|extras din vol. Stiin i teologie.

Preliminarii pentru dialog,

XXI: Eonul dogmatic, 2001, pp. 107-121|

&UHDUHDOXPLLGLQSHUVSHFWLYD6ILQWHL6FULSWXULLDWLLQWHL
FRQWHPSRUDQH
5HFRQFLOLHUHDvQWUHWLLQWLFUHGLQWODvQFHSXWGHPLOHQLX
Dumitru Popescu

Originea lumii a constituit subiectul unor aprige confruntri ntre partizanii a dou teorii, creaionismul si
evoluionismul. Creaionistii consider c lumea a fost creat de Dumnezeu ex nihilo si resping ideea oricrei
evoluii a lumii, motivnd c aceasta ar fi fost creat n stare de absolut perfeciune, din chiar primul mo-
ment al existentei ei. Partizanii acestei teorii pun un accent att de mare asupra perfeciunii originare a lumii,
nct socotesc c lumea se nscrie, ulterior, pe curba descedent a unui proces de degradare treptat
1
.
La polul opus, evoluionistii resping ideea perfeciunii iniiale a lumii si susin c universul este
rezultatul unei evoluii naturale, care sfrseste cu apariia omului. n numele acestei teorii, se vorbeste de o
evoluie ascendent a lumii, care nu este rezultatul interveniei lui Dumnezeu, ci un efect al ntmplrii sau al
seleciei naturale
2
. Este adevrat, exist si un evoluionism crestin, care nu face abstracie de opera creatoare
a lui Dumnezeu, avnd asadar o alt nelegere a situaiei. Pe de o parte, acest evoluionism crestin afirm c
lumea a fost creat de Dumnezeu ex nihilo, n mod direct, dar pe de alt parte nelege evoluia ca rezultat al
interveniei indirecte a lui Dumnezeu n lume, prin intermediul raiunilor seminale sau al cau:elor secunde,
care funcioneaz determinist n univers si autonom fa de Creatorul lor
3
.
Dar fie c-i vorba de creaionism, fie de evoluionism, ambele teorii fac abstracie de prezena si lucrarea
continu a lui Dumnezeu n creaie. Dintr-un punct de vedere filosofic si religios, creaionistii sunt mai mult
deisti, fiindc l consider pe Dumnezeu izolat n transcendent, n vreme ce evoluionistii nclin mai mult
spre panteism, socotind c lumea exist din eternitate (este caracterizat de un atribut divin!).
Creaionismul si evoluionismul se ntemeiaz pe o gndire substanialist, caracterizat de ideea existenei
lucrului n sine si a relaiilor exterioare, considernd c Dumnezeu rmne vesnic nemiscat, n timp ce lumea
este supus miscrii n timp. Ideea de incompatibilitate ntre nemiscarea lui Dumnezeu si miscarea lumii,
ntre eternitate si timp, arat c ambele teorii sunt produsul unei concepii metafizice mecaniciste, care uit
c dumnezeirea este o persoan, Tatl, asimilndu-l pe Dumnezeu cu termenul filosofic primum movens
immobile
4
. ntr-o asemenea reprezentare, lumea, departe de a mai fi considerat creaie a Logosului divin si
un organism viu, care suspin s fie eliberat de sub povara stricciunii, cum spune Apostolul Neamurilor
(Romani, 8, 21), pare mai curnd o masinrie care funcioneaz autonom.

