Andrei PLEU | nici aa, nici altminteri Slujitorul credincios i nelept n dou dintre Evanghelii (Matei i Luca) ni se ofer

parabola slujitorului (robului) credincios i nelept. E vorba despre un om care, urmnd s plece pentru o perioad de timp nedeterminat, l pune pe unul dintre slujitorii si, mai mare peste toi ceilali, cu ndatorirea s le dea hran la timp. Dac i va face treaba contiincios, slujitorul acesta va binemerita, la ntoarcerea stpnului, s fie pus peste toate avuiile sale. Dac nu, dac se va comporta asemenea unui vtaf brutal i se va lsa ademenit de plcerile efiei, slujitorul va plti cu viaa i cu sufletul (va fi despicat n dou spune textul i azvrlit n iad, laolalt cu farnicii). Ca toate parabolele, i aceasta are mai multe straturi de neles. E o referin la Judecata de Apoi, la venirea (de neanticipat) a lui Dumnezeu, la datoria de a fi pregtit, clip de clip, pentru evaluarea final. Adresat ucenicilor, parabola aceasta spune ns ceva i despre oficiul ncredinat de Dumnezeu preoilor. Ei snt pui (adic au un mandat, o delegaie) s pstoreasc comunitatea semenilor lor n intervalul, saturat de ateptare, dintre ziua de azi i ziua Judecii. Esenial e faptul c ei nu snt pui n postura unor cpetenii severe, a unor distribuitori de porunci, a unor stpni. Ceea ce li se cere e s dea hran la timp celor pe care i pstoresc, adic s le fie de folos, s-i slujeasc, s-i gospodreasc, s le ntrein metabolismul spiritual. Att. Stpnul nu le-a ncredinat, cu alte cuvinte, rolul su, ci i-a fcut mai mari ntr-o activitate subaltern: nobil, de nenlocuit, dar auxiliar. A operat, aadar, un transfer, temporar, de responsabilitate. Cei care neleg acest transfer drept legitimare personal, drept eleciune care ndeamn la tbie arbitrar i vanitoas, vor cdea n pcatul frniciei i vor fi evacuai. Parabola aceasta mi vine n minte ori de cte ori slujitorii Bisericii mele alunec spre triumfalism, suficien, mndrie lumeasc i eficien lucrativ. Cnd aud, de pild, c un preot din Ardeal, lng corpul nensufleit al unui enoria (ntmpltor un mare poet), comunic apropiailor c defunctul e n urm cu plata cotizaiei parohiale. Sau cnd vd, cum am vzut cu ceva timp n urm, un alt preot snopindu-l n btaie pe unul dintre reprezentanii turmei sale. De asemenea, cnd unele publicaii religioase sau posturi de televiziune de profil adopt tonul i limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi i teologi vorbesc despre Biserica noastr cum vorbeau activitii de pe vremuri despre partid, sau cum vorbesc gaiele patriotice despre rioar: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slav deart. Ca i cum rostul Bisericii pe lume ar fi s-i fac chip cioplit, s se nale pe sine, iar rostul slujitorilor ei s-i nfloreasc portretul. tiu ct de antipatic devin, pentru unii, spunnd astfel de lucruri. Dar, n fond, snt parte a acestei Biserici i pot fi mhnit de unele semne de nevrednicie, aa cum pot fi bucuros de vredniciile ei. Snt i eu dintre robii care trebuie hrnii de ali robi, chemai, sezonier, la dregtorii veghetoare i slujitoare. Snt ndreptit, deci, s m plng cnd nu-mi primesc hrana la timp sau cnd primesc hran nepotrivit. Am fost martor, n aceste zile, la aniversarea celor 60 de ani de via ai Prea Fericitului Daniel, patriarhul cretintii romneti. M adaug, sincer, celor care i-au spus, cu acest prilej, La muli i spornici ani!. M-am numrat, la nceputul mandatului su, printre cei care s-au bucurat public de ceea ce mi se prea o alegere optim. i tiu calitile, vigoarea i tenacitatea organizatoric, zelul.

