UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

2 Constantin Stãtescu. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. p. Daghie ºi I. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. raportul juridic civil. patrimoniul. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. Dimpotriva. Sectiunea 1. 3 Pentru detalieri. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. a unor interferente evidente. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. Drepturile reale. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. E. Persoana juridicã. Partea ge- 5 . in consecinta. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. Bucureºti 1998 p. Naþional. 5. persoana fizica si cea juridica. Apostu. proprietatea. si aspectul social economic. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. 1970. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. Ed. definitia si obiectul dreptului civil. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. obligatiile civile. si principiile succesiunilor.Persoana fizicã. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. Notiunea.3 De aceea. P. Dreptul civil . ne vom multumi sa trasam liniile generale.2. Bucureºti. interferente ce nu exclud. pe langa aspectul juridic. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada.texte pornind de la izvoarele lor sociale. D. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. Elemente de drept public ºi privat. actul juridic civil. vezi V. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere.

obligatiile civile in general. Beleiu. la domiciliu. p. dreptul de proprietate individuala. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.a. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. Drept civil român.d. asa cum 5 neralã. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil .m. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. anume Codul civil si alte acte normative. Bucureºti. I. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. actul juridic civil. Academiei. Ed. drepturile reale principale. succesiunile s. cum ar fi: raportul juridic civil. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. vol. contractele civile speciale. p. 22-24 Gh. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. 25 6 . care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. la sediu.. prescriptia extinctiva. s. Spre exemplu.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. 1989. subiectele dreptului civil.a. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti.

Teoria generalã a statului ºi dreptului.D. Popa. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. 1963 . deoarece se stabileste intre oameni. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. op. p.D. Caracteristic raportului juridic . Boboº. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . Ed. CAPITOLUL II. Gh. Daghie ºi I. ). Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. Ed.P.U.. fie individual (ca persoane fizice). Ionaºcu. 32 ºi Tratat de drept civil.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. cit.. 1983. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. dreptul muncii si securitatii sociale. p. Teoria generalã a dreptului. 1993. E. dreptul financiar etc. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. cit. p.aceea de a fi un raport social . Drept civil. Apostu.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. 1967. Teoria generalã a statului ºi dreptului. fiind reglementata prin norma de drept civil. Ceterchi ºi M. Bucureºti. 207. Raportul juridic civil Definitie.sunt de pilda dreptul comercial. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7.. 35 Gh. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. p.1. 6 A se vedea I. p. N.P. p.adica o legatura intre oameni. dreptul familiei. adica persoanele fizice si persoanele juridice. Academiei. T.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. E.B. 155. Elemente de drept… p. (citat în continuare Tratat . 277. V. Bucureºti. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni. Partea generalã. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. Actami Bucureºti 1994. 61 8 Într-adevãr.. op. Luburici. Dar. Beleiu.

1. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. Asa cum am precizat de la bun inceput.. in calitate de persoane juridice. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care.2.2. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv. De regula. 8 . Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. fie grupate in anumite colective. cit. c) obiectul.1. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. adica stabilit intre oameni. cat si calitatea de subiect pasiv. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. in calitate de persoane fizice. privite fie in mod individual. 2. p. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. in postura de persoane juridice. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. op.

etc. Academiei. Yolanda Eminescu º. organele de conducere. Dacia. 13. modul de infiintare si modul de incetare. 159. 1984. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. Drept civil.2. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. Ed. Costin. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. Ionaºcu. p. drept real de folosinta. care sa exprime unitatea acestui colectiv. 1980. II. drept de administratie directa. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. 11 9 . cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. colective de drept în România. Bucureºti. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. Continutul raportului juridic civil Notiune. 2. Marile instituþii ale dreptului civil român. M. p. 39. Subiectele ii. op.a. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. p. Ed.. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui.1. cit. calitatea de subiect distinct de drept. Cluj Napoca. vol. De altfel. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta.acord cu interesele obstesti. dobandeste potrivit legii. b) un patrimoniu propriu.

dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. care este nedeterminat. iar subiectul pasiv. are dreptul de a poseda. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. subiectul activ. folosi si dispune de bun. in raportul de proprietate. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. Astfel. Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. in limitele legii. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. ce poate fi impusa. proprietarul. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. De asemenea. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). 10 . Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. nedeterminate. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat).corelative ale subiectului pasiv si invers. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi.

intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. de a face) sau o abstentiune (a 11 . chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. adica de a da. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. deci sa-si indeplineasca obligatia. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. e) in caz de opunere. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. prin forta coercitiva a statului. pretinsa de subiectul activ. de a face sau a nu face. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. in dreptul civil. conduita care poate fi impusa. dar numai in limitele legii. Obligatia civila. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. adica raportul juridic. in sens restrans. in caz de necesitate. adica de obligatie a debitorului. corelativa dreptului subiectiv. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. pentru a configura raportul juridic de obligatie. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile.

12 . op. Elemente de drept… p. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. Bucureºti. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. 1989.3. Daghie ºi I. a opiniilor formulate. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. De altfel. privitoare la actiunile lor.nu face). IV sect. cit p. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. 2. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. 87. V. In aceasta acceptiune. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. p. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. 7. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap.1. Pop în Tratat de drept civil. cit. a se vedea T. Beleiu.1. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. 14 Gh. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. Apostu op. 107. vol. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13.. 4. Partea generalã. I. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. Pentru expunerea mai recentã.

Bucureºti. cit. cat si ca element activ al patrimoniului. Traité pratique de droit civil francais. p. cu modificarile stabilite de legi”. p. intre bun si patrimoniu. Luþescu. Paris. 81-82. exista corelatia de tipul parte-intreg. specific. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. sau un drept de folosinta. 1959.in sens larg . p. Teoria generalã a drepturilor ii reale.207. 462 C.3. Paris. 471 C. Carbonier. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. doctrina si chiar legislatie15. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. Lecon de droit civil. 51. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. Dupa cum se poate observa. M. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. 57. E un inteles pe care il regasim. 209. 16 Art. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. 46216 si in art. Paris 1926. G. “ut singuli”. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. Rezulta. Mazeaud. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. sau numai servitute”.se refera nu numai la lucruri. …Tratat. sau un drept de proprietate. Ripert. intr-un prim inteles. p. J. p. vezi infra Cap. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. servituþile. op. si in art. III Secþ. Droit civil. de altfel. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. civ. O alta notiune. Montchrestien. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. 47117. civ. din cele de mai sus. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). El foloseste. Planiol et G. Ionaºcu. 1956. J. de pilda. 1947. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. cu alte cuvinte “bunul” . 13 . 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. in art. Ed.1..in practica. in al doilea inteles. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. este aceea de patrimoniu.

civ. civ. iar potrivit art. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . art. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . Dupa regimul circulatiei lor juridice. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. aºezate pe stâlpi. . V. Apost. 88-94. 1. . 5 alin. 18/1991. cit. Daghie ºi I. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã.. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. 2. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. sunt imobile prin natura lor”. 474 C. bunurile se impart in mobile si imobile. . p. servituþile. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”.mobile prin anticipatie22. neputand face obiectul unui asemenea act26. Elemente de drept… p. 468-479 din Codul civil. 464: “Morile devânt. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. Bunãoarã.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. civ. de comerþ sau de industrie. 464 ºi 465 alin. op. op. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie.: “Sunt mobile prin natura lor.mobile prin natura lor20. La randul lor.imobile prin destinatia lor23. sunt asemenea imobile”. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). 24 Potrivit art. 471 C. 473 C. prin natura lor. în doctrinã. astfel. dacã prin lege nu se prevede altfel”. cit. a acestei clarificãri se ie). Gh. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. 25 Acestea sunt enumerate în art.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. însã. sunt imobile. alin.imobile prin obiectul la care se aplica24. potrivit art. 1 din Codul civil. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã.mobile prin determinarea legii21. 45: “Terenurile 14 . gãseºte în Legea fondului funciar. 1 al art. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. dupa cum urmeaza19. acþiunile care tind a revendica un imobil”. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini.108 În definirea legalã conþ inutã de art.imobile prin destinatia lor25. 462. art. neculese încã. ie. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. . nr. potrivit art. ºi fructele 20 19 de pe arbori.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. Beleiu. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. sau de apã. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art.

distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. proprietate privatã. sub titlu de exemplu. Au o asemenea insusire. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. Au aceasta caracteristica. indiferent de titularul lor. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. 15 . 5. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. combustibilul sau banii. numarare. etc. 4. 135 din Constituþ ie. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. bunurile individual determinate sunt nefungibile. Sunt astfel de bunuri banii. masurare. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. sculpturile si in general bunurile individual determinate.3. iar cele determinate generic sunt fungibile. Individualizarea se face prin cantarire. Ca regula. in executarea unei obligatii. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. Prin excelenta. specifice. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). Este fungibil acel bun care. sunt ºi rãmân în circuitul civil. plata fiind perfect valabila. alimentele. poate fi inlocuit cu un altul. Sunt individual determinate acele bunuri care. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. tablourile de valoare. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

cit. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. din prietenie. de fond si generala. 363. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. Ionaºcu. 1010 Cod civil. 31/1954. in sensul producerii de efecte juridice. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. B. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Cat despre persoanele fizice. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. p. Ibidem. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste.Cod civil si art.A se vedea T. op. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. 36 35 20 . 1 din Decretul nr. 6 alin. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35.

UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate.sa existe. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. adica conduita partilor. in opinia majoritara. . conditie negativa impusa de caracterul constient. la care ne raliem si noi. evidentiem forma scrisa. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. liber al actului juridic civil.sa fie in circuitul civil.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. C. respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . care necesita o prezentare distincta si detaliata. dolul (viclenia)40. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. in principiu.sa fie determinat sau determinabil. Pentru a fi valabil. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. Tacerea. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. violenta41 si leziunea42. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. altfel nu l-ar fi încheiat. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). daca legea nu prevede expres aceasta. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. . 38 21 . intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic.

dupa cum urmeaza: . . u 22 .sa fie posibil.. . adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga.sa fie licit si moral. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act.cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. Scopul imediat . cauza formeaza vointa juridica. . D.obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. la randul ei). cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . 965.cauza proxima .numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). 964. 963. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat.in contractele sinalagmatice. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. 948 pct. 3.sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul. bunului. . Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. .in actele cu titlu gratuit.

c) sa fie licita si morala.numit si scopul actului juridic. Din cuprinsul art. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil.causa remota . Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. Prin forma actului juridic civil. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. 5 si 996 Cod civil. Scopul mediat ..in contractele aleatorii. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. este cauza imediata riscul. fie la calitatile persoanei. pentru a fi valabila. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. rezulta ca. Dupa cum se poate observa. modifica sau stinge un raport juridic civil concret. b) sa fie reala. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. 1295 Cod civil (care consacra 23 . scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. respectiv riscul pierderii.

necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. a efectelor acestui act. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. deoarece “idem est non esse et non probari”.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. iar pe de alta parte.forma voluntara ori conventionala.985 Cod civil). legea consacra expres exceptiile de la acest principiu.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. din categoria izvoarelor dreptului civil. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative. cit. Beleiu op. de principiu.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. . 146 24 . care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . 43 Gh. adica cea impusa de legea civila si . EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. nu cuprinde nici reglementarea. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. . E. ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: .forma legala. p. mai putem distinge intre: .

1 Cod civil . modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. in alti termeni: actul 25 . neque. efectul acestuia consta. in concluzie. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. fie in modificarea unui asemenea raport. Prin urmare. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. dupa caz in: nasterea. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . intr-o prima acceptiune. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. nu este un scop in sine. fie in stingerea lui. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. care este substanta actului juridic civil.principiul irevocabilitatii. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. Pornind de la prevederea art. aliis neque nocere. modificarea. irevocabilitate si relativitate. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. . Se poate observa prin urmare. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. ca efectele actului juridic civil. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. Principiul fortei obligatorii .principiul fortei obligatorii. care formeaza continutul raportului juridic civil.“pacta sunt servanda”. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. partii. sub acest al doilea aspect.principiul relativitatii. nu sunt intotdeauna aceleasi. Acest scop nu este altul decat nasterea. ilustrat de adagiul “res inter alios acta. Manifestarea de vointa. Privit sub acest aspect. prodesse potest”. determinant. 969 alin. . Deci.

ia prevãzutã de art. civ. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. 2 Cod civil. datoritã dispariþ unui element al sãu. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile. “prin consimtamantul lor mutual”. iar nu facultativ.civ.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. potrivit careia “contractul este legea partilor!”. 969 alin.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. sa convina la revocarea conventiei lor. Pentru actele bilaterale . ori a mandantului ori a mandatarului”. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. 3 C. precum: .situaþ ia. iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa. 1552 pct.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. acest principiu este consacrat expres in art. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. În mãsura în care s-ar aplica. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege.juridic civil este obligatoriu. din partea autorului sau. .situaþ prevãzutã de art. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. Partile pot totusi. 44 26 . ar constitui o atingere a principiului. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. in sens contrar. . cuvntului dat. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . a efectelor actului). convetii). 1439 C. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus).: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. 1).

Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte .prin mutuus consensus . el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. c) simulatia si d) reprezentarea. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. prin vointa partilor actului.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. 973 Cod civil potrivit caruia.res inter alios acta. 46 27 . deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”. b) promisiunea faptei altuia. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat .prin mutuus dissensus. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . aliis neque nocere. succesorii universali si cei cu titlu universal. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . Constituie exceptii de la principiul relativitatii. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului.civile. 969 alin.stipulantul convine cu cealalta parte . creditorii chirografari). “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. 1 Cod civil. neque prodesse potest.

deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. A. pentru incheierea sa valabila. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . respectiv implicite. 28 . 2. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. c) dupa modul de consacrare legislativa. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. nulitatea absolutã este denumitã. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. nici prin reprezentare47.2. “actul poate fi anulat”. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. obstesc. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). conditiile de validitate. a unei norme care ocroteste un interes general. ie 48 Sub aspect terminologic. Deci.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. prin ie. la incheierea actului juridic civil. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. uneori. acestor nulitati li se mai spune si textuale. 828 ºi 830). care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate.3. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. b) in functie de intinderea efectelor sale. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. la incheierea actului juridic. nici direct. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”.

fie in alte izvoare ale dreptului civil. C. la incheierea actului juridic civil. poate di anulat parþ desfiinþ ial. nulitatea partiala este regula. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). D. împrumut cu dobândã. prevazute fie in Codul civil. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. individual ori personal. 49 29 . a unei norme care ocroteste un interes particular. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. B. inã exemplu. intr-o dispozitie legala. iar altele menþ inute. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. deci. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). cât ºi de complexitatea conþ inutului. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. obiect. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. cauza. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. Dintre aceste doua feluri de nulitati. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. dar menþ inându-se restul efectelor actului). efecte unele pot fi desfiinþ ate.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. capacitate. e greu de anulat parþ pe când un ial.

