fi manifestat vointa in acest sens. La aceasta se adauga argumentul ca in acest fel s-ar mentine timp indelungat o stare de incertitudine in privinta bunurilor succesorale, ceea ce nu este de dorit121. Art.686 C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire, iar acest text legal vizeaza neindoilenic si transmisiunile cu titlu particular, ceea ce inseamna ca si legatarul cu titlu particular trebuie sa-si exercite dreptul de optiune in termenul de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ. Apoi trebuie avut in vedere si faptul ca uneori legatul cu titlu particular poate fi cu sarcina si nu poate fi consolidat in patrimoniul legatarului fara ca acesta sa-l fi acceptat122. Acceptarea legatelor cu titlu particular nu trebuie confundata cu executarea lor. In termenul general de prescriptie se stinge nu dreptul de a accepta legatele cu titlu particular ci dreptul de a cere executarea lor123.

121 122 123

A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 21o-211. Fr. Deak, op. cit. pag. 445. D. Chirica, op. cit. pag. 211.

95 Termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de optiune succesorala incepe sa curga din momentul deschiderii succesiunii1, adica data mortii celui care lasa mostenirea, indiferent de data la care s-a facut inscrierea decesului in registrul de stare civila. Imprejurarea ca succesibilul afla mai tirziu de moartea celui care lasa mostenirea nu are influienta asupra momentului de la care incepe sa curga termenul de 6 luni de optiune succesorala si nici faptul ca succesibilul locuieste in alta localitate, in tara sau in strainatate2. Imprejurarea ca succesibilul a luat cunostinta mai tirziu de faptul deschiderii mostenirii si din aceasta cauza a pierdut termenul de prescriptie poate constitui un motiv temeinic pentru care sa ceara repunerea sa in termen de catre instanta de judecata. Nu sunt de natura sa modifice data de la care curge termenul de prescriptie nici imprejurarea ca unele bunuri sunt aduse ulterior la masa succesorala sau aceea ca drepturile defunctului nu sunt precizate sau individualizate la data decesului3. Termenul de 6 luni prevazut de lege pentru optiunea succesorala a fost apreciat ca fiind suficient pentru ca acestia sa cunoasca cu exactitate atit numarul si calitatea celor chemati la mostenire, cit si intinderea masei succesorale, precum si pasivul succesoral, astfel incit sa se poata pronunta in cunostinta de cauza4. Efectele implinirii termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala. Implinirea termenului de 6 luni prevazut de art.7oo C. civ., fara ca succesibilul sa fi exercitat dreptul de optiune, face ca acesta sa fie considerat strain de mostenire;dreptul sau de a accepta succesiunea s-a stins, odata cu el stingindu-se, retroactiv, si titlul sau de mostenitor. Desi unii autori echivaleaza neacceptarea mostenirii cu renuntarea tacita la aceasta5, cele doua situatii nu trebuie confundate. Astfel in vreme ce succesorul care nu a acceptat mostenirea in termen poate beneficia de repunere in termen, cum am vazut, renuntatorul nu are aceasta posibilitate. Apoi, asa cum am aratat mai sus, cei care nu au acceptat mostenirea in termen sunt repusi de drept in termen in conditiile Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 112/1995 si ale Legii nr. 1o/2oo1, pe cind in cazul renuntatorilor acest lucru nu este valabil. Stingerea titlului de succesor ca urmare a implinii termenului de prescriptie are un carcater absolut, in sensul ca produce efecte erga omnes, putind fi invocata, la fel
A se vedea, Trib. Supr. dec. nr. 858/1962, in Repertoriu. . . . , pe anii 1952-1969, pag. 445. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1413/1973, in R. R. D. nr. 12/1973, pag. 156-157, dec. nr. 213/1987, in R. R. D. nr. 1o/1987, pag. 74-75.
2 3 4 1

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1387/1957, in C. D. 1957, pag. 169.

A se vedea, Trib. Supr. in compunerea prev. de art. 39 alin. 2 si 3 din Legea nr. 58/1968, dec. nr. 2/1973, in repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 197-198.
5

A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 283;D. Chirica, op. cit. pag.

217.

96 ca si renuntarea la succesiune, de orice persoana interesata, cum sunt ceilalti mostenitori, mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii si debitorii succesiunii. Sectiunea a II-a. Acceptarea mostenirii. Prin acceptarea mostenirii se intelege actul sau faptul juridic unilateral prin care succesibilul isi consolideaza definitiv calitatea de mostenitor al defunctului6. Transmisiunea succesorala opereaza la data deschiderii mostenirii, moment care marcheaza, cum am vazut, curgerea termenului de prescriptie in vederea acceptarii sau nu a mostenirii. Prin acceptarea mostenirii succesibilul, asadar, isi consolideaza numai dreptul transmis prin faptul mortii celui care lasa mostenirea. Potrivit art. 685 C. civ. acceptarea mostenirii poate fi pura si simpla sau sub beneficiu de inventar. 1. Acceptarea pura si simpla a mostenirii. Prin acceptarea pura si simpla a mostenirii succesibilul isi insuseste neconditionat calitatea de mostenitor, avind loc confuziunea patrimoniului sau personal cu acela al defunctului. In aceste conditii succesibilul raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii peste limitele patrimoniului succesoral (ultra vires hereditatis) insa numai proportional cu cota ce i se cuvine din succesiune. Acceptarea pura si simpla este de doua feluri, voluntara, cind este rezultatul manifestarii libere de vointa a succesibilului si fortata, cind este rezultatul savirsirii unor fapte culpabile de catre succesor. fiind astfel o sanctiune prevazuta de lege pentru acestea. Le vom analiza pe rind. A. Acceptarea pura si simpla voluntara. Potrivit art. 689 C. civ. acceptarea pura si simpla voluntara poate fi, la rindul ei, expresa sau tacita. a) Acceptarea voluntara expresa. Potrivit art.689 C. civ. fraza a doua, acceptarea este expresa cind rezulta dintr-un inscris autentic sau privat. O declaratie verbala in acest sens, chiar daca da expresie vointei succesibilului de a accepta mostenirea, nu are valoarea unei acceptari. Asadar, se poate spune ca acceptarea expresa este un act formal, dar nu solemn. S-a argumentat in acest sens ca legiuitorul, prin interzicerea acceptarii exprese orale a voit sa-l fereasca pe succesibil de consecintele unui cuvint rostit la intimplare si de asemenea pentru a evita dovada cu martori, care poate fi echivoca 7. Nu exista probleme cind este vorba de o declaratie clara, data la notar in sensul acceptarii mostenirii, numai ca insusire calitatii de mostenitor se poate face si prin inscrisuri din care aceasta vointa a succesibilului nu rezulta direct sau care nu au fost facute neaparat in acest scop, cind, asadar, se pune problema interpretarii acestora. Sa spus ca acceptarea poate rezulta si dintr-o scrisoare simpla din care sa rezulte insa
6 7

D. Chirica, op. cit. pag. 218;Fr. Deak, op. cit. pag. 456. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 122.

97 vointa neechivoca a succesibilului de a accepta mostenirea, cu conditia ca aceasta sa nu aibe un caracter strict confidential8. Constituie acte de acceptare a mostenirii si diferitele cereri adresate instantelor judecatoresti, notarului public sau organelor admnistratiei de stat pentru solutionarea unor chestiuni care privesc mostenirea. b) Acceptarea voluntara tacita. Potrivit art.689 C. civ. , fraza a treia, acceptarea este tacita cind mostenitorul face un act pe care nu l-ar savirsi decit in calitatea sa de erede si care lasa sa se inteleaga, neindoielnic, intentia sa de acceptare. Este vorba, asadar, nu de o exprimare directa din partea succesibilului, de acceptare a mostenirii, ci de una subinteleasa din actele si faptele pe care le savirseste, care acrediteaza o atare concluzie. Concluzia trebuie insa sa fie neechivoca, caci actele echivoce nu pot constitui o acceptare valabila a mostenirii9. In privinta actelor care echivaleaza cu o acceptare tacita, trebuie sa distingem intre actele de conservare, ingrijire si administrare provizorie, pe de o parte, si actele de dispozitie si administrare definitiva, pe de alta parte. . Art.69o C. civ. prevede ca actele de conservare, ingrijire si admnistrare provizorie nu sunt acte de acceptare a mostenirii, daca cel care le face nu a luat titlul sau calitatea de erede. In schimb, potrivit art 691 C. civ., actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale, chiar renuntarea, in anumite conditii, asa cum vom vedea, constituie acte de acceptare a mostenirii. In fine, legiuitorul se mai refera expres prin art.7o7 C. civ. la faptul ca daca unele bunuri din succesiune sunt supuse stricaciunii sau a caror conservare ar fi prea oneroasa, succesibilul poate lua autorizarea justitiei pentru a le vinde prin licitatie publica, insa acest fapt, precizeaza textul legal, nu constituie o acceptare a mostenirii. Pornind de la aceste prevederi legale, practica judecatoreasca si doctrina au cautat sa determine, in diferite contexte si nuantari, care anume fapte materiale si acte juridice savirsite de un succesibil au echivalenta unei acceptari tacite a mostenirii. In privinta actelor de conservare s-a precizat ca acestea fiind acelea care au ca scop pastrarea sau impiedicarea deteriorarii unui bun sau a unui patrimoniu, ele, chiar facute de succesibil, nu au valoarea unei acceptari tacite. Astfel de acte sunt:punerea si ridicarea pecetilor; intocmirea inventarului;luarea unei inscriptii ipotecare; reinoirea sau inscrierea unei ipoteci neiscrise de defunct;intreruperea unei prescriptii;emiterea unui comandament sau a unei somatii pentru o creanta datorata succesiunii;efectuarea unor reparatii urgente;incasarea unor sume datorate succesiunii, exercitarea unor actiuni posesorii cu privire la un bun succesoral etc.10 Actele materiale de ingrijire, ca mutarea vremelnica a succesibilului intr-un imobil succesoral pentru a-i asigura pastrarea in bune conditii nu constituie o
8

A se vedea. C. Statescu, op. cit. pag. 219;DChirica, op. cit. pag. 219;Fr. Deak, op. cit. pag.

457.

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 768/1963, in J. N. nr. 1o/1964, pag. 116;C. S. J. Sect. civ. dec. nr. 2193/199o, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 114-116 10 A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 219-22o;D. Chirica, op. cit. pag. 22o;Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o92/1983, in R. R. D. nr. 3/1984, pag. 72.

98 acceptare a mostenirii11, nici luarea din patrimoniul succesoral a unor obiecte care constituie amintiri de familie, fotografii, bibelouri sau a unui bun de valoare cu totul redusa. De asemenea nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii nici preluarea de catre succesibil a cheilor casei sau dulapurilor, a hirtiilor de valoare pentru a le conserva sau reparatiile urgente efectuate la unele bunuri succesorale12. Primirea ca zestre in timpul vietii de la parinte si stapinirea bunurilor dupa moartea acestuia nu constituie o acceptare tacita a mostenirii, chiar daca donatia s-a facut fara scutire de raport13, intrucit acceptarea donatiei s-a facut inainte de deschiderea mostenirii, asadar, inainte de nasterea dreptului de optiune succesorala. Actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale efectuate de catre succesibil sunt, in principiu, considerate ca acte de acceptare tacita a mostenirii. Intrucit si in cazul lor conteaza intentia succesibilului care trebuie desprinsa din ele, si nu actul in sine14, chiar daca un astfel de act nu este valid, neproducind efectele sale specifice, el poate fi considerat ca act de acceptare a mostenirii. Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca au fost considerate ca exprimind vointa de acceptare tacita a mostenirii, actele de instrainare, fie onerosae, fie gratuite, a bunurilor singulare din mostenire, precum si constituirea unor drepturi reale ca servituti, uzufruct, ipoteca, gaj etc. , asupra unor bunuri succesorale, sau renuntarea la un drept, incheierea unui antecontract de vinzare- cumparare a unui imobil din masa succesorala, chiar daca ulterior actul de instrainare propriu-zisa nu sa mai incheiat, valorificarea unor drepturi de natura intelectuala privind o opera a defunctului15. In ce priveste actul renuntarii la mostenire, potrivit art. 691 C. civ. constituie acte de acceptare tacita urmatoarele acte: - renuntarea chiar gratuita in folosul unuia sau a mai multor coerezi;
11 12

A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o92, citata supra.

A se vedea, Trib. jud. Tulcea, dec. civ. nr. 11o/1975, in R. R. D. nr. 11/1976, pag. 62; Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 849/1977, in R. R. D. nr. 12/1977, pag. 49;Trib. jud. Suceava, dec. nr. 83o/1983, in R. R. D. nr. 1/1984, pag. 59. 13 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 61/1972, citata de I. Mihuta, in Probleme de drept din practica Tribunalului Suprem, sectia civila, in R. R. D. nr. 12/1973, pag. 118; N. Rosu, S, Lazar, Nota critica la dec. civ. nr. 644/1973, a Trib. Jud. Vrancea, in R. R. D. nr. 2/1975, pag. 51-52. 14 Instrainarea unui bun din masa succesorala, de catre succcesibilul care credea gresit ca bunul este proprietatea sa, nu echivaleaza cu acceptarea tacita a mostenirii. Daca insa bunul nu era al celui care lasa mostenirea, ci acesta il detinea numai cu titlu precar (depozit, locatiune etc. )iar succesibilul dispune de el cu convingerea ca bunul face parte din mostenire, se va considera ca el a acceptat tacit mostenirea. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 126. A se vedea, Trib. Jud. Salaj, dec. civ. nr. 82/1986, in R. R. D. nr. 8/1986, pag. 74;Notariatul de stat al rai. T. Vladimirescu, incheierea succesorala nr. 324/1958, in L. P. nr. 7/1958, pag. 117.
15

99 - renuntarea in folosul tutror coerezilor ssi cind renuntatorul primeste pretul renuntarii. Acceptarea pura si simpla fortata. Cu toate ca, in principiu, mostenitorii sunt liberi sa opteze in privinta unei mosteniri in sensul de a o accepta sau dimpotriva, de a renunta la ea, precum si a formei de acceptare, pur si smplu sau sub beneficu de inventar, legiuitorul reglementeaza doua cazuri in care aceasta libertate nu exista, in anumite conditii precizate de art.7o3 si 712 C. civ. , mostenitorii in cauza fiind considerati ca acceptati pur si simplu ai acelei mosteniri. Art.7o3 C. civ. prevede ca mostenitorii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri dintr-o succesiune, nu se mai pot lepada de aceasta, cu toata renuntarea lor, ci ramin mostenitori si nici nu pot lua parte din acele lucruri pe care le-au ascuns sau leau dat la o parte. Iar art.712 C. civ. prevede ca mostenitorul care cu stiinta si rea credinta a ascuns si n-a trecut in inventar unele obiecte din mostenire, nu poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar. Este vorba, in aceste ipoteze, de o acceptare pura si simpla fortata, care apare ca o exceptie de la carcaterul voluntar al optiunii succesorale. Sustragerea sau ascuderea de bunuri dintr-o succesiune pentru a beneficia singur de ele, din partea unui succesibil, nu sunt considerate ca acte care ar avea drept efect acceptarea tacita pura si simpla a mostenirii, ci numai ca delicte civile care atrag dupa ele pedeapsa civila a acceptarii pure si simple a acelei mosteniri precum si celelalte consecinte prevazute de lege16. Conditiile cerute de lege pentru acceptarea fortata a mostenirii. Pentru aplicarea sanctiunii acceptarii fortate a mosteenirii se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii: a) existenta elementului obiectiv de ascundere sau dare la o parte, ori de nedeclarare la inventar a unor bunuri din succesiune de catre un succesibil. b) existenta intentiei de a frauda pe ceilalti mostenitori(elementul subiectiv). Pentru a produce consecintele prevazute de art. 7o3 si 712 C. civ. faptele succesibilului trebuie sa fie savirsite cu intentie frauduloasa de a-i pagubi pe ceilalti mostenitori sau pe creditorii succesiunii. c) faptele frauduloase sa fie de natura a pagubi alte persoane. Aplicarea sanctiunilor prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. isi are justificare numai in masura in care actele eredelui sunt de natura a duce, cum am arata, atingere drepturilor succesorale ale celorlalti mostenitori sau intereselor legale ale creditorilor succesiunii. Asa fiind, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care faptele sunt savirsite de catre succesibilul care are drepturi exclusive asupra acelei succesiuni17.
A se vedea, M. Eliesu, op. cit. pag. 13o-131. Nu are importanta daca faptele de sustragere sau ascundere de bunuri imbraca caracter penal. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 252o/1989, in Dreptul nr. 8/199o, pag. 79. A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. vol. III, pag. 329;D. Chirica, op. cit. pag. 229; Fr. Deak, op. cit. pag. 474.
17 16

100 d) Autorul faptelor ilicite trebuie sa aiba calitatea de mostenitor legal, legatar universal sau cu titlu universal si sa lucreze cu discernamint. Asa cum am aratat mai sus legatarului cu titlu particular nu i se aplica sanctiunile prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. daca bunurile insusite formau obiectul legatului sau si deci ii reveneau in mod exclusiv. Efectele incalcarii art.7o3 si 712 C. civ. Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, incalcarea prevedrilor legale mentionte atrage doua sanctiuni: - mostenitorul vinovat este considerat ca a acceptat pur si simplu mostenirea, neputind sa o accepte sub beneficu de inventar si nici sa renunte la ea; si - mostenitorul vinovat nu poate primi nimic din bunurile sustrase sau dosite. Asadar, mostenitorul vinovat, fiind considerat ca acceptant pur si simplu a mostenirii va raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii si cu propriile bunuri(ultra vires hereditatis), in proprotie cu cota sa de mostenire. Sanctiunea intervine nu numai cind succesorul nu si-a manifestat in nici un mod optiunea, dar si atunci cind a acceptata-o sub beneficu de inventar, beneficiu care se pierde ca urmare a sanctiunii aplicate. Sanctiunea se aplica si atunci cind mostenitorul a renuntat anterior la mostenire, dar mostenirea nu a fost acceptata de ceilalti msotenitori, cu alte cuvinte atita timp cit renuntarea nu este irevocabila18. Succesibilul vinovat neputind primi nmic din bunurile dosite sau sustrase acestea urmeaza a se imparti intre ceilalti mostenitori, potrivit cotelor ce li se cuvin din acea mostenire. Raspunderea sa fata de creditori, cum am precizat mai sus, se mentine proprotional cu cota din succesiune ce i s-ar fi cuvenit daca nu ar fi comis faptele ilicite care au atras sanctiunea. In fine, in doctrina s-a precizat ca dispozitiile art.7o3 si 712 C. civ. nu au carcater imperativ, astfel ca cei interesati a invoca aceste prevederi pot renunta la aplicarea sanctiunilor pe care le prevad iertindu-i, asadar, pe faptuitori19. 2. Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii. Acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, reglementata de art.7o4-723 C. civ., este o varianta, considerata intermendiara, de optiune, intre acceptarea pura si simpla si renuntarea la mostenire. In cazul ei mostenitorul accepta total, definitiv si neconditionat activul mostenirii, dar in ce priveste pasivul, acesta este limitat numai la activul mostenit. Succesibilul isi insuseste calitatea de mostenitor, dar intelege sa raspunda de pasivul succesoral numai cu bunurile mostenite. In acest caz nu are loc acea confuziune intre patrimoniul defunctului si cel al mostenitorului ca in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii. Scopul mostenitorului este tocmai acela de a evita plata unor datorii si sarcini ale succesiunii care ar excede activului succesoral cu propriile bunuri. Tocmai de aceea se recurge la aceasta modalitate de acceptare a
A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 293, M. Eliescu, op. cit. pag. 13o;C. Statescu, op. cit. pag. 221;D. Chirica op. cit. pag. 23o. Contra. D. Alexandresco, op. cit. vol. III, pag. 329. 19 A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 131;D. Chirica, op. cit. pag. 23o.
18

101 mostenirii atunci cind exista indoieli cu privire la solvabilitatea actuala sau viitoare a patrimoniului succesoral. Cu toate ca prezinta avantaje incontestabile, acceptarea sub beneficiu de inventar este mai rar intilnita in practica, intrucit este un act expres si solemn, care impune unele formalitati si cheltuieli in plus, ca, de pilda, efectuarea inventarului si evaluarea provizorie a bunurilor care atrage plata taxelor de timbru asupra succesiunii (art.71 din Legea nr.36/1995). Evident si acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar este facultativa, mostenitorii avind dreptul, nu si obligatia de a accepta intr-o forma sau alta mostenirea. Exista insa reglementate doua exceptii de la caracterul facultativ al acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, cind ea devine obligatorie si anume: - in cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, cind ca o masura de ocrotire a acestora legiuitorul dispune (art.19 din Decretul nr.32/1954) ca acceptarea mostenirii se face, in cazul lor, intotdeauna sub beficiu de inventar; - in cazul succesibilului decedat inainte de a exercita dreptul de optiune succesorala, retransmis astfel prin mostenire succesorilor sai, care nu se inteleg asupra modalitatii de optiune, cind, potrivit art. 693 C. civ. , succesiunea se va accepta, obligatoriu, sub beneficiu de inventar20. In cazul in care exista o pluralitate de succesori, iar unii accepta mostenirea pur si simplu, iar altii sub beneficiu de inventar, cei care au acceptat-o pur si simplu vor raspunde nelimitat (ultra vires hereditatis) de datoriile succesiunii, in functie de cota care le revine din pasiv, iar cei care au acceptat -o sub beneficiu de inventar, vor raspunde numai in limita activului mostenit(intra vires hereditatis)21. Conditiile cerute de lege pentru acceptarea sub beneficiu de inventar. Asa cum am precizat mai sus, acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic expres si solemn, astfel ca potrivit art.7o4 C. civ., art.76 alin. 3-4 din Legea nr.36/1995 si art.45, 8o-81 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995, pentru validitatea si opozabilitatea ei sunt necesare unele formalitati, si anume: - declaratie expresa a succesibilului, data in fata notarului public, in sensul ca accepta mostenirea sub beneficiu de inventar22. Nu este valabila in acest sens o declaratie sub semnatura privata, dar care nu a fost data in fata notarului public. O
In cazul mostenirii vacante, precizam ca statul nu este obligat sa faca o acceptare sub beneficiu de inventar a mostenirii, intrucit, oricum, el nu raspunde pentru datorii decit in limita activului succesoral.
21 22 20

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 155.

S-a exprimat si opinia potrivit careia legatarii universali si cei cu titlu universal nu au obligatia de a face declaratia expresa in fata notarului, fiind suficient inventarul succesiunii. A se vedea in acest sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3oo-3o1.

102 astfel de declaratie poate constitui insa o acceptare pura si simla a mostenirii. Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si cele cu capacitate de exercitiu restrinsa nu trebuie sa faca, obligatoriu, aceasta declaratie, intrucit ele se bucura de beneficiul de inventar in virtutea legii, daca accepta mostenirea si exista inventarul corespunzator. La momentul dobindirii sau redobindirii capacitatii de exercitiu aceste persoane trebuie sa dea declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar, altfel pierd beneficiul acestei forme de acceptare a mostenirii. - declaratia de acceptare sub beneficu de inventar trebuie inregistrata in registrul pentru renuntatori de la biroul notarial competent. Lipsa acestei inregistrari face ca acceptarea sub beneficiu de inventar sa nu fie opozabila tertilor(creditorilor succesiunii si creditorilor personali ai succesibilului (art.8o alin. 1 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995). - inventarul fidel si exact al bunurilor succesorale, facut, fie inainte, fie dupa declaratia data in fata notarului public (art.7o5 C. civ. ). Daca declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar nu este insotita si de inventarul cerut de lege, efectele specifice acestei forme de optiune succesorala nu se produc23. Efectele acceptarii sub beneficiu de inventar. Acceptind mostenirea sub beneficu de inventar, mostenitorul devine in mod definitiv si irevocabil titular al patrimoniului succesoral si proprietar al bunurilor ce acesta cuprinde . In acest mod el si-a consolidat titlul de mostenitor si transmisiunea succesorala, retroactiv, caci punctul originar al acesteia sa afla in momentul deschiderii succesiunii. Fiind titular al activului net din patrimoniul succesoral, el poate incheia acte juridice cu privire la acesta, poate cere sistarea indiviziunii, fiind considerat coproprietar care beneficiaza de efectul declarativ al partajului24;poate cere reductiunea liberalitatilor excesive, de asemenea raportul donatiilor, precum poate fi obligat el insusi la raport, daca este sot supravaietuitor, in concurs cu descendentii, sau descendent al defunctului. In caz de deces patrimoniul astfel dobindit se transmite propriilor mostenitori. Toate aceste efecte se produc, asa cum vazut, si in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, insa acceptarea sub beneficiu de inventar produce, potrivit art.713 C. civ. si anumite efecte specifice. In primul rind mostenitorul beneficiar raspunde pentru pasivul succesoral numai in limita activului (intra vires hereditatis) si numai cu bunurile ce provin din succesiune (cum viribus), propriile bunuri neputind fi urmarite de catre creditori. Potrivit art.713 alin. 1 C. civ., mostenitorul beneficiar poate, pentru a se elibera de sarcina lichidarii pasivului succesoral si de admnistrare a patrimoniului dobindit prin mostenire, sa predea toate bunurile provenite din succesiune creditorilor sau legatarilor. El isi pastreaza si in aceasta ipoteza calitatea de mostenitor si proprietar al bunurilor succesorale, astfel ca ce ramine dupa indestularea creditorilor si predarea
23 24

A se vedea in acest sens, C. S. J. , sect. civ. dec. nr. 1290/1991, cit. supra. A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 495.

