Sunteți pe pagina 1din 22

ORGANIZAIA PENTRU SECURITATE sI COOPERARE N EUROPA (OSCE) Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa este cea mai cuprinzatoare

organizatie de securitate de tip regional, numarnd 55 de state membre din Europa si America de Nord (a se vedea Anexa I) si singura din Europa considerata un aranjament regional n sensul enuntat de Capitolul VIII din Carta Natiunilor Unite. Activitatea sa presupune alerta timpurie, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor si reconstructia postconflict. Deciziile sale implica statele membre doar la nivel politic, nu si juridic. Toate statele membre au statut egal, iar deciziile se iau prin consens30. Desi OSCE are (sub aceasta denumire) o istorie destul de scurta, radacinile ei se regasesc n anii '70 ai secolului XX, sau chiar mai devreme, existenta sa fiind indisolubil legata de perioada "razboiului rece". 1. Evolutie istorica C.S.C.E. Ororile celui de-al doilea razboi mondial au determinat statele lumii sa consacre o reflectie sporita cooperarii la nivel international n domenii ct mai variate. n aceasta logica, anii '50 aveau sa aduca mutatii importante pe scena europeana si mondiala, cooperarea dintre state traducndu-se prin crearea unui numar important de organizatii internationale: Consiliul Europei, Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECA), Comunitatea Economica Europeana (CEE), ________________
30 Consiliul

de la Praga, din 30 si 31 ianuarie 1992, a instituit totusi o

exceptie de la regula consensului, exceptie care stabileste posibilitatea ca o decizie sa fie luata fara participarea statului vizat de respectiva decizie, atunci cnd se constata ca acesta ncalca grav drepturile omului si libertatile fundamentale; aceasta regula a "consensului minus unu" a fost invocata n iulie 1992 pentru a suspenda Iugoslavia din CSCE.

Uniunea Europei Occidentale (UEO), Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE). Tot n aceasta perioada, n Europa ncepe sa cstige teren ideea organizarii unei securitati paneuropene, prima propunere concreta n acest sens fiind adresata de Uniunea Sovietica n 1954 (aceasta propunea semnarea, de catre statele europene, a unui tratat si crearea unei structuri institutionale permanente). Statele vest-europene au respins nsa aceasta idee, iar n urma unor evenimente precum invadarea Ungariei sau construirea Zidului Berlinului, concretizarea ei parea tot mai putin posibila. Destinderea din anii '60 permite fostei URSS sa avanseze noi propuneri asupra unei viitoare conferinte a carei ncununare ar fi trebuit sa fie adoptarea unui text cu valoare juridica, menit sa confirme granitele existente n Europa si sa puna bazele unei cooperari economice Est-Vest. Dupa o perioada de rezerve, NATO si anunta, n 1969, disponibilitatea de a participa la o astfel de conferinta, aceasta disponibilitate fiind nsa una conditionata; astfel, Alianta cerea participarea, cu drepturi depline, a SUA si Canadei, reconfirmarea statutului legal al Berlinului, discutii asupra dezarmarii n Europa, includerea unui

capitol asupra drepturilor omului. nceputul anilor '70 pare fast acestui proiect si, la 22 noiembrie 1972, ncep discutiile de la Helsinki, ncheiate pe 8 iunie 1973 si a caror consacrare a fost facuta prin documentul intitulat Recomandarile finale de la Helsinki (cunoscut si sub numele de The Blue Book). Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa a fost formal deschisa pe 3 iulie 1973, lansndu-se astfel procesul Helsinki. Acesta, incluznd 35 de state din zona europeana si euroatlantica, a cunoscut trei momente majore: - 3-9 iulie 1973 (Helsinki): adoptarea Recomandarilor Finale; - 18 septembrie 1973-21 iulie 1975 (Geneva): elaborarea Actului Final de la Helsinki; - 30 iulie - 1 august 1975 (Helsinki): semnarea, de catre cele 35 de state membre, a Actului Final de la Helsinki. Acesta este un document politic, nonconstrngator juridic, avnd trei coordonate majore: aspectele politico-militare ale securitatii (principiile care ghideaza relatiile dintre statele participante si masuri de sporire a ncrederii n plan militar) (A se vedea, n Anexa II, "Decalogul" de la Helsinki), cooperarea n domeniul economic, tehnico-stiintific si a mediului nconjurator si "cooperarea n domeniul umanitar si n alte domenii" (erau vizate aici: drepturile omului, redate prin formula "contacte umane", "informarea", "cooperarea culturala" si "cooperarea n probleme de educatie"). Procesul de la Helsinki a reprezentat, fara ndoiala, o sansa unica

