P. 1
Proiect Elemente de Inginerie Mecanica

Proiect Elemente de Inginerie Mecanica

|Views: 342|Likes:

More info:

Published by: Iordanescu Sebastian on Dec 03, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/04/2013

pdf

text

original

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice
Departamentul de Mecanică































Titular curs:
Conf.dr.ing. D.-C. CARP-CIOCÂRDIA

Îndrumător proiect:


Student:


Grupa:


k = mm




2011 - 2012
- 1 -


CUPRINS

Fişa de lucru ............................................................................................................................... 2
Tema de proiect .......................................................................................................................... 3
Memoriul tehnic justificativ
1. Calculul energetic şi cinematic al transmisiei mecanice ................................................... 5
1.1. Calculul puterilor .................................................................................................... 5
1.2 Calculul turaţiilor .................................................................................................... 6
1.3. Calculul momentelor de răsucire ............................................................................ 6
2. Calculul transmisiei prin curele trapezoidale înguste ....................................................... 7
2.1. Alegerea tipului curelelor ....................................................................................... 7
2.2. Alegerea diametrului roţii conducătoare ................................................................. 7
2.3. Calculul elementelor geometrice ale transmisiei .................................................... 7
2.4. Calculul numărului de curele .................................................................................. 8
2.5. Calculele de verificare a funcţionării curelelor ....................................................... 9
2.6. Calculul forţei utile şi a forţei de pretensionare ...................................................... 9
3. Dimensionarea arborelui I al motorului electric ............................................................... 10
3.1. Alegerea materialului arborelui şi a caracteristicilor mecanice de rezistenţă
corespunzătoare ...................................................................................................... 10
3.2. Calculul reacţiunilor radiale din reazeme ............................................................... 10
3.3. Trasarea diagramelor de momente .......................................................................... 11
3.4. Dimensionarea arborelui la solicitare compusă statică în şapte secţiuni ................ 12
3.5. Stabilirea dimensiunilor finale ale diferitelor tronsoane ale arborelui ................... 13
4. Alegerea şi verificarea rulmenţilor ................................................................................... 15
4.1. Calculul rulmenţilor radiali cu bile pe un rând ....................................................... 15
a) Montajul în sistem flotant ................................................................................ 15
b) Montajul cu rulment conducător şi rulment liber în carcasă ............................ 16
4.2. Calculul rulmenţilor radial-axiali cu role conice .................................................... 17
5. Alegerea şi verificarea penelor paralele ............................................................................ 19
a) Calculul asamblării dintre arborele I şi roata de curea conducătoare ........................ 19
b) Calculul asamblării dintre arborele I şi rotor ............................................................. 19
6. Verificarea arborelui I al motorului electric la oboseală (solicitări variabile) ................... 21
a) În dreptul secțiunii 3 (canal de pană) ......................................................................... 21
b) În dreptul secțiunii 8 (salt de diametru) ..................................................................... 22
Bibliografie ................................................................................................................................. 24
Partea grafică
- 2 -

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea de Inginerie mecanică şi Mecatronică
Catedra Organe de maşini şi Tribologie




FIŞA DE LUCRU


Nr.
crt.
Data De realizat Realizat
Semnătura
îndrumătorului
1
• Primirea temei de proiect
• Bilanţul energetic şi cinematic al transmisiei

2
• Calculul transmisiei prin curele trapezoidale
• Alegerea materialului arborelui şi a caracteristici-
lor corespunzătoare
• Calculul reacţiunilor radiale din reazeme

3
• Trasarea diagramelor de momente
• Dimensionarea arborelui în şapte secţiuni
• Schiţa arborelui de egală rezistenţă
• Stabilirea diametrelor finale ale arborelui

4
• Alegerea şi verificarea rulmenţilor
• Stabilirea cotelor axiale definitive ale arborelui

5
• Alegerea şi verificarea penelor paralele
• Verificarea arborelui la oboseală
• Desenul de subansamblu al arborelui (preliminar)

6 • Desenul de subansamblu al arborelui (definitiv)
7
• Predarea proiectului
• Examinarea finală în vederea stabilirii notei finale


Data:

Student:


Îndrumător proiect:


- 3 -
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice
Departamentul de Mecanică

TEMA DE PROIECT


TCT
R1T
ML
C
1

C
2

I
II
III
IV
V
ME
Subansamblul arborelui motorului electric

Figura TP.1

Se consideră transmisia mecanică din figura 1, compusă din:
• motorul electric (maşina motoare) de antrenare a transmisiei, ME;
• transmisia reductoare prin curele trapezoidale înguste, TCT;
• cuplajele C
1
şi C
2
;
• reductorul de turaţie într-o treaptă (cu un angrenaj cilindric), R1T;
• maşina de lucru (antrenată de transmisie), ML.
Arborii transmisiei sunt notaţi cu cifre romane de la I la V. Arborele II, pe care este
montată roata de curea condusă, este rezemat de o pereche de lagăre cu alunecare. Arborii III şi IV,
pe care sunt montate roţile dinţate cilindrice ale reductorului, sunt rezemaţi pe câte o pereche de
lagăre cu rostogolire (rulmenţi).


