Cursul nr.

5 EDUCATIA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII

CONCEPTUL DE PERSONALITATE

In mod obisnuit, prin personalitate se nelege subiectul uman considerat integral ca unitate bio-psiho-socio-cultural. Conceptul de personalitate se refer la subiectul uman n integralitatea lui, ca o sintez unic a (1) caracteristicilor sale biologice, (2) a structurilor sale psihice, (3) a mijloacelor culturale de care dispune si a valorilor dup care se conduce, (4) a capacittilor sale de a actiona eficient n societate, de a creea si de a transforma mediul. Conceptul de personalitate este folosit n psihologie pentru a explica diferentele esentiale dintre indivizii umani sub aspectul conduitei lor caracteristice i, pe de alt parte, pentru a descrie aspectele stabile din conduita cuiva, consistenta stilistica comportamentului su. Unicitatea si stabilitatea conduitei reprezint, asadar, aspectele cele mai importante la care se refer conceptul de personalitate. Prin unicitate se ntelege o modalitate particular (unic) de ajustare a comportamentului la cerintele mediului de viat. Prin stabilitate se are n vedere, mai degrab, o anumit constant a atitudinilor, a tendintelor, si nu o permanent a strilor (care ar exclude ideea de dezvoltare a omului ca personalitate) Influena printilor asupra dezvoltrii caracterului copilului Unele aspecte ale personalittii unui copil se explic prin ereditate si pot fi observate nc de la natere (de ex. iritabilitate, activism si alte trsturi legate de temperament); altele sunt rezultatul unor factori de mediu ( de ex. prietenos, ncreztor n sine, rebel etc). In viaa cotidian, personalitatea unui copil se exprim, printre altele, prin msura n care este ndrzne sau timid, independent sau dependent, energic sau delstor, ncreztor n sine sau ros de ndoieli. Dintre toti factorii de mediu care pot influena ncrederea n sine, cunoaterea de sine si concepia despre sine- aspecte definitorii pentru personalitatea unui copilprintii sunt cei mai influenti. Influenta lor educativa se concretizeaz n: modelele de comportare pe care le ofer copilului; modul n care nteleg s i controleze activittile (de ex. ale cenzurarea informaiilor primite de copil s.a.); felul n care rspltesc/pedepsesc pe copil pentru anumite comportamente. Toate acestea definesc stilul educativ al printilor. Psihologii (ORMROD, J.E., 1998) au descris mai multe stiluri educative ale prinilor si principalele lor consecine asupra dezvoltrii personalitii. Stilul democratic pare a fi cel mai indicat. Caracteristice pentru acest stil de educaie sunt mediul familial prietenos si ncurajator, disponibilitatea printelui de a explica copilului

cu rbdare de ce unele comportamente sunt acceptabile si altele nu, implicarea copilului n luarea deciziilor n familie. Aceasta nu nseamn c printele nu pune n faa copilului cerinte si reguli clare de convieuire, dar aceste reguli sunt valabile si sunt respectate de toi membrii familiei. In plus, prin atitudinea lor si prin asteptrile lor, membrii familiei induc copilului convingerea ca poate realiza performane nalte, iar comportamentul su trebuie s se ridice la cele mai nalte standarde. Aceste asteptri ale printilor fat de copil sunt foarte importante. De exemplu, cei nencreztori n posibilitile copilului lor de a obtine performane colare superioare, vor induce prin nsi aceast atitudine- chiar dac este nedeclaratun sczut nivel de aspiraie al copilulului, o sczut ncredere n forele proprii si puine motive de mobilizare a energiilor pentru mplinirea acestor ateptri. Stilul democratic pune n fata copilului asteptri si standarde nalte de comportare, dar ntotdeauna realiste. Copilul crescut n acest stil tinde s fie fericit, ncreztor n sine, curios, independent, sociabil, respectuos fa de altii, cu succese colare. Stilul autoritar se caracterizeaz printr-un mediu familiar rece, cu foarte puine situaii n care printele i manifest afeciunea fa de copil. Copilului i se solicit s se supun fr s pun ntrebri, cci printele autoritar accept puine schimburi de replici n discuiile cu copilul. Regulile de comportament care i se impun nu in seama de nevoile copilului asteptrile si standardele de comportare care i se pun n fat sunt dintre cele mai nalte si orice nereuit n atingerea lor este un prilej pentru prini de a exprima critici si acuze legate de incapacitatea copilului. Nu lipsesc nici pedepsele corporale. Copilul crescut n acest stil este de obicei nefericit, anxios, cu puin ncredere n sine, lipsit de iniiativ, dependent de alii, nencreztor, fr deprinderi de relaionare social productiv. Stilul permisiv pare a fi la antipodul celui autoritar. Mediul familiar este afectuos si ncurajator, dar printii neleg s satisfac necondiionat aproape toate capriciile copilului fr s i pun n fat prea multe ateptri si standarde de comportare. Permit copiilor s ia n orice situaie propriile lor decizii (de ex. privind programul, mncarea) si rareori pedepsesc un comportament neadecvat. In aceste condiii copilul tinde s devin egoist, rsfat, preocupat mereu s fie n centrul ateniei, nesupus, impulsiv, dependent de altii, care au obligaia s-l serveasc, fr ca el s le datoreze recunotin. Stilul indiferent (neimplicat) este caracteristic printilor care, sub pretextul c sunt copleii de propriile lor probleme, manifest puin interes legat de viaa copilului lor. Suportul emoional pe care l ofer este foarte rar si srac, iar asteptrile si standardele de comportare oferite copilului sunt puine. In absena oricrui control consecvent in satisfacerea regulat a nevoilor sale, copilria mijlocie va fi hotrtoare pentru dobndirea spiritului de iniiativ sau a tendintei de retragere. Asemenea copii nu obinuiesc s-i propun scopuri pe termen lung, nu dobndesc deprinderea de a-i controla propriile impulsuri de moment si de aceea, de obicei, devin nesupui, revendicativi, intolerani n fata frustrrii de orice plcere