Dar trebuie s mrturisesc c desfurarea momentului aniversar m-a ntristat. Lucrurile au cptat o turnur excesiv, pe care Prea Fericitul ar fi putut-o ajusta. Aniversarea n sine era fireasc. Dar stilul ei mi-a amintit de o nu prea fericit tradiie omagial autohton. Album aniversar, Volum omagial, film documentar realizat de Trinitas, ceremonii ample, discursuri naripate, texte riscnd idolatria, cnd nu frizau prostul gust (ziarul Lumina a recurs, flasc, la toate clieele acestui tip de eveniment: Patriarhul s-a nscut n zilele fierbini ale lunii lui Cuptor, la Dobreti, un sat binecuvntat de Dumnezeu cu oameni credincioi. nc de la o vrst fraged etc. etc.). Nu cred c aa se srbtorete un slujitor, un rob al lui Dumnezeu, un om care a ales, prin clugrie, nu doar lepdarea de lume, ci i lepdarea de sine. Cei care asmut asupra lui toate hergheliile preamririi lumeti nu-i fac nici un serviciu.

ESENTIAL SI ACCESORIU
Andrei PLESU

Exista lucruri prin definitie esentiale si altele prin definitie accesorii. Apa de o parte, cafeaua cu lapte de
cealalta. Uneori, raportul dintre esential si accesoriu se rastoarna. A sti englezeste la Patirlagele e accesoriu. Esential e sa stii romaneste. Daca insa vrei sa te stabilesti la Londra, devine esential sa stii englezeste. Anumite lucruri pot fi esentiale la un moment dat, sau intr-o imprejurare data si pot ajunge accesorii, daca nu chiar insignifiante, in alt moment si in alte imprejurari. Important este ca, intotdeauna, intre esential si accesoriu exista un raport si ca incapacitatea de a percepe corect acest raport e nascatoare de haos. Fie ca o numim lipsa de discernamint, inoportunitate, sau direct prostie, incapacitatea aceasta e una din marile boli ale veacului. La noi e, deasemenea, o prezenta cotidiana. Avem atitea de inceput, de reparat, de rezolvat, de inlocuit, incit e foarte greu sa stabilim rapid si exact care e ordinea prioritatilor, care e ierarhia urgentelor, pe scurt ce este esential si ce e accesoriu. Cele mai multe din disputele noastre politice sint caduce, pentru ca angajeaza oameni sau partide care au viziuni diferite despre ce trebuie facut mai intii. Privatizare? Revizuirea certificatelor de revolutionari? Subventionarea medicamentelor? Legea invatamintului? Repararea drumurilor? Restituirea proprietatilor? Schimbarea constitutiei? Salvarea monumentelor istorice? Dubla denumire a localitatilor secuiesti? Protectia minoritatilor sexuale? Accesul la dosarele securitatii? Cite capete atitea pareri. Esentialul unora e accesoriul altora si viceversa. Anumite probleme se refera la principii, altele la necesitati imediate. Cum sa decizi? Sint necesitatile esentiale si principiile accesorii? Pot fi, vreodata, principiile - accesorii? Mai mult: observam adesea ca ceea ce noua ni se pare, dupa propriile noastre socoteli, accesoriu, organismelor internationale care ne "monitorizeaza" li se pare esential. Si invers. E nevoie de multa perspicacitate, de o buna intuitie a circumstantelor, de adaptabilitate si bun simt, pentru a te misca prompt si util in acest hatis. Si totusi, deosebirea intre esential si accesoriu nu e intotdeauna indiscernabila. Nu trebuie sa fii un monument de finete ca sa intelegi ca, in calitate de ministru republican, nu poti subscrie, fara demisie, unui document pro-monarhic. Si ca momentul unei crize de guvernare si al unei remanieri e nepotrivit pentru un asemenea gest. Functionarea cabinetului si agenda lui imediata sint esentiale, iar opiniile tale private despre forma optima de guvernamint sint accesorii. Ba nu! vor replica oamenii de principii: restaurarea monarhiei e mai importanta decit dificultatile momentului: e, in definitiv, posibila lor solutie. Cei care cred asta ar trebui, atunci, sa ramina fideli credintei lor si sa faca tot ce le sta in putinta pentru a o impune. Or iata ca ministrii surprinsi in flagrant delict de monarhism se dezic, fara ezitare, de propria lor semnatura. "Pardon! Am gresit! Juram pe republica!" O (temporara) obnubilare mentala vrea sa se corecteze printr-o nonsalanta lipsa de caracter. Principiile devin accesorii, iar fotoliul ministerial (sau chemarea la ordine a sefului) devin esentiale. Sarbatori fericite!