Dintre aceste cauze.in acest caz actul fiind desfiintat. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative. Referindu-ne la efectele nulitatii. . se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. . decat acelea de forma. atât în doctrinã. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). .nerespectarea formei ceruta ad validitatem. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite.fraudarea legii.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. Efectele nulitatii sunt insa diferite. in general. iar altele nulitatea relativã.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. ii. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. .nevalabilitatea obiectului actului juridic. Astfel. . . unele atrag nulitatea absolutã. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. ºi relativã.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). dupa incheierea actului juridic.Ca frecventa practica. nu se mai poate pretinde sa fie executat. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. 50 30 . Pentru ia anumite cazuri. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii.

: partile actului juridic civil. Cu privire la prima categorie. nullum producit effectum”. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. aceasta regula. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . expresa sau tacita51. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. insa. primar.cauza ai partilor. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. resolvitur jus accipientis”. instanta din oficiu). in acest caz. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. se refera la situatia in care actul a fost executat. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. procurorul. avanzii . adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. 52 31 . dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. ulterioarã a cerinþ legale. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52.in sfarsit o a treia ipoteza. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. fie pe cale de exceptie. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. 3) anularea nu numai a actului initial. Pentru a opera.

c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. ie 54 32 . Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. in art. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. nulitatea relativa este prescriptibila. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. este Decretul nr. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. definita in acest mod. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. Capacitatea persoanelor. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. expres sau tacit. ci numai cu privire la regimul juridic. Sectiunea 2.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. in general. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . chiar si din oficiu.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. 9 fin Decretul nr.civ. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”.nulitatea absoluta este imprescriptibila. nulitatea relativa poate fi confirmata. .3.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. nu este valabil. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. 1 190 C. cauza ºi natura obligaþiei. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. . Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. decât atunci când cuprinde obiectul. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice.

Astfel. de drept administrativ etc. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. are capacitatea de exercitiu. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. intr-un raport de drept civil. prevede ca. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. 5 din Decretul nr.3. 33 . continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile.Capacitatea persoanei fizice. 1. Astfel. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. se precizeaza ce se intelege prin fiecare. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. De aici putem trage concluzia ca de regula. Art. Capacitatea persoanelor. 31/1954. Desigur. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. capacitatea de drept penal. alin. Capacitatea de exercitiu. putem avea capacitatea de drept civil. rasa. deoarece este stabilita de lege care. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul.. 2. de care apartine raportului juridic. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. Capacitatea de folosinta. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. religia. este o capacitate juridica.1. capacitatea de drept procesual etc. nationalitatea.

55 În acest sens. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. aliniat 2. 5. savarsind acte juridice”. prin incheierea unor acte juridice. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. insa. 7 din Decretul nr. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. 21 . care se vor studia insa la disciplinele de ramura.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. Prin interpretare. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr.. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. posibilitatea. op. Acesta era principiul stabilit de art. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. de principiu. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. Asa cum am mai spus. 6 alin. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. vezi C. p. cand ingradirea opereaza in anumite limite. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. Stãtescu Drept civil.225. 31/1954 in art.97 ºi 221 . Art. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. 34 . cit.

Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. Este vorba de incheierea casatoriei. 8 din Decretul nr. continut si obiect. fie in calitate de persoana juridica. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. recunoasterea filiatiunii. 2. art. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. etc. potrivit legii. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice.2. Dupa cum este bine stiut. capacitatea deplina de exercitiu. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. inceputul capacitatii de exercitiu. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. Stabilirea in concret 35 . 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. Pentru persoanele fizice.3.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca.

de lege lata sunt: . Atributele de identificare a persoanei fizice. Convenþ privind drepturile copilului. Convenþ privind drepturile copilului. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. Codul familiei. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. care formeazã sediul materiei. 31/1954 (art. prin cuvinte stabilite. p. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. 1 din Decretul nr. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. 62. cat si prenumele. Principalele acte normative. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. Decretul nr. domiciliul si starea civila56.pentru nume: Decretul nr. ia 57 Gh Beleiu. jurisprudenta. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . 31/1954 (art. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. ia . ia . 36 . prin nume se intelege doar numele de familie. atat legislatia. Decretul nr. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. 27. stabilirea. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg.pentru domicliu (ºi reºedinþã). pe cand stricto sensu. Codul familiei (art. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”.312. 31/1954 (art. Convenþ privind drepturile copilului. modificarea si schimbarea lui. 12). 40. NUMELE in legislatie nu este definit numele. 22-24) Codul familiei.pentru starea civilã: Decretul nr. 28. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. 13-15). Legea nr. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. in familie si societate. 64. 78). care consta in dreptul omului de a fi individualizat. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. 12 aliniat 2 din Decretul nr.a primului element. cat si in unul restrans. 12 alin. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. Cu toate acestea. A. in conditiile legii. 975/1968 cu privire la nume. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). Legea nr. cu aceasta semnificatie57. op. cit..

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

cit. 66 41 . p. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. prin locuinta sa statornica sau principala. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. cu sediul in strainatate. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. schimbarea. in spatiu. in orice alt caz. plata se facela domiciliul debitorului. vezi ºi Gh. il putem defini plecand de la prevederile art. b) parintele la care locuieste statornic.aceea a domiciliilor separate. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. dupa caz la: a) parintii sai. 3 din Legea nr. dupa caz. 332-330.minorul are domiciliul legal. d) tutore. Beleiu.aceea a domiciliului conjugal. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. care efectueaza investitii in Romania. comun fata de situatia de exceptie . imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. c) parintele care-l ocroteste. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: .. 13 din Decretul 31/1954. Potrivit art. . Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. unde este evidentiat si domiciliul titularului. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. op. plata. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. Daca locul nu este aratat. ºi dovada domiciliului. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori.

in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. Acceptand aceasta calificare. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. altul decat cel de drept comun. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. C.. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. in spatiu. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. 42 . Fiind deci rod al unei conventii. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. daca este cazul. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. in principiu. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. starea civila este un drept personal nepatrimonial. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. menit sa individualizeze persoana fizica. unicitate si obligativitate. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. a persoanei fizice.

special tiparite si completate. b) dacã este necesar. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. ca si duplicatele acestor certificate. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. generica. moartea (data. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. eliberate in conditiile legii68. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. loc). in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. chiar). certificat de deces.1996. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã.Asa cum nu se confunda partea cu intregul.11. data de art. 68 În sistemul Legii nr. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. adoptia casatoria. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. 262 din 11. ambele originale. 43 . cu privire la actele de stare civilã. 119/11. care este tocmai inregistrarea de stare civila. . Pentru dreptul administrativ.Actele de naºtere. în douã exemplare.11. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. Totodata. loc). hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. sexul. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. Mai deosebim fata de actele de stare civila. cu cernealã specialã de culoare neagrã. Pentru dreptul civil. cãsãtoria sau decesul unei persoane. al actului administrativ individual-. certificat de casatorie.1996 se face vorbire despre: . Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . act de casatorie. a inscrisului autentic. avand denumirile: act de nastere. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. ºi se completeazã manual. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. precum si: certificat de nastere.inscrisurile oficiale. act de deces. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. Fiind un drept personal nepatrimonial.

Persoana juridica 2. care sunt numai pentru uzul organelor de stat.. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. inaintea instantei judecatoresti. intelectuala. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. a actelor de stare civila. cit. 22 din Decretul nr. Gh. Asa cum am mai precizat mai sus. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. 164.1. in conditii derogatorii. in registrele de stare civila”. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. 31/1954.4. potrivit legii. potrivit art. Sectiunea 2.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. creata prin fictiunea legii. 44 . op. 24 din Decretul nr. Se poate observa ca. Notiuni generale. starea civila se va putea dovedi. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. p. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. in totalitate sau in parte. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. in esenta. Pe cale de exceptie.4. in vechea doctrina romaneasca. regula instituita de art. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. intr-o asemenea acceptiune. Beleiu. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. Cu toate acestea.

Cãrpenaru. asociatiuni si fundatiuni.365 sau M. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. precum si Legea nr. Legislativ. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. p. p. 45 . În acest sens.. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane.. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. 70 D. C. Deºi sunt subiecte colective de drept. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept.I Bucureºti. vol.drept sa creeze asemenea persoane. Bucureºti. 148. În acelaºi sens. Ed. 31/1954 privind persoanele juridice. 355. Beleiu. Stãtescu. 1996.cit. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. administrativ. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã.cit.343. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala. p. Dreptul comercial român. sediul materiei il constituie Decretul nr. 1906. Alexandresco.L. financiar. Este. p. p. Textul art. 71 Gh. spre exemplu.256. Abandonand aceasta teorie. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice. numite elemente constitutive. A. procesual etc.cit.. op. deci un grup de oameni care.L.II. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. vezi St. Costin op. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. D. op.

Legalitatea. 26 litera “e” din Decretul nr. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. Potrivit art. care pot comporta multiple particularitati. obstesc. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. specifice fiecaruia: A. cat si suficiente. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. exclusivitate.2. sunt in conditiile legii persoanei juridice.2. Elementele constitutive ale persoanei juridice.. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”. in acord cu interesul general.4. 31/1954. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. “orice organizatie (.. de la o persoana juridica la alta. legalitate. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. b) patrimoniul propriu. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. diversitate si cumulativitate. Din parcurgerea acestui text. c) un scop licit.

Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. denumirea si sediul principal. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. cit. modul de alegere si de revocare. componenta si functionarea organelor sale de conducere. Ca orice patrimoniu. p. B. pe langa obiectul de activitate. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. Mentionam sub titlu de exemplu: . Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. 1 din Legea nr. Astel art. De asemeni. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. din Decretul nr. art.conducere. 369. 26 litera e. 12 litera h. 31/1954. 7 lit. op. indiferent de izvorul lor. 15 din Legea nr. din Legea nr. delictual sau contractual. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. in vreme ce art. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau.. 54/1991 cu privire la sindicate. 72 M.art. durata mandatelor si atributiile lor. 47 . prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. Costin. 4 alin. PATRIMONIUL PROPRIU. e. din Legea nr. denumirea acestora. competentele. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta.

. 7 din Legea nr. din Decretul nr. Textul art. la constituirea si lichidarea patrimoniului. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”.art.D. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. Pentru a fi valabil. 4 alin.1 din Legea nr. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia.art. denumirea si sediul principal. 3 alin.. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. 26 litera e.. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. Zlãtescu Lecþii de drept civil. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. din care spicuim sub titlu de exemplu: . 48. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. Obiectul de activitate. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. p. C. Ed. iei 48 . Fundaþ României de Mâine. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. Bucureºti. 2 din Legea nr. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. 73 V. 1995.art. general. patrimoniul.

4. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. 26 din Decretul nr. persoane juridice mixte . in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. Asa fiind. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). infiintate potrivit Legii nr. persoane juridice romane. persoanele juridice pot fi: 1. 2. 12 lit.3. persoane juridice private sau particulare. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). 2.art. persoane juridice straine. executiva si judecatoreasca). persoane juridice cu sediul in Romania. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. 3. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. 31/1954 desi este inca in vigoare. b) Dupa nationalitatea lor. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. b din Legea nr. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. 2. cultele religioase. cum sunt societatile comerciale mixte. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate).. 49 . fundatiile si academiile.Clasificarea persoanelor juridice Textul art.4.

persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. op. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. 2. cit.4. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. d) Dupa natura scopului lor.D. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. p. enumerarea modurilor de infiintare. persoane juridice cu sediul in strainatate. al organizarii si reorganizarii. Cunoscand si continutul acestui text. op. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. 49. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. persoanele juridice pot fi: 1. potrivit textului mentionat. p. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2. 28 din Decretul nr. Asadat. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. a persoanelor juridice facuta de art. Gh.. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie.2. Zlãtescu. V. 345. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74.cit. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial.4. 50 . e) Dupa corelatia dintre ele. Beleiu.

31/1954. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. etc. vizeaza si alte categorii de persoane juridice. prin Legea nr. . 68/1991.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. 92/1992. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. rolul principal a fost rezervat statului. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. Acelasi domeniu de aplicare.presupune fie un singur act juridic. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. .Organele puterii legislative. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: .Organele puterii executive. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. Chiar si dupa anul 1990. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. 37/1990. caruia ii recunoaste efectul creator. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. 69/1992. 51 .

d din Decretul nr. 27/1996 a partidelor politice). in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. 19 din Legea nr. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. artisti sau compozitori. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. 28 lit. actul recunoasterii infiintarii. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei.G. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. 52 . 31 din Decretul nr. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. 435 ia atã din 1990. uniunile de scriitori. Astfel. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. nr. 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. 35/1991). c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art.

fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. Dimpotriva. 21/1924. Lupan ºi D. Textul art. actul de infiintare sau statut. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. 1993. 9 din Legea nr. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. Drept civil. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. 53 . Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. Bucureºti. Popescu. Lumina Lex. Ed. p. 20 . mai bogat sau mai sarac. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. Persoana fizicã. A. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil.2.67. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. stabilit prin lege.5. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice.A. avand continut identic pentru toate subiectele de drept.4.

care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. 3. contracte). pronuntandu-se printr-o hotarare motivata.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii... judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Beleiu. Pentru o definiþ mai amplã. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. p. ramasa definitiva. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. dupa caz. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. 384 ie 54 . sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. 21/1924. incuviintate de catre instanta competenta. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. Mentionam ca de regula. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. cit. 31/1954. op. sunt actele persoanei juridice insasi. cit. p. Pentru incuviintarea inregistrarii. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. Costin op. 35 si 36 din Decretul nr. 425. 4 din aceasta lege. Gh. inceputul capacitatii de folosinta. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. 77 M. 2. Sediul mteriei il constituie art. Potrivit art. atat faptele licite. B. moment care marcheaza in principiu. a caror infiintare este reglementata de Legea nr.

36 din Decretul nr. cat si fata de terti. divizare sau dizolvare”.Drept comercial. Atlas Lex. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. St. p. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art.a se vedea O. Lumina Lex. 2.tratatã pe larg la disciplina. daca nu s-a prevazut altfel prin lege.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). Bucureºti. 78 55 . Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. prin asemnanare.divizarea totala. D. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. . Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . Pentru reorganizarea persoanelor juridice. Cãrpenaru. pentru faptele ilicite. Potrivit art. 1996. regulilor mandatului. 106-215. ne rezumam doar la mentionarea lor. Bucureºti. 1991. Ed. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor.dizolvarea.19. Cãpãþânã Societãþile comerciale. actul de infiintare sau statut”. 40 din Decretul nr. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. 31/1954. .4. 16 .6.4. Ed. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. p. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline.

Doctrinar. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. 53 din Legea nr. 45 din Decretul nr. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. actul de infiintare sau statut. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. Prin deciziunea asociatiunii. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 41 din Decretul nr.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. De plin drept80. 56 . “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. 31/1954 in art. 31/1954). in afara de aceste cauze. Art. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. Art. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. 45.

