P. 1
Elemente Drept Civil

Elemente Drept Civil

|Views: 15|Likes:
Published by Negrea Florin

More info:

Published by: Negrea Florin on Dec 08, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/27/2012

pdf

text

original

UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

2. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. Dreptul civil . ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. vezi V. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. E. Drepturile reale. a unor interferente evidente. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. Persoana juridicã. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. Sectiunea 1. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. D. Elemente de drept public ºi privat. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. Bucureºti. ne vom multumi sa trasam liniile generale. Naþional. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. patrimoniul. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada.texte pornind de la izvoarele lor sociale. raportul juridic civil. proprietatea. 2 Constantin Stãtescu. definitia si obiectul dreptului civil. interferente ce nu exclud. obligatiile civile. Notiunea. p. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. Ed. actul juridic civil. P. in consecinta.3 De aceea. Apostu. 3 Pentru detalieri. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. pe langa aspectul juridic. si principiile succesiunilor. persoana fizica si cea juridica. 5. Daghie ºi I. Bucureºti 1998 p. 1970. Dimpotriva.Persoana fizicã. Partea ge- 5 . si aspectul social economic.

vol. obligatiile civile in general.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. asa cum 5 neralã. s. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . anume Codul civil si alte acte normative. Beleiu. drepturile reale principale. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. dreptul de proprietate individuala. p. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. 22-24 Gh. Academiei. Bucureºti.m. 25 6 . care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. prescriptia extinctiva. subiectele dreptului civil.a. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. actul juridic civil. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. la sediu.. Spre exemplu. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.d. succesiunile s. Ed. contractele civile speciale. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. la domiciliu. Drept civil român. I.a. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. p. cum ar fi: raportul juridic civil. 1989.

Apostu. fiind reglementata prin norma de drept civil. N.. (citat în continuare Tratat . 35 Gh. 6 A se vedea I. Partea generalã. 277. T. Ed. 1983. Gh. Ionaºcu. Luburici. Boboº.sunt de pilda dreptul comercial.U. dreptul familiei.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. 1963 . dreptul muncii si securitatii sociale. adica persoanele fizice si persoanele juridice. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. 155. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. Bucureºti. Dar. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. Actami Bucureºti 1994. Ceterchi ºi M. Elemente de drept… p. Caracteristic raportului juridic . Academiei. cit. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 .B. Drept civil. Beleiu. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. 61 8 Într-adevãr. p. p.. 32 ºi Tratat de drept civil. p. Teoria generalã a dreptului. 1993. ). Ed. Teoria generalã a statului ºi dreptului. fie individual (ca persoane fizice). CAPITOLUL II. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . Teoria generalã a statului ºi dreptului.. p. 207. cit.P. Raportul juridic civil Definitie. dreptul financiar etc. V. op. p. p. E. 1967. Popa.aceea de a fi un raport social .adica o legatura intre oameni.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. E.D.P.D. deoarece se stabileste intre oameni. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice.1. Bucureºti. Daghie ºi I.. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. op.

avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. 2. in postura de persoane juridice.2.1. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. cat si calitatea de subiect pasiv. privite fie in mod individual. cit. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. in calitate de persoane juridice.1. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. p.. op. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. in calitate de persoane fizice. 8 . De regula. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care. c) obiectul. Asa cum am precizat de la bun inceput. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. fie grupate in anumite colective. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv.2. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. adica stabilit intre oameni.

organele de conducere.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. 159. 11 9 . colective de drept în România. care sa exprime unitatea acestui colectiv.acord cu interesele obstesti. dobandeste potrivit legii. 1980. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. Yolanda Eminescu º. 39. II. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. op. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. Ed. Dacia. 1984. drept de administratie directa. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. calitatea de subiect distinct de drept. p. p. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. Ed. b) un patrimoniu propriu. etc. Continutul raportului juridic civil Notiune. p. vol.. modul de infiintare si modul de incetare. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. Cluj Napoca. Costin. 2. 13. Bucureºti. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta.2. Drept civil. M. Marile instituþii ale dreptului civil român. drept real de folosinta. cit.a. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate.1. Subiectele ii. Ionaºcu. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. Academiei. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. De altfel. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie.

are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. subiectul activ. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. De asemenea. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. 10 . iar subiectul pasiv. in limitele legii. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. are dreptul de a poseda. Astfel. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. proprietarul. in raportul de proprietate. care este nedeterminat. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive.corelative ale subiectului pasiv si invers. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. folosi si dispune de bun. nedeterminate. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). Raportul obligational poate fi insa si unul complex. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. ce poate fi impusa. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei.

pretinsa de subiectul activ. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. de a face sau a nu face. conduita care poate fi impusa. prin forta coercitiva a statului. de a face) sau o abstentiune (a 11 . in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. adica de a da. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. adica de obligatie a debitorului. deci sa-si indeplineasca obligatia. in sens restrans. e) in caz de opunere. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. dar numai in limitele legii. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. adica raportul juridic.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. pentru a configura raportul juridic de obligatie. corelativa dreptului subiectiv. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. in dreptul civil. in caz de necesitate. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. Obligatia civila. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile.

Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. Elemente de drept… p. vol. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. I. cit p. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun.1.1. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. cit. IV sect. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. op. Partea generalã.nu face). a opiniilor formulate. privitoare la actiunile lor. Pentru expunerea mai recentã. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. 14 Gh. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. Pop în Tratat de drept civil.3. 107. 2. Daghie ºi I.. Bucureºti. 4. 12 . subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. a se vedea T. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. p. V. Beleiu. 1989. Apostu op. 7. De altfel. In aceasta acceptiune. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. 87. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni.

Ionaºcu. Ripert. vezi infra Cap. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. Paris 1926. cat si ca element activ al patrimoniului. 13 . Montchrestien. J. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. E un inteles pe care il regasim.. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. 1959. p. 462 C. “ut singuli”. Paris. Lecon de droit civil. Dupa cum se poate observa. cit. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. p. 47117. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. …Tratat. de altfel.in practica. p. este aceea de patrimoniu. in art. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. cu modificarile stabilite de legi”. Ed.se refera nu numai la lucruri. op. 46216 si in art. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. civ. 16 Art. cu alte cuvinte “bunul” .207. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. El foloseste. 57. intre bun si patrimoniu. Traité pratique de droit civil francais. 471 C. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. Planiol et G. si in art. J. Bucureºti. doctrina si chiar legislatie15. sau un drept de folosinta.in sens larg . iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). 1947. exista corelatia de tipul parte-intreg. servituþile. 209. 51. 81-82. p. Luþescu.3. Rezulta. specific. III Secþ. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. M. O alta notiune. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. Teoria generalã a drepturilor ii reale. de pilda. civ. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile.1. Carbonier. 1956. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. intr-un prim inteles. sau numai servitute”. Paris. Mazeaud. G. Droit civil. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. p. in al doilea inteles. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. din cele de mai sus. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. sau un drept de proprietate.

precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. 464: “Morile devânt. 18/1991. potrivit art. acþiunile care tind a revendica un imobil”. sau de apã. aºezate pe stâlpi. 5 alin. 45: “Terenurile 14 . cit. alin. 471 C. V. bunurile se impart in mobile si imobile. potrivit art. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. civ. cit. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . iar potrivit art.imobile prin destinatia lor23. în doctrinã. neputand face obiectul unui asemenea act26. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. . chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. 1. astfel. servituþile. 1 al art. neculese încã. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. 1 din Codul civil. 88-94. civ. nr. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. Apost. .: “Sunt mobile prin natura lor. . 25 Acestea sunt enumerate în art. Daghie ºi I. prin natura lor.imobile prin destinatia lor25. 464 ºi 465 alin. 462. Elemente de drept… p. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. 2. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. însã.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile.mobile prin determinarea legii21. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã.mobile prin anticipatie22. gãseºte în Legea fondului funciar. a acestei clarificãri se ie). de comerþ sau de industrie. art. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. . op. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. dupa cum urmeaza19. Dupa regimul circulatiei lor juridice. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil.imobile prin obiectul la care se aplica24. 24 Potrivit art. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. p. 468-479 din Codul civil. Gh. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art.. 474 C. sunt imobile.108 În definirea legalã conþ inutã de art. ie. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. dacã prin lege nu se prevede altfel”. ºi fructele 20 19 de pe arbori. La randul lor. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. sunt asemenea imobile”. art. Bunãoarã. op. Beleiu.mobile prin natura lor20. 473 C. civ. sunt imobile prin natura lor”. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care.

O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. proprietate privatã. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. combustibilul sau banii. in executarea unei obligatii. Sunt individual determinate acele bunuri care. indiferent de titularul lor. plata fiind perfect valabila. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. sunt ºi rãmân în circuitul civil. alimentele. Au aceasta caracteristica. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. 135 din Constituþ ie. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. 5. iar cele determinate generic sunt fungibile. poate fi inlocuit cu un altul.3. sculpturile si in general bunurile individual determinate. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. Este fungibil acel bun care. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. Individualizarea se face prin cantarire. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. sub titlu de exemplu. etc. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. Sunt astfel de bunuri banii. Ca regula. 15 . specifice. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. 4. bunurile individual determinate sunt nefungibile. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Prin excelenta. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. masurare. Au o asemenea insusire. numarare. tablourile de valoare.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

Ibidem. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. Ionaºcu. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. 363. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. cit. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. 31/1954. B. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. in sensul producerii de efecte juridice. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. Cat despre persoanele fizice. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. 1 din Decretul nr. p. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. din prietenie. 1010 Cod civil. 6 alin. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. de fond si generala. 36 35 20 . op. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca.A se vedea T.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” .Cod civil si art.

C. Tacerea. altfel nu l-ar fi încheiat. daca legea nu prevede expres aceasta. dolul (viclenia)40. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . evidentiem forma scrisa. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic.sa fie determinat sau determinabil. liber al actului juridic civil.sa fie in circuitul civil. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. 38 21 . verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. . la care ne raliem si noi. care necesita o prezentare distincta si detaliata. in principiu. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. adica conduita partilor. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. conditie negativa impusa de caracterul constient. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. . 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). violenta41 si leziunea42.sa existe.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. Pentru a fi valabil. in opinia majoritara.

bunului. . Scopul imediat . .numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. D.sa fie licit si moral. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil.cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. 963. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . 3. scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi).in actele cu titlu gratuit.in contractele sinalagmatice.cauza proxima . Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul. cauza formeaza vointa juridica. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. . in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. u 22 .sa fie posibil. 965. dupa cum urmeaza: .obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. 948 pct. la randul ei).sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. . 964.. .

modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. fie la calitatile persoanei. Scopul mediat . acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile.numit si scopul actului juridic. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. este cauza imediata riscul. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. Dupa cum se poate observa. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului.. Din cuprinsul art. 1295 Cod civil (care consacra 23 . pentru a fi valabila. rezulta ca. respectiv riscul pierderii. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. b) sa fie reala. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara.in contractele aleatorii.causa remota . Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. Prin forma actului juridic civil. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. c) sa fie licita si morala. 5 si 996 Cod civil.

numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . p.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme.985 Cod civil). cit. a efectelor acestui act. 146 24 . deoarece “idem est non esse et non probari”.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). 43 Gh. nu cuprinde nici reglementarea. din categoria izvoarelor dreptului civil. . ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. . Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. mai putem distinge intre: .forma voluntara ori conventionala. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. Beleiu op. iar pe de alta parte. de principiu. E.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. adica cea impusa de legea civila si . Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative.forma legala.

modificarea. Prin urmare. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea.principiul relativitatii. . putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. Pornind de la prevederea art. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. aliis neque nocere. fie in modificarea unui asemenea raport. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”.principiul irevocabilitatii. 1 Cod civil . Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. efectul acestuia consta. prodesse potest”. 969 alin. care formeaza continutul raportului juridic civil. nu sunt intotdeauna aceleasi. nu este un scop in sine.principiul fortei obligatorii. care este substanta actului juridic civil. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. dupa caz in: nasterea. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. in alti termeni: actul 25 . intr-o prima acceptiune. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. sub acest al doilea aspect.“pacta sunt servanda”. neque. Deci. ca efectele actului juridic civil. partii.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. Se poate observa prin urmare. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. . determinant. Manifestarea de vointa. ilustrat de adagiul “res inter alios acta. in concluzie. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . Privit sub acest aspect. fie in stingerea lui. Acest scop nu este altul decat nasterea.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. irevocabilitate si relativitate. Principiul fortei obligatorii .

in sens contrar. acest principiu este consacrat expres in art.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. 969 alin. potrivit careia “contractul este legea partilor!”. a efectelor actului). Pentru actele bilaterale . Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile. . independent de vointa uneia sau a ambelor parti. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. .situaþ prevãzutã de art. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. iar nu facultativ.situaþ ia. Partile pot totusi. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. ar constitui o atingere a principiului.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. În mãsura în care s-ar aplica. 1439 C.juridic civil este obligatoriu. “prin consimtamantul lor mutual”.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. ia prevãzutã de art. 1552 pct. sa convina la revocarea conventiei lor.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. 44 26 . interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. ori a mandantului ori a mandatarului”. precum: . cuvntului dat. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. convetii).civ. datoritã dispariþ unui element al sãu. 2 Cod civil. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: .efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. civ. din partea autorului sau. 1). iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa. 3 C. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti.

prin mutuus consensus .stipulantul convine cu cealalta parte . in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . prin vointa partilor actului. 969 alin.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate. c) simulatia si d) reprezentarea. 1 Cod civil. aliis neque nocere. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. neque prodesse potest. succesorii universali si cei cu titlu universal.civile. 973 Cod civil potrivit caruia. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. 46 27 . “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular.res inter alios acta. b) promisiunea faptei altuia. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte . creditorii chirografari). cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”.prin mutuus dissensus.

47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. Deci. a unei norme care ocroteste un interes general. obstesc. pentru incheierea sa valabila. 28 . în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. ie 48 Sub aspect terminologic. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. b) in functie de intinderea efectelor sale. acestor nulitati li se mai spune si textuale. prin ie. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. 2. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. c) dupa modul de consacrare legislativa. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” .in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art.3. A. 828 ºi 830). care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. nici direct. conditiile de validitate. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma.2. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. nici prin reprezentare47. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. nulitatea absolutã este denumitã. la incheierea actului juridic civil. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. la incheierea actului juridic. respectiv implicite. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. uneori. “actul poate fi anulat”.

fie in alte izvoare ale dreptului civil. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. obiect. iar nulitatea totala reprezinta exceptia.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. cauza. individual ori personal. la incheierea actului juridic civil. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. nulitatea partiala este regula. capacitate. deci. Dintre aceste doua feluri de nulitati. prevazute fie in Codul civil. B. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. e greu de anulat parþ pe când un ial. cât ºi de complexitatea conþ inutului. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). intr-o dispozitie legala. efecte unele pot fi desfiinþ ate. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. iar altele menþ inute. D. inã exemplu. a unei norme care ocroteste un interes particular. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. împrumut cu dobândã. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. 49 29 . clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). dar menþ inându-se restul efectelor actului). C. poate di anulat parþ desfiinþ ial.

o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. Efectele nulitatii sunt insa diferite. iar altele nulitatea relativã. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . . .nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). in general. ii. ºi relativã. Referindu-ne la efectele nulitatii. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului.Ca frecventa practica. 50 30 . nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). nu se mai poate pretinde sa fie executat.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. Astfel. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. . .lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative. Pentru ia anumite cazuri. Dintre aceste cauze.in acest caz actul fiind desfiintat.nevalabilitatea obiectului actului juridic. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. decat acelea de forma. atât în doctrinã. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. unele atrag nulitatea absolutã. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. . .fraudarea legii. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp.nerespectarea formei ceruta ad validitatem. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. dupa incheierea actului juridic. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila.