oferita statelor membre de a ramne n contact, de a avea un cod de conduita n relatiile lor internationale, precum si un program de cooperare pe termen lung. Conferinta a constituit un cadru de dialog ntre "state suverane si independente n conditiile deplinei egalitati" ntr-un moment n care pe scena internationala se confruntau doua blocuri politice si militare mpartasind valori diferite si a permis abordarea unui subiect pna atunci exclus de pe agenda reuniunilor comune ale reprezentantilor din Est si din Vest: problema drepturilor omului. n planul securitatii, crearea CSCE a determinat reducerea tensiunilor militare prin adoptarea masurilor de ncredere militara, implicnd transparenta si controlul armamentelor. Prabusirea comunismului si ncheierea "razboiului rece" au nsemnat, pentru CSCE, asumarea unui nou tip de misiuni, legate de aceasta data de construirea cadrului institutional democratic si respectul drepturilor omului n fostele state comuniste. Consacrarea noii orientari a Conferintei a constituit-o Carta de la Paris pentru o Noua Europa, adoptata n 1990, la summit-ul sefilor de stat si de guvern. Pornind de la premisa ca "ntreaga Europa libera este chemata pentru un nou nceput", documentul stabilea consultari politice la nivel de sefi de stat si de guvern din doi n doi ani, un Consiliu al ministrilor de externe cel putin o data pe an, precum si posibilitatea unor ntlniri periodice ntre reprezentanti ai ministerelor de externe. Aceste ntlniri beneficiau de suportul unui aparat administrativ

permanent, incluznd un Secretariat, un Centru de Prevenire a Conflictelor si un Oficiu pentru Alegeri Libere. n aprilie 1991 a fost constituita Adunarea Parlamentara a OSCE. Organizatia si dezvolta, n aceasta perioada (ntre 1989 si 1991 au loc reuniuni la Viena, Paris, Copenhaga, Moscova), dimensiunea umana, incluznd alegeri libere, libertatea presei, protectia minoritatilor. n perioada 1991-1994, CSCE va fi nzestrata cu noi institutii si structuri: Forumul pentru Cooperare n Domeniul Securitatii (Forum for Security Cooperation), naltul Reprezentant pentru Minoritati Nationale (The High Commissionar on National Minorities), Forumul Economic, Presedintele n exercitiu (Chairman n Office), nsarcinat cu "coordonarea consultarilor curente n domeniile de interes ale CSCE", Secretarul General. Aceasta dezvoltare institutionala a transformat CSCE dintr-un proces ntr-o organizatie, noua denumire - Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa - fiind adoptata n urma summit-ului de la Budapesta, din 5/6 decembrie 1994, si devenind efectiva de la 1 ianuarie 1995. O.S.C.E. Prin structura si activitatile sale, Organizatia se recunoaste a fi un "instrument primar de alerta rapida, prevenire a conflictelor si gestionare a crizelor". Locul special pe care aceasta Organizatie l ocupa pe scena