C. c) hotararea adunarii generale. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. B. d) falimentul. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. Cãrpenaru op. cu excepþ celor de la iile ia lit. 64/1995. 31/1954. p. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. 57 . Dispoziþ pct. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. c) la terminarea activitatii. 169 din Legea nr. 45 din Decretul nr. 410. 79 80 Gh.. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. Beleiu. e) prin hotararea asociatiilor. care se aplica datoriilor lor comerciale81. Legea nr. Art. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. Prin judecata. D.3. acelor comercianti. 2 al art. 22-54. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. op. 4. p. cit. daca asociatii nu decid completarea lui. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. cit. 53 sunt reluate aproape identic de art. Prin deciziunea puterii executive..

c) obiectul raportului juridic civil. 61-63.. Costin. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. D. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. cit. b) continutul. 135. Cãrpenaru. cit.1.1. 83 58 . Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. Asa cum s-a studiat deja. 84 În acest sens vezi St. op. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. p. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3. M. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv.. cit. Elementele structurale are raportului juridic civil. el are un caracter dublu volitional.. Altfel spus. exprimat frecvent in bani. op. 70. sunt trei si anume: a) subiectele. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. p. Patrimoniul 3. op. p.1.

cat si in alte texte.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. legislativ nu avem nici o definitie. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. 31/1954: art. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. ca apartinand unui anume subiect. e. 26 lit. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. De exemplu. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. 784 si 1743 Cod civil. poate fi un drept real sau un drept de creanta. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. fiecare drept subiectiv este privit separat. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. in vreme ce art. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. 59 . Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. 41 arata ca. in aceasta abordare. in cuprinsul lor articolele 781.

1.2. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. sunt distincte de universalitate. b) drepturile si obligatiile. 4 alin. obiectul sau de activitate. cat si pe cele juridice. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. Stãtescu ºi C. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”.De asemenea. patrimoniul. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. Drept civil. Teoria generalã a drepturilor reale. 5. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. fiecare in parte. 3. 3) Patrimoniul este unic. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. existenta patrimoniului. Bârsan. Caracterele juridice ale patrimoniului. 2) Orice persoana are un patrimoniu. art.4. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). denumirea si sediul principal”. in ceea ce priveste persoana juridica. I Apostu. Universitatea Bucureºti 1980. 60 . dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. p. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. Evrika Brãila 1998 p. 1 din Legea nr. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat.

O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. dobandite in timpul casatoriei. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. Drept succesoral. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. 704 din Codul civil.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. Altfel spus.bunuri comune. Universitatea Al. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. 7.3. mijloace circulante sau obiecte de inventar. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. Potrivit art. Iaºi. 30-36 din Codul familiei: . 3. deci si cea de patrimoniu. Le urmarim in continuare detaliat.1. I. Cuza. 61 . C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. . deci sa aiba o anumita functie. 1974. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. p. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. Astfel.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii.

Academiei. 1981. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. 975 din Codul civil. p.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului.A.). Neavand asadar o garantie reala. 88 În mod excepþ ional. deci devin prezente. Tratat de drept civil . Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. Bârsan. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. Bucureºti. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. Ed. iile 62 . in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C.. în condiþ art. Ele pot fi instrainate fara ca. Stãtescu ºi C. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj.. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. 337 ºi urmãtoarele.

notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. care va urma aceeasi soarta juridica. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. B. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. Subrogatia inseamna inlocuire. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. in cazul persoanelor juridice. iar creditorii personali doar bunurile personale. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. in acest fel. Astfel. in ceea ce priveste persoanele fizice. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. creditorii chirografi. Astfel. aplicabila celui dintai. daca un lucru este vandut. 63 . ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. deci subrogatia reala se produce automat. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. deoarece ei. 64/1995.

Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. 64 . partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. prin subrogatie reala cu titlu universal. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. ci numai daca este expres prevazuta de lege. C. astfel incat. creditorul va putea sa urmareasca. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. Spre exemplu. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. art. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. atunci cand creanta va deveni exigibila. Pe langa functiile mai sus mentionate.

Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. cat si a subiectului pasiv. sa dea. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. 65 . Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei.1. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. dreptul real este opozabil tuturor . b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. 3.4. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. Dreptul de creanta. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. in mod direct si nemijlocit. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. sa faca sau sa nu faca ceva. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. de cantitate.“erga omnes”. Ca drept relativ. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. Altfel spus. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane.

a face .1. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva .2. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. 481. insa in limitele determinate de lege”. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale. Sectiunea 3. independenta de existenta altor drepturi. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. Notiuni generale. care au o existenta de sine statatoare. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. Dreptul de proprietate 3. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. este util a cita si dispozitiile art. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta.Dimpotriva. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. 66 .2.cat si negativa . b) drepturi reale accesorii. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat.a nu face ceva. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. in cazul dreptului de creanta. Definitie Potrivit art.

cu modificarile stabilite de lege”.Definitia formulata de textul art. deci nici dupa moartea lui. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. cat si de a-i culege fructele. 3. 67 . deoarece sintagma “a se bucura”. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului. superficia etc. cu toate atributele recunoscute. ..2.2. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. servitutea. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. in afara de art. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica.. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. dreptului sau (posesia.).

dispozitia. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. si anume caracterul individual si cel total. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. cum este in cazul coproprietatii. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. folosinta. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. deoarece ele vor fi studiate separat.Prin urmare. “dreptul de proprietate. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. 68 . Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. pe care ne rezumam a le mentiona. proprietatea continua sa existe ca drept. Rosetti-Balanescu. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). in exercitiul actiunii in revendicare insa. Boicoianu). dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. se perpetueaza transmitandu-se”. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu.

jus fruendi si jus abutendi. Florin Sion. intrun mod natural sau artificial”. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. civile si industriale. de a intrebuinta un lucru etc. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. Posesia presupune spre exemplu. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). 482 Cod civil. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. de a folosi masina. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi.2. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. Altfel spus. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun.3. 69 . dreptul de a locui casa. industriale. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale.3. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. Potrivit art. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. in interesul sau. “a uza de lucru in sine. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). civile si sporul animalelor. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul.

sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii.2. in materia Legii nr. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate.). a instraina. 3. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel.chirii. a distruge. Industriale (presupun interventia omului). cum sunt titllurile de credit. fiecare coproprietar poate percepe. dobanzi etc. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. in cazul coproprietatii. totusi acesta poate purta si asupra unui drept.2. 70 . a desfiinta. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. 3.4. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. 18/1991 potrivit art. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. Spre deosebire de fructe. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. Astfel. 46 alin. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. 2.

“sub 71 . Temeiul acestor ingradiri. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. permite proprietarului sa faca. A. Existenta bunului. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. in spiritul acestui text. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. Articolul 491 din Codul civil. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. Regimul juridic al imobilelor. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. indiferent de adancimea sa. ori radacinile intinse pe terenul sau. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. Ca mai dificila. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. potrivit carora. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe.

caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. . . REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. indiferent de titular. terenurile au fost scoase din circuitul civil. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. altfel decat prin mostenirea legala. Hotararea Guvernului nr. 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. 72 . Totodata. plantatiilor sau constructiilor.articolul 30 din Legea nr.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. Mai mult. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. Practic. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului.fata pamantului. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. circulatia si instrainarea terenurilor: . 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. decat atat. Astfel. B.dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. si cele care sunt declarate de interes public national.

61/7 februarie 1990. in ceea ce priveste casele de odihna. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. terenurile de orice fel. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. din Legea nr. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. 73 . Articolul 5 din Legea nr. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. Decretul Lege nr. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. constituie fondul funciar al Romaniei.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. in conditiile Decretului Legea 61/1990. Articolul 60 alineatul 1 litera a. C. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. Potrivit acestei legi. Legea 85/22 iulie 1991. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile.

cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. la terenurile aflate permanent sub ape. Potrivit articolului 5 din Legea nr. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. fiind deci scoase din circuitul civil. se refera printre altele. citat mai sus. marea teritoriala. 50/1991. Doar in acest caz. adica albiile minore ale cursurilor de ape. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. 18/1991. apele maritime interioare. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural.Edificarea unei constructii. in momentul in care a 74 . in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. riveranii nu au nici un drept. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. 17/7 august 1990. in cazul apelor pluviale. D. Articolul 2 din Legea nr. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. Asupra apelor din domeniul public.

Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. Apele de izvor. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. apartinand proprietarului fondului. 75 . deoarece acesta face parte din fond. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. prescriptie etc. pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius).caz prevazut de articolul 581 Cod civil.). Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. altele decat cele din domeniul public. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. Apele curgatoare. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. Cu alte cuvinte.

41.2. Potrivit art. Totodata acestia pot extrage pietris. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. fie domeniul public. Legea 18/1991. Referindu-se la proprietatea statului. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. fie celui privat. fie domeniului public. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. Codul civil precizeaza in art. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. Din textele mai sus citate. Singura interdictie. fie celui privat. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. 135 alineat 2. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. 76 .5. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. fara insa a abate cu totul cursul apei. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. la iesirea din proprietatea sa. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. Constitutie. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. 3. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. Formele dreptului de proprietate. alineat 1. Art. Proprietatea privata. Potrivit articolului 582 Cod civil. o poate folosi.

astfel incat. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor.Cu toate acestea. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. in acest sens. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. De asemenea. juridice. in limitele legii. A. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. in mod exclusiv si perpetuu. in mod exceptional. potrivit regulilor de drept comun. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. deoarece statul este intotdeauna solvabil. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. art. asupra unui bun. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. 77 . Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. prezente si viitoare”.

78 . Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. B. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. unitatile administrativ teritoriale.S. in calitate de persoane juridice de drept public.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. teren arabil. Potrivit Legii 69/1991 (art. 36 din Legea 18/1991. C. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. O situatie speciala o au in prezent fostele I. in calitate de persoane juridice de drept civil. actiuni etc. pot fi persoanele fizice. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. 4). comunele. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice.A. care au dobandit actiuni in temeiul art. orasele si judetele sunt persoane juridice. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. persoanele juridice. orasele. le pot instraina sub orice forma. 16 din Legea nr. municipiile si judetele. 15/1990. Sub aspectul obiectului. statul. Dimpotriva. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. comunele. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. potrivit art.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. au in proprietate bunuri din domeniul privat. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor.

Legea 31/1991. Legea 69/1991. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. p. “Grafix”. Acestea sunt autonome fata de stat. 79 . p. 1993. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale.Sub titlu de exemplu . Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România.Safta Romano. Beleiu. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. distinct de cel al asociatilor. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. Aceasta proprietate. Ed. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. afectat realizarii unui scop social licit89. apartin statului. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. numita si dominiala90. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. op.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. Pentru definirea proprietãþ dominiale. cit. in afara acestor categorii de persoane juridice. vezi E. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc.. Iaºi. Art. Statul si unitatile administrative. cum este cazul fundatiilor. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. 343. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. 93. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata.

carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”.2. Art. Bunurile din aceasta categorie. Articolele 476. exceptand bunurile apartinanr domeniul public. nu sunt limitativ prevazute de lege. in principiu. Art. Art. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale.Art.6. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. inchiriate sau date in locatie de gestiune. 80 . 475 alin. Legislativ. pot fi concesionate. Art. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. Codul civil si o serie de legi speciale. 3. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. Constitutia in art. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. 477. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. prin licitatie publica.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. 6 din Legea nr.

5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. Din text. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. Caracterul insesizabil. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. Deosebit fata de cele proprietate privata. Caracterul imprescriptibil. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. atat datoriile sale. din Legea 69/1991. imprescriptibile si insesizabile”. in acelasi sens. 135 alin. art. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. prevederea constitutionala permite ca. art. închiriate sau date în locaþ de gestiune. concesionare sau inchiriate. intrucat statul este intotdeauna solvabil. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. pot fi concesionate. prin licitaþ publicã. Desi sunt inalienabile.A. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. Caracterul inalienabil. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. 2. ie ie 81 . sunt scoase in afara de comert”. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. 3. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1.

domeniul public poate fi de interes national. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Ed. din Constitutie. Zigotto Galaþi 1994. teatre. Potrivit criteriului importantei sociale. marea tetirotiala. 136. caile de comunicatii. Ed. biblioteci). Nistor ºi I. vezi precizãri în V. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. ALL. B. cand proprietatea apartine comunelor. Apostu. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. Articolul 135 alineat 4. bogatiile de orice natura ale subsolului. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. p. În sensul acestora. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. Drept public ºi privat. 54. I. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. De asemenea. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. piete. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. resursele stabilite de lege. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. p. 113/06. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. Drept financiar public. plajele.03. in aceeasi masura. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. Bucureºti 1994. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana.199293. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. muzee. 93 82 . Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. sau de interes local.financiare speciale. spatiul aerian. municipiilor sau judetelor. Gliga. oraselor.

doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. Exista asadar. Modalitatile dreptului de proprietate A.2. B. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. 83 . Ce este conditia.7. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate.3.

Revenind la proprietatea rezolubila. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. in exemplu dat). Practic pana in momentul implinirii conditiei. p. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. 94 Gh. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. Potrivit articolului 835 Cod civil. cit. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau.. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. dreptul se desfiinteaza retroactiv. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. proprietatea. Dimpotriva. 154.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. dreptul de proprietate se va revoca. Beleiu op. 84 . Urmatoarea clauza constituie de exemplu. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. in ceea ce-l priveste pe acesta. daca donatorului i se va naste un copil. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. daca nu. 1371 Cod civil).

C. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). viciu de consimtamant. 2. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. 3. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. dreptul la actiune al titularului se precrie. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. in aceasta situati. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. D. 85 . Ca efect. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. sunt posibile 3 ipoteze: 1. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol.

fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. 86 . 180. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. 96 C. cit. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. Stãtescu ºi C. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. abstracte din dreptul de proprietate. 1. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. nu insa si bunul in materialitatea sa. 3/5 etc.cate o fractiune ideala din drept..) sau printr-un procent (25%. Astfel spus. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. De exemplu. op. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. Dreptul este fractionat. Bârsan. p.

ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. La randul sau. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. nefiind posibila imparteala. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. 728 si urmatoarele. Din punctul de vedere al duratei. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita.

fara a fi necesar acordului celorlalti. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. . rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. intrucat opereaza doar o subrogatie personala.Actele materiale care privesc folosinta bunului. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: .Din primul principiu enuntat. cunoscuta sub denumirea de partaj. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept.in matria actelor juridice. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. in caz contrar. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. acesta va fi desfiintat. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . tot retroactiv. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. Din cel de al doilea principiu. cu privire la intregul bun. Daca totusi a fost facut un asemenea act. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. Cat priveste fructele. sunt permise copartasilor.

a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. copartasilor. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. donatie etc. cumparare. Coproprietatea este fortata. acesta va fi vandut la licitatie. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. II) Proprietatea comuna pe cote parti. prin succesiune. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. 728 Cod civil. ea poate avea un caracter perpetuu. 89 . Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. tablouri si fotografii de familie). incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. deci fortat. manuscrise.copartasi. in mod exceptional. in fine. in caz contrar.

atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. nu se pot folosit decat in comun.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. drumurile. situatia juridica nu mai este coproprietatea. fantanile sau izvoarele. precum si asupra tuturor dotarilor care. in acelasi timp. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. Articolul 10 din Legea 85/1992. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. ci servitutea. Dimpotriva. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. iar valoarea cotei se include in pret. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. 90 . daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. prin natura lor. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. potecile.