1
Cf. dr. Henry M. Morris (ed.), Creaionismul tiinific, Societatea Misionar Romn, 1992, p. 9.
2
Cf. ibidem, p. 8.
3
Fericitul Augustin, De Gen. ad litt., PL 34, col. 338: 'Asa cum n semine se gseste invizibil tot ce va constitui apoi arborele,
tot astfel lumea coninea tot ce avea s se manifeste mai trziu, nu numai cerul cu soarele, ci si alte fiine, pe care Dumnezeu
le-a produs n poten, ca ntr-o cauz a lor. Pentru cauzele secunde, vezi Catechisme de lEglise Catholique, Mame/Plon,
Paris, 1992: Car Dieu ne donne pas seulement a ses creatures dexister, mais aussi la dignite dagir delles memes (p. 74).
4
Cf. Thomas Torrance, Senso del divino e scien:a moderna, Libreria Editrice Vaticana, 1992, p. 322: 'prin intermediul
doctrinei medievale despre Dumnezeu ca misctor nemiscat a fost introdus un mod de gndire periculos n chiar aceeasi baz a
stiinei occidentale. Idei platonice combinate cu forme aristotelice pentru a nu mai aminti de ingredieni importani provenii
din filosofia musulman prin Avicenna au fost suprapuse conceptelor patristice despre impasibilitatea si imuabilitatea lui
Dumnezeu, conducnd la acea idee de relaie inerial ntre Dumnezeu si univers, care a fost mai apoi ncorporat n estura
stiinei moderne prin opera lui Isaac Newton. Acest concept de inerie a oferit baza pentru dezvoltarea |ideii de| univers
mecanicist, de care ncercm din greu s eliberm stiina noastr si cultura noastr.
Aceast concepie a exercitat o influen decisiv asupra culturii europene, pe de o parte fcnd posibil
progresul enorm al tehnicii, iar pe de alta producnd pierderi imense din punct de vedere spiritual. Omul
poate domina natura cu tehnica produs de el, dar nu se mai poate stpni pe el nsusi, fiindc a pierdut
puterea Duhului lui Dumnezeu. Criza omului contemporan este de aceea nainte de toate o criz spiritual,
determinat de faptul c Duhul lui Dumnezeu, care se poart peste apele creaiei, a fost eliminat din
universul vzut si nchis n lumea nevzut. Izolarea Duhului n ordinea spiritual, n opoziie cu mrturia
Scripturii (cf. Gene:a, 1, 2), explic ideile moderne de autonomie a lumii si de imposibilitate a interveniei
continue a lui Dumnezeu n propria creaie.
Conflictul ntre creaionism si evoluionism a avut consecine nefericite att pentru om ct si pentru
societate. Faptul e evident pentru tineretul studios, care nva pn astzi, la orele de religie, c omul a fost
creat dup chipul lui Dumnezeu, pentru ca la orele de stiine naturale s afle c fiinele necuvnttoare sunt
strmosii si. Antropologia secular se zbate n ghiarele unei dileme insolubile: pe ct de a cutat s nale
omul pe scara valorilor culturale, prin cultul raiunii
5
, pe att l-a cobort pe scara valorilor spirituale,
cutnd-i originea n rndul fiinelor inferioare.
Evoluionismul a avut consecine importante si n plan social. Pornindu-se de la mitul realizrii de sine a
omului (self-made man) si de la principiul seleciei naturale, pus n circulaie de Darwin, s-au elaborat
sisteme economice care tind s transforme societatea ntr-un fel de aren n care cei neajutorai sunt
eliminai de cei puternici
6
. Evoluionismul a justificat n cadrul vieii sociale principiul agresiunii, contrar
iubirii fa de aproapele, alimentnd spirala ascendent a violenei. Valorile trectoare ale lumii au luat locul
valorilor spirituale, iar lumea se ocup exclusiv de economie si de trup. Omul nu mai gseste timp pentru
suflet si rugciune, din cauz c timpul nu mai este privit ca deschis spre vesnicie, imposibil de transfigurat
n eternitate, nseamnnd, nainte de toate, bani.

Problema evoluionismului a fost studiat att de teologia ortodox n general, ct si de cea romneasc n
special. n literatura noastr exist numeroase studii consacrate acestei probleme, majoritatea urmrind-o
unilateral ns, din puncte de vedere tributare tratrilor occidentale (creaioniste).
Pare astfel c teologia ortodox n-a fost n msur s prezinte propriul ei punct de vedere asupra acestei
probleme, asa cum a procedat la vremea sa, sfntul Vasile cel Mare, n vestitul su comentar la Cartea
Facerii, cunoscut sub numele de Hexaemeron. Dac ar fi rmas consecvent cu sine, teologia ar fi artat c
Dumnezeu nu e nemiscat, ci 'se misc rmnnd nemiscat
7
, cum spune sfntul Maxim Mrturisitorul,
fiindc Dumnezeu nu este substan abstract, ci persoan deschis comuniunii si iubirii, capabil s in-
tervin direct si continuu n procesul de facere si organiare a lumii. Teologia nu-i totuna cu metafizica
8
.
Lumea, de asemenea, nu ar putea fi neleas din perspectiva tradiiei patristice ca o masin care
funcioneaz autonom si independent de Creatorul ei; universul e un organism care dispune de o ordine
interioar ce-i permite s rmn deschis fa de Creator, pentru a deveni cer nou si pmnt nou, n Hristos
9
.
Acest adevr, biblic si patristic, a ptruns n cultul Bisericii, regsindu-se n invocaia episcopului:
'Doamne, Doamne, caut din cer si vezi, si cerceteaz via aceasta, pe care a zidit-o dreapta ta, si o
desvrseste!. Din cuprinsul acestei invocaii reiese c Dumnezeu a creat lumea si o desvrseste prin
propria sa lucrare.
Pe de o parte, Dumnezeu rmne transcendent fa de univers, lumea fiind creat si trectoare iar
Dumnezeu fiind necreat si vesnic. Pe de alt parte, Dumnezeu este prezent si n creaie, prin energiile sale
necreate, care izvorsc de la Tatl, prin Fiul, n Sfntul Duh. Fcnd apel la o analogie, am putea spune c
asa cum soarele nu se confund cu pmntul, dar este prezent n viaa planetei noastre, prin razele lui de
lumin si cldur, tot astfel si Dumnezeu n Treime, desi nu se confund cu creaia sa, rmne mereu prezent
n viaa creaiei prin razele de lumin si iubire ale energiilor necreate, pentru a perfeciona si a sfini omul si
lumea.
Departe de ideea autonomiei evoluioniste, lumea este rezultatul unei opere de creaie continu, pe care
Dumnezeu o desfsoar prin energiile sale, ca relaie dinamic ntre Creator si creaia sa.

