P. 1
splina

splina

|Views: 865|Likes:
Published by lolly_reb6680

More info:

Published by: lolly_reb6680 on Feb 03, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX or read online from Scribd
See more
See less

02/02/2013

Plasata in partea stanga sus a abdomenului, splina este alcatuita din doua tipuri de tesut, denumite pulpa rosie

si pulpa alba, invelite de o capsula fibroasa. In interiorul splinei, la nivelul pulpei albe, se produc limfocite (un anumit tip de celule albe), care pot fabrica anticorpi cu rol de aparare a organismului impotriva infectiilor sau a altor elemente straine organismului. In splina se produc globule rosii in anumite stari patologice (cum ar fi anemiile), limfocite (celulele responsabile cu distrugerea materialelor straine si a celulelor imbatranite, defecte sau straine), se activeaza functiile specifice si se depoziteaza sangele pentru a fi curatat de celule imbatranite. De aceea, dupa ce unei persoane i s-a inlaturat splina, organismul acesteia este predispus la infectii. O alta consecinta a inlaturarii splinei poate fi, pentru un interval de timp, "ingrosarea sangelui" (sangele poarta celulele imbatranite catre alte organe unde pot fi distruse).

Medicul Cosmin Popa, chirurg la Spitalul Clinic Colentina, precizeaza ca pot exista anomalii: splina policiclica – o splina cu un contur neregulat; spline accesorii – spline care au in vecinatatea lor una sau mai multe insule de tesut splenic de mici dimensiuni. Nici una dintre aceste malformatii nu dauneaza in vreun fel "stapanului". Ele pot exista nestingherit, fara ca omul sa stie ca poseda o splina cu aceste particularitati. Splinele accesorii prezinta avantajul ca, dupa o eventuala interventie de inlaturare a splinei in conditii de urgenta, mugurelul ramas preia partial functiile splinei extirpate.

STIATI CA? In leucemiile cronice, splina creste atat de mult, incat ocupa aproape intreaga cavitate abdominala. In acest caz exista riscul unei rupturi de splina spontane. Solutia o reprezinta inlaturarea acesteia. Numai analizele pot descoperi o splina marita. In acest caz se procedeaza rapid la investigatii privind urmatoarele afectiuni: boli hematologice, boli hepatice, inclusiv hepatita virala, SIDA, tuberculoza, malaria. Senzatia de apasare sau/si greutate in partea stanga a abdomenului, pierderea in greutate, scaderea capacitatii la efort, sangerarile repetate la diverse niveluri (gingii, nas), rezistenta scazuta la infectii pot duce cu gandul si la posibilitatea unei afectari a splinei.

intro · funcţiile organismului · glosar cu termeni · contact

Sistemul limfatic
Fiecare celula a organismului este scufundata într-un lichid din care îsi arunca deseuri. Acest mediu trebuie sa aiba o compozitie stabila pentru a garanta starea buna si functionarea perfecta a celulelor. Echilibrul sau se bazeaza pe mecanisme de reglare orchestrate de sistemul limfatic. Acesta colecteaza excedentul de limfa, fluid incolor eliberat de sânge, care se acumuleaza în tesuturi, si îl aduce la inima. Limfa transporta substantele nutritive si preia deseurile celulare. Ea are drept sarcina transportul lipidelor si al moleculelor liposolubile, din intestin pâna în sânge. Contine proteine, grasimi, saruri minerale, iar compozitia sa se apropie de cea a plasmei, din care are rezultat. Compozitia si aspectul sau difera totusi dupa regiune în care se gaseste. Astfel, în intestine, limfa contine multe grasimi si are un aspect laptos. În ficat, ea este bogata în proteine. Sistemul limfatic contine vase limfatice, ganglioni si organele limfoide repartizate în diverse regiuni ale corpului. Amigdalele, apendicele vermicular si splina sunt organe limfoide. Ele servesc drept depozit pentru celulele de aparare, cum ar fi limfocitele, care pot astfel sa intervina la aparitia unei infectii. Ganglionii limfatici sunt mici aglomerari celulare de forma rotunjita, cu diametrul de 1015mm, distribuiti sub forma de ciorchini de-a lungul vaselor limfatice. Fiecare ganglion este compartiment în mai multi foliculi limfatici bogati în globule albe, cum sunt limfocitele si macrofagele. Limfa care patrunde în ganglioni este filtrata de foliculi limfatici si debarasata de eventualii sai agenti infectiosi. Amigdalele sunt conglomerate de foliculi limfatici, în care abunda celulele de aparare. De forma rotunjita, ele sunt acoperite de o mucoasa. Se întâmpla frecvent ca ele se umfle, în timpul unei angine. Celulele lor sunt în acest caz angajate într-o lupta încrâncenate împotriva bacteriilor ofensive. Ganglionii pot atunci sa-si mareasca volumul si sa fie palpati la nivelul gâtului, ceea ce înseamna ca vin în ajutorul amigdalelor. Apendicele este situat între intestinul subtire si cel gros. Cu o lungime de 8 cm, are si el foliculi limfatici, care îi permit sa ajute organismului la combaterea infectiilor. Are totusi un rol minor, iar absenta sa nu se perturba cu nimic echilibrul mediului inferior al organismului. Alt organ limfoid, splina este situata în partea de sus a abdomenului si cântareste cam 150g la adult. Functia sa principala este distrugerea globulelor rosii utilizate, dar ea