103 legatelor cu titlu particular i se cuvine de drept. Asupra abandonarii bunurilor succesorale, mostenitorul beneficiar poate reveni oricind, reluind astfel posesia bunurilor si sarcina administrarii lor. In al doilea rind, prin acceptarea beneficiara a mostenirii se impiedica confuziunea patrimoniului succesoral cu cel al succesibilului, specifica acceptarii pure si simple, fiecare patrimoniu pastrindu-si individualitatea, astfel ca are loc o asa numita saparatie de patrimonii. Aceasta se deosebeste de separatia de patrimonii, reglementata de art.781 C. civ. , intrucit aceasta din urma profita numai creditorilor succesiunii, care au cerut-o, pe cind cea rezultata din acceptarea beneficiara produce efecte fata de toti creditorii mostenirii si legatari, precum si fata de insusi succesibilul acceptant si creditorii sai personali. Din imprejurarea ca cele doua patrimonii ramin distincte rezulta unele consecinte: - in raport cu patrimoniul succesoral mostenit, succesibilul beneficiar este considerat un tert, in cazul vinzarii bunurilor la licitatie, el putind adjudeca aceste bunuri ca titular al propriului patrimoniu; - mostenitorul beneficiar are dreptul sa dobindeasca, ca titular al propriului patrimoniu, drepturi si obligatii noi fata de patrimoniul mostenit. Poate dobindi prin cesiune creante impotriva patrimoniului succesoral de la terti. Daca el suporta din starea sa unele datorii ale succesiunii se subroga, potrivit art.1108 pct. 4 C. civ. , in drepturile creditorului platit. Asa cum am precizat mai sus, daca ramine administrator al patrimoniului succesoral si isi asuma raspunderea potrivit art.714-715 C. civ. , raspunde si cu propriul patrimoniu in fata creditorilor succesiunii; - creditorii succesiunii nu vor putea invoca fata de mostenitorul beneficiar exceptiile personale pe care le-ar fi putut ridica fata de de cujus, intrucit el actioneaza in numele propriului patrimoniu; - in cazul vinzarii bunurilor succesorale, din pretul incasat, vor fi platiti cu preferinta creditorii succesiunii si legatarii . Creditorii persoanli ai mostenitorului benefciar vor avea dreptul sa urmareasca numai valorile ramase dupa lichidarea pasivului succesoral; - neavind loc confuziunea dintre cele doua patrimonii, nici datoriile mostenitorului beneficiar fata de de cujus nu se sting prin confuziune. Creantele reciproce insa pot fi compensate. Nu se consolideaza prin confuziune nici drepturile reale in cazul dezmembramintelor dreptului de proprietate sau al drepturilor reale accesorii25. Incetarea beneficiului de inventar are loc prin renuntarea mostenitorului la beneficul de inventar si prin decaderea lui din acest beneficiu. Renuntarea la beneficiul de inventar este permisa oricind, cu exceptia minorilor si a celor pusi sub interdictie. Renuntarea poate fi nu numai expresa, dar si
25

A se vedea pentru amanunte Fr. Deak, op. cit. pag. 496-497

104 tacita, aceasta din urma putind fi dedusa din unele acte juridice sau materiale care indirect exprima intentia de renuntare la beneficul de inventar. Decaderea din beneficiul de inventar are loc daca: a)succesorul a ascuns obiecte ale succesiunii sau a omis cu rea credinta unele bunuri apartinind succesiunii din inventarul acesteia (art.703, 712 C. civ); b)succesorul a vindut mobile sau imobile ale succesiunii cu incalcarea prevederilor legale (art.716, 717 C, civ.). 3. Renuntarea la succesiune. Renuntarea la mostenire este manifestarea unilaterala, solemna si expresa de vointa a succesibilului in sensul ca nu intelege (renunta) sa-si consolideze drepturile sale la mostenire pe care vocatia sa succesorala i le confera. Dreptul de a renunta la mostenire apartine tuturor mostenitorilor, rezervatari sau nerezervatari, legali sau testamentari. Ea este reglementata de art.6957o3 C. civ. Conditii de valabilitate pentru renuntarea la mostenire. a) Conditii de forma. Asa cum rezulta din chiar definitia data renuntarii la mostenire, ea este un act juridic solemn. Potrivit art.76 alin.3 si 4 din Legea nr.36/1995, art.45 si 8o din Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr.36/1995, renuntarea se face prin declaratie scrisa data in fata notarului public care se inscrie in registrul special pentru renuntari la succesiune tinut la notarul public desemnat din circumscriptia judecatoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu. Notarul consemneaza declaratia de renuntare in incheierea pe care o intocmeste la fiecare termen sau renuntarea poate fi consemnata si in certificatul de mostenitor, avind forta probanta pina la inscrierea in fals26. Declarata de renuntare se poata da si in fata altui notar decit cel la care se afla registrul special pentru renuntari, dar, in acest caz, declaratia va fi trimisa notarului competent teritorial (art.8o alin. 2 din Regulament).27 S-a admis ca renuntarea este valabila daca s-a facut in fata instantei judecatoresti consemnata in incheiere si trimisa apoi notarului competent pentru inscriere in registrul special pentru renuntari28. Renuntarea la mostenire se poate face personal sau prin mandatar cu procura speciala. Nerespectarea acestor conditii de forma cerute de lege se sanctioneaza cu nulitatea absoluta29. Astfel nu sunt valabile renuntarea verbala la mostenire sau cea facuta printr-un act sub semnatura privata. Odata constatata nulitatea renuntarii succesibilul redobindeste dreptul de optiune succesorala care poate fi exercitat, in termenul de prescriptie, dupa propria vointa a
26 27 28

A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2498/1992, in Dreptul nr. 1o-11, 1993, pag. 117. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 3o9/1976, in R. R. D. nr. 9/1976, pag. 64.

A se vedea, A. Hilsenrad, D. Rizeanu, C. Zirra, Notariatul de stat, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1964, pag. 219;C. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in R. R. D. nr. 2/1985, pag. 21. Declaratia autentica de renuntare se poate face si in strainatate.
29

A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, in Buletinul C. S. J. /1993, pag. 86.

105 acestuia . Nulitatea renuntarii nu echivaleaza insa cu acceptarea mostenirii. 30. Inscrierea declaratiei de renuntare la mostenire in registrul special de renuntari nu este o conditie de validitate a declaratiei ci una de opozabilitate, asa cum rezulta din art.8o alin.1 din Regulament31. Asadar, odata data declaratia de renuntare poate fi opusa renuntatorului de catre comostenitori sau de catre mostenitorii subsecventi, fara ca renuntatorul sa poata invoca neinscrierea ei in registrul special. Mostenitorul renuntator poate insa retracta renuntarea in conditiile art.7o1 C. civ., adica daca nu a expirat termenul de prescriptie de sale luni, iar ceilalti mostenitori nu au acceptat mostenirea intre timp. In schimb renuntarea neinscrisa in registrul special de renuntatori nu va putea fi invocata fata de tertul de buna credinta care a contractat cu succesibilul renuntator. Dimpotriva incheierea actului de dispozitie cu privire la bunul succesoral poate fi invocata ca act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibil32. b)Conditii speciale de fond. Renutarea la mostenire este un act juridic expres si nu poate fi exercitata tacit, intrucit nu poate fi dedusa din fapte materiale sau acte juridice conexe, ca acceptarea tacita33. Lasarea bunurilor succesorale, de pilda, in folosinta altor mostenitori nu semnifica renuntarea la mostenire34. Neacceptarea mostenirii in termenul de prescriptie nu echivaleaza cu renuntarea la mostenire intrucit, asa cum am aratat mai sus, prin neacceptarea mostenirii succesibilii ramin straini de mostenire prin stingerea titlului de mostenitor, pe cind in cazul renuntarii, cel care a renuntat este considerat ca n-a fost niciodata mostenitor35. Intrucit in practica judecatoreasca s-au constatat conventii incheiate intre mostenitori, in sensul ca unii dintre ei au renuntat la mostenire in favoarea altora sau, uneori, s-au obligat sa renunte, cu titlu oneros, la mostenire, doctrina a caautat sa respunda la intrebarea daca astfel de conventii au vreo eficienta sau nu. Evident, daca
30 31

A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 476.

A se vedea, in acest sens, D. Chirica, op. cit. pag. 236;Fr. Deak, op. cit. pag. 483. In vechea doctrina, bazata de Decr. nr. 4o/1953 problema a fost controversata in sensul ca s-a sustinut si opinia potrivit careia inscrierea in registrul special pentru renuntari era considerata o conditie de validitate a actului. A se vedea G. Costi, Conditiile renuntarii la succesiune, in R. R. D. nr. 6/1973, pag. 44-46 si A. Visan. loc. cit. pag. 21.
32 33 34

Fr. Deak, op. cit. pag. 484. A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, in Buletinul C. S. J. 1993, pag. 86.

A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 571/1978, in C. D. 1978, pag. 118-119;Fr. Deak, op. cit. pag. 48o. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 132-133;Fr. Deak, op. cit. pag. 48o. Pentru opinia ca renuntarea poate fi si tacita rezultind din neacceptarea mostenirii in termenul legal, a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 235.
35

106 o astfel de conventie se incheie inainte de deschiderea succesiunii, ea apare ca un pact asupra unei succesiuni viitoare, fiind, asadar, lovita de nulitate absoluta (art.7o2, 965 C. civ.). Daca conventia s-a incheiat insa dupa deschiderea mostenirii, s-a spus ca aceasta este valabila, intrucit oricare dintre mostenitori se poate obliga fata de ceilalti sa renunte, astfel ca prin ea s-ar realiza chiar renuntarea la mostenire, care ar fi valabila si obligatorie intre partile contractante, dar inopozabila fata de terti36. Acestor concluzii li s-au adus pe buna dreptate nuantari, in sensul ca, in principiu, astfel de conventii trebuie privite ca valabile caci nu aduc atingere ordinii publice sau bunelor moravuri;dar o astfel de conventie nu valoreaza insa renuntare la mostenire nici chiar in raporturile dintre parti, cita vreme renuntarea nu a fost facuta cu respectarea cerintelor legale, adica in fata notarului sau in fata instantei de judcata, cum am precizat mai sus. Asa fiind, daca succesibilul care s-a obligat sa renunte, accepta mostenirea, aceasta va fi valabila si irevocabila, doar ca succesibilul, parte in conventie, va raspunde contractual pentru neexecutarea obligatiei asumate. Daca succesibilul isi respecta obligatia si renunta la mostenire (cu respectarea condittilor precizate), dar ceilalti nu-si respecta obligatiile asumate, el va putea sa le ceara executarea conventiei sau despagubiri, insa nu poate retracta renuntarea decit in conditiile art.7o1 C. civ37. Asadar, renuntarea si conventia sunt acte jurdice de sinestatatoare urmind fiecare regimul sau juridic specific. Renuntarea la mostenire nu se poate face, evident, daca anterior s-a realizat acceptarea acesteia, fie expres, fie tacit, sau fortat sau sub beneficiu de inventar, intrucit acceptarea mostenirii este, asa cum am aratat, irevocabila. O renuntare la mostenire, ulterioara acceptarii, este, s-a precizat, lipsita de orice efect juridic38. Renuntarea la mostenire, la fel ca si acceptarea este un act juridic indivizibil, in sensul ca nu se poate renunta la o parte din mostenire si accepta o alta parte a acesteia. Ea trebuie sa fie impersonala si cu titlu gratuit, adica pur abdicativa, caci renuntarea oneroasa in favoarea altui mostenitor este in realitate o acceptare a mostenirii urmata de actul de instrainare intre vii a drepturilor succesorale. Asa cum am precizat mai sus, neindeplinirea conditiilor de forma si de fond ale renuntarii atrage dupa sine sanctiunea nulitatii acesteia. Actiunea poate fi promovata de orice persoana care justifica un interes legitim. Succesibilii renuntatorului nu se numara printre acestea intrucit la momentul renuntarii, neavind nici un drept actual
36 37

A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 258;M. Eliescu, op. cit. pag. 134.

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 481;M. Georgescu, Al. Oproiu, Nota la dec. civ. nr. 6/1987, a trib. jud. Olt, in R. R. D. nr. 9/1987, pag. 63-67 38 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1968/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2oo;Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 878/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 61;Trib. jud. Galati, dec. civ. nr. 323/1976, in R. R. D. Nr. 8/1976, pag. 6o-61;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1984/1991, , in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 126-128. A se vedea si I. Moroinau-Zlatescu, D. Deselnicu, Nota la dec. civ. nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucuresti, in R. R. D. nr. 4/1987, pag. 57-62.

107 asupra mostenirii nu pot justifica nici un interes legitim in acest sens 39. Daca renuntatorul a decedat, ulterior renuntarii, succesorii sai nu pot nici in aceasta ipoteza ataca renuntarea intrucit ei nu pot mosteni decit acele drepturi care se afla in patrimoniul lui de cujus la data decesului si nu pe acelea care nu se regasesc in acest patrimoniu, chiar si din cauza renuntarii. Efectele renuntarii la succesiune. Prin renuntare, potrivit art.696 C. civ., eredele este considerat ca nu a fost niciodata erede. Vocatia successibilului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el fiind considerat strain de acea mostenire. Renuntarea este opozabila, asa cum am aratat mai sus, erga omnes, daca a fost inscrisa in registrul de renuntatori. Succesibilul neputind dobindi astfel drepturi succesorale, nu este tinut nici la indeplinirea vreunei obligatii succesorale. De aici decurg unele consecinte: a) Partea care i se cuvenea renuntatorului, activ si pasiv, va reveni prin acrescamint celorlalti mostenitori, legali sau testamentari, sau mostenitorilor subsecventi, potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii. In doctrina40 s-a precizat ca desi art.697 C. civ. prevede expres ca partea renuntatorului, daca este singur, trece la gradul urmator in realitate ea nu va profita tuturor mostenitorilor acceptanti ci cu respectarea regulilor privind ordinea claselor de mostenitori, impartirea pe tulpini sau pe linii a mostenirii de cele care privesc impartirea mostenirii in cadrul celei de a doua clase mixte de mostenitori (intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) sau de concursul dintre sotul supravietuitor si ceilalti mostenitori si de regulile devolutiei testamentare41. b) renuntatorul nu poate fi reprezentat ;in cazul in care a decedat partea din mostenire la care ar fi avut dreptul netransmitindu-se la propriii mostenitori;descendentii sai pot veni la mostenire numai in nume propriu in conditiile legii (art.698 C. civ.). c) Drepturile, reale sau de creanta, stinse prin consolidare sau confuziune, in puterea legii, prin deschiderea mostenirii, ale defunctului fata de succesibilul renuntator sau ale acestuia fata de defunct, renasc prin efectul retroactiv al renuntarii.
Pentru raportul dintre dreptul substantial si interesul legitim, ca o conditie pentru promovarea unei actiuni in justitie a se vedea, Alexandru Bacaci, Exceptiile. . . , op. cit. pag. 78-88. A se vedea si D. Chirica, op. cit. pag. 236-237, care detaliaza opiniile exprimate in doctrina in acest sens. 40 Fr. Deak, op. cit. pag. 484. Autorul da exemplul situatiei cind sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu doi copii;daca unul renunta la mostenire, de renuntare va profita numai celalalt copil, nu si sotul supravietuitor. Daca insa sotul supravietuitor vine in concurs numai cu un copil al defunctului, care renunta la mostenire, si cu mostenitori din clasa a II-a de mostenitori, care accepta mostenirea, de renuntarea copilului va profita si sotul supravietuitor care are o cota mai mare decit in concurs cu un mostenitor din clasa I-a. A se vedea si Fr. Deak, Nota la dec. civ. nr. 599/1985 a trib. Jud. vaslui, in R. R. D. nr. 1o/1986, pag. 55-56;Trib. jud. Sibiu, dec. civ. nr. 458/1986, in R. R. D. nr. 1o/1986, pag. 68.
41 39

108 d) Renuntatorul beneficiar al unei donatii din partea defunctului nu are obligatia de a raporta donatia primita, indiferent de faptul daca donatia a fost facuta cu scutire de raport sau nu, putind pastra donatia, in limita cotitatii disponibile daca exista mostenitori rezervatari acceptanti. Daca acestia cer reductiunea liberalitatilor excesive rezervatarul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, chiar daca, in caz de acceptare a mostenirii, si renuntatorul era mostenitor rezervatar, putind cumula cotitatea disponibila cu rezerva. e) In cazul in care renuntatorul era ruda in linie directa, ascendenta sau descedenta cu defunctul, prin renuntare pierde beneficiul sezinei. Actele de conservare sau de admnistrare provizorie, facute de catre succesibil inaintea renuntarii sunt insa mentinute, chiar daca renuntatorul nu avea calitatea de mostenitor sezinar42. Daca insa, inainte de renuntare, succesibilul a facut acte din care se poate deduce intentia acceptarii tacite a mostenirii, renuntarea nu mai poate produce efecte, acceptarea fiind irevocabila. f) Creditorii personali ai succesibilului renuntator nu au dreptul sa urmareasca bunurile apartinind patrimoniului succesoral si nici creditorii succesiunii nu pot urmari bunurile succesibilului renuntator. g) Succesibilul renuntator nu are obligatia de a plati taxele succesorale. Retractarea renuntarii. Desi, in principiu, renutarea la mostenire, la fel ca si acceptarea, este un act juridic irevocabil, in mod exceptional legiuitorul prevede, prin art.7o1 ca, in anumite conditii, ea poate fi retractata43. Retractarea renuntarii se poate face cu indeplinirea urmatoarelor conditii: a). Termenul de prescriptie peentru optiunea succesorala sa nu se fi implinit. Implinirea termenului de prescriptie se analizeaza concret in raport de succesibilul care isi retracteaza renuntarea, cu respectarea regulilor privind intreruperea, suspendarea prescrptiei etc. Prescrierea dreptului de optiunea succesorala se poate invoca de orice persoana interesata, sau de catre instanta de judecata din oficiu si opereaza de drept.44 b). Retractarea opereaza numai daca ceilalti mostenitori nu au acceptat succesiunea. Retractarea renuntarii nu este posibila, indiferent cind s-a produs acceptarea, inainte sau dupa actul de renuntare la mostenire si indiferent daca acceptarea a fost expresa, tacita, sau daca emana de la un coerede sau de la un mostenitor subsecvent,

42 43 44

A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, cit. supra. A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, cit. supra.

A se vedea, M. Enache, Nota I, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, in R. R. D. nr. 1o/1986, pag. 5o, E. Safta- Romano, op. cit. pag. 133;Fr. Deak. op. cit. pag. 486.

109 de la un mostenitor legal sau testamentar.45 Cu toate acestea, intrucit ratiunea care sta la baza retractarii renuntarii este evitarea vacantei succesorale, acceptarea legatului de catre legatarul cu titlu particular nu face imposibila retractarea renuntarii de catre mostenitorul universal sau cu titlu universal46. Nici chiar acceptarea legatului cu titlu universal, daca vacanta succesorala se mentine pentru cealalta cota parte din mostenire, nu impiedica retractarea renuntarii, daca retractantul are vocatie la acea cota succesorala47. In raport cu drepturile statului la mostenirea vacanta retractarea este posibila pina la expirarea termenului de prescriptie, indiferent daca notarul, curatorul desemnat sau autoritatea administratiei publice, au intreprins unele masuri potrivit art.73 alin.3 si art.75 alin.3 din Legea nr.36/1995 si art.77-78 din Regulament, intrucit constatarea vacantei succesorale are loc numai la expirarea termenului de prescriptie de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ. c). Retractarea renuntarii, la fel ca si acceptarea pura si simpla, se poate realiza atit in forma expresa cit si tacita de vreme ce art.7o1 C. civ. nu prevede anumite conditii de forma. ba mai mult s-a precizat ca se admite chiar retractarea fortata, daca succesibilul renuntator savirseste acte ilicite din cele prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. mai inainte de as e fi implinit termenul de prescriptie sau ca alt succesibil sa fi acceptat mostenirea (art.7o1 C. civ.)48. In ce priveste efectele retractarii renuntarii la mostenire se admite unanim ca succesibilul retractant devine mostenitor acceptant, dar exista controversa in privinta faptului daca acceptarea este pura si simpla sau succesibilul are posibilitatea sa accepte mostenirea, fie pur si simplu, fie sub beneficiu de inventar. Impartasim parerea ca succesibilul, daca a retractat renuntarea in conditiile legii, are posibilitatea sa accepte mostenirea pur si simplu si de asemenea sub beneficiu de inventar, cu exceptia situatiei in care retractarea s-a realizat prin acceptare fortata (art.7o3 si 712 C. civ.), caz in care, in adevar acceptarea este socotita pura si simpla, chiar si pentru minori si pentru cei pusi sub interdictie, a caror acceptare este de principiu sub beneficiu de inventar (art.19 din Decrtul nr.32/1954)49.
A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 238. A se vedea si Fr. Deak, Nota II, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, cit. supra. care critica pe buna dreptate solutia tribunalului care decisese ca numai rudele defunctului ar putea invoca acceptarea mostenirii si pe cale de consecinta blocind astfel retractarea renuntarii. 46 M. Eliescu, op. cit. pag. 136-137 D. Chirica, loc. cit. supra;Fr. Deak, Nota II la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui. cit. supra. 48 Fr. Deak, op. cit. pag. 488. In acelasi sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 259, E. Safta-Romano, op. cit. pag. 133134. In sens contrar, adica ca retractarea renuntarii constituie prin ea insasi o acceptare pura si simpla a mostenirii a se vedea. M. Eliescu, op. cit. pag. 137, D. Chirica, op. cit. pag. 239; Fr. Deak, op. cit. pag. 488-489.
49 47 45

110 Retractarea renuntarii desi produce, la fel ca si acceptarea, efecte retroactive, prin art.7o1 C. civ. se dispune ca retractarea nu poate aduce nici o vatamare drepturilor dobindite de catre terti asupra bunurilor succesiunii, fie prin prescriptie, fie prin acte valabile incheiate de curatorul succesiunii, care a fost numit intrucit prin renuntare mostenirea aparea ca fiind vacanta50.

TEST DE EVALUARE : 1. Ce caractere are actul de renunare la motenire ? 2. n ce situaii intervine acceptarea pur i simpl forat ? 3. Care sunt efectele retractrii renunrii la motenire ? 4. Conditiile de valabilitate pentru renuntarea la mostenire. 5. Care este natura juridic a dreptului de opiune succesoral ?

M. Eliescu, op. cit. pag. 138;M. Enache, Nota I, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, loc. cit. supra.

50

111 C A P I T O L U L II TRANSMISIUNEA ACTIVULUI SI PASIVULUI MOSTENIRII Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind transmisiunea motenirii.. Cuvinte cheie: activ i pasiv succesoral, separaia de patrimonii, sezina, petiia de ereditate.

Rezumat: Patrimoniul unei persoane, cu activul si pasivul sau, se transmite, la decesul ecesteia, mostenitorilor sai, legali sau testamentari, potrivit regulilor succesiunii legale si testamentare. Drepturile personal nepatrimonile, in principiu, nu se transmit pe cale succesorala, ci se pot ocroti, dupa moartea titularului lor, potrivit art.56 din Decretul nr.31/1954. Transmisiunea elementelor active si a celor pasive, care alcatuiesc patrimoniul defunctului are loc, potrivit art.688 si 699 C. civ. pe data deschiderii mostenirii, adica data mortii lui de cujus, atit in cazul mostenirii legale cit si a celei testamentare. Petitia de ereditate este actiunea prin care un succesor cere in justitie sa i se recunoasca titlul de mostenitor universal sau cu titlu universal, ori de donatar de bunuri viitoare, in temeiul caruia pretinde sa i se predea bunurile succesorale detinute de alta persoana in virtutea unui titlu aparent de mostenitor.