51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. Pentru a opera. se refera la situatia in care actul a fost executat. fie pe cale de exceptie. nullum producit effectum”. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. instanta din oficiu). expresa sau tacita51. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. ulterioarã a cerinþ legale. 52 31 . 3) anularea nu numai a actului initial. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . in acest caz.cauza ai partilor. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. avanzii . dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. Cu privire la prima categorie. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. insa. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. procurorul. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. primar.: partile actului juridic civil. aceasta regula. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. resolvitur jus accipientis”.in sfarsit o a treia ipoteza.

Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. in art. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. 1 190 C. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. nu este valabil. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. ci numai cu privire la regimul juridic. . 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. in general.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. cauza ºi natura obligaþiei. nulitatea relativa poate fi confirmata. definita in acest mod. expres sau tacit.3. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. este Decretul nr. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã.nulitatea absoluta este imprescriptibila.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. ie 54 32 . nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. 9 fin Decretul nr.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. Sectiunea 2. decât atunci când cuprinde obiectul. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. nulitatea relativa este prescriptibila. chiar si din oficiu.civ. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. . Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. Capacitatea persoanelor.

intr-un raport de drept civil. 33 . persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. Astfel. Art. de drept administrativ etc. nationalitatea.1. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile.3. 2. Astfel.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. putem avea capacitatea de drept civil. Desigur. are capacitatea de exercitiu. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. deoarece este stabilita de lege care. Capacitatea persoanelor. Capacitatea de folosinta. rasa. de care apartine raportului juridic. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. Capacitatea de exercitiu. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. este o capacitate juridica.Capacitatea persoanei fizice. alin. se precizeaza ce se intelege prin fiecare. capacitatea de drept procesual etc. religia. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. 5 din Decretul nr. De aici putem trage concluzia ca de regula. 1. 31/1954. capacitatea de drept penal. prevede ca. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”.. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil.

. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. cand ingradirea opereaza in anumite limite. 7 din Decretul nr.97 ºi 221 . op. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. Acesta era principiul stabilit de art. de principiu. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. posibilitatea. prin incheierea unor acte juridice. savarsind acte juridice”. 34 . vezi C. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. Art. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. 55 În acest sens. 21 . 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii.225. Stãtescu Drept civil. aliniat 2. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. Prin interpretare. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. 31/1954 in art. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. 5. 6 alin. cit. Asa cum am mai spus. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. insa. p.

Dupa cum este bine stiut. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. Este vorba de incheierea casatoriei. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. continut si obiect.2. Pentru persoanele fizice. inceputul capacitatii de exercitiu. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. 8 din Decretul nr. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. fie in calitate de persoana juridica. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. etc. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. Stabilirea in concret 35 . recunoasterea filiatiunii. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. capacitatea deplina de exercitiu. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. art. 2. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite.3. potrivit legii. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile.

care consta in dreptul omului de a fi individualizat. in conditiile legii. ia . 12). 22-24) Codul familiei. ia . 64. de lege lata sunt: . cat si in unul restrans. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. cu aceasta semnificatie57. in familie si societate. 12 aliniat 2 din Decretul nr. NUMELE in legislatie nu este definit numele. prin cuvinte stabilite. 975/1968 cu privire la nume. Codul familiei (art. 28. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. 12 alin.312. Legea nr. Atributele de identificare a persoanei fizice. Legea nr. 1 din Decretul nr. 36 . A. 13-15). Convenþ privind drepturile copilului. cit. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. Cu toate acestea. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg. op. 27. ia 57 Gh Beleiu. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. stabilirea. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. Convenþ privind drepturile copilului. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. 31/1954 (art.pentru domicliu (ºi reºedinþã). atat legislatia. 31/1954 (art. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. modificarea si schimbarea lui.. 62.pentru nume: Decretul nr. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. prin nume se intelege doar numele de familie. care formeazã sediul materiei.a primului element. 78). ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. Principalele acte normative. 31/1954 (art. Decretul nr. cat si prenumele. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. domiciliul si starea civila56. Decretul nr. p. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. jurisprudenta.pentru starea civilã: Decretul nr. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . Codul familiei. pe cand stricto sensu. 40. Convenþ privind drepturile copilului. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

p. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. unde este evidentiat si domiciliul titularului. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. in orice alt caz. il putem defini plecand de la prevederile art. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. 332-330. 66 41 . care efectueaza investitii in Romania. schimbarea. vezi ºi Gh. c) parintele care-l ocroteste. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. ºi dovada domiciliului.aceea a domiciliului conjugal. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii.. in spatiu. plata. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. plata se facela domiciliul debitorului.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. dupa caz. Daca locul nu este aratat.minorul are domiciliul legal. comun fata de situatia de exceptie . Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. b) parintele la care locuieste statornic. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. 3 din Legea nr. Potrivit art. prin locuinta sa statornica sau principala. d) tutore. cu sediul in strainatate.aceea a domiciliilor separate. Beleiu. 13 din Decretul 31/1954. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. . dupa caz la: a) parintii sai. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. op. cit.

insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. menit sa individualizeze persoana fizica. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. C. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. Acceptand aceasta calificare. unicitate si obligativitate. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. altul decat cel de drept comun. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte..cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. 42 . invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. a persoanei fizice. daca este cazul. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. in principiu. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. Fiind deci rod al unei conventii. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). starea civila este un drept personal nepatrimonial. in spatiu.

cãsãtoria sau decesul unei persoane. b) dacã este necesar. certificat de casatorie. ºi se completeazã manual.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. certificat de deces. avand denumirile: act de nastere. sexul. adoptia casatoria.11. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. ca si duplicatele acestor certificate. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. act de deces. data de art.1996. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. generica. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. Totodata. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. ambele originale. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. 262 din 11. cu cernealã specialã de culoare neagrã. Mai deosebim fata de actele de stare civila. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. Pentru dreptul administrativ. act de casatorie. special tiparite si completate. chiar). cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. în douã exemplare. 119/11. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. eliberate in conditiile legii68. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). loc). iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor.Asa cum nu se confunda partea cu intregul.inscrisurile oficiale. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. al actului administrativ individual-. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). Fiind un drept personal nepatrimonial. 68 În sistemul Legii nr. 43 . Pentru dreptul civil. cu privire la actele de stare civilã.11. precum si: certificat de nastere. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. care este tocmai inregistrarea de stare civila. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) .Actele de naºtere. loc). moartea (data. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. . el este si un mijloc de evidenta a populatiei. a inscrisului autentic. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie.1996 se face vorbire despre: .

Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. 164. Pe cale de exceptie.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. a actelor de stare civila.4. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. in vechea doctrina romaneasca. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. 22 din Decretul nr. cit. 31/1954. 44 . in esenta. p. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. in totalitate sau in parte. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. regula instituita de art. potrivit legii.4. Persoana juridica 2. Asa cum am mai precizat mai sus. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. inaintea instantei judecatoresti. Sectiunea 2. intr-o asemenea acceptiune. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. Gh. starea civila se va putea dovedi. 24 din Decretul nr. potrivit art. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. in conditii derogatorii. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. Beleiu. Notiuni generale. creata prin fictiunea legii. Cu toate acestea. in registrele de stare civila”. Se poate observa ca. intelectuala.1.. op.

sediul materiei il constituie Decretul nr. 31/1954 privind persoanele juridice. 70 D. deci un grup de oameni care. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. p.. p.drept sa creeze asemenea persoane. Ed. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. D. Bucureºti. financiar. Cãrpenaru. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept. 71 Gh. p.L. asociatiuni si fundatiuni. p. spre exemplu. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice.365 sau M.cit.256.I Bucureºti. Beleiu. administrativ.L. 1996. A.II. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala. În acelaºi sens. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice.cit. vezi St. Stãtescu. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. op. Alexandresco. op. 45 .343. precum si Legea nr.. numite elemente constitutive. Legislativ. Textul art. Abandonand aceasta teorie. Este. procesual etc. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. În acest sens. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. 1906.. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã.cit. Deºi sunt subiecte colective de drept. C. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. p. Dreptul comercial român. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. vol. 148. 355. Costin op.

Elementele constitutive ale persoanei juridice. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve.2. Potrivit art. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . respectiv: a) organizarea de sine statatoare. in acord cu interesul general. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. Din parcurgerea acestui text. de la o persoana juridica la alta. “orice organizatie (. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. obstesc. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. care pot comporta multiple particularitati.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”. 31/1954. legalitate. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica.2. cat si suficiente. 26 litera “e” din Decretul nr. sunt in conditiile legii persoanei juridice. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate...4. b) patrimoniul propriu. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. specifice fiecaruia: A. c) un scop licit. Legalitatea. diversitate si cumulativitate. exclusivitate.

referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. 26 litera e. p. op. 54/1991 cu privire la sindicate. 47 . Ca orice patrimoniu. De asemeni. delictual sau contractual. 72 M. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva.conducere. pe langa obiectul de activitate.art. indiferent de izvorul lor. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. art. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. 4 alin. componenta si functionarea organelor sale de conducere. 1 din Legea nr. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. 7 lit. modul de alegere si de revocare. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. 31/1954. e. PATRIMONIUL PROPRIU. 369. B. din Legea nr. denumirea acestora. in vreme ce art. Costin. 12 litera h. din Decretul nr.. durata mandatelor si atributiile lor. competentele. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. cit. 15 din Legea nr. denumirea si sediul principal. Astel art. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. din Legea nr. Mentionam sub titlu de exemplu: . in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere.

73 V. p. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. din Decretul nr.D. Zlãtescu Lecþii de drept civil.art. 7 din Legea nr. 26 litera e. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. la constituirea si lichidarea patrimoniului. 3 alin. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. 48. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”.. general. din care spicuim sub titlu de exemplu: . Pentru a fi valabil. iei 48 . patrimoniul. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. Obiectul de activitate. . 1995. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. C. Bucureºti. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc.. 2 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. 4 alin. Ed. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. Textul art.art. Fundaþ României de Mâine.art. denumirea si sediul principal.1 din Legea nr.

altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). 12 lit. 31/1954 desi este inca in vigoare. persoane juridice private sau particulare.3.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. 2. persoanele juridice pot fi: 1. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. 26 din Decretul nr. Asa fiind. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). persoane juridice romane. 2. cum sunt societatile comerciale mixte. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. 2. 4. persoane juridice straine. fundatiile si academiile. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. 49 . 3. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. b) Dupa nationalitatea lor.art.. persoane juridice cu sediul in Romania. executiva si judecatoreasca).4. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). cultele religioase. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. infiintate potrivit Legii nr. persoane juridice mixte . b din Legea nr.

345. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. d) Dupa natura scopului lor.cit.D. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. a persoanelor juridice facuta de art. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. 28 din Decretul nr. cit. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat.4. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. p. Asadat. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. p. 49. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. potrivit textului mentionat.. persoanele juridice pot fi: 1. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2. Gh.2. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. op. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. e) Dupa corelatia dintre ele. Cunoscand si continutul acestui text. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. Zlãtescu. persoane juridice cu sediul in strainatate. al organizarii si reorganizarii.4. 2. 50 . V. op. Beleiu. enumerarea modurilor de infiintare.

a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. . prin Legea nr. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. Chiar si dupa anul 1990. . 68/1991. 92/1992. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr.Organele puterii legislative. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. 31/1954. 51 .presupune fie un singur act juridic. vizeaza si alte categorii de persoane juridice.Organele puterii executive. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. 69/1992. Acelasi domeniu de aplicare. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. etc. caruia ii recunoaste efectul creator. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. rolul principal a fost rezervat statului. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. 37/1990.

artisti sau compozitori. 435 ia atã din 1990. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare.G. uniunile de scriitori. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. nr. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. 52 . actul recunoasterii infiintarii. 19 din Legea nr. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. 35/1991). 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. Astfel. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. 31 din Decretul nr. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. 27/1996 a partidelor politice). 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. 28 lit. d din Decretul nr.

2. 53 . Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. Dimpotriva. Drept civil.A. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. mai bogat sau mai sarac. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. 20 . 21/1924. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. actul de infiintare sau statut. stabilit prin lege. Lupan ºi D. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere.5. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. p. Bucureºti. Popescu.67. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice.4. 9 din Legea nr. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. Persoana fizicã. Textul art. Ed. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. Lumina Lex. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. 1993. A. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei.

77 M. 3. 31/1954. B. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. Pentru o definiþ mai amplã. p. cit. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. 384 ie 54 . a caror infiintare este reglementata de Legea nr. Pentru incuviintarea inregistrarii. ramasa definitiva. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. dupa caz. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. sunt actele persoanei juridice insasi. inceputul capacitatii de folosinta. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. p. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77.. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. Mentionam ca de regula. 35 si 36 din Decretul nr. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. Beleiu. Potrivit art. incuviintate de catre instanta competenta. Gh. 4 din aceasta lege. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. contracte). 21/1924. 425. moment care marcheaza in principiu. 2. Sediul mteriei il constituie art. op.. cit. Costin op. atat faptele licite.

Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. 1996.19. Bucureºti. cat si fata de terti. ne rezumam doar la mentionarea lor. 106-215. Ed. actul de infiintare sau statut”. 16 . Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art.6. St. Lumina Lex. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica. 40 din Decretul nr. D.divizarea totala. . Cãpãþânã Societãþile comerciale. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. Pentru reorganizarea persoanelor juridice.Drept comercial. 1991. regulilor mandatului. Potrivit art. 31/1954. Atlas Lex. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . Cãrpenaru. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. 2. 36 din Decretul nr.dizolvarea. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare.a se vedea O. Bucureºti. p. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. daca nu s-a prevazut altfel prin lege. divizare sau dizolvare”.4. 78 55 . . incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. Ed. p. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. prin asemnanare.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). pentru faptele ilicite.tratatã pe larg la disciplina.4.

45 din Decretul nr. 41 din Decretul nr. 53 din Legea nr.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. 45. De plin drept80. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. Doctrinar. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. Art. Prin deciziunea asociatiunii. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. actul de infiintare sau statut. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. Art. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 56 . 31/1954). d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. 31/1954 in art. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. in afara de aceste cauze.

p. cu excepþ celor de la iile ia lit. 169 din Legea nr. cit. 57 . 4. 64/1995. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art.3. 31/1954. Art. Prin judecata. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. c) la terminarea activitatii. 22-54. e) prin hotararea asociatiilor. cit. acelor comercianti.. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. daca asociatii nu decid completarea lui. 79 80 Gh. c) hotararea adunarii generale. B. 2 al art. Legea nr. D. 53 sunt reluate aproape identic de art. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. op. Cãrpenaru op.. p. C. 45 din Decretul nr. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. Dispoziþ pct. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. care se aplica datoriilor lor comerciale81. d) falimentul. Prin deciziunea puterii executive. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. Beleiu. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. 410.

Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83.. p. exprimat frecvent in bani. op. 61-63. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. Asa cum s-a studiat deja. c) obiectul raportului juridic civil. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. op. cit. M. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. Patrimoniul 3. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. sunt trei si anume: a) subiectele. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. op.1. b) continutul. 70.1. p.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3. cit.. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. Cãrpenaru.1. 84 În acest sens vezi St. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. el are un caracter dublu volitional. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. 135. Elementele structurale are raportului juridic civil.. D. Altfel spus. p. Costin. 83 58 . astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. cit. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale.

fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. 59 . e. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. 41 arata ca. De exemplu. 784 si 1743 Cod civil. poate fi un drept real sau un drept de creanta. cat si in alte texte. in aceasta abordare. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. in cuprinsul lor articolele 781. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. ca apartinand unui anume subiect. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. 26 lit. legislativ nu avem nici o definitie. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. in vreme ce art. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. fiecare drept subiectiv este privit separat. 31/1954: art. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate.

3) Patrimoniul este unic. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. cat si pe cele juridice. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. in ceea ce priveste persoana juridica. obiectul sau de activitate. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. existenta patrimoniului. Teoria generalã a drepturilor reale. art. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. 60 . patrimoniul. sunt distincte de universalitate. I Apostu. Caracterele juridice ale patrimoniului. 2) Orice persoana are un patrimoniu.4. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. b) drepturile si obligatiile. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. 3. denumirea si sediul principal”. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. p. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). 4 alin. Universitatea Bucureºti 1980.De asemenea. 1 din Legea nr.2. Evrika Brãila 1998 p. fiecare in parte. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. Stãtescu ºi C. Drept civil. 5. Bârsan.1.

Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. Astfel. 7. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. Le urmarim in continuare detaliat. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. p. I. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. 3.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. Universitatea Al. Cuza. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86.1. Drept succesoral. 61 . deci si cea de patrimoniu. 30-36 din Codul familiei: . Potrivit art. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. dobandite in timpul casatoriei. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. Altfel spus. Iaºi.3. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. 704 din Codul civil. . Persoanele casatorite pot avea potrivit art. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. 1974. mijloace circulante sau obiecte de inventar. deci sa aiba o anumita functie. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii.bunuri comune.

p. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. Tratat de drept civil .. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. Bârsan. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. deci devin prezente. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . Academiei. 975 din Codul civil. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. 1981. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87.). creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau.. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. Ele pot fi instrainate fara ca. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. 337 ºi urmãtoarele. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. Stãtescu ºi C. iile 62 . Neavand asadar o garantie reala. 88 În mod excepþ ional. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. Ed. Bucureºti. în condiþ art. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor.A.

divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. B. in cazul persoanelor juridice. care va urma aceeasi soarta juridica. 63 . daca un lucru este vandut. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. in ceea ce priveste persoanele fizice. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. in acest fel. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. deci subrogatia reala se produce automat. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. 64/1995. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. iar creditorii personali doar bunurile personale. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. aplicabila celui dintai. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). Astfel. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. creditorii chirografi. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. deoarece ei. Astfel. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. Subrogatia inseamna inlocuire.

1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. Spre exemplu. ci numai daca este expres prevazuta de lege. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. art. C. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. 64 . astfel incat. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. prin subrogatie reala cu titlu universal. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. creditorul va putea sa urmareasca.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. Pe langa functiile mai sus mentionate. atunci cand creanta va deveni exigibila.

Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. Dreptul de creanta. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. cat si a subiectului pasiv. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. Altfel spus. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. in mod direct si nemijlocit. dreptul real este opozabil tuturor .4. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. sa faca sau sa nu faca ceva. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. 65 .“erga omnes”. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. sa dea. 3. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane. Ca drept relativ.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile.1. de cantitate.

obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva . 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. in cazul dreptului de creanta.2. Dreptul de proprietate 3. insa in limitele determinate de lege”. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. 481.1. Sectiunea 3. este util a cita si dispozitiile art. b) drepturi reale accesorii. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.cat si negativa .2. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla.a nu face ceva.a face . 66 . Definitie Potrivit art. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. care au o existenta de sine statatoare. Notiuni generale.Dimpotriva. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. independenta de existenta altor drepturi.

480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art.. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. 3. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica.Definitia formulata de textul art. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea.. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. deoarece sintagma “a se bucura”. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. dreptului sau (posesia. in afara de art. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. . deci nici dupa moartea lui. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. superficia etc.2. cu toate atributele recunoscute. servitutea. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui.). cat si de a-i culege fructele. 67 . cu modificarile stabilite de lege”. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate.2.

deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. si anume caracterul individual si cel total. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. deoarece ele vor fi studiate separat. proprietatea continua sa existe ca drept. pe care ne rezumam a le mentiona. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. Boicoianu). Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. dispozitia. in exercitiul actiunii in revendicare insa. se perpetueaza transmitandu-se”.Prin urmare. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. 68 . Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. “dreptul de proprietate. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. Rosetti-Balanescu. imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. folosinta. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). cum este in cazul coproprietatii. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare.

Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. dreptul de a locui casa. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. Altfel spus. de a folosi masina.2. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. Florin Sion. 69 . industriale. civile si sporul animalelor. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). este doar o expresie exterioara a celei de a doua. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. civile si industriale. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. 482 Cod civil. jus fruendi si jus abutendi. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. in interesul sau. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. Posesia presupune spre exemplu.3. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. Potrivit art.3. de a intrebuinta un lucru etc. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. intrun mod natural sau artificial”. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. “a uza de lucru in sine.

Astfel. dobanzi etc. a instraina. in cazul coproprietatii. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. in materia Legii nr. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. a desfiinta. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . 2. 3. 3. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. cum sunt titllurile de credit.). 70 . 46 alin. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga.chirii. a distruge. Spre deosebire de fructe. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. Industriale (presupun interventia omului). productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. fiecare coproprietar poate percepe. 18/1991 potrivit art.2. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate.2.4.

El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. Temeiul acestor ingradiri. ori radacinile intinse pe terenul sau. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. “sub 71 . delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. A. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. in spiritul acestui text. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. indiferent de adancimea sa. Articolul 491 din Codul civil. permite proprietarului sa faca. Existenta bunului. Regimul juridic al imobilelor. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. potrivit carora. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. Ca mai dificila. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie.

autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. terenurile au fost scoase din circuitul civil. indiferent de titular. circulatia si instrainarea terenurilor: . Astfel. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general.dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. Hotararea Guvernului nr. Practic. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. B.fata pamantului.articolul 30 din Legea nr. si cele care sunt declarate de interes public national. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. decat atat. 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. Totodata. . Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. plantatiilor sau constructiilor. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. altfel decat prin mostenirea legala. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. Mai mult. 72 . . precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea.

prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. Potrivit acestei legi. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. C. terenurile de orice fel. in conditiile Decretului Legea 61/1990. din Legea nr. 61/7 februarie 1990. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. Articolul 60 alineatul 1 litera a. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. in ceea ce priveste casele de odihna. Decretul Lege nr. constituie fondul funciar al Romaniei. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. 73 . stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. Legea 85/22 iulie 1991. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. Articolul 5 din Legea nr. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte.

impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. citat mai sus. se refera printre altele. apele maritime interioare. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. marea teritoriala. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. adica albiile minore ale cursurilor de ape. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. D. in momentul in care a 74 . solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. Potrivit articolului 5 din Legea nr. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. Asupra apelor din domeniul public. fiind deci scoase din circuitul civil. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. riveranii nu au nici un drept. la terenurile aflate permanent sub ape. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. 17/7 august 1990. Articolul 2 din Legea nr. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. 50/1991.Edificarea unei constructii. in cazul apelor pluviale. 18/1991. Doar in acest caz.

oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). 75 . pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. Cu alte cuvinte. Apele curgatoare. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. altele decat cele din domeniul public. prescriptie etc. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. Apele de izvor. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. deoarece acesta face parte din fond. apartinand proprietarului fondului.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior.).

41. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. Potrivit art. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. 3. fie domeniului public. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. fie celui privat. Totodata acestia pot extrage pietris.5. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. fie celui privat. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. Din textele mai sus citate. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. la iesirea din proprietatea sa.2.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. Potrivit articolului 582 Cod civil. Proprietatea privata. o poate folosi. fie domeniul public. Referindu-se la proprietatea statului. 135 alineat 2. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. fara insa a abate cu totul cursul apei. Art. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. alineat 1. Constitutie. 76 . Singura interdictie. Legea 18/1991. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. Codul civil precizeaza in art. Formele dreptului de proprietate.

Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. prezente si viitoare”. in acest sens. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. juridice. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. A. in mod exceptional. 77 . Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. De asemenea. potrivit regulilor de drept comun. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile.Cu toate acestea. in mod exclusiv si perpetuu. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. in limitele legii. astfel incat. art. deoarece statul este intotdeauna solvabil. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. asupra unui bun. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”.

4). 16 din Legea nr.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. comunele. potrivit art. au in proprietate bunuri din domeniul privat. unitatile administrativ teritoriale. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. orasele si judetele sunt persoane juridice. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. Potrivit Legii 69/1991 (art. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. orasele.S. Dimpotriva. O situatie speciala o au in prezent fostele I. C. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. comunele. teren arabil. in calitate de persoane juridice de drept public.A. persoanele juridice. le pot instraina sub orice forma. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. 15/1990. 36 din Legea 18/1991. pot fi persoanele fizice. B. statul. municipiile si judetele. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. 78 . Sub aspectul obiectului. in calitate de persoane juridice de drept civil. care au dobandit actiuni in temeiul art. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. actiuni etc.

in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. vezi E. Ed. Statul si unitatile administrative. “Grafix”. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti.. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. Pentru definirea proprietãþ dominiale. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. Legea 69/1991. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. Legea 31/1991. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. apartin statului. Beleiu. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. op. 79 . p. distinct de cel al asociatilor. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991.Sub titlu de exemplu . cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. cit. afectat realizarii unui scop social licit89. 343. 1993.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. 93. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. Art. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. in afara acestor categorii de persoane juridice. Iaºi.Safta Romano. Acestea sunt autonome fata de stat. numita si dominiala90. p. Aceasta proprietate. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. cum este cazul fundatiilor. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate.

Art. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. Articolele 476.2. 3. pot fi concesionate. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. Bunurile din aceasta categorie. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. in principiu. Art. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. Codul civil si o serie de legi speciale. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. Legislativ. exceptand bunurile apartinanr domeniul public. Constitutia in art. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. Art. inchiriate sau date in locatie de gestiune. 475 alin.6. prin licitatie publica.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. Art. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale.Art. nu sunt limitativ prevazute de lege. 477. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. 6 din Legea nr. 80 .

Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. sunt scoase in afara de comert”.A. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. Caracterul inalienabil. in acelasi sens. Caracterul imprescriptibil. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. 2. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. pot fi concesionate. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. din Legea 69/1991. prin licitaþ publicã. Din text. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. intrucat statul este intotdeauna solvabil. atat datoriile sale. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. concesionare sau inchiriate. art. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. Desi sunt inalienabile. închiriate sau date în locaþ de gestiune. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. ie ie 81 . 135 alin. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. 3. imprescriptibile si insesizabile”. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. Caracterul insesizabil. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. Deosebit fata de cele proprietate privata. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. prevederea constitutionala permite ca. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. art.

in aceeasi masura. Ed. Articolul 135 alineat 4. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. I. resursele stabilite de lege. 54. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. ALL. 113/06.03. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. Drept financiar public. Drept public ºi privat. teatre. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. 93 82 . p. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. sau de interes local. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. Nistor ºi I. 136.199293. domeniul public poate fi de interes national. Zigotto Galaþi 1994. Ed. oraselor. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. muzee. spatiul aerian. Bucureºti 1994.financiare speciale. biblioteci). Gliga. p. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. piete. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. caile de comunicatii. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. Potrivit criteriului importantei sociale. bogatiile de orice natura ale subsolului. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. În sensul acestora. cand proprietatea apartine comunelor. B. vezi precizãri în V. municipiilor sau judetelor. Apostu. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. marea tetirotiala. plajele. din Constitutie. De asemenea. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile.

de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. Exista asadar. 83 .2. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. Ce este conditia.3. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme.7. Modalitatile dreptului de proprietate A. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. B. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate.

dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. daca donatorului i se va naste un copil. Practic pana in momentul implinirii conditiei. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. 84 . 154. cit.. daca nu. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. in exemplu dat). Beleiu op. dreptul de proprietate se va revoca. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. Potrivit articolului 835 Cod civil.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. p. 94 Gh. Revenind la proprietatea rezolubila. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. Dimpotriva. dreptul se desfiinteaza retroactiv. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. in ceea ce-l priveste pe acesta. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. proprietatea. 1371 Cod civil). daca nu se indeplineste conditia rezolutorie.

Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). viciu de consimtamant.C. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. Ca efect. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. 3. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. sunt posibile 3 ipoteze: 1. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. in aceasta situati. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. 85 . actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare. D. 2. dreptul la actiune al titularului se precrie.

op. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. abstracte din dreptul de proprietate. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. nu insa si bunul in materialitatea sa. 3/5 etc. p. Stãtescu ºi C. cit. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. De exemplu. Astfel spus. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. Dreptul este fractionat. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. 1. Bârsan. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun.cate o fractiune ideala din drept. 180. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale.. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau.) sau printr-un procent (25%. 86 . doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. 96 C. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate.

b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. Din punctul de vedere al duratei. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. 728 si urmatoarele. nefiind posibila imparteala. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. La randul sau. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art.

cunoscuta sub denumirea de partaj. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. . fara a fi necesar acordului celorlalti. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. Cat priveste fructele. tot retroactiv. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas.Actele materiale care privesc folosinta bunului. acesta va fi desfiintat. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. Daca totusi a fost facut un asemenea act. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. in caz contrar. sunt permise copartasilor. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 .Din primul principiu enuntat. Din cel de al doilea principiu.in matria actelor juridice. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. cu privire la intregul bun. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: . Aceasta nu schimba natura juridica a bunului.

in caz contrar. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. 89 . incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. tablouri si fotografii de familie). in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. prin succesiune. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. donatie etc. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. acesta va fi vandut la licitatie. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. ea poate avea un caracter perpetuu. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. in mod exceptional. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor.copartasi. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. Coproprietatea este fortata. in fine. cumparare. manuscrise. 728 Cod civil. deci fortat. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. copartasilor. II) Proprietatea comuna pe cote parti. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii.

