Sunteți pe pagina 1din 15

VIRUSOLOGIE

Curs Prof. Dr. Simona Ruta Lucrari Practice: Dr. Camelia Sultana Dr. Loredana Manolescu Dr. Aura Temereanca Dr. Cornel Popescu

VARIOLA (smallpox)
Evolutia leziunilor

Mumia faraonului Ramses al Vlea-leziuni tipice cicatricelor post-variola

Variolizare
1% vs. 25% mortalitate Imunitate pe viata Marea Britanie: sfarsitul anilor 1700

China 1950
Pakistan/Afghanistan/Ethiopia1970

Cowpox-Vaccinia

Edward Jenner a descoperit vaccinarea utiliznd o tulpin de cowpox ca imunogen.

1800- Vaccinare obligatorie copii Marea Britanie 1930-ultimul caz indigen in Marea Britanie 1940-ultimul caz indigen in Statele Unite

1958- programul OMS de eradicare Octombrie 1977: Ultimul caz din lume (Somalia) 1980- eradicarea variolei si stoparea vaccinarii antivariolice

Jenner, 1796

Virusul variolic este ncadrat taxonomic n familia Poxviridae, subfamilia Cordopoxvirinae, ce contine trei genuri de interes medical: Orthopox (grupul variolei-vaccinei Parapox (virusul orf si paravaccinal) ce infecteaz accidental omul, determinnd leziuni cutanate nodulare, respectiv papulo-veziculare pe mini si pe fat); Molluscipox (molluscum contagiosum), ce produce noduli sau veruci cu centrul ombilicat, fiind transmis prin contact direct si uneori pe cale sexuala. Este un patogen oportunist important la pacientii HIV pozitivi, cu imunosupresie sever. Intre speciile genului Orthopoxvirus exist similitudini antigenice, ceea ce explic crossimunizrile si protectia ncrucisat

Virusul variolic este un agent infectios cu potential bioterorist. Are att diseminare aerogen, ct si diseminare secundara datorita transmiterii interumane, timp de aproximativ 3 saptamani (de la aparitia leziunilor cutanate pna la disparitia lor completa). Infectia are o rata mare a letalitatii. Majoritatea populatiei este susceptibila la infectie, pentru ca, n urma eradicarii variolei, vaccinarea n masa a fost stopata din 1980. Virusul creste foarte bine pe culturi de celule, astfel ncat cantitati mari pot fi produse relativ usor, desi numai doua laboratoare de in legal stocuri de virus t variolic.

Caractere generale ale virusurilor


Virusurile se deosebesc de bacterii prin: parazitism exclusiv intracelular , datorat dependentei de sursele de energie ale celulei (virusurile nu au mitocondrii) si de mecanismele de sintez proteic (virusurile nu au ribozomi) ale celulelor parazitate;->mecanism de nmultire diferit de microbi -numit replicare viral si cultivare numai pe substraturi celulare vii
talia mic- virusurile se msoar n nanometrii (10-9 metri)ultrafiltrabilitate si vizualizare in microscopie electronica. N.B. Singura exceptie par a fi virusurile din familia virusurilor largi nucleocitoplasmatice ADN (ex: poxviridae, iridoviridae, asfarviridae, phycodnaviridae si mimiviridae). organizare simpl dictat de codificarea informatiei genetice de o specie unic de acid nucleic: ARN la ribovirusuri si ADN la dezoxiribovirusuri

Descoperirea virusurilor 1892- Dimitri Ivanovski virusul mozaicului 1898- Loeffler si Frosch- virusul tutunului- Martinus febrei aftoase Willem Beijerinck contagium vivum fluidum

1909-Landsteiner si Popper-virusul poliomielitic

1949 - Enders, Weller si Robins introduc culturile de celule ca substrat pentru propagarea virusurilor

Microscopia electronic

(a) Adenovirus. (b) Rotavirus. (c) Influenza virus (courtesy of George Leser). (d) Vesicular stomatitis virus. (e) Tobacco mosaic virus. (f) Alfalfa mosaic virus. (g) T4 bacteriophage. (h) M13 bacteriophage.