F = G + F
m
1
3
5 7
Q

F
a
l

= =
a b c

Figura TP.2

Să se calculeze transmisia prin curele trapezoidale şi să se aleagă cuplajul C2, iar pe baza
schemei din figura 2, să se proiecteze principalele elemente componente ale subansamblului
arborelui I al motorului electric (arborele propriu-zis; rulmenţii; asamblările cu pană paralelă dintre
arbore şi rotor, respectiv roata de curea conducătoare), cunoscând:
- 4 -
 numărul de ordine din apelul grupei, k = ;
 coeficientul de suprasarcină (de serviciu), C
S
= ;
 puterea arborelui maşinii de lucru, P
ML
= P
V
= kW;
 turaţia arborelui maşinii de lucru, n
ML
= n
V
= rot/min;
 raportul de transmitere pentru curelele trapezoidale, i
TCT
= ;
 raportul de transmitere pentru reductor, i
R
= ;
 lungimea rotorului, l = = = mm;
 greutatea rotorului, G = = = N;
 forţa electromagnetică, de interacţiune dintre rotor şi stator, F
m
= ⋅ G = ⋅ = N;
 forţa maximă pe rotor, F = G + F
m
= + = N;
 distanţa dintre reazemele 1 şi 5, a + b = 2⋅l = 2⋅ = mm;
 poziţia rotorului (secţiunea 3) faţă de reazemul 1, a = (0,5 ÷ 0,6)⋅(a + b) = (0,5 ÷ 0,6)⋅ =
= ÷ mm → mm; deci b = (a + b) – a = - = mm;
 distanţa de la reazemul 5 la punctul de aplicaţie al forţei Q de pretensionare a transmisiei prin
curele (secţiunea 7), c = (0,2 ÷ 0,3)⋅ (a + b) = (0,2 ÷ 0,3)⋅ = ÷ mm → mm.
Forţa Q de tensionare a transmisiei prin curele trapezoidale înguste se determină în finalul
calculului acestei transmisii. Se va considera ca în figura 2 situaţia cea mai dezavantajoasă pentru
solicitarea arborelui şi anume aceea în care forţele Q şi F sunt coplanare dar au sensuri opuse. Deşi
transmisia prin curele nu introduce pe arbore şi forţă axială, cu scop didactic, pentru calculul
rulmenţilor se va considera conform figurii 2 şi F
a
= (0,1 ÷ 0,2)⋅Q.
Proiectul va cuprinde:
 cuprinsul;
 fişa de lucru;
 tema de proiect;
 memoriul tehnic justificativ, care va conţine:
 bilanţul energetic şi cinematic al transmisiei mecanice;
 calculul transmisiei prin curele trapezoidale înguste;
 dimensionarea arborelui I al motorului electric:
• alegerea materialului arborelui şi a caracteristicilor corespunzătoare;
• calculul reacţiunilor radiale din reazeme;
• trasarea diagramelor de momente (de încovoiere, de torsiune, respectiv de
încovoiere echivalent);
• dimensionarea arborelui la solicitare compusă statică în şapte secţiuni;
• stabilirea diametrelor finale ale diferitelor tronsoane ale arborelui.
 alegerea şi verificarea rulmenţilor;
 alegerea şi verificarea penelor paralele;
 verificarea arborelui la oboseală (solicitări variabile) în două secţiuni;
 bibliografie;
 partea grafică, formată din:
 o schiţă la scara 1:1 a arborelui de egală rezistenţă (obţinută pe baza dimensionării la
solicitare compusă statică în cele şapte secţiuni), "îmbrăcată" de tronsoanele
cilindrice (eventual tronconice) finale;
 desenul de subansamblu al arborelui la scara 1:1.

Data:
Student:

Îndrumător proiect:
- 5 -



1. CALCUL ENERGETIC ŞI CINEMATIC
AL TRANSMISIEI MECANICE

Calculul energetic constă în determinarea puterilor tuturor arborilor transmisiei pe baza
randamentelor cuplelor de frecare componente.
Prin calculul cinematic se stabilesc turaţiile tuturor arborilor transmisiei pe baza rapoartelor
de transmitere caracteristice diferitelor mecanisme componente.
Bilanţul energetic şi cinematic al transmisiei permite:
• stabilirea caracteristicilor funcţionale ale motorului electric necesar pentru acţionare
(puterea maximă ce poate fi debitată şi respectiv turaţia de mers în gol);
• calculul momentelor de torsiune ale tuturor arborilor transmisiei.

1.1. Calculul puterilor

Randamentele cuplelor de frecare utilizate în transmisia mecanică dată prin temă în figura
TP.1 pot fi estimate din anexa 1, tabelul A1.1. Astfel:
• pentru transmisia prin curele, η
TCT
≈ 0,94 ...0,97 → 0,955;
• pentru o pereche de rulmenţi, η
pr
≈ 0,99 ...0,995 → 0,9925;
• pentru o pereche de lagăre cu alunecare, η
pLA
≈ 0,98 ...0,99 → 0,985;
• pentru angrenajul cilindric, η
a
≈ 0,97 ...0,99 → 0,98.
Cu aceste valori estimate, randamentul total al transmisiei este:
= ⋅ ⋅ ⋅ = η ⋅ η ⋅ η ⋅ η = η = = η

98 , 0 9925 , 0 985 , 0 955 , 0
P
P
2
a
2
pr pLA TCT
I
V
tot
0,908 (1.1)
Rezultă puterea pe care trebuie să o aibă în funcţionare arborele I al motorului electric:
= =
η
=
tot
V
I
P
P 222 ,4 kW (1.2)
Puterea de calcul a arborelui I al motorului electric depinde de coeficientul de suprasarcină
al transmisiei (impus prin tema de proiect), care ţine cont de caracteristica de funcţionare a maşinii
motoare şi a maşinii de lucru:
= ⋅ = ⋅ =
S I IC
C P P kW (1.3)
Puterea maximă pe care o poate debita motorul electric trebuie să fie mai mare sau egală cu
puterea de calcul şi se alege din anexa 2, tabelul A2.1:
= ≥
IC ME
P P kW → 22221 kW (1.4)
Ţinând cont şi de schema cinematică a transmisiei rezultă următoarele puteri ale arborilor:
• pentru arborele I:
=
I
P 22222 kW (1.5)
• pentru arborele II:
= ⋅ ⋅ = η ⋅ η ⋅ = 985 , 0 955 , 0 P P
pLA TCT I II
22222 kW (1.6)
• pentru arborele III:
= ⋅ = η ⋅ = 9925 , 0 P P
pr II III
22222 kW (1.7)
• pentru arborele IV:
= ⋅ ⋅ = η ⋅ η ⋅ = 9925 , 0 98 , 0 P P
pr a III IV
22222 kW (1.8)
• pentru arborele V:
= =
IV V
P P 22222 kW (1.9)

- 6 -

1.2. Calculul turaţiilor

Valorile rapoartelor de transmitere ale mecanismelor componente (transmisia prin curele
trapezoidale înguste, respectiv reductorul de turaţie) ale transmisiei mecanice din figura TP.1 sunt
date prin tema de proiect. Cu aceste valori, raportul de transmitere total al transmisiei este:
= ⋅ = ⋅ = = =
∏ R TCT
V
I
tot
i i i
n
n
i 0,908 (1.10)
Turaţia în sarcină (când se debitează puterea P
I
) a arborelui motorului electric este:
= ⋅ = ⋅ =
tot V I
i n n 908 rot/min (1.11)
Turaţia de mers în gol (când se debitează putere 0) trebuie să fie mai mare sau egală cu
turaţia n
I
şi se alege din anexa 2, tabelul A2.2:
= ≥
I ME
n n rot/min → 22221 rot/min (1.12)
Deoarece diferenţa este mică, în continuare, în calculele legate de turaţia arborelui motorului
electric (la transmisia prin curele, la rulmenţi etc.) se va considera:
= ≈
ME I
n n rot/min (1.13)
Ţinând cont de rapoartele de transmitere impuse prin temă şi de schema cinematică a
transmisiei rezultă următoarele turaţii ale arborilor:
• pentru arborele II:
= = =
TCT
I
II
i
n
n rot/min (1.14)
• pentru arborele III (cuplajul C
1
nu modifică turaţia):
= =
II III
n n rot/min (1.15)
• pentru arborele IV:
= = =
R
III
IV
i
n
n rot/min (1.16)
• pentru arborele V (cuplajul C
2
nu modifică turaţia):
= =
IV V
n n rot/min (1.17)

1.3. Calculul momentelor de răsucire

Momentele de torsiune nominale (în N⋅mm), pentru fiecare arbore x (x = I ÷ V) se
calculează în funcţie de P
x
(în kW) şi de n
x
(în rot/min), cu relaţia:

x
x 6
tx
n
P
10
30
M ⋅ ⋅
π
= (1.18)
şi sunt date în Tab.1.1.

