EVAZIUNEA FISCALA

Ce este evaziunea fiscala ? Prin legea nr. 84/1994 s-a definit evaziunea fiscala ca fiind sustragearea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice si persoanele juricice romane sau straine .

Modalitati de savarsire a evaziunii fiscale. Dupa modul cum se procedeaza in activitatea de evitare a reglementarilor fiscale se face diferentierea intre evaziunea fiscala legala si evaziunea fiscala ilicita. Evaziunea fiscala legala, reprezinta actiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgand la o combinatie neprevazuta a acesteia. Aceasta forma de evaziune nu este posibila decat atunci cand legea este lacunara sau prezinta inadvertente. Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cand o anumita parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, este sustrasa de la impozitare datorita modului in care legislatia fiscala dispune stabilirea obiectivului impozabil. Contribuabilii gasesc anumite mijloace, si exploatand insuficientele legislatiei le eludeaza in mod legal, sustragandu-se in totalitate sau in parte platii impozitelor, tocmai datorita unei insuficiente a legislatiei. In acest fel contribuabilii raman in limita drepturilor lor, fara putinta de a li se imputa ceva, iar statul nu se poate apara decat printr-o legislatie clara, precisa. Evaziunea fiscala ilicita, spre deosebire de cea legala, se savarseste prin incalcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunerea. In acest caz contribuabilul

violeaza prescriptia legala cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor i contributiilor cuvenite statului. Evaziunea fiscala este frauduloasa cand contribuabilul, obligat sa furnizeze date in sprijinul declaratiei in baza careia urmeaza a i se stabili cota impozitului, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau la folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului. In general este greu sa se determine toate formele de evaziune de acest gen, ele fiind practic nelimitate. In activitatea fiscala exista insa forme care se regasesc mai frecvent: - intocmirea de declaratii false ; - intocmirea de documente de plati fictive ; - alcatuirea de registre contabile nereale ; - nedeclararea materiei impozabile; - declararea de venituri impozabile inferioare celor reale; - executarea de registre de evidente duble, un exemplar real si altul fictiv; - diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin inregistrarea in cheltuielile unitatii a unor cheltuieli neefectuate in realitate; - vanzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vanzare efectiva, care ascund operatiunile reale supuse impozitarii; - falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventie intre patron si contabilul sef, ei fiind astfel tinuti sa raspunda solidar pentru fapta comisa. Micsorarea incasarilor bugetare din impozite, datorita evaziunii fiscale, este in mai multe state o problema acuta si frecventa, marimea acestora nefiind deloc neglijabila.

Criterii de fraudare fiscala Tehnicile de fraudare se pot clasifica dupa mai multe criterii: Criteriul fiscal- este criteriul in baza caruia se distinge frauda care se sprijina pe asezarea impozitului si cea care are loc in stadiul platii obligatiei fiscale. Evident, prima este cea mai raspandita, constand in diminuarea bazei impozabile prin minimizarea veniturilor, beneficiilor

sau cifrei de afaceri ori prin maximizarea cheltuielilor deductibile din punct de vedere fiscal. Evaziunea fiscala care are loc cu ocazia platii obligatiilor fiscale se refera in special la taxele vamale (evaziune vamala) si taxa pe valoarea adaugata. Criteriul material- permite sa se distinga doua mari tehnici de frauda: prima, ascunderea materiei impozabile, iar cea de-a doua majorarea cheltuielilor deductibile. Tot in functie de acest criteriu s-a procedat la distingerea intre evaziunea fiscala savarsita prin actiune si cea savarsita prin omisiune. Daca prima presupune un comportament activ (ex: folosirea unui inscris fictiv), cea de-a doua se caracterizeaza printr-o abtinere, cum ar fi nedeclararea unui venit. Criteriul subiectiv- ce tine de autorii fraudei, distinge intre evaziunea fiscala savarsita de persoanele fizice si cea savarsita de persoanele juridice. Aceasta distinctie este necesara in ceea ce priveste stabilirea raspunderii si sanctiunii. Criteriul cantitativ- opune frauda artizanala, foarte larg raspandita, fraudei industriale, aceasta din urma putand fi caracterizata ca o componenta a crimei organizate.

Elemente procedurale specifice din punct de vedere penal. Circumstanta agravanta.

Conform prevederilor Legii nr. 241/ 2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale sunt considerate evaziune fiscala urmatoarele fapte: nerefacerea, cu intentie, a documentelor de evidenta contabila distruse, fapta care se pedepseste cu amenda de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei; impiedicarea organelor competente de a efectua verificari financiare, fiscale sau vamale prin refuzul nejustificat de a prezenta documentele legale si bunurile de patrimoniu, fie prin impiedicarea acestora de a intra in sedii, incinte sau pe terenuri, pedeapsa fiind inchisoare de la 6 luni la 3 ani , sau cu amenda; retinerea sau nevarsarea, cu intentie, (in cel mult 30 de zile de la scadenta) a sumelor reprezentand impozite sau contributii, fapta care se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda; punerea in circulatie de timbre, banderole sau formulare tipizate (utilizate in domeniul fiscal, avand regim special) atat in cazul in care persoana in cauza nu are dreptul, pedeapsa fiind inchisoare de la 2 la 7 ani , cat si in cazul in care stie ca acestea sunt falsificate, pedeapsa constand in privarea de libertate de la 3 la 12 ani ; stabilirea, cu rea credinta, a impozitelor, taxelor sau contributiilor avand drept rezultat obtinerea, fara drept, de la bugetul de stat, a unor sume de bani sau compensari necuvenite, fapta care se pedepseste cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani , in timp ce asocierea in vederea savarsirii faptei mai sus-mentionate se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 15 ani;

 sustragerea de la indeplinirea obligatiilor fiscale, caz in care, daca prejudiciul produs este mai mare de 100.000 euro, limita minima si maxima a pedepsei se majoreaza cu 2 ani , in timp ce, daca prejudiciul este mai mare de 500.000 euro, limita minima si maxima a pedepsei se majoreaza cu 3 ani . ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, in tot sau in parte, a evidentierii, in actele contabile ori in alte documente legale a operatiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidentierea, in actele contabile sau in documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operatiuni reale ori evidentierea altor operatiuni fictive; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; executarea de evidente contabile duble, folosindu-se inscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; sustragerea de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; substituirea, degradarea sau nstrainarea de catre debitori ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate.

Circumstanta atenuanta. in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, invinuitul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei pentru fapta savarsita se reduc la jumatate; daca prejudiciul cauzat si recuperat este de pana la 100.000 euro, se poate aplica pedeapsa cu amenda; daca prejudiciul cauzat si recuperat este de pana la 50.000 euro, se aplica o sanctiune administrativa care se inregistreaza in cazierul judiciar. Reducerea pedepselor nu se aplica daca faptuitorul a mai savarsit o infractiune prevazuta de prezenta lege intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de reducere a pedepsei.

In concluzie, adoptarea si aplicarea unui cadru legislativ modern si transparent, coroborate cu motivarea personalului din institutiile respective ar fi de natura sa diminueze efectele nocive ale acestui adevarat flagel economic al lumii contemporane dar si sa creeze premise pentru o mai buna cooperare cu fiecare contribuabil, dar si pentru dezvoltarea constiintei civice a acestuia in ce priveste obligatiile fata de statul pe care trebuie sa-l perceapa ca pe un protector si nu ca pe un spoliator.