Sunteți pe pagina 1din 9

Etiologie:

Agentul patogen al maladiei virusul Epstein-Barr(V-EB) are form sferic,diametru de 180 nm. Virusul Epstein-Barr este cercetat in legatura cu etiologia sarcomului Burkitt (o neoplazie care afecteaza sistemul limfatic si poate determina invazie osoasa), precum si ca agent etiologic al carcinomului nazofaringian intalnit in Asia. V-EB a fost izolat de la bolnavi din secreiile faringiene i din saliv. n rile cu clim temperat virusul provoac mononucleoza infecioas,n tropice-limfomul Burchitt,n China-cancerul nazofaringian.

Epidemiologia:
Virusurile herpetice sunt virusuri strict umane. Calea de transmitere este aeriana pentru virusul Epstein-Barr, contagiozitatea nu este foarte mare. Transmiterea necesita un contact apropiat intre persoana bolnava si cea sanatoasa, pentru acest motiv fiind cunoscuta si sub numele de " boala sarutului ". Mononucleoza infectioasa apare cel mai frecvent la copii si adolescenti. Pot aparea cazuri izolate sau mici focare epidemice.

Sursa se infecie omul bolnav ,purttorii de germeni Cile de transmisie -Aerian prin picturi-secreia nazofaringiana,cel mai frecvent prin srut -Parenteral prin transfuzii

Patogenitatea:
Virusul se localizeaza si se multiplica prin excelenta in sistemul reticuloendotelial, de la toate nivelurile (ganglioni, ficat, maduva osoasa), ca si in toate organele si tesuturile, pe componenta reticuloendoteliala a acestora. Hiperplazia acestui sistem, sub actiunea iritativa a virusului, duce atat la mariri de volum ale organelor respective, cat si la desprinderea a numeroase limfocite tipice si atipice, care vor invada torentul circulator, constituind caracteristica tabloului sanguin.

Tabloul clinic:
Perioada de incubaie variaz ntre 7 i 42 zile, n medie-10-14 zile, n cazuri postransfuzionale Debutul bolii poate fi brusc sau insidious,cu o durat de 4-5 zile i semen clinice nespecifice a unei infecii generale: frisoane,febr, anorexie,cefalee,stare de ru general. Perioada de stare Febra, care ajunge des la 39-40, este primul semn important; de cele mai multe ori, dureaza peste o saptamana, uneori chiar 3-4 saptamani. Hipertrofiile ganglionare, constante ca si febra, constituie al doilea semn important, predominand mai ales de-a lungul marginii posterioare a sternocleidomastoidianului. Hipertrofiile ganglionare sunt moderate, rareori foarte marcate, moderat dureroase, si dureaza 1-3 saptamani. Uneori, sunt prinsi si sensibili ganglioni mezenterici, simuland afectari ale tubului digestiv. Angina, prezenta in 80% din cazuri, constituie al treilea semn important; ea nu apare din prima zi de boala, ci dupa 2-5 zile de febra. Amigdalele mult tumefiate, moderat dureroase, prezinta depozite abundente, pseudomembranoase, simuland difteria. Angina persista de obicei cel putin o saptamana, nefiind influentata de antibioterapie.

Splenomegalia, un semn foarte frecvent, este nedureroasa, palpabila la 1-2 cm sub rebord, cu consistenta usor crescuta, iar durata este sincrona cu a adenopatiilor. Modificarile hematologice, constituind un semn cardinal pentru diagnosticul bolii, se caracterizeaza prin leucocitoza cu mononucleoza.

Complicaii:
Rar, pot exista complicatii ce necesita un tratament de urgenta: ruptura splenica se manifesta prin durere acuta localizata in partea stanga superioara a abdomenului si prin scaderea presiunii arteriale. Ruptura splenica este rezultatul cresterii in volum a splinei si poate antrena consecinte severe. Uneori, se observa o jena respiratorie legata de angina. Complicatiile neurologice constau in encefalita, sindromul GuillainBarr, neuropatie periferica, meningita aseptica, mielita si psihoza. Complicatiile hematologice cuprind granulocitopenia, trombocitopenia si anemia hemolitica. Granulocitopenia sau trombocitopenia temporare survin la cca 50% din pacienti; cazurile severe, asociate cu infectiile bacteriene sau hemoragii survin rar. Complicatiile respiratorii (obstructia cailor aeriene superioare, de exemplu) survin rar si raspund uneori la corticoterapie. Complicatiile hepatice includ nivelurile crescute de aminotransferaza (de 2- 3 ori

mai mari decat normalul) ce revin la normal in 3 -4 saptamani se intalnesc in 95% din cazuri. Infectia severa cu virusul Epstein-Barr survine rar, dar pot exista mai multe cazuri in cadrul unor familii, in special cele cu sindromul limfoproliferativ X-linkat. Dupa vindecarea infectiei primare cu EBV, pacientii prezinta un risc ridicat de a dezvolta agamaglobulinemie sau limfom.

