P. 1
Ganglionii bazali

Ganglionii bazali

|Views: 752|Likes:
Published by Alexandru M. Stoian

More info:

Published by: Alexandru M. Stoian on Dec 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/01/2014

pdf

text

original

Ganglionii bazali Sunt reprezentaţi de trei mase de substanţă cenuşie situate în profunzimea substanţei albe, la baza emisferelor cerebrale

. • Nucleul caudat, • Nucleul lenticular, • Claustrum. Nucleul caudat Este reprezentat de o masă voluminoasă de substanţă cenuşie situat lateral de talamus pe care îl înconjoară în potcoavă. Concavitatea traiectului său priveşte anterior. Extremitatea anterioară este orientată anterior, iar extremitatea posterioară este orientată inferior. Este alcătuit din trei porţiuni: • capul, • corpul, • coada. În totalitate prezintă: două feţe: • ventriculară,, • aderentă. două margini: • laterală, • medială. două extremităţi: • antero-superioară, • postero-inferioară. Faţa ventriculară este în raport cu ventricolul lateral, fiind acoperită de epiteliul ependimar. Segmentul superior al acestei feţe formează peretele inferior al prelungirii frontale. Segmentul mijlociu corespunde răspântiei ventriculare, iar segmentul inferior intră în alcătuirea peretelui superior al prelungirii temporale. Faţa aderentă vine în raport cu capsula internă care îl separă de talamus. Faţa aderentă de la nivelul cozii este în raport cu nucleul venticular, de care este separat printr-o lamă sublenticulară de substanţă albă. Marginea laterală este dispusă în dreptul limitei superioare a capsulei interne.

1

Din punct de vedere al dezvoltării filogenetice se diferenţiază paleostriatum format din globus palidus şi neo-striatum format din putamen şi nucleul caudat. Faţa laterală este separată de nucleul claustrum prin capsula albă externă. Segmentul mijlociu şi cel medial formează globus pallidus cu o coloraţie cenuşiu palidă. două extremităţi: • anterioară. Extremitatea posterioară este liberă. vena corpilor striaţi şi tenia semicirculară. sau opto-striat. • inferioară. Din punct de vedere structural nucleul lenticular este împărţit în trei segmente de către două lame se substanţă albă dispuse vertical reprezentate de lama medulară internă şi lama medulară laterală. • posterioară. Extremitatea postero-inferioară merge până în prelungirea temporală a ventricolului lateral. Nucleul claustrum 2 . Nucleul lenticular Este situat lateral de talamus şi de nucleul caudat.Marginea medială formează şanţul talamo-caudat. Are o formă triunghiulară prezentând: trei feţe: • laterală. Extremitatea antero-superioară vine în raport cu prelungirea frontală a ventricolului lateral. • supero-medială. de care este separat de coada nucleului caudat. Segmentul lateral este cel mai voluminos. Faţa supero-medială vine în raport cu capsula internă Faţa inferioară vine în raport cu peretele superior al prelungirii sfenoidale a ventricolului lateral. Extremitatea anterioară este unită de coada nucleului caudat prin pedunculul nucleului lenticular. are un aspect cenuşiu net şi se numeşte putamen. trei margini. în care se află lama cornata.

O altă categorie de conexiuni sunt cele intrinseci realizate între diferitele componente ale nucleilor bazali. dispusă vertical între nucleul lenticular şi scoarţa cerebrală a lobului insulei. Având la bază dezvoltarea filogenetica şi ontogenetică precum şi considerentele conexionale şi funcţionale nucleii bazali se clasifică în: • Paleostriatum reprezentat de globus palidus. dispusă anterior. • Fasciculul lenticular. • Neostriatum reprezentat de nucleul caudat şi putamen. iar altă parte fascicolul palido-talamic. Aferenţele nucleilor bazali 3 . Cele două fascicule se unesc. Între nucleul lenticular şi claustrum se interpune capsula externă. * câmpul H2 ce conţine fibre pentru fascicolul palido-hypotalamic.Este reprezentat de o lamă subţire de substanţă cenuşie. Aceste fibre sunt condensate în câmpul subtalamic Forel divizat în: * câmpul H ce conţine fibre pentru nucleul roşu. O parte din fibre constituie fasciculul palido-hypotalamic. înconjoară anterior capsula internă şi ajung în regiunea subtalamică. Conexiunile nucleilo bazali Nucleii bazali reprezintă centrii căilor descendente paleoencefalice. iar între claustrum şi lobul insulei se află capsula extrema. cu căile senzitive şi căile cerebeloase. Eferenţele nucleilor bazali Sunt reprezentate de: a) fibre din nucleul caudat şi din din putamen care se îndreaptă către globus pallidum. dispus posterior. Cea mai mare parte se îndreaptă către nucleii subtalamici. b) eferenţe ale globus pallidum care se constituie în două fascicule distincte: • Ansa lenticulară. Ei realizează legături directe corticale precum şi conexiuni cu talamusul. * câmpul H1 ce conţine fibre pentru fascicolul palido-talamic.