3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. precum si asupra tuturor dotarilor care. fantanile sau izvoarele. in acelasi timp. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. nu se pot folosit decat in comun. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. ci servitutea. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. potecile. iar valoarea cotei se include in pret.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. prin natura lor. drumurile. 90 . Dimpotriva. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. Articolul 10 din Legea 85/1992. situatia juridica nu mai este coproprietatea.

coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. a) Zidul despartitor este. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. articolele 603.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. 590 Cod civil. 604. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. Dimpotriva. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. Printre semnele de necomunitate. potrivit art. 91 . daca zidul este inclinat. c) Gardul comun Potrivit art.

Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. Caracteristic proprietatii devalmase.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. Cu toate acestea. 92 . Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. Cu toate acestea. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. Bucureºti. numita si “devalmasie matrimoniala”. 2. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. aceasta apartinandu-le tuturor. 38. Notiunea. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. Cu privire la administrarea. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. 1992. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. p. ele se realizeaza de soti de comun acord. impreuna si nefractionat. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. exercitand singur aceste drepturi.

proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. Filipescu . spre deosebire de proprietatea devalmasa. imparteala judecatoreasca. 93 . in ambele situatii. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. in ambele cazuri. 245.133. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. Didacticã ºi pedagogicã. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. incetarea devalmasiei. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. numita si partaj. in fine. ALL Bucureºti 1995. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. dupa evaluarea si lotizarea lor. p. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. 3. P. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. Ed. Tratat de dreptul familiei. Bucureºti 1977 p. I. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. in aceasta faza procesuala. 2. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. in consecinta. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale.

succesiunea. ea neputand lua nastere decat intre soti. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. drept proprietar. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. de noi insine sau de altul in numele nostru”.1.3. Posesia 3. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. legea. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. Sectiunea 3. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. una sau alta. uzucapiunea etc. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie.3. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. Pentru acest din urma 94 . care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. in aceeasi masura insa. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor. legea apara si posesia. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata..

si de a se comporta ca un adevarat proprietar. 95 . potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul.ca stare de fapt .este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. ori ca titular al unui alt drept real. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. adica in calitate de locatari.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. Tot un detentor precar este si depozitarul. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. 1853 Cod civil. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. Potrivit art. uzufructuari. Plastic. depozitari. prin simpla ingaduinta a proprietarului. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. El nu are nici un drept asupra bunului. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. sub nume precar. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. in puterea destinatiei legale a aceluia”. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . Locatarul unui imobil de exemplu. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. simpla posesie . Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. sau asupra unui lucru comun.motiv. in concluzie. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. in aceeasi masura. b) Elementul psihologic sau intentional.

pana la proba contrarie. 2. Altfel spus. Dobandirea. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. “animo alieno”. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). respectiv “corpus” si “animus”. prin instituirea a doua prezumtii legale. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. dar si de un reprezentant al sau. sub nume de proprietar. in primul rand. neputand fi exercitat prin altcineva. pentru ca a dovedi posesia. in ceea ce priveste elementul intentional. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. Pentru a fi dobandita posesia. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . exista prezumtia ca cel ce detine un lucru.3. Dovada posesiei. Proba elementului intentional este facilitata de lege. intrucat are un caracter obiectiv. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. aparent si deci perceptibil. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. Fiind o stare de fapt. prin natura sa psihica. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. este posesorul acelui lucru. b) Elementul intentional. sau l-a incredintat altuia in depozit). inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”.2. dovada si pierderea posesiei 1. poate fi exercitata nu numai de catre posesor.3.

Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. are ca efect pierderea posesiei. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. 1847 din Codul civil. Calitatile si viciile posesiei 1. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. 3) Pierderea posesiei. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. pot fi rasturnate prin proba contrarie. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. 99 Este constitut posesor. chiar daca stapanirea materiala continua. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative.inceput a poseda pentru altul. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. efectul fiind insa acelai. datw nu este proba contrarie”. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut. 97 . Disparitia lor. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. sau chiar numai a unuia.3. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. cum este cazul constitutului posesor99. Pe cand textul art. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. intr-o prima ipoteza. 3. o data cu incetarea elementului ei material.3. intr-o a doua ipoteza. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. Posesia nu poate exista.

Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. asemenea proprietatii in vazul tuturor. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. insa se refera in articolul 1852 la 98 . cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. care duce la desfiintarea posesiei. in cazul actelor de simpla amenintare. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. adica cu intermitente anormale”. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. d) Poesia sa fie publica. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. care nu duc la pierderea materiala a bunului. “se cere o posesiune continua”. in vreme ce art. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. Continuitatea posesiei este prezumata. Legea nu defineste publicitatea posesiei. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu.

Intentia legiuitorului. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. discontinuitatea. clandestinitatea. sunt viciile posesiei. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). 2. 99 . violenta. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale.clandestinitate ca viciu al posesiei. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. b. precaritatea. d. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. c. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. locatar sau depozitar. e. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. asa cum procedeaza un detentor precar. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. echivocitatea. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. a.

potrivit carora simpla posesie de buna credinta.Ca viciu al posesiei. b. este un viciu relativ putand fi invocat. cat si a bunurilor miscatoare. redevenind publica. 3. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. este un viciu temporar. asa cum prevede art. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. 1852 Cod civil. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). 100 . posesia redevine utila. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. intrucat odata incetata clandestinitatea. 2. Clandestinitatea. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. are valoarea unui titlu de proprietate. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. este un viciu temporar. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. este viciu relativ. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. in sensul ca o data incetata violenta. 2. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. c. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil.

Precaritatea Cu privire la precaritate. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”.. este echivoca. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. C. Vezi supra referitor la elementele posesiei. precaritatea se poate transforma in posesie. e. vol. cit. Safta Romano. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. in puterea destinatiei legale a aceluia. dar si in practica judiciara. cit.d.. sau asupra unui lucru comun. ea constituie insasi lipsa posesiei102. op. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. cit. adica in calitate de locatar. Mai mult decat atat. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. in cazurile special prevazute de lege. “animus” si “corpus”. I. deci de elementul intentional al posesiei. op. 174. op. precaritatea este mai mult decat un viciu. p. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica.. 101 . Bârsan. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. uzufructuar etc. p. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. p. prin intervertire. 396. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. 242. Stãtescu ºi C. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. depozitar. in acest sens.

4. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. 2. 3. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. sub nume de proprietar. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. prin uzucapiune. posesia este protejata prin actiunile posesorii. 1854 Cod civil). in materia bunurilor miscatoare. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. 4. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului.3. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . A. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. consta in aceea ca fiind parat. 1864 Cod civil. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. intrucat de cele mai multe ori. posesia prelungita duce. la dobandirea dreptului de proprietar. 3.

103 . constand in convingerea posesorului ca lucrul. nefiind posibila proba contrarie. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta.proprietate. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. ale carui fructe le culege. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. B. lipsit de orice viciu. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil.

Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. In al doilea rand. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. b. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. Actiunea in complangere. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. a. Caracterisitic actiunii posesorii. Pentru exercitarea ei. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. C. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. posesorul dobandeste doar fructele. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei.

in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. 105 . intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. 3. b. . exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. Violenta neavand nici o justificare in drept. adica neviciata. daca tulburarea s-a produs prin violenta. Ca si actiunea in complangere. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta.sunt actiuni reale. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: .1. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. posesiunea reclamantului sa fie utila. D. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE. cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar.in complangre. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. 2. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu.

in doctrina. In articolul 645 din C. 199. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. Sectiunea 3. 106 . 3.. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. p. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. civ. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. in vreme ce art. cit. Bârsan. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat.4. Stãtescu ºi C. 105 C.4. Apararea dreptului de proprietate. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea.1. civ. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. op. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. 1847 din C. caci oricat ar dura ele in timp. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104.

acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. Sunt actiuni posesorii. in vreme ce art. cum ar fi actiunile in revendicare. uzufructuar etc. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. din fapte ilicite sau cvasicontracte. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. actiunile confesorii. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. Art. care este un drept real se numesc actiuni reale.4.a. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. mijloacele juridice specifice. cele posesorii protejeaza doar posesia. actiunile in granituire etc.2. 1910 se 107 . 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. . b. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. 3. adica proprietatea. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata.). Actiunea in revendicare.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. Sunt actuni petitorii. dintre care mai importante sunt doua: . ori din imbogatirea fara just temei.

refera la revendicarea mobilelor. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare.4. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. Ed. Negru ºi D.130. 105 ie .p.G.L. p. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat. ii. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. in stiinta dreptului. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. iar art. Ed.. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. Drept procesual civil. 3.L. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului. 117. Radu. 340. in practica. p. Boroi ºi D.cit. 108 .op. A. Costin. nepierzandu-se prin neuz. op. Bucureºti. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila.3. 1994. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute.256. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. de catre vanzator. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. M. Actiunea in revendincare este imprescriptibila.. cit. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. Safta Romano. p. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. Rãdescu. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau.

148. plecand de la ideea ca prin actiunea sa.. Safta Romano. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. vizeaza marirea patrimoniului comun. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. care ii profita si celuilalt sot109. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. 154. 561 din Codul de procedura civila. a se vedea E. s-ar rasfrange indirect asupra lui. Teoria generalã a obligaþiilor. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. op.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. in fine. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. Actami Bucureºti 1994. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. sotul reclamant. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. 109 110 Pentru opinia contrarã. P. consecinta pierderii bunului. 84. cit. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. Ed. p. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. Decizia civilã nr. 224/24 noiembrie 1972. Raspunsul a fost pozitiv. p. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. p. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. vezi I. 109 . Filipescu. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz.

ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. 110 . dispozitiunea art.d. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare. A. Daca teoretic lucrurile par simple. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. sau al transferului proprietatii. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”.a. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca.m. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. in practica ele sunt mult mai complicate. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. De altfel dispozitia art. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche.

Potrivit aceluiasi principiu. Daca paratul invoca un asemenea titlu. Acestei situatii transante.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. . C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. . atunci actiunea reclamantului va fi respinsa.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. utila sau de buna credinta. 1864 Cod civil. Asa fiind. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . daca ambele au fost transcrise. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. actiunea ar trebui respinsa. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . Pentru a stabili care este titlul preferabil. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest.titlul sa emane de la un tert. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. 111 . quam ipse habet”.

ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. 1909 alineat 1 Cod civil. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. Regula prevazuta de art. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. 112 . De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. in curs de trei ani. susceptibile de detentiune materiala. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. a caror valoare este incorporata in titlu. deci numai bunurile mobile corporale. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. de la cel la care il gaseste. in cazul bunurilor mobile corporale. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale.B. Fata de aceasta dispozitiune a legi. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. Regula prevazuta de art. 1909 alineatul 1 Cod civil.

acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. sau la o vindere publica. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. Chestiunea implica un real interes practic. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. La randul sau. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. a. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. 113 . proprietarul revendicant. in aceasta ipoteza. ci un termen fix. intr-o asemenea ipoteza. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. De la regula prevazuta de art. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie.

se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. . sarcina sau indatorire. 1909 alineatul 2 Cod civil. spre exemplu. si obligatiile impuse de normele morale. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed.1. in lipsa unui termen prevazut de lege. In aceasta categorie intra. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. 1 din Codul civil. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. obligatia de politete si respect intre oameni. 1890 din Codul civil. adica de 30 de ani. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. 114 . CAPITOLUL IV. Bucureºti 1984 p. juridice sau nejuridice. 1909 alin. Academiei. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. etice sau religioase. Asa fiind. O asemenea actiune este perfect admisibila. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale.b. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. Sectiunea 4. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. 615.

All. Bucureºti 1994 p.obligatii nu are insa un caracter juridic. Pentru alte . 2. Ed. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. Bucureºti 1994 pag. Craiovan. Tratat de Drept civil. Ceterchi ºi I. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. Bârsan. ne referim la o obligatie veritabila. Stãtescu ºi C. In sens restrans. raportul obligational apare ca un drept de creanta. P. definiþii. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. 3. Teoria generalã a dreptului. 1981 pag. Bucureºti 1993 p. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. a face sau a nu face un anumit lucru. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. 8. vezi I. In drept. din punctul de vedere al creditorului. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. „stricto senso“. Introducere în teoria generalã a dreptului. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed.112 Dimpotriva. Academiei. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. Popa. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. ca institutie de drept113. Obligatia acestuia poate consta in a da. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. Drept civil. Actami. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. Ed. Filipescu. In sens larg. „lato senso“. Actami. C. ca element dinamic al raportului juridic.38 114 I. 5 112 115 . Asadar. Bucureºti . Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. cat si datoria corelativa a debitorului. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. N.

o dubla calitate: atat pe cea de creditor. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele.1 Partea generalã. Bucureºti 1961 p. 115 Cu privire la raportul juridic civil. vol. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. ca subiect pasiv. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116.155 . numit creditor. pe de o parte si. sa dea.. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. Tr. In tratarea notiunii de obligatie. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC. in caz de neexecutare de buna voie. raportul juridic obligational. continutul si obiectul115. ca subiect activ. de exemplu. pot fi atat persoanele fizice. Ca oricarui alt raport juridic civil. deci la raporturile obligationale civile. Academiei. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. cat si pe cea de debitor. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. Ionaºcu. numit debitor.Subiecte ale raportului juridic obligational.206 116 . cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. ce au menirea de a dovedi un imprumut. 1. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. Tratat de drept civil. sa faca ori sa nu faca ceva. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. de a-i cere debitorului. Ed.

vanzatorul nu este numai creditor al pretului.etc. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. caci potrivit art.. E.18 117 . pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat.Obligatia de a da. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. b) in cazul bunurilor generice. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. 3. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. cantarire etc. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. La randul sau.. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. a nu face ceva la care. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. comodant-comodatar. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. 5 . donator-donatar. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare.. numarare.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv. 116 In acest sens. mandant-mandatar. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). Popescu. Drept civil. . 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. Lumina Lex. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. Ed. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut.Continutul raportului juridic obligational il constituie. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). cumparatorul are. a face) sau intr-o abtinere. Persoana fizicã. Bucuresti 1993 p. c) in regimul de carte funciara. 2. Lupan ºi D.

care. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii.. 4. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. obligatia de a da. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie. Astfel. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da.dupa sanctiunea obligatiei.dupa izvorul obligatiei.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. 118 . in cazul contractului de vanzare-cumparare. B.1. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. deci de a transmite proprietatea. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. . C.Obligatia de a nu face. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A.dupa opozabilitatea obligatiei. Prin aceasta.dupa obiectul obligatiei. fara a se exclude unele pe altele. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii.1. D. Ea este o obligatie negativa.

117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. Dupa izvorul lor. 119 . Dupa obiectul lor. Oscar Print. Bucureºti 1997 p. B. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . Angheni. C. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. In functie de sanctiune. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. Bucureºti 1995 p. Drept civil. a face) si obligatii negative (a nu face). respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. Pop. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc.8. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice.E. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. Sm. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. Sub titlu de exemplu. Ed. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. Dupa un al doilea subcriteriu. A. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. Lumina Lex. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. vezi L. În acest sens. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit.dupa structura obligatiei. .

• Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. odata executate de buna voie. D. desi nu se poate cere executarea lor silita. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. 119 In privinta precripþiei extinctive. fam. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. Gh Beleiu. norma instituita de art. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. Bucureºti 1992 120 . potrivit careia. Pornind de la aceasta precizare. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. aliis neque nocere neque prodesse potest). In functie de opozabilitatea lor. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. Spre exemplu. 973 Cod civil (res inter alios acta. asa incat. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. Drept civil român.167/1958. Totusi. Spre exemplu. 2 din C. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. caci potrivit art. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor.

1. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. in cazul contractului de locatiune. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. Principiul rezulta din prevederile art. 2. • Sunt opozabile tertilor. Pure si simple. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. fie mai multe obiecte. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator.2.In functie de structura lor.• Sunt reale. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. 4. 1411 Cod civil). ( propter rem). Este spre exemplu. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. 3. Odata instrainat lucrul. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. Spre exemplu. E.

Naþionalã.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. Teoria generalã a actului juridic civil. 25 . 2. D. in scop de reclama.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. Atat legislativ. H. Ed.68 121 B. Al Bãicoianu. 122 123 . Starck. sub titlu de exemplu. ªtiinþificã. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. Tratat de drept civil român. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. cit. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza.unor acte sau fapte juridice.115 120 In acest sens.754. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. I Rosetti-Bãlãnescu. Obligations. Hamagiu. Ed. se obliga o singura persoana. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. op. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. Ed. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. asa cum precizeaza art. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. C. Contrat. L. Paris 1995 p. Roland. Beleiu. Tot acte juridice de factura unilaterala. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. 122 Gh. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. Boyer. Cosma. Litec. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. 106. pag. Bucureºti 1969 p. 942 din Codul civil. Bucureºti 1929 p.

Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. asa cum il defineste art. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. 998 Cod civil. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. important este acordul de vointa al partilor. 986-991 Cod civil). producator de consecinte in planul obligatiilor. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. In sistemul Codului civil. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile.Quasi-contractul este. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. 986 Cod civil. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. 992-997 Cod civil). Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. obligand-o in acest fel la restituire (art.

1003 Cod civil). 999 Cod civil. 1000 aliniat 4 Cod civil). indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. 124 . Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. Astfel. art. 998-999 Cod civil). • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.1000 aliniat 3 Cod civil). Definitia data de art. 1000 aliniat 2 Cod civil). in vreme ce quasi-delictul este definit de art. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.da nastere obligatiei de reparatie.Raspunderea pentru lucruri. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. Si intr-un caz si in celalalt. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. 3. 1000 alineat 1 Cod civil). edificii si animale.

Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. Craiova 1983. Dogaru Contractul. pag. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. Scrisul românesc. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. Consideraþ ii teoretice ºi practice. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. sã facã sau sã nu facã ceva).942 din C. p.8 125 . Bârsan op.2. p. cit. 126 În sensul acestei opinii. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. art. Sectiunea 4. a faire. 124 În acest sens. Astfel. op. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. Notiunea si definitia contractului civil. Ed. civ. C. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile.125 Potrivit acestui text. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. Dogaru. vezi I.124 Desi de inspiratie franceza. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract.32 sau I. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. 8 125 În textul francez. In cea mai generala si mai sintetica formulare. cit. 1001 din Codul civil francez. 1002 Cod civil). “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. Stãtescu ºi C.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art.

civ. I. Ed. 942 C. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. 19. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. a modifica.1. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. 11 sau Fr. Pentru dezvoltarea ideii. Vol. Asa fiind. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. 128 127 126 . conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. Pornind de la aceste precizari prealabile. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. M. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. Tratat de drept civil. BucureSti 1996. Deak. Potrivit definitiilor date contractului. cit. vezi I. adica de a da nastere. p. P. citat mai sus. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”.129 4. 3. Dacia Cluj 1978 p.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. II Bucureºti 1947 p. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. Actami. op. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. Zinveliu. Ed. Rarincescu.2. civ. Curs elementar de drept civil român.p. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. 942 din C.128 Textul art. Vointa juridica. Contractele speciale.127 Astfel. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. element esential al contractului. Filipescu.

campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. op. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. 42. Stãtescu ºi C. Ed.C. 127 . Bucureºti 1986 p. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. 1?1958 p. 11. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept.71. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. P. 130 131 In sensul acesta. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. Bârsan. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. Dogaru. 33 ori A. civ. Scaiul. nr. 966 din C. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. trebuie coroborata si cu prevederile art.J. intrucat potrivit textului. 5 din C. V. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. în S. Bucureºti 1996 p. ªtiinþificã. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. . Gionea. Nashitz. interpretarea art. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. 132 C. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. Curs de drept civil.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. civ. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. I. Cit. caci este permis tot ce nu se interzice.

civ. M. I Partea generalã. Beleiu. op. Academiei.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. 134 Gh. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. consacrat de art.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. Pag.134 In consecinta. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. 128 . potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. Cit.2. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. 146. D. Tratat de drept civil.. 188 – 191. P. Cosmovici º. Bucureºti 1989 p. Stãtescu ºi C. Vol.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda). op. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. Beleiu. dar si putinta de a constata ca in fond. Clasificarea contractelor civile. Cozma op.42. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh.248. cit. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. care se individualizeaza prin caractere specifice. P. Ed. 969 din C. Cit. p. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate.a. op.. civ. 1 – 3 din Decretul nr. 220 – 237 sau P.Referindu-se la cauza textul art.2. Bârsan. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”. 968 C. Cit. in insasi denumirile date acestor tipuri. 135 C. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte.

136 2. majoritatea contractelor au un caracter consensual. civ. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). Dupa continutul lor. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). Dupa modul de formare. F. constituie regula. deci dupa modul de formare. contractul de mandat. de regula este forma autentica. Potrivit primului criteriu general de clasificare. C. Dupa scopul urmarit de parti. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. G. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. contractele pot fi consensuale. sau cel de ipotecã prevãzut de art. contractul de închiriere. 1772 din C.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. 136 129 . simpla lor manifestare de vointa. B. 1. sub titlu de exemplu. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului.137 În dreptul nostru. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. D. E. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. Au un asemenea caracter. xxx A. ad probationem. respectiv: A. Dupa modul executarii. ceea ce fireºte. Dupa corelatia existenta intre contracte. ci. solemne sau reale. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. civ. 813 C.

in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. 944 din C. 130 . 943 din C. In ceea ce priveste contractele reale. Dupa continutul lor. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. mandat sau depozit. civ. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. Potrivit art. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. comodatul. de depozit sau de locatiune. de închiriere. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. fara ca acestea din urma sa se oblige. 1. Dupa scopul urmarit de parti.”140 C. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. depozitul sau gajul. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane.3. Conform definitiei legislative data de art. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. Spre exemplu. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. o contraprestatie. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. civ. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. deoarece partile isi asuma obligatii.138 B. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. Sunt cu titlu oneros. In consecinta. 1. contractele de vânzare. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga.139 2.

145 E. 2.143 D. 2. 1. Stãtescu ºi C Bârsan. Sunt nenumite. Cit. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. “nova negotio”. cit.2. vezi I. Pentru detalii. uno ictu. op. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate.74: C. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. Dogaru. fara a se da ceva in schimb.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee). p. contractele pot fi numite si nenumite. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). 1. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. F. op. si contracte cu executare succesiva. fie sub forma unor prestatii succesive. 131 . contractele pot fi principale sau accesorii. Dupa corelatiile care exista intre unele. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. p. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor.

Ed. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. op. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. 1. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. nu se poate sti. depind. contractele pot fi comutative sau aleatorii. asa cum il individualizeaza art. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. Pentru alte dezvoltãri.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. toate aceste elemente depinzand de hazard148. la incheierea lui. StAtescu ºi C. 2. de a caror soarta juridica depind. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. Brãila 1997 pag. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. Din acest motiv.1. 146 132 . C. G. Evrika. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. vezi I. Apostu. Spre exemplu. Bârsan. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. 149 În cazul contractelor negociate. p. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. nici daca va exista castig sau pierdere. 2. cit. În acest sens. 23 – 35. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”.

Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. op. vezi. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. În acest sens. 4. Civ.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. . p. Pentru ca contractul sa fie valabil. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi.2. C. 4. Stãtescu ºi C. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. Condiþiile de valabilitate. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. 496. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. ca de exemplu tranzacþia. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã.3. 949 din C. vezi C. a obiectului ºi a cauzei licite. civ. consimþãmântul ºi viciile sale. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. Hamangiu º. Un obiect determinat sau determinabil. 3. p. Capacitatea de a contracta. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta.de adeziune150. 948 din C. Art. Bârsan. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. 2.56. cit. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. 150 133 . 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. potrivit aceleiaºi concepþii. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului.a. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. Art. op. cit. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. obiectul ºi cauza. O cauza licita. astfel incat capacitatea constituie regula.

154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. S-a admis totusi. 1 din Decretul nr. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. Probleme speciale de drept civil. Potrivit art. 11 alin. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. obiect si cauza.11 alin. b) persoana pusa sub interdictie. avocaþii etc. 31/1954. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. 1309) etc. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. 110 si urm. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. 950. civ. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. si anume al celei “ce se obliga”.incapacitatea este privita ca si o exceptie. Turianu. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia.155 Consimtamantul. O asemenea concluzie este fireste gresita. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. Bucureºti 1999 p. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. alaturi de consimtamant.154 Pentru aceste categorii de persoane. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. judecãtorii. Astfel. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. Altfel. Fundaþiei “România de mâine”. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului.1308). precizeaza art. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. 948 C. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. 155 C. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. Din redactarea art.2 din acelasi decret. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. Desi art. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. 134 . Ed. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. manifestata in exterior.1307).

doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). “ma oblig daca am chef!”).Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. Dimpotriva. cu toate consecintele decurgand din aceasta. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. aºa cum este cazul actelor solemne. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). din prietenie sau complezenta. 135 .156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. “Per a contrario”. ( deci pentru a da nastere. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. (jocandi causa). Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. De asemeni. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. fie intr-una tacita.

care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. se restrange la minorii care. .d o l u l sau v i c l e n i a. cealalta parte n-ar fi contractat”. de la acest principiu exista si exceptii. . i-a insuflat temerea. Potrivit art. Actiunea in anulare pentru leziune. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. intrebuintate de una din parti.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. incat este evident ca. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. “Este violenta totdeauna cand. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. Fireste. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. rationabila pentru dansa. civ.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. 960 C. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. sunt astfel.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. fara aceste masinatiuni. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. . Potrivit art. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. 136 . 956 C. civ. dolul. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. pentru a o determina sa incheie un act juridic. asa cum este cazul actelor solemne. . Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. violenta si leziunea. spre a face o persoana a contracta.

face excepþie succesiunea nedeschisã încã.Obiectul contractului Textul art. p. Ed. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. numararii. Eliescu.159 . care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. Apostu. civ. 962 din C. In privinþa bunurilor viitoare.sa fie in circuitul civil. Cu privire ). dupa caz. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. Curs de succesiuni. adoptate dupã 1989.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. 157 137 . p. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. 18/1991). rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). In acest sens vezi ºi M. 2 din Legea nr. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. Ed.sa fie determinat sau determinabil. 57 . conditia este indeplinita chiar din ipoteza.5 alin. Din aceasta prevedere. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. 1 din Legea nr. Evrika Brãila 1998. Bucureºti 1997. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. respectiv de a da. 963 C. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . civ. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil.60 159 La rândul lor. 963 din C. la aceste categorii de bunuri. In lipsa unei interdictii exprese. . a face sau a nu face ceva. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. I. civ. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. Humanitas. 518 158 Deºi art.

nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta.160 . referitoare la caracterul licit al cauzei. civ. cu toate ca. 968 din C. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. cit p. In structura cauzei exista doua elemente. 4 din C.causa remota.967 in urmatorii termeni. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. adica pentru oricine. civ. Turianu. cauza nu este expresa. ar mai putea fi incluse si altele. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. . (causa proxima) si scopul mediat . Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul.art. “ad imposibilium. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: .sa fie posibil. 948 pct.. . cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. 59). Daca imposibilitatea este doar relativa. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. cit. 161 În categoria condiþiilor obiectului.sa fie moral.art.509. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. 160 138 .161 Cauza contractului. deci.sa fie licit. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. deci numai pentru un anumit debitor. p. prelevate in literatura. respectiv scopul imediat. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. “Conventia este valabila.art. op. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” .

966 din C. Legislaþ ie Ed. Incheierea contractelor. Drept civil.M. Cosmovici. All. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). nelicita nu poate avea nici un efect” 4. 126 . Bucureºti 1996 p. o perioada numita de unii autori precontractuala162. Anterior acestei imprejurari. licita si morala. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. sa fie reala. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale.2. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. cauza contractului trebuie sa existe. Obligaþ ii. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). Drepturi reale. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului.Scopul imediat. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. 139 . * in contractele cu titlu gratuit. Aceste conditii sunt consacrate de art. * in contractele reale. ce tine de caracteristicile unei prestatii.4. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. calitatile unei persoane. fondata pe o cauza falsa. de altii negociere163. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. De cele mai multe ori. Ca si obiectul. insusirile sau nevoia unui lucru. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. civ.

140 . Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant.91 – 120. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. fond de marfa. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. T. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. Ed. Macovei. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. negocierile precontractuale. Drept civil.concepute. Urs ºi Sm. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. in unele situatii. Drepturile reale. Porto-Franco. Negocierea afacerilor. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4.211. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. S. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. I. 164 În acest sens. mijloace circulante etc. In privinta acestei etape precontractuale. acceptarea. Galaþi 1992 pag. 3. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. Angheni.). A. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. II. Anterior momentului incheierii contractului. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. respectiv: 1.10. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. Georgescu. Oscar . Bucureºti 1998 pag. Junimea Iaºi 1977 p. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. 2. mai multe faze. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. Print. oferta de a contracta. Ed. Ed.

Totodata. p. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor.pentru incheierea unui contract.166 B. exprimata fie in scris. p. op. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. Este si motivul pentru care.127. cit. 167 Pentru definiþia comunã. 169 C. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. cit. 142 . sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. fiind o latura a vointei de a contracta. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. deci a consimtamantului. exprimata in scris sau verbal. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. S. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. Fiind prima manifestare de vointa. M. aceasta poate fi expresa sau tacita. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. op. -nascuta din uzante-. Lumina Lex. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. 1. 211). 58. op. Bucureºti 1999 pag. 166 141 . În acest sens. Urs ºi Sm. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. vezi ºi Vl. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. Angheni. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. (I. vezi P. Hanga. Bârsan. exista obligatia. Stãtescu ºi C. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. p. Mic dicþ ionar juridic Ed. cit. fie verbal. Cosmovici. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. adresata unei persoane determinate sau publicului.