4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. potrivit art. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. 604. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. daca zidul este inclinat. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. Dimpotriva. c) Gardul comun Potrivit art. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. a) Zidul despartitor este. 590 Cod civil. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. Printre semnele de necomunitate. articolele 603. 91 . potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat.

Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. caracterele si regimul juridic al devalmasiei.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. aceasta apartinandu-le tuturor. numita si “devalmasie matrimoniala”. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. Cu toate acestea. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. 2. Notiunea. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. p. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. Cu toate acestea. exercitand singur aceste drepturi. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. ele se realizeaza de soti de comun acord. Cu privire la administrarea. 1992. Bucureºti. 92 . Caracteristic proprietatii devalmase. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. 38. impreuna si nefractionat. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot.

p. incetarea devalmasiei. Bucureºti 1977 p. 93 . P. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. imparteala judecatoreasca. in ambele situatii.133. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. Didacticã ºi pedagogicã. dupa evaluarea si lotizarea lor. in fine. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. Tratat de dreptul familiei.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. ALL Bucureºti 1995. in ambele cazuri. 3. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. in aceasta faza procesuala. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. 2. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. Ed. I. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. Filipescu . Modalitatea de incetare o constituie imparteala. spre deosebire de proprietatea devalmasa. in consecinta. 245. numita si partaj.

intrucat nu cunosc intindera dreptului lor.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept.1. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. in aceeasi masura insa. Sectiunea 3. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. Pentru acest din urma 94 . drept proprietar. legea apara si posesia. succesiunea. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict.3. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. legea. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. una sau alta. de noi insine sau de altul in numele nostru”. Posesia 3..3. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. uzucapiunea etc. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. ea neputand lua nastere decat intre soti. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie.

nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. uzufructuari. adica in calitate de locatari. Potrivit art. in aceeasi masura. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. ori ca titular al unui alt drept real. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. in concluzie. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. depozitari. Plastic. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . b) Elementul psihologic sau intentional. sub nume precar. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material.ca stare de fapt . in puterea destinatiei legale a aceluia”.motiv. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. Tot un detentor precar este si depozitarul. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. simpla posesie . 1853 Cod civil. El nu are nici un drept asupra bunului. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. prin simpla ingaduinta a proprietarului. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. Locatarul unui imobil de exemplu. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. 95 . concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. sau asupra unui lucru comun.

Dovada posesiei. sau l-a incredintat altuia in depozit). b) Elementul intentional. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. Proba elementului intentional este facilitata de lege. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. Pentru a fi dobandita posesia. 2. dovada si pierderea posesiei 1. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). in ceea ce priveste elementul intentional. in primul rand. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului.2. dar si de un reprezentant al sau. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. prin instituirea a doua prezumtii legale. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. Altfel spus. sub nume de proprietar. “animo alieno”. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. Fiind o stare de fapt. prin natura sa psihica. este posesorul acelui lucru. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . intrucat are un caracter obiectiv. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. respectiv “corpus” si “animus”. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. aparent si deci perceptibil.3. pentru ca a dovedi posesia. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana.3. neputand fi exercitat prin altcineva. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. pana la proba contrarie. Dobandirea.

in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. datw nu este proba contrarie”. efectul fiind insa acelai. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. cum este cazul constitutului posesor99. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. intr-o prima ipoteza. 99 Este constitut posesor. 1847 din Codul civil. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. sau chiar numai a unuia. 3. 3) Pierderea posesiei.inceput a poseda pentru altul. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut.3. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. Disparitia lor. o data cu incetarea elementului ei material. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. intr-o a doua ipoteza. Posesia nu poate exista.3. chiar daca stapanirea materiala continua. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. Pe cand textul art. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. Calitatile si viciile posesiei 1. are ca efect pierderea posesiei. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. pot fi rasturnate prin proba contrarie. 97 . dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar.

in vreme ce art. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. care nu duc la pierderea materiala a bunului. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. insa se refera in articolul 1852 la 98 . Legea nu defineste publicitatea posesiei. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. care duce la desfiintarea posesiei. d) Poesia sa fie publica. atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. in cazul actelor de simpla amenintare. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. “se cere o posesiune continua”. adica cu intermitente anormale”. Continuitatea posesiei este prezumata. asemenea proprietatii in vazul tuturor. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat.

Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. c.clandestinitate ca viciu al posesiei. clandestinitatea. Intentia legiuitorului. violenta. precaritatea. echivocitatea. sunt viciile posesiei. locatar sau depozitar. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. a. discontinuitatea. asa cum procedeaza un detentor precar. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. 2. b. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. 99 . d. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. e. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul.

se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. c. redevenind publica. 2. are valoarea unui titlu de proprietate. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. posesia redevine utila. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). intrucat odata incetata clandestinitatea. 2. cat si a bunurilor miscatoare. este un viciu relativ putand fi invocat. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). 100 . deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. asa cum prevede art. 1852 Cod civil. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil.Ca viciu al posesiei. Clandestinitatea. este un viciu temporar. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. in sensul ca o data incetata violenta. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. este un viciu temporar. b. este viciu relativ. potrivit carora simpla posesie de buna credinta. 3. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic.

O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. op. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu.. C. “animus” si “corpus”. Precaritatea Cu privire la precaritate. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim.. adica in calitate de locatar. 242. este echivoca. I. vol. deci de elementul intentional al posesiei. Vezi supra referitor la elementele posesiei. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. depozitar. p.d. p. op. e. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. uzufructuar etc. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. cit.. cit. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. cit. in cazurile special prevazute de lege. ea constituie insasi lipsa posesiei102. p. in puterea destinatiei legale a aceluia. 396. Safta Romano. precaritatea este mai mult decat un viciu. Bârsan. 101 . precaritatea se poate transforma in posesie. Mai mult decat atat. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. 174. dar si in practica judiciara. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. sau asupra unui lucru comun. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. prin intervertire. op. in acest sens. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. Stãtescu ºi C.

posesia este protejata prin actiunile posesorii. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. sub nume de proprietar. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). 3. 4.3. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine.4. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. posesia prelungita duce. 1854 Cod civil). in materia bunurilor miscatoare. la dobandirea dreptului de proprietar. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. 2. 3. consta in aceea ca fiind parat. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. A. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. 1864 Cod civil. intrucat de cele mai multe ori. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. prin uzucapiune. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice.

Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. ale carui fructe le culege. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general.proprietate. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. 103 . B. nefiind posibila proba contrarie. constand in convingerea posesorului ca lucrul. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. lipsit de orice viciu. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil.

Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. Pentru exercitarea ei. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. a. Caracterisitic actiunii posesorii. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. posesorul dobandeste doar fructele. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. Actiunea in complangere. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. In al doilea rand. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. C. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. b. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului.

in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu.in complangre. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. posesiunea reclamantului sa fie utila. adica neviciata. 105 . Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . daca tulburarea s-a produs prin violenta.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE. intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. 2. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar.sunt actiuni reale. D. cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. b. Ca si actiunea in complangere. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. 3.1. . Violenta neavand nici o justificare in drept.

nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. caci oricat ar dura ele in timp. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. 105 C.1. Bârsan. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã. civ. In articolul 645 din C. in vreme ce art. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. Sectiunea 3.. op. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. 1847 din C. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. cit.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. Stãtescu ºi C. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani.4. in doctrina. civ. 3. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. p. 106 . 199.4. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. Apararea dreptului de proprietate. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea.

Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. adica proprietatea.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului. . b. uzufructuar etc. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. mijloacele juridice specifice. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. actiunile confesorii. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. Actiunea in revendicare.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. Sunt actiuni posesorii.). mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. 3.4. Art. actiunile in granituire etc. 1910 se 107 . Sunt actuni petitorii.a. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. din fapte ilicite sau cvasicontracte.2. cele posesorii protejeaza doar posesia. care este un drept real se numesc actiuni reale. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. ori din imbogatirea fara just temei. cum ar fi actiunile in revendicare. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. dintre care mai importante sunt doua: . ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. in vreme ce art.

Radu. 105 ie . 1994. Ed.L. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau.cit.op. Ed. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. ii. cit. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate.4. A. Drept procesual civil. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. de catre vanzator.p. p. 117. Rãdescu. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. 108 . M. iar art. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. 340.. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului.3.256. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. Boroi ºi D. Costin. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. in stiinta dreptului. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. Bucureºti. p.G. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat..L. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975. op. Negru ºi D. nepierzandu-se prin neuz. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. in practica. p. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv.refera la revendicarea mobilelor.130. Safta Romano. 3.

cit. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. p. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. Ed. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. sotul reclamant. 109 110 Pentru opinia contrarã. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. a se vedea E. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. P. p. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. in fine.. Actami Bucureºti 1994. op. 154. Safta Romano. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. Raspunsul a fost pozitiv. 109 . Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. care ii profita si celuilalt sot109. 224/24 noiembrie 1972. consecinta pierderii bunului. s-ar rasfrange indirect asupra lui. 148. vizeaza marirea patrimoniului comun. Teoria generalã a obligaþiilor. 84. p.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. Filipescu. Decizia civilã nr. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. 561 din Codul de procedura civila. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. vezi I.

Daca teoretic lucrurile par simple. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. dispozitiunea art.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat.m. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica.d. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. sau al transferului proprietatii. De altfel dispozitia art.a. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare. in practica ele sunt mult mai complicate. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. A. 110 . Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate.

atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. Acestei situatii transante. . potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. Daca paratul invoca un asemenea titlu. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. . actiunea ar trebui respinsa. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. utila sau de buna credinta. instantele au in vedere urmatoarele criterii: .Potrivit aceluiasi principiu. 111 .verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. quam ipse habet”. Asa fiind. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. 1864 Cod civil.titlul sa emane de la un tert. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. Pentru a stabili care este titlul preferabil. daca ambele au fost transcrise.

Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. 1909 alineatul 1 Cod civil. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor.B. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. deci numai bunurile mobile corporale. in cazul bunurilor mobile corporale. Fata de aceasta dispozitiune a legi. a caror valoare este incorporata in titlu. Regula prevazuta de art. 112 . deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. in curs de trei ani. 1909 alineat 1 Cod civil. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. de la cel la care il gaseste. Regula prevazuta de art. susceptibile de detentiune materiala. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile.

in aceasta ipoteza. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. intr-o asemenea ipoteza. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. De la regula prevazuta de art. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. a. 113 . 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. proprietarul revendicant. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. Chestiunea implica un real interes practic. sau la o vindere publica. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. La randul sau. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. ci un termen fix. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim.

1909 alin. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau.b. Sectiunea 4.1. In aceasta categorie intra. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. Asa fiind. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. 615. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. adica de 30 de ani. 1890 din Codul civil. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. Academiei. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. 1 din Codul civil. CAPITOLUL IV. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. O asemenea actiune este perfect admisibila. 1909 alineatul 2 Cod civil. sarcina sau indatorire. juridice sau nejuridice. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. etice sau religioase. in lipsa unui termen prevazut de lege. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. obligatia de politete si respect intre oameni. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. 114 . . Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. Bucureºti 1984 p. spre exemplu. si obligatiile impuse de normele morale.

prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. Tratat de Drept civil. Bucureºti 1994 p. Bucureºti 1993 p. 2. Bucureºti . 8. N. In sens larg. Popa. All. Academiei. C. Pentru alte . in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. vezi I. Bârsan. Introducere în teoria generalã a dreptului.38 114 I. din punctul de vedere al creditorului. 5 112 115 .obligatii nu are insa un caracter juridic. In sens restrans. Teoria generalã a dreptului. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. P. Drept civil. 1981 pag. Craiovan. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. 3. ca element dinamic al raportului juridic. definiþii. raportul obligational apare ca un drept de creanta. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. „stricto senso“. cat si datoria corelativa a debitorului. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. „lato senso“.112 Dimpotriva. a face sau a nu face un anumit lucru. ne referim la o obligatie veritabila. Ceterchi ºi I. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. Obligatia acestuia poate consta in a da. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. ca institutie de drept113. Actami. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. Filipescu. Bucureºti 1994 pag. Ed. In drept. Ed. Actami. Asadar. Stãtescu ºi C.

Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC.Subiecte ale raportului juridic obligational. de exemplu. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. continutul si obiectul115. numit debitor. in caz de neexecutare de buna voie. pe de o parte si. sa faca ori sa nu faca ceva.1 Partea generalã. Ed. sa dea. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. ca subiect pasiv. Tratat de drept civil. numit creditor. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. Academiei. In tratarea notiunii de obligatie. ca subiect activ. 115 Cu privire la raportul juridic civil. Ca oricarui alt raport juridic civil. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. Bucureºti 1961 p.. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. pot fi atat persoanele fizice. Tr. deci la raporturile obligationale civile. ce au menirea de a dovedi un imprumut.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. vol. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. raportul juridic obligational. cat si pe cea de debitor. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Ionaºcu. 1. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. de a-i cere debitorului.206 116 .155 . Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta.

numarare. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. Drept civil. E. donator-donatar. cumparatorul are. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. La randul sau. cantarire etc. Persoana fizicã. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. caci potrivit art. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. mandant-mandatar. c) in regimul de carte funciara. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”.etc. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. 116 In acest sens. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. Bucuresti 1993 p. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator.Continutul raportului juridic obligational il constituie. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului...18 117 . Lumina Lex.. 2. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. 3. 5 . in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. . pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). Ed. comodant-comodatar. a nu face ceva la care.Obligatia de a da. b) in cazul bunurilor generice. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). Lupan ºi D. Popescu. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. a face) sau intr-o abtinere.

de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate.dupa opozabilitatea obligatiei. in cazul contractului de vanzare-cumparare. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da.1. . 4.dupa izvorul obligatiei.dupa sanctiunea obligatiei. D. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face..Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A.Obligatia de a nu face. 118 . Astfel. C. care. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate.1. B. obligatia de a da. Prin aceasta. Ea este o obligatie negativa. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. deci de a transmite proprietatea. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie.dupa obiectul obligatiei. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. fara a se exclude unele pe altele.

. Sub titlu de exemplu. Dupa obiectul lor. Oscar Print. Bucureºti 1995 p. Bucureºti 1997 p. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice.E. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. 119 . In functie de sanctiune. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite.8. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. C. a face) si obligatii negative (a nu face). ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. Ed. B. Dupa un al doilea subcriteriu. 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. Lumina Lex. vezi L. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. Dupa izvorul lor. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. În acest sens. Angheni. Pop. A. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. Sm. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118.dupa structura obligatiei. Drept civil.

D. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. asa incat. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. desi nu se poate cere executarea lor silita. Bucureºti 1992 120 . membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. 2 din C. aliis neque nocere neque prodesse potest). Gh Beleiu.167/1958. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. Spre exemplu. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. caci potrivit art. 119 In privinta precripþiei extinctive. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. Pornind de la aceasta precizare. Spre exemplu. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. 973 Cod civil (res inter alios acta. In functie de opozabilitatea lor. norma instituita de art. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. Totusi. potrivit careia. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. Drept civil român.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. odata executate de buna voie. fam.

locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator.In functie de structura lor. Pure si simple. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. in cazul contractului de locatiune. ( propter rem). 2. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Principiul rezulta din prevederile art. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. • Sunt opozabile tertilor.2. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. 4. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. Este spre exemplu. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. Odata instrainat lucrul. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. fie mai multe obiecte.1. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. Spre exemplu.• Sunt reale. 1411 Cod civil). 3. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. E.

unor acte sau fapte juridice. Al Bãicoianu. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. D. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. L. Bucureºti 1929 p. Ed. Boyer. Roland. Paris 1995 p. in scop de reclama. Ed. Cosma. Starck. Tot acte juridice de factura unilaterala. 25 . Naþionalã. H.68 121 B. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. Bucureºti 1969 p. 2. 106. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. ªtiinþificã. Litec. sub titlu de exemplu. I Rosetti-Bãlãnescu. 122 123 . Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie.754. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. Hamagiu.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. Tratat de drept civil român. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. Ed. Teoria generalã a actului juridic civil. C. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. 942 din Codul civil.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. Atat legislativ.115 120 In acest sens. se obliga o singura persoana. asa cum precizeaza art. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Obligations. Contrat. pag. Beleiu. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. op. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. cit. 122 Gh.

producator de consecinte in planul obligatiilor. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. asa cum il defineste art. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. 992-997 Cod civil).Quasi-contractul este. In sistemul Codului civil. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). 998 Cod civil. obligand-o in acest fel la restituire (art. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. 986-991 Cod civil). 986 Cod civil. important este acordul de vointa al partilor. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate.

da nastere obligatiei de reparatie. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil.1000 aliniat 3 Cod civil). • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. Si intr-un caz si in celalalt.Raspunderea pentru lucruri. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. 124 . autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. Astfel. 1000 aliniat 4 Cod civil). 999 Cod civil. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. 1003 Cod civil). 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. 1000 alineat 1 Cod civil). Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. art. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. 1000 aliniat 2 Cod civil). dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Definitia data de art. edificii si animale. 998-999 Cod civil). 3.

Craiova 1983. sã facã sau sã nu facã ceva). Dogaru. Sectiunea 4. Stãtescu ºi C.2. 124 În acest sens. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. C. 1002 Cod civil). In cea mai generala si mai sintetica formulare. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie.124 Desi de inspiratie franceza. Dogaru Contractul. Consideraþ ii teoretice ºi practice. art. p. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. a faire.32 sau I. Bârsan op. Astfel. 1001 din Codul civil francez. pag. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. civ. Ed. Notiunea si definitia contractului civil. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. 126 În sensul acestei opinii. cit. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui.125 Potrivit acestui text. vezi I.942 din C. p. cit. op. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. Scrisul românesc. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile.8 125 . 8 125 În textul francez.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman.

Ed. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. a modifica. Potrivit definitiilor date contractului. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. Vol. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. element esential al contractului. Filipescu. p. civ. op. M. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. Dacia Cluj 1978 p.127 Astfel. 942 C.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. Tratat de drept civil.p. Deak. Rarincescu. Contractele speciale. Zinveliu. 11 sau Fr. Actami. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”.129 4.128 Textul art. Pentru dezvoltarea ideii. civ. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. Curs elementar de drept civil român.2. Pornind de la aceste precizari prealabile.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. citat mai sus. 128 127 126 . 3. cit. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. 19. adica de a da nastere. II Bucureºti 1947 p. vezi I. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. Vointa juridica. Asa fiind. Ed.1. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. BucureSti 1996. P. I. 942 din C.

în S. 966 din C. 1?1958 p. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat.J.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex.C.71. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. P. civ. Dogaru. Ed. 33 ori A. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. Curs de drept civil. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. intrucat potrivit textului. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. Nashitz. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. trebuie coroborata si cu prevederile art.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. Scaiul. 130 131 In sensul acesta. op. ªtiinþificã. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. Stãtescu ºi C. Gionea.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. 5 din C. caci este permis tot ce nu se interzice. 42. Bucureºti 1996 p. 11. Bârsan. Cit. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. I. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. Bucureºti 1986 p. civ. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. V. interpretarea art. . Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. nr. 127 . Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. 132 C.

Academiei.2. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. 220 – 237 sau P.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. in insasi denumirile date acestor tipuri. care se individualizeaza prin caractere specifice. Cozma op.248. dar si putinta de a constata ca in fond.a.134 In consecinta. Cit. Cit. Clasificarea contractelor civile. Stãtescu ºi C. op. 969 din C. D. cit. Ed. 1 – 3 din Decretul nr. consacrat de art. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte. Tratat de drept civil. Beleiu. P. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. p. op. civ. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda).133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Pag. 128 . Bârsan. 146. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. civ. P. 968 C.42. I Partea generalã. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator.2.Referindu-se la cauza textul art. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Bucureºti 1989 p. Vol. M. Cit. 134 Gh.. op. Beleiu.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. 135 C. Cosmovici º. 188 – 191..

Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. constituie regula. civ. G. C. Dupa corelatia existenta intre contracte. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). civ. D. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. F. ci. Dupa scopul urmarit de parti. Au un asemenea caracter.137 În dreptul nostru. contractele pot fi consensuale. simpla lor manifestare de vointa. ceea ce fireºte. 813 C. B. deci dupa modul de formare. sau cel de ipotecã prevãzut de art. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. 1. ad probationem. Potrivit primului criteriu general de clasificare. sub titlu de exemplu. contractul de mandat. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. E. majoritatea contractelor au un caracter consensual.136 2. Dupa modul de formare. xxx A. 1772 din C. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. 136 129 . de regula este forma autentica. Dupa modul executarii. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. Dupa continutul lor. contractul de închiriere. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. respectiv: A. solemne sau reale.

139 2.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. 130 . Dupa continutul lor. Spre exemplu. In consecinta. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. contractele de vânzare.”140 C. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. o contraprestatie. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. 1. Potrivit art.138 B. de închiriere. de depozit sau de locatiune. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale.3. Dupa scopul urmarit de parti. civ. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. Conform definitiei legislative data de art. civ. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. In ceea ce priveste contractele reale. mandat sau depozit. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. depozitul sau gajul. fara ca acestea din urma sa se oblige. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. comodatul. 943 din C. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. deoarece partile isi asuma obligatii. 1. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. Sunt cu titlu oneros. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. 944 din C. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga.

Cit. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. F.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee). 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. Sunt nenumite. vezi I. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere.143 D. 1. fie sub forma unor prestatii succesive. 2. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. op. contractele pot fi principale sau accesorii. “nova negotio”. fara a se da ceva in schimb. Pentru detalii. Dupa corelatiile care exista intre unele. Stãtescu ºi C Bârsan. uno ictu. 2. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. cit. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. Dogaru.74: C. 1. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). p. si contracte cu executare succesiva. 131 . fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). contractele pot fi numite si nenumite. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. op.2.145 E. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. p.

contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. depind. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. nu se poate sti. Apostu. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. StAtescu ºi C. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. la incheierea lui. Ed.1. 1. Spre exemplu. nici daca va exista castig sau pierdere. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. vezi I. În acest sens. Bârsan. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. 2. 146 132 . Pentru alte dezvoltãri. 149 În cazul contractelor negociate. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. Brãila 1997 pag. cit. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. contractele pot fi comutative sau aleatorii. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. asa cum il individualizeaza art. Din acest motiv. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. p. 23 – 35. 2. op.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. Evrika. G. de a caror soarta juridica depind. C.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. toate aceste elemente depinzand de hazard148.

Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. potrivit aceleiaºi concepþii. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. Civ. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. Condiþiile de valabilitate. Art. Art. ca de exemplu tranzacþia. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. Stãtescu ºi C. cit. 150 133 . 3. C. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. Capacitatea de a contracta. 2. Bârsan.2. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. civ. obiectul ºi cauza. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. op. 948 din C.de adeziune150. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. Un obiect determinat sau determinabil. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. . a obiectului ºi a cauzei licite.3. 949 din C. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã.a. 496. Pentru ca contractul sa fie valabil. p. O cauza licita. op. vezi C. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. astfel incat capacitatea constituie regula. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. consimþãmântul ºi viciile sale. În acest sens. Hamangiu º. 4. cit. p. 4. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. vezi.56. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor.

948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. b) persoana pusa sub interdictie. 948 C. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. 1309) etc. obiect si cauza. precizeaza art. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. alaturi de consimtamant. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. si anume al celei “ce se obliga”. Din redactarea art. civ. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. 11 alin.1308). 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. 950. 1 din Decretul nr. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. Probleme speciale de drept civil. Fundaþiei “România de mâine”. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. judecãtorii. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. Potrivit art. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. manifestata in exterior. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea.155 Consimtamantul. 155 C. S-a admis totusi. 110 si urm. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. Bucureºti 1999 p. Turianu.incapacitatea este privita ca si o exceptie.1307). O asemenea concluzie este fireste gresita. Ed. Desi art. Altfel. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare.2 din acelasi decret.11 alin. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. avocaþii etc. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. 134 . Astfel.154 Pentru aceste categorii de persoane. 31/1954. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art.

Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. De asemeni. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. “Per a contrario”. din prietenie sau complezenta. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. Dimpotriva. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. fie intr-una tacita. “ma oblig daca am chef!”). consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. cu toate consecintele decurgand din aceasta. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. (jocandi causa). aºa cum este cazul actelor solemne. ( deci pentru a da nastere. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. 135 . subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic.

Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului.d o l u l sau v i c l e n i a. spre a face o persoana a contracta. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. incat este evident ca. sunt astfel. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. 960 C. 136 . civ. Potrivit art. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. violenta si leziunea. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. 956 C. fara aceste masinatiuni. i-a insuflat temerea. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. . . care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. “Este violenta totdeauna cand. se restrange la minorii care. de la acest principiu exista si exceptii. . Potrivit art. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. cealalta parte n-ar fi contractat”. Fireste. acte juridice care le pricinuesc o vatamare.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. intrebuintate de una din parti. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. . rationabila pentru dansa. pentru a o determina sa incheie un act juridic. Actiunea in anulare pentru leziune. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. civ. dolul. asa cum este cazul actelor solemne.

dupa caz. Ed. In privinþa bunurilor viitoare.sa fie in circuitul civil. 157 137 . adoptate dupã 1989.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. respectiv de a da. In acest sens vezi ºi M. Apostu. ceea ce de fapt explica si prevederea din art.Obiectul contractului Textul art. Curs de succesiuni. Din aceasta prevedere. 962 din C. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”.159 . obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. I. p. civ. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). a face sau a nu face ceva. . 18/1991).5 alin. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. la aceste categorii de bunuri. 1 din Legea nr. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. Evrika Brãila 1998. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. civ. In lipsa unei interdictii exprese. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). 518 158 Deºi art. p. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. 963 din C.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. civ. numararii. 57 . 2 din Legea nr. Ed. face excepþie succesiunea nedeschisã încã.sa fie determinat sau determinabil.60 159 La rândul lor. Eliescu. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. Humanitas. Bucureºti 1997. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. Cu privire ). 963 C. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber.

care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. adica pentru oricine. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” . 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. ar mai putea fi incluse si altele. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art.sa fie moral. 948 pct.causa remota. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. deci numai pentru un anumit debitor. op.art. cauza nu este expresa..160 . personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. Daca imposibilitatea este doar relativa. In structura cauzei exista doua elemente. Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. cit. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . 968 din C. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului.sa fie licit.967 in urmatorii termeni. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. “Conventia este valabila. 161 În categoria condiþiilor obiectului. respectiv scopul imediat. cu toate ca. . “ad imposibilium.sa fie posibil. p. prelevate in literatura. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. deci. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. 4 din C.509. (causa proxima) si scopul mediat . . cit p. civ.161 Cauza contractului. civ. 160 138 . “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta. referitoare la caracterul licit al cauzei. 59).art. Turianu.art.

Incheierea contractelor.2. Aceste conditii sunt consacrate de art. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). insusirile sau nevoia unui lucru. de altii negociere163. * in contractele reale. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. Bucureºti 1996 p. Anterior acestei imprejurari. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului.Scopul imediat. Ca si obiectul. 139 . Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. De cele mai multe ori. Obligaþ ii. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. * in contractele cu titlu gratuit. calitatile unei persoane. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. Drept civil. licita si morala. Cosmovici. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. civ. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. cauza contractului trebuie sa existe. All. Legislaþ ie Ed. sa fie reala. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. ce tine de caracteristicile unei prestatii. 126 . fondata pe o cauza falsa. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea.M. Drepturi reale. 966 din C.4. o perioada numita de unii autori precontractuala162.

140 .91 – 120. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. Ed. 164 În acest sens.concepute. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior.211. Ed. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. Oscar . Anterior momentului incheierii contractului. Negocierea afacerilor. Drepturile reale. S. I. Galaþi 1992 pag. mai multe faze. Bucureºti 1998 pag. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. T. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. negocierile precontractuale. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4.). In privinta acestei etape precontractuale. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. 2. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. Macovei. Drept civil. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. mijloace circulante etc. 3. Junimea Iaºi 1977 p. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. in unele situatii. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. Porto-Franco. Georgescu. A. oferta de a contracta. II. Ed. Angheni. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. respectiv: 1. acceptarea. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. Print.10. fond de marfa. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). uzitate mai ales in domeniul comertului international165. Urs ºi Sm. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii.

Mic dicþ ionar juridic Ed. Fiind prima manifestare de vointa. exprimata fie in scris. exista obligatia. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. Angheni.127. op. 1. adresata unei persoane determinate sau publicului. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. 142 . S. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. 167 Pentru definiþia comunã.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. aceasta poate fi expresa sau tacita. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. (I. deci a consimtamantului. Lumina Lex. 169 C. p. Urs ºi Sm. Stãtescu ºi C. Cosmovici. 211). fiind o latura a vointei de a contracta. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. Totodata. 58. op. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. p. p. op.166 B. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. Hanga. Bârsan. vezi P. M. -nascuta din uzante-. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. cit. cit. cit. Bucureºti 1999 pag. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. vezi ºi Vl. Este si motivul pentru care. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169.pentru incheierea unui contract. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. În acest sens. fie verbal. 166 141 . ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. exprimata in scris sau verbal.

87 . Droit civil. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. desi contractul a expirat.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. Ed. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. 45. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. civ. vezi Fr.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. Ed. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. Intr-o asemenea abordare. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. p. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. Lumina Lex. 1437 din C. Deak ºi St. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. ã 170 142 . in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar.114 171 Alain Benabent. imprejurarea ca. etc. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc.)170. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. Bucureºti 1993 p. Les obligations. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului.