iar superoposterior cu centrul oval. talamus şi regiunea suboptică. În această categorie de formaţiuni intră: nucleul roşu. lenticulostriat este cuprins între capul nucleului caudat şi faţa supero-medială a nucleului lenticular.Îşi au originea în ariile 4 şi 8 ale cortexului lobului frontal şi fac sinapsă în nucleul caudat. De la nivelul talamusului se desprind fibre care ajung în cortexul lobului frontal. Centrul semioval. groasă de 1 cm. Capsula externă. zona incertă. Este formată din două segmente (braţe): anterior şi posterior. Nucleul caudat şi putamenul sunt sub controlul scoarţei cerebrale şi au la rândul lor o acţiune inhibitoare de control asupra lui globus palidus. Tot în cadrul circuitelor motorii paleo-encefalice sunt intergraţi şi nucleii subtalamici. În constituţia braţuluui anterior intră: 4 . delimitată de nucleul caudat. de unde fibrele se îndreaptă către globus palidus şi apoi către talamus şi nucleul lui Luys. ariile 4 şi 6. Din punct de vedere funcţional aceste fibre constituie un sistem inhibitor cu rol frenator al motilităţii disarmonice involuntare. Capsula internă Este o lamă de substanţă albă. unite printr-o porţiune intermediară numită genunchiul capsulei. sunt legate funcţional de putamen şi de globus palidus având rol de filtraj parţial al unor influxuri descendente către trunchiul cerebral. Braţul anterior. Capsula extremă. În esenţă eferenţele pornesc din globus palidus care coordonează astfel centrii motori subiacenţi. ele au fost denumite circuite reverberante cortico-subcorticale. substanţa neagră. Substanţa albă a emisferelor cerebrale Este reprezentată de: • • • • • Capsula internă. Ea se continuă posterior cu piciorul peduncular cerebral. nucleul Luys. Centrul oval. lateral. Formaţiuni secundare. Datorită conexiunilor realizate aceste fascicule. medial şi nucleul leticular.

3. 2. Centru oval este alcătuit din cei doi centrii semiovali uniţi prin fibrele albe ale corpului calos. Fibrele fasciculului cortico-pontin anterior.1. Fibre talamo-lenticulare. Fasciculul talamo-cortical. Fasciculul cortico-talamic.1. Fasciculul cortico-pontin. Braţul posterior. ce constituie calea motorie. Fibre care leagă nucleul caudat de nucleul lenticular. 1.2. 2. Fibrele fasciculului cortico-nuclear (geniculat). Fibre ce îşi au originea în talamus şi ajung în cortexul cerebral. Fibre talamo-corticale. Genunchiul capsulei interne este alcătuit din: 1. Fibrele sistemului de asociaţie inter-talamo-striat care leagă corpii striaţi (nucleul caudat şi putamen) între ei şi corpii striaţi de talamus. 2. situat medial. Ea reprezintă locul de trecere a numeroase fibre nervoase care pot fi împărţite în trei categorii distincte în funcţie de originea şi destinaţia lor: 1. 5. Fasciculul fronto-pontin. Fibre ce îşi au originea în cortexul cerebral şi care se îndreaptă către pedunculii cerebrali sub forma fasciculului cortico-peduncular. Fasciculul piramidal. situată lateral. Fibre talamo-caudale.4. Centrul semioval şi centrul oval Centru semioval este constituit din substanţa albă ce se află situată superior de corpul calos. Fasciculul piramidal. lenticulotalamic este cuprins între faţa laterală a talamusului.3. şi porţiunea posterioară a nucleului lenticular. Fibre talamo-corticale şi cortico-talamice ce formează pedunculul talamic anterior.1. 4. Fasciculul geniculat. 3.2. 1. iar superior cu centrul oval. la nivelul unei singure emisfere. 5 . Capsula internă se continuă inferior cu piciorul pedunculilor cerebrali. 2. În alcătuirea braţului posterior intră: 1. ce este subdivizată în patru fascicole: 1. 2. 2. 1. Fibre cortico-talamice.

