PREOTII - Pr.Arsenie Boca 506.

Larma vietii si glgia grijilor desarte strig oamenilor n urechi nevoile lor pmnte sti, mai tare dect le strig glasul constiintei trebuintele lor vesnice. Oamenii ab ia mai aud cele de dincolo si li se par departe: surzenia tot mai mult se ntreste si chemarea lin nu se mai aude. Dar Dumnezeu, Milostivul, ca s nu-i piard n frdelegile lor, le rnduieste si chemare dinafar prin glasul slujitorilor Si. Prin preoti nu t e cheam omul, ca s-ti pui ndejdea n om, ci te cheam Domnul ca s-ti strmuti viata ta de om. 507. Preotii poart preotia lui Hristos; prin iertarea lor, Dumnezeu te iart, prin graiul lor, Dumnezeu ti vorbeste. Prin ei, Dumnezeu te cheam, orict ai fi de pctos. 508. Preotia este, prin Sfntul Snge al Mntuitorului, ca o nou filiatiune. 509. Preotia Bisericii urmreste ca nici unul din fiii Tatlui s nu se nvrjbeasc n sine usi, sau s se rup din obste si din duhul dragostei lui Hristos. Cci El e Cel ce une ste obstea laolalt, deci nimeni nu se mntuieste rzletinduse de Biseric, orict ar cred e c ntr-nsul slsluieste Duhul lui Hristos. 510. Preotii vremurilor noastre, cu aceeasi datorie ca Pavel, nu mai urmresc desf rnarea ca pe un pcat care drm alctuirea omeneasc, n ntindere si n adncime, ci o la e cap. Ei nu mai au ndrzneala s o mture afar din Taina cstoriei crestine, de aceea se junge la srcirea roadelor ei, copiii. Asa se ntmpl c: lipsind preotului cunostinta leg i si btrnului sfatul , cum se tnguia Iezechiil (Iezechiil 7, 26), oamenii orbecie n mul timea nestiintei si a lipsei de sfat, care s-au ntins ca o noapte de osnd peste bie tii oameni. Acesta este un semn de primejdie, din amndou prtile. Cci scrie: Dormind o amenii, a venit vrjmasul si a semnat neghin printre gru si s-a dus (Matei 13, 25). De ci nu fr rost atragem luarea-aminte c neghinele vrjmasului vor slbtci oile mpotriva p ilor 511. Preotii au grija de-a ndupleca pe oameni n vremea rnduit ntoarcerii, ca s nu cad in milostivire sub strivirea drepttii. Lor li s-a dat marele dar s ierte n numele l ui Dumnezeu. Mare, covrsitor de mare dar! Oare de ce nu-l pricep oamenii? 512. A osndi pe preoti e lucrul cel mai usor si cel mai fr rost. S fim drepti: slujb a preotilor e sfnt, darul lor e de la Dumnezeu, e sfnt. C firea lor pmnteasc mai d un i prilej de sminteal, iar s fim drepti: neavnd cum s vin altfel dect prin nastere din trupuri pmntesti n care misun pornirile frdelegilor ca serpii si rod nclinrile patimi ca viermii, sigur c ei vor fi covrsiti de mostenirea aceasta si nu-si vor putea nd eplini fr umbr trimiterea lor de la Dumnezeu. Chemarea le este nvluit, vor sovi n hot Isaia 28, 7), biruindu-se de lume, n loc ca ei s biruie lumea. Sigur c acestia, pri n viata lor, nu vor lsa poporul s cread si asa se vor slbtici oile asupra pstorului si vor face bucurie lupilor. n jurul lor se va ntri ntunerecul a toat nestiinta si va nc epe foametea, nu de pine, ci de Cuvntul lui Dumnezeu, pinea cea din Cer. Sarea pmntul ui o vor clca-o oamenii n picioare si asa vine c: Si preotului i se va ntmpla ca si po porului (Isaia 24, 2). Dar, de toat starea asta rea a lucrurilor are s dea seama si poporul, cci toat decderea e de la printi nceptur. 513. Preotul, si n general dreptul, si are slujba de a tlmci tainele iconomiei divin e, nduplecnd spreolalt amndou prtile, si pe om si pe Dumnezeu. De multe ori dreptul o pteste, c primeste sgeti din amndou prtile. Dreptul care moare osndeste pe nelegiuiti are triesc vedea-vor sfrsitul nteleptului, dar nu vor ntelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el (ntelepciunea lui Solomon 4, 16-17). 514. Preotii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu care scad pentru semenii lor aceast mamonic agonisire (pcatele), iertndu-le din datorie. De aceea, Lucifer r idic pr mare asupra lor naintea lui Dumnezeu, zi si noapte si le rscoal mpotriv toate giile mpotrivirii. Ci ei l-au biruit prin sngele Mielului si prin cuvntul mrturiei lo r, si nu si-au iubit viata lor, pn la moarte (Apocalips 12, 11). De aceea, avea drep tate Sfntul Ioan Gur de Aur, zicnd c: Mai multe sunt furtunile care zbucium sufletul p reotului, dect talazurile care bntuie marea (Sf. Ioan Gur de Aur, Despre preotie, Cr aiova, 1941, Cartea III, cap. VIII, p. 61). Iconomii tainelor, slujitorii Sfinte i Liturghii, sunt si ei n msura iubirii, jertf nencetat, ars n lumea aceasta, pentru m uirea lumii. 515. Mult pagub face un preot n averea de pcate a oamenilor, stergndu-le cu darul dat oriile agonisite diavolului, capitalizate n om. 516. Este un duh vrjmas care ntunec mintile oamenilor si i rscoal pe unii mpotriva nep tintelor omenesti ale pstorilor, dndu-le impresia c nu sunt obligati s asculte de ei

(de preoti), fiindc au pcate. Iisus nu a avut nici un pcat si, cu toate acestea, c e putini L-au ascultat! Este un cerc vicios, n care se ncurc sufletul multora, a pr ea multor oameni: cercul rtcirilor. Acestia din anumite motive nu vor s asculte de pr eotii Bisericii. Drept aceea, neascultnd nvttura dreptei credinte si a vietii n Dumne zeu, si stric mintea cu prerile lor. Asa se cufund n pcate, din neascultare. Omul se n unec dinspre adevr si ia rtcirea de bun. Unii se trezesc c au trit n rtcire. Vrjma are prin amgire au ascultat, nevrnd s-i piard din gheare, le pune nainte neputintele oamenilor, ale slujitorilor legali ai Bisericii, acoperindu-le darurile si harur ile. Si asa i duce de minte, s-si fac singuri credinta , care trece peste taina pocinte i, administrat valid exclusiv prin preoti si arhierei, indiferent de neajunsul lo r de oameni. 517. Fratilor, ascultati de Biseric, fiindc cei ce ascult de preotii ei, asa cum su nt, de Dumnezeu ascult.