5
Revoluia francez a ridicat, pe altarul catedralei Notre Dame din Paris, idolul zeiei Raiune!
6
Art. 'Evoluzione, n Enciclopedia Europea, Aldo Garzanti Editore, 1977, vol. IV, p. 728.
7
Cf. sfntul Maxim Mrturisitorul, Ambigua, PSB 80, EIBMBOR, 1983, p. 242: 'Miscndu-se cu adevrat spre noi, n jos,
prin artarea n chipul nostru, s-a fcut om desvrsit, nemiscndu-se nicidecum din sine si neprimind ctusi de puin
experiena circumscrierii n spaiu.
8
A se vedea studiul meu, 'Metafizic si teologie, n vol. Hristos, Biseric, Societate, EIBMBOR, 1998, p. 115.
9
Cf. Jrgen Moltmann, God in creation, SCM Press ltd., London, 1985, p. 245.

Concepia mecanicist despre univers, ntemeiat pe ideile de existen a lucrului n sine si de legturi
exterioare ntre lucruri evident att n infrastructura evoluionismului ct si n concepia metafizic a
creaionismului , a constituit un obstacol serios n calea afirmrii teologiei si spiritualitii ortodoxe. Iat
ns c, n secolul XX, omul a reusit s depseasc modelul atomist, al lucrului n sine, si s explice lumea
prin intermediul ordinii interioare, a corelrii globale de la nivelul elementar, subatomic.
Fritjof Capra spune c aceast 'corelare global este considerat de unii fizicieni ca nssi esena realitii
cuantice. n teoria cuantic, evenimentele individuale nu au totdeauna o cauz bine definit, fiindc producerea
lor e determinat de dinamica ntregului sistem atomic. n timp ce n fizica clasic proprietile si comportarea
prilor le determin pe cele ale ntregului, n fizica cuantic situaia se schimb, fiindc ntregul determin
comportarea prilor. Pe msur ce ptrundem n zona dimensiunilor microscopice, influena conexiunilor
globale devine din ce n ce mai important si separarea prii de ntreg devine tot mai dificil
10
.
Mai mult chiar, David Bohm explornd un nivel mai profund, al non-manifestrii , descoper o ordine
implicit sau ordine de cuprindere, proprietatea de 'implicare mutual a ntregului si a prilor universului.
Bohm face o analogie ntre ordinea de implicare si tehnica holografic, pornind de la proprietatea
hologramei prin care orice zon a acesteia conine ntr-un anumit fel ntregul. Prin luminarea oricrei zone a
hologramei se reconstituie ntreaga imagine, chiar dac nu mai sunt vizibile toate detaliile care au alctuit
iniial holograma. n concepia lui Bohm, realitatea este structurat pe aceleasi principii, ntregul fiind
cuprins n fiecare din prile sale
11
.
Spaiul nu mai e privit astfel ca un container care nchide lucrurile n sine; spaiul este o structur
dinamic, care deschide lucrurile unele fa de altele si pe toate spre infinit
12
. Cu alte cuvinte, de la ideea
lucrului n sine si a relaiilor pur exterioare, ca expresie a unui mod de gndire individualist, se trece la
corelrile interne ntre particulele elementare, expresie a unei gndiri paradoxale, care fundamenteaz
ordinea interioar si ntrevede universul n forma unei comuniuni cosmice
13
.
Ordinea interioar a universului este att de complex, nct infirm teoria ntmplrii. Universul pare s
fi fost reglat cu atta minuiozitate, nct s permit mai nti apariia materiei organizate, apoi a vieii si n
cele din urma a constiinei. Dac legile fizice nu ar fi fost riguros ceea ce sunt, atunci noi, care vorbim, nu
am mai fi fost aici. Mai precis, dac o singur constant universal cum ar fi fora gravitaional, viteza
luminii sau constanta lui Planck ar fi fost supus, la origine, unei alterri infime, universul nu ar fi avut
sansa de a adposti vreo fiin inteligent si poate ca nici el nsusi nu ar fi aprut vreodat
14
.
Contemplnd lungul drum al vieii, de la primele molecule organice pn la om, suntem constrnsi s
punem urmtoarea ntrebare: evoluia cosmic este, cum gndea Jacques Monod, rodul ntmplrii pure sau
mai degrab aceast evoluie se nscrie ntr-un plan universal, n care fiecare element a fost calculat cu
minuiozitate? 'Exist oare o ordine subiacent n spatele a ceea ce noi numim, fr s nelgem,
ntmplare?
15
.
Puternic impresionai de aceste constatri, fizicienii spun c universul poate fi neles ca 'un mesaj exprimat
ntr-un cod secret, un fel de hieroglif cosmic, pe care noi tocmai ncepem s o descifrm. Dar ce exist n
acest mesaj? Fiecare atom, fiecare fragment, fiecare fir de praf exist n msura n care particip la o sem-
nificaie universal. Astfel se descompune codul: mai nti materia, apoi energia si n sfrsit informaia. Mai
exist ceva dincolo de aceasta? Dac noi acceptm ideea c universul este un mesaj secret, cine l-a
compus?
16
. Se pare c fizicienii, abandonnd obisnuina de a refuza orice metafizic, au nceput s bat la
porile transcendenei.
Noua fizic a scos n eviden rolul important pe care aceast corelare global si ordine interioar l are n
procesul de organizare a lumii. Cercetrile din domeniul cuantic dovedesc faptul c particulele care compun
atomul sunt 'structuri dinamice; atomii nu exist ca entiti izolate, ci ca pri integrate interactiv.