In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. civ.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. Deak ºi St. etc. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. Lumina Lex. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii.114 171 Alain Benabent. imprejurarea ca. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. ã 170 142 . Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. 1437 din C. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. Les obligations. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. desi contractul a expirat. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. 45. Bucureºti 1993 p. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. Intr-o asemenea abordare. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. p.)170. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. Ed. vezi Fr. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. Droit civil. Ed. 87 . Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L.

oferta facuta in gluma. Ed. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. 215. p. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. cit. 3. serioasa si constienta.178 174 143 . Forta obligatorie a ofertei. 102 – 110. Introducere în dreptul civil. 117 . Oferta trebuie sa fie reala. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. Oferta trebuie sa fie ferma. Beleiu op. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. P. cit. 2. 3. “Per a contrario”. 2.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. Cosma op. M. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. deci poate fi revocata de catre autorul ei. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. sau D. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. dupa cum urmeaza: 1. Oferta trebuie sa fie neechivoca. p. Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. All. 173 Sm. ea nu este producatoare de efecte juridice.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. cit p. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. Angheni. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. Cosmovici Drept civil. op. Bucureºti 1996 p.

175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. 176 I. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. cit. 1. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. b) daca oferta este fara termen. S. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. Intr-o asemenea abordare insa. Daca oferta a ajuns la ofertant.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. 144 . Or. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. op. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. Sub titlu de exemplu. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. pag. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. 2. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. Angheni. Urs ºi Sm. 213.

Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. Ea poate fi deci verbala sau scrisa.C. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. sa incheie in viitor un contract. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. D. Astfel. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. clauza de mono pol. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. Ca si oferta. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. pactul de preferinþ ã. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. expresa ori tacita. ACCEPTAREA. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. clauza de exclusivitate. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). contractul de rezervare etc. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. Intr-o asemenea ipoteza. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. Spre deosebire de oferta. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului.

146 . civ. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. 39 din C. 1. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. caci simpla tacere a locatorului. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. Bucureºti 1994 p. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. cit. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. . Stãtescu ºi C. Bârsan. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic.67. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. Petrescu. c.a) exista o prevedere a legii in acest sens. 1437 din C. op. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. p. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. Romfel. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. com. de exemplu.179 b. 64 Potrivit acestui text..178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari.

cel al emisiunii sau declaratiunii. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. 2. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. 3. acelasi caracter il conserva si acceptarea. deci a realizarii acordului de vointa. ea poate fi acceptata de oricine. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. In fiecare dintre acestei situatii. Dimpotriva. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata.catre acel artist. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. contractul se incheie prin corespondenta. In a doua ipostaza. respectiv: a) Un prim sistem. 2. contractul se incheie prin telefon. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 . neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. daca oferta se adreseaza publicului. d.

chiar fara a-l mai comunica ofertantului. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. Desigur. Sistemul este si inutil. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. in realitate aceasta abordare este deficitara. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. 148 . Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei.primind-o isi exprima acordul. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. or. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte.

S. Bârsan. Angheni. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. op. 35 din C. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. 2.Cosmovici. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. p.Obligaþii… p. C. pag. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. 66. 131 Deºi pare cea mai completã. terenul trecea în proprietatea statului. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. Odata determinat.58 ºi 59/1974. In functie de acest moment. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. existã posibilitatea ca ofertantul. Pe de alta parte. 181 149 . cit. Stãtescu ºi C. 182 În sensul acestei opinii. P. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. op. I. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. Ãstfel. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. cit. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. În acest sens. Urs ºi Sm. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. spre a evita încheierea contractului. 3. cit. contractul se considera a fi incheiat. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. Confruntata cu cele patru sisteme. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. Potrivit acestora. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. op.M. 180 În acest sens. com.

186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional.4. poate fi intentatã potrivit art. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. Popescu. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. 3.daca contractul se incheie prin telefon. caci in acel loc este receptionata acceptarea. 202. . Potrivit art. Romfel. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. Potrivit acestor reguli. Bucureºti 1994 p. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. . Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: .daca partile contractante sunt prezente. In egala masura. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. vezi T. 7. . Drept internaþ ional privat Ed. R. 6. In cazul ofertei publice. In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. 150 . 9 alin. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. 2 din Decr. 167/1958 în termen de trei ani. 5. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta.cand contractul se incheie prin corespondenta.

188 C. Odata incheiat. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. Efectele contractului. 969 din C. Forta obligatorie a contractului si anume: . In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. 4. Pentru critica acestei confuzii. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. op. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. 516. Naþional. fãrã a le disocia. caci art. . p. cit. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. Naþional Bucureºti 1996 vol.425 sau I.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art.. 969 – 985. 73 187 151 .5. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187. Bucureºti 1997 p. ori a transforma. M. Hamangiu. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. Ciobanu. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã.4 din C. in cererile privitoare la obligatii comerciale.97. Vlachide.2. Ed.I p. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”. Europa . modifica sau chiar a stinge o obligatie civila.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã. vezi V. Nova Bucureºti 1994 Vol. Apostu.proc. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti.civ.C.10 pct.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. unui raport juridic obligational. vezi P. Ed. civ. II p.

) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. În ultimã analizã. 190 152 . C. M. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s.Obligaþiile. Eremia.n. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. vezi ºi P. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general.154). deci pot fi executate fara nici-o dificultate. In al doilea rand. Cosmovici. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. Interpretarea juridicã. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. În privinþa celor dintâi. De aceea. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. op.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. Bucureºti 1998 p. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. p. All. 977 – 985. 23 – 31. cit…. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. (În acest sens. Ed. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. In al treilea rand. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M.

193 În acest sens. In functie de obiectul de reglementare. De altfel. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. unasubiectivã ºi una obiectivã. 519. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. p. a voinþei reale sau interne. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. . pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. Teoria obiectivã. eventual prezumate. adeseori imposibil de cunoscut. cit. (a voinþei declarate). Acest sistem este propriu dreptului latin. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor..REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”.Prioritatea vointei reale a partilor. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. precizand in art.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. Hamangiu. In opinia unor distinsi autori. vezi C. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. A. op. Potrivit teoriei subiective. efectele subintelese ale contractelor. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. 192 153 .

pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. p. Daca. 222. p. op.71 sau I. pana la proba contrara. C. op. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. 195 196 În acest sens. tratativele sau negocierile purtate etc. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. cit. interne. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. precum circumstantele incheierii conventiei. 154 . 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. Bârsan. in functie de propriile-i nevoi sau interese.195 Asadar. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. cit. Totodata. pe cat de rezonabila pe atat de utila. fie cu unele de natura extrinseca. revine partilor ce o invoca. o constituie cauza actului juridic. Angheni. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. dimpotriva. Urs ºi Sm. Stãtescu ºi C.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. Pe de alta parte. O asemenea limita. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale.

potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. Textul art. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. 1511 alin. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. 155 . ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. dar la toate urmarile.198 B. Stãtescu ºi C.197 2. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. civ.. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. 2 din C. neadevarat dar aparent). adevarat si unul simulat.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. civ. 1 din C. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. (unul real. 981 C. civ. op. ce echitatea. 72. In acest 197 198 C. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. 970 alin. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. cit. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. Spre exemplu. Alcatuind un tot unitar. Bârsan. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. p.

legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . 969 din C.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia. 973 din acelasi cod.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.). Aceeasi idee este preluata si de textul art.). Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: .dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. 983 din C. Alte reguli de interpretare. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. civ. civ. consacrat de art. 979 C. 2. Sunt indoielnice.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. In afara de regulile aratate si grupate mai sus. . . Forta obligatorie a contractelor Potrivit art.sens. . 984 C.). dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. 980 C. civ. civ. . civ. art. 978 C. 156 . Pentru astfel de imprejurari. civ.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art. sunt confuze sau greu de apreciat. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art.). civ. 982 din C.). precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art.).in cazul indoielii.985 C. civ.

199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. A. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. Vlachide. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. 199 157 . unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. care confera in ultima analiza certitudine. 969 C. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie.C. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. p. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. cea de buna voie. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. Dispozitiunile art. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. b) la fel ca ºi legea. De altfel. (pentru dezvoltãri vezi P. op. cit.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. etc. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice.75). Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. civ. etc. contractul nu poate deroga de la lege. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa.

ci însãºi obligaþia. 1436 alin. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric.) ori a contractului de depozit prevazut de art. 1010 C. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. cit. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art.). sub titlu de exceptie. 1552 si 1556 din C. Este insa posibil. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. asa cum este de pilda donatia. actul juridic în totalitate. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. 2 din C. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. civ. civ. p. 200 Din textul art. a mandatului (art. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”.969 din C. civ200. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. 1010 din C. vezi D. civ. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. 277. Pentru dezvoltãri. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. Totusi. civ. 158 . civ. 1616 din C. potrivit principiului simetriei. Nimic nu s-ar opune desigur. Cu alte cuvinte. Cosma op.

modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. exista si imprejurari in care incetarea. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen.1563 alin. B. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. care are valoarea de principiu de drept201. civ.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. civ. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. 3.In afara de cazurile prevazute mai sus. 159 . Sub titlu de exemplu. Asemenea modificare a duratei contractului. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. viscol sau inghet.). Moartea unei asemenea persoane. 2 C. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. 973 din C. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. regula prescrisa de art. ci de cauze extrinseci. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. 2.

indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu.invocarea contractului fata de un tert. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate.persoane. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor.202 Inteleasa in aceasta maniera. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. Raspunzand unor nevoi sociale. carora deci conventia le este opozabila. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. Definind in cele din urma opozabilitatea. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Vanzarea unui bun spre exemplu. 160 . contractele desi produc efecte numai intre parti. Asadar. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti.

Cat despre probatiune. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. 998 din C. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. raspunderea civila va avea un temei delictual. op. 202 D. precizeaza ca “orice fapta a omului. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. O asemenea operatiune juridica este simulatia. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. el are pentru terti semnificatia unui fapt. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . p. Cosma. Simulatia. civ. neadevarata. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. cit.. In ceea ce priveste responsabilitatea civila.un contract public numit si aparent. create de lege. Exista fireste si exceptii. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. 1. 386 161 . caci art. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. care cauzeaza altuia prejudiciu. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. vom constata ca acesta este faptul juridic.

proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. Ea este relativã. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. numit si contrainscris. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. care in realitate nu exista. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. In functie de efectele acordului simulatoriu. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. Contractul secret. vezi D. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. . . Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul.. op. * ea poate fi partiala. p.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. Cosma. 162 . cit.204 In concret. care corespunde vointei reale a partilor. mascandu-l insa intr-un alt contract.Contractul aparent poate fi fictiv. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art.396 ºi urm. 1175. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã.Contractul poate fi deghizat. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. La rândul ei. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti.un contract secret.

Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . pentru ca acesta nu le este opozabil. Desi singurul contract adevarat este cel secret. Efectele simulatiei se produc insa diferit. ambele parti din contractul aparent urmaresc. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. civ. in mod constient. 1175 din C. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. caci art. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. Persoanele interesate.actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . daca este cazul. .asemenea forma de simulatie. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. .daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. Proba si efectele actiunii in simulatiune. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul.

tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. deci a actului secret. Fireste. pentru anularea sau revocarea acestuia. in masura in care tertilor le profita actul aparent. devenit public. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. Este posibil ca intre parti. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza.juridice. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. dar pentru alte considerente.205 Pentru a obtine castig de cauza. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. desi nu au participat la incheierea contractului. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat.206 2. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. 205 164 . Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. nemijlocit. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. Fireºte. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207.

12 . efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. 11 . Ed. Asa cum am mai precizat. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Dreptul la moºtenire. Ed. Eliescu Curs de succesiuni. Spre deosebire de succesorii universali. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. Actami.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. 78 sau Gh. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. succesorii universali sau cu titlu universal. Bucureºti 1997 p. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. Humanitas. Ed. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. vezi M. b.35 209 În acest sens vezi C. Deak. p.25 165 . privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. datorita raporturilor nascute intre ei si parti. Fata de aceasta constatare. Scorpio 78. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. Bucureºti 1994 p. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. Botea Drept civil. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. Bucureºti 1999 p. cit. Bârsan op. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. In sensul demersului nostru.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. Stãtescu ºi C. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. Moºtenirea legalã. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. 13 . avanzii cauza. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. vezi Fr. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor.

-ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. Apostu. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. civ. op. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. De exemplu. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. 8 211 166 . Astfel. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. prezente sau viitoare”212. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. Pe de alta parte. civ. Ei isi pot totusi satisface creanta. mobile sau imobile. In aceasta privinta insa exista si exceptii. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. vezi ºi I. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. 1718 din C. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. atunci cand aceasta a devenit exigibila. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. potrivit art. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. c. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. cit. Conceptul de gaj general este exprimat de art. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. dar cu datã certã. Neavand asadar o garantie reala. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. dacã locatorul vinde lucrul închiriat.privinta acestora. 1441 din C.

civ. In concret. 167 . Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). 3.Spre deosebire de succesori insa. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. caci. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. fie pe cea a actiunii in simulatie. Acestora insa. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. a). exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. 975 C. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. Cat despre obligatii.

o obligatie. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. Potrivit acestui text însã. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. obiectul promisiunii nu s-a realizat.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. debitorul isi asuma el. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. personal. Textul art. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. 3. 2. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. dar dacã îl acceptã. intrucat in realitate. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. Daca tertul nu contracteaza. Asa cum bine se poate observa in speta data. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. fiind prezumata culpa debitorului. care. chiar si promitand fapta altuia. va adera sau va ratifica un astfel de contract. va incheia in viitor un contract cu creditorul. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul.

creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. numita tert beneficiar. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. Pe de alta parte.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. Urs ºi Sm. constituie o autentica exceptie. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. p. Intr-o astfel de eventualitate. op. cit. In acest fel. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. se obliga fata de alta persoana. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. tertul devine creditorul direct al promitentului214. Spre exemplu. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. numita stipulant. Angheni. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul.230 169 . Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. b).

15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. ca orice alt contract civil. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. expeditorul convine cu transportatorul. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. Bucureºti 1997 p. Dreptul transporturilor. Ed. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract.desemnat de catre asigurat. 83. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. este cert cã se va naºte. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. obiectul determinat si cauza licita. Dreptul transporturilor. 215 170 . cit. Pentru a fi valida. Prin acesta. Filip. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. asiguratul este stipulant. In acest exemplu. Stãtescu ºi C. pe langa cele generale. vezi A.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. in fapt un tert beneficiar. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. p. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. C. (În acest sens vezi ºi Gh. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. Galaþi 1997 p. În sensul acestei idei. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. op. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. . 2. Cãlin. Bârsan. destinatarul fiind un tert beneficiar. valabilitatea consimtamantului. Partea generalã. In fine. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. “Pax Aura Mundi”.