internationala se regaseste n particularitatile sale: abordarea n cooperare a securitatii, instrumentele de prevenire a conflictelor, dialogul si consensul, valorile comune mpartasite de statele membre, modelele de cooperare cu celelalte organizatii si institutii internationale. Prioritatile pe care OSCE si le-a stabilit pentru perioada actuala vizeaza: - consolidarea valorilor comune ale statelor membre si sprijinirea acestora n edificarea unei societati civile complet democratice, sprijinita pe domnia legii; - prevenirea conflictelor locale, restaurarea ordinii si a pacii; - acoperirea deficitului de securitate si evitarea crearii unor noi sciziuni politice, economice sau sociale prin promovarea securitatii cooperative. OSCE contribuie activ la promovarea democratiei, consolidarea statului de drept si respectul drepturilor si libertatilor fundamentale n aria sa de activitate. n toata aceasta perioada, OSCE a dat dovada de o capacitate sporita de flexibilitate, adaptndu-se schimbarilor si noilor provocari la nivel international. n 1997, OSCE a instituit un Reprezentant pentru libertatea presei si si-a consolidat dimensiunea economica, iar n 1998 a nceput monitorizarea politica. n noiembrie 1999 a fost semnata, la Istanbul, Carta pentru Securitatea Europeana, document care precizeaza, pe de o parte, rolul Organizatiei n viitoarea arhitectura europeana si, pe de alta

parte, are drept scop sporirea capacitatilor acesteia n prevenirea conflictelor si reconstructia postconflict a societatilor afectate de razboi. 2. Organele decizionale, structurile si institutiile OSCE Modul n care OSCE si-a organizat structura interna permite identificarea a doua tipuri de organe: pe de o parte, corpul decizional si, pe de alta parte, institutiile si structurile operationale, ntre cele d oua "componente" existnd o permanenta cooperare. Structura decizionala Reuniunile la vrf (Summits) sunt ntlniri periodice ale sefilor de stat si de guvern si au drept rol trasarea prioritatilor si orientarilor politice ale Organizatiei. Astfel de reuniuni au loc la 2-3 ani. Consiliul Ministerial (Ministerial Council) este format din ministrii de afaceri externe ai statelor membre si se reuneste cel putin o data pe an (nu n acelasi an n care are loc si summit-ul). Rolul sau este de a evalua problemele relevante pentru OSCE, de a urmari n ce masura activitatile OSCE concorda cu scopurile politice ale Organizatiei, precum si luarea masurilor adecvate. Consiliul Permanent (Permanent Council) este organul principal de consultare politica si luare a deciziilor; de asemenea, este responsabil cu activitatile curente ale Organizatiei. Sediul sau este la Viena. n urma summit-ului de la Istanbul, din 1999, s-a decis crearea unui comitet pregatitor plasat sub conducerea Consiliului Permanent si avnd drept rol consolidarea procesului de consultare politica si transparenta n cadrul Organizatiei.

Aspectele militare ale securitatii sunt dezbatute n cadrul Forumului pentru Cooperare n domeniul Securitatii (Forum for Security Cooperation), care se reuneste saptamnal la Viena. Principalele sale obiective sunt: a) negocierea privind controlul armamentelor, dezarmarea si sporirea ncrederii securitare; b) consultari periodice si cooperare sporita n probleme legate de securitate; c) reducerea riscurilor de conflict, d) implementarea masurilor adoptate. Consiliul Superior (Senior Council)/ Forumul Economic (Economic Forum), format din reprezentantii diferitelor directii politice ale ministerelor de externe, are drept misiune sa pregateasca si sa implementeze deciziile adoptate de Consiliul Ministerial si, ntre sesiunile acestuia, sa urmareasca, gestioneze si coordoneze activitatile OSCE. n urma dezvoltarii structurii institutionale a Organizatiei, Consiliul actioneaza, din 1997, doar ca Forum Economic. Structuri si institutii operationale Presedintele n exercitiu (Chairman-in-Office) este responsabil pentru activitatea executiva si coordonarea activitatilor curente ale OSCE. Principalele sale misiuni implica actiuni de coordonare, de reprezentare si de supervizare a actiunilor legate de prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor si reabilitarea postconflict. Presedintele este asistat, n activitatea sa, de fostul si viitorul presedinte ai Organizatiei, cei trei formnd asa-numita Troika. Functia de presedinte al OSCE este detinuta, pentru un an, de ministrul de afaceri externe al unuia dintre statele membre.