Compunerea activului succesoral. In principiu, in alcatuirea activului succesoral intra drepturile cu continut patrimonial existente la data deschiderii succesiunii in patrimoniul lui de cujus, fie ca sunt drepturi reale, sau drepturi de creanta, cu exceptia celor care se sting la data mortii sale, avind un caracter viager sau intuitu personae. Activul succesoral cuprinde: - drepturile reale principale sau accesorii, cum sunt:dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitatie, superficie, servitute, dreptul real de folosinta sau accesiune, ipoteca si gajul; - drepturile de creanta, ca dreptul de a incasa pretul lucrului vindut de catre defunct, dreptul de a pretinde chiria datorata defunctului pentru imobilul sau etc.; - drepturile patrimoniale rezultate din creatia intelectuala; - actiunile patrimoniale al caror titular a fost defunctul, ca actiunea in revendicare, in anulare, rezolutiune sau reziliere, revocare, actiunea pentru despagubiri rezultate dintr-un delict civil si acele actiuni care, potrivit reglementarilor

112 speciale pot fi pornite sau continuate de catre mostenitori. Acele drepturi care desi au un continut patrimonial, dar se sting la moartea titularului lor, nu pot fi cuprinse in activul succesoral. Astfel sunt, cum am precizat, cele cu caracter viager sau intuitu personae, ca dreptul de uzufruct viager, uz sau abitatie, dreptul la renta viagera, dreptul la intretinere contractuala sau legala(potrivit Codului familiei), sau care se sting din alte motive, ca de pilda atunci cind moartea celui care lasa mostenirea figureaza ca o conditie rezolutorie sau ca un termen incert extinctiv51. Exista, pe de alta parte, unele drepturi, care desi la data deschideriii succesiunii nu fac parte din patrimoniul succesoral, sunt incluse in activul succesoral. Astfel, intra in aceasta categorie donatiile facute de defunct cu depasirea cotitatii disponibile si care sunt supuse reductiunii, precum si donatiile raportabile, cind vin la mostenire mostenitori intre care exista, potrivit legii, obligatia de raport, iar donatiile nu au fost scutite de raport de catre defunct. In activul succesoral vor mai intra fructele naturale si civile, precum si fructele industriale, produse de bunurile succesorale dupa data deschiderii mostenirii52. Compunerea pasivului succesoral. Asa cum rezulta din prevederile art.774 C. civ., pasivul succesiunii este compus din datoriile si sarcinile succesiunii. Datoriile succesiunii sunt acele obligatii patrimoniale ale defuctului care se aflau la data deschiderii succesiunii in patrimoniul sau. Ele pot fi de natura contractuala ca obligatia de a plati pretul dintr-un contract de vinzare- cumparare, obligatia de restituire a unui imprumut etc. , de natura delictuala, ca obligatia de despagubire a unei persoane pentru prejudiciul cauzat prin fapta defunctului, de natura quasicontractuala ca obligatia de despagubire a tertului care a gerat afacerile defunctului pentru plata cheltuielilor utile si necesare.53 Nu intra in pasivul succesiunii obligatiile care se sting la moartea celui care lasa mostenirea cum sunt cele legate strict de persoana sa, ca obligatia de intretinere intemeiata pe dispozitiile Codului familiei, care in principiu se stinge prin incetarea din viata, fie a creditorului intretinerii, fie a debitorului sau, cu exceptia situatiei reglementate de art.96 C. fam., cind obligatia de intretinere se transmite pasiv la

In privinta dreptului de locatiune asupra locuintei, potrivit Legii nr. 114/1996 contractul de inchiriere inceteaza in termen de 3o de zile de la decesul titularului contractului. Colocatarii pot continua folosinta locuintei independent de calitatea lor de mostenitori. A se vedea, Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale. Editura Actami, Bucuresti, 1999, pag. 27o si urm. ;Idem, Contractul de inchiriere a locuintei, Editura Actami, Bucuresti, 1997, pag. 1o si 47;Fl. Tuca, Legea locuintei nr. 114/1996 temei al legislatiei locative, Editura All-Beck, Bucuresti1997, pag. 97-1oo. 52 A se vedea in acest sens, L. Mihai, In legatura cu obiectul partajului succesoral, R. R. D. nr. 2/1987, pag. 23-25. 53 A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 242.

51

113 mostenitorii debitorului ei54. Nu intra de asemenea in pasivul succesiunii obligatiile intuitu personae cum sunt cele contractate de defunct ca antreprenor sau mandatar etc. S-a precizat insa in doctrina55 ca efectele produse in trecut, in cazul acestor contracte sunt opozabile mostenitorilor ca, de pilda, raspunderea pentru pieirea bunului predat mandatarului pentru vinzare, sau raspunderea antreprenorului pentru vicii etc. Sarcinile succesiunii sunt acele obligatii care nu au existat in patrimoniul celui care lasa mostenirea, dar care se nasc in persoana mostenitorului la data deschiderii mostenirii sau ulterior, uneori din vointa lui de cujus, alteori independent de aceasta sau de vointa sa. Astfel de sarcini sunt: - cheltueilile de inmormintare, care includ si pe cele cu parastasele care se fac potrivit obiceiului locului, si cele cu monumetul funerar, dar care nu trebuie sa fie excesive56; - plata legatelor cu titlu particular, in cazul cind obiectul legatului este constituit dintr-o suma de bani, din bunuri generice ori obligatii de a face sau a nu face, cind legatarul cu titlu particular are un drept de creanta impotriva succesorului obligat sa execute legatul. In cazul in care insa, obiectul legatului il constituie un drept real asupra unui bun individual determinat, legatarul fiind titularul acelui drept din momentul deschiderii mostenirii, el poate actiona ca atare( el poate revendica bunul de la persoana care-l stapineste) si nu in calitate de creditor al mostenirii, astfel ca, in acest caz, legatul nu intra in pasivul mostenirii57; - cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii, taxele si impozitele pentru bunurile succesorale58 si cheltuielile efectuate cu procedura succesorala (art.723 C. civ.).

A se vedea, Alexandru Bacaci, Viorica Dumitrache, Codruta Hageanu, Dreptul familiei, Editura ALL-Beck, Bucuresti, editia a III-a, 2oo2, pag. 288;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 877/1988, in R. R. D. nr. 3/1989, pag. 67. 55 Fr. Deak, op. cit. pag. 5o5. A se vedea, I. A. Nan, In legatura cu pasivul succesoral, in R. R. D. nr. 5/1987, pag. 1o13;A. Ivanov, In legatura cu prescriptibilitatea cererii -formulata in cadrul procedurii de partajprivind lichidarea pretentiilor dintre comostenitori referitoare la cheltuielile de inmomintare, in R. R. D. nr. 8/1986, pag. 2o-22;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 478/1989, dec. nr. 338/1989, in Dreptul nr. 1-2 /199o, pag. 128;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79/1994, in Dreptul nr. 12/1994, pag. 63. 57 A se vedea, Trib. reg. Craiova, dec. civ. nr. 4571/1957, in L. P. nr. 1/1958, pag. 116-117, cu Nota de I. D. Stanculescu;Trib. reg. Bucuresti, sect. a III-a civila, dec. nr. 428o/1955, in L. P. nr. 7/1956, pag. 882, cu Nota de N. Ionescu. 58 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 111/1978, in C. D. 1978, pag. 123-127, dec. nr. 129/1983, in C. D. 1983, pag. 8o-82.
56

54

114 Sectiunea a II-a . Transmisiunea activului si pasivului mostenirii. 1. Transmisiunea activului succesoral. Transmisiunea succesorala, fie universala, cu titlu universal sau cu titlu particular, are loc de drept, de la data deschiderii succesiunii. Transmisiunea universala priveste intregul patrimoniu succesoral, iar cea cu titlu universal confera vocatie numai la o cota parte din acest patrimoniu. Asa cum am vazut, temeiul unor atari transmisiuni il constitue legea sau legatele universale sau cu titlu universal. Transmisiunea cu titlu particular decurge intotdeauna dintr-un legat cu titlu particular si are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, privite ut singuli. Si aceasta transmisiune are loc tot la momentul deschiderii succesiunii, dar exista deosebiri cu privire la natura dreptului dobindit de catre legatar in functie de obiectul legatului. Daca obiectul legatului este constituit din dreptul de proprietate sau alt drept real asupra unor bunuri individual determinate sau un drept succesoral dobindit de catre testator si lasat prin legat inainte de lichidarea acelei mostenirir, legatarul devinte titularul acelui drept din la deschiderea succesiunii, primindu-l direct de la defunct. In schimba in cazul in care obiectul legatului este constituit din din bunuri de gen, obligatii de face sau de a nu face, sau in cazul legatului lucrului altuia, legatarul nu dobindeste decit un drept de creanta legatarul particular fiind creditor, iar mostenitorii universali sau cu titlu universal debitori. Odata cu deschiderea mostenirii creantele apartinatoare defunctului se divid de drept intre comostenitori si terti proportional cu partea de mostenire ce se cuvine fiecaruia (art.1o59, 106o C. civ.). Asa fiind, fiecare mostenitor poate urmari pe debitori numai pentru partea sa de creanta, iar daca este vorba de o creianta indivizibila, oricare mostenitor poate cere executarea in totalitate a obligatiei (art.1o64 C. civ. ). In cazul drepturilor reale, acestea se transmit mostenitorilor in cotele ideale care li se cuvin, asadar, in stare de indiviziune, iar acesteia i se poate pune capat, asa cum vom vdea prin partaj. 2. Transmisiunea pasivului succesoral. Din mai multe prevederi ale Codului civil (art.774-789, art.896-897 si 902 ) rezulta ca pasivul succesoral este suportat numai de succesorii universali si cu titlu universal, asadar, de mostenitorii legali, legatarii universali si cu titlu universal, iar nu si de legatarii cu titlu particular. Aceasta intrucit primii mostenesc o universalitate care cuprinde nu numai drepturi dar si datorii si sarcini, pe cind legatarul cu titlu particular, cum am aratat mai inainte devine el insusi un creditor avind dreptul de pretinde plata legatului al carui titular este. Codul civil consacra, asadar, regula potrivit careia legatarii cu titlu particular nu sunt tinuti de plata pasivului succesoral (art.775 si 909 C. civ.). Cu toate acestea in

115 mod exceptional, in anumite situatii si limite ei pot fi obligati la plata pasivului59. Astfel: a) in ipoteza in care testatorul insusi a impus legatarului cu titlu particular plata unei datorii sau a uneei sarcini. In masura in care legatarului i se pare ca sarcina este prea oneroasa el poate renunta la legat, dar daca a acceptat legatul trebuie sa execute obligatia instituita prin testament. b) daca legatul are ca obiect un imobil ipotecat de defunct, legatarul poate, potrivit dreptului comun, urmari imobilul la legatar. Acesta insa se poate intoarce cu actiune in regres impotriva succesorilor universali sau cu titlu universal intrucit se subroga in drepturile creditorului platit (art.1108 pct. 2 C. civ.). c) cand obiectul legatului este constituit dintr-o succesiune nelichidata ori cota parte dintr-o societate, intrucit in aceasta ipoteza el a mosteenit o universalitate sau o parte dintr-o universalitate. d) atunci cand activul succesiunii nu este indestulator pentru acoperirea pasivului legatarul cu titlu particular va fi tinut indirect la suportarea datoriilor. Venind in concurs cu creditorii succesiunii, acestia din urma au preferinta (nemo liberalis nisi liberatus), iar legatul va fi redus in masura necesara platii pasivului succesoral. e) impartasind si noi teza potrivit careia legatul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din aceasta, este un legat cu titlu particular, titularul unui astfel de legat va trebui sa contribuie, alaturi de nudul proprietar la plata unor datorii si sarcini, in conditiile si limitele prevazute de art.55o si 552 C. civ.60 Principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Codul civil consacra in mai multe texte legale (art.774, 775, 777, 893, 896, 9o2 si 1o6o) principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral, de la data deschiderii succesiunii, proportional cu partea ce revine fiecarui mostenitor, universal sau cu titlu universal, din acea mostenire. In mod unanim se admite ca desi unele texte legale vorbesc de divizarea pasivului in functie de emolumentul cules, sau in proportie de ce ia fiecare mostenitor (art.774, 775, 9o2 C. civ.), in realitate diviziunea are loc in functie de partea ereditara a fiecaruia, sau, mai exact spus, in functie de partea calculata dupa

59 60

A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 596-597.

Chiar daca se accepta teza potrivit careia legatarul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din aceasta este un legatar cu titlu universal, el va suporta, tot in aceste limite, datoriile si sarcinile succesiunii. A se vedea in acest sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 185186;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. Vol. II, pag. 385-39o;Fr. Deak, op. cit. pag. 51o.

116 vocatia fiecarui mostenitor, chiar daca efectiv el culege mai putin sau mai mult.61 De altfel, s-a subliniat in practica judiciara62 si in doctrina63, ca regula impartirii de drept a pasivului, proportional cu partea ereditara a fiecaruia, nu are caracter imperativ de vreme ce se recunoaste defunctului dreptul de a insarcina numai pe unul dintre mostenitori cu executarea obligatiei, de pilda cu plata cheltuielilor de inmormintare. Diviziunea de drept a pasivului in functie de cota ereditara a fiecarui mostenitor are loc atit in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii cit si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar. Chiar in ipoteza acceptarii pure si simple a mostenirii, succesorul nu va raspunde pentru pasiv solidar cu ceilalti mostenitori, ci numai proportional cu partea ce i se cuvine din mostenire potrivit vocatiei sale64. Riscul isolvabilitatii unuia dintre mostenitori este suportat de catre creditori. Tot creditorii suporta riscul insolvabilitatii mostenirii si in cazul acceptarii acesteia sub beneficiu de inventar, cind neavind loc confuzuiunea patrimoniului defunctului cu cel al mostenitorilor acceptatnti in aceasta forma, raspunderea pentru pasiv este limitata intra vires hereditatis, spre deosebire de acceptarea pura si simpla cind raspunderea pentru pasiv este ultra vires hereditatis. Exceptii de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral. Regula diviziunii de drept a pasivului, proportional cu partile ereditare suporta unele exceptii, ce izvoresc din lege, din vointa lui de cujus, ori din conventia comostenitorilor. Codul civil prevede in art.1o61 C. civ. ca principiul diviziunii pasivului succesoral intre mostenitori, asa cum este consacrat in art.1060 C. civ. nu se aplica in urmatoarele situatii: a) cand obligatia are ca obiect un lucru cert, mostenitorul posesor este tinut singur sa o execute, dar are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, asa cum prevede art.1o61 alin.2 C. civ. b) cand unul dintre mostenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu executarea obligatiei, acesta poate fi urmarit pentru plata intregului debit (art.1o61 alin.3 C.
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 936/1984, in C. D. 1985, pag. 88-9o. Daca, de pilda, exista doi fii ai defunctului, fiecare are vocatie de din mostenire, si vor suporta pasivul in aceste cote, chiar daca sa presupunem, unul din ei nu va culege acele bunuri pe care le-a dosit sau le-a dat la o parte pentru a-l frauda pe celalalt(art. 7o3 C. civ. ). Sau daca avem doi legatari cu titlu universal, fiecare va fi tinut la acoperirea pasivului in cota de chiar daca unul dintre ei este beneficiarul unui legat cu sarcina in favoarea unui tert si deci efectiv va primii mai putin decit celalalt legatar. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1658/1981, in R. R. D. nr. 8/1982, pag. 6o;Trib. municip. Bucuresti, dec. civ. nr. 23o/1977, cit. dupa C. Turianu, Mostenirea si impartirea ei. Practica juridica adnotata, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2oo1, pag. 232.
63 64 62 61

A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 512. A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 613/1961, pag. 198-199.

117 civ.). In cazul in care ceilalti mostenitori au fost scutiti de executarea obligatiei de catre de cujus prin testament, iar prin aceasta s-ar aduce atingere rezervei mostenitorului insarcinat cu executarea obligatiei, fiind vorba de o liberalitate, ea poate fi supusa reductiunii pina la limita cotitatii disponibile. In cazul in care insarcinarea unuia singur dintre mostenitori ar rezulta din titlul creantei incheiat de de cujus cu creditorul, mostenitorul insarcinat are recurs impotriva celorlalti mostenitori pentru ceea ce a platit peste partea sa (art.1o61 alin.3 C. civ.)65. Titlul la care face referire art.1o61 pct.2 C. civ. poate fi constituit si din conventia comostenitorilor, incheiata dupa deschiderea mostenirii, in sensul ca pasivul sa fie suportat numai de catre unul din ei. Creditorii sau legatarii il pot urmari in acest caz pe mostenitorul insarcinat pentru intreg. Daca ei nu au interes la aceasta, atit in cazul testamentului cit si in acela al conventiei dintre mostenitori, intrucit ei nu au consimtit, pot urmari pe toti mostenitorii potrivit regulei diviziunii legale a pasivului66. c) cand obligatia este indivizibila, fie prin natura ei, fie prin vointa partilor contractante, oricare dintre mostenitori poate fi urmarit pentru intreg, iar acesta are recurs impotriva celorlalti mostenitori (art.1o61 alin.1 pct.3, 1o61 alin.3 teza a II-a, art.1o63 si art.1o65 C. civ.). d) cand unul dintre mosteenitori primeste un imobil ipotecat, intrucit ipoteca este indivizibila, potrivit art.893, 896 si 9o2 alin.2 C. civ. creditorii sau legatarii particulari il vor putea urmari pe acest mostenitor pentru intreg, dar numai pina la concurenta valorii imobilului (art.9o2 alin.2 C. civ.)67. Pentru ceea ce depaseste aceasta valoare obligatia se divide potrivit regulei generale, iar pentru ceea ce a platit singur mostenitorul detinator al imobilului are recurs impotriva celorlalti mostenitori. e) desi neacceptata de toti autorii68, in practica se mai recunoaste o exceptie, neprevazuta de lege, si anume nedivizarea pasivului pe durata cit se mentine starea de indiviziune intre comostenitori. Exceptia se fundamenteaza pe aceea ca gajul general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil cit timp dureaza starea de indiviziune succesorala. Asa fiind, creditorii mostenirii pot urmari bunurile succesorale pentru intreaga datorie, fara sa suporte riscul insolvabilitatii unora dintre mostenitori, prin diviziunea de drept a pasivului 69. Regularizarea platii pasivului intre mostenitori. S-a dovedit in practica ca
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1658/1981, in R. R. D. nr. 8/1982, pag. 6o;Fr. Deak, op. cit. pag. 514. 66 A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 232-233. Solutia este aceeasi in cazul oricarei alte garantii reale. A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 299.
68 69 67 65

A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 249.

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 231;St. Carpenaru, op. cit. pag. 533-534;Fr. Deak, op. cit. pag. 515-516.

118 exista situatii in care plata pasivului, in totalitate sau in parte, se face de catre terti care nu au calitatea de mostenitori si deci nu sunt tinuti la aceasta, sau unii dintre mostenitori platesc peste partea care li se cuvine. Separatia de patrimonii. Confuziunea patrimobiului succesoral cu cele ale mostenitorilor este impiedicata, in primul rind, prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, modalitate prin care succesorii isi pun la adapost propriul patrimoniu atunci cind exista indicii ca patrimoniul succesoral este insolvabil. Simetric invers, creditorii succesiunii, atunci cind patrimoniul succesoral este solvabil, pot obtine separatia de patrimoniul succesorilor pentru a-l pune la adapost de patrimoniul insovabil al acestora. Oricare mostenitor al succesiunii poate cere si obtine, potrivit art.781 C. civ., separatia de patrimonii, pastrind astfel patrimoniul succesoral ca gaj general al creditorilor succesiunii, pentru a nu veni in concurs cu creditorii persoanli ai mostenitorilor. Separatia de patrimonii este, asadar, in privilegiu, sau un beneficiu individual al oricarui creditor sau legatar cu titlu particular, in virtutea caruia are dreptul de a-si realiza creanta din valoarea bunurilor succesorale, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor70. Conditiile de exercitiu ale separatiei de patrimonii. Privilegiul separatiei de patrimonii poate fi cerut de oricare creditor al succesiunii, indiferent ca este vorba de o datorie a defunctului sau de o sarcina succesorala, ca este vorba de un creditor privilegiat sau chirografar si indiferent ca acea creanta este exigibila sau nu. Legatarii universali sau cu titlu universal nu pot cere separatia de patrimonii intrucit, fata de pasivul succesiunii, ei apar ca debitori iar nu creditori. Legatarii cu titlu particular, al caror obiect este constituit dintr-un drept real asupra unui bun individual determinat, nu pot invoca beneficiul separatiei de patrimonii, ei fiind titularii dreptului respectiv din chiar momentul deschiderii succesiunii, fara a fi pusi in situatia de a suporta concursul creditorilor personali ai mostenitorilor. In schimb, daca obiectul legatului particular il constituie bunuri de gen sau obligatii de a face sau a nu face, separatia de patrimonii va putea fi ceruta si de legatarii particulari. Efectele separatiei de patrimonii. Principalul efect al separatiei de patrimonii este acela ca in virtutea acestui privilegiu71 creditorii succesorali (inclusiv legatarii creditori) au dreptul de a fi platiti cu preferinta fata de creditorii personali ai
70 71

Fr. Deak, op. cit. pag. 519.

Unii autori considera separatia de patrimonii doar un drept de preferinta si nu un veritabil privilegiu intrucit creditorii separatisti nu au dreptul de urmarire a bunurilor imobile succesorale la tertii subdobinditori, ci numai dreptul ca in virtutea subrogatiei reale sa fie preferati fata de mostenitori la acoperirea creantei lor din pretul vinzarii. A se vedea in acest sens, D. Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 751-752;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3o7-3o8;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 436-437. Alti autori insa, la a caror parere ne raliem, considera ca separatia de patrimonii este un veritabil privilegiu intrucit creditorii separatisti au dreptul de a declansa urmarirea in vederea realizarii creantelor lor, nefiind obligati sa astepte ca alti creditori sa o faca pentru a participa apoi la impartirea pretului. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 175;D. Chirica, op. cit. pag. 256;Fr. Deak, op. cit. pag. 522.