Răspântia ventriculară sau porţiunea centrală reprezintă locul de unire a celor trei prelungiri.temporală si occipitală. Fibrele scurte.de la nivelul careia se desprind un numar de 3 prelungiri (coarne):frontală. 2. parcurge capsula externă fiind format din fibre temporo-occipitale. este situat în capsula externă fiind alcătuit din fibre ce îşi au originea pe faţa inferioară a circumvoluţiei frontale inferioare şi care merg în circumvoluţia frontală superioară. Ventricolii laterali Sunt reprezentaţi de două cavităţi simetrice. Ei reprezintă cavităţile ependimare ale emisferelor cerebrale ce comunică inferior cu ventricolul III prin orificiul interventricular Monro. fascicolul uniciform. este format din fibre dispuse superficial ce formează fascicolul fronto-occipital şi din fibre dispuse profund ce formează fascicolul fronto-temporal. în porţiunea centrală a acestora. sunt dispuse superficial. înconjurând nucleul caudat şi talamusul. Este situată în dreptul extremităţii posterioare a 6 . fiind integrat funcţional căilor olfactive. 3. Ventricolii laterali descriu o curbă cu concavitatea orientată anterior. În funcţie de lungimea lor aceste fibre se clasifică în fibre scurte şi fibre lungi. sunt situate profund.este conţinut în substanţa albă a lombului limbic. 5. subcortical ele unind regiuni foarte apropiate. Fibrele lungi. fascicolul occipito-frontal. situate în interiorul emisferelor cerebrale. dreaptă şi stângă. Se individualizează cinci fascicole de fibre lungi: 1. Orientarea lor este oblică în sens cranio-caudal şi medio-lateral.este situat între faţa inferioară a lobului occipital şi extremitatea anterioară a lobului frontal. sub corpul calos. La nivelul şanţului central aceste fibre constituie fascicolele de asociaţie senzitivo-motorii subcorticale. cingulum. ele realizând conexiuni între lobi şi diferite arii de protecţie. Fiecare ventricol prezintă: o porţiune centrală reprezentând răspântia ventriculară. fascicolul longitudinal inferior.Fibrele de asociaţie intraemisferice Îşi au originea în celulele piramidale mici şi mijlocii din scoarţa cerebrală. fascicolul longitudinal superior. 4.

Cornul lui Amon are o formă conică. Ea corespunde pulvinarului talamic. Prezintă un număr de doi pereţi: • peretele superior: este concav. fiind accesibilă puncţiei. Segmentul anterior este format de corpul nucleului caudat şi de fibre ce provin din genunchiul corpului calos. Prelungirea occipitală 7 . urmăreşte traiectul realizat de coada nucleului caudat. fiind format din segmentul sublenticular al capsulei interne care îl separă de faţa inferioară a nucleului lenticular. şi faţa superioară a talamusului. vena corpului striat şi tenia semicirculară. El este situat imediat anterior de talamus la unirea peretelui medial cu cel inferior. alungită. * peretele inferior prezintă 2 segmente: unul anterior situat înaintea orificiului lui Monro. Ea se întinde de la stâlpul posterior al trigonului cerebral la uncus. iar extremitatea posterioară este efilată şi reprezintă coada care se uneşte cu fimbria şi se continuă cu stâlpul posterior al trigonului cerebral.este situata în lobul frontal. Fimbria. * peretele medial este format de septul pelucidum. • peretele inferior: este convex. Orificiul interventricular Monro realizează comunicarea ventricolilor laterali cu ventricolul III . Prelungirea frontală (cornul anterior).talamusului reprezentând cea mai largă porţiune a ventricolilor laterali. cuprins între corpul calos şi trigonul cerebral. este însoţită de medial de fascia dentata. fiind format din cornul lui Amonn şi din fimbria hypocampului. Porneşte din răspântia ventriculară şi merge până la 3 cm de polul anterior al emisferei. Are o formă conică alungită descriind o curbă a cărei concavitate priveşte infero-medial. Segmentul posterior este format din corpul nucleul caudat şanţul optostriat (talamo-caudat) cu lama cornată.Prezintă un număr de 3 pereţi: * peretele superior este concav şi este format de faţa inferioară a corpului calos. altul posterior situat înapoia orificiului lui Monro. reprezentată de o lamă de substanţă albă. Prelungirea temporală (sfenoidală) Situată în lobul temporal. Extremitatea anterioară este mai voluminoasă şi se numeşte cap.