Tabelul 1.1
Arborele I II III IV V
M
t
[N⋅mm]

Momentul de torsiune maxim pentru arborele I al motorului electric este:
mm N 10
30
n
P
10
30
M
6
I
IC 6
max , tI
⋅ = ⋅ ⋅
π
= ⋅ ⋅
π
= (1.19)

- 7 -



2. CALCUL TRANSMISIEI PRIN CURELE TRAPEZOIDALE ÎNGUSTE
(STAS 1163-71)


2.1. Alegerea tipului curelelor

Tipul de curele trapezoidale înguste se stabileşte în funcţie de turaţia roţii conducătoare şi
de puterea de calcul corespunzătoare. Pe baza bilanţului cinematic s-a stabilit că turaţia roţii
conducătoare este n
I
≈ n
ME
= rot/min. Adoptând pentru coeficientul de funcţionare c
f

valoarea coeficientului de serviciu C
S
dată prin temă (c
f
= C
S
= ), puterea de calcul este:
= ⋅ = ⋅ =
f I IC
c P P kW (2.1)
Conform tabelului A3.1 din anexa 3 rezultă că trebuie utilizate curele de tip .


D
p1
D
p2
β
1 β
2
A

γ
L
p

Figura 2.1


2.2. Alegerea diametrului roţii conducătoare

Conform tabelului A3. din anexa 3, diametrul primitiv al roţii conducătoare trebuie să
aibă o valoare standardizată din şirul: 63, 71, 80, 90, 100, 112 , 125. 140, 160, 180 [mm]. Se
adoptă D
p1
= mm.


2.3. Calculul elementelor geometrice ale transmisiei

Raportul de transmitere standardizat impus prin temă este i
TCT
= . Neglijând
coeficientul alunecării elastice (ξ ≈ 0), diametrul primitiv al roţii conduse este (se adoptă cea mai
apropiată valoare întreagă):
= ⋅ = ⋅ =
TCT 1 p 2 p
i D D mm → mm (2.2)
Distanţa dintre axe preliminară se alege din intervalul dat de:
• valoarea minimă 0,7⋅(D
p1
+ D
p2
) = 0,7⋅( + lknlk) = mm;
• valoarea maximă 2⋅(D
p1
+ D
p2
) = 2⋅( + ) = mm.
Se adoptă A
prel
= 40 mm.

- 8 -
Unghiurile caracteristice transmisiei sunt:
• unghiul dintre ramurile curelelor:

0
prel
1 p 2 p
2
arcsin 2
A 2
D D
arcsin 2 =










=










⋅ = γ (2.3)
• unghiul de înfăşurare pentru roata conducătoare:

0 0 0 0
1
180 180 = − = γ − = β (2.4)
• unghiul de înfăşurare pentru roata condusă:

0 0 0 0
2
180 180 = + = γ + = β (2.5)
Lungimea primitivă necesară pentru curele este:

mm
180
2
180
2 2
cos 2
180
2
D
180
2
D
2
cos A 2 L
0
0
0
0
0
0
2
2 p
0
1
1 p
prel p
=
π
⋅ ⋅ +
π
⋅ ⋅ +








⋅ ⋅ =
=
π
⋅ β ⋅ +
π
⋅ β ⋅ +





 γ
⋅ ⋅ =
(2.6)
Din tabelul A3.2 al anexei 3, se adoptă valoarea cea mai apropiată a lungimii primitive
standardizate, L
p
= 125 0 mm. Distanţa dintre axe definitivă, corespunzătoare lungimii primitive
standardizate, este:
mm q p p A
2 2
= − + = − + = (2.7)
unde:
( ) ( ) mm 0393 25 , 0 D D 393 , 0 L 25 , 0 p
2 p 1 p p
= + ⋅ − ⋅ = + ⋅ − ⋅ = (2.8)
( ) ( )
2 2 2
1 p 2 p
mm 125 , 0 D D 125 , 0 q = − ⋅ = − ⋅ = (2.9)
Unghiurile caracteristice transmisiei, corespunzătoare distanţei dintre axe definitive, sunt:
• unghiul dintre ramurile curelelor:

0
1 p 2 p
2
arcsin 2
A 2
D D
arcsin 2 =










=










= γ (2.10)
• unghiul de înfăşurare pentru roata conducătoare:

0 0 0 0
1
180 180 = − = γ − = β (2.11)
• unghiul de înfăşurare pentru roata condusă:

0 0 0 0
2
180 180 = + = γ + = β (2.12)


2.4. Calcul numărului de curele

Numărul de curele necesar se stabileşte în funcţie de puterea P
0
pe care o poate transmite o
singură curea. Aceasta depinde tipul curelelor ( ), de turaţia roţii conducătoare ( rot/min),
de diametrul primitiv al roţii conducătoare ( mm) şi de raportul de transmitere ( ). Din
tabelul A3. al anexei 3 rezultă P
0
= kW.
Numărul de curele necesar depinde mai depinde de încă doi coeficienţi:
• coeficientul de lungime al curelelor, care conform tabelului A3.2 din anexa 3, pentru
tipul şi L
p
= mm, este c
L
= ;
• coeficientul unghiului de înfăşurare pe roata conducătoare:
( ) ( ) = − ⋅ − = β − ⋅ − =
β
0 0
1
0
180 003 , 0 1 180 003 , 0 1 c (2.13)
Valoarea lui c
β
se poate adopta şi din tabelul A3.3 al anexei 3.
Numărul de curele preliminar este:
=
⋅ ⋅

=
⋅ ⋅

=
β 0 L
I f
0
P c c
P c
z (2.14)
- 9 -

Conform tabelului A3.4 din anexa 3, pentru numărul preliminar de curele stabilit,
coeficientul numărului de curele este c
z
= . Numărul final de curele, care nu trebuie să fie mai
mare ca 8, este:
= = =
z
0
c
z
z (2.15)
Se adoptă z = z
max
= 8. Deci, numărul de curele este/nu este corespunzător.


2.5. Calcule de verificare a funcţionării curelelor

Viteza periferică a roţii conducătoare nu trebuie să depăşească o valoare admisibilă:
s / m 50 v s / m
60000 60000
n D
v
a
I 1 p
= =
⋅ ⋅ π
=
⋅ ⋅ π
= (2.16)
Pentru o transmisie prin curele cu x = 2 roţi, frecvenţa încovoierilor, care nu trebuie să
depăşească o valoare admisibilă, este:
Hz 80 f Hz
10
2
L
x v
f
a
3
p
= =


=

=

(2.17)
Deci, transmisia prin curele proiectată funcţionează/nu funcţionează corect.