10
Fritjof Capra, Taofi:ica. O paralel intre fi:ica modern i mistica oriental, ed. Tehnic, 1999, p. 234.
11
Cf. ibidem, p. 242.
12
Cf. Thomas Torrance, p. 349.
13
Ioan Zizoulas, mitropolit de Pergam, 'Patristic Theology in the Modern World (ms., p. 10), referat sus inut la cel de-al
patrulea Congres al Facultilor de teologie ortodox, Bucuresti, 1996.
14
J. Guitton, A. si G. Bogdanov, Dumne:eu i Stiina, Harisma, 1992, p. 49.
15
Ibidem,p. 51.
16
Ibidem, p. 121.
'Aceste interacii implic o curgere nentrerupt a energiei, care se manifest prin schimbul de particule: un
joc dinamic n care particulele sunt create si distruse fr ncetare, ntr-un proces continuu de transformare a
structurilor energetice. Interaciile dintre particule dau nastere unor structuri stabile, care alctuiesc lumea
material: aceasta nu este static, ci oscileaz cu miscri ritmice. ntreg universul este angajat astfel, fr
ncetare, n miscare si activitate, ntr-un dans cosmic al energiei
17
.
Pentru a explica importana acestui dans cosmic pentru jocul energiei si al informaiei, J. Guitton si
interlocutorii si recurg la comparaia ntre structura unei pietre si a unui fluture. 'Dac ne plasm la scara
particulelor elementare, piatra si fluturele sunt riguros asemeni. Un palier mai sus, la nivel atomic, apar deja
cteva diferene, dar ele nu privesc natura atomilor si rmn nesemnificative. Dac trecem n mpria
moleculelor, diferenele sunt mult mai importante si privesc distana dintre lumea mineral si lumea
organic. Dar saltul decisiv este realizat la nivelul macro-molecular. La acest stadiu, fluturele pare infinit
mai structurat si mai ordonat dect piatra. Acest exemplu a permis descoperirea faptului c diferena de
fond dintre un lucru inert si o fiin vie const n informaia suplimentar, care transform o structur simpl
n alta mai complex
18
.
Am prezentat cteva repere ale gndirii unora dintre distinsii fizicieni ai timpului n care trim, pentru a
scoate n eviden revoluia pe care fizica fundamental a introdus-o n modul nostru de a nelege si concepe
lumea. Esena acestei revoluii const n faptul c lumea nu se mai explic prin mecanicism si ntmplare,
prin relaii exterioare ntre lucruri si fiine cum socoteau evoluionistii, ntemeindu-se pe viziunea clasic
din fizic , ci prin schimburile si legturile care se petrec la nivelul ordinii interioare a universului, n zona
unde fizica se ntlneste cu metafizica.
Este interesant c Prinii Bisericii, ca Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigore de Nisa si Maxim
Mrturisitorul, au ajuns la concluzii similare cu multe secole nainte. Ei au depsit cosmologia dualist a
lumii antice, separaia radical ntre lumea sensibil si cea inteligibil, punnd n eviden, pe baza Sfintei
Scripturi, ordinea interioar a creaiei ntregi, dat n Hristos, Logosul Creator.
Iat ce spune sfntul Atanasie cel Mare: 'Cuvntul atotputernic, atotdesvrsit sfnt al Tatlui, slsluindu-se
si ntinznd puterile lui n toate si pretutindeni, si luminndu-le pe toate cele artate si nevzute, le ine n sine
si le strnge, nelsnd nimic gol de puterea lui, ci dndu-le via tuturor si pzindu-le pe toate mpreun si pe
fiecare n parte. |...| Precum un cntre combinnd sunetele joase cu cele nalte si cu cele din mijloc,
mpreunndu-le pe toate prin arta lui, alctuieste o unic melodie , asa si nelepciunea lui Dumnezeu,
purtnd universul ca pe o lir, si mpreunndu-le pe cele din aer cu cele de pe pmnt si pe cele din cer cu cele
din aer, unind ntregurile cu prile si crmuindu-le pe toate cu porunca si voia sa, alctuieste o singur lume si
o unic rnduial frumoas si armonioas a ei, el nsusi rmnnd nemiscat, dar miscndu-le pe toate, prin
crearea si ornduirea lor, dup bunvoirea Tatlui
19
.