Originile acestei institutii se regasesc n Carta de la Paris pentru o noua Europa, dar ea a fost formal recunoscuta la summit-ul de la Helsinki, din 1992. Secretarul General (The Secretary General) si Secretariatul (The Secretariat) Secretarul General l sprijina si l reprezinta pe Presedintele n exercitiu. Activitatea lui presupune gestionarea structurilor si operatiunilor OSCE, inclusiv Secretariatul, sprijinul acordat Presedintelui n exercitiu pentru pregatirea si organizarea ntlnirilor din cadrul OSCE, implementarea deciziilor OSCE, promovarea politicii si a practicilor OSCE la nivel international, mentinerea contactelor cu alte organizatii internationale, consiliere n domeniul financiar etc. Secretariatul General este asistat de un Birou, cu sediul la Praga. Conducerea Secretariatului este asigurata de Secretarul General, desemnat de Consiliul Ministerial. Mandatul sau este de trei ani. Secretariatul General este plasat sub conducerea Secretarului General; acesta asigura suportul operational al Organizatiei. Sediul Secretariatului OSCE este la Viena. Oficiul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului (The Office for Democratic Institutions and Human Rights) Avnd drept misiune promovarea alegerilor democratice, consolidarea institutiilor democratice, alerta rapida si prevenirea conflictelor, Oficiul a fost consacrat n actuala formula ncepnd din 1992. naltul Comisar pentru Minoritati Nationale (The Higt

Commissioner on National Minorities) Acest post a fost creat n 1992 cu scopul de a raspunde, n cel mai scurt timp posibil, tensiunilor etnice care implica un potential conflict. Sediul naltului Comisar pentru Minoritati Nationale se afla la Haga. Reprezentantul pentru Libertatea Presei (The Representative on Freedom of the Media) Creat n 1996, n urma summit-ului de la Lisabona (si oficializat n urma Consiliului din 5 noiembrie 1997), acest post confera mandat pentru observarea libertatii de expresie a mass-media n statele membre, acordnd o atentie sporita factorilor care pot ngradi libertatea presei, precum si conditiilor nefavorabile de munca pentru jurnalisti. De asemenea, Reprezentantul pentru Libertatea Presei are misiunea de a reactiona rapid n cazul unei nonconcordante ntre actiunile statelor membre si principiile OSCE privind libertatea presei. M andatul sau este de trei ani. El nu are o functie juridica. Adunarea Parlamentara a OSCE (Parliamentary Assembly) Reprezentnd dimensiunea parlamentara a Organizatiei, Adunarea Parlamentara si are originile n Carta de la Paris pentru o Noua Europa, care reafirma importanta parlamentelor n procesul de la Helsinki si invita la crearea unui organism parlamentar n cadrul Organizatiei. Cei 315 parlamentari din statele membre au drept misiune promovarea participarii parlamentare n activitatile OSCE, facilitarea dialogului interparlamentar si a cooperarii. Prima sesiune formala a OSCE a avut loc la Budapesta, n 1992.