119 mostenitorilor din pretul bunurilor succesorale cu privire la care separatia s-a invocat. In raporturile dintre creditorii succesorali care au cerut separatia si cei care nu au cerut-o, privilegiul nu aduce nici o modificare. Preferinta pe care acesta o creiaza opereaza numai fata de creditorii personali ai mostenitorilor si nu fata de ceilalti creditori succesorali astfel ca, in raporturile dintre creditorii succesiunii va opera dreptul comun, dupa cum sunt creditiori chirografari sau cu garantii reale72. Legatarul particular -creditor, care a cerut separatia va fi platit dupa satisfacerea creditorilor succesiunii potrivit adagiului nemo liberalis nisi liberatus73. Daca pretul bunurilor succesorale cu privire la care s-a cerut separatia nu vor acoperi creantele creditorilor succesiunii acestia pot urmari bunurile succesorilor dupa regulile consacrate privind impartirea pasivului intre mostenitori. C A P I T O L U L III TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOSTENIRII Precizari prealabile. Cand se vorbeste de transmisiunea posesiunii mostenirii se confera notiunii de posesiune o acceptie speciala, caci aici nu este vorba de stapinirea in fapt a bunurilor succesorale ci de exercitiul drepturilor succesorale care le privesc. Codul civil reglementeaza deosebit de transmisiunea activului si pasivului mostenirii transmisiunea posesiunii acesteia. Din acest punct de vedere se face distinctie intre mostenitorii sezinari adica aceia care au de drept posesiunea mostenirii, si acestia sunt potrivit art.653 alin.1 C. civ. descendentii si ascendentii, si mostenitorii nesezinari, care trebuie sa ceara trimiterea in posesiune potrivit art.653 alin.2 C. civ., si acestia sunt mostenitorii legali nesezinari si legatarii care, pentru a obtine trimiterea in posesiune, trebuie sa ceara predarea legatelor. Le vom analiza pe rind in cele ce urmeaza. Sectiunea a I-a. Dobindirea de drept a posesiunii mostenirii de catre mostenitorii legali sezinari. Notiunea de sezina si efectele ei. Sezina sau posesiunea de drept a mostenirii este un beneficiu conferit de legiuitor unor categorii de mostenitori legali ai defunctului de a exercita actiunile care sanctioneaza drepturile aflate in patrimoniul succesoral fara a avea nevoie de verificarea si atestarea notariala sau judecatoreasca a titlului de mostenitor74. Sezina inseamna posesiunea de drept a mostenirii (art.653 C. civ.). Ea nu se
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 174;D. Chirica, op. cit. pag. 256; Fr. Deak, op. cit. pag. 522. 73 Fr. Deak, loc. cit. supra.
74 72

D. Chirica op. cit. pag. 258.

120 confunda insa cu posesiunea ceruta de lege pentru a putea uzucapa (art.1846 C. civ.). Aceasta din urma implica doua elemente indispensabile: Corpus (stapinirea de fapt a bunului) si animus sibi habendi (intentia de a stapini bunul pentru sine) care nu este nevoie sa fie prezente in cazul sezinei. Exercitiul actiunilor care privesc bunurile succesorale se poate realiza fara nici unul din aceste elemente, iar sezinarul poate actiona si in numele mostenirii nu numai in numele sau de mostenitor75. Mostenitorul sezinar are de drept posesiunea mostenirii chiar daca in fapt nu are stapinirea bunurilor succesorale, acestea fiind posedate de o alta persoana care nu este mostenitor sezinar sau poate sa nu fie nici macar mostenitor76. Cit priveste efectele sezinei, precizam ca posesia de drept a mostenirii confera mostenitorului sezinar urmatoarele drepturi: -mostenitorul sezinar are dreptul sa stapineasca si sa administreze bunurile succesorale, fara nici o alta formalitate, adica obtinerea certificatului de mostenitor eliberat in cadrul procedurii notariale sau a hotariii judecatoresti in cazul procedurii contencioase. Daca exista mai multi mostenitori sezinari, fiecare poate exercita posesiunea de drept a mostenirii, sezina avind, in acest sens, un caracter indivizibil77. Mostenitorii sezinari pot percepe fructele naturale si civile la care au dreptul de la data deschiderii succesiunii pe cind mostenitorii nesezinari numai de la data trimiterii in posesie. - mostenitorul sezinar poate exercita toate drepturile si actiunile de natura patrimoniala dobindite prin mostenire ca actiunea in revendicare, actiunea posesorie, chiar daca nu exercita in fapt posesiunea imobilului78, actiunea pentru plata pretului lucrului vindut de catre defunct, actiunea pentru plata chiriei, actiunea in despagubiri ca urmare unui delict impotriva defunctului etc.79 El poate fi si urmarit de catre succesiunii fara sa fie nevoie de atestarea prelabila a calitatii de mostenitor. In aceasta privinta s-a sustinut o prima opinie in doctrina in sensul ca pentru datoriile succesiunii, creditorii ar putea actiona numai impotriva mostenitorilor sezinari, iar

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 6o;D. Chirica, op. cit. pag. 259;Fr. Deak, op. cit. pag. 524. 76 A se vedea, Trib. jud. Cliuj, dec. civ. nr. 49/1978, in R. R. D. nr. 8/1978, pag. 66. Sunt anumite situatii speciale cind nici mostenitorul sezinar nu poate exercita stapinirea bunurilor succesorale, de pilda, daca s-au luat masuri speciale de conservare a bunurilor succesorale, potrivit art. 72-74 din Legea nr. 36/1995. Sau daca este vorba de sume de bani depuse la CEC sau la o banca, fara clauza testamentara, chiar si mostenitorul sezinar are nevoie, fie de certificat de mostenitor, fie de hotarire judecatoreasca pentru a-si dovedi calitatea de mostenitor.
78 79 77

75

M. Eliescu, op. cit. pag. 61. A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 26o.

121 impotriva celor nesezinari numai dupa trimiterea lor in posesie.80 Intr-o a doua opnie, pe care o impartasim si noi, s-a precizat insa judicios ca plata datoriilor succesorale nu este o consecinta a sezinei ci a transmisiunii pasivului succesoral, care se divide de drept, asa cum am aratat mai sus, intre comostenitori, o data cu deschiderea succesiunii proportional cu partea lor ereditara.81 Mostenitorii sezinari. Potrivit art.653 alin.1 C. civ., sunt mostenitori sezinari numai descendentii si ascendentii defunctului, adara numai rudele in linie dreapta, indiferent daca rudenia este de singe sau civila. Nu are importanta nici gradul de rudenie si nici clasa de mostenitori din care fac parte si nici faptul ca sunt mostenitori rezervatari sau nu. Ascendentii ordinari, care sunt bunicii si strabunicii defunctului, sunt mostenitori sezinari desi fac parte din clasa a III-a de mostenitori, dar nu sunt rezervatari, pe cind fratii si surorile defunctului si descendentii lor, nu sunt mostenitori sezinari, desi fac parte din clasa a II-a de mostenitori. Apoi sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar si vine la mostenire in concurs cu toate clasele de mostenitori, dar nu este mostenitor sezinar. Sectiunea a II-a . Dobindirea posesiunii mostenirii de catre mostenitorii legali nesezinari. Asa cum rezulta din prevederile art.652 alin.2 C. civ., sunt mostenitori legali nesezinari, rudele colaterale ale defunctului, adica colateralii privilegiati, colateralii ordinari, sotul supravietuitor si statul, iar acestia pot intra in posesiunea succesiunii numai cu permisiunea justitiei. In prezent trimiterea in posesia a mostenitorilor legali nesezinari se realizeaza de catre notarii publici, potrivit procedurii reglementate de Legea nr.36/1995, care mai este numita si procedura gratioasa sau necontencioasa, prin eliberarea certificatului de mostenitor sau de vacanta succesorala. Aceasta procedura se poate realiza numai cind intre comostenitori nu exista neintelegeri, iar atunci cind acestia isi contesta drepturile, trimiterea in posesia o realizeaza instanta de judecata.82 In cazul in care anterior, notarul public competent a fost sesizat in vederea eliberarii certificatului de mostenitor, iar neintelegerile dintre parti s-au ivit in fata sa, el va suspenda procedura succesorala notariala si va indruma partile sa se adreseze instantei de judecata. Apoi va elibera certificatul de mostenitor pe baza hotaririi judecatoresti, ramasa definitiva si irevocabila (art.68, 78 si 83 din Legea nr.36/1995).

80 81

D. Alexandresco, op. cit. vol. III, pag. 58.

A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 249;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 272, D. Chirica, loc. cit. supra. A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 672/1965, in Repertoriu. . . , pe anii 1952-1969, pag. 451;Jud. Caracal, sent . civ. nr. 1374/1978, cu Nota de I. P. Cernat, in R. R. D. nr7/198o, pag. 43-45.
82

122 Sectiunea a III-a. Predarea legatelor. Fata de prevederile art.653 C. civ. este evident ca legatarii nu sunt mostenitori sezinari. Se pune, astfel, problema modalitatii de punere a lor in posesie, cu toate ca, in principiu, ei dobindesc drepturile ce formeaza obiectul legatelor de la data deschiderii succesiunii. trimiterea in posesie a legatarilor are loc sub forma predarii legatelor reglementata de art.889, art.891, art.895 si art.899 alin.2 C. civ. Vom analiza pe rand dobindirea posesiei mostenirii de catre legatarii universali, legatarii cu titlu universal si legatarii cu titlu particular. Predarea legatelor universale. Legatarii universali, potrivit art.889 C. civ.,cind testatorul are mostenitori rezervatari, pot cere predarea legatului de la acestia. Mostenitori rezervatari sunt descendentii, ascendentii privilegiati si sotul supravietuitor dintre care insa numai descendentii si ascendentii privilegiati sunt si mostenitori sezinari. Asa fiind, rezervatarii care sunt si sezinari pot fi solicitati sa predea legatele din momentul deschiderii succesiunii, iar sotul supravietuitor, care nu este si mostenitor sezinar, numai dupa insezinare. In doctrina s-a precizat ca acesta din urma nu poate fi tinut la predarea legatelor de la data deschiderii succesiunii ci numai de la punerea lui in posesie intrucit nu poate transmite ceea ce el insusi nu are83. Punerea in posesie a sotului supravietuitor si a legatarului universal se poate realiza, fie prin intermendiul procedurii succesorale notariale(gratioase), fie pe calea justitiei, in acelasi timp. Predarea legatelor cu titlu universal. Articolul 895 C. civ. reglementeaza mai multe ipoteze privind predarea legatelor cu titlu universal. Predarea se face, la fel ca in cazul legatului universal, de buna voie sau, in caz de neintelegere, prin actiune in justitie. - Daca exista numai mostenitori rezervatari, legatarul cu titlu particular va cere punerea in posesie de la acestia; - Daca nu exista mostenitori rezervatari, cererea se va adresa celorlalti mostenitori legali, dar dupa punerea lor in posesie; - Daca exista mostenitori legali din ambele categorii (rezervatari si nerezervatari) punerea in posesie se va cere de la cei rezervatari, cita vreme ceilalti nu au fost pusi in posesie, iar daca au fost pusi in posesie se va cere de la acestia din urma; - Daca nu exista mostenitori rezervatari, dar exista un legatar universal, predarea se va cere acestuia, dupa punerea lui in posesie; - Daca exista atit mostenitori rezervatari cit si un legatar universal, predarea se va cere acestuia din urma, dupa punerea sa in posesie intrucit plata legatelor se poate face numai din cotitatea disponibila care, potrivit legii revine legatarului. Potrivit art.898 C. civ. legatarul cu titlu universal are dreptul la fructe de la data la care a cerut punerea in posesie sau de la data la care legatul i-a fost predat de
83

A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 82;D. Chirica, op. cit. pag. 263.

123 buna voie de catre cei tinuti la executarea acestuia. Predarea legatelor cu titlu particular. Dreptul legatarului cu titlu particular asupra lucrului legat se naste din ziua mortii testatorului (art.899 alin.1 C. civ.). El nu va putea insa intra in posesia lucrului legat decit din ziua in care a cerut in justitie predarea legatului de la cei tinuti la executare sau i s-a predat legatul de buna voie (art.899 alin.2 C. civ.). Punerea in posesia nu mai este necesara in ipoteza in care este vorba de un legatum liberationis (adica de un legat prin care s-a dispus iertarea legatarului de o datorie catre defunct) intrucit, in acest caz datoria se stinge de drept de la data deschiderii succesiunii. Predarea legatului se va cere de la mostenitorii legali, sau de la legatarul universal sau cu titlu universal, dupa caz, iar cind testatorul a insarcinat pe un alt legatar cu titlu particular cu plata legatului, predarea se va cere de la acesta. In cazul sumelor de bani depuse la CEC, iar legatarul a fost desemnat prin clauza testamentara, acesta va putea pretinde sumele aflate in cont din momentul deschiderii succesiunii84. Legatarul cu titlu particular nefiind nici succesor universal, nici cu titlu universal, el nu poate uza de petitia de ereditate si nici de actiunea in imparteala. Pentru a intra in stapinirea obiectului legatului are la indemina mai mute actiuni, functie de natura dreptului care formeaza obiectul legatului si uneori de faptul daca bunul se afla in posesia sa sau nu. a) Daca, de pilda, legatarul se afla in posesia bunului ce formeaza obiectul legatului, dar i se contesta dreptul, el are la indemina actiunea in constatare, reglemenatata de art.111 C. pr. civ. b) Daca obiectul legatului este un drept real asupra unui lucru individual determinat legatarul se poate indrepta impotriva detinatorului bunului, potrivit art.899 alin.1 C. civ., prin actiunea reala in revendicare, in cazul in care este vorba de un drept de proprietate si prin actiunea confesorie, daca este vorba de un alt drept real. c) Daca obiectul legatului este format dintr-un drept de creanta, legatarul poate obtine legatul printr-o actiune personala intemeiata pe testament (art.902 alin. 1 C. civ.), care este prescriptibila in termenul general de prescriptie. Actiunea este divizibila, proportional cu partile ereditare ale mostenitorilor universali sau cu titlu iniversal impotriva carora legatarul s-a indreptat. Riscul insolvabilitatii unuia sau altuia dintre mostenitori va fi suportat in atare ipoteza de catre legatar. Impartirea creantei intre debitori nu are loc atunci cind creanta este indivizibila prin natura sa sau prin dispozitia testatorului. Testatorul mai poate dispune solidaritatea obligatiei succesorilor in executarea obligatiei (art.1o41 C. civ.)85 sau poate insarcina cu plata
84 85

Fr. Deak, op. cit. pag. 532.

Art. 1o41 C. civ. cere stipularea expresa a solidaritatii in materia conventiilor, dar doctrina a admis ca aceste prevederi au aplicabilitate si in cazul actelor unilaterale. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 85-86.

124 obligatiei numai pe unul dintre ei. Actiunea se va indrepta impotriva tertului debitor in cazul in care obiectul legatului este format din creanta testataorului impotriva acestuia (legatum nominis )86. In cazul indivizibilitatii obiectului legatului, actiunea se poate indrepta pentru intreg impotriva oricaruia dintre debitori, iar debitorul solvens se va putea indrepta, prin actiunea recursorie, impotriva celorlalti debitori. d) Daca obiectul legatului cu titlu particular este o suma de bani, pentru garantarea executarii legatului, legatarul poate uza de actiunea ipotecara intemeiata pe art.9o2 alin.2 C. civ. Aceasta ipoteca este supusa principiilor publicitatii si specialitatii si confera legatarului dreptul de urmarire si de preferinta asupra imobilelor ereditare cu privire la care legatarul a luat inscriptie87. Ba mai mult, legatarul poate sa ceara plata intregii sale creante de la succesorul in lotul caruia a fost cuprins imobilul privitor la care s-a luat inscriptia ipotecara, solutie consacrata expres de art. 9o2 alin. 2 C. civ. , dar criticata pe buna dreptate in doctrina. In adevar ipoteca legatarilor nu vine sa garanteze o creanta unitara impotriva defunctului, ci una impotriva mostenitorilor, care se naste divizata, astfel ca intinderea garanatiei depaseste dreptul garantat88. C A P I T O L U L IV PETITIA DE EREDITATE Sectiunea a I-a. Notiune. Deosebirea de alte actiuni. Desi nereglementata de legiuitor, petitia de ereditate este unanim recunoscuta atit de practica judecatoreasca cit si de doctrina. Ea a fost, cum s-a spus, pe de-a-ntregul modelata prin hotaririle tribunalelor89, avind menirea de a limpezi situatii cind mai multe persoane isi dispunta calitatea de mostenitor cu privire la aceleasi bunuri. Exista, in adevar, situatii cind bunurile succesorale, in intregime sau in parte, sunt stapinite de persoane a caror calitate de mostenitori este contestata de altele, care pretind, ele insele, a avea calitatea de adevarati mostenitori, universali sau cu titlu universal. Mijlocul juridic prin care persoanele care pretind a avea titlul de mostenitor si, pe cale de consecinta, a intra in posesia bunurilor succesorale este actiunea in petitie de ereditate (petitio hereditatis). Petitia de ereditate este, asadar, actiunea prin care un succesor cere in justitie sa i se recunoasca titlul de mostenitor universal sau cu titlu universal, ori de donatar
86 87 88 89

Fr. Deak, op. cit. pag. 532. M. Eliescu, op. cit. pag. 86; D. Chirica, op. cit. pag. 266. M. Eliescu, loc. cit. supra. M. Eliescu, op. cit. pag. 188.

125 de bunuri viitoare, in temeiul caruia pretinde sa i se predea bunurile succesorale detinute de alta persoana in virtutea unui titlu aparent de mostenitor. Dupa cum se poate vedea din cele de mai sus, actiunea in petitie de ereditate se aseamana cu alte actiuni, cum ar fi actiunea in revendicare, actiunea personala prin care se cere plata unei datorii a piritului catre succesiune, sau cu atiunea in imparteala. Intrucit ea nu se confunda cu acestea, se impune decelarea elementelor specifice fiecareia pentru a le putea deosebi. Petitia de ereditate se aseamana cu actiunea in revendicare prin finalitatea pe care o urmaresc ambele, adica recunoasterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri litigioase. Dar se deosebeste de aceasta prin aceea ca la petitia de eredinate se contesta titlul de mostenitor care da indreptatire la detentia bunurilor. Daca acest titlu nu este contestat, ci se contesta numai faptul ca bunurile pe care piritul le detine ar apartine succesiunii, actiunea nu mai este o petitie de ereditate ci una in revendicare.90 In fine, actiunea in petitie de ereditate se deosebeste si de actiunea in imparteala intrucit in cadrul acesteia din urma nu se contesta nici titlul de mostenitor si nici cota care se cuvine fiecaruia, ci se urmareste numai determinarea concreta a acestei cote din bunurile succesorale.91 Sectiunea a II-a . Caracterele juridice ale actiunii. In doctrina nu exista unitate de vederi cel putin in privinta citorva din caracterele juridice ale acestei atiuni. a) In primul rind, se sustine de catre majoritatea autorilor92 ca actiunea este una reala intrucit mostenitorul apare, in sens larg, ca un adevarat proprietar al succesiunii deschise93 si de asemenea prin scopul ei care este deposedarea mostenitorului aparent de bunurile succesorale . b) Petitia de ereditate este o actiune divizibila astfel ca, pe de o parte, daca sunt mai multi mostenitori, fiecare lucreaza pentru sine neputindu-i reprezenta pe ceilalti, iar pe de alta parte, daca exista mai multi detinatori de bunuri de la care acestea se pretind, actiunea se va porni impotriva fiecaruia in parte, iar hotarirea este opozabila numai partilor din proces. c) Actiunea este imprescriptibila. Si in legatura cu prescriptibilitatea actiunii in petitie de ereditate s-au nascut discutii in doctrina94, pe care nu dorim sa le reluam95,
90 91 92

A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 786/1986, in R. R. D. nr. 5/1987, pag. 7o. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 189.

A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 27o;C. Statescu, op. cit. pag. 227;D. Chirica, op. cit. pag. 268;St. Carpenaru, op. cit. pag. 513;D. Macovei, op. cit. pag. 16o. 93 C. Statescu, loc. cit. supra. A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 191;Camelia Toader, L. Stanciulescu, R. Popescu, Veronica Stoica, op. cit. pag. 163;Fr. Deak, op. cit. pag. 537. 95 S-a sustinut ca actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani .
94

126 Sectiunea a III-a. Dovada calitatii de mostenitor. Intrucit, asa cum am aratat, in cadrul actiunii in petitie de ereditate, chestiunea disputata este aceea a titlului de mostenitor se pune problema dovedirii calitatii de mostenitor legal, legatar universal sau cu titlu universal. Pe baza probelor administrate instanta de judecata va trebui sa determine care titlu este preferabil si in functie de aceasta cine este adevaratul mostenitor caruia i se cuvin bunurile succesorale, in totalitate sau in parte, dupa intinderea vocatiei la mostenire a uneia sau alteia dintre partile litigante. Aceasta dovada se face, in primul rind, dar nu exclusiv, prin certificatul de mostenitor sau certificatul de calitate de mostenitor. Certificatul de mostenitor se elibereaza ca urmare a consensului dintre mostenitori, de catre notarul public competent, potrivit prevederilor Legii nr.36/1995, in cadrul procedurii necontecioase (gratioase). In cazul in care nu exista consens intre mostenitori notarul nu poate elibera certificatul de mostenitor, iar drepturile asupra mostenirii se vor determina de catre instanta de judecata intr-o procedura contencioasa in care, printre altele, se va pune probelema dovedirii calitatii de mostenitor a celor care pretind unele drepturi cu privire la patrimoniul defunctului. Certificatul de mostenitor, care se elibereaza pe baza incheierii finale, potrivit art.83 din Legea nr.36/1995, in termen de 2o de zile de la data emiterii ei, cuprinde datele celui ce lasa mostenirea, compunerea masei succesorale, numarul si calitatea mostenitorilor, cotele ce se cuvin mostenitorilor universali sau cu titlu universal, iar in cazul legatarilor particulari, bunurile ce li se cuvin acestora. Potrivit art.83 alin.2 din Legea nr.36/1995, fiecaruia dintre mostenitori i se elibereaza cite in exemplar al certificatului de mostenitor, dupa achitarea taxelor succesorale si a onorariului cuvenit notarului public. De regula se emite un singur certificat de mostenitor (art.86 alin.1 din Legea nr.36/1995), dar legea permite, in anumite situatii de exceptie, intocmirea unui nou certificat de mostenitor sau a unui certificat suplimentar (art.86 alin.2 din Legea nr.36/1995)96, caci simpla omisiune a unor bunri care fac parte din masa succesorala nu atrage nulitatea certificatului de mostenitor emis97. Dimpotriva omisiunea poate fi remediata, cu acordul tuturor mostenitorilor, iar notarul public va completa incheierea
96 97

A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1758/1983, in R. R. D. nr. 7/1984, pag. 61.

A se vedea in acest sens:R. Petrescu, Aspecte din practica judiciara in legatura cu anularea certificatului de mostenitor, in R. R. D. nr. 9/1975, Pag. 36-42;G. Pop, Consideratii critice in legatura cu anularea partiala a unui certificat de mostenitor, in R. R. D. nr. 11/1968, pag. 7175;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79o/199o, in Dreptul nr. 1/1991, pag. 69. Uneori in practica judiciara s-a sustinut si opinia gresita ca. . . dupa eliberarea certificatului de mostenitor nu se poate elibera alt certificat, cei care au pretentia la mostenire ori au fost prejudiciati in alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere in justitie, . . . . , anularea certificatului si stabilirea drepturilor lor, dupa care notarul va elibera alt certificat de mostenitor pe baza hotaririi judecatoresti. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1255/1982, in R. R. D. nr. 8/1983, pag. 59.

127 finala cu bunurile omise si va elibera un certificat suplimentar de mostenitor98. Desigur oricare dintre mostenitori se poate adresa, in astfel de situatii, direct instantei de judecata cerind sa se constate omisiunea, iar prin hotarirea ce se va pronunta sa se includa in masa succesorala si bunurile omise99. Daca prin testament s-a instituit si un executor testamentar, potrivit art.83 alin.3 din Legea nr.36/1995, se va elibera un certificat care sa cconstate aceasta calitate. Certificatul de calitate de mostenitor se emite in ipotexa in care nu s-a facut dovada existentei unor bunuri in patrimoniul defunctului sau cind stabilirea acestora ar necesita operatiuni de durata, iar mostenitorii solicita eliberarea unu astfel de ceritificat care atesta numai calitatea lor de mostenitori (art.84 din Legea nr.36/1995). Puterea doveditoare a certificatului de mostenitor si posibilitatea anularii lui. Certificatul de mostenitor, pana la anularea sa prin hotarire judecatoreasca, face dovada deplina cu privire la calitatea de mostenitor, cu privire la cota sau bunurile ce se cuvin fiecaruia dintre mostenitori in parte (art.88 alin.1, fraza a II-a din Legea nr.36/1995.)100. Potrivit insa prevederilor art.88 alin.1, fraza a I-a din Legea nr.36/1995, cei care se considera vatamati in drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instantei de judecata anularea acestuia si stabilirea calitatii de mostenitor si a drepturilor cuvenite celui care intenteaza actiunea. Sectiunea a IV-a. Efectele petitiei de ereditate. Daca actiunea in petitie de ereditate este admisa ca urmare a faptului ca titlul de mostenitor al reclamantului este preferabil, se impune analiza diferita a efectelor acestei actiuni, dupa cum este vorba de raporturile dintre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent sau de cele dintre adevaratul mostenitor si terti. a) Efectele intre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent. Principalul efect al admiterii actiunii in petitie de ereditate este acela ca piritul (mostenitorul
A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 622/1973, in Rpertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 21o. A se vedea, C. S. J. completul de 7 judecatori, dec. nr. 7/1993, in Buletinul C. S. J. , 1993, pag. 11;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79o/1990, cit. supra. Printr- o astfel de actiune nu se tinde la anularea certificatului de mostenitor care a avut la baza conventia partilor ci doar a se constata omisiunea lor de la data acelei conventii. A se vedea in acest sens:Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 788/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 21o, dec. nr. 1239/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 21o. S-a decis ca si organul financiar are calitatea de a solicita notarului eliberarea unui supliment de certficat de mostenitor in ipoteza in care mostenitorii, altii decit statul, nu declara toate bunurile succesiunii, pentru a se incasa de la mostenitori taxa succesorala corespunzatoare. A se vedea, in acest sens, Trib. jud. Ialomita, dec. nr. 522/1989, cu Note de I. Laurentiu Dan si II B. Patrascu, H. Vitzman, in Dreptul nr. 4/199o, pag. 54-59. 100 A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. 2588/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59, dec. nr. 968/1985, in C. D. 1985, pag. 9o-91.
99 98