2.6. Calculul forţei utile şi a forţei de pretensionare

Forţa utilă este:
N
10
v
P c
F
3
I f
u
=
⋅ ⋅
=

= (2.18)
Forţa de pretensionare, care solicită capătul arborelui I în secţiunea 7, este:
( ) ( ) = ⋅ ÷ = ⋅ ÷ = 2 5 , 1 F 2 5 , 1 Q
u
÷ N (2.19)
În continuare, în calcule se va folosi o valoare "rotundă" (multiplu de 10, eventual de 5)
apropiată de cea maximă (acoperitoare) a forţei de pretensionare, Q = N.







- 10 -



3. DIMENSIONAREA ARBORELUI I AL MOTORULUI ELECTRIC

3.1. Alegerea materialului arborelui şi a caracteristicilor
mecanice de rezistenţă corespunzătoare

Arborii unei transmisii sunt solicitaţi compus, la încovoiere şi torsiune, ambele tensiuni
fiind variabile în timp. De aceea, materialele cele mai recomandate pentru confecţionarea arborilor
sunt oţelurile:
• carbon de uz general, pentru arborii de mică importanţă, care funcţionează la
solicitări şi turaţii reduse;
• carbon de calitate, pentru arborii de largă utilizare;
• aliate, pentru arborii de mare importanţă, care funcţionează la solicitări şi turaţii
ridicate.
Câteva dintre mărcile de oţeluri cele mai utilizate pentru construcţia arborilor şi
principalele lor caracteristici mecanice de rezistenţă sunt date în tabelul A4.1 din anexa 4.
Se alege oţelul STAS 500/2-80 , cu tratament de îmbunătăţire , având
următoarele caracteristici mecanice de rezistenţă:
 tensiunea limită de rupere la întindere, σ
r
= MPa;
 tensiunea limită de curgere la întindere, σ
c
= MPa;
 tensiunea limită la oboseală de încovoiere pentru ciclu alternant simetric, σ
-1
= MPa;
 tensiunea limită la oboseală de torsiune pentru ciclu alternant simetric, τ
-1
= MPa;
 tensiunea limită la curgere la torsiune, τ
c
= MPa;
 tensiunea admisibilă la încovoiere pentru solicitare statică, σ
iaI
= MPa;
 tensiunea admisibilă la încovoiere pentru solicitare pulsatoare, σ
iaII
= MPa;
 tensiunea admisibilă la încovoiere pentru solicitare alternant simetrică, σ
iaIII
= MPa.

3.2. Calculul reacţiunilor radiale din reazeme

Reacţiunile radiale corespunzătoare arborelui I al motorului electric se determină pe baza
schiţei din figura 3.1, în funcţie de forţa maximă pe rotor (F), de forţa de pretensionare a transmisiei
prin curele (Q) şi de cotele axiale (a, b, c).


F = G + F
m
1
3
5 7
Q

F
a
a b c
F
r1
F
r5

Figura 3.1

Din ecuaţia de momente faţă de reazemul 5:
( ) 0 c Q b F b a F
1 r
= ⋅ − ⋅ − + (3.1)
rezultă reacţiunea radială din reazemul 1:
=
⋅ + ⋅
=
+
⋅ + ⋅
=
b a
c Q b F
F
1 r
N (3.2)
- 11 -
Din ecuaţia forţelor transversale:
0 Q F F F
5 r 1 r
= + + − (3.3)
rezultă reacţiunea radială din reazemul 5:
= − − = − − =
1 r 5 r
F Q F F N (3.4)

3.3. Trasarea diagramelor de momente

Momentul de încovoiere, dat de forţele transversale F
r1
, F, F
r5
şi Q, variază liniar pe
tronsoanele de lungimi a, b şi c, adică între secţiunile 1 şi 7. Evident:
0 M M
7 i 1 i
= = N⋅mm (3.5)
În secţiunea 3, momentul încovoietor este:
= ⋅ = ⋅ = a F M
1 r 3 i
N⋅mm (3.6)
iar în secţiunea 5:
= ⋅ = ⋅ = c Q M
5 i
N⋅mm (3.7)
Pentru realizarea schiţei arborelui de egală rezistenţă dimensionarea arborelui trebuie să se
facă în cât mai multe secţiuni. De aceea, conform figurii 3.2, se vor efectua calcule şi pentru
secţiunile 2, 4 şi 6 situate în dreptul mijloacelor cotelor a, b şi c. Ţinând cont de variaţia liniară pe
tronsoanele de lungimi a, b şi c, se obţin următoarele momente de încovoiere:
• în secţiunea 2:
= = =
2 2
M
M
3 i
2 i
N⋅mm (3.8)
• în secţiunea 4:
=
+
=
+
=
2 2
M M
M
5 i 3 i
4 i
N⋅mm (3.9)
• în secţiunea 6:
= = =
2 2
M
M
5 i
6 i
N⋅mm (3.10)
Variaţia momentului încovoietor între secţiunile 1 şi 7 este trasată în figura 3.2.
Momentul de torsiune este generat în dreptul rotorului şi se transmite prin roata de curea
conducătoare către maşina de lucru care trebuie antrenată. În calcule se consideră momentul de
torsiune maxim cu o variaţie uniformă între secţiunile 3 şi 7:
= =
max , tI t
M M N⋅mm (3.11)
Variaţia momentului de torsiune între secţiunile 1 şi 7 este trasată în figura 3.2.
Momentul de încovoiere echivalent într-o secţiune oarecare x a arborelui depinde de
momentele de încovoiere şi torsiune din secţiunea respectivă şi se determină cu relaţia:
( )
2
tx
2
ix x , ech , i
M M M ⋅ α + = (3.12)
unde α este un coeficient care ţine cont de modul de variaţie în timp a celor două solicitări. Practic,
α este raportul dintre tensiunea de încovoiere admisibilă pentru ciclul de solicitare la încovoiere
(întotdeauna alternant simetric, deci III) şi tensiunea de încovoiere admisibilă pentru ciclul de
solicitare la torsiune (de obicei pulsator, deci II):
= =
σ
σ
= α
iaII
iaIII
(3.13)
Aplicând relaţia (3.12) pentru cele şapte secţiuni (x = 1 ÷ 7), pe baza valorilor din tabelul
3.1, se poate trasa în figura 3.2 şi variaţia momentului de încovoiere echivalent. Între secţiunile 1 şi
3, diagrama coincide cu cea liniară a momentului încovoietor pentru că pe această porţiune a
arborelui M
t
= 0 N⋅mm. Datorită existenţei momentului de torsiune, în dreptul secţiunii 3 diagrama
are un salt între valorile:
• din stânga:
- 12 -
= =
3 i s , 3 , ech , i
M M N⋅mm (3.14)
• din dreapta:
( ) ( ) = ⋅ + = ⋅ α + =
2 2 2
t
2
3 i d , 3 , ech , i
M M M N⋅mm (3.15)
Între secţiunile 3 şi 7, momentul de încovoiere echivalent are o variaţie continuă, dar
neliniară. Totuşi, în figura 3.2, se vor trasa dependenţe liniare pe porţiunile dintre valorile
determinate (3,d - 4; 4 - 5; 5 - 6; 6 - 7).