Proeminenţa inferioară este formată de şanţul calcarin.Îşi are originea în răspântia ventriculară. * peretele infero-medial este format din două proeminenţe alungite în sens antero-posterior şi suprapuse. Plexurile coroide formează în urma unui proces de ultrafiltrare lichidul cefalo-rahidian. 4. Stratul piramidal intern. * marginea inferioară este rotunjită. 8 . convexă. În cei doi ventricoli laterali se află plexurile coroide laterale dispuse pe şanţul coroidian al talamusului. Stratul piramidal lateral . Cele două feţe sunt delimitate de două margini: * marginea superioară apare sub forma unui şanţ rotunjit curb cu concavitatea orientată medial. 2. 3. Stratul granular intern. Prezintă un număr de doi pereţi: * peretele supero-lateral este concav fiind format de corpul calos. Stratul fusiform. Stratul molecular(plexiform). Pătrunse în ventricolii laterali înconjoară pulvinarul talamusului în dreptul răspântiei ventriculare. Proeminenţa superioară se numeşte bulb şi este determinată de forcepsul posterior al corpului calos. Structura scoarţei cerebrale Citoarhitectonica scoarţei cerebrale constă în dispunerea a şase straturi de celule nervoase: 1. 5. Această margine corespunde unirii forcepsului cu fibrele spleniului corpului calos. 6. de unde are o direcţie orizontală posterioară descriind o curbă cu concavitatea orientată medial. Stratul granular lateral (extern). apoi se angajează în prelungirile temporale. unde formează glomusul. Are o lungime de 3 cm şi se termină la 3 cm de polul occipital. Ele provin din plexurile coroide mediale ale ventricolului III şi pătrund în ventricolii laterali prin orificiul interventricular Monro. corespunde eminenţei colaterale. De-a lungul acestui traiect plexurile coroide sunt acoperite şi separate de cavităţile ventriculare printr-o lamă apiteliată ependimară.

iar stratul profund asigură relaţiile interemisferice prin formaţiunile intercomisurale. caracterizat printr-o structură primitivă cu două straturi: granular receptor şi piramidal efector alcătuind arhicortexul. Astfel. Allocortexul Este format din: • arhicortexul reprezentat de formaţiunile hipocampice.Această structură omogenă a scoarţei cerebrale cu şase straturi are o răspândire relativ redusă. Hipocampul ventral proemină în ventricolul lateral fiind reprezentat de girus dentatus. straturile 2 şi 4 reprezintă etajele de recepţie.5 mm. Straturile 3 şi 5 reprezintă etajele de emitere a impulsurilor. • izocortexul în care cel şase straturi sunt net individualizate formând neocortexul. dependent de valoarea funcţională a diferitelor arii şi câmpuri corticale. Scoarţa cerebrală realizează o suprafaţă de 1800 – 2200 cm2. Arhicortexul.formând paleocortexul. Cele şase straturi sunt specializate pentru funcţii determinante. formaţiunile hipocampice Este format din substanţa cenuşie şi substanţa albă dispusă sub formă de inele. ea fiind alcătuită din aproximativ 14 miliarde de neuroni. Se diferenţiază izocortexul hemotipic cu reprezentarea armonioasă a celor şase straturi caracteristic zonelor de asociaţie şi izocortexul heterotipic ce corespunde zonelor de proiecţie caracterizate prin preponderenţa straturilor granulare (în zonele receptoare) sau a straturilor piramidale (în zonele efectoare). 9 . Stratul molecular asigură conexiunile de vecinătate în suprafaţă. Sunt separate de paleo şi neocortex prin şanţul hipocampic. Din acest punct de vedere scoarţa cerebrală se împarte în trei teritorii: • allocortexul. Topografic se diferenţiază: hipocampul ventral si hipocampul dorsal. având o grosime medie de 2. sau prin amestecarea straturilor. asigurând relaţiile dintre riencefal şi neocortex. • mezocortexul este un cortex de tip mixt în care insulele de allocortex sunt înconjurate de izocortex precum în circumvoluţia limbică. • paleocortexul reprezentat de căile olfactive şi lobul olfactiv.