128 aparent) este obligat sa restituie reclamantului toate bunurile succesorale pe care, s-a dovedit, a le detine fara drept, afara de cele cu privire la care a dobindit un drept de proprietate prin uzucapiune.101 Obligatia de restituire este diferita in functie de faptul daca mostenitorul aparent a fost de buna sau de rea credinta, adica a avut sau nu reprezentarea ca nu este adevaratul mostenitor, a crezut sau nu in realitatea vocatiei sale succesorale. Astfel, daca mostenitorul aparent a fost de buna credinta, el va trebui sa restituie in natura bunurile succesorale, iar in ipoteza ca le-a instrainat trebuie sa restituie pretul primit (art.996 alin.2 C. civ.). El pastreaza fructele bunurlor succesorale pe care le-a perceput si nu raspunde de stricaciuniile pricinuite chiar prin faptul sau (art.995 alin.2 C. civ.). Spre deosebire de acesta, cel de rea credinta trebuie sa restituie fructele, chiar daca nu le-a perceput si raspunde de stricaciuni, chiar daca se datoreaza fortei majore, inafara de cazul in care se dovedeste ca acestea s-ar fi produs si la reclamant (art.995 alin.1 si art.1156 alin.2 C. civ). In cazul instrainarii bunurilor succesorale el trebuie sa restituie echivalentul valoric al acestora de la momentul cererii de restituire, chiar daca pretul primit este mai mic (art.996 alin.1 C. civ.). In cazul in care mostenitorul aparent a incasat creante succesorale el va restitui adevaratului mostenitor atit capitatlul cit si dobinzile de la data incasarii creantelor (art.994 C. civ.). Mostenitorul aparent evins, indiferent ca este de buna sau de rea credinta are dreptul de a primi de la adevaratul mostenitor plata datoriilor succesiunii si cheltuielile facute cu bunurile succesiunii. Cele necesare se restituie integral, cele utile pina la concurenta sporului de valoare adus, iar cele voluptuarii nu se restituie, dar lucrarile efectuate vor putea fi ridicate, cu conditia sa nu produca stricaciuni bunului. Mostenitorul aparent este indreptatit sa obtina un drept de retentie asupra bunurilor succesorale pina la momentul platii creantelor sale intrucit acestea privesc bunurile pe care le detine (debitum cum re junctum). b) Efectele intre adevaratul mostenitor si terti. Mostenitorul aparent putea, atita timp cit bunurile succesorale s-au aflat in posesia sa, sa incheie diferite acte juridice cu tertii cu privire la acestea. Se pune atunci problema soartei unor atari acte juridce ca urmare a admiterii actiunii in petitie de ereditate. Solutia este diferita in functie de natura actului juridic. Astfel se admite ca actele de conservare si administrare a patrimoniului succesoral se mentin, devenind opozabile si adevaratului proprietar intrucit ii profita si acestuia. Se mentin, in temeiul art.19o9 C. civ. actele de instrainare a mobilelor, daca tertul dobinditor a fost de buna credinta. In privinta actelor de dispozitie privitoare la imobilele succesorale in practica
In doctrina s-a subliniatca mostenitorul aparent nu poate invoca uzucapiunea de 1o-2o de ani, ci numai cea de 3o de ani, chiar in ipotexa in care ar fi fost de buna credinta, intrucit ii lipseste justul titlu. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 196.
101

129 judiciara102, urmata de doctrina103 s-a adus un remediu principiilor consacrate in materie:nemo plus juris alium transfere potest si resoluto dantis resolvitur jus accipientis prin aceea ca a construit asa numita teorie a mostenitorului aparent, bazata pe regula error comunis facit jus. In lumina acestei teorii actele de dispozitie privitoare la imobilele unei succesiuni sunt considerate valabile daca sunt indeplinite urmatoarele conditiuni: - actul juridic de instrainare sa fie un act cu titlu particular si nu o cesiune de drepturi succesorale, intrucit acestea din urma au un caracter universal sau cu titlu universal, cesionarul aflindu-se exact in situatia mostenitorului aparent, supus pericolului de a fi evins; - actul juridic sa aiba caracter oneros. Daca actul de instrainare este cu titlu gratuit este preferat adevaratul mostenitor care incearca sa previna o paguba (certat de damno vitando) in fata tertului dobinditor care ar cauta sa mentina un cistig( certat de lucro captando)104; - tertul dobinditor sa fie de buna credinta in momentul cumpararii, adica pe baza unei erori comune si invincibile sa fi crezut ca a contractat cu adevaratul mostenitor105. Daca, asadar, actul de instrainare, care indeplineste aceste conditii va fi mentinut, mostenitorul aparent va fi obligat la restituire prin echivalent, in functie de faptul daca a fost de buna sau de rea credinta, iar daca actul s-ar desfiinta prin aplicarea principiului resoluto dantis, resolvitur jus accipientis, tertul va fi obligat la restituire fata de adevaratul mostenitor, avind insa actiune pentru evictiune impotriva mostenitorului aparent. Test de evaluare : 1. Ce este petiia de ereditate ? 2. Care sunt efectele acestei aciuni? 3. Este prescriptibil petiia de ereditate i n ce termen?

A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1433/1957, in C. D. 1957, pag. 7o si urm. ;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 292/1952, in C. D. 1952-1955, pag. 113-115. 103 A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 197-2oo;C . Statescu, op. cit. pag. 229;D. Chirica, op. cit. pag. 274. 104 A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 225. A se vedea, Camelia Toader, R. Popescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei in drept in materia mostenirii, in Dreptul nr. 9/1993, pag. 37-38;B. Diamant si V. Luncean, Nota la sent. civ. a judecatoriei Medias, in Dreptul nr. 3/1993, pag. 677o
105

102

130 TITLUL V INDIVIZIUNEA SUCCESORAL I MPREALA MOTENIRII Obiective: Identificarea i fixarea noiunilor privind indiviziunea succesoral i mpreala motenirii. Cuvinte cheie: indiviziune, partaj, raportul donaiior, sult, partaj de ascendent.

Rezumat: Decesul unei persoane antreneaz transmiterea patrimoniului su ctre unul sau mai muli motenitori. Dac de cujus a lsat mai muli succesori fiecare dintre ei are dreptul la o fraciune din motenire, coexistena drepturilor lor reprezentnd situaia juridic cunoscut sub denumirea de indiviziune, o form a proprietii comune. Indiviziunea este acea form de proprietate care se caracterizeaz prin faptul c o mas de bunuri aparine, n diferite cote, mai multor persoane care i pot exercita mpreun, simultan i concurent, drepturile recunoscute de lege proprietarilor, fr ca bunul s fie fracionat n materialitatea lui. Partajul reprezint operaiunea juridic prin care se pune capt strii de indiviziune, nlocuindu-se drepturile indivize i concurente ale coindivizarilor cu dreptul de proprietate exclusiv asupra bunurilor sau prilor din bunuri, sau valorilor determinate, ce le-au fost atribuite. Raportul donaiilor reprezint instituia n baza creia motenitorii din clasa descendenilor, sau soul supravieuitor, cnd vin mpreun la motenire, au obligaia de a readuce la masa partajabil, n natur sau prin echivalent, donaiile primite de la de cujus fr scutire de raport. Reconstituit n acest mod, masa succesoral se va mpri ntre motenitorii respectivi, conform vocaiei succesorale a fiecruia.

CAPITOLUL I INDIVIZIUNEA SUCCESORAL

Sectiunea a I-a. Notiunea de indiviziune succesorala si subiectii ei. 1. Noiune Decesul unei persoane antreneaz transmiterea patrimoniului su ctre unul sau mai muli motenitori. Dac de cujus a lsat mai muli succesori fiecare dintre ei are dreptul la o fraciune din motenire, coexistena drepturilor lor reprezentnd situaia

131 juridic cunoscut sub denumirea de indiviziune, o form a proprietii comune. Indiviziunea este acea form de proprietate care se caracterizeaz prin faptul c o mas de bunuri aparine, n diferite cote, mai multor persoane care i pot exercita mpreun, simultan i concurent, drepturile recunoscute de lege proprietarilor, fr ca bunul s fie fracionat n materialitatea lui. Cnd proprietatea comun pe cote-pri nu are ca obiect o universalitate ci doar unul sau mai multe bunuri individual determinate, suntem n prezena coproprietii i nu a indiviziunii. Deosebirea dintre cele dou noiuni este doar cantitativ i nu calitativ. Dei diferite sub aspectul artat, cele dou noiuni sunt folosite uneori n practica judiciar i chiar i n doctrin ca i cnd ar fi sinonime. S-a artat chiar c distincia nu trebuie absolutizat deoarece proprietatea comun pe cote-pri este o proprietate indiviz, tot aa cum indiviziunea este o proprietatea comun pe cotepri1. 2. Succesorii ntre care ia natere indiviziunea Indiviziunea poate lua natere nu numai ntre motenitorii legali ci i ntre acetia i legatarii cu vocaie la o cot din motenire, precum i ntre legatarii cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular nu se afl n indiviziune cu ceilali motenitori deoarece el dobndete un drept exclusiv asupra bunului sau bunurilor determinate care i-au fost testate. Totui, dac valoarea bunului respectiv depete cotitatea disponibil i intervine reduciunea se poate concepe existena proprietii comune pe cote pri i n raport de legatarul cu titlu particular. Vocaia universal la bunurile succesorale nu este, deci, absolut necesar pentru a lua natere starea de indiviziune , iar vocaia cu titlu universal nu duce totdeauna la naterea indiviziunii. De exemplu legatarul tuturor bunurilor mobile dintr-o succesiune poate dobndi proprietatea exclusiv a acestor bunuri, cu excluderea strii de indiviziune. Nu exist indiviziune ntre uzufructuari i succesorii care dobndesc nudaproprietate, dar poate exista indiviziune ntre couzufructuari sau ntre titularii dreptului de nud proprietate. Sectiunea a II-a. Regimul juridic al indiviziunii succesorale. Drepturile conidivizarilor. Legislaia romneasc nu cuprinde norme juridice speciale referitoare la regimul juridic al indiviziunii. Ca urmare acest regim juridic este determinat pe baza normelor juridice aplicabile proprietii, dar i a altor dispoziii legale ce pot avea inciden n aceast materie. 1.Dreptul de dispoziie. ntinderea dreptului de dispoziie al fiecrui coindivizar depinde de situaia
1 Fr. Deak, op.cit. pag. 544.

132 dac coindivizarul este sau nu titular exclusiv al dreptului cu privire la care urmeaz a ncheia acte de dispoziie. Sub acest aspect este de meionat, pe de o parte, c fiecare coindivizar are un drept individual, exclusiv i absolut asupra cotei-pri ideale din bunurile indivize, i, pe de alt parte, c nici unul dintre acetia nu este titular exclusiv asupra bunurilor din indiviziune privite n materialitatea lor. 2.Dreptul de dispoziie asupra cotei-pri ideale. Fiecare coindivizar are dreptul, dac dorete, s cesioneze n tot sau n parte, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, cota sa indiviz din bunurile succesorale. Dreptul de dispoziie se exercit fr consimmntul celorlali coindivizari. Dobnditorul cotei nstrinate dobndete calitatea de coindivizar, prelund drepturile i obligaiile nstrintorului. El poate, la rndul su, s nstrineze cota respectiv, s cear partajul bunurilor indivize sau s rmn o perioad n indiviziune. 3.Dreptul de dispoziie asupra bunului sau bunurilor indivize. Regula unanimitii. Cnd este vorba de unul sau mai multe bunuri indivize, coindivizarul nu mai are un drept exclusiv asupra acestora, astfel nct dreptul de dispoziie se exercit n mod valabil numai cu acordul unanim al tuturor coindivizarilor . Este vorba de aa-numita regul a unanimitii n baza creia actele de dispoziie i de administrare cu privire la bunurile indivize privite n materialitatea lor se ncheie doar cu acordul unanim al coindivizarilor. Dac unul dintre coindivizari ncheie un act de dispoziie cu privire la unul sau mai multe bunuri indivize, actul respectiv este inopozabil celorlali coindivizari. El nu este anulabil, ci este considerat valabil dar soarta sa depinde de rezultatul partajului. Dac cu ocazia partajului bunul nstrinat cade n lotul coindivizarului nstrintor, datorit efectului declarativ al partajului, nstrinarea se consolideaz cu efect retroactiv. Dac, dimpotriv, bunul revine altui coindivizar dect cel care a ncheieat actul de nstrinare, vnzarea se desfiineaz cu efect retroactiv.2 Pn n momentul partajului ceilai coindivizari care nu au participat la ncheierea actului de nstrinare nu pot fi deposedai de bunul indiviz. Dac bunul a fost predat dobnditorului i coindivizarii nu pot formula o aciune n revendicare ntruct i aceasta este supus regulii unanimitii, situaia litigioas intervenit se poate rezolva doar prin sistarea indiviziunii. Este inopozabil celorlali coindivizari nu numai cesionarea cu titlu oneros sau gratuit a unui bun de ctre un coindivizar cu nclcarea regulii unanimitii ci i constituirea unei garanii asupra ntregului bun, cum este cazul unei ipoteci. Soarta acesteia depinde i ea de rezultatul partajului, cum s-a artat mai sus. 4.Dreptul de administrare i conservare. innd cont de drepturile coindivizarilor referitoare la indiviziune, n mod logic ar trebui admis ca i actele de administrare i cele de conservare a bunurilor s fie supuse fr excepie principiului unanimitii. Totui, dei regula unanimitii este aplicabil n principiu i acestor acte, pentru a se facilita gestionarea indiviziunii i a
2 A se vedea i Fr. Deak, op.cit. p.548; D. Chiric, op.cit. pag.290.

133 se atenua inconvenientele rezultate din regula menionat, se admite valabilitatea unor asemenea acte, n special a celor de conservare, fcute de un singur coindivizar, pe temeiul unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri, dup caz, dac actul este util indiviziunii i dac niciunul dintre coindivizari nu s-au opus efecturii acestuia.3 5.Dreptul de a se folosi de bunurile indivize i dreptul la fructele acestora. Fiecare coindivizar se poate folosi de bunurile indivize, fr acordul celorlali coindivizari, cu respectarea urmtoarelor condiii: - s nu se aduc atingere drepturilor egale i concurente ale acestora; - s nu se schimbe destinaia bunurilor sau modul de folosin al acestora fr acordul celorlali coiindivizari; - s fie respectate actele valabil ncheiate cu privire la bunuri de ctre coindivizari sau de ctre de cujus; - s nu existe un drept de uzufruct asupra bunurilor pentru c n caz contrar folosina bunurilor aparine doar uzufructuarului. n situaia n care un coindivizar este mpiedicat de ctre ceilali s exercite folosina asupra bunurilor indivize, acesta se poate adresa instanei de judecat pentru realizarea dreptului su.4 Exercitarea concurent a folosinei asupra bunurilor succesorale se realizeaz doar atunci cnd natura bunului permite acest lucru. Cnd natura bunului nu permite dect exercitarea folosinei de ctre un singur coindivizar, acesta trebuie s-i despgubeasc pe cei care nu-i pot exercita dreptul respectiv. n ceea ce privete fructele bunurilor indivize, acestea se cuvin coindivizarilor proporional cu cota-parte ce le revine din bunurile succesorale. Fructele se adaug masei indivize (fructus augent hereditatem) i se vor mpri odat cu acestea. 6.Dreptul de a cere partajul Dei indiviziunea poate lua sfrit i prin alte moduri care ar putea duce la concentrarea tuturor drepturilor indivize n minile unei singure persoane, partajul constituie maniera cea mai frecvent prin care se pune capt proprietii comune. Dreptul de a provoca partajul constituie o prerogativ fundamental a oricrui coindivizar. El este un drept care prezint mai multe caractere, dintre care cele mai importante sunt caracterul imprescriptibil i cel absolut. 7.Caracterul imprescriptibil al actiunii. Dispunnd, prin art.728 C. civ., c nimeni nu poate fi obligat s rmn n indiviziune, legiuitorul de la 1865 a avut n vedere c aceast stare nu poate fi dect inconvenabil pentru titularii respectivelor drepturi de proprietate i ca urmare, n mod logic, temporar. Nscut ca urmare a caracterului universal al transmisiunii succesorale, indiviziunea pune pe titularii ei n faa imperativului de a nu ncheia acte juridice de dispoziie, cu privire la bunurile ce o compun, fr acordul unanim i le creeaz dificulti n exercitarea folosinei acestor bunuri. Fie i numai din aceste motive, se poate desprinde logica instituirii principiului imprescriptibilitii dreptului de a cere partajul, principiu necesar ce s-a
3 Fr. Deak, op. cit. pag. 549; D. Chiric, op. cit., pag. 290, 4 Trib.Supr, sect. civ. dec. nr. 2313/1980 n C.D., 1980, pag.179-180.

134 impus prin formularea Un coerede poate oricnd cere mpreala succesiunii, chiar cnd ar exista convenii sau prohibiii contrare. Aadar, indiferent de intervalul scurs de la data naterii strii de indiviziune, se poate cere ncetarea acesteia, cererea fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv. Se poate spune, dup o formul att de larg rspndit nct paternitatea ei nu este sigur, c dreptul la partaj dureaz tot att ct starea de indiviziune. CAPITOLUL II MPREALA MOTENIRII

Sectiunea a I-a.Realizarea partajului. 1.Notiunea de partaj. Proprietatea comun poate nceta printr-un act translativ de proprietate, n baza cruia unul dintre coindivizari dobndete i cotele-pri ale celorlali sau un ter dobndete n ntregime bunurile ce s-au aflat n proprietate comun, prin succesiune cnd unul dintre coindivizari motenete i cealalt cotparte din bunuri, dar cel mai adesea se recurge la operaiunea de partaj. Partajul reprezint operaiunea juridic prin care se pune capt strii de indiviziune, nlocuindu-se drepturile indivize i concurente ale coindivizarilor cu dreptul de proprietate exclusiv asupra bunurilor sau prilor din bunuri, sau valorilor determinate, ce le-au fost atribuite. Partajul pune capt oricrei indiviziuni, indiferent de izvorul ei. n raport de aceast situaie era firesc ca el s nu fie reglementat n partea referitoare la succesiuni, ci ntr-un capitol din care s rezulte, n mod clar, aplicabilitatea sa pentru sistarea oricrei forme de proprietate comun, precum i regulile necesare n acest scop. Oricum, la ora actual, reglementarea referitoare la partaj din capitolul referitor la succesiuni, mpreun cu noile dispoziii de procedur referitoare la partaj (capitolul VII indice 1), constituie dreptul comun aplicabil oricrei forme de mpreal.

2.Titularii dreptului de a cere mpreala Dreptul de a cere mpreala aparine n primul rnd coindivizarilor, conferit de art.728 C. civil care le consacr dreptul de a cere oricnd sistarea indiviziunii. Au, deci, acest drept motenitorii legali, legatarii universali i cu titlu universal . Legatarul cu titlu particular, dei motenitor, nu are aceast calitate deoarece el dobndete, de la data deschiderii succesiunii, un drept exclusiv asupra bunului sau bunurilor ce au format obiectul legatului, astfel nct le poate revendica oricnd de la cei obligai s i le predea. Acetia nu sunt singurii care pot cere partajul, calitate procesual activ n acest

135 sens putnd s mai aib i creditorii lor personali, cesionarii de drepturi succesorale, creditorii succesorali i procurorul. 3.Capacitatea necesar pentru participarea la mpreal Dei nu are caracter translativ de drepturi, mprelala judectoreasc este asimilat datorit consecinelor deosebite pe care le produce cu privire la patrimoniul coindivizarilor, cu un act de dispoziie. Ca urmare participarea la partaj impune ca proprietarii comuni s aib capacitate deplin de exerciiu. Cei fr o astfel de capacitate particip la mpreala prin reprezentanii lor, iar cei cu capacitate de exerciiu restrns trebuie s fie asistai, n condiiile legii, de ctre ocrotitorul legal pe ntregul parcurs al operaiunii de partaj. n cazul n care ocrotitorul legal are i el interese legate de operaiunea de partaj, ceea ce se ntmpl n general n situaia n care calitatea de coindivizar o are att cel ocrotit ct i reprezentantul legal, se impune numirea unui curator special pentru aprarea intereselor celui lipsit de capacitate de exerciiu sau cu capacitate de exerciiu restrns. Numirea unui curator special este necesar pentru fiecare persoan aflat n situaia menionat5, fiind presupus c coindivizarii au n cadrul operaiunii de partaj interese contrare. Dac reprezentantul legal al unor coindivizari fr capacitate de exerciiu, sau cu capacitate de exerciiu restrns, nu are interese proprii n proces, el poate s-l reprezinte sau sl asiste doar pe unul dintre acetia, pentru cellalt, sau ceilali coindivizari incapabili, fiind necesar numirea curatorului special n condiiile articolelor 105 i 132 Codul familiei. Efectuarea partajului cu nclcarea regulilor de mai sus face ca acesta s fie anulabil.

5.Stabilirea componenei masei partajabile n absena liberalitilor raportabile n cazul indiviziunii succesorale obiect al partajului l constituie, n principiu, bunurile existente n patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, cum ar fi dreptul de proprietate, alte drepturi reale ca dreptul de gaj sau ipotec, drepturile de crean, drepturile patrimoniale de autor, aciunile patrimoniale ce au aparinut celui care las motenirea, etc. n cazul n care n masa succesoral se afl doar nuda proprietate a unui bun, iar uzufructul viager aparine altei persoane, succesorii vor mpri ntre ei doar nuda proprietate a acelui bun, uzufructul urmnd a fi meninut n continuare n favoarea terului.6 n categoria drepturilor de crean se pot afla, de exemplu, cele privind restituirea unui mprumut acordat de defunct, obligaia de plat a preului pentru un
5 Art.747 alin.2 prevede c dac sunt mai mui minori cu interese contrarii la mpreal, se va da fiecrui dintr-nii un tutore special. 6 Trib. Supr., sect.civ. dec. nr. 549/1989, n Dreptul nr. 1-2/1990, pag.127.

136 bun vndut de defunct, creana n despgubire pentru ridicarea de ctre defunct a unei construcii pe terenul altuia, obligaia de a transfera proprietatea n temeiul unei promisiuni sinalagmatice de vnzare-cumprare imobiliar ncheiat de defunct n calitate de promitent cumprtor7, etc. Regula potrivit creia n masa indiviz supus partajului intr bunurile existente n patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii comport dou categorii de excepii i anume : a. bunuri care dei au existat n patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii nu fac parte din masa succesoral: - bunurile individual determinate sau creanele ce fac obiectul unor legate cu titlu particular, deoarece ele nu fac obiectul indiviziunii devenind de la data deschiderii succesiunii proprietatea legatarilor; - bunurile care prin natura sau destinaia lor nu sunt susceptibile de a fi mprite, cum sunt diplome, portrete, decoraii, fotografii, etc. dar si curile, locurile de trecere, casa scrilor, acoperiurile, precum si servituile. - dreptul real de folosin asupra locurilor de veci, acesta urmnd a fi exercitat n indiviziune; - adugirile si mbuntirile aduse unui bun succesoral, - drepturile viagere, care nceteaz odat cu deschiderea motenirii i nu se transmit, deci, ctre succesori; - mobilele i obiectele aparinnd gospodriei casnice, atunci cnd ele se cuvin n exclusivitate soului supravieuitor8. b. bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral dei nu au existat n masa succesoral la data deschiderii succesiunii. n aceast categorie intr : - bunurile care au intrat n patrimoniul succesoral prin intermediul subrogaiei reale cu titlu universal; - bunurile readuse la aceast mas prin efectul reduciunii liberalitilor excesive; - fructele produse de bunurile succesorale ulterior deschiderii succesiunii. mpreala avnd caracter retroactiv ar trebui ca, n mod riguros, fiecare coindivizar s aib dreptul la fructele produse de bunurile din lotul su. Se admite ns c fructele sporesc ntreaga mas a motenirii, dac motenitorii nu au convenit anterior o mpreal a folosinei, astfel nct acestea se cuvin tuturor coindivizarilor, potrivit cotei fiecruia9. mprejurarea c ceilali coindivizari au tolerat ca unul dintre ei s foloseasc bunul indiviz, nu l scutete de obligaia ca n exercitarea folosinei s
7 D.Chiric op.cit., pag.300. 8 n legtur cu bunurile care fac parte din aceast categorie si conditiile pentru ca ele s revin n exclusivitate sotului supravietuitor, a se vedea Fr.Deak, n legtur cu dreptul de motenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor i obiectelor apartinnd gospodriei casnice, n Revista romn de drept nr. 11/1988, pag.16-22. 9 Trib. Supr, sect.civ., dec. nr. 1565/1972 si dec. nr. 2264/1972 n Repertoriu...,pe anii 19691975, pag.202, respectiv 203.