Tabelul 3.1
Secţiune 1 2 3,s 3,d
M
i,ech
[N⋅mm] 0
Secţiune 4 5 6 7
M
i,ech
[N⋅mm]


F = G + F
m
1
3
5 7
Q

F
a
a b c
F
r1
F
r5
= =
2 4
= =
= =
6
M
i
M
t
M
i,ech

Figura 3.2

3.4. Dimensionarea arborelui la solicitare compusă statică
în şapte secţiuni

Arborele se poate dimensiona în orice secţiune x a sa, în funcţie de momentul de
încovoiere echivalent corespunzător secţiunii şi tensiunii de încovoiere admisibilă pentru ciclu
alternant simetric, cu relaţia:
3
iaIII
x , ech , i
x
M 32
d
σ ⋅ π

≥ (3.16)
- 13 -


Aplicând relaţia (3.16) pentru cele şapte secţiuni (la secţiunea 3 se va utiliza momentul mai
mare M
i,ech,3,d
), se obţin valorile din tabelul 3.2, pe baza se poate schiţa (liniar pe porţiuni), la scara
1:1, arborele de egală rezistenţă. Calitativ, această schiţă are aspectul din figura 3.3.

Tabelul 3.2
Secţiune 1 2 3 4 5 6 7
d
x,min
[mm] 0


1
3
5
7
a b c
2
4
6
d
2
d
3
d
4
d
5
d
1
= 0
d
6
d
7
roată de curea
etanşare rulment umăr rotor perii rulment etanşare
ventilator
arbore de egală rezistenţă

Figura 3.3


3.5. Stabilirea dimensiunilor finale ale diferitelor tronsoane ale arborelui

Arborele este format din mai multe tronsoane (unele standardizate, altele nu), care
îndeplinesc diferite roluri funcţionale. La stabilirea dimensiunilor finale ale tronsoanelor se au în
vedere şi câteva recomandări de ordin general:
• conturul arborelui de rezistenţă se “îmbracă” (fără a intra în interiorul său) ca în
exemplul din figura 3.3, în forme constructive uşor de realizat tehnologic cum sunt
cele cilindrice şi eventual tronconice;
• diametrele tronsoanelor cilindrice nestandardizate se rotunjesc la valori întregi (în
milimetri);
• salturile de diametre dintre tronsoane nu trebuie să depăşească 10 ÷ 20%, pentru ca
efectul concentratorilor de tensiune corespunzători să fie cât mai redus;
• în special din considerente tehnologice legate de asigurarea posibilităţii de prelucrare
simultană a alezajelor corespunzătoare inelelor exterioare ale rulmenţilor (ceea ce
asigură o precizie mai bună a coaxialităţii acestora), dar şi pentru facilitarea
aprovizionării cu reperele standardizate, se recomandă utilizarea unor rulmenţi
identici în reazemele 1 şi 5 (deşi încărcările lor sunt diferite);
• lungimile diferitelor tronsoane ale arborelui (cu excepţia lungimii standardizate a
capătului de arbore, l
ca
) se stabilesc cu numai cu aproximaţie, pentru că definitivarea
lor ar necesita proiectarea efectivă a etanşărilor, capacelor etc.
Practic, se începe cu tronsonul capătului de arbore pe care se montează roata conducătoare
a transmisiei prin curele trapezoidale înguste. Analizând diametrele minime necesare stabilite
pentru cele şapte secţiuni ale arborelui (date în tabelul 3.2), din tabelul A5.1 al anexei 5 se aleg
valorile standardizate ale capătului de arbore: diametrul d
ca
= mm (> d
7,min
sau chiar > d
6,min
),
respectiv lungimea (de obicei serie scurtă) l
ca
= mm. Pentru partea grafică se consideră că
secţiunea 7 este plasată la mijlocul lungimii capătului de arbore.

- 14 -

Urmează tronsonul de etanşare cu diametrul d
et
pe care freacă în timpul funcţionării buza
de etanşare a manşetei. Pentru ca la montaj buza să nu se deterioreze (zgârie), se recomandă
practicarea unui tronson tronconic. Deci, respectând recomandările de mai sus, diametrul d
et
se
determină din tabelul A6.1 al anexei 6 astfel încât d
1,et
> d
ca
. În principiu, lungimea tronsonului de
etanşare se ia cam 60% din d
et
. Pentru tronsonul de etanşare din stânga secţiunii 1 se consideră
aceleaşi cote. Rezultă că pentru tronsonul nestandardizat pe care se montează ventilatorul se poate
adopta un diametru egal cu d
ca
şi o lungime de circa 60% din d
ca
.
Diametrele tronsoanelor pe care se montează diametrele interioare al rulmenţilor, se
stabilesc ţinând cont de recomandările anterioare, din tabelele A7.1 sau A8.1 ale anexelor 7 sau 8,
astfel încât d
r
≥ d
et
(toleranţele diferite permit şi situaţia ca tronsoanele de etanşare şi de rulmenţi să
aibă aceleaşi dimensiuni nominale). Lungimea acestor tronsoane se poate definitiva după stabilirea
rulmenţilor care vor fi utilizaţi, dar în principiu se iau cam 60% din d
r
.
Urmează tronsonul pentru perii al cărui diametru trebuie să coincidă cu diametrul de
rezemare axială a inelelor interioare ale rulmenţilor utilizaţi (d
1,r
din tabelul A7.1 al anexei 7 pentru
rulmenţi radiali cu bile sau d
2,r
din tabelul A8.1 al anexei 8 pentru rulmenţi radial-axiali cu role
conice). Deci, valoarea finală a diametrului se stabileşte după calculul rulmenţilor. Lungimea
tronsonului rezultă după desenarea rulmentului din reazemul 1 şi a rotorului.
Diametrele tronsoanelor rotorului şi umărului nu sunt standardizate şi se stabilesc pe baza
recomandărilor anterioare (după stabilirea diametrului pentru perii, deci după calculul rulmenţilor).
Lungimea umărului rezultă după desenarea rulmentului din reazemul 5 şi a rotorului.
Principalele dimensiuni ale arborelui motorului electric sunt centralizate în tabelul 3.3