Sistemul limbic Prezintă un cortex de tip allocortex. Eferenţele hipocampului sunt reprezentate de fimbria hipocampului care de-a lungul stâlpilor anteriori ai trigonului cerebral vine până la nivelul tuberculilor mamilari.Hipocampul dorsal este reprezentat de idusium griseum care în traiectul său înconjoară corpul calos la nivelul spleniului şi se continuă cu fascicola cinerea care e continuată din girus dentatus. Structural. Hipocampul anterior şi cel posterior sunt uniţi prin bandeleta lui Giacomini.cu formaţiunea reticulată. Sistemul limbic este parte componentă. trigonul cerebral. de la hipotalamus şi de la trigonul cerebral. Fascicolele intramurale constituite din fibre ce unesc teritoriile corticale: cingulum. alături de sitemul olfactiv. El realizează multiple conexiuni cu hipocampul. este constituit din următoarele elemente: 1. . girus cinguli. De la nivelul acestora se desprinde fascilolul mamilotalamic care face sinapsă în nucleul anterior al talamusului.cu mezencefalul. cu teritoriile corticale. nucleul amigdalian. Paleocortexul Este format din bulbii olfactori şi tracturile olfactive. striile longitudinale (nervii lui Lancisi). bandeleta lui Giacomini. afectiv şi celui sexual. jucând rolul unui centru de reglare şi coordonare a unor procese vegetative. Intervine şi în reglarea şi desfăşurarea comportamentului emoţional. . La nivelul spaţiului perforat anterior tractul olfactiv se împarte în două rădăcini: 10 . bandeleta lui Broca. cu nucleii subcorticali. 3. Aferenţele hipocampului vin de la aria senzorială olfactivă.cu corpii mamilari prin hipocamp. . 2.hipotalamusul prin trigonul cerebral. de la neocortex. fimbrie. nucleii septului pelucidum. stâlpii anteriori. Teritorii corticale şi subcorticale: hipocampul. Conexiunile extramurale prin care sistemul limbic realizează conexiuni cu: . tuberculii mamilari şi tractul mamilotalamic. indusium griseum. al riencefalului.

care din punct de vedere funcţional sunt subdivizaţi în: . Protoneuronul (N1) căii olfactive este reprezentat de celulele bipolare situate la nivelul mucoasei pituitare a cavităţii nazale.aria senzorială reprezentată de aria piriformă de la nivelul lobului temporal. respectiv cu cornul lui Ammon. Extremitatea posterioară se continuă cu corpul calos şi cu 11 . Prelungirea axonică traversează lama ciuruită a etmoidului şi pătrunde în endocraniu unde face sinapsă cu deutoneuronul situat în bulbul olfactiv. al encefalului. la nivelul şanţului hipocampului.rădăcina laterală merge de-a lungul lumenului insulei şi se termină la nivelul uncusului şi în jurul celei de-a cincia circumvoluţii temporale formând lobul piriform. arcul marginal medial. La om el are o dezvoltare redusă. arcul marginal lateral este format din stria intermediară.. Extremitatea anterioară este globuloasă şi prezintă o serie de şanţuri ce formează digitaţiile hipocampului. circumvoluţia hipocampului şi uncus. Cele două arcuri reprezintă căi de legătură olfactorie cu formaţiunile hipocampice. Al treilea arc. Aceşti centrii sunt în legătură cu arhicortexul hipocampic. Primul arc. fascicola cinerea. .rădăcina medială se îndreaptă mediocranial până în dreptul corpului calos unde se termină prin aria septală divizată în aria paraolfactivă şi circumvoluţia subcaloasă. fiind acoperit prin dezvoltarea neocortexului. Prin faţa sa inferioară aderă la circumvoluţia hipocampului. din punct de vedere filogenetic. Al doilea arc. girus cinguli. fascia dentata hipocampică. Prelungirile axonice ale celulelor mitrale din bulbul olfactiv parcurg tracturile olfactive şi abordează centrii corticali. Porţiunile corticale ale riencefalului formează trei arcuri concentrice dispuse la limita dintre emisferele cerebrale şi diencefal. este format din trigonul cerebral şi fimbria hipocampică. . Riencefalul Reprezintă cel mai vechi segment.aria septală şi spaţiul perforat anterior de la nivelul lobului frontal. este situat inferior de corpul calos. este reprezentat de circumvoluţia limbică alcătuită din: aria paraolfactorie. Cornul lui Ammon reprezintă apare ca un relief pe peretele inferior al ventricolului lateral. stria longitudinală medială.