137 respecte drepturile acestora. Fructele se cuvin tuturor coindivizarilor chiar i n situaia n care este vorba de fructele rezultate din cultivarea terenurilor, evident cu dreptul coindivizarului care a cultivat terenul la contravaloarea muncii i a celorlalte cheltuieli fcute n acest scop. Apreciem c nu mai poate fi considerat actual practica fostei instane supreme n sensul c n cazul fructelor industriale rezultate din cultivarea terenurilor, acestea se cuveneau n exclusivitate coindivizarului care a cultivat terenul10. Aceast practic s-a bazat pe faptul c n perioada respectiv terenurile nu puteau fi arendate sau nchiriate11. - imobilele asupra crora s-a restabilit dreptul de proprietate n condiiile legilor cu caracter reparatoriu de dup 1989. 6.Componena masei partajabile n prezena liberalitilor raportabile. Raportul donaiilor Din textele de mai sus rezult c raportul donaiilor reprezint instituia n baza creia motenitorii din clasa descendenilor, sau soul supravieuitor, cnd vin mpreun la motenire, au obligaia de a readuce la masa partajabil, n natur sau prin echivalent, donaiile primite de la de cujus fr scutire de raport. Reconstituit n acest mod, masa succesoral se va mpri ntre motenitorii respectivi, conform vocaiei succesorale a fiecruia. Scopul instituiei este uor sesizabil i anume restabilirea egalitii12 ntre motenitori, egalitate ce a fost rupt prin donaiile pe care de cujus le-a fcut unuia dintre succesori i pe care legea le-a prezumat doar ca pe nite avansuri fcute motenitorului n cauz. Raportul asigur, deci, respectarea vocaiei succesorale legale a motenitorilor din categoria menionat. Bazndu-se pe voina prezumat a defunctului, raportul nu este reglementat prin norme de ordine public. Ca urmare donatorul l poate scuti pe donatar de obligaia de raport a donaiei, situaie n care el o va pstra pe lng cota sa din motenire, desigur cu condiia de a nu fi nclcat rezerva succesoral. O asemenea donaie dobndete caracter preciputar, definitiv. Cnd o astfel de liberalitate aduce atingere rezervei ea este supus reduciunii n limita cotitii disponibile, ceea ce nu o face ns raportabil.
10 A se vedea n acelai sens, D. Chiric, op. cit . pag. 303. Menionam ns c si n prezent o parte a doctrinei consider c cererea coproprietarului care a stat n pasivitate, acceptnd ca ceilali s lucreze terenul, de a pretinde partea sa din recolta , ar putea fi asimilat abuzului de drept(A se vedea C Brsan, M.Gait, M.M.Pivniceru, Drept civil Drepturile reale, Institutul european 1997, p.100. 11 A se vedea de exemplu Tribunalul Suprem n compunerea prevzut de art. 39 alin 2 si 3 din legea de organizare judectoreasc, dec. civ. nr. 74/1982, n C.D. 1982, pag.49, Trib. Supr., sec.civ. dec.civ. nr. 2791/1984 n C.D. 1984, pag.50. 12 Evident nu este vorba de o egalitate aritmetic ntre motenitori atta vreme ct obligaia de raport revine unor motenitori cu vocaie la cote diferite din motenire , ci de faptul c fiecare comotenitor poate profita de bunurile sau valorile ce ntregesc masa succesoral n raport de vocaia sa succesoral concret.

138 8.Domeniul de aplicare al raportului. Subiecii raportului. Debitorii obligaiei de raport. Este inut de obligaia de raport numai acela care ntrunete n persoana sa dou caliti i anume accea de motenitor legal din categoria descendenilor, sau de so supravieuitor i cea de donatar gratificat de de cujus. a. Cerina calitii de motenitor ab intestat din categoria descendenilor, sau de so supravieuitor, este fireasc ct vreme raportul are drept scop asigurarea egalitii dintre motenitorii respectivi. O donaie fcut unei persoane strine de succesiune nu este de natur a afecta aceast egalitate ntruct toi motenitorii sunt afectai . Codul civil romn urmrete ns restabilirea egalitii numai cu privire la descendeni si soul supravieuitor, nembrind ideea obligaiei de raport i pentru alte categorii de motenitori.13 Din cerina calitii de succesor legal rezult urmtoarele consecine: - raportul nu este datorat de succesibilul renuntor sau neacceptant. Acesta este strin de motenire i deci poate pstra donaia ca orice persoan ce nu are calitatea de motenitor. Descendenii datoreaz raportul fie c sunt din cstorie, fie c sunt din afara ei i indiferent de gradul lor, sau dac vin la motenire n nume propriu sau prin reprezentare. - motenitorul testamentar nu datoreaz raportul, indiferent dac este legatar universal, cu titlu universal sau cu titlu particular; - descendenii i datoreaz raportul chiar dac sunt de grade diferite, cum este cazul cnd succesorul donatar vine la succesiune prin reprezentarea ascendentului su predecedat; - este irelevant dac succesiunea a fost acceptat pur i simplu sau sub beneficiu de inventar; - datoreaz raportul succesorul care face parte din categoria enunat, chiar dac la data donaiei el nu avea calitatea de motenitor prezumtiv(art.753 Cod civil). b. Calitatea de beneficiar personal al donaiei. Este o condiie ce rezult din dispoziiile art.754-756 Cod civil. Acestea prevd c donaiile fcute fiului unei persoane ce are calitatea de succesor sau soului unui descendent succesibil, sunt prezumate ca fcute cu scutire de raport, respectiv c fiul care vine n nume propriu la motenire nu este obligat s raporteze donaia primit de printele su. Textul art. 754 i 756 Cod civil nu creeaz o prezumie de interpunere de persoane pentru donaiile fcute fiului sau soului celui chemat la motenire ci, pentru situaia cnd se dovedete c n realitate donaia a fost fcut motenitorului n cauz, instituie o scutire de
13 In sistemul Codului civil francez, potrivit art 843 (modificat prin Legea din 24 martie 1898) obligaia de raport revine oricrui motenitor.

139 raport14. n privina donaiilor fcute printelui celui chemat la motenire, trebuie fcut distincie ntre: - situaia cnd succesorul vine la motenire n nume propriu, situaie pentru care nu datoreaz raportul donaiilor, chiar dac el l-a motenit pe printele ce avea calitatea de donatar, i - situaia cnd vine la motenire prin reprezentare i ca urmare este inut de obligaiile celui pe care l reprezint, inclusiv cea de raportare a donaiei la care era inut acesta din moment ce ntrunea i calitatea de descendent i pe cea de donatar15. Este regula potrivit cruia cel ce reprezint nu poate avea mai multe drepturi dect cel reprezentat. Obligaia de raportare a donaiei revine reprezentantului chiar dac a renunat la succesiunea celui reprezentat.16 Aceast situaie reprezint, de fapt, i singura excepie de la regula c sunt raportabile numai donaiile primite personal de cel chemat la motenire. Pentru situaia cnd se motenete prin reprezentare, reprezentantul datoreaz nu numai donaiile fcute de de cujus reprezentatului ci i pe cele fcute reprezentantului deoarece i acesta ntrunete, n aceast situaie, dubla calitate de motenitor i respectiv donatar17. 9.Creditorii obligaiei de raport Destinat pstrrii egalitii ntre motenitori, obligaia de raport nu este, aa cum s-a artat, datorat dect de motenitorii acceptani din categoria descendenilor sau de soul supravieuitor n concurs cu acetia. Renuntorii sau nedemnii nu sunt inui de ea. Simetric invers, creditori ai acestei obligaii nu pot fi dect comotenitorii din clasa descendenilor sau soul supravieuitor care vine la motenire n concurs cu acetia, Raportul este datorat numai la cererea comotenitorului ndreptit. Acesta nu poate renuna la acest drept naintea deschiderii succesiunii,18dar manifestarea sa de voin n acest sens poate produce efecte juridice dac este fcut dup deschiderea succesiunii. Avnd un caracter patrimonial, n caz de deces al titularului, dreptul se transmite asupra propriilor succesori ai celui ndreptit. Legatarii universali i cu titlu universal, nu sunt ndreptii s cear raportul. Ei nu au dreptul dect la bunurile existente n patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, nu i la cele ce au format obiectul unor donaii. Excluderea drepturilor legatarilor de a pretinde raportul este legat de inexistena unei obligaii de
14 M.Eliescu, op.cit. pag.239. 15 n cazul n care exist mai multi reprezentani, obligaia de raport dei este indivizibil , revine numai motenitorului acceptant, neputnd fi impus motenitorului care a renunat la motenire, astfel nct donatia primit de reprezentat va fi raportat doar parial. De asemenea, nu sar putea pretinde motenitorului acceptant s raporteze, n situaia artat, ntreaga donaie. 16 Fr. Deak, op. cit, pag. 401. n sens contrar C.Sttescu, op. cit. pag. 244. 17 M. Eliescu , op. cit. pag.240; Fr. Deak, op. cit pag.401. 18 O asemenea convenie ar reprezenta un pact asupra unei succesiunii viitoare i ar fi afectat de nulitatea absolut.

140 raport din partea acestora. Creditorii personali ai succesorului ndreptit la raport pot cere raportul pe calea aciunii oblice atunci cnd motenitorul respectiv nu exercit el acest drept. Dreptul la raport este un drept de natur patrimonial ce nu face parte din categorie celor exclusiv personale, aa nct creditorul motenitorului poate aciona pe calea prevzut de art. 974 Cod civil. Creditorii succesorali nu pot cere, ns, raportul19. Pentru ei bunurile ce au fcut obiectul donaiilor au ieit definitiv din patrimoniul defunctului aa nct neformnd obiectul dreptului lor de gaj general, ei nu sufer nici o pierdere. Ei trebuie s se supun actelor translative de proprietate ncheiate n timpul vieii lui de cujus, acte care le sunt opozabile dac nu au fost ncheiate cu intenia de a-i frauda. O precizare se impune ns :dac motenirea a fost acceptat pur i simplu, intervine confuziunea de patrimonii, creditorii succesiunii devin creditori personali ai succesorilor. n aceast calitate ei pot urmri toate bunurile din patrimoniul acestora i pot exercita aciunea oblic n numele debitorului lor neglijent. nseamn c afirmaia n sensul c creditorii succesiunii nu pot cere raportul este valabil numai pentru situaia cnd motenirea a fost acceptat sub beneficiu de inventar . 1o.Obiectul obligaiei de raport Din dispoziiile art. 751 Cod civ. rezult c obligaia de raport privete tot ce motenitorul a primit de la defunct prin dar att direct ct i indirect, afar de cazul cnd donatorele a dispus altfel. Textul menionat induce urmtoarele concluzii: - sunt supuse raportului doar donaiile nu i legatele, aa cum deja s-a menionat; - sunt raportabile doar donaiile primite de la de cujus; - donaiile sunt prezumate raportabile; - donatorul poate dispune scutirea motenitorului de obligaia de raport. Donaiile supuse raportului. n termenii articolului 751 Cod civil sunt supuse raportului att donaiile directe ct i cele indirecte. Rezult c obligaia de raport privete, n principiu, toate donaiile indiferent c au fost fcute prin act autentic sau sub forma darului manual, a donaiilor simulate sau indirecte. Donaiile simulate sunt supuse raportului indiferent dac simulaia privete natura operaiunii juridice sau persoana beneficiar. Simplul fapt al deghizrii donaiei nu poate avea prin el nsui semnificaia unei scutiri de raport, simulaia putnd urmri i alte scopuri dect nlturarea obligaiei respective. Revine instanei de judecat sarcina de a stabili, n funcie de situaia concret, dac intenia donatorului a fost de a acorda scutire de obligaia de raport.20
19 Pentru o opinie contrar, rmas izolat, a se vedea B.Diamant, Obligaia de raport a soului supravieuitor, n J.N. nr. 5/1954, pag. 917 . 20 n acest sens Trib. Supr., dec.civ. nr. 805/1953, n C.D. pe anul 1954, pag.119 i dec civ.804/1956, in C.D. 1956, vol. I, pag.343. n sens contrar, Trib. Supr., dec. civ. nr.1274/1959, C.D. 1959, pag.190.

141 Condiia neexceptrii donaiei de la raport. Exist donaii care nu sunt raportabile, donatarii succesori putnd fi scutii de aceast obligaie. Scutirea poate fi acordat: a. prin voina legii. De la regula prevzut de art.751 Cod civil, potrivit creia sunt supuse obligaiei de raport toate donaiile, art.759 i 762 Cod civil stabilete mai multe excepii. Astfel, sunt scutite de raport: - cheltuielile fcute de defunct pentru hrana, ntreinerea educarea i nvarea unui meteug de ctre succesibil, pentru nunta acestuia, precum i darurile obinuite fcute cu ocazia unor evenimente. - fructele culese sau veniturile scadente pn la deschiderea motenirii, provenind de la bunurile supuse raportului i echivalentul folosinei bunului donat pe perioada respectiv. b. prin voina donatorului. Donatorul poate dispune ca donaia s nu fie supus obligaiei de raport. n acest caz ea are caracter preciputar i succesorul beneficiar poate s o pstreze chiar i cnd accept motenirea, sub condiia de a nu se aduce atingere rezervei succesorale. Sintetiznd condiiile obligaiei de raport prezentate mai sus, reinem urmtoarele: - s existe doi sau mai muli descendeni care vin la motenire, ori unul sau mai muli descendeni n concurs cu soul supravieuitor; - succesorii respectivi s aib calitatea de donatari; - succesibilul donatar s fi acceptat motenirea; - donaia s fi fost fcut fr scutire de raport; Efectele scutirii de raport. Clauza scutirii de raport produce dou efecte, menionate deja n mod indirect mai sus i anume: - exceptarea donatarului de la obligaia de raport. Dei aceast scutire este de natur s rup egalitatea dintre motenitori, instituia raportului fiind dominat de norme dispozitive, donatorul poate prin voina sa s permit unui succesor s vin la motenire dar totodat s i pstreze donaia fcut. Desigur c atunci cnd exist motenitori rezervatari donaia poate fi pstrat numai n msura n care nu se ncalc rezerva succesoral. - donaia se imput asupra cotitii disponibile. 11.Cile procedurale de realizare a raportului Realizarea efectiv a raportului depinde de poziia juridic a motenilor. El nu se realizeaz de drept, ci doar la cerere. Dac cei ndreptii la raport i cei obligai s efectueze raportul se neleg, realizarea lui se face prin bun nvoial. O astfel de operaiune este posibil att n cadrul procedurii succesorale notariale ct i n afara acesteia, concomitent cu mprirea motenirii pe cale convenional. Dac nu exist acordul persoanelor interesate, raportul nu poate fi realizat dect pe calea unei aciuni civile, aciune ce poate fi promovat fie n cadrul procesului de

142 partaj, fie separat . 12.Modul de executare a raportului. Din dispoziiile art. 764 Cod civ. rezult 2 moduri de efectuare a raportului: raportul n natur i raportul prin echivalent, denumit de text raport prin luare mai puin. Orientarea legiuitorului pentru una din cele dou modaliti semnific opiunea acestuia pentru restabilirea egalitii n natur sau pentru o egalitate n valoare. Legiuitorul romn s-a orientat pentru restabilirea egalitii n natur n cazul imobilelor i restabilirea acesteia n echivalent n cazul bunurilor mobile. Raportul n natur const n readucerea efectiv a bunului donat la masa succesoral, urmnd ca el s fie obiect de partaj. Raportul prin echivalent const n aducerea la masa de mprit a valorii bunului donat, cu consecina pstrrii proprietii avute asupra bunului de ctre motenitorul donatar. El se poate realiza pe trei ci: - prin preluare, care se realizeaz prin luarea din masa succesoral , de ctre comotenitorii ndreptii, a unor bunuri, innd cont de cotele succesorale cuvenite, pn la concurena valorii donaiei raportabile; - prin imputaie, care const n reunirea pentru calcul a valorii donaiei raportabile, dup care succesorii iau din masa succesoral bunuri sau valori pn la cota succesoral cuvenit, iar succesorul donatar primete diferena dintre valoarea donaiei i cota sa succesoral; - n bani. Aceasta se face prin depunerea la masa succesoral a unei sume de bani ce reprezint echivalentul valorii donaiei, urmat de mprirea bunurilor conform cotelor cuvenite. Raportul imobilelor. Din dispoziiile art.765 Cod civil rezult att regula n legtur cu raportul imobilelor, ct i principala excepie de la acest principiu. Textul prevede c raportul se poate pretinde n natur pentru imobile, ceea ce constituie regula, dar i c, n cazul n care cel ce a primit imobilul l-a nstrinat sau ipotecat naintea deschiderii succesiunii, raportul n natur nu este obligatoriu. Regula raportului n natur n cazul imobilelor, evideniaz grija legiuitorului pentru o restabilire perfect a patrimoniului defunctului n cazul acestor bunuri, cu consecina unei egaliti perfecte ntre motenitori din moment ce se procedeaz la o refacere a patrimoniului aa cum ar fi fost el dac nu s-ar fi fcut donaii, ns acest deziderat se realizeaz prin sacrificarea interesului terilor n existena unui circuit civil sigur. Norma privind raportul n natur se aplic tuturor imobilelor. Donaia se desfiineaz cu caracter retroactiv ca urmare a decesului donatorului, care opereaz ca o condiie rezolutorie, dreptul de proprietate al donatarului se desfiineaz n acelai mod i bunul devine proprietatea indiviz a comotenitorilor urmnd a fi supus partajului. Din proprietar exclusiv asupra bunului, succesorul donatar devine coindivizar. El se afl n situaia coindivizarului care are n detenia sa bunul i are

143 ansa s redevin proprietar exclusiv al acestuia dac prin operaiunea de partaj bunul i se atribuie. Prin excepie, raportul nu se realizeaz n natur ci prin echivalent, n urmtoarele situaii: - cnd donatorul a impus sau a autorizat efectuarea acestuia prin echivalent. Donatorul avnd posibilitatea s-l scuteasc de raport pe donatar, cu att mai mult i este permis s-l autorizeze s fac raportul prin echivalent. n acest caz, donatarul poate opta pentru raportul n natur sau cel prin echivalent. El poate chiar s-i impun ndeplinirea prin echivalent a obligaiei, caz n care nu mai exist posibilitatea de opiune menionat; - cnd imobilul a pierit din culpa donatarului. n aceast situaie raportul nemaiputnd fi, din punct de vedere obiectiv, fcut n natur, este normal ca el s se fac prin echivalent; - n situaia, amintit deja, cnd imobilul a fost nstrinat sau ipotecat nainte de deschiderea succesiunii. Suntem n prezena unei excepii de la regula desfiinrii donaiei cu caracter retroactiv. De fapt se menine nu numai donaia ci i actul de dispoziie ncheiat de donatar cu terii. Raportul nu se poate face prin echivalent cnd bunul a fost nstrinat sau grevat dup data deschiderii succesiunii, din moment ce textul art. 765 Cod civil face referire doar la nstrinrile sau constituirile de ipoteci ce au avut loc nainte de aceast dat. nseamn c, n astfel de situaii, donaia se desfiineaz cu caracter retroactiv i c bunul se rentoarce la masa succesoral liber de orice sarcini. Raportul mobilelor. Spre deosebire de imobile, n cazul bunurilor mobile legiuitorul a stabilit regula raportului prin echivalent. Din dispoziiile art. 772-773 Cod civil rezult c -indiferent dac suntem n prezena unor bunuri corporale sau a unora incorporale- raportul se realizeaz prin luare mai puin. Posibilitatea raportul prin echivalent are drept consecin faptul c donaia nu se mai desfiineaz, ea produce efecte n continuare i, deci, donatarul succesor rmne proprietar al bunului donat. Pstrarea calitii de proprietar asupra bunului donat i n cazul existenei obligaiei de raport implic urmtoarele consecine: - riscul pieirii fortuite a bunului donat este suportat de succesor, n calitate de proprietar, potrivit regulii res perit domino; - actele de nstrinare sau grevare cu privire la bunul mobil donat, ncheiate de donatar cu terii, se menin; - donatarul va raporta la masa succesoral contravaloarea bunurilor primite. Valoarea ce se raporteaz este, potrivit art. 772 Cod civil, cea pe care bunurile o aveau n momentul realizrii donaiei i care se stabilete n funcie de actul estimativ cuprins n donaie sau anexat acesteia, iar n lipsa lui, prin expertiz. Observm c nu se ia n considerare nici cel puin valoarea din momentul deschiderii succesiunii, ca n cazul imobilelor, aa nct, apreciem i aici c valoarea pe care legiuitorul ar trebui s o ia n considerare n perioada actual, caracterizat de inflaie,

144 ar trebui s fie cea din momentul partajului, stabilit n funcie de starea bunurilor n momentul donaiei21. 13.Raportul datoriilor Este posibil ca unul sau mai muli succesori s fie debitori fa de succesiune, fie datorit faptului c acetia erau debitori fa de defunct, fie pentru obligaii care s-au nscut n perioada indiviziunii. Pentru astfel de situaii, art. 738 Cod civil prevede c fiecare succesor este dator a raporta la masa succesoral sumele ce este dator ctre succesiune. Norma artat reglementeaz un mod special de stingere a datoriilor succesorilor fa de masa succesoral. Ea semnific faptul c motenitorul , debitor al creanei care exist asupra lui, va primi n lotul su creana respectiv. Dreptul de opiune al debitorului. Soluia aleas de legiuitor are un avantaj i pentru debitor care nu poate fi constrns s plteasc efectiv datoria, ci poate s beneficieze de procedura aceasta de stingere a ei prin luare mai puin.22 Desigur c debitorul, dac dorete, poate s fac i plata efectiv , ns nu poate fi obligat la o asemenea prestaie. Raportul este un drept pentru debitor i nu o obligaie, aa nct, oricnd pn la partaj, poate s efectueze plata. Aflat ns la momentul partajului cu datoria neachitat, raportul devine o obligaie i el nu mai poate refuza atribuirea creanei, ca modalitate practic de efectuare a raportului datoriei. Dac pe timpul indiviziunii coindivizarul care are de achitat o datorie nu poate fi obligat efectiv la plata acesteia, ntruct poate ridica aceast excepie a dreptului de stingere a acesteia pe calea raportului, trebuie admis c prescripia dreptului de a cere realizarea creanei este suspendat. Prescripia nu ar putea curge mpotriva creditorilor crora nu li se poate imputa c nu au acionat, ct vreme , pe intervalul menionat, nu au dreptul s acioneze. Condiiile raportului datoriilor. Pentru a opera raportul datoriilor este necesar ndeplinirea unor condiii. a. este vorba, n primul rnd, de existena unei datorii fa de masa indiviz, datorie care s nu se fi stins prin compensaie. Este posibil nu numai ca succesorul s fie debitor fa de succesiune, dar i reversul, adic i el s fie creditor al masei respective. De regul, n astfel de situaii opereaz compensaia ntre aceste creane, pn la limita celei mai mici. Dac n urma compensaiei datoria coindivizarului s-a stins, nu se mai pune problema unui raport al datoriei. Dac, ns, creana masei indivize este mai mare dect creana copartajantului, pentru ce acesta rmne dator fa de masa partajabil, opereaz raportul datoriilor. Nu este necesar ca creana s fie ajuns la scaden. Apreciem c n cazul n care dreptul la aciune privitor la creana succesiunii este prescris, nu este ndeplinit condiia pe care o analizm. Ct vreme
21 Codul civil francez conine o astfel de dispoziie cu privire la bunurile mobile, n art.668 n forma pe care o are dup modificarea efectuat prin Legea nr.71-523 din 3 iulie 1971. 22 Franois Terr , Yves Lequette, op. cit. pag. 701.

145 debitorul nu putea fi constrns s efectueze plata ctre de cujus pentru c dreptul la aciune era prescris, nici obligaia de raport nu-i mai poate fi impus. b. debitorul s aib calitatea de coindivizar. n cazul partajului succesoral aceasta presupune ca el s fi acceptat succesiunea, pentru c, n caz contrar, pierde calitatea de coindivizar. Este irelevant dac el are calitatea de coprta din comunitatea de bunuri, de succesor legal sau legatar universal ori cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular dobndind unul sau mai multe bunuri determinate, nu poate avea calitatea de coindivizar i nu poate fi nici subiect privind raportul datoriilor. c. lotul ce se cuvine spre atribuire coprtaului debitor trebuie s fie suficient de mare pentru ca creana s se poat imputa n ntregime asupra acestuia. n caz contrar, raportul se produce numai pentru partea din datorie care este echivalent drepturilor debitorului n masa partajabil. Pentru diferen, coprtaul rmne obligat s aduc la masa de mprit echivalentul valoric al acesteia. Sectiunea a II-a Formele mprelii 1.Partajul convenional i partajul judiciar. Principala clasificare cunoscut cu privire la partaj pornete de la rolul voinei prilor n realizarea acestuia. Atunci cnd el se realizeaz prin acordul de voin al prilor suntem n prezena unui partaj convenional sau voluntar. Cnd realizarea partajului nu este rezultatul acordului de voin al coindivizarilor, ci al interveniei justiiei n realizarea acestei operaiuni, partajul este de natur judiciar. Partajul convenional. Este posibil s se efectueze dac exist acordul valabil i unanim al coindivizarilor, cu excepia cazurilor expres reglementate de lege, cnd el trebuie realizat pe cale judiciar. Din punctul de vedere al momentului realizrii lui, partajul convenional este posibil oricnd pe durata existenei indiviziunii, cu condiia inexistenei unei convenii de meninere a acesteia, ncheiat n condiiile art. 728 alin. 2 Cod civil. Sub aceast rezerv, partajul convenional poate fi realizat n cursul procedurii succesorale, urmnd a se lua act de el prin certificatul de motenitor, poate fi realizat n afara acestei proceduri, sau chiar dup ce a fost sesizat instana de judecat pentru sistarea indiviziunii pe cale judiciar. n acest ultim caz, prile pot ncheia partajul prin tranzacie, urmnd a se lua act de ea prin hotrrea de expedient n condiiile art.271273 Cod procedur civil, sau pot renuna la aciunea judectoreasc pentru a ncheia convenia de partaj n afara cadrului judiciar. Aceast form de mpreal poate privi toate bunurile din indiviziune sau numai o parte din ele, celelalte putnd fi mprite pe cale judectoreasc sau ulterior printr-o alt convenie. Sub aspectul formei, partajul convenional este un contract consensual.