Cu toate c exist numeroase puncte comune ntre imaginea ordinii interioare a universului pus n eviden
de fizicienii contemporani si cea a sfntului Atanasie cel Mare, exist ns o diferen esenial ntre modul
n care este conceput aceast ordine n gndirea patristic si cea proprie fizicienilor moderni.
n gndirea modern, ordinea interioar a universului, conceput dup modelul panteist al religiilor
orientale, pare s fie o copie mai mult sau mai puin reusit a Divinitii, asa cum consider Fritjof Capra:
cea mai important trstur a viziunii orientale s-ar putea spune esena ei este constiina unitii si
intercorelrii tuturor lucrurilor si evenimentelor, experiena fenomenelor ca manifestri diferite ale unei
unice entiti primordiale. Toate lucrurile sunt privite ca pri interdependente si inseparabile ale ntregului
cosmic, ca manifestri ale aceleiasi realiti ultime. Tradiia oriental se refer n mod constant la aceast
realitate ultim, indivizibil, care se manifest n toate lucrurile si din care fac parte toate lucrurile. n
hinduism ea e numit Brahman, n budism Dharmakava, n taoism, Tao. Deoarece transcende toate
conceptele si toate categoriile filosofice, budistii o mai numesc Tathata, adic Ceea Ce Este.
Dar tocmai pentru c este o copie a unei diviniti impersonale (Ceea ce este si nu Cel ce este), ordinea
interioar a cosmosului tinde s se confunde cu divinitatea. Budistul nu crede ntr-o lume exterioar si o
lume interioar, separat si independent de fiina uman, de vreme ce, prsindu-si trupul ('forma