Criteriul de reprezentare este direct legat de marimea populatiei. Principalele activitati ale Adunarii concentreaza dezbaterile asupra diferitelor activitati ale OSCE (la sfrsitul fiecarei Adunari anuale se adopta o Declaratie finala, precum si rezolutii si recomandari transmise Consiliului Ministerial), asistenta n vederea consolidarii democratiei n fosta URSS (Adunarea a dezvoltat un Program de Asistenta Democratica), ncurajarea jurnalismului liber (Adunarea decerneaza anual Premiul pentru Jurnalism si Democratie). Sediul Adunarii Parlamentare este la Copenhaga. Curtea de Conciliere si Arbitraj (The Court of Conciliation and Arbitration) Conventia de Conciliere si Arbitraj, semnata n 1992, stabileste crearea unei Curti de Conciliere si Arbitraj, care si-a nceput activitatea n decembrie 1994 si al carei rol este de a rezolva disputele pe care i le supun statele membre semnatare ale Conventiei. Membrii Comisiei sunt personalitati proeminente, cu experienta n domeniul afacerilor si legislatiei internationale. Comisia de Conciliere analizeaza cazurile care i sunt supuse de doua sau mai multe state membre. Partile implicate au la dispozitie 30 de zile pentru a accepta sau nu concluziile din raportul Comisiei. n cazul unui refuz, raportul este trimis Tribunalului de Arbitraj, ale carui decizii sunt obligatorii pentru partile implicate. Sediul Curtii se afla la Geneva. Pna acum nsa nu s-a facut apel la serviciile sale.

3. Actiunile OSCE Modul concret de interventie a Organizatiei n cazul existentei unui conflict sau a unei situatii potential conflictuale include mai multe elemente: - constatarea situatiei de fapt (fact-finding) si misiunile raportoare (rapporteur missions); - misiunile (missions); - reprezentantii personali ai Presedintelui n exercitiu (personal representatives of the Chairman-in-Office); - grupurile ad-hoc (ad hoc steering groups); - mecanisme pentru solutionarea pasnica a conflictelor (mechanism for peaceful settlement of disputes); - operatiuni de mentinere a pacii (peacekeeping operations). Constatarea situatiei de fapt si misiunile raportoare constau n vizite de scurta durata ale reprezentantilor din statele membre ale OSCE; scopul lor l constituie stabilirea faptelor, raportarea acestora si, uneori, formularea de propuneri de recomandari structurilor decizionale ale Organizatiei (astfel de actiuni au fost folosite, spre exemplu, pentru a vedea n ce masura noii membri ai OSCE implementeaza angajamentele luate n cadrul Organizatiei). Principalul instrument al Organizatiei pentru prevenirea conflictelor pe termen lung, gestionarea crizelor, solutionarea conflictelor si reabilitarea postconflict l constituie misiunile. Astfel de misiuni au fost folosite n fosta Iugoslavie: n 1998/1999, Kosovo Verification

Mission a avut drept scop verificarea respectarii, de catre RFI, a Rezolutiilor 1160 si 1199 ale ONU, implicnd ncetarea focului, monitorizarea deplasarii trupelor, respectarea drepturilor omului si reconstructia cadrului democratic; misiunile OSCE n Kosovo, n calitate de componenta a Misiunii de Administratie Interimara a ONU (United Nations Interim Administration Mission n Kosovo - UNMIK). Interventia OSCE se realizeaza uneori prin activitatea Reprezentantilor personali ai Presedintelui n exercitiu. Este vorba despre personalitati din statele membre ale OSCE desemnate de Presedinte pentru a-l asista n legatura cu o criza sau un conflict. Acesti reprezentanti au un mandat clar si precis cuprinznd, cel mai adesea, sarcini referitoare la prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor, dar si activitati privind implementarea controlului armamentelor sau strngerea de fonduri (spre exemplu, n 1996, primul ministru spaniol, Felipe Gonzalez, a fost trimis n Republica Federala Iugoslava n timpul protestelor care au urmat alegerilor municipale; mandatul lui presupunea "sa adune informatii de la toate fortele politice si institutii, incluznd media si corpul judecatoresc aflat n legatura cu faptele si evenimentele legate de alegerile municipale, inclusiv anularea rezultatelor acestora". Raportul premierului spaniol a constituit ulterior fundamentul declansarii presiunilor asupra Belgradului pentru a-si schimba decizia). Grupurile ad-hoc sunt o modalitate de actiune care se "modeleaza" de la caz la caz. Misiunea lor este de a-l asista pe Presedintele

