Sunteți pe pagina 1din 4

Clasicismul in Pictura

Sa ne intoarcem spre prima jumatate a secolului al XVIII-lea in Franta. Atunci apar numeroase constructii, cladiri civile si hoteluri particulare, mai ales intre moartea lui Ludovic al XIV-lea si Ludovic al XV-lea, adica intre 1715-1774. In arta, mai ales in arhitectura, tot ce e simplu, tot ce precede din linia dreapta sau din arcurile in plin cintru este evitat cu grija. Ornametele sunt foarte bogate, contururile cladirilor, formele si ansamblul sub care apar dandu-ne impresia de continua tremurare si lipsa de echilibru. Liniile sunt curbe, intortocheate, incolacindu-se si intretaindu-se, iar simetria lipseste cu desavarsire. Acest stil obositor este numit rocaille sau rococo. In regiunile mai indepartate de capitala, apar imitatii exagerate sau rau intelese, oamenii saturandu-se de aceasta ornamentare excesiva. E normal sa urmeze in arta o epoca potolita, in care liniile si unghiurile drepte sa aiba rol predominant, deci o epoca a simplitatii si sobrietatii. Vizitele artistilor francezi in Italia se inmultesc, iar contactul acestora cu constructiile romane, cu ruinele lor marete, in planuri marginite de drepte, scandate de ritmul grav al coloanelor, cu suprafete in care toate muchiile erau perpendicular sau paralele cu pamantul, cu ornamentele simple, ii intereseaza si ii inspira. O mare influienta asupra artei, in special asupra arhitecturii, o au cateva personalitati importante, cum ar fi doamna De Pompadour. Aceasta era o curtezana odioasa, prin amestecul ei in treburile statului, dar si o femeie cultivata, interesata de arta si literature. Ea intervine pentru simplificarea stilului in arta, inconjurandu-se de artisti fericiti sa ii fie pe plac.

Portretul doamnei De Pompadour Francois Boucher, 1759 pictura in ulei

Wallace Collection, Londra

Fratele ei, marchizul de Marigny, devine indent al constructiilor regale, adica un fel de director al artelor frumoase. Doamna De Pompadour si marchizul de Marigny compun un punct de vedere care indruma arta spre simplitate. Marchizul calatoreste in Italia, impreuna cu arhitectul Soufflot, autorul Pantheonului din Paris si a lui N. Cochin, desenator, illustrator si gravor, care devine un avocet elocvent al stilului classic, admirand stilul marilor monumente romane.

Portretul Doamnei de Pompadour Maurice Quentin de La Tour, 1755 pictura in ulei Luvru, Paris

Acum se fac mari descoperiri arheologice, scotandu-se la iveala fragmente veritabile din viata antichitatii. Se descopera cele doua orase antice, Herculanum si Pompei (1720 si 1735), fapt ce va influienta arhitectura franceza. O alta personalitate ce va influienta arta franceza este Contele de Caylus. Acesta prezinta o mare atractie pentru istoria antica, preocupandu-l tehnicile artistice ale celor vechi. Devine membru al Academiei de Arta, unde se discuta diverse probleme.

Contele de Caylus

El nu dispretuieste Evul Mediu, simtind nevoia sa isi explice lucrurile de azi prin cele de ieri. Este atras de Renastere, de Antichitate, mergand dincolo de lumea greco-romana, spre egipteni si etrusci. Johann Joachim Winckelmann (1717-1768) este un filosof si estetician german care publica mai multe lucrari in domeniul artei, printre ele fiind si Istoria artei la cei vechi.

Portretul lui Johann Joachim Winckelmann Raphael Mengs, dupa 1755

Rafael Mengs, pictor si teoretician, are mare influienta in societatea romana.

Autoportret Raphael Mengs

Esteticianul si arheologul Ouatremere de Quincy face parte din numeroase asociatii arheologice si comitete. El este clasic in tendinta si evident in temperament, la el clasicismul reprezentand nazuintele cele mai intime. Publica numeroase lucrari, printre care Dictionar de arhitectura, in mai multe volume.

Quatremere de Quincy Francois Bonneville gravura