joaca un rol important în sistem imun. Splina cuprinde minusculi foliculi repartizati în doua grupe: unii sunt compusi din limfocite imature, iar ceilalti din limfocite mature. Celulele defensive ale foliculelor asigura functiile imune ale splinei, producând anticorpi. Circulatia limfei se face dinspre tesuturi spre sânge, prin intermediul valvelor si datorita contractiei muschilor netezi ai peretelui vaselor. Limfa este captata în tesuturi de capilarele limfatice, al caror perete îl strabate, si condusa la ganglioni. Dupa ce a fost filtrata, ea este evacuata spre spatiile interstitiale. Capilarele limfatice o colecteaza din nou pentru a o directiona spre inima. Limfa strabate tuburi din ce în ce mai importante: vase, trunchiuri, canale limfatice, apoi canalul toracic, vasul-amiral al sistemului limfatic, care deverseaza limfa în sânge la nivelul venelor situate la baza gâtului. Limfa dreneaza astfel mediul intern, jucând rolul de supapa de „preaplin”. Structura sistemului limfatic seamana cu cea a sistemului sanguin: ea cuprinde în acelasi timp vase si organe. Analogia se opreste aici pentru ca, în sistemul limfatic, aceste doua parti sunt total independente una de alta. Visele limfatice vehiculeaza limfa spre inima, în timp ce organele limfatice servesc la stocarea limfocitelor care asigura apararea organismului. Rețeaua limfatică este constituită în primul rând din vase prezente în toate țesuturile, între celulele si capilarele sanguine. Doar sistemul nervos central, oasele, dintii si maduva osoasa sunt lipsite de sistem limfatic. Alta specialitate a retelei limfatice: vasele sale sunt dotate cu un sistem de usi care se deschid si se închid în functie de presiunea existenta în compartimentul interstitial. Aceste valvule împiedica refluarea limfei. Odata ajunsa în capilare limfatice, ea se scurge spre vasele limfatice si se îndreapta spre inima. Aceste vase seamana mult cu venele. Vasele limfatice superficiale urmeaza acelasi itinerar ca venele superficiale, iar vasele profunde iau calea arterelor profunde. Diametrul vaselor creste progresiv pe masura ce limfa se apropie de inima. Fiecare regiune a organismului are propriile sale vase limfatice. Cele ale gâtului dreneaza limfa de la nivelul capului si al gâtului. Vasele regiunii abdominale conduc limfa de la nivelul organelor abdominale, cum ar fi stomacul, ficatul, pancreasul si intestinele, spre ganglionii limfatici ai abdomenului. Apoi intra în actiune ganglionii care-si încep activitatea de epurare. Odata debarasata de particulele sale nocive, limfa porneste din nou spre alte vase limfatice înainte de a ajunge în circulatia venoasa. Cele mai mari vase din aceasta retea formeaza asa-numitele trunchiuri limfatice. Limfa care parvine la nivelul toracelui se împarte în doua canale. Cele doua canale deverseaza limfa filtrata în circulatia venoasa, la baza gâtului, la punctul de jonctiune dintre vena jugulara interna si vena subclavie.

Spre deosebite de circulatia venoasa, circulatia limfatica functioneaza fara a fi pompata. Aceasta e pusa în miscare de contractiile muschilor scheletici. Ea se scurge variindu-si debitul în functie de presiunile provocate de cavitatea toracica la fiecare inspir. Totusi, sistemul cardio-vascular participa în mare parte la aceasta circulatie, prin extremitatea tecilor conjunctive care învelesc toate vasele, fie ca sunt sanguine, fie limfatice, comunicând acestora din urma vibratiilor primelor. Pulsatiile arterelor contribuie astfel direct la progresia limfei. Contractiile muschilor netezi, situati în peretii canalelor limfatice, favorizeaza revarsarea finala a limfei în circulatia venoasa. Din aceasta cauza ea nu se scurge la fel de usor si rapid ca sângele. O activitate fizica nu poate decât sa amelioreze circulatia sa si deci drenajul substantelor nocive. Sistemul limfatic are mai multe functii esentiale comune cu sistemul sanguin. Cele doua sisteme participa la activ la homeostazie, echilibrul mediului intern. Ele reprezinta o modalitate de transport al principiilor nutritive si al deseurilor dintr-un loc al organismului într-altul. Ambele dispun de mecanisme de aparare împotriva infectiilor.
Citește EVNOCopyright © 2005-2008 Lucian E. Marin

Functii
• • • • • Distrugerea eritrocitelor şi trombocitelor bătrâne; Transformarea hemoglobinei în bilirubină; Un depozit foarte important de fier in organism (rezultat in urma descompunerii hemoglobinei); Poate produce anticorpi (persoanele cărora le lipseşte splina sunt mai predispuse la anumite afecţiuni bacteriene); La fetuşi, splina produce eritrocite şi leucocite, însă către ultimele luni ale vieţii intrauterine, această funcţie este preluată de măduva oaselor

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->