n exercitiu, mai ales n domeniul prevenirii conflictelor, gestionarii crizelor si rezolutiilor controversate. Grupurile sunt formate dintr-un grup restrns de state participante, incluznd "Troika". Mecanismele de solutionare pasnica a conflictelor presupun proceduri care faciliteaza contactul prompt si direct ntre partile n conflict. Fiind vorba de proceduri care nu necesita consensul statelor membre, rapiditatea de reactie pe care o presupune declansarea lor constituie un avantaj. Astfel de mecanisme sunt: Mecanismele de la Valletta (una sau doua persoane vor pastra contactul cu partile n conflict, mpreuna sau separat. Ele pot face comentarii generale sau punctuale sau si pot prezenta opinia, acestea neavnd nsa forta constrngatoare pentru statele membre) si Conventia de Conciliere si Arbitraj (aceasta "leaga" doar statele care sunt parte a acesteia si care participa si la costurile pentru Curtea de Conciliere si Arbitraj). Operatiunile de mentinere a pacii pot fi decise n caz de conflict n scopul mentinerii pacii si stabilitatii. Pna acum, aceasta modalitate de actiune nu a fost nca folosita. Dimensiunea politico-militara a securitatii OSCE propune o abordare specifica a securitatii, si anume securitatea globala (acopera cele trei aspecte ale securitatii: umana, politico-militara si economica si de mediu) si de cooperare (toate statele participante au statut egal, iar deciziile, adoptate prin consens, sunt constrngatoare doar la nivel politic). Aceasta perspectiva asupra securitatii presupune adoptarea, n plan politico-miliar, a unor mecanisme

antrennd deschiderea, transparenta si participarea statelor membre. Instanta n responsabilitatea careia intra negocierile si consultarile n probleme ce tin de aspectele politico-militare este Forumul pentru Cooperarea n Domeniul Securitatii, compus din reprezentanti ai statelor membre ce se reunesc saptamnal la Viena. Activitatea de negociere si consultari a Forumului se circumscrie unei tematici diverse, precum: controlul armamentelor, dezarmarea, construirea cadrului securitar, contactele la nivel militar, problemele regionale etc. n 1992, la Helsinki, s-a propus adoptarea unui Cod de conduita viznd aspectele politico-militare ale securitatii. Acest Cod a fost adoptat n 1994, n cadrul summit-ului de la Budapesta, si reafirma determinarea statelor membre de a actiona solidar n cazul violarii normelor OSCE si de a contribui la gasirea unor solutii concertate la provocarile securitare. Documentul face referire la pastrarea capacitatilor militare care acopera nevoile reale de securitate n statele membre; acestea din urma au, potrivit Codului, libertatea de a-si defini, n mod liber, interesele si aranjamentele securitare (inclusiv tratate si aliante). n 1999, la summit-ul de la Istanbul, statele membre ale OSCE au elaborat Carta Europeana de Securitate, document care identifica noile amenintari la nivel securitar si traseaza rolul Organizatiei n viitoarea arhitectura europeana. Considernd ca riscul conflictelor ntre state nu a fost complet eliminat si ca au aparut noi provocari (terorismul international, extremismul

violent, criminalitatea organizata, traficul de droguri), Carta propune un raspuns comun tuturor acestor sfidari la adresa securitatii. Plecnd de la ideea ca nici un stat sau nici o organizatie nu poate face fata singur(a) riscurilor si amenintarilor, OSCE se angajeaza sa intensifice cooperarea cu organizatiile competente, pe picior de egalitate si ntr-un spirit de cooperare, sa dezvolte si sa mentina coerenta politica si operationala, pe baza valorilor comune, ntre diferitele organisme ce se ocupa de problemele de securitate, pentru a raspunde crizelor specifice si, n acelasi timp, pentru a defini o riposta la noile riscuri si amenintari. n aceasta logica, OSCE si asuma un rol integrator-cheie, constituinduse ntr-un cadru suplu de coordonare n vederea favorizarii cooperarii gratie careia diferitele organizatii pot contribui la consolidarea lor reciproca, profitnd de atuurile lor specifice. Carta recunoaste, de asemenea, importanta cooperarii subregionale si situeaza n centrul conceptului de securitate globala promovat de OSCE respectul drepturilor omului si al libertatilor fundamentale, al democratiei si al statului de drept. n ceea ce priveste instrumentele pentru consolidarea dialogului si a cooperarii, OSCE va face apel sporit la practicile deja consacrate si va dezvolta operatiunile de teren, ct si capacitatea sa de Raspuns Rapid (REACT). 4. Romnia si CSCE/OSCE31 Relatiile Romniei cu CSCE debuteaza n acelasi timp cu