146 El este deci valabil prin simplul acord de voin al prilor, fr a fi nevoie de vreo alt formalitate. Partajul judiciar Obligativitatea partajului judiciar. Coindivizarii au, n principiu, latitudinea s aleag calea pe care vor s realizeze partajul, adic s-l efectueze pe cale convenional sau judiciar. Partajul judiciar reprezint o procedur suficient de complicat pentru a necesita un timp ndelungat pentru nfptuirea sa, precum i cheltuieli apreciabile. De aceea prile nu recurg la aceast procedur cnd aceleai efecte le pot obine pe cale convenional. Trebuie ns subliniat c n dreptul nostru existena unui acord total cu privire la operaiunile de mpreal nu poate stopa prile de la formularea unei aciuni n justiie i sistarea indiviziunii pe cale judiciar, chiar dac nu neleg ca acordul lor s-l concretizeze ntr-o tranzacie. De la regula de principiu a posibilitii alegerii cii de a iei din indiviziune, legea a instituit o serie de excepii. Acestea reprezint situaii deosebite , n care partajul nu poate fi obinut dect pe cale judiciar. Cazurile n care partajul judiciar este obligatoriu sunt urmtoarele: - cnd prile nu cad de acord asupra chestiunilor legate de mpreal. Este firesc c n astfel de situaii convenia de partaj, care ca orice contract presupune un acord de voine, nu se poate realiza astfel nct nu rmne dect posibilitatea partajului judiciar; - cnd unul dintre coindivizari este absent i nu are nici reprezentant la mpreala convenional. i n acest caz, ca i n cel precedent, realizarea acordului de voine nu este posibil, astfel nct se impune partajul judiciar; - cnd printre coindivizari se afl minori sau persoane puse sub interdicie, iar autoritatea tutelar , n virtutea prerogativelor ce-i revin n baza art. 129 alin. 2 din Codul familiei nu i-a dat acordul pentru realizarea mprelii pe cale convenional. Autoritatea tutelar , ca organ cu atribuii pe linia asigurrii proteciei drepturilor persoanelor incapabile, poate refuza autorizarea unei convenii ncheiat ntr-o manier care nu asigur realizarea drepturilor coindivizarilor minori sau interzii, sau i prejudiciaz n orice mod. Autorizarea nu mai este necesar n cazul partajului judiciar, protecia persoanelor incapabile fiind asigurat n acest caz prin intermediul instanei judectoreti. Sectiunea a III-a Procedura mprelii judectoreti. Procesul de partaj se declaneaz printr-o cerere care pe lng elementele comune oricrei cereri de chemare n judecat trebuie s indice, conform art 673 indice 2 Cod proc.civ., persoanele ntre care are loc mpreala, titlul pe baza cruia se cere mpreala, bunurile supuse mprelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afl, precum i persoana care le deine sau administreaz. Coindivizarii pri pot formula i ei pretenii n legtur cu partajul, fie pe calea unei cereri reconvenionale, fie chiar i pe calea unei simple ntmpinri, procesul de partaj avnd caracterul unui judicium duplex.

147 Procedura mprelii judectoreti este reglementat de dispoziiile art. 673 indice1-673 indice 12 Cod proc.civ. i de art.728-750 Cod civil i este amplu studiat n doctrin, astfel nct n acest loc ne limitm la cteva chestiuni referitoare la evaluarea bunurilor i la modalitile de partaj. 1.Evaluarea bunurilor. Evaluarea bunurilor se face prin acordul prilor, iar dac acestea nu se neleg, pe baza probelor administrate de instana de judecat. Se recurge la o astfel de evaluare chiar i atunci cnd un singur coindivizar nu este de acord cu evaluarea convenional. Prima chestiune care se cere lmurit ntr-o astfel de situaie este cea referitoare la momentul evalurii. Se va avea n vedere valoarea bunurilor din momentul naterii strii de indiviziune, sau valoarea din momentul partajului? Problema se pune ntruct de la momentul deschiderii succesiunii i pn la partaj, se pot scurge uneori intervale foarte mari de timp, intervale n care valorile bunurilor pot suferi deprecieri sau, uneori, creteri. Practica judiciar este astzi unanim n acceptarea faptului c evaluarea se face la momentul partajului. O mprire just i echitabil presupune ca valoarea ce se ia n calcul la partaj s fie cea de circulaie. 2.Modaliti de partaj. Realizarea efectiv a partajului, presupune formarea loturilor i atribuirea lor, sau vnzarea bunurilor la licitaie i mprirea preului obinut ntre coindivizari, conform cotelor cuvenite. Aceste operaiuni sunt reglementate n articolele 6735 67312 Cod procedur civil i 736 alin 1, 740-742 i 744 Cod civil. Din dispoziiile legale susmenionate rezult trei modaliti posibile de efectuare a partajului i anume: - partajul n natur; - partajul prin atribuirea bunului aflat n proprietate comun, unui singur coprta; -mpreala prin vnzarea bunului la licitaie. Partajul n natur. Este o modalitate de realizare a mprelii ce const n mprirea masei de bunuri indivize prin formarea de loturi, n funcie de drepturile cuvenite coindivizarilor i atribuirea lor acestora, pe baza unor criterii avute n vedere de instana de judecat. Realizarea partajului n natur trebuie s constituie regula, celelalte modaliti urmnd a fi folosite doar n situaiile n care partajul n aceast manier nu poate fi realizat. Prioritatea partajului n natur rezult att din dispoziiile articolelor 736, 741 Cod civil, art 673 indice 5 Cod proc. civ. ct i din necesitatea respectrii efectului declarativ al partajului. Dac un bun sau o mas de bunuri aparin mai multor persoane, este normal ca partajul s le consacre, pe ct este posibil, tot un drept de proprietate deoarece nu exist nici o raiune a se modifica acest drept, dndu-i alt

148 coninut, ca efect declarativ al partajului.23 Alctuirea loturilor. Dup ce se stabilesc bunurile supuse mprelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecruia i creanele nscute din starea de proprietate comun pe care coproprietarii le au unii fa de alii- instana procedeaz la formarea loturilor i la atribuirea lor. Stabilirea loturilor se face prin hotrrea final de partaj, fie c se pronun direct aceast hotrre, fie c n prealabil se pronun ncheierea prevzut de articolul 6735 Cod de procedur civil. Compunerea loturilor constituie operaiunea de baz a partajului i de aceea ea trebuie dominat de principiul egalitii prilor. Nu este i nu poate fi vorba de o egalitate n sensul ca fiecare coindivizar s primeasc loturi de o valoare egal, indiferent de cota deinut, ci de faptul c fiecare trebuie s primeasc un lot egal cu drepturile sale. Este vorba deci, de o egalitate proporional cu drepturile cuvenite. Codul civil romn, inspirat i n aceast materie dup Codul Napoleon(vechiul art. 832 Cod civil francez), consacr regula egalitii n natur. Art. 741 Cod civil arat c La formarea i compunerea prilor, trebuie s se dea n fiecare parte, pe ct se poate, aceeai cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creane, de aceeai natur i valoare. Exigena egalitii n natur nu poate fi pus n discuie din moment ce pretinde a se compune loturile din aceeai cantitate de mobile, de imobile, iar la creane i drepturi se pretinde ca n fiecare lot s fie repartizate, pe ct posibil, unele de aceeai natur sau valoare. Egalitatea n valoare are doar un caracter subsidiar i rezult din faptul c doar n aliniatul 2 al articolului 741 se arat c, se va evita ns, ct va sta n putin, mbuctirea peste msur a eritajelor i diviziunea exploataiunilor24. Includerea n fiecare lot a unor bunuri de aceeai natur reprezint un deziderat care nu trebuie absolutizat. Fiecare lot trebuie s cuprind att bunuri mobile ct i imobile, drepturi sau creane, atunci cnd exist toate acestea, dar bunurile mobile sau imobile nu trebuie s fie toate de acelai fel. O astfel de compunere este, din punct de vedere obiectiv, imposibil, pentru c n majoritatea covritoare a cazurilor n masa indiviz nu se afl bunuri mobile i imobile de acelai fel n asemenea numr nct compoziia loturilor s fie identic. Sulta. Inegalitatea n natur a loturilor este o situaie frecvent i normal, alctuirea unor loturi de o valoare absolut egal fiind greu de realizat. De aceea art.
23 V.M. Ciobanu, Tratat teoretic i practic de procedur civil, volumul II, Ed. Naional, Bucureti 1997, pag.. 563; Trib. Supr., sect. civ., dec. nr. 475/1978, n C.D.1978, pag.. 24. 24 In Frana, prin reforma din 1938, introdus prin decretul lege din 17 iunie 1938, regulile au fost inversate n sensul c, n primul rnd, n formarea i compunerea loturilor, trebuie evitat a se mbucti imobilele i diviza exploatrile i apoi c n msura n care mbuctirea imobilelor i divizarea exploataiunilor poate fi evitat, fiecare lot trebuie s fie compus, att ct este posibil, fie n tot, fie n parte, din mobile, imobile, din drepturi i creane de valori echivalente. Exigena unei egaliti n natur nu este dect subsidiar n raport cu cea privind meninerea integritii imobilelor i exploataiunilor.

149 742 Cod civil prevede c inegalitatea prilor date n natur se compenseaz prin bani.Aceast sum de bani poart denumirea de sult. Dispoziia este reluat aproape n aceeai termeni, prin articolul 6735 din Codul de procedur civil. Plata sultei reprezint o obligaie ce revine copartajantului care a primit n lotul su bunuri de o valoare mai mare dect cea cuvenit n baza cotei deinute n masa supus partajului, ctre coindivizarii care au primit loturi sub valoarea cuvenit25. n cazul n care mai muli copartajani sunt obligai la plata sultei, ntre acetia nu exist solidaritate pasiv26, legea neprevznd o astfel de solidaritate , astfel nct n raport de dispoziiile art. 1041 Cod civil, ea nu se prezum. Suntem, deci, n prezena unei obligaii conjuncte. Coindivizarul obligat la plata sultei datoreaz dobnzi pentru suma respectiv, de la data cererii de chemare n judecat i pn la plata efectiv27. Nu mprtim opinia c suma acordat cu titlu de sult produce dobnzi de drept, de la stabilirea ei i pn la plat28 deoarece n afara unei dispoziii legale care s prevad aceast curgere de drept a dobnzii, se aplic dispoziiile din art. 1088 Cod civil, n sensul c acestea se datoreaz numai din ziua cererii de chemare n judecat29. Neachitarea sultei nu poate duce la desfiinarea partajului, copartajantul ndreptit avnd calea execuiei silite a acesteia n cazul n care debitorul refuz plata, iar n caz de insolvabilitate este antrenat obligaia de garanie a celorlali coindivizari. In scopul alegerii copartajantului cruia i se atribuie un anumit lot, se au n vedere o serie de criterii cum ar fi cota-parte din masa indiviz, componena loturilor, natura bunurilor, posibilitatea unei valorificri ct mai eficiente a acestora, satisfacerea nevoilor materiale ale prilor, n special a celor de locuit, posibilitatea de procurare a altor bunuri de natura celor supuse partajului, se poate ine seama de folosina bunurilor, de investiiile efectuate la acestea, de ocupaia copartajanilor, precum i de orice alte criterii care, n funcie de mprejurrile concrete ale speei , pot contribui la o atribuire just i echitabil a loturilor30. Modalitatea atribuirii ntregului bun unui coprta. Dac partajul nu poate fi executat n natur, modalitatea la care trebuie s se recurg este cea a atribuirii
25 mprejurarea c, odat cu partajul, un imobil este atribuit n ntregime unuia dintre coindivizari cu obligaia plii sultei- iar soia acestuia contribuie la achitarea sultei, nu poate fi considerat drept o dobndire prin acte ntre vii a bunului, datorit efectului declarativ al partajului, astfel c ntreg imobilul rmne bun propriu al fostului coindivizar i nu devine bun comun. A se vedea Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 622/1982, n Dreptul nr. 2/1983, pag. 61. 26 A se vedea Trib. Sup., sect. civ. dec. nr. 1590/1989 n Dreptul nr. 5/1990, pag. 69. 27 A se vedea n acelai sens D. Chiric, op. cit., pag. 326. 28 A se vedea n acest sens T. Carabaiu, op. cit. pag.. 208. 29 A se vedea Plen. Trib. Supr., dec. de ndrumare nr. 3/1968, n C.D. ,1968, pag.. 13-14; Trib. Jud. Bacu, dec. civ. nr. 154/1986, n R.R.D. nr. 1/1987, pag. 67. 30 A se vedea Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 399/1970, n Repertoriu..., pe anii 1969-1975, pag..220; Trib. Supr., sect. civ., dec. nr. 1203/1971, n C.D. 1971, pag.116; Trib. Supr., sect. civ. dec. nr. 467/1982 n Repertoriu pe anii 1980-1985, pag.129; idem, dec. civ. nr.1287/1978, n C.D. 1978, p.34; Trib. Supr. sect.civ., dec. nr. 23/1979 n C.D. 1979, pag..135.

150 ntregului bun unui coindivizar. Caracteristic acestui gen de mpreal este faptul c ntregul bun va fi repartizat unuia dintre coindivizari, ceilali urmnd s-i primeasc contravaloarea cotei-pri cuvenite, exclusiv n bani . i aici ca i la partajul n natur, cnd mprirea loturilor se face prin atribuire, bunul se repartizeaz pe baza unor criterii de preferin ce vor fi analizate de ctre instana de judecat, dar bunul nu-l primete dect unul dintre copartajani. Aceast posibilitate de partaj este valabil att n cazul bunurilor imobile ct i a celor mobile. Condiiile generale necesare pentru a se adopta aceast modalitate de partaj, sunt ca bunul sau bunurile s nu fie comod partajabile n natur i coprtaul s nu refuze n mod justificat atribuirea bunului. Atribuirea provizorie a bunului. Elementul de absolut noutate ce rezult din actuala reglementare a partajului l constituie atribuirea provizorie a bunului unuia dintre coproprietari, nainte de pronunarea hotrrii finale. Articolul 67310 Cod procedur civil prevede c n cazul n care mpreala n natur a unui bun nu este posibil, sau ar cauza o scdere important a valorii acestuia, ori i-ar modifica n mod pgubitor destinaia economic, instana l poate atribui, la cerere, n mod provizoriu, unuia dintre coproprietari care va fi obligat la plata drepturilor cuvenite celorlali coproprietari. Coproprietarul cruia i s-a atribuit provizoriu bunul are obligaia s consemneze la dispoziia instanei sumele stabilite, respectarea acestei obligaii asigurndu-i atribuirea definitiv a acestuia prin hotrrea de partaj. n cazul n care, n intervalul de timp acordat n acest scop, coproprietarul nu depune suma de bani stabilit, instana va proceda la atribuirea provizorie a bunului, dac exist o cerere n acest sens, ctre alt coproprietar. Atunci cnd mai muli coprtai solicit atribuirea bunului incomod partajabil n natur, atribuirea se va face ctre cel mai ndreptit. Legea prevede n mod expres c se va ine seama de aceleai criterii ce sunt utilizate pentru atribuirea loturilor. Alturi de criteriile artate deja, o semnificaie aparte n aceast situaie poate avea posibilitatea de plat a coprtaului solicitant deoarece atribuirea bunului coproprietarului fr posibiliti de plat duce la inutilitatea msurii, prelungind zadarnic procesul. Atribuirea definitiv a bunului unui coproprietar. Din cele artate deja rezult c realizarea acestei modaliti de partaj intervine, n primul rnd, atunci cnd coproprietarul care se bucur de msura atribuirii provizorii a bunului, a ndeplinit obligaia de plat stabilit de ctre instan. Atribuirea definitiv a bunului prin hotrrea de partaj este singura care-i i confer beneficiarului calitatea de proprietar asupra acestuia, pentru c msura atribuirii provizorii nu are semnificaia ncetrii coproprietii asupra bunului, ci d natere unui drept la atribuirea definitiv a acestuia. Aliniatul final al articolului 673 prevede c la cererea unuia dintre coproprietari, instana, innd seama de mprejurrile cauzei, pentru motive temeinice, va putea s-i atribuie bunul direct prin hotrrea asupra fondului procesului, stabilind totodat

151 sumele ce se cuvin celorlali coproprietari i termenul n care este obligat s le plteasc. Modalitatea vnzrii bunurilor. Scoaterea n vnzare a bunurilor supuse partajului reprezint o soluie extrem la care se poate recurge numai dac nu este posibil nici mprirea n natur nici atribuirea bunului ctre un coprta31. Cnd este posibil partajul n natur sau prin atribuirea bunului, msura vnzrii la licitaie este nelegal. Vnzarea la licitaie se dispune i atunci cnd bunurile pot fi mprite n natur sau prin atribuire, dar coprtaii, sau unul dintre ei, se opun acestor modaliti n mod justificat, cum ar fi de exemplu situaia n care nici unul dintre coindivizari nu poate s achite celuilalt contravaloarea cotei pri cuvenite. n astfel de situaii este n interesul coindivizarilor ca bunul s se vnd la licitaie public pentru c altfel s-ar crea dificulti n realizarea drepturilor lor. La fel este situaia cnd toi coindivizarii se neleg s aleag modalitatea partajului prin vnzare, voina lor n alegerea modalitii de partaj impunndu-se instanei n detrimentul ordinii determinat de textele menionate. n situaii de natura celor de mai, cnd se impune ca partajul s se efectueze prin modalitatea vnzrii bunurilor, aceast vnzare se face prin bun nvoial sau prin executorul judectoresc. Vnzarea prin bun nvoial se va dispune atunci cnd prile se neleg sub acest aspect. n caz contrar, se va dispune vnzarea bunului prin executorul judectoresc. Tot prin executorul judectoresc se va dispune vnzarea i atunci cnd exist acordul coindivizarilorlor ca vnzarea s se dispun, de la nceput, n acest nod. Dup obinerea preului, dac sunt i bunuri care urmeaz a fi mprite n natur, urmeaz ca din acestea i sumele de bani obinute din licitaie s se formeze loturi, care vor fi atribuite potrivit criteriilor indicate mai sus. n cazul n care au rmas de mprit numai sumele de bani obinute din licitaie, prin hotrrea final de partaj se vor mpri numai acestea.

Sectiunea a IV-a.Efectele impartelii. 1.Efectul declarativ i efectul translativ. Conceput ca o operaiune de concretizare a drepturilor coindivizarilor, partajul are drept efect nlocuirea dreptului indiviz al acestora asupra ntregii mase de bunuri, cu un drept exclusiv asupra bunurilor atribuite. Din coindivizar, fiecare copartajant devine proprietar asupra lotului su. Consecinele efectului declarativ sau translativ. Alegerea uneia dintre consecine trebuie s satisfac dou cerine, respectiv asigurarea egalitii dintre motenitori i asigurarea securitii circuitului civil n raport cu terii, prin luarea n
31 A se vedea Plenul Tribunalului Suprem, dec. de ndrumare nr. 4/1967, n C.D., 1967, pag.. 123.

152 calcul a perioadei de indiviziune cnd s-au ncheiat diferite acte juridice cu acetia. Dac partajul este translativ fiecare coindivizar se afl n situaia inconvenabil de a fi inut de actele juridice pe care ceilali coindivizari le-au ncheiat cu privire la bunurile indivize ce i-au fost atribuite n proprietate. Fiind avnd-cauz al celorlali coindivizari, de la care se consider c a dobndit bunurile, copartajantul respectiv trebuie s respecte drepturile rezultnd din actele juridice consimite de acetia. Proprietatea exclusiv nu se mai dobndete de la data naterii strii de indiviziune, ci de la data partajului, ale crui efecte nemaifiind retroactive, nu pot fi opuse pentru nlturarea efectelor acelor acte ce au fost ncheiate n cursul indiviziunii. Aceast concepie asigur drepturile terilor care n cursul indiviziunii au ncheiat acte juridice la care nu au participat toi coindivizarii, dar nu satisface principiul egalitii ntre coindivizari n acele situaii n care coindivizarul ce a ncheiat actul cu privire la bun este insolvabil . Dac dimpotriv partajul este declarativ, coindivizarii sunt la adpost de actele juridice de administraie i dispoziie ncheiate de ceilali coindivizari cu ignorarea regulii unanimitii. Fiind avnzi-cauz(habentes causam) ai lui de cujus, ei nu sunt inui de actele juridice menionate, deoarece n mod retroactiv ei sunt considerai proprietari cu drepturi exclusive asupra bunurilor ce le revin la partaj. Actele juridice ncheiate de ceilali coindivizari sunt considerate ncheiate de un non domino, cu consecina inopozabilitii lor. Egalitatea care este nclcat n cazul efectului translativ este asigurat n cazul celui declarativ prin aceast inopozabilitate a actelor juridice ncheiate cu nclcarea regimului juridic al indiviziunii succesorale. Securitatea terilor, de ast dat, este sacrificat parial n scopul satisfacerii regulii egalitii prilor la partaj, deoarece valabilitatea actelor juridice ncheiate n condiiile menionate este supus rezultatului partajului. Sacrificarea interesului terilor nu poate ns mpiedica acceptarea efectului declarativ deoarece terii sunt determinai prin aceste consecine s ncheie acte juridice cu respectarea regimului juridic al indiviziunii. Aceste din urm acte, ca i cele de administrare ncheiate n baza unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri sunt valabile, deoarece existena strii de indiviziune nu poate fi ignorat total. Actele respective poart amprenta acestei situaii i nu intr n contradicie cu efectul declarativ.

9.Obligaia de garanie ntre coprtai Reglementare i fundament. Potrivit art.787 Cod civil coerezii sunt datori garani unul ctre altul despre tulburrile i eviciunile ce preced dintr-o cauz anterioar mprelii. Garania instituit prin textul menionat vizeaz loturile atribuite coprtailor i ea subliniaz, odat n plus, orientarea legiuitorului spre respectarea egalitii ntre

153 coindivizari, ca regul a partajului. Regula egalitii ar rmne n stare de deziderat n cazul inexistenei unei reglementri cu privire la obligaia de garanie ntre coprtai, deoarece n cazul apariiei, dup partaj, a unor dezechilibre ntre loturi, nu s-ar putea recurge la reglementrile privind obligaia de garanie specific actelor translative, pentru simplul motiv c partajul nu are efect translativ ci declarativ. Spre deosebire, deci, de obligaia de garanie a vnztorului, bazat pe ideea garantrii existenei dreptului transmis, obligaia coprtaului se fundamenteaz pe ideea asigurrii egalitii loturilor i dup partaj, atunci cnd unul dintre copartajani sufer un prejudiciu, cum ar fi, de exemplu, pierderea unui bun ca urmare a valorificrii de ctre un ter a unui drept asupra acestuia. Exist i alte situaii care duc la micorarea lotului unui coprta i antreneaz obligaia de garanie, cum ar fi descoperirea unei servitui ce greveaz fondul coprtaului respectiv i-i micoreaz n acest fel valoarea, insolvabilitatea debitorului unei creane succesorale ce intr n compunerea lotului, valorificarea unei ipoteci existente asupra unui imobil din lotul acestuia, exproprierea bunului, etc. Revocarea unei donaii de care a beneficiat de cujus, pentru nendeplinirea sarcinilor, donaie care a avut ca obiect un bun atribuit la partaj n lotul unui coindivizar, antreneaz obligaia de garanie, n msura n care revocarea pentru nendeplinirea sarcinilor nu este imputabil exclusiv coprtaului respectiv. n mod secundar, reglementarea rezult i din imperativul asigurrii stabilitii operaiunii de partaj, care ar fi incompatibil cu ideea desfiinrii acestuia. De aceea sa recurs la soluia reechilibrrii loturilor prin instituirea obligaiei de garanie. Condiiile existenei obligaiei de garanie. Analiza dispoziiilor art.787 Cod civil evideniaz existena a patru condiii pentru antrenarea obligaiei de garanie, dou pozitive i dou negative, i anume: existena unei tulburri sau eviciuni; tulburarea sau eviciunea s aib o cauz anterioar partajului; tulburarea sau eviciunea s nu fie imputabile coprtaului evins i, n sfrit, s nu se fi stipulat o clauz de nlturare a rspunderii. Existena unei tulburri sau eviciuni. Obligaia de garanie este antrenat, la fel ca i n cazul contractelor translative de proprietate, atunci cnd un coprta a suferit o eviciune sau o tulburare. Prin eviciune n aceast materie trebuie s nelegem pierderea total sau parial a dreptului de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri atribuite unui coprta, ca urmare a valorificrii de ctre o alt persoan a unui drept care exclude, total sau parial, dreptul coprtaului respectiv. Prin tulburare se nelege orice fapt contrar ordinii juridice care implic rezisten, opunere din partea adversarului i care tinde la deposedarea posesorului32.
32 M. Costin, M. Murean, V. Ursa, Dicionar de drept civil, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti 1980,pag..528.