momentan. De cele mai multe ori, delincventa este cauzat de incapacitatea de a autocontrol si de cenzurare a impulsurilor imediate. Din punctul de vedere al lui E. ERIKSON, n primii sase ani ai vieii, stilul educativ al prinilor influeneaz dobndirea de ctre copil a ncrederii, a autonomiei si a iniiativei sau a unui fel de a fi caracterizat prin nencredere n semeni, dependen sau retragere. In primul an de viat, relaia afectiva a copilului cu mama sa va sta la baza dobandirii unui sentiment general de ncredere sau de nencredere n semeni, dup cum mama va reui sa-i induc sentimentul de securitate sau de insecuritate afectiva, sentimentul ca poate oricnd s conteze pe afeciunea ei, sau nu. Atunci cnd cei care-l ngrijesc sunt inconsecventi in satisfacerea regulat a nevoilor sale de hran, de confort de afeciune copilul poate dobandi un sentiment de nencredere, lumea exterioara fiindu-i ca un loc impredictibil si chiar periculos. In copilria mic (1-3 ani), copilul devine capabil s-i satisfac singur cteva dintre nevoile sale (s se hrneasc, s se spele, s se mbrace etc.) Atunci cnd printii il incurajeaz s fac singur asemenea lucruri de care este capabil, copilul va dobndi un sentiment de autonomie- sentimentul c este in stare s-i rezolve multe dintre problemele sale de unul singur. Atunci ns, cnd printii i cer prea multe si prea repede, ori refuz s-l lase s fac singur lucrurile de care este capabil, sau l ridiculizeaz pentru ncercrile sale nereuite, copilul va fi cuprins de un sentiment de ndoial cu privire la capacitatea sa de a face fat problemelor pe care i le ridica mediul inconjurtor si va avea tendinta s devin dependent Copilria mijlocie va fi hotrtoare pentru dobndirea spiritului de iniiativ sau a tendintei de retragere. Prescolarul ncepe s aib propriile lui idei despre modul in care ar trebui s desfsoare diferite activitti care-l atrag. Printii care incurajeaz si susin eforturile sale de a plnui si de a ndeplini propriile sale activitti, si acelai timp l vor ajuta s fac alegeri realiste, vor induce copilului un spirit iniiativ n a planifica si a realiza propriile activiti. Prea mult control pate conduce la diminuarea ncrederii n sine si a capacittii de iniiativ; prea puin, poate conduce la nesupunere, impulsivitate sau chiar la comportament delincvent (ORMROD, J.E., 1998, pg. 97).