nceputurile Conferintei nsesi, tara noastra fiind unul dintre promotorii orientarii democratice a procesului lansat la Helsinki. n viziunea Romniei din acea vreme, securitatea presupunea un sistem de angajamente clare si precise, asumate liber de state, nsotite de masuri si garantii concrete care sa le protejeze de eventuala folosire a fortei n relatiile interstatale, dar si sa le permita o dezvoltare libera, corespunzatoare propriilor interese si crearea de legaturi de cooperare pe baza normelor de drept international. De asemenea, Romnia a fost cea care a initiat, n cadrul Conferintei, regulile democratice ale procesului de la Helsinki, fondate pe egalitatea suverana a statelor si instituind principiul rotatiei la conducerea reuniunilor, precum si adoptarea deciziilor prin consens. Dupa 1989, noile realitati internationale au impus noi abordari n cadrul Conferintei, schimbari carora Romnia le-a raspuns printr-un document prezentat la Consiliul Ministerial al CSCE de la Berlin, din 1991, si care reflecta conceptia sa despre securitatea europeana si rolul CSCE n acest domeniu; securitatea europeana trebuie conceputa, n viziunea Romniei, ca o retea de structuri interconectate armonios si care se sustin reciproc. Romnia a continuat sa fie o prezenta activa si n cadrul noii Organizatii pentru Securitate si Cooperare n Europa, activitatea sa urmarind: . afirmarea si respectarea principiilor si normelor OSCE; . adaptarea organizatiei la noile realitati, ntarirea capacitatii sale

de a face fata noilor riscuri si provocari; . consolidarea capacitatii operationale a OSCE, a eficientei instrumentelor si mecanismelor sale de diplomatie preventiva, gestionare a crizelor si reconstructie postconflict; . afirmarea conceptului atotcuprinzator de securitate prin cooperare (comprehensive co-operative security); . definirea rolului si locului OSCE n edificarea spatiului comun de securitate, fara linii de diviziune, pe baza recunoasterii si respectarii valorilor comune, a angajamentelor si normelor de conduita, inclusiv a dreptului fiecarui stat participant de a-si alege liber aranjamentele de securitate. Romnia a participat la actiunile OSCE n Bosnia-Hertegovina, Albania, fosta R.F. Iugoslavia, Kosovo, Belarus s.a., iar numerosi reprezentanti romni au fost sau sunt membri ai misiunilor OSCE sau au participat ca observatori la alegeri. Romnia a detinut, de asemenea, pozitia de sef de misiune OSCE n Cecenia, Tadjikistan si Turkmenistan. ntre 1 ianuarie si 31 decembrie 2001, Romnia a detinut functia de Presedinte n exercitiu al OSCE, exercitata de ministrul romn al afacerilor externe. Romnia a detinut, de asemenea, functia de presedinte al Adunarii Parlamentare a OSCE. Statele membre ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare n Europa (OSCE)