17
Cf. Fritjof Capra, p. 67.
18
Cf. Jean Guitton, p. 41.
19
Sfntul Atanasie cel Mare, Cuvant impotriva elinilor, n PSB 15, p. 79.
material) si lundu-si adio de la constiina de sine, crede c devine una cu 'Marele Unu
20
. Idealul
religiilor orientale e depersonalizarea fiinei umane si topirea colectivist a creaiei n realitatea ultim a
'Marelui Tot.
Dup cum s-a vzut mai sus, ordinea interioar a creaiei, din punct de vedere patristic, nu deriv din
fiina lui Dumnezeu si nici nu tinde s se confunde cu aceasta, fiindc lumea rezult din lucrarea creatoare a
lui Dumnezeu, realizat prin energiile sale necreate. Pentru patristica rsritean, raiunile sau ideile care se
afl la temelia cosmosului au caracter dinamic si intenional, fcnd parte din planul vesnic al lui Dumnezeu
cu privire la crearea lumii.
Geneza (1, 26) l arat pe Dumnezeu zicnd 's facem om dup chipul si asemnarea noastr, ca si cum
Treimea se sftuieste nainte de crearea lumii si a omului. Sfntul Ioan Damaschinul numeste aceast gndire
'sfatul etern si neschimbabil al lui Dumnezeu, iar Dionisie Areopagitul arat c ideile sau modelele (din
planul lui Dumnezeu) sunt raiuni care dau fiin lucrurilor, fiindc prin intermediul lor, Dumnezeu, mai
presus de fiin, a determinat si a creat fiecare lucru. Acest sfat indic un act liber si reflexiv al Sfintei
Treimi. Dumnezeu creeaz potrivit gndirii sale
21
.
Consecinele acestui fapt sunt extrem de importante, afirm Lossky. Dac ideile divine nu sunt esena lui
Dumnezeu si dac sunt distincte de firea divin prin voin, atunci nici actul creaiei, nici gndirea lui
Dumnezeu nu sunt determinri necesare pentru natura divin, nici vreun coninut inteligibil al acesteia.
Cosmosul nu este de aceea, ca n gndirea platonizant sau panteizant, o copie necesar si nereusit a lui
Dumnezeu, ci o realitate absolut nou, iesit din voina lui Dumnezeu, care a vzut c toate erau bune. Di-
ferit fiinial de Dumnezeu dar avndu-si n Logosul divin raiunea de a fi, lumea este inteligibil, este
ordine muzical sau imn minunat, alctuit de Creator, cum spune sfntul Grigore de Nyssa. Planul vesnic de
facere a lumii are caracter trinitar, dar expresia lui personal o descoperim n Fiul, ca Logos ori Raiune
divin.
Sfntul Maxim Mrturisitorul arat c 'n Logos sunt fixate ferm toate raiunile lucrurilor pe care Acesta le
cunoaste nainte de facerea lor, desi fiecare raiune si primeste existena efectiv si de sine la timpul potrivit,
dup nelepciunea Creatorului
22
.
Asa cum opera unui artist nu se confund cu fiina artistului, desi este expresia gndirii creatoare a acestuia,
tot astfel lumea nu se confund cu fiina lui Dumnezeu, ci este rezultatul gndirii creatoare a Tatlui, care si
gseste expresia n Fiul si se manifest n Duhul Sfnt. Planul vesnic de creare a lumii, avnd caracter trini-
tar, explic si susine ordinea interioar a creaiei, corelnd toate prile universului.

Dar dac ordinea intern a universului nu se confund cu Dumnezeu, ea nu se confund nici cu creaia
propriu zis, fiindc, n acest caz, s-ar ajunge inevitabil la acea autonomie a creaiei fa de Dumnezeu, la
care ne-am referit anterior.
Ordinea interioar a creaiei are cteva aspecte fundamentale. Prioritar, este vorba de aspectul necreat al
acestei ordini, dat n raiunile divine care fac parte din planul vesnic al lui Dumnezeu si prin care Dumnezeu
a creat lumea. Aceste raiuni sau idei-voin, pe care Dionisie Areopagitul le numeste modele sau
predeterminani, si prin care Dumnezeu aduce lumea la existen si o desvrseste progresiv, nu sunt
identice cu fiinele create. Constituind fundamentul raional (raionalitatea) tuturor lucrurilor create de ctre
voina divin, ca energii necreate prin care se exprim raportul lui Dumnezeu cu fpturile , ideile rmn
distincte de creaie, dup cum voina artistului sau a maestrului rmne separat de opera n care se
manifest ea. Ideile prestabilesc moduri diverse de participare a fpturilor la Dumnezeu prin energii,
'elevaii inegale pentru diferitele categorii de fiine, miscate toate de iubirea divin si care rspund acestei
iubiri dup natura proprie a fiecreia
23
.
Cu toat identitatea termenului, aceste idei-voin ale lui Dum-nezeu, manifestate prin energiile divine,
nu au nimic comun cu raiunile seminale sau cau:ele secunde (de care vorbeste teologia occidental), ce ar fi
fost nscrise de Dumnezeu n univers, funcionnd independent de Creator, nici cu acea 'vast gndire la
care se gndesc unii fizicieni, atribuindu-i chiar si constiin
24
. Aceste idei-voin nu sunt nscrise n fiina
lumii; ele rmn legate de energiile necreate, cu centrul de gravitaie n Logosul divin.