Diagnostic:
In majoritatea cazurilor de mononucleoza infectioasa, diagnosticul clinic este stabilit pe baza triadei caracteristice: febra, angina si adenopatie, ce dureaza 1- 4 saptamani. In 50% din cazuri se observa o crestere moderata in volumul splinei, care devine maxima dupa 2 -3 saptamani de boala. Hepatomegalia (cresterea in volum a ficatului) nu este frecventa.

In general, testele de laborator sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului. Testele serologice arata o crestere moderata a numarului de globule albe, crestere a numarului de limfocite, peste 10% limfocite atipice. Prezenta anticorpilor anti-EBV este cautata cu ajutorul testului MNI, ce consta in amestecarea pe o lama a unei cantitati mici de ser provenind de la pacient cu o suspensie. Testul MNI poate fi efectuat inca din primele zile de boala, dar da si rezultate fals- pozitive. De aceea, testul trebuie completat cu reactia Paul-Bunnel (reactie de aglutinare a anticorpilor specifici ce sunt prezenti in serul pacientilor

cu mononucleoza infectioasa), ce confirma sau infirma diagnosticul. Reactia este pozitiva incepand din a 7-a zi de infectie pana la a 3-a luna.

La pacientii cu simptome caracteristice pentru mononucleoza infectioasa, a reactie pozitiva Paul-Bunnel are valoare diagnostica, testele suplimentare nefiind necesare. Rezultatele fals-pozitive se intalnesc la un numar mic de pacienti, iar cele fals-negative sunt obtinute la 10% -15% din pacienti, in special la copiii sub 10 ani.

Tratament:
Durata bolii variaza - faza acuta dureaza in general 2 saptamani. Totusi, oboseala poate persista timp de cateva saptamani, sau in 1 -2 % din cazuri, timp de cateva luni. Decesul survine in mai putin de 1% din cazuri, in principal din cauza complicatiilor (encefalita, ruptura splenica, obstructia cailor respiratorii, etc.) Obiectivul tratamentului consta in reducerea simptomelor pana la vindecarea completa si in prevenirea complicatiilor. Cu exceptia acestor masuri, nu exista un tratament specific pentru mononucleoza infectioasa, deoarece boala este usoara si dispare in general de la sine in 2 -3 saptamani. Tratamentul medicamentos Unele medicamente permit reducerea simptomelor si tratarea complicatiilor, daca este cazul. Analgezicele Impotriva febrei, durerilor de cap, anginei si a curbaturilor, medicul poate prescrie comprimate de acetaminofen sau ibuprofen.

Atentie! Aspirina este contraindicata in cazurile de infectii virale copiilor sub 16 ani, deoarece poate provoca sindromul lui Reye, o afectiune rara, dar potential fatala. Antibioticele Aproximativ 20% din pacientii cu mononucleoza infectioasa dezvolta simultan o infectie bacteriana (a gatului, sinusurilor sau amigdalelor). Medicul va prescrie in acest caz un antibiotic, care nu face parte din clasa penicilinelor, deoarece antibioticele derivate din penicilina provoaca eruptii cutanate importante la 90% din pacientii cu mononucleoza. Corticosteroizii sunt recomandati doar in tratamentul complicatiilor, precum cresterea anormala in volum a amigdalelor sau pentru a preveni ruptura splenica. Sfaturi de ingrijire - pacientii sunt incurajati sa se odihneasca pe durata fazei acute si sa-si reia progresiv activitatile anterioare, odata cu reducerea febrei, anginei si a durerilor - aporturile lichidiene suplimentare (apa, suc de fructe) sunt recomandate pentru prevenirea deshidratarii - solutiile saline sunt indicate pentru calmara durerilor de gat - renuntarea la exercitiile intense si la sporturile de contact, cat si evitarea ridicarii de obiecte grele - pe o perioada de minim 2 luni pentru a evita o ruptura splenica.

Profilaxie:
Prfilaxia specific a mononucleozei infecioase se face cu vaccinul anti-V-EB. Profilaxia nespecific.Boala face parte din lista bolilor de declarare obligatorie. Contacii vor fi suptavegheai timp de o lun. n focar se vor lua msuri de respctare a igienei personale, lucru de educaie sanitar.

Bibliografie: www.google.ro Boli infecioase suport de curs Svetlana Cobleanschi

Colegiul de Medicin Bli Catedra disciplinilor specializate

Referat
Disciplina : Boli infectioase Tema : Mononucleoza infectioasa.

Efectuat:

eleva gr. Fl 201.

Istrate Eliza Profesor: V.P. Nedelciuc

m.Balti,2012

Plan:
1. Etiologie 2. Epidemiologie 3. Patogenie 4. Tabloul clinic 5. Complicatii 6. Tratament

7. Profilaxia 8. bibliografia