Tabelul 3.3
Dimensiune d
ca
= d
ventilator
l
ca
d
et
d
r
d
perii
d
rotor
d
umăr

mm









- 15 -




4. ALEGEREA ŞI VERIFICAREA RULMENŢILOR

Rulmenţii se aleg în funcţie de diametrul lor interior (coincide cu diametrul fusului
arborelui) şi li se verifică durabilitatea, care nu trebuie să aibă o valoare mai mică decât cea
admisibilă, L
ha
= 20000 ... 30000 ore (pentru motoarele electrice funcţionând 8 ore pe zi, utilizate
pentru utilaje diverse de uz general).
Pentru rezemarea arborelui I al motorului electric se pot utiliza fie rulmenţi radiali cu bile
pe un rând fie rulmenţi radial-axiali cu role conice. Caracteristicile acestor două tipuri de rulmenţi
sunt date în anexele 7 şi respectiv 8. Pe baza calculelor, în final, se stabileşte varianta optimă de
lăgăruire (durabilitate mai apropiată de cea admisibilă, gabarit radial şi/sau axial mai mic etc.).
Datele de proiectare pentru rulmenţii care asigură lăgăruirea sunt:
• diametrul fusului, stabilit constructiv în capitolul anterior, d
r
= mm;
• turaţia fusului, n
I
= rot/min;
• reacţiunea radială din reazemul 1, F
r1
= N;
• reacţiunea radială din reazemul 5, F
r5
= N;
• forţa axială, care se determină, conform temei de proiect, în funcţie de forţa Q de
pretensionare a transmisiei prin curele trapezoidale cu relaţia:
( ) ( ) N 2 , 0 1 , 0 Q 2 , 0 1 , 0 F
a
→ ÷ = ⋅ ÷ = ⋅ ÷ = (1 ← 5) (4.1)

4.1. Calculul rulmenţilor radiali cu bile pe un rând

Efectuarea calculelor necesită cunoaşterea atât a reacţiunilor radiale (F
r1
şi F
r5
), cât şi a
celor axiale (F
a1
şi F
a5
). Stabilirea acestora din urmă în funcţie de forţa axială F
a
reprezintă o
problemă static nedeterminată care se rezolvă printr-una dintre cele două variante de montaj
posibile.

a) Montajul în sistem flotant

La montajul flotant (care se utilizează de obicei atunci când reacţiunile radiale au valori
relativ apropiate), se consideră în mod convenţional că rulmentul , mai încărcat radial, preia şi
forţa axială, calculul durabilităţii făcându-se numai pentru el. Utilizând datele din tabelele A7.1 şi
A7.2 ale anexei 7 se determină:
• coeficientul e în funcţie de raportul F
a
/C
0
;
• coeficienţii X

şi Y

, prin compararea raportului F
a
/F
r
cu coeficientul e, astfel:
o dacă F
a
/F
r
≤ e atunci X = 1 şi Y = 0;
o dacă F
a
/F
r
> e atunci X = 0,56 şi Y ≠ 0 în funcţie de e;
• sarcina dinamică echivalentă:

a r e
F Y F X F ⋅ + ⋅ = (4.2)
• durabilitatea rulmentului, în milioane de rotaţii:

3
e
F
C
L
(
(
¸
(

¸

= (4.3)
• durabilitatea rulmentului, în ore de funcţionare:

I
6
h
n 60
10
L L

⋅ = (4.4)
Rezultatele obţinute sunt centralizate în tabelul 4.1.
- 16 -
Tabelul 4.1
Simbol
d
r
D B C C
0
F
a
/C
0
e
mm kN - -







Tabelul 4.1 (continuare)
Simbol
F
a
/F
r
X

Y

F
e
L

L
h

- - - N mil.rot. ore








b) Montajul cu rulment conducător şi rulment liber în carcasă

La acest montaj (care se utilizează de obicei atunci când reacţiunile radiale au valori net
diferite), se urmăreşte echilibrarea încărcării celor doi rulmenţi. Astfel, rulmentul ,cu încărcarea
radială mai mare, are inelul exterior liber în carcasă, ceea ce înseamnă că nu preia forţa axială.
Rezultă că sarcina sa dinamică echivalentă coincide cu încărcarea sa radială:
= =
r e
F F N (4.5)
Rulmentul , mai descărcat radial, are (prin montaj) inelul exterior fixat axial în carcasă,
astfel încât preia şi forţa axială F
a
. Sarcina sa dinamică echivalentă se determină, utilizând datele
din tabelele A7.1 şi A7.2 ale anexei 7, ca în paragraful precedent:
• coeficientul e în funcţie de raportul F
a
/C
0
;
• coeficienţii X

şi Y

, prin compararea raportului F
a
/F
r
cu coeficientul e, astfel:
o dacă F
a
/F
r
≤ e atunci X = 1 şi Y = 0;
o dacă F
a
/F
r
> e atunci X = 0,56 şi Y ≠ 0 în funcţie de e;
• sarcina dinamică echivalentă:

a r e
F Y F X F ⋅ + ⋅ = (4.6)
În final se determină durabilitatea rulmentului mai solicitat:
• durabilitatea, în milioane de rotaţii:

( )
3
5 e 1 e
F , F max
C
L
(
¸
(

¸

= (4.7)
• durabilitatea, în ore de funcţionare:

I
6
h
n 60
10
L L

⋅ = (4.8)
Rezultatele obţinute sunt centralizate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2
Simbol
d
r
D B C C
0
F
a
/C
0
e
mm kN - -






- 17 -
Tabelul 4.2 (continuare)
Simbol
F
a
/F
r
X

Y

F
e
L L
h

- - - N mil.rot. ore








4.2. Calculul rulmenţilor radial-axiali cu role conice

La rulmenţii radial-axiali coeficienţii e şi Y sunt daţi pentru fiecare rulment în parte în
tabelul A8.1 al anexei 8. În plus, apar şi forţele axiale suplimentare:

( )
( )
Y 2
F
F
5 1 r
5 1 as

= (4.9)
care împreună cu forţa axială F
a
trebuie repartizate celor două reazeme (pentru stabilirea recţiunilor
axiale F
âl
şi F
a5
), ceea ce constituie o problemă static nedeterminată, care se rezolvă prin
următoarele două convenţii:
• fiecare rulment este încărcat de forţa axială suplimentară proprie, respectiv rulmentul
1 cu F
as1
(1 ← 5), iar rulmentul 5 cu F
as5
(1 → 5);
• rulmentul "încărcat" de rezultanta celor trei forţe axiale care acţionează asupra
arborelui,
a 5 as 1 as ax
F F F R
   
+ + = , o preia şi pe aceasta.
Rulmenţii radial-axiali pot fi montaţi în "X" sau în "O". Pentru arborele I al motorului
electric, relativ lung şi încărcat în special între reazeme, se recomandă utilizarea montajului în "X".
În figura 4.1 sunt schiţate cu linie continuă forţele cu care rulmenţii şi forţa axială Fa acţionează
asupra arborelui, iar cu linie întreruptă forţele cu care arborele încarcă rulmenţii.