SUMAR STRUCTURA VIRUSURILOR


Virusurile nu contin dect o singur specie de acid nucleic: ADN (ds) (dezoxiribovirusuri) sau ARN (ss) (ribovirusuri). Acidul nucleic (genomul viral) este depozitarul infectivittii virale. Genomul viral codific proteine structurale care alctuiesc nvelisurile genomului (capsida si anvelopa) responsabile de antigenicitatea virala si proteine reglatorii sau cu functie enzimatic, importante in cursul replicarii virale. Numrul proteinelor codificate de genomul virusurilor este foarte diferit: numai dou la virusul hepatitei delta si cteva sute la herpesvirusuri sau poxvirusuri. Genomul viral este protejat obligatoriu de un nvelis proteic numit capsid. Capsida rezult din asamblarea unor subunitti numite capsomere care se asociaz potrivit regulilor de simetrie icosaedric sau helicoidal. Adesea genomul si capsida alctuiesc un ansamblu numit nucleocapsid. Capsida este nconjurat la unele virusuri de un al doilea nvelis numit anvelop (peplos), alcatuita din peplomere. Anvelopa este dublu codificat: de genomul viral si de genomul celulei gazd.

STRUCTURA VIRUSURILOR
Anvelopa cu glicoproteine

capsida

Acid nucleic ADN sau ARN

PRINCIPALELE FAMILII VIRALE PATOGENE PENTRU OM


Genomul ARN ss (+) ARN ss (-) Familii reprezentative Picorna-, Calici-, Astro-,Flavi-, Toga-viridae Orthomixo-, Paramixo-, Arena-, Rhabdo-, Bunya-viridae

ARN ss RT
ARN ds ADNss ADNds ADNds RT

Retro-viridae
REO-viridae: (Orbivirus, rotavirus, reovirus) Parvo-viridae Papova-, Adeno-, Herpes-, Pox-viridae Hepadna-viridae

RT- reverstranscriptaza, ce sintetizeaza ADN pe matrita ARN, Pentru detalii privind clasificarea consultati Index www.life.anu.edu.au/viruses

Virum:

Capsida alcatuita din subunitati identice-capsomere- asamblate dupa regulile simetriei

SIMETRIE ICOSAEDRICA

SIMETRIE HELICOIDALA

DETALII ULTRASTRUCTURALE ALE VIRUSURILOR IN MICROSCOPIE ELECTRONICA

Anvelopa ce include lipide derivate din membrana celulei gazda

Vaccinia virus. (A) Electron micrograph of purified virus, negative stain (Westwood et al., 1964). (B) Electron micrograph of a purified virion, whole mount, negative stain (Wilton et al., 1995). (C) Freeze etch electron micrograph of a purified virion (Nermut, 1973).(D) Deep etch electron micrograph of a purified virion (Heuser, 2005).(E) Atomic force micrograph of a purified virion (Malkin et al., 2003). (F) Cryoelectron micrograph of a whole mount preparation of purified virions (Griffiths et al., 2001).

Pentru mai multe informatii http://www.virology.net/Big_Virology/BVHomePage.html Departamentul de Microbiologie si Imunologie al Universittii de Medicin din Tulane, New Orleans, SUA Despre variola: in monografia Viroze cu potential bioterorist, Editura Universitara Carol Davila, 2004, autori: Costin Cernescu, Simona Ruta Fotografii de microscopie electronica: Institutul Robert Koch din Berlin http://www.rki.de/infekt/enivd/emqm/fs_pict3.htm Universitatea din Cape Town - I spy with my little eye http://www.uct.ac.za/depts/mmi/stannard/linda.html, Preparate colorate cu efecte citopatice determinate de virusuri n culturi celulare: http://www.uct.ac.za/depts/stannard/cpe.html Don't watch TV - listen to medical podcasts ! http://freemedicalpodcasts.com