State membre Data admiterii 1. Albania 19 iunie 1991 2. Andorra 25 aprilie 1996 3. Armenia 30 ianuarie 1992 4. Austria 25 iunie 1973 5. Azerbaidjan 30 ianuarie 1992 6. Belarus 30 ianuarie 1992 7. Belgia 25 iunie 1973 8. Bosnia- Hertegovina 30 aprilie 1992 9. Bulgaria 25 iunie 1973 10. Canada 25 iunie 1973 11. Croatia 24 martie 1992 12. Cipru 25 iunie 1973 13. Republica Ceha 1 ianuarie 1993 14. Danemarca 25 iunie 1973 15. Estonia 10 septembrie 1991 16. Finlanda 25 iunie 1973 17. Franta 25 iunie 1973 18. Georgia 24 martie 1992 19. Germania 25 iunie 1973 20. Grecia 25 iunie 1973 21. Vatican 25 iunie 1973 22. Ungaria 25 iunie 1973 23. Islanda 25 iunie 1973 24. Irlanda 25 iunie 1973

25. Italia 25 iunie 1973 26. Kazahstan 30 ianuarie 1992 27. Krgzstan 30 ianuarie 1992 28. Letonia 10 septembrie 1991 29. Liechtenstein 25 iunie 1973 30. Lituania 10 septembrie 1991 31. Luxemburg 25 iunie 1973 32. Malta 25 iunie 1973 33. Moldova 30 ianuarie 1992 34. Monaco 25 iunie 1973 35. Olanda 25 iunie 1973 36. Norvegia 25 iunie 1973 37. Polonia 25 iunie 1973 38. Portugalia 25 iunie 1973 39. Romnia 25 iunie 1973 40. Federatia Rusa 25 iunie 1973 41. San Marino 25 iunie 1973 42. Serbia si Muntenegru 10 noiembrie 2000 43. Republica Slovaca 1 ianuarie 1993 44. Slovenia 24 martie 1992 45. Spania 25 iunie 1973 46. Suedia 25 iunie 1973 47. Elvetia 25 iunie 1973 48. Tadjikistan 30 ianuarie 1992 49. Fosta Republica Iugoslava

a Macedoniei 12 octombrie 1995 50. Turcia 25 iunie 1973 51. Turkmenistan 30 ianuarie 1992 52. Ucraina 30 ianuarie 1992 53. Marea Britanie 25 iunie 1973 54. Statele Unite ale Americii 25 iunie 1973 55. Uzbekistan 30 ianuarie 1992

"Decalogul" de la Helsinki 1. Egalitatea suverana si respectul drepturilor inerente acesteia 2. Abtinerea de la recurgerea la forta 3. Inviolabilitatea frontierelor 4. Integritatea teritoriala a statelor 5. Rezolvarea pe cale pasnica a disputelor 6. Noninterventia n treburile interne ale unui stat 7. Respectul drepturilor omului si libertatilor fundamentale, inclusiv a libertatii de gndire, de constiinta, de religie si a convingerilor 8. Drepturi egale si dreptul la autodeterminare pentru popoare 9. Cooperarea ntre state 10. ndeplinirea cu buna credinta a obligatiilor de drept international
Universitatea Spiru Haret

Presedintia O.S.C.E. IUNIE 1991 - IANUARIE 1992 GERMANIA

IANUARIE 1992 - DECEMBRIE 1992 REPUBLICA FEDERATIV CEH sI SLOVAC DECEMBRIE 1992 - DECEMBRIE 1993 SUEDIA DECEMBRIE 1993 - DECEMBRIE 1994 ITALIA DECEMBRIE 1994 - DECEMBRIE 1995 UNGARIA IANUARIE 1996 - DECEMBRIE 1996 ELVEIA IANUARIE 1997 - DECEMBRIE 1997 DANEMARCA IANUARIE 1998 - DECEMBRIE 1998 POLONIA IANUARIE 1999 - DECEMBRIE 1999 NORVEGIA IANUARIE 2000 - DECEMBRIE 2000 AUSTRIA IANUARIE 2001 - DECEMBRIE 2001 ROMNIA IANUARIE 2002 - DECEMBRIE 2002 PORTUGALIA IANUARIE 2003 - DECEMBRIE 2003 OLANDA IANUARIE 2004 - DECEMBRIE 2004 BULGARIA