1 5
F
a
F
r1
F
r5
F
as1
F
as5
F
r1
F
r5
F
as1 F
as5

Figura 4.1

Dacă R
ax
are sensul (1 ← 5), se încarcă rulmentul 1 şi:

( )
( )
¹
´
¦
→ =
← + = + =
5 1 F F
5 1 F F R F F
5 as 5 a
a 5 as ax 1 as 1 a
(4.10)
iar dacă R
ax
are sensul (1 → 5), se încarcă rulmentul 5 şi:

( )
( )
¹
´
¦
→ − = + =
← =
5 1 F F R F F
5 1 F F
a 1 as ax 5 as 5 a
1 as 1 a
(4.11)
După determinarea forţelor axiale F
a1(5)
, sarcinile dinamice echivalente F
e1(5)
se calculează
pe baza următorului algoritm:
- 18 -
• se stabilesc coeficienţii X
1(5)
şi Y
1(5)
, prin compararea raportului F
a1(5)
/F
r1(5)
cu
coeficientul e, astfel:
o dacă F
a1(5)
/F
r1(5)
≤ e atunci X
1(5)
= 1 şi Y
1(5)
= 0;
o dacă F
a1(5)
/F
r1(5)
> e atunci X
1(5)
= 0,4 şi Y
1(5)
≠ 0;
• se calculează sarcinile dinamice echivalente:

( ) ( ) ( ) ( ) ( ) 5 1 a 5 1 5 1 r 5 1 5 1 e
F Y F X F ⋅ + ⋅ = (4.12)
Apoi, se determină durabilitatea rulmentului mai încărcat, mai întâi în milioane de rotaţii:

( )
3
10
5 e e1
F , F max
C
L
(
¸
(

¸

= (4.13)
iar în final, în ore de funcţionare, tot cu relaţia (4.8).


Tabelul 4.3
Simbol
d
r
D T B C
r
a
r
C C
0
e Y
mm kN - -







Tabelul 4.3 (continuare)
Simbol
F
as1

(1→5)
F
as5

(1←5)
R
ax

(1 5)
F
a1
F
a5
F
a1
/F
r1
X
1
Y
1
F
e1

N - - - N





Tabelul 4.3 (continuare)
Simbol
F
a5
/F
r5
X
5
Y
5
F
e5
L L
h

- - - N mil.rot. ore





Analizând rezultatele din tabelele 4.1 ÷ 4.3 şi ţinând cont de cele precizate la începutul
capitolului se optează pentru utilizarea rulmenţilor STAS - .
Ţinând cont de diametrele necesare pentru rezemarea axială corectă a rulmenţilor stabiliţi
(d
1,r
la rulmenţii radiali cu bile sau d
2,r
la rulmenţii radial-axiali cu role) se pot definitiva în tabelul
3.3 valorile diametrelor d
perii
, d
rotor
şi respectiv d
umăr
.
De asemenea, se pot definitiva şi cotele axiale ale fusurilor arborelui în funcţie de lăţimile
B ale inelelor interioare ale rulmenţilor aleşi.


- 19 -





5. ALEGEREA ŞI VERIFICAREA PENELOR PARALELE

Cele mai utilizate elemente de asamblare arbore-butuc, în transmisiile mecanice, sunt
penele paralele. În tabelul A9.1 al anexei 9, este dat un extras din STAS 1004-81, specificând
geometria penelor paralele şi a canalelor executate în arbore.
Se vor utiliza pene de tip B (cu capete drepte).
Penele paralele se verifică la solicitarea de contact şi respectiv la forfecare, tensiunile
admisibile fiind:
• la solicitarea de contact, σ
sa
= 120 MPa;
• la solicitarea de forfecare, τ
fa
= 80 MPa.

a) Calculul asamblării dintre arborele I şi roata de curea conducătoare

Pe capătul de arbore, de lungime mm este montată prin intermediul unei pene paralele
roata de curea conducătoare la diametrul d
ca
= mm. Conform tabelul A9.1 al anexei 9, în secţiune
transversală pana are cotele:
• lăţimea, b
p
= mm;
• înălţimea, h
p
= mm.
Ţinând cont de lungimea capătului de arbore l
ca
= mm, se adoptă lungimea standardizată
a penei l
p
= mm (astfel încât l
p
< l
ca
).
Forţa tangenţială care solicită pana este:
N
2
d
M 2
F
ca
max , tI
t
=

=

= (5.1)
Tensiunea de contact este:
MPa 120 MPa
2
l
2
h
F
sa
p
p
t
s
= σ =

=

= σ (5.2)
Tensiunea de forfecare este:
MPa 80 MPa
l b
F
fa
p p
t
f
= τ =

=

= τ (5.3)
Deci, pana B × × STAS 1004-81, utilizată pentru asamblarea roţii de curea pe
capătul de arbore, verifică/nu verifică.

b) Calculul asamblării dintre arborele I şi rotor

Pe arborele I este montat prin intermediul unei pene paralele rotorul motorului electric la
diametrul d
rotor
= mm. Conform tabelul A9.1 al anexei 9, în secţiune transversală pana are
cotele:
• lăţimea, b
p
= mm;
• înălţimea, h
p
= mm.
Ţinând cont de lungimea rotorului l = mm, se adoptă lungimea standardizată a penei
l
p
= mm (astfel încât l
p
< l).


- 20 -
Forţa tangenţială care solicită pana este:
N
2
d
M 2
F
rotor
max , tI
t
=

=

= (5.4)
Tensiunea de contact este:
MPa 120 MPa
2
l
2
h
F
sa
p
p
t
s
= σ =

=

= σ (5.5)
Tensiunea de forfecare este:
MPa 80 MPa
l b
F
fa
p p
t
f
= τ =

=

= τ (5.6)
Deci, pana B × × STAS 1004-81, utilizată pentru asamblarea rotorului pe
arbore, verifică/nu verifică.

- 21 -

6. VERIFICAREA ARBORELUI I AL MOTORULUI ELECTRIC
LA OBOSEALĂ (SOLICITĂRI VARIABILE)

Calculul la oboseală constă în determinarea coeficientului de siguranţă la solicitări
variabile pentru secţiunile arborilor care prezintă concentratori de tensiune (canal de pană, salt de
diametru etc.) şi compararea acestuia cu valoarea admisibilă c
a
= 1,3 ... 1,5.
În timp, tensiunea de încovoiere variază după un ciclu alternant simetric. Pentru torsiune se
va considera cazul cel mai frecvent întâlnit în care tensiunea variază după un ciclu pulsator.
Caracteristicile mecanice de rezistenţă ale arborelui au fost extrase din tabelul A4.1 al
anexei 4 şi sunt date în paragraful 3.1.
Diagramele momentelor de încovoiere şi respectiv torsiune au fost trasate în paragraful 3.3.

a) Verificarea în dreptul secţiunii 3 de la mijlocul rotorului

În secţiunea 3, cu diametrul d
rotor
= mm, concentratorul de tensiuni este canalul de pană.
Tensiunea de încovoiere maximă este:
MPa
32
d
M 32
3 3
rotor
3 i
3 max, , i
=
⋅ π