Bucureºti 1996 p. All. M. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. p. op. Angheni. Oferta trebuie sa fie reala. “Per a contrario”. cit p. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. Forta obligatorie a ofertei. Oferta trebuie sa fie ferma. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. Introducere în dreptul civil.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. Cosmovici Drept civil. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. oferta facuta in gluma. 3. Cosma op. deci poate fi revocata de catre autorul ei. Ed. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. 215. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. ea nu este producatoare de efecte juridice.178 174 143 . Oferta trebuie sa fie neechivoca. serioasa si constienta. sau D. 2. 173 Sm. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. 117 . din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. P. 2. cit. p. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. cit. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. dupa cum urmeaza: 1. Beleiu op. 102 – 110. 3. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea.

chestiunea trebuie rezolvata nuantat. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. Or. Intr-o asemenea abordare insa. op. 144 . b) daca oferta este fara termen. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. Daca oferta a ajuns la ofertant. 1. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. 2. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. pag. cit. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. Angheni. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. Sub titlu de exemplu. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. Urs ºi Sm.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. 213. 176 I. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. S.

important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. Astfel. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. Ea poate fi deci verbala sau scrisa.C. expresa ori tacita. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. Intr-o asemenea ipoteza. clauza de exclusivitate. pactul de preferinþ ã. ACCEPTAREA. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. D. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. contractul de rezervare etc. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. sa incheie in viitor un contract. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. Spre deosebire de oferta. clauza de mono pol. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. Ca si oferta. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii.

Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. Romfel. Petrescu. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. caci simpla tacere a locatorului. op.. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri.179 b. p. Bucureºti 1994 p. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. cit. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. . Bârsan. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. c. 1437 din C. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. de exemplu. 64 Potrivit acestui text. 1. civ. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare.67. 39 din C. com.a) exista o prevedere a legii in acest sens. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. 146 . Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic.178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. Stãtescu ºi C.

cel al emisiunii sau declaratiunii. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. In fiecare dintre acestei situatii. 3. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. 2. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. acelasi caracter il conserva si acceptarea. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. In a doua ipostaza. Dimpotriva.catre acel artist. d. ea poate fi acceptata de oricine. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. contractul se incheie prin corespondenta. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 .Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. 2. contractul se incheie prin telefon. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. deci a realizarii acordului de vointa. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. respectiv: a) Un prim sistem. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. daca oferta se adreseaza publicului.

Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. 148 . Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. in realitate aceasta abordare este deficitara. Desigur.primind-o isi exprima acordul. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. chiar fara a-l mai comunica ofertantului. or. Sistemul este si inutil.

3. Potrivit acestora. op. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. 66. Ãstfel. com. op. C. 181 149 . Confruntata cu cele patru sisteme. 180 În acest sens. Bârsan. pag. În acest sens. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. 2. Stãtescu ºi C. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. op. existã posibilitatea ca ofertantul. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. contractul se considera a fi incheiat. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. Odata determinat. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. terenul trecea în proprietatea statului. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. I. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. 182 În sensul acestei opinii. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi.58 ºi 59/1974. 35 din C.M. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. 131 Deºi pare cea mai completã. Pe de alta parte. Angheni. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. spre a evita încheierea contractului. In functie de acest moment. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. cit. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. p. P. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. Urs ºi Sm.Cosmovici. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit.Obligaþii… p. cit. S. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. cit.

Potrivit art. R. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional.4. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. 7. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. 6. . . Popescu. In cazul ofertei publice. Romfel. Bucureºti 1994 p. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta.daca partile contractante sunt prezente. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. 2 din Decr. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. Drept internaþ ional privat Ed. 3. 202. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. . caci in acel loc este receptionata acceptarea.cand contractul se incheie prin corespondenta. 167/1958 în termen de trei ani. poate fi intentatã potrivit art. Potrivit acestor reguli. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. 5. In egala masura. vezi T. 9 alin. 150 . In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia.daca contractul se incheie prin telefon. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: .

caci art. II p. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã.425 sau I.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã.10 pct. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. cit. 73 187 151 . 969 – 985. Bucureºti 1997 p. Ed. 516.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. Forta obligatorie a contractului si anume: . Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã. .. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”. ori a transforma. 969 din C. Hamangiu.civ.C. Nova Bucureºti 1994 Vol. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art.97. Naþional Bucureºti 1996 vol. in cererile privitoare la obligatii comerciale. 188 C. Pentru critica acestei confuzii.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art. p. 4. vezi P. unui raport juridic obligational. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor. Apostu.4 din C. op. civ. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti.I p.proc. M. fãrã a le disocia. Ed. Europa . Ciobanu. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila. Naþional. Efectele contractului. vezi V.5. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. Odata incheiat. Vlachide.2. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului.

M. Cosmovici. (În acest sens.n. deci pot fi executate fara nici-o dificultate. 977 – 985. Ed. Bucureºti 1998 p. Eremia. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. 23 – 31. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. All. p. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. C. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. In al doilea rand. In al treilea rand. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. cit…. Interpretarea juridicã.154). op.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. În ultimã analizã. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. vezi ºi P. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. În privinþa celor dintâi.Obligaþiile. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. 190 152 . De aceea. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970.

unasubiectivã ºi una obiectivã. precizand in art. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. 519. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. De altfel. p. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. eventual prezumate. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. a voinþei reale sau interne. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. . ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte..REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. Hamangiu. adeseori imposibil de cunoscut. In opinia unor distinsi autori. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. op. vezi C. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. Teoria obiectivã.Prioritatea vointei reale a partilor. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. 192 153 . porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. In functie de obiectul de reglementare. 193 În acest sens. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. A. Acest sistem este propriu dreptului latin. efectele subintelese ale contractelor. cit. Potrivit teoriei subiective. (a voinþei declarate).

in functie de propriile-i nevoi sau interese. cit. Bârsan. dimpotriva.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. fie cu unele de natura extrinseca. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. o constituie cauza actului juridic. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa.195 Asadar. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. Angheni. 195 196 În acest sens. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. O asemenea limita. revine partilor ce o invoca. tratativele sau negocierile purtate etc. cit.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze.71 sau I. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. pe cat de rezonabila pe atat de utila. Daca. 154 . p. Totodata. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. C. op. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. precum circumstantele incheierii conventiei. Urs ºi Sm. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. interne. Pe de alta parte. p. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. 222. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. pana la proba contrara. op. Stãtescu ºi C.

precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. adevarat si unul simulat. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. 970 alin. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. 2 din C. ce echitatea. (unul real. civ. op. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. 1 din C. 981 C.197 2.. cit. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. Stãtescu ºi C. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. civ.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. Alcatuind un tot unitar. 155 . ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. Spre exemplu. In acest 197 198 C. Textul art. 72.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. civ. Bârsan. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. neadevarat dar aparent).198 B. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. dar la toate urmarile. 1511 alin. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. p. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice.

. . 969 din C.in cazul indoielii. civ. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. 973 din acelasi cod.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. 978 C.). civ. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”.985 C. civ. In afara de regulile aratate si grupate mai sus. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art.). civ. 982 din C. 979 C. Pentru astfel de imprejurari. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri.sens. 984 C. Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. civ. Alte reguli de interpretare. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. Aceeasi idee este preluata si de textul art.). Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. . “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. 983 din C. .atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia.). civ. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: . consacrat de art.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art. 980 C. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art.). civ.). Sunt indoielnice. sunt confuze sau greu de apreciat. 2. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: .conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. civ. 156 .dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. art.

impersonalã ºi cu aplicare repetatã. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. 199 157 . Vlachide. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. care confera in ultima analiza certitudine. A. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile.75). c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. b) la fel ca ºi legea. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. op. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. etc. De altfel. cit.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. civ. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta.C. Dispozitiunile art. (pentru dezvoltãri vezi P. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. cea de buna voie. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. p. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. contractul nu poate deroga de la lege. etc. 969 C.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”.

care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. p.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. Este insa posibil. 2 din C. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. cit. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. 277. Nimic nu s-ar opune desigur. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. asa cum este de pilda donatia. actul juridic în totalitate. 1552 si 1556 din C. ci însãºi obligaþia. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). potrivit principiului simetriei. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual.) ori a contractului de depozit prevazut de art. Totusi.969 din C. vezi D. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. Pentru dezvoltãri. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. a mandatului (art. 158 . civ200. 200 Din textul art. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. civ. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. 1436 alin. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. 1010 C. 1616 din C. 1010 din C.). civ. civ. Cosma op. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. sub titlu de exceptie. civ. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. Cu alte cuvinte. civ.

mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. civ. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. 2 C. 2. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor. civ. Sub titlu de exemplu.In afara de cazurile prevazute mai sus. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. 3.). dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. ci de cauze extrinseci. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant.1563 alin. B. Moartea unei asemenea persoane. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. regula prescrisa de art. 973 din C. exista si imprejurari in care incetarea. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. care are valoarea de principiu de drept201. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. viscol sau inghet. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. Asemenea modificare a duratei contractului. 159 .

160 . Raspunzand unor nevoi sociale. Vanzarea unui bun spre exemplu. contractele desi produc efecte numai intre parti. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. Definind in cele din urma opozabilitatea.202 Inteleasa in aceasta maniera. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti.persoane.invocarea contractului fata de un tert. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. Asadar. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. carora deci conventia le este opozabila. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte.

raspunderea civila va avea un temei delictual. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. 1. caci art. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. civ. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. cit. el are pentru terti semnificatia unui fapt. Simulatia.. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . Cat despre probatiune. 386 161 . 202 D. op. vom constata ca acesta este faptul juridic. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. O asemenea operatiune juridica este simulatia. create de lege. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. Cosma.un contract public numit si aparent. p. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. 998 din C. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. care cauzeaza altuia prejudiciu.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. precizeaza ca “orice fapta a omului. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. neadevarata. Exista fireste si exceptii.

396 ºi urm. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract.. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil.Contractul aparent poate fi fictiv. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. p. cit.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. op. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . care in realitate nu exista.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul.un contract secret.Contractul poate fi deghizat. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. Contractul secret. vezi D.204 In concret. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. numit si contrainscris. . Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. 1175. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. * ea poate fi partiala. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. La rândul ei. mascandu-l insa intr-un alt contract. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. care corespunde vointei reale a partilor. 162 . . stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. In functie de efectele acordului simulatoriu. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. Cosma. Ea este relativã.

pentru ca acesta nu le este opozabil. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. Persoanele interesate. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent.asemenea forma de simulatie. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. 1175 din C. caci art. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. ambele parti din contractul aparent urmaresc. Efectele simulatiei se produc insa diferit.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. Desi singurul contract adevarat este cel secret. . Proba si efectele actiunii in simulatiune. in mod constient. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. civ.actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . . ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. daca este cazul.

si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. Este posibil ca intre parti. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. Fireste. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat.205 Pentru a obtine castig de cauza. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. devenit public. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam.206 2. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. desi nu au participat la incheierea contractului. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. pentru anularea sau revocarea acestuia. in masura in care tertilor le profita actul aparent. dar pentru alte considerente. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. Fireºte. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. nemijlocit. deci a actului secret. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret.juridice. 205 164 .

In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. 78 sau Gh. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. Deak. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. vezi Fr. avanzii cauza. Humanitas. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Ed. datorita raporturilor nascute intre ei si parti.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. Fata de aceasta constatare. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. Eliescu Curs de succesiuni. 11 . Bucureºti 1999 p. Bucureºti 1997 p. Ed. Spre deosebire de succesorii universali.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. vezi M. succesorii universali sau cu titlu universal. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a.35 209 În acest sens vezi C. cit. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. Bârsan op. Botea Drept civil. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. Dreptul la moºtenire.25 165 . Stãtescu ºi C. Asa cum am mai precizat. Ed. Scorpio 78. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. 12 . Moºtenirea legalã. 13 . se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. Actami. Bucureºti 1994 p. p. In sensul demersului nostru. b.

cit.privinta acestora. Pe de alta parte. dar cu datã certã. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. atunci cand aceasta a devenit exigibila. 1441 din C. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. 1718 din C. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. Conceptul de gaj general este exprimat de art. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. Apostu. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. Ei isi pot totusi satisface creanta. potrivit art. op. mobile sau imobile. Neavand asadar o garantie reala. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. Astfel. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. c. 8 211 166 . civ. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. civ. De exemplu. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. prezente sau viitoare”212. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. vezi ºi I. In aceasta privinta insa exista si exceptii.

este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. 975 C. 167 . doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. Acestora insa.Spre deosebire de succesori insa. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. fie pe cea a actiunii in simulatie. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. civ. caci. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. 3. a). O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. Cat despre obligatii. In concret.

intrucat in realitate. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. o obligatie.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. Asa cum bine se poate observa in speta data. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. chiar si promitand fapta altuia. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. care. Daca tertul nu contracteaza. Textul art. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. personal.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. dar dacã îl acceptã. 2. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. va incheia in viitor un contract cu creditorul. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. 3. va adera sau va ratifica un astfel de contract. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. fiind prezumata culpa debitorului. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. obiectul promisiunii nu s-a realizat. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. Potrivit acestui text însã. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. debitorul isi asuma el.

Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. p. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. se obliga fata de alta persoana. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. In acest fel. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. tertul devine creditorul direct al promitentului214. Angheni. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. Urs ºi Sm. Intr-o astfel de eventualitate. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. constituie o autentica exceptie. op.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. b).230 169 . asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. Pe de alta parte. Spre exemplu. cit. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. numita stipulant. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. numita tert beneficiar.

pe langa cele generale. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. Bârsan. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. Prin acesta. 2. valabilitatea consimtamantului. expeditorul convine cu transportatorul. este cert cã se va naºte. “Pax Aura Mundi”. Dreptul transporturilor. Filip. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. Stãtescu ºi C. destinatarul fiind un tert beneficiar. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: .desemnat de catre asigurat. Dreptul transporturilor. obiectul determinat si cauza licita. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. cit. C. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. in fapt un tert beneficiar. p. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. 215 170 . ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. vezi A. Cãlin. ca orice alt contract civil. 83. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. (În acest sens vezi ºi Gh. asiguratul este stipulant. Galaþi 1997 p. . Bucureºti 1997 p. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. Pentru a fi valida. In acest exemplu. Ed. Partea generalã. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. In fine. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. În sensul acestei idei. op.

171 .Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. stipulantul poate pretinde daune interese. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. Devenind creditorul unei obligatii. indiferent daca il accepta sau nu. In caz contrar. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. In virtutea acestora. acesta nu are o alta actiune. Cu toate acestea. La randul sau. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. Raporturile dintre stipulant si promitent. desi tertul este strain. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. 218 Spre exemplu. Din momentul incheierii contractului. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. acesta se poate comporta ca atare. In caz de neexecutare. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei.

Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. creditorul. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. Pe de alta parte. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. Apoi. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. aceasta ar deveni caduca. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. 172 . potrivit careia. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. beneficarul. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. creanta va trece in gajul general al creditorilor. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. creditorul dispune ca la moartea sa. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. intr-un contract de asigurare asupra vietii. subscriitorul politei. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. Totusi. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul.

Potrivit art. Cosmovici op. Evrika Brãila 1997 p. 157. Bârsan. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. 7 – 9 173 . cit. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. op. reprezentanti sau avanzi cauza. p. 10 din Legea nr. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. cit. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. C. Nistor. I. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. c). pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. Obligaþiile.Fata de toate aceste pozitii. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. Stãtescu ºi C. p. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. Un asemenea acord. cit. Urs ºi Sm . Angheni op. M. 220 În acest sens. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. 130/1996.89. grupurilor de unitati. Contractul colectiv de muncã.235 sau P. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. Ed. p. privitoare la conditiile de munca.

civ. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. 1003 din C. 1000 – 1002). In fine. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. 998 Cod civil. 998-999 Cod civil) si 2.3. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. Astfel. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. 998 – 1002. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. Raspunderea pentru fapta proprie (art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. 1 si 1001). ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. 1000 alin. 999 Cod civil. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. Definitia data de art. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al .Sectiunea 4. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. art. pentru fapta altor categorii de persoane (art. art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art.

pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane.3.1000 aliniat 3 Cod civil). de natura civila. 3. 1002 Cod civil). • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. Acestei sanctiuni. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. 1000 aliniat 2 Cod civil). Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. Pe de alta parte. Ea are in primul rand un caracter patrimonial. De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. 1000 aliniat 1 Cod civil).Raspunderea pentru lucrari. 1000 aliniat 4 Cod civil). caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. 175 . care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. edificii si animale. 1003 Cod civil).minori (art. De asemeni. susceptibil de evaluare in bani. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. i se poate adaoga si una de sorginte penala. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art.1. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. 4.

vezi ºi T. preventiv si unul sanctionator propriu zis. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). Bucureºti 1976 pag. ca orice forma de raspundere juridica. cat si la cel al constiintei publice. aceasta are un dublu rol: unul educativ. Vasiliu º. op.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. Bârsan. adeseori de natura pecuniara. 173.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. Drept penal. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. Aceasta functie are insa un caracter relativ. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. vezi ºi O. Partea specialã. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. Ed. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. 224 În acest sens ºi C. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor.137 176 . Stoica. Stãtescu ºi C. 85. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. Partea generalã. Codul Penal comentat ºi adnotat. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. pen. Functia educativa. cu un grad sporit de generalitate. p. 214 din C. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita)..223. Ed.a. cit. Didacticã ºi Pedagogicã. In acest fel.

Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. DEOSEBIRI: 1. deci o infractiune (nullum crimen sine lege. nulla poena sine lege). caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: .Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. . Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept. A. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri. Este si 177 . Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. Asa fiind. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire.. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. .Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent.

” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. Bucureºti 1985. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. Individualizarea judiciarã a pedepselor.225 3.. op. pen.100 227 Potrivit art.. Stoica.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. Stãtescu ºi C. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. pen. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. vezi ªt. 140. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. Daneº ºi V. 72 alin.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. cit p. Obligatia de despagubire subzista integral. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. op. cit p. Pentru detalii. Bârsan. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. vezi O. Dimpotriva. În acest sens vezi C. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile.227 4.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. Papadopol. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. Ed. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. 181 din C. 1 din C.184 din C. Cu toate acestea.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. 2. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art.. t 225 178 . pen.

trebuie constatate tot de cãtre instanþã. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. ªi aceste împrejurãri însã. 99 din C. prin consens. raspunderea penala nu poate fi negociata. asa cum precizeaza dispozitiunile art. de catre instante diferite. încetarea procesului penal. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. dupã caz. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal.. prezumtia de discernamant. pen.228 6. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. 25 alin. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. 3 din Decretul nr. Fireste. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. potrivit principiului “electa una via. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. 179 .Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere.. In materie penala. Dimpotriva. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. cel pagubit se poate adresa instantei civile. 5. non datur recursus ad alteram”. care dispune.

).proc. in ceea ce priveste existenta faptei. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. pen.proc. Pen. .proc.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). . autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. B. f din C. 8. e din C. 10 lit. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale.proc. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile.. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art. cursul si intinderea termenului sunt diferite. in privinta existentei faptei. b/1 din C. procesul civil fiind guvernat. 10 lit. 10 lit. d din C. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art.proc.). fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229.). dacã a 229 180 . 5.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. 129 din C. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. printre altele.167/1958. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. 10 lit. 8 alin. pen.). Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate.sub aspectul prescriptiei extinctive.). pen. b din C.2 din Decretul nr. cu precizarea facuta de art. de principiul disponibilitatii. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. 10 lit. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. pen. proc. pen.

32/1954). 25 din Decr. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. 10 lit.proc. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste).In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. pen.. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu.. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art. pen. . nr. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. . 3.ambele sunt forme ale raspunderii civile. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art. b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare.. 2. h din C. culpa. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. g din C. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu.).Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor.) 181 .In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. 10 lit.ASEMANARI: 1. Din aceasta deosebire.proc.

Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. neglijenta sau imprudenta. . 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 4.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. 1382 din C.. O precizeaza textul art.existenta unui prejudiciu.. ori dintr-o abtinere. qui cause a autrui un dommage. 230 ªi in acest caz. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv.3. oblige celui par la faute duquel il est arrive. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. B.2. Generalitati Art. inactivitate.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. a le reparer” 182 .existenta unei fapte ilicite. legiuitorul român a preluat integral textul art. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. Culpa nu este definita de legea civila. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. C.. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. francez. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. civ. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale. 999 Cod civil.

Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. . Astfel. Fapta ilicita poate fi comisa. dar savarsita fara culpa. Asa fiind. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. capacitatea delictuala. constituie fapte ilicite comisive. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231.. p. incalcandu-se o norma juridica. cauzatoare de prejudiciu. fie cu intetie. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane.existenta culpei. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. 111 183 . Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . constituie o fapta delictuala omisiva. poate fi definita ca orice fapta prin care. op. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). Dimpotriva. comisa printr-o inactiune. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. In stransa legatura cu existenta culpei. vezi I. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. Filipescu.fapta poate fi ilicita. cit. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. exista si o alta conditie subsidiara. Fapta ilicita Fapta ilicita. asa cum am mai precizat. fapta a fost comisa in legitima aparare).D. fie din culpa.P.

Sm. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. care nu puteau fi altfel proteguite.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. p. ori ocrotirea unui interes general. . 184 234 În acest sens. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. Demetrescu. vezi V. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. Stãtesci ºi C.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general.Legitima aparare.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. Bârsan. d. op. . direct. ..este material. . Negru ºi P. b. cit. 2. p. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a.Starea de necesitate. cit. c. imediat si injust (deci lipsit de temei. obstesc. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. op. p. op.115 C. cit. Angheni.103 184 . 232 233 În acest sens. . Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului.

cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. Gh. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. distruge usile de le intrare. Ciobanu op. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. In mod firesc. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. vol. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. oricat de pagubitoare ar fi ea). Cu toate acestea. Este spre exemplu. 78 .3. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. concurenta comerciala loiala. In principiu. cit. 4. . cit p. . Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. 1 p. superior intereselor particulare infrante. 321 185 . V. Beleiu. M.Exercitarea unui drept. op.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. sau a ordinului superiorului.

decesul sustinatorului legal etc. cit. op. Gerard Legier. Bârsan op. p. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. cit. P. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. Stãtescu ºi C.5. cit. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. În acest sens. Les obligations. 237 În privinþa prejudiciului moral. distrugerea unor bunuri. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. Spre exemplu. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. corporal sau moral238. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. Este material. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. I. acesta poate fi material.115 sau I. C. 2 p. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. . p. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. 94 186 . Droit civil. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. Mementos Dalloz Paris 1993 p. Urs ºi Sm. Ed. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. 167. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. Angheni. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. vol. vatamarea integritatii corporale. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. Filipescu op. literatura de datã recentã îl recunoaºte.182 238 Pentru detalii.

242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. Se cuvin înaceeaºi opinie. Nr. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. II p. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. pen. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. op. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. vol. p. citat de I. G. In general. pen. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. p. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. Filipescu. C. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. op. cit. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. Vlachide. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. Filipescu. cit. 44 245 Sm. pas d’action!)244. La randul lui. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. dec.(M. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale.2132/1985 în RRD nr. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. 118) 244 P. acestea trebuie reparate. op. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. op. Angheni. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. a unor atingeri aduse onoarei. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. Culpa. Constanþa. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. p. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. dec. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. cit. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. Rarincescu.9/1986 p. De pildã. P. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. 791/1985 în RRD nr. cit.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane.P.2/1986 p.S. 103 187 .(I.

periodice poate fi modificat247. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. Spre deosebire de prejudiciul viitor. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. 3. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. care desi se refera la raspunderea contractuala. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. constituie o norma generala a raspunderii civile.Prejudiciul trebuie sa fie direct. de îndrumare a T. Mai mult decat atat. Academiei. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. a se vedea ºi Dec. 1964 p. 1086 Cod civil. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. . repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. Eliescu. 16/25 iulie 1964 în C.D. 2. Spre exemplu.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. In mod exceptional.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba. caracter ce rezulta din continutul art. 34 248 246 M. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. Rãspunderea civilã delictualã. 95. nr. Ed. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”).Prejudiciul trebuie sa fie cert. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei.S. Bucureºti 1972 p. sub forma unor prestatii. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. 188 . . .

deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. 1084 Cod civil. asa cum precizeaza art. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. op. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249.Prejudiciul trebuie sa fie personal. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. Ori. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. cat si de natura morala. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). p. cit. . Obligaþiile. Prejudiciul material include. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie.Prejudiciul este asadar direct. 4. 249 E. 129 189 . atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. Safta-Romano. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale.

care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. 11 alineatul 2 din Legea nr. institute de ocrotire ori recuperare etc. în C. 1952 – 1954. op. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. desfigurarea. cit. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. Filipescu.)251.D. VII din 29 decembrie 1952. La fel. poate fi evaluat si trebuie reparat. Spre exemplu. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. p. 117 190 . De asemenea. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. P. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. de îndrumare nr. art. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita).).25 I. p. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250.Multa vreme. Bunaoara art. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale.

08. In speta. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa.1994 care se referã la daunele materiale. “ubi lex non distinguit. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. nr. caci.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. 252 191 . de la caz la caz. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. ca un raport dintre cauza si efect.47/29. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. sigura si necesara. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. (Spre exemplu. de catre instanta judecatoreasca. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. 998 si 999 Cod civil. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. la decesul victimei. Pe parcursul transportarii sale la spital. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie.G.

4. Spre exemplu. concretizata printr-un prejudiciu. op. ce pot contribui la producerea prejudiciului. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. . 3.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. p. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei.Pe langa aceste conditii generale. In acest sens. cit. psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. Sub acest aspect specific. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. . 253 C. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. 190 192 .legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. Bârsan. .in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. . Nu intereseaza toate conexiunile posibile. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. Stãtesci ºi C. 2. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1.

Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. Didacticã ºi pedagogicã. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. t Teodoru ºi L. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. altfel spus daca are capacitate delictuala. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. vezi Gr. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). Bucureºti 1979 p. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. Drept procesual penal. Indiferent de gravitatea sa. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. El implica libertatea de vointa. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. 215 193 . atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. de vointa. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. Ed. Moldovan. dar si un factor volitiv. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei.

legatura cauzala. vinovatia si discernamantul faptuitorului. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie.In privinta capacitatii delictuale. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. prejudiciul. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. a animalelor ori ruina edificiului. 194 . fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune.

precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. 9 195 . mostenirea se transmite potrivit legii. Enc. 302 St. 255 256 Pentru detalieri. op. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba).1. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. p. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). Daca transmiterea se face in temeiul unui testament. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. Dreptul de moºtenire. De aici. p.1. in vreme ce in cazul succesiunii legale. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. cit. B ucureºti. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. Cãrpenaru.. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea).257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. Gh. ªt. D.CAPITOLUL V. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. Totodata. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. succesiunea se numeste testamentara. Ed. 1982. Beleiu.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. dispunatorul se numeste testator. defunct.

Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. defunctul a lãsat testament. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. constituie momentul deschiderii succesiunii. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). ci si locul deschiderii succesiunii. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude.1. se numesc succesibili. Transmiterea mostenirii. Prin succesiune se transmit atat activul. 5. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. cat si pasivul succesoral. si legatari in cazul succesiunii testamentare. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. 196 . 257 Spre exemplu. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. In egala masura. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. In vreme ce primele constituie activul succesoral. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. prezinta importanta nu numai data. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca).2. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. indiferent de felul ei. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii.

Actami.Sa existe la data deschiderii succesiunii. Bucureºti 1994. deci ca o universalitate juridica. Potrivit acestui text. Succesiunea este o transmitere unitara. (cu titlu universal). caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. Ed. Conditiile cerute pentru a mosteni. Deak. p. 259 258 197 . 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). Moºtenirea legalã. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. 3.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. p. legiuitorul a instituit prin art. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor.259 3. 4. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular).Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. D. Altfel spus. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. 61 din C. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului.260 Fr. cit. Cãrpenaru op. Succesiunea este o transmitere universala.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. 103 – 104.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

Bucuresti.. Ciobanu V. si Luburici M. Bucuresti 1969. Procedura partajului succesoral. 1994. A. 1956. Ed. 18. 16... 1991. 28. Carpenaru St. 27. Bucuresti 1999. Ed... 19. Dreptul transporturilor. 14. 22. Ceterchi I. Ed. Bucuresti.. 1989. Ed. Ed. Scorpio 78. All. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. 1980. 202 . Partea generala Vol. Codul de procedura civila comentat si adnotat. Cartea Romaneasca. Capatana O.L. Cosma D.. Droit civil. Drept civil. Bucuresti. 26. Craiovan. vol. Academiei. Calin A. 24. Paris. Drept civil.L. Tratat de drept civil. Carbonier J. Societatile comerciale. D. Ed. 1993. Elementele Dreptului civil.. vol.L. 25. Ed. Carpenaru St. Teoria generala a statului si dreptului.U. Ed. Academiei. D. Ed. M. Bucuresti. Ed.. Carpenaru St. Polirom Iasi 1997. Introducere in teoria generala a dreptului. Bucuresti 1993. 23...13. Boroi G. Ciuca V.B. Teoria generala a actului juridic civil. si I. Cantacuzino M.. Carpenaru St. M. Partea generala. Botea Gh. si Radescu D. 1996. Ed. 20.. Partea generala. Dreptul la mostenire. Bucuresti. Bucuresti 1921. Atlas Lex. Lumina Lex. Bucuresti 1989. “Pax Aura Mundi”. 15.. D. Introducere in dreptul civil. National Bucuresti 1997. Cosmovici P. Galati.. M. Bucuresti 1996. 17. Tratat de drept civil. Cosmovici P. A. I. 21.2 Ed. All.. D. Dreptul comercial roman. 1996. T. Tratat teoretic si practic deprocedura civila.L. Bucuresti. Stiintifica. Ceterchi I. Ed. 1 Ed.