154 Ca i n materie de vnzare-cumprare, garania nu funcioneaz dect n cazul tulburrilor de drept nu i al celor de fapt, mpotriva crora copartajantul se poate apra singur. Eviciunea sau tulburarea s aib o cauz anterioar partajului. Aa cum se prevede i la garania pentru eviciune datorat de ctre vnztor, i n materie de partaj nu exist rspundere pentru tulburrile sau eviciunile ce au cauze posterioare partajului. Pierderea proprietii sau posesiei unui bun, pentru motive ce nu au legtur cu situaia anterioar partajului, este suportat exclusiv de coindivizarul care are bunul n lotul su, n calitate de proprietar. La fel, n cazul unei creane, garania funcioneaz pentru solvabilitatea debitorului n momentul partajului i nu pentru solvabilitatea lui ulterioar acestui moment, afar, bineneles, de situaia cnd o nelegere ntre coprtai ar extinde garania i la solvabilitatea viitoare a debitorului coprtaului, o astfel de nelegere nefiind interzis. Tulburarea sau eviciunea s nu fie imputabile coprtaului tulburat sau evins. Articolul 787 alin.2 Cod civil, ipoteza final, exclude rspunderea atunci cnd eviciunea are drept cauz greeala eredelui. ntr-o astfel de situaie se afl, de exemplu, coprtaul cruia i-a fost atribuit un imobil asupra cruia un ter devine proprietar prin invocarea unei uzucapiuni al crui termen s-a mplinit ulterior partajului, sau cel care, prt fiind ntr-o aciune n revendicare, omite s cheme n garanie pe coprtai33, iar acetia dovedesc c ar fi avut mijloace suficiente s paralizeze aciunea terului. Inexistena unei clauze de nlturare a rspunderii. Articolul 787 alin.2 stipuleaz c garania nceteaz cnd eviciunea a fost exceptat anume printr-o clauz expres a actului de mpreal. Obligaia de garanie nu este reglementat prin norme de ordine public, aa nct prile pot stipula clauze prin care, pentru anumite cazuri de eviciune, s nu fie antrenat obligaia de garanie. Clauzele de garanie se ntlnesc de regul n partajul convenional, eventual al celui judiciar finalizat pe baz de tranzacie i nu n cazul partajului judiciar. Clauzele de negaranie n aceast materie trebuie s fie exprese i speciale34. Spre deosebire de obligaia de garanie de la contractele translative de proprietate, n materie de mpreal cunoaterea cauzei ce poate antrena pericolul eviciunii nu poate fi interpretat ca renunare la garania pentru eviciune. Efectele obligaiei de garanie. Analiza efectelor obligaiei de garanie presupune o subliniere prealabil i anume c obligaia de garanie nu d dreptul la rezoluiunea partajului, coprtaul evins putnd cere doar o despgubire pentru pierderea suferit de lotul su. Efectele garaniei sunt crmuite de regulile de la vnzare, cu unele particulariti ce urmeaz a fi evideniate mai jos. n cazul pericolului de eviciune coprtaul n cauz trebuie s introduc n
33 M. Eliescu, op. cit. pag. 300. 34 M.Eliescu, op. cit. pag. 301.

155 proces pe ceilali coprtai, pentru a fi aprat. n caz contrar ei pot s-i opun excepia unui proces ru purtat (exceptio mali procesus) dac dovedesc c ar fi avut mijloace suficiente s combat aciunea terului. Introducerea n proces se face pe calea unei cereri de chemare n garanie. Dac eviciunea se produce totui, fiecare dintre coprtai este obligat, conform art.788 Cod civil , s-l despgubeasc pe cel prejudiciat prin eviciune, proporional cu partea sa ereditar. Spre deosebire de eviciunea din cadrul actelor translative de proprietate, coprtaul evins va suporta i el o parte din prejudiciul produs prin eviciune, din moment ce despgubirea se face proporional cu partea ereditar a fiecrui motenitor. n cazul n care unul dintre coprtai este insolvabil, partea pe care acesta ar fi trebuit s o suporte va fi preluat de ceilali coprtai, inclusiv cel garantat. Raiunea dispoziiei const tot n dezideratul meninerii egalitii ntre coprtai. Termenul de prescripie. Aciunea n justiie fondat pe obligaia de garanie a coprtailor se prescrie n termenul general de prescripie de 3 ani, care curge de la data producerii eviciunii. Cnd prejudiciul suferit de coprta este rezultatul unor vicii ascunse, termenul este de 6 luni. Dac viciile au fost ascunse cu viclenie , termenul este i n acest caz de 3 ani. n cazul viciilor ascunse termenul curge de la data descoperirii lor, ns cel mai trziu de la mplinirea unui an de la predarea bunului, cu excepia construciilor unde ncepe s curg cel mai trziu de la mplinirea a trei ani de la predarea lor. Sectiunea a V-a.Cauzele de ineficacitate a partajului

1.Nulitatea relativ a partajului. Textul art.790 Cod civil, prezentat mai sus, este de inspiraie francez, fiind identic cu prima parte a articolului 887 din Codul civil francez, care, n plus, cuprinde i referirea la desfiinarea partajului pentru leziune. Legiuitorul se refer, deci, la desfiinarea mprelilor pentru violen sau dol, deci pentru vicii de consimmnt. Aceste vicii sunt apreciate i sancionate, n principiu, ca n dreptul comun. Totui sancionarea lor este supus i unor reguli speciale. Astfel, art.793 Cod civil stabilete o prezumie irefragabil, juris et de jure, de confirmare a partajului atunci cnd un coprta - al crui consimmnt a fost viciat- nstrineaz o parte sau toate bunurile din lotul ce i-a fost atribuite i aceasta se ntmpl dup descoperirea dolului sau ncetarea violenei. i n dreptul comun confirmarea tacit este admis n cazul viciilor de consimmnt menionate, dar ceea ce este specific cazului prezentat este existena unei prezumii legale de confirmare, care nu poate fi combtut prin proba contrar. Bineneles c dac nstrinarea bunurilor a intervenit nainte de descoperirea dolului, prezumia nu se aplic,

156 neputndu-se pune problema confirmrii unui act pentru un viciu care la momentul respectiv nu este cunoscut. nstrinarea pentru a valora ratificare a partajului i implicit renunare la aciunea n anulare, trebuie s fie benevol. Pentru a nu mai reveni asupra chestiunii confirmrii mai precizm c, ntocmai ca n dreptul comun, confirmarea poate fi expres sau tacit i c n afar de cazul amintit mai sus, reglementat expres de lege, confirmarea tacit poate rezulta i din alte mprejurri din care rezult voina nendoielnic de confirmare a partajului efectuat ca urmare a unei voine viciate. Aici, spre deosebire de situaia reglementat de art. 793 Cod civil, se aplic dreptul comun, deci este posibil dovada contrar, respectiv c actul sau mprejurarea din care rezult prezumia de confirmare, nu avea aceast semnificaie. n ceea ce privete eroarea ca viciu de consimmnt, aceasta nu figureaz n enumerarea prevzut de art.79o Cod civil. Omisiunea nu a fost ntmpltoare . n scopul asigurrii stabilitii partajului autorii codului au omis deliberat acest viciu de consimmnt a crui meniune n text a fost considerat superflu i periculoas. S-a avut n vedere c dac exist eroare asupra componenei masei succesorale, exist alte remedii. Astfel: - dac unele bunuri nu au fost cuprinse n masa supus partajului, n baza articolului 790 alin. 2 Cod civil se poate face un partaj suplimentar; - dac, dimpotriv, un bun a fost cuprins n masa partajabil fr s fie al coindivizarilor, proprietarul poate s-l revendice, iar coprtaul evins are aciune n garanie mpotriva celorlali coprtai; - pentru situaia n care ar exista eroare cu privire la persoana unui copartajant, admis din greeal la partaj, mpotriva acestuia s-ar putea formula aciune n petiie de ereditate. 2.Nulitatea absolut. Partajul efectuat pe cale convenional ct i cel efectuat prin tranzacie judiciar, poate fi afectat de nulitate absolut n aceleai condiii ca i orice alt convenie, cum ar fi spre exemplu lipsa cauzei, cauza fals, ilicit sau imoral, obiect ilicit etc. Fa de aceast situaie nu insistm asupra acestor aspecte i facem trimitere la lucrrile de specialitate n domeniu. Se impune totui a ne opri asupra semnificaiei noiunii de cauz n partaj pentru c aplicarea normelor generale nu se poate face fr a defini sensul acestei noiuni. Pentru acest scop trebuie s ne raportm la finalitatea pe care o au in vedere coindivizarii atunci cnd recurg la aceast operaiune juridic. Aceast finalitate const n transformarea dreptului de proprietate indiviz ntr-un drept exclusiv. Vom reine, deci, drept cauz a partajului transformarea drepturilor coindivizarilor asupra masei indivize n drepturi de proprietate exclusive asupra unor bunuri echivalente cotei avute in respectiva mas. Cauza este deci afectat ori de cte ori aceast finalitate nu se realizeaz.

157 Capitolul III mprelala de ascendent Seciunea I Definiia i condiiile de valabilitate ale partajului de ascendent. n termenii art. 794 Cod civil tatl mama i ceilali descendeni pot face mpreala bunurilor lor ntre fii i ceilali descendeni. Pornindu-se de la dificultile pe care le implic partajul i din dorina evitrii unor conflicte ntre motenitori, Codul civil permite ascendenilor s-i mpart, prin donaie sau prin testament, averea ntre descendeni. Voina ascendentului are n acest caz rol determinat n repartizarea ctre motenitori a bunurilor sale i n meninerea echilibrului patrimonial dintre acetia referitor la bunurile ascendentului. Partajul de ascendent are ca principal efect faptul c mpiedic naterea, total sau parial, a strii de indiviziune, bunurile succesorale fiind dobndite n proprietate exclusiv i nu pe cote pri. Partajul de ascendent a fost definit ca fiind actul juridic dintre vii(donaie) sau pentru cauz de moarte (testament) prin care ascendentul mparte ntre toi descendenii si cu vocaie succesoral la deschiderea motenirii, bunurile sale n tot sau n parte - aceste bunuri fiind dobndite de ctre ei divizat, iar nu n indiviziune. Fie c se realizeaz pe calea unei donaii, fie prin testament, dac condiiile mprelii de ascendent sunt ndeplinite, este prentmpinat naterea strii de indiviziune ntre succesori la deschiderea succesiunii. Condiiile de valabilitate ale mprelii de ascendent Condiiile de form. Codul civil, n art. 795, stabilete regula c mpreala de ascendent se poate face numai n forma necesar pentru donaii sau testamente. Ca urmare partajul de ascendent este un act juridic solemn. Condiii de fond. Condiiile de fond ale partajului de ascendent depind de actul juridic prin care se realizeaz. Dac partajul este realizat prin intermediul unei donaii, condiiile privind capacitatea, consimmntul, cauza i obiectul actului juridic sunt cele prevzute de lege pentru donaii, dup cum n cazul partajului-testament condiiile respective sunt cele specifice testamentelor. n plus, este necesar a fi ndeplinite anumite condiii refritoare la persoanele care pot face un astfel de partaj, la persoanele ntre care este permis a se face partajul i la respectarea drepturilor fiecrui descendent. Condiiile referitoare la persoanele implicate n partajul de ascendent. Din dispoziiile anterior citate ale art. 794 Cod civil, rezult c la ora actual partajul de ascendent poate fi realizat numai de ctre ascendeni pentru fii i ceilali descendeni. El se poate, deci, realiza numai n linie direct n sens descendent i nu

158 i ntre alte rude. Acestea din urm dac transmit bunuri n proprietate exclusiv motenitorilor lor prin intermediul donaiei sau testamentului, nu se vor aplica regulile speciale ale partajului de ascendent, ci doar regulile de drept comun ale motenirii. Seciunea a II-a Efectele mprelii de ascendent. Partajul de ascendent poate produce efecte imediate sau din cele care se manifest numai dup deschiderea succesiunii, dup cum el se face prin intermediul donaiei sau al testamentului. De aceea analiza acestor efecte se va face distinct pentru cele dou situaii amintite. Efectele mprelii-donaie. Efecte nainte de deschiderea motenirii. Donaia partaj produce unele efecte nc de la momentul efecturii ei. Urmare a partajului efectuat prin intermediul donaiei, descendenii dispuntorului devin proprietari, n mod imediat i irevocabil, asupra bunurilor ce le-au fost atribuite fiecruia dintre ei. Raporturile dintre donator i donatari. Raporturile sunt cele specifice donaiei din dreptul comun n sensul c fiecare donatar devine succesor cu titlu particular al donatorului cu privire la bunul sau drepturile transmise. Ca urmare, donatorul are fa de donatar obligaia de garanie pentru faptele sale personale, iar donatarii, obligaia de recunotin datorat potrivit dreptului comun referitor la donaii. Donatorul poate revoca donaia pentru ingratitudine sau pentru nendeplinirea sarcinilor. Revocarea pentru survenien de copii este exclus ntruct, prin ipotez, dispuntorul are descendeni din moment ce efectueaz un partaj ntre acetia. n principiu, decesul donatarului naintea donatorului nu antreneaz caducitatea partajului realizat pe aceast cale, bunurile atribuite donatarului urmnd a se transmite proprilor succesori ai acestuia. n cazul n care s-a prevzut o clauz de rentorcere a bunurilor n patrimoniul donatorului pentru caz de predeces al descendentului donatar, aceasta este valabil dar consecina va fi nulitatea partajului de ascendent pentru omisiunea cuprinderii la partaj a descendenilor ce vin prin reprezentare. Raporturile dintre donatari. n raporturile dintre descendenii donatari efectele sunt cele specifice partajului. Efecele se produc ns de la data actului de mpreal i nu de la data deschiderii succesiunii. Ca urmare descendenii ntre care s-a fcut partajul de ascendent beneficiaz de garania pentru eviciune, ca la partajul de drept comun n sensul c dac unul dintre ei a fost evins, pierderea va fi suportat nu numai de ctre el, ci de toi copartajanii, proporional cu partea cuvenit. Apoi, plata eventualelor sulte stipulate n donaia-partaj este garantat cu privilegiul copartajantului asupra imobilelor cuprinse n actul respectiv35, iar neplata acestora
35 D. Chiric. Drept civil Succesiuni i testamente, Editura Rosetti, Bucureti 2003, p. 553.

159 nu duce la rezoluiunea conveniei. Efecte dup deschiderea motenirii. La decesul ascendentului, descendenii donatari devin succesibili ai acestuia, pstrnd ns i calitatea de donatari. n calitate de succesibili ei beneficiaz de un drept de opiune succesoral. Dac accept succesiunea ei dobndesc bunurile succesorale n stare divizat, deci pstraz bunurile dobndite prin donaie. Bunurile care nu au fost incluse n donaia-partaj se transmit succesorilor n stare de indiviziune i vor fi apoi mprite potrivit regulilor de drept comun. Descendenii donatari acceptani ai succesiunii rspund de pasivul motenirii proporional cu partea ereditar a fiecruia. Dac prin mpreala de ascendent se ncalc rezerva succesoral a descendenilor, acetia pot cere reduciunea liberalitilor excesive. Desigur c ascendentul nu este obligat s doneze descendenilor bunuri de valori egale, putnd gratifica pe unii dintre descendeni mai mult dect pe ceilali dar numai n limitele cotitii disponibile. Dac se depete aceast cotitate i se ncalc rezerva, cel lezat poate apela la aciunea n reduciune. n acest scop se vor reuni valoric la activul net al motenirii, dar n mod fictiv, pentru calcul, bunurile cuprinse n donaiile fcute de de cujus, iar calculul rezervei se va face raportat la aceast mas. Raportul donaiilor din actul de partaj nu este posibil36 deoarece efectuarea lui ar echivala cu o anulare a efectelor partajului de ascendent, mprteal ce constituie o lichidare anticipat a motenirii.Nefiind supuse raportului aceste bunuri se imput asupra rezervei descendenilor i numai n msura depirii ei asupra cotitii disponibile.37 Dac descendentul gratificat nu accept succesiunea, el pstreaz calitatea de donatar dar devine strin de succesiune. El nu va fi n acest caz inut de datoriile succesorale. Donaia se va imputa n aceast situaie asupra cotitii disponibile, ceea ce va permite pstrarea ei de ctre donatar, n limitele acestei cotiti. Efectele mprelii testamentare Lipsa de efecte nainte de deces. Spre deosebire de donaia-partaj, testamentul-partaj este un act juridic pentru cauz de moarte. Ca urmare, el nu va produce nici un fel de efecte anterior decesului dispuntorului. Bunurile cuprinse n acest gen de impreal nu devin proprietatea descendenilor dect dup moartea dispuntorului. Pe parcursul vieii sale ascendentul care a ntcmit un act de partaj de ascendent bazat pe un testament poate s-l modifice sau chiar s-l revoce. Efectele dup decesul dispuntorului. La decesul ascendentului lor descendenii beneficiaz de drepul de optiune succesoral astfel nct ei pot accepta
36 F. Terre, Y Lequette, op. cit. p.857; Fr. Deak, op. Cit., p. 585. 37 Fr. Deak, op. cit. p. 585; D. Chiric, Drept Drept civil Succesiuni i testamente, p. 554.

160 pur i simplu succesiunea, o pot accepta sub beneficiul de inventar sau pot renuna la ea. Un eventual descendent copartajant care este nemultumit de bunurile din lotul su nu poate renuna la testament i s pretind primirea pri cuvenite din motenire n baza regulilor comune privind devoluiunea succesoral. Aceasta deoarece descendenii ntre care s-a fcut mpreala pe baza testamentului nu devin legatari, ci ei rmn motenitori legali. Ca urmare ori accept motenirea mprit conform voinei defunctului, ori renun la motenire i nu primesc nimic din aceasta. Dac descendenii coprtajani accept motenirea, ei dobndesc bunurile atribuite n baza mprelii testamentare n stare divizat, de la momentul deschiderii succesiunii, iar nu n stare de indiviziune. Se transmit, totui, n stare de indiviziune ctre moteniori, bunurile existente la data deschiderii succesiunii i care nu au fost cuprinse n partajul de ascendent. Urmare a mprelii realizat pe calea testamentului, ntre descendeni se nasc raporturi juidice specifice prtajului succesoral i ca atare descendenii i datoreaz garanie pentru eviciune dup regulile de la partajul de drept comun. La fel, ei se bucur de privilegiul imobiliar pe care l are coprtaul n materie de mpreal. Bunurile care nu au fost cuprinse n partajul de ascendent i care se transmit, dup cum am artat mai sus, ctre descendeni n stare de indiviziune, vor fi mprite ntre acetia potrivit regulilor de drept comun. Motenitorii care au acceptat motenirea pur i simplu vor fi inui de obligaia de plat integral a pasivului succesoral, pe cnd cei care au acceptat-o sub beneficiul de inventar vor fi obligai dar n limita bunurilor primite de la defunct. Dac unul sau mai multe bunuri din lotul unui descendent nu mai exist la momentul deschiderii succesiunii i valoarea lotului a sczut n asemenea msur nct i se ncalc rezerva succesoral, motenitorul respectiv va putea ataca actul de mpreal cu aciune n reduciune n scopul rentregirii rezervei sale. Aciunea n reduciune nu este admisibil dac la deschiderea succesiunii exist bunuri care nu au fost cuprinse n prtajul testamentar i suficiente pentru rentregirea rezervei descendentului lezat38.Dac, ns, ca urmare a bunurilor pierite dintr-un lot, unul dintre descendeni a rmas fr nici un bun acesta poate cere nulitatea actului de mpreal n calitate de descendent omis de la partaj, n condiiile art 797 Cod civil.39 Cauze de ineficacitate a mprelii de ascendent. n afara cauzelor de nulitate comune oricrui act juridic, partajul de ascendent poate deveni ineficace i atunci cnd s-a realizat prin intermediul unei donaii i aceasta se revoc pentru ingratitudine sau nendeplinirea sarcinilor. De asemenea partajul realizat pe cale testamentar poate deveni ineficace atunci cnd legatul a fost revocat sau n caz de caducitate a acestuia.
38 F.Terre,Y.Lequette, op.cit.p.866 39 Fr.Deak, op.cit. p.587

161 n raport de dispoziiile art 797 Cod civil, aa cum am artat deja, mpreala de ascendent este nul atunci cnd unul dintre descendenii cu vocaie succesoral efectiv a fost omis de la partaj. Nulitatea opereaz chiar dac n afara bunurilor mprite ar exista n masa succesoral suficiente alte bunuri care s acopere drepturile succesorale ale celui omis40. Nulitatea poate fi invocat nu numai de descendentul omis de la partaj, ci i de oricare dintre ceilali descendeni. Descendendenii cu vocaie succesoral efectiv care sunt avui n vedere pentru analiza valabilitii donaiei sunt cei de la data deschiderii succesiunii. Nu se iau n calcul renuntorii sau nedemnii. Omisiunea soului supravieuitor din actul prin care se realizeaz mpreala de ascendent nu duce la nulitatea partajului respectiv.

Test de evaluare: 1.Ce este partjul de ascendent? 2. Care sunt modalitaile de partaj? 3. Efectele nulitii partajului 4. Condiile obligaiei la raport.

Test gril : 1.Comorienii sunt: d. persoane care au murit mpreun. e. Persoane care au vocaie succesoral reciproc i au decedat n aceeai mprejurare, fr a se putea stabili care a supravieuit celeilalte. f. Rudele de gradu I care au murit n acelai timp. 2. Locul deschiderii succesiunii este: a.locul ultimului domiciliu al defunctului. b.locul n care a decedat defunctul. c. locul unde s-a gsit testamentul. 3. Nedemnitatea, fiind o sanciune are caracter personal i deci are efecte numai asupra motenitorului nedemn. a. adevrat. b. fals, efectele se produc i asupra motenitorului ndemnului i asupra terilor. c. nedemnitatea nu este o sanciune.

40 Fr.Deak, op. cit. P.580; D.Chiric, op.cit.p.340

162 4.Testamentul olograf poate revoca un testament autentic? a.da, pentru c toate formele testamentare au for egal. b.nu, pentru c actul authentic are for juridic superioar. c. nu. 5.Testamentul conjunctiv: a.este permis numai militarilor. b.Este permis numai minorilor. c.Este interzis. 6. Distrugerea fortuit a bunului individual determinat ce face obiectul legatului atrage: a.obligaia motenitorilor legali s procure un bun similar pentru a-l preda legatarului. b.Caducitatea legatului. c.Nu are niciun efect. 7. Lipsa datei din testamentul olograf atrage: a.caducitatea testamentului. b.Nulitatea testamentului. c.Nu exist sanciune pentru aceast lips 8. Persoana minor nu poate ntocmi un testament. a.adevrat. b.Fals. c.Doar prsoana minor pn la 16 ani. ntre 16 i 18 ani poate ntocmi testament pentru jumtate din averea sa. 9. a. b. c. Partajul de ascendent este un act juridic: real. Consensual. Solemn.

10.mpreala prin atribuirea bunului sau prin vnzare se face: a. numai dac nu e posibil partajul n natur. b. n orice situaie. c. Doar la cererea creditorilor.
Rspunsuri gril : 1.b; 2.a; 3.b; 4.a ;5.c ; 6.b ; 7.b ; 8.c ; 9.c ; 10.a.

163

Bibliografie minimal obligatorie: Al. Bacaci, Gh. Comni, Drept civil. Succesiuni i testamente, Ed. Rosetti, Bucureti, 2005, ediia a II-a

Bibliografie complementar: 1. D. Chiric, Drept civil. Succesiuni i testamente, Ed. Rosetti, Bucureti, 2005; 2. Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, 3. M.M. Pivniceru, C. Susanu, D. Ttruan, Motenirea legal i testamentar. mpreala motenirii, practic judiciar, Ed. C.H. Beck, Bucureti, 2006

S-ar putea să vă placă și