171 . totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. In caz contrar. La randul sau. desi tertul este strain. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. stipulantul poate pretinde daune interese. acesta se poate comporta ca atare. In caz de neexecutare. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. Raporturile dintre stipulant si promitent. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. indiferent daca il accepta sau nu. 218 Spre exemplu. Devenind creditorul unei obligatii. acesta nu are o alta actiune. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. Cu toate acestea. Din momentul incheierii contractului. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. In virtutea acestora. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului.

aceasta ar deveni caduca. Pe de alta parte. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. 172 . Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. intr-un contract de asigurare asupra vietii. creditorul dispune ca la moartea sa. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. Apoi. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. creditorul. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. subscriitorul politei. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. potrivit careia. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. Totusi. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. creanta va trece in gajul general al creditorilor. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). beneficarul.

cit. Ed. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. M. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. Evrika Brãila 1997 p. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. p. Bârsan.Fata de toate aceste pozitii. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. reprezentanti sau avanzi cauza. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. Obligaþiile. 157. 130/1996. Un asemenea acord. I. 220 În acest sens. c). Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. 10 din Legea nr. C. cit. Stãtescu ºi C. grupurilor de unitati. Potrivit art. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221.235 sau P.89. p. Urs ºi Sm . Angheni op. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. privitoare la conditiile de munca. Contractul colectiv de muncã. p. cit. Nistor. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. op. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. Cosmovici op. 7 – 9 173 .

Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). In fine. 998 Cod civil. Astfel. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. 998 – 1002. 1 si 1001).Sectiunea 4. Definitia data de art. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. pentru fapta altor categorii de persoane (art. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. 998-999 Cod civil) si 2. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. 999 Cod civil. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita .3. art. 1003 din C. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. 1000 alin. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. 1000 – 1002). Raspunderea pentru fapta proprie (art. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. art. civ. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al .

1002 Cod civil).minori (art.1.Raspunderea pentru lucrari. 1000 aliniat 2 Cod civil). 3. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. 175 . in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 4. 1000 aliniat 4 Cod civil).3. De asemeni. 1003 Cod civil). • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. Ea are in primul rand un caracter patrimonial. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. 1000 aliniat 1 Cod civil). obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. susceptibil de evaluare in bani. Pe de alta parte. edificii si animale. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita.1000 aliniat 3 Cod civil). De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. Acestei sanctiuni. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. de natura civila. i se poate adaoga si una de sorginte penala. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite.

Vasiliu º. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). cat si la cel al constiintei publice. adeseori de natura pecuniara. aceasta are un dublu rol: unul educativ. 214 din C.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. Ed. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”.. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. Didacticã ºi Pedagogicã. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. Stãtescu ºi C. Stoica. pen. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. Ed.a.137 176 . Aceasta functie are insa un caracter relativ. cit. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). Bârsan. ca orice forma de raspundere juridica. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. p. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. 224 În acest sens ºi C. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. In acest fel. 85. Bucureºti 1976 pag. Functia educativa. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. 173. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. Partea generalã.223. Partea specialã. Codul Penal comentat ºi adnotat. op. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. preventiv si unul sanctionator propriu zis. vezi ºi T. vezi ºi O. cu un grad sporit de generalitate. Drept penal.

nulla poena sine lege). Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. Este si 177 .Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept. DEOSEBIRI: 1. deci o infractiune (nullum crimen sine lege. Asa fiind..Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea. A. . a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. . caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent.

Pentru detalii. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi.184 din C. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. În acest sens vezi C. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. 181 din C. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei.100 227 Potrivit art.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. op. Bârsan. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. Dimpotriva.225 3. Ed. 140. Bucureºti 1985. pen. t 225 178 . Cu toate acestea. Stãtescu ºi C.227 4.. Individualizarea judiciarã a pedepselor. Papadopol. cit p.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. vezi O.. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. 1 din C. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice. op. pen. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. Obligatia de despagubire subzista integral. vezi ªt. 2. Stoica.. pen. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. Daneº ºi V. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. cit p. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. 72 alin.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor.

in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. non datur recursus ad alteram”. care dispune. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. potrivit principiului “electa una via. 25 alin.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. 3 din Decretul nr. ªi aceste împrejurãri însã. Dimpotriva. pen. asa cum precizeaza dispozitiunile art. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. prezumtia de discernamant. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. In materie penala. Fireste. cel pagubit se poate adresa instantei civile. 99 din C.228 6. prin consens. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. raspunderea penala nu poate fi negociata. trebuie constatate tot de cãtre instanþã.. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. de catre instante diferite. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. 179 . încetarea procesului penal.. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. 5. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. dupã caz.

procesul civil fiind guvernat. pen. . d din C. 10 lit. 8 alin.proc.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). f din C.). Pen. 8. 10 lit. pen.proc. pen. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. a faptuitorului si vinovatiei acestuia.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit. printre altele.. e din C. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art.). dacã a 229 180 .sub aspectul prescriptiei extinctive. B. 10 lit. 129 din C.2 din Decretul nr.proc. pen. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. in privinta existentei faptei. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . in ceea ce priveste existenta faptei. 10 lit. b/1 din C. . cu precizarea facuta de art.proc. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art. 5. b din C. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. pen. 10 lit. cursul si intinderea termenului sunt diferite. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege.proc. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art.). Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3.). proc. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229.167/1958.). de principiul disponibilitatii. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani.

sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art.proc. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu. g din C.) 181 . culpa.). Din aceasta deosebire.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala.proc. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. . 32/1954).ambele sunt forme ale raspunderii civile. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. 25 din Decr..ASEMANARI: 1.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . 10 lit. 10 lit. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. .ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). nr. 2. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. pen. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. h din C. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art.. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. pen. 3. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala..

creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata.2. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. francez. Asa cum rezulta din dispozitiile art. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata.. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. 230 ªi in acest caz. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. 4. 1382 din C. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). legiuitorul român a preluat integral textul art. C. qui cause a autrui un dommage. ori dintr-o abtinere. neglijenta sau imprudenta.existenta unei fapte ilicite. O precizeaza textul art. . inactivitate. a le reparer” 182 .. 999 Cod civil. oblige celui par la faute duquel il est arrive. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu.3.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale.existenta unui prejudiciu. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. Generalitati Art.. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. B. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. Culpa nu este definita de legea civila. civ.

asa cum am mai precizat.existenta culpei. . Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile.P. fie din culpa.fapta poate fi ilicita. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. fie cu intetie. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. 111 183 . desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. incalcandu-se o norma juridica. p. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. op. Dimpotriva. vezi I. capacitatea delictuala. Asa fiind. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. Astfel. cauzatoare de prejudiciu. In stransa legatura cu existenta culpei. Filipescu. exista si o alta conditie subsidiara. Fapta ilicita poate fi comisa. Fapta ilicita Fapta ilicita.D. poate fi definita ca orice fapta prin care.. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). constituie o fapta delictuala omisiva. dar savarsita fara culpa. cit. fapta a fost comisa in legitima aparare). faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. comisa printr-o inactiune.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. constituie fapte ilicite comisive.

care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). care nu puteau fi altfel proteguite. 184 234 În acest sens. . cit. . .pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. cit.Starea de necesitate. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1. c. Negru ºi P. imediat si injust (deci lipsit de temei. cit. vezi V. 232 233 În acest sens. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila.Legitima aparare. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. direct. Stãtesci ºi C. Sm. 2.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. op..115 C. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. op. b. p.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general.103 184 . ori ocrotirea unui interes general. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. p. op.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. obstesc. Bârsan. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. . Demetrescu. d.este material. Angheni. p. .

. sau a ordinului superiorului. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. Este spre exemplu. 78 . cit p. Beleiu. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila.3. oricat de pagubitoare ar fi ea). O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. distruge usile de le intrare. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. 1 p. 321 185 . chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. concurenta comerciala loiala. Gh.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. op. 4. Ciobanu op. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal.Exercitarea unui drept. vol.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. Cu toate acestea. M. In mod firesc. superior intereselor particulare infrante. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. V. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. cit. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. . exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. In principiu. Exercitiul normal al dreptului subiectiv.

Bârsan op.5. Este material. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. Stãtescu ºi C. P. Spre exemplu. C. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. Mementos Dalloz Paris 1993 p. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. Droit civil. 237 În privinþa prejudiciului moral. Urs ºi Sm. corporal sau moral238. cit. vol.182 238 Pentru detalii. p. vatamarea integritatii corporale. p. . chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. distrugerea unor bunuri. cit. 167. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. 2 p. cit. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. Angheni. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial.115 sau I. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. I. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. Ed. 94 186 .Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. decesul sustinatorului legal etc. acesta poate fi material. Filipescu op. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. literatura de datã recentã îl recunoaºte. op. Les obligations. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. În acest sens. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. Gerard Legier.

242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. Filipescu. Nr. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. op. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. prin care i s-a produs o incapacitate de munca.S.2132/1985 în RRD nr. Culpa. C. G. Rarincescu. cit. acestea trebuie reparate. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. cit. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. p. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. Se cuvin înaceeaºi opinie. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. cit. pas d’action!)244. Constanþa. In general. II p. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. citat de I. Vlachide. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. P.(I. a unor atingeri aduse onoarei.P. pen. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. op. 103 187 . Angheni.9/1986 p. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. op. cit. 791/1985 în RRD nr. dec. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse.(M. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242.2/1986 p. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. p. vol. pen. Filipescu. 44 245 Sm. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. p.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. La randul lui. op. De pildã. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. dec. 118) 244 P.

de îndrumare a T. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. 1086 Cod civil. Eliescu. care desi se refera la raspunderea contractuala. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). Rãspunderea civilã delictualã. Ed.D. . “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba.S. 2.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. sub forma unor prestatii. Spre deosebire de prejudiciul viitor. 3. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. 1964 p. 95. 16/25 iulie 1964 în C. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. Mai mult decat atat.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. In mod exceptional. cand dauna viitoare se va consuma succesiv.Prejudiciul trebuie sa fie direct. 34 248 246 M. a se vedea ºi Dec. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. nr. Bucureºti 1972 p. . . Spre exemplu.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. caracter ce rezulta din continutul art.Prejudiciul trebuie sa fie cert. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. constituie o norma generala a raspunderii civile. Academiei. periodice poate fi modificat247. 188 .

caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. 249 E. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). op. . cat si de natura morala. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans).Prejudiciul trebuie sa fie personal. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. Ori. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. Safta-Romano. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. p. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens).Prejudiciul este asadar direct. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. 4. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249. asa cum precizeaza art. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. cit. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. 1084 Cod civil. Prejudiciul material include. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. 129 189 . Obligaþiile.

Filipescu. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. op. în C.D. institute de ocrotire ori recuperare etc. desfigurarea. Spre exemplu. art.)251.). Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. p. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. p. de îndrumare nr. Bunaoara art. P.25 I. 1952 – 1954. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. 11 alineatul 2 din Legea nr. poate fi evaluat si trebuie reparat. De asemenea. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. La fel. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. cit. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. 117 190 . Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. VII din 29 decembrie 1952. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ.Multa vreme. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale.

o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. (Spre exemplu. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252.1994 care se referã la daunele materiale. 998 si 999 Cod civil. ca un raport dintre cauza si efect. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. la decesul victimei. caci. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. In speta. Pe parcursul transportarii sale la spital.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. de catre instanta judecatoreasca.47/29. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa.08.G. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. “ubi lex non distinguit. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. de la caz la caz. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. 252 191 . fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). sigura si necesara. nr.

faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor.Pe langa aceste conditii generale. 190 192 .raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. 4.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. In acest sens. p. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. 2. . Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. . deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. Nu intereseaza toate conexiunile posibile. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. 253 C. Stãtesci ºi C. Bârsan. cit. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. .fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. ce pot contribui la producerea prejudiciului. Spre exemplu. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. op. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. . ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. 3. concretizata printr-un prejudiciu. psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. Sub acest aspect specific. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate.

deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. Moldovan. El implica libertatea de vointa. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. Indiferent de gravitatea sa. vezi Gr. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Didacticã ºi pedagogicã. Bucureºti 1979 p. altfel spus daca are capacitate delictuala. dar si un factor volitiv.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). 215 193 . t Teodoru ºi L. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. Ed. Drept procesual penal. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). de vointa.

fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. prejudiciul. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. legatura cauzala. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. a animalelor ori ruina edificiului. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. vinovatia si discernamantul faptuitorului. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie.In privinta capacitatii delictuale. 194 . opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata.

CAPITOLUL V. cit. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament. succesiunea se numeste testamentara. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea).256 sau cand desi defunctul a lasat testament.1. defunct. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. op. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). De aici. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. D. Cãrpenaru.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. Gh. p. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. in vreme ce in cazul succesiunii legale. Ed. 9 195 . ªt. 1982. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. Enc. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). dispunatorul se numeste testator. mostenirea se transmite potrivit legii. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. Totodata. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu.. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. Dreptul de moºtenire. 302 St. Beleiu. 255 256 Pentru detalieri. p.1. B ucureºti.

Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. defunctul a lãsat testament. 196 . locul deschiderii succesiunii este cel din tara. 257 Spre exemplu. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. neavand asadar relevanta locul unde a decedat.1. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. si legatari in cazul succesiunii testamentare. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. Prin succesiune se transmit atat activul. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului.2. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). 5. se numesc succesibili. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. Transmiterea mostenirii. prezinta importanta nu numai data. cat si pasivul succesoral. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. ci si locul deschiderii succesiunii. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. In egala masura. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. constituie momentul deschiderii succesiunii. indiferent de felul ei. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. In vreme ce primele constituie activul succesoral.

legiuitorul a instituit prin art. Cãrpenaru op. Moºtenirea legalã. p.259 3. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. Deak. 103 – 104.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. Bucureºti 1994. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). Altfel spus. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. (cu titlu universal). Potrivit acestui text. 4. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. Succesiunea este o transmitere unitara. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular).Sa existe la data deschiderii succesiunii.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. 3. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral.260 Fr. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. Ed. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. deci ca o universalitate juridica. D. Actami. Succesiunea este o transmitere universala. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. p. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. cit. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. Conditiile cerute pentru a mosteni. 259 258 197 . 61 din C. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

M. Bucuresti 1989. Carpenaru St. Societatile comerciale. 25. A. Lumina Lex. Bucuresti. Tratat de drept civil. Bucuresti. 202 . Capatana O. Academiei... I. Drept civil. M. si Luburici M. Bucuresti. Scorpio 78. 23... 26. Tratat de drept civil. Botea Gh. Bucuresti. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. Drept civil. 17. Carpenaru St. Ciuca V. D. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. Teoria generala a actului juridic civil. Academiei. Introducere in dreptul civil. Cartea Romaneasca. Ceterchi I. 15. 1996. Stiintifica.. 18. 21.. Ed. Atlas Lex. Ceterchi I. Carpenaru St.. Cantacuzino M. Ed. Bucuresti 1993.13. Droit civil. 16. Carbonier J. National Bucuresti 1997. Ed. 24. Craiovan. si I. All. D. Calin A.U. Ed.L. 1993. Boroi G. vol. 27. 1 Ed. Cosmovici P. “Pax Aura Mundi”. Carpenaru St. T. Ciobanu V. Bucuresti 1921. Paris. Elementele Dreptului civil. Bucuresti 1999. All. Ed. Bucuresti 1969. Bucuresti. Ed. Dreptul transporturilor. D. Introducere in teoria generala a dreptului. 19. Cosmovici P.. Partea generala.. 20.L.L. Ed. 1994. Partea generala Vol. D. 28. 1996. Ed. Dreptul la mostenire. Ed. Galati. Cosma D. 1956.. 14. Ed. A. Dreptul comercial roman.. Bucuresti.2 Ed. Ed. Codul de procedura civila comentat si adnotat... Teoria generala a statului si dreptului... 1980. M. Ed. Polirom Iasi 1997. Procedura partajului succesoral. si Radescu D. 1991. 22.B. Bucuresti 1996. Partea generala. 1989.. vol.L.