5. La nivelul câmpului 6 stratul fusiform este păstrat. care dispar. Funcţional. cornul lui Ammon este flancat de fimbria hipocampului constituită dintr-un fascicol de substanţă albă. membrul superior şi extremitatea cefalică realizând humunculus motor. Între câmpul 4 şi câmpul 3 se constituie o zonă de trecere în care stratul piramidal prezintă o descreştere semnificativă în timp ce stratul granular invadează straturile piramidale. mijlocie şi inferioară. 3. urmează trunchiul. 12 . Pe faţa superioară a cornului lui Ammon şi medial de fimbrie se află fascia dentata care anterior merge până la uncus apoi se continuă cu bandeletele lui Giacomini. Medial. La acest nivel se delimitează câmpurile 1. Câmpurile 4 şi 6. Ele ocupă în totalitate circumvoluţia precentrală şi parţial circumvoluţiile frontală superioară. Câmpul 3 apare sub forma unei benzi înguste întinsă de-a lungul şanţului central. iar straturile piramidale invadează straturile granulare. Posterior fascia dentata se continuă cu fascicola cinerea şi cu stiile mediale de pe corpul calos. În câmpul 4 predomină celulele piramidale printre care sunt diseminate celule piramidale gigant. Excitarea zonelor câmpului 4 determină producerea de contracţii izolate a unui grup muscular. Situate în circumvoluţia precentrală a lobului frontal sunt câmpuri efectorii motorii. 2. prin dimensiunea celulelor şi prin modul de stratificare al acestora. Circumvoluţia postcentrală reprezintă localizările aferente. cu preponderenţa straturilor piramidale. sau a unui singur muşchi. ale căror dimensiuni (120µ înălţime – 60µ lăţime) sunt unice pe tot întinsul scoarţei cerebrale.stâlpii trigonului cerebral. Mai dezvoltată către marginea superioară a emisferei ele se îngustează progresiv către şanţul lateral Sylvius. care se diferenţiază între ele prin grosimea stratului cortical. constituie cele mai reprezentative tipuri de câmpuri cu scoarţă agranulară. câmpul 6 reprezintă aria premotorie ce determină mişcări ritmice coordonate. Distribuiţia ariilor excitabile ale câmpului 4 indică o somatotopie precisă: membrul superior ocupă partea superioară a câmpului. Cămpurile (ariile) corticale Din punct de vedere structural şi funcţional pe suprafaţa cortexului cerebral se delimitează zone numite câmpuri corticale.

În cadrul câmpului 17 se diferenţiază funcţional trei zone: • de proiecţie. pe ambii versanţi ai scizurii calcarine. unde este localizat câmpul 22. Transformarea granulară a scoarţei acestor câmpuri este evidentă. cele două straturi piramidale fiind sărac celulare. fiind câmpuri efectoare. fiecare punct al retinei se proiectează pe un punct corespunzător al scoarţei cerebrale: jumătatea superioară a retinei pe versantul superior al scizurii calcarine. fiind câmpuri receptoare auditive. Morfologic în acest câmp sunt prezente două benzi albe corespunzătoare celor două straturi piramidale. Câmpurile 41 şi 42 Sunt situate în lobul temporal. aria lui Broca se caracterizează prin faptul că stratul profund piramidal conţine celule piramidale gigant cu înălţime de 60µ. Ele realizează ariile somato-senzitive cu rol în analiza fin. Câmpurile 44 şi 45 Sunt situate în lobul frontal. ce se continuă cu circumvoluţia temporală superioară. durere. jumătatea inferioară a retinei pe versantul inferior al scizurii calcarine. Ele sunt localizate în profunzimea şanţului lateral Sylvius unde lobul temporal prezintă două şanţuri transversale ce delimitează circumvoluţiile temporale transverse (HESCHL). ea fiind o replică fidelă a sistematizării topografice a retinei. 5. temperatură. Câmpul 17 este situat în lobul occipital. Câmpul 43 sau aria gustativă se află în porţiunea inferioară a circumvoluţiei parietale ascendente. 1. respectiv în circumvoluţia frontală inferioară. macula lutea pe extremitatea posterioară a şanţului calcarin. membrelor. Funcţional reprezintă cea mai importantă arie vizuală. extremităţii cefalice sub forma homunculuscui senzitiv.Cele 4 câmpuri 3. Din punct de vedere funcţional cele două câmpuri intervin în coordonarea mişcărilor în raport cu limbajul articulat. Câmpul 44. 2. ocupă circumvoluţia postcentrală realizând o localizare somatotopică a trunchiului. • de percepţie. discriminativă a senzaţiilor exteroceptive de presiune. • recunoaştere. În stratul granular intern se 13 . superior de şanţul lateral Sylvius. Astfel. La nivelul acestor câmpuri se termină căile cohleare centrale după ultima staţie din corpii geniculaţi mediali ai talamusului.