=
⋅ π

= σ (6.1)
Amplitudinea tensiunii de încovoiere este cât cea maximă (tensiunea medie este nulă):
MPa
3 max, , i 3 , iv
= σ = σ (6.2)
Tensiunea de torsiune maximă este:
MPa
16
d
M 16
3 3
rotor
t
3 max, , t
=
⋅ π

=
⋅ π

= τ (6.3)
Amplitudinea şi respectiv tensiunea medie de torsiune sunt egale între ele:
MPa
2
1
2
1
3 max, , t 3 , tm 3 , tv
= ⋅ = τ ⋅ = τ = τ (6.4)
Conform tabelului A10.1 al anexei 10, pentru un oţel cu limita de rupere σ
r
= MPa,
coeficienţii concentratorului de tensiune sunt:
• pentru încovoiere, β
kσ,3
= ;
• pentru torsiune, β
kτ,3
= .
Conform tabelului A10.3 al anexei 10, pentru diametrul secţiunii d
rotor
= mm şi oţel
carbon cu concentratori moderaţi de tensiuni, coeficienţii dimensionali sunt:
• pentru încovoiere, ε
σ3
= ;
• pentru torsiune, ε
τ3
= .
Conform tabelului A10.4 al anexei 10, pentru o suprafaţă obţinută prin rectificare sau
strunjire de finisare, la un oţel cu limita de rupere σ
r
= MPa, coeficientul de calitate a suprafeţei
este γ
3
= .
Coeficienţii de siguranţă (după metoda Soderberg) sunt:
• pentru încovoiere:
=


=
σ
σ

γ ⋅ ε
β
=
− σ
σ
σ
1 1
c
1
3 , iv
3 3
3 , k
3
(6.5)
• pentru torsiune:
=
+ ⋅

=
τ
τ
+
τ
τ

γ ⋅ ε
β
=
− τ
τ
τ
1 1
c
c
3 , tm
1
3 , tv
3 3
3 , k
3
(6.6)

Coeficientul de siguranţă global este:
- 22 -
5 , 1 ... 3 , 1 c
c c
c c
c
a
2 2 2
3
2
3
3 3
3
= =
+

=
+

=
τ σ
τ σ
(6.7)
Deci, în secţiunea 3 arborele rezistă/ nu rezistă la oboseală.

b) Verificarea în dreptul secţiunii 8 din stânga rulmentului 5

b/2
x
8 4 5
M
i
M
t
M
i8

Conform figurii 6.1, secţiunea 8 este plasată
la distanţa x în stânga secţiunii 5 (care este centrul
de presiune pentru rulmentul 5, adică punctul în care
sunt plasate reacţiunile radială şi respectiv axială ale
rulmentului).
În secţiunea 8 este plasat saltul de diametru
(care este concentratorul de tensiuni) pentru fixarea
axială a inelului interior al rulmentului.
Practic, saltul se face de la diametrul fusului
arborelui, d
r
= mm, la diametrul umărului
necesar pentru rezemarea axială, d
1,r
sau d
2,r
. Pentru
rulmenţii radiali cu bile, d
1,r
este dat în tabelul A7.1
al anexei 7, iar pentru radial-axiali cu role conice,
d
2,r
este dat în tabelul A8.1 al anexei 8.
Figura 6.1
Saltul de diametru mai este caracterizat de raza de racordare r
1
, care este dată în aceleaşi
tabele A7.1 şi respectiv A8.1.
Cota x depinde de cotele axiale ale rulmenţilor care se utilizează:




− − −

=
conice role cu axiali radial rulmentii pentru a T
bile cu radiali rulmentii pentru 2 / B
x
r
(6.8)
Rezultă x = = mm, astfel încât momentul de încovoiere în secţiunea 8 este:
( ) ( ) mm N
2
M M
b
x 2
M M
5 i 4 i 5 i 8 i
⋅ = − ⋅

+ = − ⋅

+ = (6.9)
Tensiunea de încovoiere maximă corespunzătoare este:
MPa
32
d
M 32
3 3
r
8 i
8 max, , i
=
⋅ π

=
⋅ π

= σ (6.10)
Amplitudinea tensiunii de încovoiere este cât cea maximă (tensiunea medie este nulă):
MPa
8 max, , i 8 , iv
= σ = σ (6.11)
Tensiunea de torsiune maximă este:
MPa
16
d
M 16
3 3
r
t
8 max, , t
=
⋅ π

=
⋅ π

= τ (6.12)
Amplitudinea şi respectiv tensiunea medie de torsiune sunt egale între ele:
MPa
2
1
2
1
8 max, , t 8 , tm 8 , tv
= ⋅ = τ ⋅ = τ = τ (6.13)
Conform tabelului A10.2 al anexei 10, pentru un oţel cu limita de rupere σ
r
= MPa, în
funcţie de raportul r
1
/d
r
şi de relaţia dintre d
1(2),r
- d
r
şi r
1
, coeficienţii concentratorului de tensiune
sunt:
• pentru încovoiere, β
kσ,8
= ;
• pentru torsiune, β
kτ,8
= .
Conform tabelului A10.3 al anexei 10, pentru diametrul secţiunii d
r
= mm şi oţel
carbon cu concentratori moderaţi de tensiuni, coeficienţii dimensionali sunt:

• pentru încovoiere, ε
σ8
= ;
- 23 -
• pentru torsiune, ε
τ8
= .
Conform tabelului A10.4 al anexei 10, pentru o suprafaţă obţinută prin rectificare sau
strunjire de finisare, la un oţel cu limita de rupere σ
r
= MPa, coeficientul de calitate a suprafeţei
este γ
8
= .
Coeficienţii de siguranţă (după metoda Soderberg) sunt:
• pentru încovoiere:
=


=
σ
σ

γ ⋅ ε
β
=
− σ
σ
σ
1 1
c
1
8 , iv
8 8
8 , k
8
(6.14)
• pentru torsiune:
=
+ ⋅

=
τ
τ
+
τ
τ

γ ⋅ ε
β
=
− τ
τ
τ
1 1
c
c
8 , tm
1
8 , tv
8 8
8 , k
8
(6.15)
Coeficientul de siguranţă global este:
5 , 1 ... 3 , 1 c
c c
c c
c
a
2 2 2
8
2
8
8 8
8
= =
+

=
+

=
τ σ
τ σ
(6.16)
Deci, în secţiunea 8 arborele rezistă/ nu rezistă la oboseală.


- 24 -






BIBLIOGRAFIE


1. Carp-Ciocârdia, D.C. Elemente de inginerie mecanică. Notițe de curs.
2. Carp-Ciocârdia, Ivancenco, S. Subansamblul arborelui unui motor electric. File de proiect.
Anexe utile. Bucureşti, Editura PRINTECH, 2008, ISBN 973-718-498-X, 978-973-718-498-6.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->