20
Fritjof Capra, p. 95.
21
Cf. Vladimir Lossky, Essai sur la Theologie mvstique de lEglise dOrient, p. 92.
22
Cf. ibidem, p. 90.
23
Cf. ibidem, p. 20.
24
Cf. Jean Guitton, p. 89.
'Orice lucru creat are punctul de contact cu Divinitatea, iar ideea, raiunea, logosul lui este n acelasi timp
scopul spre care tinde acesta. Lucrurile individuale sunt cuprinse n idei superioare si mai generale, ca speciile
n genuri. Totul este coninut n Logos, a doua persoan a Sfintei Treimi, ca principiu si sfrsit ultim al tuturor
lucrurilor, dup voina Tatlui, prin lucrarea Duhului
25
.
Lucrurile, fiinele create nu provin unele din altele n mod automat, ci sunt rezultatul interveniei creatoare a
lui Dumnezeu. Dumnezeu se foloseste de cele anterioare ca temei pentru cele ulterioare, dar trecerea de la
cele anterioare la cele ulterioare presupune un salt calitativ spre o structur mereu mai complex, care
implic intervenia creatoare a lui Dumnezeu. Asa se explic motivul pentru care facerea omului a avut loc o
dat pentru totdeauna si nu mai exist evoluie. Omul a fost creat de Dumnezeu printr-o intervenie cu totul
special, omul nereflectnd n fiina lui numai legtura lui cu universul, ci si chipul lui Dumnezeu.
Legtura omului cu universul const n faptul c fiina sa este constituit din elementele cosmice, ns
omul dispune de o structur superioar si complex, care depseste toate celelalte fiine, pentru a putea
susine constiina. Legtura lui special cu Dumnezeu const tocmai n faptul c poart n sine chipul
Creatorului, c este fiin constient, liber si responsabil, chemat la dialog cu Dum-nezeu.
Trebuie subliniat ns c legtura omului cu toate fiinele create, precum si legtura lui privilegiat cu
Dumnezeu, si au temeiul n ordinea interioar a creaiei, care face din om inel de legtur ntre creaie si
Creatorul ei. Aceast ordine a creaiei, de care vorbeste sfntul Atanasie cel Mare, izvorste din Tatl, se
exprim prin Logos si se realizeaz n Duhul. La rndul su, sfntul Vasile cel Mare spune c Duhul Sfnt
este ntreg peste tot si ntreg n fiecare parte
26
, constituind fora de coeziune a ntregului univers.
Principiul holistic, la care se refer fizicienii de astzi, e cunoscut de teologia patristic de la nceputurile
sale.

Ordinea interioar a cosmosului are si un aspect creat, care se manifest prin legile naturale care se afl la
temelia lucrurilor si fiinelor vzute si nevzute. Referindu-se la porunca dat de Dumnezeu pmntului s
scoat iarb si pomi roditori, sfntul Vasile comenteaz: 'Glasul acela de atunci, acea prim porunc a ajuns
o lege a naturii si a rmas o lege a pmntului, dndu-i pe viitor puterea de a naste si de a rodi
27
.
Raportul dintre legea natural, care ine de energiile create, si legea supranatural, care ine de domeniul
energiilor necreate, se manifest sub trei aspecte. Mai nti, este vorba de conservarea creaiei. Cu toate c
legile naturale au consisten si identitate proprie, ele nu lucreaz autonom si independent de Dumnezeu,
cum cred unii teologi si fizicieni. n acest caz, lumea n-ar mai fi o realitate creat de Dumnezeu, ci o realitate
coetern dumnezeirii, care funcioneaz prin ea nssi. Dac lumea este creat de Dumnezeu, ea nu poate
exista n afara lui Dumnezeu: dac n-ar fi susinut de Dumnezeu prin energiile sale necreate, lumea s-ar
ntoarce n neantul din care a fost scoas la lumin de Creator.
Acest adevr este pus n eviden de cuvintele Psalmistului, care, adresndu-i-se lui Dumnezeu, spune:
Doamne, dac retragi Duhul tu, toate se prefac n rn, si dac trimii Duhul tu, faa pmntului se
nnoieste (cf. Psalmii,103, 30-31). Cum observa sfntul Grigore de Nyssa, lumea a fost creat din lumin, si
lumina ca energie creat izvorste din energia necreat a lui Dumnezeu. Energia creat nu se confund cu
energia necreat, dar nici nu se separ de ea.
Pe acest temei se poate vorbi, apoi, de conlucrarea lui Dumnezeu cu lucrurile si fiinele create, si n
special cu omul zidit dup chipul su. Din perspectiv biblic si patristic, nu este vorba nici de un
determinism mecanic, care face abstracie de specificitatea lucrurilor si fiinelor create de Dumnezeu, dar
nici de autonomie, care las impresia c lumea se dezvolt prin ea nssi, fr intervenia Logosului divin.
Existena lumii este rezultatul conlucrrii Creatorului cu fiecare si cu toate lucrurile, potrivit planului su
vesnic. Dumnezeu lucreaz continuu n creaie, dar lucrea: sinergic, respectnd legile naturale si modul
specific de a fi al lucrurilor si fiinelor, dar mai ales al omului, ca fiin constient si liber. Dumnezeu nu
sare peste timp, fiindc lumea fizic sau material se afl n continu miscare si se dezvolt n timp. Asa se
explic motivul pentru care Dumnezeu n-a creat lumea perfect de la nceput, ci a lsat-o s se dezvolte dup
legile proprii, pe parcursul unor ntregi ere astronomice si apoi geologice, desemnate n Scriptur prin
termenul :ile.
n fine, este vorba si de conducerea lumii de ctre Dumnezeu spre scopul su, ctre starea de 'cer nou si
pmnt nou. Pentru c omul nu avea s urmeze vocaia ncredinat de Dumnezeu, de a transforma
pmntul n paradis ceresc, Dumnezeu a prevzut cderea si a hotrt din veci s restaureze omul si creaia