a lobului occipital şi a circumvoluţiei cingulii se desprind fascicule ce se îndreaptă şi fac sinapsă în nucleul caudat şi în globus palidus. 5. Câmpurile extrapiramidale reprezintă 85% din cortexul motor şi cuprinde: • câmpurile supresive. şi temporal în câmpul 22. • câmpurile cortico-oculo-cefalogire. iar prelungirea axonică pătrunde în substanţa albă. realizându-se un sistem cortico-strio-cortical. a nucleilor olivari. Cămpurile extrapiramidale propiu-zise Sunt numite şi câmpuri ale sistemului cortico-neo-cerebelos. • parieto-temporo-pontin. ei controlând menţinerea poziţiei şi coordonarea mişcărilor în mers. Câmpurile vestibulare. • câmpurile sistemului cortico-subcortical. de unde se reîntorc în câmpurile 4 şi 6 prin fasciculul lenticular. Impulsurile de la nivelul acestor câmpuri sunt conduse prin două fascicule: • fronto-pontin. 3. 2. Fascicolul parieto-temporo-pontin îşi are originea în două teritorii: parietal în câmpurile 1 şi 2. a nucleului roşu. Fasciculul fronto-pontin îşi are originea în câmpurile 4 şi 6. De la nivelul scoarţei cerebrale a lobului frontal. Câmpurile supresive Pot determina inhibarea funcţională a ariei motorii principale. primare sunt situate în circumvoluţia temporală superioară ele reprezentând centrii de coordonare şi control al căilor vestibulare. 1. a substanţei reticulate şi a cerebelului. a nucleilor vestibulari.află celule stelate gigant ale căror dendrite se ramifică paralel cu scoarţa. Câmpurile extrapiramidale corticale Scoarţa cerebrală controlează activitatea nucleilor subtalamici. Centrii secundari vestibulari se află situaţi în circumvoluţiile frontale superioară şi mijlocie. • câmpurile extrapiramidale propriu-zise. a substanţei negre. În această zonă îşi are originea fascicolul temporo-pontin ce coordonează reglarea cerebrală a motricităţii. 14 .

• fascilulul cortico-reticulat. 15 . apoi prin fibrele talamo-corticale ajung în câmpurile motorii 4 şi 6 din lobul frontal. ce îşi au originea în câmpul 5. de unde se îndreaptă către scoarţa cerebeloasă pentru a face sinapsă în celulele Purkinje ale căror prelungiri axonice se îndreaptă către nucleul dinţat unde fac sinapsă. 3. Câmpurile cortico-oculo-cefalogire Aceste teritorii coordonează mişcările asociate ale globilor oculari şi conjugarea lor cu rotaţia capului. Centrul funcţional al mişcărilor voluntare asociate ale globilor oculari precum şi centru mişcărilor conjugate a capului cu cele ale globilor oculari îşi are sediul în câmpul 8 situat în circumvoluţia frontală mijlocie. Se diferenţiază astfel: • fascilulul cortico-striat. Mişcările globilor oculari sunt comandate de nervii cranieni III. • fascilulul cortico-rubric.Cele două fascicule coboară. • fascilulul cortico-nigric. De la nivelul nucleului dinţat prelungirile axonice se îndreaptă către nucleul ventro-lateral al talamusului. IV şi VI. fac sinapsă în nucleii pontini. 4. Câmpurile sistemului cortico-subcorticale Aceste câmpuri extrapiramidale controlează activitatea nucleilor bazali precum şi a nucleilor subtalamici fie prin căi directe fie prin colaterale ale fascicolelor descendente. iar rotaţia capului de accesorul spinal (XI).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->