Influenta profesorilor asupra dezvoltrii concepiei copilului despre sine si a stimei de sine 0 Scolarul (6-12 ani) dobndete noi deprinderi n activitatea lui scolar, de exemplu, s deseneze, s scrie mici texte s fac adunri etc. Atunci cnd este s fac asemenea lucruri si este ludat pentru realizarea lor, treptat va arta hrnicie si va manifesta tendina de a munci susinut, de a persevera n realizarea sarcinilor dificile, de a pune munca naintea plcerilor de moment. 1 Dac strdaniile sale, n loc s-i aduc laude, i vor aduce critici, pedepse, nemulumirea profesorilor si a printilor, dac nu va fi pus s arate ce poate s fac sau va fi derogat de la munc i de la responsabiliti, atunci copilul va dobandi treptat un sentiment de inferioritate legat de propriile sale capaciti si de incapacitate n raport cu alii. Un aspect important al dezvoltrii personalitii, n scolaritatea mare, n legtur cu care profesorii ndeplinesc un rol deosebit de important l reprezint dezvoltarea concepiei despre sine si a stimei de sine. Conceptia despre sine se refer la credinele cuiva despre propria persoana, despre puterile si slabiciunile sale n trei mari domenii: -competenta cognitiv- credintele legate de propriile abilitati si performante de care este capabil in domeniul cunoaterii ( de ex. ca este inteligent, ca memoreaza cu usurinta sau ca invata cu dificultate etc) -competenta social- credintele legate de abilitatea personala de a relationa cu alte persoane ( de ex. c este prietenos sau nu reuseste sa-si faca prieteni etc.) -disponibilitatea fizic- credintele despre propriile posibilitati de a se angaja si de a desfasura diverse activitati fizice Elevii au tendinta de a se comporta n funcie de credinele lor despre propria persoana, iar cei care au o concepie pozitiva despre sine si ncredere n posibilitaile lor, obin mai multe succese n activitile lor colare. Factorii importani sunt: -performanele obinute anterior ( de ex. un elev ajunge la conluzia c este bun la matematica, dac n anii precedeni a obinut n mod constant note bune la matematic comportamentul altora fa de persoana elevului ( de ex. ajunge la concluzia c este nepopular atunci cnd colegii l resping i l ridiculizeaz frecvent. asteptrile celorlali cu privire la realizrile si performanele de care vor fi capabili n viitor . Rolul profesorilor este acela de a-i ajuta pe elevi s ajung la o concepie pozitiva despre sine, dar realist si s dobndeasc ncredere n ei nii prin influenarea tuturor acestor factori. In primul rnd, se vor strdui s creeze elevilor oportuniti de a obine succese n realizarea unor sarcini colare, sociale sau activiti fizice. Pentru aceasta se vor ncredina c fiecare elev dispune de toate informaiile si abilitile necesare obinerii succesului nainte de a ncredina noua sarcin. Pentru a controla modul n care ceilali l consider pe elev, profesorul i va trata cu repect pe toi elevii, cerndu-le tuturor prerea, solicitndu-i fiecruia s-i exprime

punctul de vedere personal si opinia, n legtur cu problemele din clas, artand interes pentru problemele lor personale. Feed-back-ul negativ, atunci cnd este necesar, l vor insoi cu o atitudine care i va da de neles elevului c eroarea respectiv este normal ntr- un proces de nvare si i va arta cum s procedeze pentru a nu o repeta. Comportamentele negative vor fi dezaprobate artnd ncredere n calitile pozitive ale elevului care-l vor ajuta pe viitor s le evite. Intotdeauna le va arta ca se asteapt la lucruri bune pe viitor din partea lor, le va formula asteptri nalte, dar realiste cu privire la performanele viitoare. Teme de seminar 1. Care aspecte ale personalitii unui copil pot fi explicate prin ereditate? Care pot fi explicate prin aciunea factorilor de mediu si de educaie? Argumentai . 2. Descriei stadiile dezvoltrii corectitudinii, echitii i capacitilor de raionare moral ale unui copil i explicati cum vei aciona pentru a determina dezvoltarea elevilor dvs. sub toate aceste aspecte. 3. 4. Ce aspecte ale relaiei timpurii copil-printe v ateptai s coreleze cu evoluia personalitii unui copil? . Ce stil educativ vei adopta cu copiii dvs., atunci cnd vei fi printi, pentru a-i ajuta s se dezvolte ca personaliti puternice?. Motivai-v opiunile.

5. Prin ce ci poate un profesor s determine creterea stimei de sine a unui elev?

1 2 3 4 5 0