25
Vladimir Lossky, p. 95.
26
Cf. sfntul Vasile cel Mare, Despre Duhul Sfant, n PSB 12, EIBMBOR, 1988, pp. 38-39.
27
Idem, Omilii la Hexaimeron, n PSB 17, EIBMBOR, 1986, p. 119.
n Iisus Hristos, Fiul su ntrupat. Prin opera sa de rscumprare, prin jertf, nviere, nlare si prin sederea
la dreapta Tatlui, prin puterea Duhului Sfnt, Hristos a ndumnezeit potenial creaia n sine, pentru ca
aceast ndumnezeire s se realizeze plenar la sfrsitul veacurilor.
Sfntul Maxim Mrturisitorul spune c Dumnezeu a mprit veacurile n dou: o parte destinat
coborrii lui Dumnezeu n creaie si alta pentru ascensiunea creaiei spre Dumnezeu. Acest urcus al creaiei
spre Dumnezeu se realizeaz prin Biserica lui Hristos, aflat, ca lumin a lumii, n lupt cu forele
ntunericului. Viaa n Hristos si urmarea lui Hristos sunt cele dou ci inseparabile prin care omul urc spre
comuniunea cu Dumnezeu si prin care contribuie n acelasi timp la naintarea lumii spre scopul ei ultim,
starea de cer si pmnt nou. Cci nu este vorba de cer fr pmnt si nici de pmnt fr cer, ci de cer si de
pmnt nou, ca nou creaie, n care drepii, dup nvierea din mori si judecata universal, la venirea
Domnului, vor strluci ca soarele iar Dumnezeu va fi totul n toate.

n concluzie, putem spune c ordinea interioar la care se refer fizicienii contemporani si pe care o gsim
afirmat de Prinii rsriteni, arat c lumea nu se lmureste n perspectiva relaiilor exterioare dintre lucruri
si fiine, cum s-a crezut n stiina clasic, pentru care elementele iraionale (ntmplarea etc.) par s joace un
rol mult mai important dect cele raionale, ci n lumina conexiunilor care se realizeaz la nivelul acestei
ordini interioare, raionalitatea creaiei. Aceast ordine interioar nu este nchis n sine, n mod panteist si
imanentist, cum consider muli dintre fizicienii contemporani, ci este deschis transcendentului divin,
fiindc centrul ei de gravitaie se afl, cum afirm tradiia Bisericii rsritene, n Logosul Creator si
Rscumprtor al ntregului univers, n Hristos-Pantocrator.
Prin faptului c ordinea interioar a lumii are att o latura spiritual ct si una fizic, cosmosul poate
deveni mijloc de dialog ntre om si Dumnezeu. Universul, n aceast perspectiv, permite n egal msur
progresul duhovnicesc al omului angajat spre asemnarea cu Dumnezeu si progresul stiinific si cultural.
Este o perspectiv care contribuie la reconcilierea ntre stiin si credin, n vederea unei educaii
integrale, spirituale, morale si culturale, a tineretului si a societii contemporane.