Libertatea de exprimare si drepturile omului.

Internautii romani, odat ce au terminat actiunile de protest pe online contra proiectelor SOPA si PIPA, s-au pus pe discutii despre un alt proiect, de aceata data sustinut de statul lor. ACTA este acordul care ar ameninta confidentialitatea informatiilor de pe internet, care in traducere se descifreaza ca Tratatul Comercial Anti-Contrafacere (Anti-Counterfeiting Trade Agreement). El a fost semnat de 22 de state ale Uniunii Europene. ACTA este o amenintare la dreptul de libera exprimare si accesul la cultura, deoarece incurajeaza companiile private sa isi urmreasca angajatii. Acordul duce lipsa de credibilitate democratica, deoarece tratatul a fost negociat in secret. Odata cu adoptarea acestui proiect de lege ar putea aparea o Comisie ACTA, obligatiile ei nefiind enumerate, avand tot dreptul sa functioneze intr-o maniera deschisa. Proiectul de lege ACTA ar urma sa fie adoptat in Parlamentul European (PE), insa mai multe evenimente petrecute recent vin sa aduca un semnal de alarma referitor la credibilitatea actului. Fostul raportor al Parlamentului, Kader Arif a explicat ca procesul adoptarii documentului duce lipsa de consultari cu societatea civila, de transparenta, dar si de intarzieri repetate ale semnarii textului fara nici o explicatie. Condamn intreg procesul care a condus la semnarea acestui acord. Acesta poate avea consecinte majore asupra vietii cetatenilor, scrie oficialul intr-o comunicare,

motivandu-si demisia din PE. Primele discutii asupra ACTA vor fi declansate in Parlamentul European in luna mai curent, in iunie urmand sa aiba loc o dezbatere publica. Din punct de vedere juridic, este o incalcare a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si anume : in articolul 19, faptul ca "orice persoana are dreptul la libertatea opiniei si a expresiei; acest drept include libertatea de a sustine propriile opinii, fara interferente, libertatea de a cauta, primi si raspandi informatii si idei prin orice mijloace si fara frontiere". 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

Constitutia Romaniei, in articolul 30 proclama: "Libertatea de exprimare" .

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisa. (3) Libertatea presei implica si libertatea de a infiinta publicatii. (4) Nici o publicatie nu poate fi suprimata. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare in masa obligatia de a face publica sursa finantarii. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Libertatea de informare cuprinde atat dreptul cetateanului de a primii informatiile cerute si raspunsuri la intrebarile puse, cat si obligatia autoritatilor de a da informatiile si de a formula raspunsurile la intrebarile puse. Transmiterea informatiilor de catre o sursa oarecare nu poate fi insotita de o conditie sau mai multe privind modul de difuzare. Ziaristul are dreptul de a alege singur conditiile de structurare si difuzare a informatiilor. Actul constitutional trebuie sa detina rolul de privilegiat in conturarea cadrului de actiune definind spatiul de libertate al ziaristului.Ceea ce trebuie remarcat este faptul ca, in raport cu alte tipuri de reglementari/izvoare formale ale dreptului,actul fundamental se bucura de suprematie si, in consecinta, (regulile indicate in interior) sau servesc drept baza de pornire in imaginarea oricarei solutii legislative. Pentru profesionistul de presa acest aspect nu trebuie eludat: Libertatea presei nu este absoluta.Ea este limitata de existenta unor exigente de natura politica,tinand de protejarea, in cazuri bine definite, a interesului etatic, ca si de necesitatea salvagardarii unui set de valori incluzand onoarea,demnitatea,toleranta, respectul identitatii minoritatilor. Daca, spre exemplu, o televiziune sau un grup media isi pot impune,printr-o initiativa unilaterala, limitarea prezentarii numarului de imagini reflectand violenta cotidiana, in numele protejarii publicului, adoptand, prin libera lor vointa, o regula aplicabila numai lor, o dispozitie constitutionala interzincand utilizarea mijloacelor de informare in masa ca vehicul de propagare al separatismului teritorial sau urii de rasa nu este facultativa ca aplicare. Prin urmare, integrarea ei intr-un cod deontologic este irelevanta, din moment ce orice organ de presa scrisa/audiovizuala este obligat, sub sanctiunea declansarii urmaririi penale si a trimiterii in judecata, sa respecte formulata de constitutie. Este evidenta in acest caz, diferenta dintre formularea unilaterala si cea juridica a limitelor circumscriind libertatea de exprimare.