35. Ed. Dogaru I. Bucuresti 1972. Bucuresti 1993. Ed. Raspunderea civila delictuala. Interpretarea juridica. 43.a. 45.. Contractul.. Ed. Academiei.. 30. Eliescu M. 41. Fekete Gh. si Carpenaru St. Drepturi reale. Mostenirea legala. BucureSti 1996. Teoria generala a obligatiilor. Academiei . Ed. Daghie V. All. Eliescu M.. Deak Fr. Craiova 1983. Actami. All. 32. Eremia M. Drept civil. transmiterea si imparteala mostenirii. Deak Fr.. Lumina Lex. Bucuresti 1994. Deak Fr. Deak Fr. Didactica si pedagogica. Marile institutii ale dreptului civil roman. Elemente de drept public si privat.. Ed. Ed. Bucuresti 1960. 40. Ed. Cluj Napoca. Bucuresti 1986. Bucuresti. 37. 39. Legislatie. Partea I-a. Ed. Bucuresti 1998. M. 42... Humanitas. Ed. C. vol. Curs de succesiuni. Ed.. Contractele speciale. Curs de drept civil. Ed. a. Demitrescu P. Costin M... Tratat de drept civil. Mostenirea testamentara. Eminescu Y. si Zinveliu I. Teoria Generala a obligatiilor. Bucuresti 1997. 1984. 44. 1998. Ed. National. Ed. Drept civil. Ed. Bucuresti 1994. Bucuresti 1966. Drept civil. Dictionarul explicativ al limbii romane. 36. si Apostu I. Drepturile reale. Obligatii. Actami. 31. 33. s.I si II. Ed. 203 . s. 34.. 38. Dacia. Ed. Bucuresti 1969. Subiectele colective de drept in Romania. Contracte civile si comerciale. Valentele juridice ale vointei. Consideratii teoretice si practice. Academiei. Bucuresti 1996. Didactica si pedagogica. Bucuresti 1984. Actami. Dreptul obligatiilor. Dogaru I. Scrisul romanesc. Cosmovici P. Deak Fr.29. Stiintifica.

Scaiul. Ed. Principii si institutii de drept procesual civil. Gionea V.. Bucuresti 1961. 56.. Bucuresti 1993... ALL Bucuresti 1995 . Les obligations. Academiei. Droit civil. Filipescu I.46. Negocierea afacerilor. Legier Gerard. Ed. Didactica si Pedagogica. Ed.. 55. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL.a.. Bucuresti 1996. Galati 1992. Ed. 1947 .. Apollonia. 51. Junimea Iasi 1977. Lupulescu D. Tratat de drept civil roman. Les I. s. 48. Tratat de drept civil. Ed. Baicoianu Al. vol II . vol. 49. Tratat de dreptul familiei. Ed.. Georgescu T.P. Ionascu A. 57. Ed. Drept privat roman. Ed. Lutescu G. Bucuresti. Bucuresti.. Ionascu Tr. Lumina Lex Bucuresti 1997. Filipescu I. Macovei I. P. 52. Rosetti-Balanescu I. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Lupan E.. 50. Teoria generala a obligatiilor. Lupulescu D. Partea generala E.Ed. 62. G.. 54. Curs de drept civil. Mementos Dalloz Paris 1993. Ed. Actami. Bucuresti 1978. Bucuresti 1997 vol. 59.D. Bucuresti 1994. Lumina Lex. Iasi 1998. 204 .. 53.. Drept civil. 1992. Hamagiu C. Ed. 58. Hanga Vl. Drept civil.. Drept civil. Teoria generala a obligatiilor. Leik A. Tratat de drept civil roman. Lumina lex Bucuresti 1998.. Nationala Bucuresti 1929. Drept civil. 1963. P. Contractele de comert exterior in dreptul roman. 47.1 Partea generala. Ed.3. Persoana fizica.. Drept civil. All. si Popescu D. Teoria generala a drepturilor reale.. Porto-Franco. Drepturile reale principale. Ed. 61. Ed. 60. Hamangiu C.

Motchrestien. Bucuresti 1998. Teoria dreptului. 70. si Apostu I. Neuron Focsani 1996. Drept civil. Demetrescu. Manoliu J. Fundatiei “Romania de Maine”. 2. Paris. Ed. Drept succesoral. Didactica si Pedagogica. Nistor V. 71. Ed. Mazeaud Henry si Leon. Boyer L. Cuza Iasi 1958. Ed.. Teoria generala a obligatiilor. 1974. Negru V. 68. 80. Vol. Popescu A. Mazeaud J. Ed. Cuza.. 74. Ed. Inscrisurile. Ed... I. Magureanu F. Universitatea Al. Lecon de droit civil. 75. mijloace de proba in procesul civil. Bucuresti 1975. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. Negru V. Pop L.. “Lecons de droit civil” Ed.. 77. 76.. Lumina Lex.. Paris 1962.. Paris 1926. Pop Liviu. Ed. 66. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. Anca.. Nistor V. Cuza Iasi 1980.. si P.. All. Iasi. Teoria generala a obligatiilor. Curs de drept civil. Contractul colectiv de munca. Planiol M. I. Teoria generala a obligatiilor. 1959.. 1993. Traité pratique de droit civil francais. Ed. Montchrestien. Actami Bucuresti 1994. Ed. 67. 69. Starck B. Obligations. Safta Romano E. Safta-Romano E. “Grafix”. Iasi. Universitatea Al. Popa N. I. 64.. si P. Bucuresti 1998. 65. Litec. 72. 78. Drept civil. Evrika Braila 1997. Sanilevici R. Contrat. Popescu T. Universitatea Al.. Drept procesual civil. Ed.. Ed. Drept public si privat. et Ripert G. Ed. 79. Paris 1995 205 . Stiintifica Bucuresti 1968.63. Zigotto Galati 1994. Obligatii. Teoria generala a dreptului. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Lumina Lex Bucuresti 1997. Ed. Roland H. I. 73. si Radu D. R.

Zlatescu V. si Angheni Sm.. Drepturile 84..si Ciobanu V. Bucuresti 1984. 86. Repetitia principiilor de drept civil. Zinveliu I. 1 Ed.. 85. Drept civil. Statescu C. Bucuresti 1995.81. Drept civil. Stoenescu I. Vol. Statescu C. 90. Ed. Ed. Tratat de Drept civil.. Bucuresti. si Barsan C. Dictionar de expresii juridice latine.. Oscar Print. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. 87. Urs I. Persoana juridica. 83. 92. Academiei. si Zilberstein S.. Executarea silita.. Lectii de drept civil. II. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Bucuresti 1981.. M. Ed.I . 1995. Vlachide P. Stef F. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Dacia Cluj 1978. Ed. 89.D. 91. Teoria generala a drepturilor reale.. Stoica V. 88. I si Vol. Dreptul civil . Drept procesual civil. Ed. Drept procesual civil... Statescu C. Ed. All. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile.Persoana fizica. Lumina Lex. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. Oscar Print. Ed. Statescu C. C. Fundatiei Romaniei de Maine. Zilberstein S. Universitatea Bucuresti 1980. Vol. Bucuresti 1997. Teoria generala a obligatiilor civile. 206 . Bucuresti 1998. si Barsan C.III. Drepturile reale. Bucuresti 1998. 82. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol.

= Reclamantului ii revine sarcina probei. este carmuit de aceeasi lege. imediat. in litera cartii. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . De exemplu taxa de timbru dupa valoare.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. Cu alte cuvinte. Traductibil prin niciodata. discret. = Dupa valoare. = La calendele grecesti. = Accesoriul urmeaza principalul. = Cuvant cu cuvant. dintru inceput. = Actiune reala. la porunca. in sens opus sau prin opozitie. nu poate fi tot alb in sens opus. = Dimpotriva. indreptata impotriva unui lucru. = Cu intentia de a darui. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. = De indata. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. = Care serveste ca mijloc de proba. = De la cel mai tare. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. = De la gura la ureche. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. = Care conditioneaza validitatea. = Actiune indreptata impotriva persoanei.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

mod de viata. = Legea locului unde este situat bunul. deci nu se mai poate realiza. reciproc. dar evenimente asemanatoare. = O lege speciala deroga de la cea generala. tatal nesigur. = Locul guverneaza actul. = Legea locului vatamarii. = Un castig ce inceteaza. lucrul in discutie sau in litigiu. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . = Prin acordul mutual. = Legea personala sau legea persoanei fizice. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. formula utilizata in dreptul international. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. = Mama este intotdeauna sigura.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. = Din vina mea. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. = Prin dezacord mutual. reciproc. = Cu putere armata. = Mod de a trai. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. = Legea locului comiterii delictului. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa.

nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. P Pacta sunt servanda = Tratatele. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. invoielile trebuie respectate. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. 213 . Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. a pleda pentru propriul interes (Cicero). Nulla poena. nici o incriminare in afara legii. Non rex est lex. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. conventiile. ci si ca sa nu mai greseasca. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. = A lupta. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato).

nici o libertate. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. = Un bun piere in detrimentul stapanului. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. 214 . proprietarului. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. In sens generic. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. = Nu exista nici o vanzare fara pret. = Ceea ce era de demonstrat. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. = Reparatie integrala.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept.

acolo exista si remediu. = Cele speciale deroga de la cele generale. nu exista o a treia posibilitate. 215 . = Nu se acorda. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. = Plata datoriei. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. nici noi nu trebuie sa distingem. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. inceteaza legea insasi. = Unde legea nu distinge. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. ca oferta de plata. = Un singur martor este ca nici-un martor.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. = Situatie in care se afla un lucru. = Pentru plata. = Timpul. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. = In sens restrans. = Unde exista drept. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. = Soarele straluceste pentru toti. acolo este aceeasi solutie. = numai consimtamantul creaza obligatii.

= Vocea poporului. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. ultima necat 216 . ultima ucide.Ut singuli = Bunuri individuale. exemplele atrag. vox dei Vulnerat omnes. = Cinste invinsilor. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. = Forta majora. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. V Verba docent. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. = Adevarul invinge intotdeauna. = toate loviturile ranesc. vocea lui Dumnezeu. pe consensul general.

2. 7 2.1.6.D.22 . B. C. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2.1. Obiectul p.53. Notiuni generale Sectiunea 1.4.4.33 2.42.46: A. ramura a dreptului privat p. Numele p. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p. 20 . Patrimoniul p.17 2. Caracterele juridice ale patrimoniului p. Consimtamantul p.58 3. Scopul licit p.32. 9 2. 4 Sectiunea 1. Nulitatea actului juridic civil p.1. Notiuni generale p. Notiunea.1.1.24.3.2.2.28. Notiuni generale p. B. B.47. Organizarea de sine statatoare p.4. Domiciliul p. C. clasificare p.1. Patrimoniul propriu p.1.1.29.58 3.1.2.4. Continutul raportului juridic civil p.44 2.35: A.1. Dreptul civil.2.2.3.2. Sectiunea 2.44 2. definitie. Capacitatea persoanei fizice p. definitia si obiectul dreptului civil p. 2.17 2.19 A.1.60 217 .54.4.3.3. 2. B. Persoana juridica p.53: A.2. Identificarea persoanei fizice p. Efectele actului juridic civil p.C U P R I N S Capitolul I. 2.39. C. 19. Capacitatea persoanelor juridice p. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p.4. Capacitatea de exercitiu p.3. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. Capacitatea de folosinta p.49 2. Starea civila p.29. D.4.48. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.1. Notiune. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p. Sectiunea 2. B. 5 Capitolul II. Clasificarea persoanelor juuridice p. 2.2. Cauza licita p. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. 28: A.29.50 2. Infiintarea persoanelor juridice p. Incetarea persoanei juridice p. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3. 8 2. Subiectele raportului juridic civil p.4.46.3. C. Actul juridic civil p.36. Persoana fizica p.1.2.5. Raportul juridic civil p. E.21.55 Capitolul III. Elementele constitutive ale persoanei juridice p.

2.2.83.66 3. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.106 3.107 3.2.2.7. Regimul juridic al apelor p. B.4. Obiectul dreptului de proprietate p.1.4.114 4.62. Efectele posesiei p. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.83: A.61: A.2.83. B. Subiectele dreptului de proprietate privata p. B. C.85. Clasificarea contractelor civile p.2.3. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.3.104. Formele dreptului de proprietate.3.76: A.94 3.3. Capitolul IV. 3.1. 3. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. Obiectul dreptului de proprietate publica p.66 3.4. Actiunea in revendicare.126 4. element esential al contractului p.1.2.2. Dreptul de proprietate p. Obiectul dreptului de proprietate privata p.67 3.4. Definitie p. dovada si pierderea posesiei p.1.4. Regimul juridic al terenurilor p.2.64. Vointa juridica.3.74.4.1. Sectiunea 3. Caracterele dreptului de proprietate privata p.63. C.94 3.110.80: A.128 218 . B.5.2. Drepturile reale si drepturile de creanta p. Proprietatea publica p. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.1.118 4.102: A. Actiunea in revendicare imobiliara p.3. C. Apararea dreptului de proprietate p.82. Prezumtia de proprietate p. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p.108: A. C. C.1.81. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p.65 Sectiunea 3. Functiile patrimoniului p. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p.3.1.69 3. Proprietatea rezolubila p. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p. Notiuni generale p.72. B.121 Sectiunea 4.2.70: A.78. Actiunea in revendicare mobiliara p.78. B. D.73.102. Proprietatea anulabila p.2. Clasificarea obligatiilor civile p.3. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p.71. Proprietatea privata p. Proprietatea comuna p.1.105.103. Notiunea si definitia contractului civil p. 3. D. Regimul juridic al imobilelor p. Notiuni generale p.96 3.85.106 3.77. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.2. Atributele dreptului de proprietate p. Notiuni generale.1.2.4.3. B.3.2.97 3.125 4. Notiuni generale p. Posesia p. Regimul juridic al constructiilor p. Modalitatile dreptului de proprietate p. Sectiunea 3.6.2. Definitie p. Dobandirea. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.112. 3. D. Calitatile si viciile posesiei p.

196 5.4. Principiile devolutiunii succesorale legale p.174 4.145 4.4. Principiile de baza ale succesiunilor 5. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p.140.2.217 219 .1.133 4.175 4.141.139: A. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.207 Cuprins p.2.151 Sectiunea 4. Negocierile precontractuale p. B. Notiuni introductive p. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.1.3.182 Capitolul V.2.3. Efectele contractelor p.1.2. C.145. Conditiile de validitate ale contractelor p.3.195 5.1.1. Acceptarea p.3. Incheierea contractelor p.3.199 Bibliografie p.2. Oferta de a contracta p. D. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.5. Raspunderea civila delictuala p.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->