Scrisul romanesc. Bucuresti 1986. Ed. a. Drept civil. Valentele juridice ale vointei. Bucuresti 1997. Eminescu Y. 37. Bucuresti 1994. Deak Fr. Eliescu M. Bucuresti 1960. Academiei . 39. Ed. Teoria generala a obligatiilor. si Carpenaru St. Raspunderea civila delictuala. Contractele speciale. Stiintifica.. 32. Contractul. Deak Fr. 38. Ed. Bucuresti 1993. Ed. Drept civil. BucureSti 1996... Elemente de drept public si privat. 31. All. s. 43. Actami. 203 . 33. Obligatii. Drept civil. Ed.... 30. Subiectele colective de drept in Romania. 36. Drepturi reale. Academiei. Bucuresti 1998.29. Contracte civile si comerciale. 44. Fekete Gh. Cluj Napoca.. Curs de succesiuni. 1984. Craiova 1983. Bucuresti 1972. Consideratii teoretice si practice. Dacia. 42. Academiei. si Zinveliu I. Partea I-a.. Didactica si pedagogica. Ed. Deak Fr. Ed. Marile institutii ale dreptului civil roman. vol. 45. s. Bucuresti. Bucuresti 1966. transmiterea si imparteala mostenirii. Dogaru I. Legislatie.. Curs de drept civil. Dogaru I. Lumina Lex. Bucuresti 1994. Ed. Daghie V. Ed. C. Ed. Dictionarul explicativ al limbii romane. Eliescu M. Teoria Generala a obligatiilor. si Apostu I.. M. Tratat de drept civil.. Ed. Interpretarea juridica. Drepturile reale. 41. Dreptul obligatiilor. Eremia M. Actami. Cosmovici P. Bucuresti 1996. National. 34. Ed. 1998.I si II. Bucuresti 1969. Deak Fr. Ed. Humanitas. Ed. Ed. All. 40.a. Actami. Ed. Bucuresti 1984. Demitrescu P.. Mostenirea legala. Didactica si pedagogica. Costin M. 35. Mostenirea testamentara. Deak Fr.

. 52.1 Partea generala. Lumina lex Bucuresti 1998. Filipescu I. Drepturile reale principale. Ed. 53.. Ed. Tratat de dreptul familiei.. vol. 48.3.D. Legier Gerard. Ed. Ionascu A. Lupulescu D. 55. Ed. Nationala Bucuresti 1929. Leik A. Galati 1992. Ed. Principii si institutii de drept procesual civil. Ed. Tratat de drept civil roman. Hanga Vl. Lutescu G... Persoana fizica. vol II . Rosetti-Balanescu I. 60. 1947 . Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. Partea generala E. Iasi 1998. Drept civil. 1963. 59. Negocierea afacerilor. 50... Lumina Lex Bucuresti 1997. si Popescu D. Drept civil.. 51..46. Droit civil. Bucuresti. 61.. Bucuresti 1997 vol. Academiei. P. Scaiul. 56. Teoria generala a drepturilor reale. Macovei I. ALL Bucuresti 1995 . G. Ed. Baicoianu Al. Curs de drept civil.. Bucuresti. Porto-Franco. 62. Bucuresti 1961... 57. Teoria generala a obligatiilor. Teoria generala a obligatiilor. Ionascu Tr. Contractele de comert exterior in dreptul roman.. Bucuresti 1978.P. P. Bucuresti 1994. Lupulescu D. Didactica si Pedagogica. Lupan E. s.. 58. Hamangiu C. Les obligations.. 47. All.. Hamagiu C. Georgescu T. Les I. Drept civil. Ed. Drept privat roman. Ed. 204 . Mementos Dalloz Paris 1993. Tratat de drept civil roman. Bucuresti 1996. Drept civil. Ed.Ed. 54. Bucuresti 1993. Tratat de drept civil. 49. Junimea Iasi 1977. 1992. Actami. Ed.a. Lumina Lex. Ed. Drept civil. Ed. Apollonia. Filipescu I. Gionea V.

I. Contrat. Cuza Iasi 1958. Paris 1926. Sanilevici R.. Paris. Traité pratique de droit civil francais. Ed. Obligations. 2. Drept procesual civil. Ed. Evrika Braila 1997. Ed. 77. Nistor V. et Ripert G. Popescu A. Iasi. Manoliu J. si Radu D.. I. Drept succesoral. Universitatea Al.. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. 76. 68.. 75. Safta-Romano E. Ed.. R. Lumina Lex. Lumina Lex Bucuresti 1997.. Demetrescu. mijloace de proba in procesul civil. Stiintifica Bucuresti 1968. Fundatiei “Romania de Maine”. Didactica si Pedagogica. si Apostu I. Drept public si privat. Mazeaud Henry si Leon. 72. Ed. Curs de drept civil. Negru V. Lecon de droit civil. si P. 1974. Ed... Boyer L. Teoria generala a obligatiilor. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. Ed. Bucuresti 1998. Teoria generala a dreptului. Pop L. I. Popa N. Vol. All.. 69. Ed.. Universitatea Al. Universitatea Al. Pop Liviu. Nistor V. 67. 66. Contractul colectiv de munca. Motchrestien. Litec. Cuza. Bucuresti 1975. Cuza Iasi 1980. Actami Bucuresti 1994. 80. Ed.. Starck B. Drept civil.. “Lecons de droit civil” Ed. Zigotto Galati 1994. Iasi. Paris 1995 205 . Teoria dreptului. Teoria generala a obligatiilor.63.. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. Ed. 64. Negru V. Magureanu F. 73. “Grafix”. Ed. Obligatii. Roland H. 74. Anca. Teoria generala a obligatiilor. Bucuresti 1998. 78... 1993. 79. I. si P. Ed. 70. Drept civil. Planiol M. 1959.. Safta Romano E. Montchrestien. Inscrisurile. Popescu T. 71. Mazeaud J. Ed. 65. Paris 1962. Neuron Focsani 1996.

si Ciobanu V. 83... 91. Ed. Drept procesual civil. Stoica V. Ed. Ed. 88. Statescu C. Ed. Dictionar de expresii juridice latine. si Barsan C. si Angheni Sm. Stoenescu I. Teoria generala a obligatiilor. Bucuresti 1995.Persoana fizica. Dreptul civil . 86. Ed. Zlatescu V. Bucuresti 1998. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Bucuresti 1998... Editura Stiintifica si Enciclopedica. Drepturile reale... Bucuresti 1997. Teoria generala a drepturilor reale. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. 92.. Academiei. 87. Vol.81.I . Zilberstein S. 82. Universitatea Bucuresti 1980. Vol. 1995. Drept civil.. Repetitia principiilor de drept civil. Bucuresti 1981. M. si Zilberstein S. si Barsan C. Oscar Print. Vlachide P. Tratat de Drept civil. Statescu C. 1 Ed. Drept procesual civil. Executarea silita. Zinveliu I. Lectii de drept civil. Stef F..III. Statescu C. Lumina Lex. Statescu C. C. I si Vol. Drept civil. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. 206 . Urs I. All. Ed. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Persoana juridica. 90. Bucuresti 1984. II. Dacia Cluj 1978. Ed. 89. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. Drepturile 84.. 85. Teoria generala a obligatiilor civile.D. Fundatiei Romaniei de Maine. Bucuresti.. Ed. Oscar Print.

= Care conditioneaza validitatea. la porunca.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. = De la cel mai tare. dintru inceput. Cu alte cuvinte. = Care serveste ca mijloc de proba. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . = Cu intentia de a darui. = Reclamantului ii revine sarcina probei. = Accesoriul urmeaza principalul. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. = Actiune indreptata impotriva persoanei. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. in litera cartii. discret. = De la gura la ureche. Traductibil prin niciodata. = Cuvant cu cuvant. este carmuit de aceeasi lege. = Dimpotriva. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. imediat. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. indreptata impotriva unui lucru. in sens opus sau prin opozitie. = De indata. = Dupa valoare. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. = Actiune reala. = La calendele grecesti. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. nu poate fi tot alb in sens opus.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

mod de viata. = Din vina mea. = Legea locului vatamarii. reciproc. = Cu putere armata. tatal nesigur. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Mod de a trai. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. deci nu se mai poate realiza. = Prin acordul mutual. = Legea locului unde este situat bunul. = Legea locului comiterii delictului. = Mama este intotdeauna sigura. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. = O lege speciala deroga de la cea generala. lucrul in discutie sau in litigiu. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. = Un castig ce inceteaza. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. formula utilizata in dreptul international. reciproc. = Prin dezacord mutual. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. = Locul guverneaza actul.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. = Legea personala sau legea persoanei fizice. dar evenimente asemanatoare.

Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Nulla poena. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. a pleda pentru propriul interes (Cicero). Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. invoielile trebuie respectate. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. P Pacta sunt servanda = Tratatele. ci si ca sa nu mai greseasca. conventiile. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. nici o incriminare in afara legii. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. = A lupta.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. 213 . Non rex est lex.

Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. = Nu exista nici o vanzare fara pret. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. = Ceea ce era de demonstrat. In sens generic. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. proprietarului. nici o libertate. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. 214 . Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. = Un bun piere in detrimentul stapanului. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. = Reparatie integrala. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia.

nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = Unde legea nu distinge. inceteaza legea insasi. = Situatie in care se afla un lucru. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. = numai consimtamantul creaza obligatii. = In sens restrans. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. acolo exista si remediu. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. = Nu se acorda. acolo este aceeasi solutie. = Soarele straluceste pentru toti. nu exista o a treia posibilitate. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. = Timpul. = Un singur martor este ca nici-un martor. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. nici noi nu trebuie sa distingem.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. 215 . = Plata datoriei. = Cele speciale deroga de la cele generale. ca oferta de plata. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. = Unde exista drept. = Pentru plata.

exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. V Verba docent. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. ultima necat 216 . pe consensul general. = Vocea poporului. vocea lui Dumnezeu. ultima ucide.Ut singuli = Bunuri individuale. = Adevarul invinge intotdeauna. exemplele atrag. = Forta majora. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. vox dei Vulnerat omnes. = Cinste invinsilor. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. = toate loviturile ranesc.

D.1.1. C. Consimtamantul p.32.4. 19. 2.1. Nulitatea partiala si nulitatea totala p.4. B. 2. Patrimoniul p.4.1.21.58 3. 5 Capitolul II. Clasificarea persoanelor juuridice p. 8 2.29.54. Sectiunea 2. definitia si obiectul dreptului civil p. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p. 28: A. Domiciliul p.49 2. Caracterele juridice ale patrimoniului p. Efectele actului juridic civil p.2. Actul juridic civil p.39. Raportul juridic civil p.2.2. Cauza licita p. Subiectele raportului juridic civil p.29.2.24. B. Dreptul civil.2.19 A.17 2.28.3. Patrimoniul propriu p. ramura a dreptului privat p.35: A.50 2. 7 2. 2.6. Notiuni generale p.46. Persoana fizica p.58 3.29.4.55 Capitolul III.48.4.4. clasificare p.1. 2.44 2. Elementele constitutive ale persoanei juridice p.1. C. Numele p.3.3.4. C.22 . Identificarea persoanei fizice p.3.17 2. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p. Organizarea de sine statatoare p.4.1. Notiunea.2. B. Starea civila p.47. 4 Sectiunea 1. Obiectul p. Persoana juridica p. Notiuni generale p. Notiune.42. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. Nulitatea actului juridic civil p.60 217 . Conditiile de validitate ale actului juridic civil p.5.3.1.1. B. D.46: A. Capacitatea persoanei fizice p. E. Capacitatea persoanelor juridice p.53. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2. 9 2.44 2. Capacitatea de folosinta p. Sectiunea 2.1.3. 20 .1. B. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3. Infiintarea persoanelor juridice p.C U P R I N S Capitolul I. Notiuni generale Sectiunea 1.2.2.2. Incetarea persoanei juridice p. Continutul raportului juridic civil p.1. Scopul licit p. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p. C.36. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p.33 2.1.2.53: A. definitie. Capacitatea de exercitiu p.

Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p. Calitatile si viciile posesiei p. Regimul juridic al apelor p.1. Notiuni generale p. C. 3.94 3.3. B. element esential al contractului p.4. Drepturile reale si drepturile de creanta p.1.78.70: A. B. Atributele dreptului de proprietate p. Sectiunea 3.62. Caracterele dreptului de proprietate privata p.78.7.2.63.71.102. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.104.108: A.94 3.2.125 4.1.66 3. Proprietatea anulabila p. C. 3.85. B. Actiunea in revendicare mobiliara p.6. Notiunea si definitia contractului civil p. Apararea dreptului de proprietate p.121 Sectiunea 4.2. Regimul juridic al imobilelor p.76: A.83.106 3. B.74. Vointa juridica.3. Efectele posesiei p. Clasificarea contractelor civile p. Capitolul IV.83. Proprietatea publica p. Dobandirea.4.128 218 .4. Proprietatea rezolubila p.114 4. C.126 4. Obiectul dreptului de proprietate publica p.118 4.65 Sectiunea 3.3. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.64.2.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.2. Formele dreptului de proprietate.61: A. Prezumtia de proprietate p.2.2.3.3.4. C. Regimul juridic al terenurilor p.2. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.81. Dreptul de proprietate p.72.3.4. Actiunea in revendicare imobiliara p.77. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. Clasificarea obligatiilor civile p. Regimul juridic al constructiilor p. Definitie p.2. Subiectele dreptului de proprietate privata p.1. Modalitatile dreptului de proprietate p.2. Proprietatea comuna p. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p. B. D.82.96 3. Sectiunea 3.83: A. Definitie p.1.2.103.110. B. B. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p.2. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p. dovada si pierderea posesiei p. Notiuni generale p. Obiectul dreptului de proprietate p.2.3.4.4. D. Actiunea in revendicare.1.85.2. Obiectul dreptului de proprietate privata p.69 3.102: A.80: A.1.3.5. Proprietatea privata p.3. C. 3.73. 3.3. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p.1.97 3. Notiuni generale.107 3.106 3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p.66 3.112. Functiile patrimoniului p.105. D. Posesia p. Notiuni generale p.67 3.1.2.1.

Oferta de a contracta p.196 5. Notiuni introductive p.2. B.182 Capitolul V.207 Cuprins p.175 4.199 Bibliografie p.141. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p. C. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.133 4.2.3.151 Sectiunea 4.2.139: A.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.3. Efectele contractelor p.4.1.145.217 219 .140.3. Negocierile precontractuale p. Acceptarea p.5.1.145 4. D.2.1.1.3. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p.195 5. Principiile de baza ale succesiunilor 5.1. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.2. Principiile devolutiunii succesorale legale p.4. Raspunderea civila delictuala p.3.174 4. Conditiile de validitate ale contractelor p. Incheierea contractelor p.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful