UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

D.2. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. interferente ce nu exclud.texte pornind de la izvoarele lor sociale. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice.3 De aceea. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. Sectiunea 1. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. in consecinta. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. 5. actul juridic civil. P. Bucureºti. 1970. Notiunea. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. obligatiile civile. Naþional. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. Elemente de drept public ºi privat. definitia si obiectul dreptului civil. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. Drepturile reale. patrimoniul. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. E. Apostu. Ed. 2 Constantin Stãtescu. Dimpotriva. si principiile succesiunilor. p. Persoana juridicã. proprietatea. ne vom multumi sa trasam liniile generale. vezi V. persoana fizica si cea juridica. a unor interferente evidente. Partea ge- 5 . pe langa aspectul juridic. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. Bucureºti 1998 p. si aspectul social economic. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date.Persoana fizicã. Daghie ºi I. Dreptul civil . relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. raportul juridic civil. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. 3 Pentru detalieri.

cum ar fi: raportul juridic civil. Spre exemplu. vol. Drept civil român. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai.m. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . p. p. Bucureºti. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. 22-24 Gh. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. la domiciliu. anume Codul civil si alte acte normative. subiectele dreptului civil. asa cum 5 neralã. la sediu..a. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. Ed. s. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. I. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.a. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. obligatiile civile in general. drepturile reale principale. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. actul juridic civil. succesiunile s. dreptul de proprietate individuala. Beleiu. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. 25 6 .d. Academiei. 1989. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. prescriptia extinctiva. contractele civile speciale. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.

1993. Popa..D. p. 6 A se vedea I. Ed. adica persoanele fizice si persoanele juridice..8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. Teoria generalã a statului ºi dreptului. op. T. Luburici. Beleiu. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. 155. 207. p.P. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. Raportul juridic civil Definitie. (citat în continuare Tratat . Apostu.B. op. Drept civil. CAPITOLUL II. fie individual (ca persoane fizice). fiind reglementata prin norma de drept civil. 35 Gh.. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. 32 ºi Tratat de drept civil. 1967. E. cit. 1963 . Bucureºti. Ionaºcu. p. E. Caracteristic raportului juridic . V. cit. Actami Bucureºti 1994.. p. p. 61 8 Într-adevãr. ). Ed. Gh. Daghie ºi I. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. N. Dar. Teoria generalã a dreptului. dreptul familiei. Ceterchi ºi M. Teoria generalã a statului ºi dreptului. deoarece se stabileste intre oameni. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala.1. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6.D. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . Partea generalã.U.P. 1983. Bucureºti.sunt de pilda dreptul comercial. dreptul muncii si securitatii sociale. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. Boboº. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . 277. dreptul financiar etc. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. p. Academiei.aceea de a fi un raport social .adica o legatura intre oameni. Elemente de drept… p.

57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. p. adica stabilit intre oameni.. Asa cum am precizat de la bun inceput.1. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. 8 .b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. c) obiectul. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10.2. 2. cat si calitatea de subiect pasiv. in calitate de persoane juridice. privite fie in mod individual. op. in postura de persoane juridice. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. De regula. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv. fie grupate in anumite colective.1. cit. in calitate de persoane fizice. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care.2. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective.

II. Ed. colective de drept în România. M. 2. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. drept de administratie directa. 39. 13. op. p. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. 11 9 . Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. cit. Ionaºcu. 1984. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. Cluj Napoca. Continutul raportului juridic civil Notiune. dobandeste potrivit legii. care sa exprime unitatea acestui colectiv. modul de infiintare si modul de incetare. calitatea de subiect distinct de drept. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. Subiectele ii. 1980.acord cu interesele obstesti. organele de conducere. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A.2. 159. Ed. vol.a. p. b) un patrimoniu propriu. De altfel. drept real de folosinta. Yolanda Eminescu º. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. Costin.. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. Marile instituþii ale dreptului civil român. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie.1. Drept civil. Bucureºti.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. Dacia. Academiei. p. etc.

intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. subiectul activ. iar subiectul pasiv. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. care este nedeterminat. in raportul de proprietate. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. Astfel. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. in limitele legii. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). De asemenea. Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. folosi si dispune de bun. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. ce poate fi impusa. nedeterminate. 10 . Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv.corelative ale subiectului pasiv si invers. proprietarul. are dreptul de a poseda.

intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. in caz de necesitate. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. e) in caz de opunere. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. dar numai in limitele legii. prin forta coercitiva a statului. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. adica de a da. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. in dreptul civil. corelativa dreptului subiectiv. conduita care poate fi impusa. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. in sens restrans.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. adica raportul juridic. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. pretinsa de subiectul activ. de a face) sau o abstentiune (a 11 . b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. Obligatia civila. pentru a configura raportul juridic de obligatie. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. de a face sau a nu face. deci sa-si indeplineasca obligatia. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. adica de obligatie a debitorului.

7.1. In aceasta acceptiune. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. privitoare la actiunile lor.nu face). p. Apostu op. op.3. Pentru expunerea mai recentã. Bucureºti. Elemente de drept… p. 107. Pop în Tratat de drept civil. 1989. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. 4. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. cit p. 14 Gh. 2. a opiniilor formulate. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. V. Daghie ºi I.1. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. 87. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. I. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. vol. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia.. IV sect. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. cit. De altfel. Beleiu. 12 . Partea generalã. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. a se vedea T. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni.

El foloseste. servituþile. 1947. Lecon de droit civil. Paris. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. cu alte cuvinte “bunul” . p. Carbonier. p. 46216 si in art. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. op. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. “ut singuli”. p. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. 47117.3. III Secþ. intr-un prim inteles. Rezulta. cit. specific. intre bun si patrimoniu. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. in al doilea inteles. civ. Dupa cum se poate observa. M.se refera nu numai la lucruri.207. 209. cat si ca element activ al patrimoniului. doctrina si chiar legislatie15. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. 57. sau un drept de folosinta. cu modificarile stabilite de legi”.in sens larg . Ripert. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. J. 51. vezi infra Cap.1. Bucureºti. Paris. 462 C. este aceea de patrimoniu. …Tratat. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. 1959. exista corelatia de tipul parte-intreg. Planiol et G. Mazeaud. Ionaºcu. 1956. Luþescu.in practica. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. 13 . G. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. Paris 1926. sau un drept de proprietate. Teoria generalã a drepturilor ii reale. E un inteles pe care il regasim. O alta notiune. de pilda. Droit civil. p. si in art. 471 C.. 81-82. sau numai servitute”. p. Traité pratique de droit civil francais. 16 Art. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. din cele de mai sus. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. J. civ. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. de altfel. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. in art. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. Montchrestien. Ed.

astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). 5 alin. ºi fructele 20 19 de pe arbori. 462. sunt asemenea imobile”. La randul lor.: “Sunt mobile prin natura lor. Elemente de drept… p. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. . astfel. 473 C. Apost. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. civ. iar potrivit art. 2. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . neculese încã. Beleiu. ie. potrivit art.. op. Dupa regimul circulatiei lor juridice. prin natura lor. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. dacã prin lege nu se prevede altfel”. 464: “Morile devânt. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. 1 din Codul civil.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. art. dupa cum urmeaza19. op.108 În definirea legalã conþ inutã de art. cit. 471 C. 1 al art. 474 C. gãseºte în Legea fondului funciar. acþiunile care tind a revendica un imobil”. p. alin. Daghie ºi I. 88-94. civ.imobile prin obiectul la care se aplica24.mobile prin determinarea legii21. bunurile se impart in mobile si imobile. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . cit. însã. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. sunt imobile. . neputand face obiectul unui asemenea act26.imobile prin destinatia lor25. 18/1991. civ. V. sunt imobile prin natura lor”. . 1. . precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. sau de apã.mobile prin natura lor20. nr. Bunãoarã. 25 Acestea sunt enumerate în art. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. a acestei clarificãri se ie). potrivit art. servituþile.mobile prin anticipatie22. 464 ºi 465 alin. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. 24 Potrivit art. art. Gh. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor.imobile prin destinatia lor23. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. 45: “Terenurile 14 . 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. de comerþ sau de industrie. în doctrinã. aºezate pe stâlpi.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. 468-479 din Codul civil.

proprietate privatã.3. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. tablourile de valoare. 4. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. Au o asemenea insusire. bunurile individual determinate sunt nefungibile. Individualizarea se face prin cantarire. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. sunt ºi rãmân în circuitul civil. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. Prin excelenta. Au aceasta caracteristica. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. in executarea unei obligatii. numarare. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. plata fiind perfect valabila. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. masurare. alimentele. Sunt individual determinate acele bunuri care. 5. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. specifice. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. combustibilul sau banii. Este fungibil acel bun care. Ca regula. sculpturile si in general bunurile individual determinate. sub titlu de exemplu. iar cele determinate generic sunt fungibile. etc. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. 135 din Constituþ ie. 15 . poate fi inlocuit cu un altul. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). indiferent de titularul lor. Sunt astfel de bunuri banii.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

A se vedea T. 36 35 20 . sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. in sensul producerii de efecte juridice. p. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. op. de fond si generala. cit. 1010 Cod civil. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. 363. 6 alin. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu.Cod civil si art. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. Cat despre persoanele fizice. B. 1 din Decretul nr.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. Ionaºcu. Ibidem. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. 31/1954. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. din prietenie.

adica conduita partilor. conditie negativa impusa de caracterul constient. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic.sa existe.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. daca legea nu prevede expres aceasta. Tacerea. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . care necesita o prezentare distincta si detaliata. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. dolul (viclenia)40. . respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. evidentiem forma scrisa.sa fie determinat sau determinabil. . 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). in opinia majoritara. la care ne raliem si noi. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. C. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. violenta41 si leziunea42.sa fie in circuitul civil. altfel nu l-ar fi încheiat. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. Pentru a fi valabil. 38 21 . nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. liber al actului juridic civil. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. in principiu. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord).

sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. . u 22 . la randul ei).. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. 964. D. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. 965. 948 pct. Scopul imediat .cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv.in actele cu titlu gratuit. bunului. . . scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). . 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil.sa fie licit si moral. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul.in contractele sinalagmatice.cauza proxima .sa fie posibil. .obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: .numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. 3. dupa cum urmeaza: . Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act. adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. 963. cauza formeaza vointa juridica.

in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile.in contractele aleatorii. este cauza imediata riscul. modifica sau stinge un raport juridic civil concret. respectiv riscul pierderii. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. Dupa cum se poate observa. pentru a fi valabila. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. Din cuprinsul art.. c) sa fie licita si morala. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. 1295 Cod civil (care consacra 23 . Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. rezulta ca. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. b) sa fie reala.causa remota . Scopul mediat . 5 si 996 Cod civil.numit si scopul actului juridic. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. fie la calitatile persoanei. Prin forma actului juridic civil. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice.

Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. nu cuprinde nici reglementarea. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil.985 Cod civil). sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. deoarece “idem est non esse et non probari”. E. a efectelor acestui act. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). 43 Gh. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. p. adica cea impusa de legea civila si . 146 24 . care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. din categoria izvoarelor dreptului civil. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . .forma voluntara ori conventionala.forma legala. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. Beleiu op.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). . de principiu. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. mai putem distinge intre: . cit. iar pe de alta parte.

Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia.principiul relativitatii. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate.“pacta sunt servanda”. aliis neque nocere. ilustrat de adagiul “res inter alios acta. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. Principiul fortei obligatorii . Se poate observa prin urmare. ca efectele actului juridic civil. irevocabilitate si relativitate. intr-o prima acceptiune. . dupa caz in: nasterea. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. neque. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. in concluzie. fie in stingerea lui. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete.principiul fortei obligatorii. determinant. Manifestarea de vointa. care formeaza continutul raportului juridic civil. care este substanta actului juridic civil. Deci. modificarea. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. efectul acestuia consta. prodesse potest”. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. sub acest al doilea aspect. nu este un scop in sine. Privit sub acest aspect. Pornind de la prevederea art. . Prin urmare. partii. nu sunt intotdeauna aceleasi.principiul irevocabilitatii. Acest scop nu este altul decat nasterea. 1 Cod civil . in alti termeni: actul 25 . 969 alin. fie in modificarea unui asemenea raport.

civ. cuvntului dat. din partea autorului sau. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. civ. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. 2 Cod civil.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. 969 alin. iar nu facultativ. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . ar constitui o atingere a principiului. Pentru actele bilaterale . 1552 pct.situaþ ia. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. datoritã dispariþ unui element al sãu. a efectelor actului). ia prevãzutã de art. 44 26 . 1439 C. iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. . “prin consimtamantul lor mutual”. . “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). 1). Partile pot totusi. in sens contrar. ori a mandantului ori a mandatarului”. sa convina la revocarea conventiei lor. 3 C. acest principiu este consacrat expres in art. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. potrivit careia “contractul este legea partilor!”.situaþ prevãzutã de art.juridic civil este obligatoriu. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. precum: . În mãsura în care s-ar aplica. convetii). 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte.

“Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. b) promisiunea faptei altuia. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art.stipulantul convine cu cealalta parte . aliis neque nocere. succesorii universali si cei cu titlu universal. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . creditorii chirografari).prin mutuus dissensus.res inter alios acta. 973 Cod civil potrivit caruia. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate.prin mutuus consensus . Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . prin vointa partilor actului. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. 46 27 . 969 alin. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. c) simulatia si d) reprezentarea. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. 1 Cod civil. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte .tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . neque prodesse potest. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular.civile.

nulitatea absolutã este denumitã. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. nici prin reprezentare47. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. ie 48 Sub aspect terminologic. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. a unei norme care ocroteste un interes general. conditiile de validitate. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului.2. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. pentru incheierea sa valabila. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. Deci. A. la incheierea actului juridic. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. prin ie. nici direct. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. la incheierea actului juridic civil. b) in functie de intinderea efectelor sale. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). c) dupa modul de consacrare legislativa. “actul poate fi anulat”. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. respectiv implicite. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. acestor nulitati li se mai spune si textuale. obstesc. 28 .3. uneori. 828 ºi 830). 2.

obiect. cauza. nulitatea partiala este regula. D. iar altele menþ inute.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. deci. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. împrumut cu dobândã. poate di anulat parþ desfiinþ ial. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. intr-o dispozitie legala. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. capacitate. la incheierea actului juridic civil. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. dar menþ inându-se restul efectelor actului). dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. 49 29 . individual ori personal. fie in alte izvoare ale dreptului civil. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. C. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. e greu de anulat parþ pe când un ial. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. Dintre aceste doua feluri de nulitati. cât ºi de complexitatea conþ inutului. prevazute fie in Codul civil. inã exemplu. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. B. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. efecte unele pot fi desfiinþ ate. a unei norme care ocroteste un interes particular.

o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. unele atrag nulitatea absolutã. in general. decat acelea de forma.fraudarea legii.in acest caz actul fiind desfiintat. . ºi relativã. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: .Ca frecventa practica. atât în doctrinã. . Referindu-ne la efectele nulitatii. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. iar altele nulitatea relativã. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã).incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul.nevalabilitatea obiectului actului juridic. ii. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. Pentru ia anumite cazuri. . Efectele nulitatii sunt insa diferite. . Dintre aceste cauze. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. nu se mai poate pretinde sa fie executat.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative. 50 30 . se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. . . dupa incheierea actului juridic.nerespectarea formei ceruta ad validitatem. Astfel. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila.

b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila.: partile actului juridic civil.in sfarsit o a treia ipoteza. aceasta regula. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. 52 31 . nullum producit effectum”. ulterioarã a cerinþ legale. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. resolvitur jus accipientis”. primar. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. 3) anularea nu numai a actului initial. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. expresa sau tacita51.cauza ai partilor. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. in acest caz. instanta din oficiu). aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. insa. fie pe cale de exceptie. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . Cu privire la prima categorie. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. Pentru a opera. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. se refera la situatia in care actul a fost executat. procurorul. avanzii . Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta.

ci numai in termenul de prescriptie extincitva53. Sectiunea 2. expres sau tacit. 1 190 C. Capacitatea persoanelor.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. 9 fin Decretul nr. .nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. chiar si din oficiu. nulitatea relativa poate fi confirmata. nu este valabil. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. ci numai cu privire la regimul juridic. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. cauza ºi natura obligaþiei. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art.civ.nulitatea absoluta este imprescriptibila. nulitatea relativa este prescriptibila. este Decretul nr. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. in art. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. definita in acest mod. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. . reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. ie 54 32 . Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special.3. decât atunci când cuprinde obiectul. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: .b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. in general. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit.

se precizeaza ce se intelege prin fiecare. 33 . Art. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. de drept administrativ etc. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. 31/1954.. putem avea capacitatea de drept civil. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. nationalitatea. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. are capacitatea de exercitiu.1. religia. rasa. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. intr-un raport de drept civil. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. alin. capacitatea de drept procesual etc. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. 1. Capacitatea de folosinta. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”.Capacitatea persoanei fizice. De aici putem trage concluzia ca de regula. 2. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. 5 din Decretul nr. Astfel. deoarece este stabilita de lege care. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. prevede ca. Astfel.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. Desigur. Capacitatea de exercitiu.3. Capacitatea persoanelor. capacitatea de drept penal. de care apartine raportului juridic. este o capacitate juridica.

31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. Art. 55 În acest sens. 34 .. de principiu. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. 6 alin. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. Acesta era principiul stabilit de art. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr. savarsind acte juridice”. 7 din Decretul nr. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. 31/1954 in art.97 ºi 221 . Asa cum am mai spus. cand ingradirea opereaza in anumite limite. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. 5. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. vezi C. cit. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. 21 . insa. Prin interpretare. Stãtescu Drept civil. p. aliniat 2.225. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. prin incheierea unor acte juridice. op. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. posibilitatea. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca.

inceputul capacitatii de exercitiu.2. potrivit legii. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile. fie in calitate de persoana juridica. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. art. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. continut si obiect. Pentru persoanele fizice. 2. recunoasterea filiatiunii. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Stabilirea in concret 35 . capacitatea deplina de exercitiu. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. 8 din Decretul nr. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica.3. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. Dupa cum este bine stiut. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. etc.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. Este vorba de incheierea casatoriei.

cat si prenumele. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . ia 57 Gh Beleiu. 64. prin nume se intelege doar numele de familie. 78). 27. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. Convenþ privind drepturile copilului. 12). 12 aliniat 2 din Decretul nr. p. 28.pentru starea civilã: Decretul nr. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. Codul familiei. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. jurisprudenta. domiciliul si starea civila56. cu aceasta semnificatie57. care consta in dreptul omului de a fi individualizat.. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). NUMELE in legislatie nu este definit numele. stabilirea. cat si in unul restrans. Convenþ privind drepturile copilului. ia . 31/1954 (art. ia . prin cuvinte stabilite. Codul familiei (art. 975/1968 cu privire la nume. pe cand stricto sensu. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg.pentru nume: Decretul nr. 31/1954 (art.312. in conditiile legii. 13-15). Principalele acte normative. care formeazã sediul materiei. 22-24) Codul familiei. de lege lata sunt: . 31/1954 (art. cit.a primului element. A. 36 . 62. modificarea si schimbarea lui. 40.pentru domicliu (ºi reºedinþã). Decretul nr. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. Legea nr. 1 din Decretul nr. op. Cu toate acestea. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. Convenþ privind drepturile copilului. Legea nr. atat legislatia. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. Atributele de identificare a persoanei fizice. 12 alin. Decretul nr. in familie si societate. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

. vezi ºi Gh. c) parintele care-l ocroteste. in orice alt caz. care efectueaza investitii in Romania. in spatiu. p. ºi dovada domiciliului. b) parintele la care locuieste statornic. schimbarea. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii.aceea a domiciliilor separate. Beleiu. prin locuinta sa statornica sau principala. 13 din Decretul 31/1954. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . plata. 3 din Legea nr. d) tutore. op. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. Daca locul nu este aratat. unde este evidentiat si domiciliul titularului. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. cit. dupa caz la: a) parintii sai. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. il putem defini plecand de la prevederile art. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. comun fata de situatia de exceptie . imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte.. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. plata se facela domiciliul debitorului.aceea a domiciliului conjugal.minorul are domiciliul legal. dupa caz. Potrivit art. 332-330. cu sediul in strainatate. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. 66 41 . in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate.

unicitate si obligativitate. C.. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). menit sa individualizeze persoana fizica. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. in principiu.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. starea civila este un drept personal nepatrimonial. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. 42 . invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. Fiind deci rod al unei conventii. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. a persoanei fizice. altul decat cel de drept comun. Acceptand aceasta calificare. in spatiu. daca este cazul. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie.

cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. act de deces. Totodata. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. Pentru dreptul administrativ.11. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. cu cernealã specialã de culoare neagrã. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. a inscrisului autentic. certificat de deces. 43 . la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. certificat de casatorie. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. al actului administrativ individual-. adoptia casatoria. loc). avand denumirile: act de nastere. . special tiparite si completate.11. cu privire la actele de stare civilã. generica. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. sexul. ºi se completeazã manual. ambele originale. Pentru dreptul civil. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. Mai deosebim fata de actele de stare civila. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta.1996. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. 68 În sistemul Legii nr.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. act de casatorie. chiar). loc). în douã exemplare.1996 se face vorbire despre: . b) dacã este necesar. cãsãtoria sau decesul unei persoane.Actele de naºtere. ca si duplicatele acestor certificate. data de art. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). 119/11. precum si: certificat de nastere. 262 din 11.inscrisurile oficiale. eliberate in conditiile legii68. Fiind un drept personal nepatrimonial. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. care este tocmai inregistrarea de stare civila. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. moartea (data.Asa cum nu se confunda partea cu intregul.

potrivit art. Se poate observa ca. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. in vechea doctrina romaneasca. regula instituita de art. inaintea instantei judecatoresti. in conditii derogatorii. cit. Pe cale de exceptie.4. intr-o asemenea acceptiune. Notiuni generale. 164. Sectiunea 2. p. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”.. potrivit legii. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. op. 22 din Decretul nr. Gh. starea civila se va putea dovedi. Persoana juridica 2. creata prin fictiunea legii. 24 din Decretul nr. Beleiu. in registrele de stare civila”. Asa cum am mai precizat mai sus. Cu toate acestea. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara.1. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. a actelor de stare civila. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. in totalitate sau in parte.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. 44 . in esenta.4. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. intelectuala. 31/1954.

ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept. 1996.II. D. p. 70 D.I Bucureºti.. Deºi sunt subiecte colective de drept.cit. 71 Gh. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala.343. vezi St. Stãtescu.drept sa creeze asemenea persoane. În acelaºi sens. 45 . financiar. Costin op. p. p. Abandonand aceasta teorie.cit. C. administrativ.256. spre exemplu. numite elemente constitutive. Cãrpenaru. p. op. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. 31/1954 privind persoanele juridice. Este.365 sau M. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. Ed. asociatiuni si fundatiuni.cit. Alexandresco. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. deci un grup de oameni care. 148. p. Bucureºti. A. Textul art. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. sediul materiei il constituie Decretul nr. precum si Legea nr.. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. 1906.. 355. Legislativ.L. vol.L. În acest sens. procesual etc. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice. Dreptul comercial român. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. Beleiu. op. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat.

Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente.2.. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. c) un scop licit. sunt in conditiile legii persoanei juridice. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. Legalitatea. b) patrimoniul propriu. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. diversitate si cumulativitate. Elementele constitutive ale persoanei juridice. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. “orice organizatie (. cat si suficiente. exclusivitate. obstesc. de la o persoana juridica la alta.2.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. care pot comporta multiple particularitati. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. legalitate. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. specifice fiecaruia: A. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. 31/1954. Potrivit art. in acord cu interesul general. Din parcurgerea acestui text.4. 26 litera “e” din Decretul nr..

B. din Legea nr. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. delictual sau contractual.. Mentionam sub titlu de exemplu: . 26 litera e. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. modul de alegere si de revocare. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. De asemeni. componenta si functionarea organelor sale de conducere. pe langa obiectul de activitate. 15 din Legea nr. 4 alin.conducere. 7 lit. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. Astel art. 54/1991 cu privire la sindicate. Ca orice patrimoniu. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. in vreme ce art. din Legea nr.art. Costin. e. 72 M. 31/1954. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. PATRIMONIUL PROPRIU. denumirea acestora. 12 litera h. indiferent de izvorul lor. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. 47 . op. cit. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. 369. din Decretul nr. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. durata mandatelor si atributiile lor. p. competentele. 1 din Legea nr. denumirea si sediul principal. art.

26 litera e. Textul art. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. denumirea si sediul principal. p. 4 alin. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. 73 V. la constituirea si lichidarea patrimoniului.art. general. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. 48.D.1 din Legea nr. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative.art. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. Fundaþ României de Mâine. 2 din Legea nr.art. . 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. Bucureºti. patrimoniul. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. 1995. din care spicuim sub titlu de exemplu: . 3 alin. Zlãtescu Lecþii de drept civil. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. Obiectul de activitate. iei 48 . din Decretul nr.. 7 din Legea nr. C. Pentru a fi valabil. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice.. Ed. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa.

in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. 2. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). persoane juridice romane. persoane juridice private sau particulare. executiva si judecatoreasca).3. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1.4. persoane juridice mixte . infiintate potrivit Legii nr. cultele religioase. 12 lit.art. b) Dupa nationalitatea lor. 31/1954 desi este inca in vigoare. 4.. persoanele juridice pot fi: 1. 26 din Decretul nr. 3. 2.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. Asa fiind. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. b din Legea nr. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. persoane juridice cu sediul in Romania. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. cum sunt societatile comerciale mixte. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. 2. 49 . unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). persoane juridice straine. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. fundatiile si academiile. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat).

4. persoane juridice cu sediul in strainatate. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. 345. e) Dupa corelatia dintre ele. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74. V. Zlãtescu. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. cit. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. persoanele juridice pot fi: 1.. al organizarii si reorganizarii. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. Cunoscand si continutul acestui text.cit. potrivit textului mentionat.4. op. p. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. enumerarea modurilor de infiintare. 50 . Asadat. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. d) Dupa natura scopului lor. a persoanelor juridice facuta de art. 28 din Decretul nr. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. Beleiu.2. p. 2. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. Gh. op. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2.D. 49.

vizeaza si alte categorii de persoane juridice. Acelasi domeniu de aplicare. Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. prin Legea nr. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor.presupune fie un singur act juridic. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. caruia ii recunoaste efectul creator. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. 31/1954.Organele puterii executive. 51 . Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. rolul principal a fost rezervat statului. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. . Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. 37/1990. etc. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. 68/1991. Chiar si dupa anul 1990. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. 69/1992. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. 92/1992.Organele puterii legislative. .Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr.

asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. 52 . Astfel. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. 19 din Legea nr. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. nr. 28 lit. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. d din Decretul nr. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. artisti sau compozitori. 31 din Decretul nr. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. 435 ia atã din 1990. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. 35/1991).G. uniunile de scriitori. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. 27/1996 a partidelor politice). actul recunoasterii infiintarii.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr.

Textul art. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76.5. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. p. mai bogat sau mai sarac.A. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. 9 din Legea nr. Dimpotriva. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. Persoana fizicã. Drept civil. 20 . fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. Bucureºti. Lupan ºi D. Ed.2. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. stabilit prin lege. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. A. 53 . actul de infiintare sau statut. Popescu. 21/1924. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei.67. Lumina Lex.4. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. 1993.

incuviintate de catre instanta competenta. ramasa definitiva. Potrivit art. Beleiu.. 4 din aceasta lege. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. Costin op. cit. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. moment care marcheaza in principiu. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. atat faptele licite. Pentru o definiþ mai amplã. inceputul capacitatii de folosinta. 425. 384 ie 54 . sunt actele persoanei juridice insasi.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. dupa caz. Mentionam ca de regula. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. 3. 31/1954. Gh. 35 si 36 din Decretul nr. cit. Pentru incuviintarea inregistrarii. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. 21/1924. p. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica.. Sediul mteriei il constituie art. 77 M. 2. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. contracte). p. op. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. B.

Bucureºti. . Lumina Lex.Drept comercial. 31/1954. p.19. D. Ed.a se vedea O. 16 . 2. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. divizare sau dizolvare”. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . Ed. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica. Cãrpenaru. 1996. 36 din Decretul nr. ne rezumam doar la mentionarea lor. Cãpãþânã Societãþile comerciale. daca nu s-a prevazut altfel prin lege. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare.4. Atlas Lex. 78 55 . Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. Pentru reorganizarea persoanelor juridice. 40 din Decretul nr. pentru faptele ilicite. 106-215. p.4.dizolvarea. 1991. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. regulilor mandatului. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. prin asemnanare. St.divizarea totala. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. Potrivit art. . Bucureºti.tratatã pe larg la disciplina. cat si fata de terti.6. actul de infiintare sau statut”. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse.

53 din Legea nr. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. 56 . 45 din Decretul nr. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. in afara de aceste cauze. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 41 din Decretul nr. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. Art. 31/1954). d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. Prin deciziunea asociatiunii. 45. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. Art. 31/1954 in art. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. Doctrinar. actul de infiintare sau statut. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. De plin drept80.

31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. Prin judecata. acelor comercianti. 4. daca asociatii nu decid completarea lui. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege.. c) hotararea adunarii generale. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. 22-54. B. Cãrpenaru op. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. Prin deciziunea puterii executive. Dispoziþ pct. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. cit. 45 din Decretul nr. 169 din Legea nr. op. p. cu excepþ celor de la iile ia lit. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. c) la terminarea activitatii.3. C. d) falimentul. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. 410. 64/1995. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. care se aplica datoriilor lor comerciale81. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. Art. 79 80 Gh. e) prin hotararea asociatiilor. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal.. 31/1954. 57 . Legea nr. cit. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. Beleiu. p. 53 sunt reluate aproape identic de art. D. 2 al art.

1. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. Elementele structurale are raportului juridic civil. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. 61-63. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. Patrimoniul 3. cit.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3.. sunt trei si anume: a) subiectele.. p. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. 135.1. Asa cum s-a studiat deja. op. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. p.1. Costin. op. p. exprimat frecvent in bani. c) obiectul raportului juridic civil. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. el are un caracter dublu volitional. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. b) continutul. 84 În acest sens vezi St. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. 83 58 . astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. op. 70. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. Altfel spus. M. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. cit. Cãrpenaru.. D. cit.

Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. in aceasta abordare. ca apartinand unui anume subiect. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. De exemplu. poate fi un drept real sau un drept de creanta. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. cat si in alte texte. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. 26 lit. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. 31/1954: art. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. in vreme ce art. 59 . fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. in cuprinsul lor articolele 781. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. 41 arata ca. e. fiecare drept subiectiv este privit separat. 784 si 1743 Cod civil. legislativ nu avem nici o definitie. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice.

I Apostu. Drept civil. art. Teoria generalã a drepturilor reale. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. Evrika Brãila 1998 p. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. obiectul sau de activitate.De asemenea. 60 . Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. p. 3) Patrimoniul este unic. Bârsan. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. b) drepturile si obligatiile. Stãtescu ºi C. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). 4 alin. 1 din Legea nr. patrimoniul. Universitatea Bucureºti 1980. 3. denumirea si sediul principal”.4. sunt distincte de universalitate.1. existenta patrimoniului. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. Caracterele juridice ale patrimoniului.2. 2) Orice persoana are un patrimoniu. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. cat si pe cele juridice. in ceea ce priveste persoana juridica. 5. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. fiecare in parte. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii.

Altfel spus. 30-36 din Codul familiei: . dobandite in timpul casatoriei. 704 din Codul civil. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. deci si cea de patrimoniu. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. 61 . persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. Potrivit art.1. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. Le urmarim in continuare detaliat.3. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului.bunuri comune. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. Iaºi. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. . O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. Universitatea Al. p. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. 3. Astfel. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. 1974. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. 7. Cuza. Drept succesoral. mijloace circulante sau obiecte de inventar. I. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. deci sa aiba o anumita functie.

88 În mod excepþ ional.). textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor.A. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. Tratat de drept civil . ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. Ele pot fi instrainate fara ca. Bucureºti. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. 337 ºi urmãtoarele. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. iile 62 .Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. Neavand asadar o garantie reala. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. 975 din Codul civil. Academiei. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”.. deci devin prezente. p. în condiþ art.. 1981. Bârsan. Stãtescu ºi C. Ed. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI.

Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. Subrogatia inseamna inlocuire. deoarece ei. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. Astfel. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. B. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. iar creditorii personali doar bunurile personale. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. in cazul persoanelor juridice. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). 63 . notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. creditorii chirografi.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. 64/1995. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. in acest fel. daca un lucru este vandut. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. care va urma aceeasi soarta juridica. in ceea ce priveste persoanele fizice. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. Astfel. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. deci subrogatia reala se produce automat. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. aplicabila celui dintai.

in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. astfel incat. atunci cand creanta va deveni exigibila. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. 64 . acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. prin subrogatie reala cu titlu universal. Spre exemplu. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. C. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. creditorul va putea sa urmareasca. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. Pe langa functiile mai sus mentionate. art. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. ci numai daca este expres prevazuta de lege.

cat si a subiectului pasiv. Dreptul de creanta. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. in mod direct si nemijlocit. 65 .1.4. de cantitate. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane. sa faca sau sa nu faca ceva.“erga omnes”. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. sa dea. Ca drept relativ. 3. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. dreptul real este opozabil tuturor . Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. Altfel spus. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala.

Dimpotriva. Dreptul de proprietate 3. insa in limitele determinate de lege”. b) drepturi reale accesorii.2. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.a nu face ceva. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. Notiuni generale. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva . care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa.a face . 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat.cat si negativa . independenta de existenta altor drepturi.2. Definitie Potrivit art.1. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. 66 . Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. care au o existenta de sine statatoare. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. Sectiunea 3. 481. in cazul dreptului de creanta. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. este util a cita si dispozitiile art.

67 . in afara de art. superficia etc.2. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. dreptului sau (posesia. deoarece sintagma “a se bucura”. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. cu toate atributele recunoscute.. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane.. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). cat si de a-i culege fructele. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. 3. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. servitutea. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. cu modificarile stabilite de lege”. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. . 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art.2. deci nici dupa moartea lui. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului. 480 Cod civil a fost si este inca criticata.Definitia formulata de textul art.). 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica.

se perpetueaza transmitandu-se”. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). in exercitiul actiunii in revendicare insa. 68 . Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. si anume caracterul individual si cel total. dispozitia. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. proprietatea continua sa existe ca drept. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. Boicoianu). deoarece ele vor fi studiate separat. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. Rosetti-Balanescu. cum este in cazul coproprietatii. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. pe care ne rezumam a le mentiona. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. folosinta.Prin urmare. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. “dreptul de proprietate.

civile si sporul animalelor.2.3. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). civile si industriale. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. Florin Sion. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. Potrivit art. de a folosi masina. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale.3. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). industriale. “a uza de lucru in sine. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. jus fruendi si jus abutendi. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. de a intrebuinta un lucru etc. Posesia presupune spre exemplu. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. intrun mod natural sau artificial”. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. 482 Cod civil. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. Altfel spus. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. dreptul de a locui casa. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. 69 . in interesul sau.

4. dobanzi etc. a distruge. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. Industriale (presupun interventia omului). 70 . c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . cum sunt titllurile de credit. a instraina. a desfiinta.chirii.2.2. in materia Legii nr. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. fiecare coproprietar poate percepe. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. 18/1991 potrivit art. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. 46 alin. Astfel. 2. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. 3. Spre deosebire de fructe. in cazul coproprietatii. 3.). persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania.

2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. Articolul 491 din Codul civil. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. Temeiul acestor ingradiri.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. Ca mai dificila. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. Regimul juridic al imobilelor. “sub 71 . A. ori radacinile intinse pe terenul sau. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. indiferent de adancimea sa. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. potrivit carora. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. permite proprietarului sa faca. Existenta bunului. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. in spiritul acestui text. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare.

Mai mult. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. si cele care sunt declarate de interes public national. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. plantatiilor sau constructiilor. terenurile au fost scoase din circuitul civil. decat atat. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. B. 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. altfel decat prin mostenirea legala. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. .articolul 30 din Legea nr. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului.fata pamantului. . indiferent de titular. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. Astfel. 72 . precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. Totodata.dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. circulatia si instrainarea terenurilor: . caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. Practic. Hotararea Guvernului nr.

in ceea ce priveste casele de odihna. Articolul 60 alineatul 1 litera a. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. Legea 85/22 iulie 1991. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. 61/7 februarie 1990. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. C. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. Decretul Lege nr. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. Potrivit acestei legi.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. constituie fondul funciar al Romaniei. din Legea nr. 73 . terenurile de orice fel. Articolul 5 din Legea nr. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. in conditiile Decretului Legea 61/1990.

REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. se refera printre altele. riveranii nu au nici un drept. in cazul apelor pluviale. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. citat mai sus. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. 17/7 august 1990. apele maritime interioare. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. Potrivit articolului 5 din Legea nr. 18/1991. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. 50/1991. marea teritoriala. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. la terenurile aflate permanent sub ape. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. Asupra apelor din domeniul public. fiind deci scoase din circuitul civil.Edificarea unei constructii. D. adica albiile minore ale cursurilor de ape. Doar in acest caz. Articolul 2 din Legea nr. in momentul in care a 74 . locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private.

apartinand proprietarului fondului. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. prescriptie etc.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). 75 . oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. deoarece acesta face parte din fond. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati.). Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. Apele curgatoare. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. altele decat cele din domeniul public. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. Cu alte cuvinte. Apele de izvor. pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate.

475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. Totodata acestia pot extrage pietris. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare.2.5. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. o poate folosi. Potrivit articolului 582 Cod civil. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. Potrivit art. 41. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. alineat 1. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. 135 alineat 2. fara insa a abate cu totul cursul apei. Formele dreptului de proprietate. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. fie celui privat.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. fie domeniului public. Constitutie. Art. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. fie domeniul public. 3. Singura interdictie. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. Codul civil precizeaza in art. Referindu-se la proprietatea statului. fie celui privat. Proprietatea privata. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. Din textele mai sus citate. Legea 18/1991. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. 76 . la iesirea din proprietatea sa.

astfel incat. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. De asemenea. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. deoarece statul este intotdeauna solvabil. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. 77 . in mod exceptional. art. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. in mod exclusiv si perpetuu. asupra unui bun. in acest sens.Cu toate acestea. juridice. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. prezente si viitoare”. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. in limitele legii. A. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. potrivit regulilor de drept comun.

16 din Legea nr. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. care au dobandit actiuni in temeiul art. 15/1990. le pot instraina sub orice forma. statul. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. persoanele juridice. potrivit art. unitatile administrativ teritoriale. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. teren arabil. municipiile si judetele.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. comunele. 78 . dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice.A. pot fi persoanele fizice.S. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. in calitate de persoane juridice de drept public. actiuni etc. C. comunele. Potrivit Legii 69/1991 (art. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. 4). 36 din Legea 18/1991. B. orasele si judetele sunt persoane juridice. Sub aspectul obiectului. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. Dimpotriva. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. in calitate de persoane juridice de drept civil. orasele. au in proprietate bunuri din domeniul privat. O situatie speciala o au in prezent fostele I.

societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. p. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. Art. vezi E. Pentru definirea proprietãþ dominiale. in afara acestor categorii de persoane juridice. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. numita si dominiala90. 343. Statul si unitatile administrative. distinct de cel al asociatilor. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. Acestea sunt autonome fata de stat. cum este cazul fundatiilor. 1993. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. apartin statului. Legea 69/1991. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. cit. afectat realizarii unui scop social licit89. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. 79 .Safta Romano. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. Beleiu. Ed.. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. Iaºi. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. “Grafix”.Sub titlu de exemplu .societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. 93. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. Legea 31/1991. op. Aceasta proprietate. p.

21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. pot fi concesionate.2. Legislativ.Art. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. 6 din Legea nr. Art. 3. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. Codul civil si o serie de legi speciale. Art. Art. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. Articolele 476. Art. exceptand bunurile apartinanr domeniul public.6. in principiu. nu sunt limitativ prevazute de lege. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. prin licitatie publica. 80 . 475 alin. Constitutia in art. Bunurile din aceasta categorie. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. 477. inchiriate sau date in locatie de gestiune.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local.

închiriate sau date în locaþ de gestiune. concesionare sau inchiriate. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. in acelasi sens. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. Caracterul insesizabil. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. Caracterul inalienabil. 135 alin. pot fi concesionate. Deosebit fata de cele proprietate privata. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. prevederea constitutionala permite ca. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. art. imprescriptibile si insesizabile”. Caracterul imprescriptibil. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. ie ie 81 . privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. 2.A. 3. intrucat statul este intotdeauna solvabil. sunt scoase in afara de comert”. atat datoriile sale. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. art. din Legea 69/1991. prin licitaþ publicã. Desi sunt inalienabile. Din text.

92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. Bucureºti 1994. biblioteci). teatre. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. vezi precizãri în V. sau de interes local. B. Ed. in aceeasi masura. Zigotto Galaþi 1994. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. oraselor. resursele stabilite de lege. cand proprietatea apartine comunelor. De asemenea.financiare speciale. 93 82 . Ed. spatiul aerian. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. Apostu. p. p. 136.199293. Gliga. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. În sensul acestora. din Constitutie. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. muzee. caile de comunicatii. domeniul public poate fi de interes national. bogatiile de orice natura ale subsolului. Nistor ºi I. 113/06. Drept financiar public. Articolul 135 alineat 4.03. 54. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. piete. Drept public ºi privat. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. I. Potrivit criteriului importantei sociale. municipiilor sau judetelor. ALL. plajele. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. marea tetirotiala. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar.

3. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. 83 . cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil.7. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. Exista asadar. Ce este conditia. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. Modalitatile dreptului de proprietate A. B. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular.2. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie.

proprietatea. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. Revenind la proprietatea rezolubila. daca donatorului i se va naste un copil. 1371 Cod civil). dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. 84 . dreptul de proprietate se va revoca. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. Practic pana in momentul implinirii conditiei. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. cit. in ceea ce-l priveste pe acesta. p. Dimpotriva. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94.. dreptul se desfiinteaza retroactiv. 94 Gh. in exemplu dat). daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. daca nu. 154. Beleiu op. Potrivit articolului 835 Cod civil.

consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. 85 . Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. Ca efect. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). dreptul la actiune al titularului se precrie.C. sunt posibile 3 ipoteze: 1. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. 2. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. D. viciu de consimtamant. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. in aceasta situati. 3. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol.

86 . Bârsan. 180. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. cit. De exemplu. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor.) sau printr-un procent (25%. 3/5 etc. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei.cate o fractiune ideala din drept. nu insa si bunul in materialitatea sa. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. Stãtescu ºi C. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari.. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. p. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. op. 96 C. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. 1. abstracte din dreptul de proprietate. Dreptul este fractionat. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. Astfel spus.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie.

Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. 728 si urmatoarele. nefiind posibila imparteala. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. Din punctul de vedere al duratei. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. La randul sau.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze.

cu privire la intregul bun. cunoscuta sub denumirea de partaj.Actele materiale care privesc folosinta bunului. Cat priveste fructele. fara a fi necesar acordului celorlalti. in caz contrar. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: . decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. acesta va fi desfiintat. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. sunt permise copartasilor. . in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. tot retroactiv. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul.Din primul principiu enuntat. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii.in matria actelor juridice. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. Daca totusi a fost facut un asemenea act. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. Din cel de al doilea principiu.

tablouri si fotografii de familie). 89 . in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. deci fortat. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. Coproprietatea este fortata. cumparare. in caz contrar. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. 728 Cod civil. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. ea poate avea un caracter perpetuu. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. in fine.copartasi. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. acesta va fi vandut la licitatie. in mod exceptional. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. manuscrise. prin succesiune. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. II) Proprietatea comuna pe cote parti. donatie etc. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. copartasilor.

fantanile sau izvoarele. precum si asupra tuturor dotarilor care. iar valoarea cotei se include in pret. in acelasi timp. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. situatia juridica nu mai este coproprietatea. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. nu se pot folosit decat in comun. 90 . Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. potecile. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. Dimpotriva. Articolul 10 din Legea 85/1992. drumurile. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. ci servitutea. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. prin natura lor. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine.

prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. potrivit art.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. 590 Cod civil. Printre semnele de necomunitate. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. daca zidul este inclinat. 604. a) Zidul despartitor este. c) Gardul comun Potrivit art. articolele 603. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. 91 . b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. Dimpotriva. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua.

numita si “devalmasie matrimoniala”. 38. Caracteristic proprietatii devalmase. exercitand singur aceste drepturi. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Notiunea. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. Cu toate acestea.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. 2. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. ele se realizeaza de soti de comun acord. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. 1992. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. Cu privire la administrarea. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. p. Cu toate acestea. 92 . este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. impreuna si nefractionat. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. Bucureºti. aceasta apartinandu-le tuturor. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual.

I. Bucureºti 1977 p. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. 93 . presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. in ambele situatii. ALL Bucureºti 1995. in fine. Didacticã ºi pedagogicã. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. in consecinta. in aceasta faza procesuala. imparteala judecatoreasca. dupa evaluarea si lotizarea lor. incetarea devalmasiei. P. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. numita si partaj. Filipescu . 2. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. spre deosebire de proprietatea devalmasa. in ambele cazuri. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. 3. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. 245. Ed. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. Tratat de dreptul familiei. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. p. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri.133.

ea neputand lua nastere decat intre soti. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. uzucapiunea etc. una sau alta. Posesia 3.3. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. in aceeasi masura insa. Sectiunea 3. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. drept proprietar. succesiunea. de noi insine sau de altul in numele nostru”. legea apara si posesia.3. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. Pentru acest din urma 94 . legea.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”.. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face.1. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor.

detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. Plastic. 1853 Cod civil. Locatarul unui imobil de exemplu.ca stare de fapt . simpla posesie . uzufructuari. in puterea destinatiei legale a aceluia”. sau asupra unui lucru comun. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. 95 . acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. in aceeasi masura. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. in concluzie. ori ca titular al unui alt drept real.motiv.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. prin simpla ingaduinta a proprietarului. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. adica in calitate de locatari. Tot un detentor precar este si depozitarul. b) Elementul psihologic sau intentional. Lipsa elementului subiectiv (psihologic .sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. Potrivit art. depozitari. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. El nu are nici un drept asupra bunului. sub nume precar. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia.

A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. b) Elementul intentional. dovada si pierderea posesiei 1. respectiv “corpus” si “animus”. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. este posesorul acelui lucru. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. Proba elementului intentional este facilitata de lege. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. aparent si deci perceptibil. Dovada posesiei.2. sub nume de proprietar. Pentru a fi dobandita posesia. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana.3. in ceea ce priveste elementul intentional. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . “animo alieno”. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. sau l-a incredintat altuia in depozit).3. pana la proba contrarie. dar si de un reprezentant al sau. 2. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. Fiind o stare de fapt. Altfel spus. Dobandirea. pentru ca a dovedi posesia. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. prin instituirea a doua prezumtii legale. in primul rand. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. prin natura sa psihica. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). neputand fi exercitat prin altcineva. intrucat are un caracter obiectiv. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru.

Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei.3. 1847 din Codul civil. intr-o prima ipoteza. efectul fiind insa acelai. datw nu este proba contrarie”. Pe cand textul art. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. sau chiar numai a unuia. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. 3) Pierderea posesiei.3. Calitatile si viciile posesiei 1. o data cu incetarea elementului ei material. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului.inceput a poseda pentru altul. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut. Disparitia lor. 99 Este constitut posesor. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. intr-o a doua ipoteza. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. 3. pot fi rasturnate prin proba contrarie. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. chiar daca stapanirea materiala continua. are ca efect pierderea posesiei. 97 . Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. Posesia nu poate exista. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. cum este cazul constitutului posesor99. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde.

in cazul actelor de simpla amenintare. adica cu intermitente anormale”. Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. asemenea proprietatii in vazul tuturor. atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. “se cere o posesiune continua”. d) Poesia sa fie publica. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. care nu duc la pierderea materiala a bunului. insa se refera in articolul 1852 la 98 . b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. Legea nu defineste publicitatea posesiei. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). care duce la desfiintarea posesiei. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. Continuitatea posesiei este prezumata. in vreme ce art.

asa cum procedeaza un detentor precar. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. echivocitatea. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. Intentia legiuitorului. c. b. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. e. precaritatea. locatar sau depozitar. a. d. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. 99 . 2. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. sunt viciile posesiei.clandestinitate ca viciu al posesiei. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. clandestinitatea. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). violenta. discontinuitatea. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea.

este viciu relativ. potrivit carora simpla posesie de buna credinta. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. b. 3. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. este un viciu temporar. in sensul ca o data incetata violenta. 100 . cat si a bunurilor miscatoare. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). este un viciu temporar. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor.Ca viciu al posesiei. 2. intrucat odata incetata clandestinitatea. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. redevenind publica. asa cum prevede art. posesia redevine utila. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. 2. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). c. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. este un viciu relativ putand fi invocat. are valoarea unui titlu de proprietate. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. Clandestinitatea. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. 1852 Cod civil.

practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ.. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. depozitar. vol. uzufructuar etc.. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. sau asupra unui lucru comun. cit. in puterea destinatiei legale a aceluia. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. op. precaritatea este mai mult decat un viciu. este echivoca. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. p. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. Stãtescu ºi C. 101 . ea constituie insasi lipsa posesiei102. dar si in practica judiciara. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. Precaritatea Cu privire la precaritate. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. 242.. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. “animus” si “corpus”. Vezi supra referitor la elementele posesiei. prin intervertire. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. deci de elementul intentional al posesiei. 396. Mai mult decat atat. in cazurile special prevazute de lege. Safta Romano. cit. p. precaritatea se poate transforma in posesie. C. cit. in acest sens. op. 174. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. p. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. op. e. Bârsan.d. I. adica in calitate de locatar. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei.

1854 Cod civil). Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. intrucat de cele mai multe ori. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. in materia bunurilor miscatoare. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. la dobandirea dreptului de proprietar. 3. posesia prelungita duce. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. prin uzucapiune. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. 2. 1864 Cod civil. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art.3. 4. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. consta in aceea ca fiind parat. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. sub nume de proprietar.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. A. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. 3. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita.4. posesia este protejata prin actiunile posesorii. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil).

intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele.proprietate. 103 . Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. lipsit de orice viciu. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. B. constand in convingerea posesorului ca lucrul. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. nefiind posibila proba contrarie. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. ale carui fructe le culege.

Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. In al doilea rand. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 .Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. Pentru exercitarea ei. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. Caracterisitic actiunii posesorii. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. a. C. b. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. Actiunea in complangere. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. posesorul dobandeste doar fructele.

Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. . cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. daca tulburarea s-a produs prin violenta. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. 3. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta.in complangre. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. Violenta neavand nici o justificare in drept. b. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. 105 . sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare.1.sunt actiuni reale. intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. adica neviciata. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. 2. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. posesiunea reclamantului sa fie utila. D. Ca si actiunea in complangere. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: .

Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. in doctrina. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã.1. civ. Bârsan. cit.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. Stãtescu ºi C. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat.4. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. 106 . 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. 199. civ. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani. p. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie.4. 3. Sectiunea 3. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. in vreme ce art. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. 105 C. 1847 din C.. op. caci oricat ar dura ele in timp. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. Apararea dreptului de proprietate. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. In articolul 645 din C.

b. Art. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. Actiunea in revendicare. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. cum ar fi actiunile in revendicare. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. mijloacele juridice specifice. dintre care mai importante sunt doua: . din fapte ilicite sau cvasicontracte. actiunile confesorii. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. Sunt actuni petitorii.). 3. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. 1910 se 107 . Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. cele posesorii protejeaza doar posesia. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. ori din imbogatirea fara just temei. .2. care este un drept real se numesc actiuni reale. Sunt actiuni posesorii. uzufructuar etc. adica proprietatea. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil.4. actiunile in granituire etc. in vreme ce art. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului.a.

Ed. p.130. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975. 117. Costin. 340. Drept procesual civil. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. nepierzandu-se prin neuz.256. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute.L. cit. M.3.cit. Radu. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107.G. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar. ii. Ed. p. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv. Rãdescu. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat.refera la revendicarea mobilelor. A. Negru ºi D. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare.. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. in stiinta dreptului.4. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. de catre vanzator. 3.op. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate.L. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului.. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau. op.p. in practica. iar art. p. 108 . 1994. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. Bucureºti. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. 105 ie . Boroi ºi D. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. Safta Romano.

Actami Bucureºti 1994. 84. Teoria generalã a obligaþiilor. p. 109 110 Pentru opinia contrarã. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. 224/24 noiembrie 1972. Safta Romano. vizeaza marirea patrimoniului comun. cit. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. 561 din Codul de procedura civila. Ed.. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. 109 . consecinta pierderii bunului. P. p. a se vedea E. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. 148. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. care ii profita si celuilalt sot109. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. sotul reclamant. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. vezi I. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. in fine. Filipescu. op. Raspunsul a fost pozitiv.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. s-ar rasfrange indirect asupra lui. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. Decizia civilã nr. p. 154. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj.

sau al transferului proprietatii. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca.d. De altfel dispozitia art.m.a. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. A.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. in practica ele sunt mult mai complicate. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. dispozitiunea art. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. 110 . Daca teoretic lucrurile par simple. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”.

b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. daca ambele au fost transcrise. utila sau de buna credinta. Pentru a stabili care este titlul preferabil.Potrivit aceluiasi principiu. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . Acestei situatii transante. Daca paratul invoca un asemenea titlu. Asa fiind.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. 1864 Cod civil. 111 . actiunea ar trebui respinsa.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. quam ipse habet”. . el va avea castig de cauza cu doua conditii: .titlul sa emane de la un tert. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. . va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche.

O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. 1909 alineat 1 Cod civil. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. 1909 alineatul 1 Cod civil. 112 . Regula prevazuta de art. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. a caror valoare este incorporata in titlu. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. deci numai bunurile mobile corporale. de la cel la care il gaseste. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. susceptibile de detentiune materiala. in cazul bunurilor mobile corporale. in curs de trei ani. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”.B. Fata de aceasta dispozitiune a legi. Regula prevazuta de art. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor.

de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. in aceasta ipoteza. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. intr-o asemenea ipoteza. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. La randul sau. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. Chestiunea implica un real interes practic. De la regula prevazuta de art. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. 113 . proprietarul revendicant. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. sau la o vindere publica. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. ci un termen fix. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. a. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta.

CAPITOLUL IV. juridice sau nejuridice. 1909 alin. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. 114 . detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. Asa fiind. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. adica de 30 de ani.1. sarcina sau indatorire. 1909 alineatul 2 Cod civil. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. obligatia de politete si respect intre oameni. Sectiunea 4. O asemenea actiune este perfect admisibila. spre exemplu. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. Academiei. . la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. Bucureºti 1984 p. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. etice sau religioase. 615. in lipsa unui termen prevazut de lege. 1890 din Codul civil. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. In aceasta categorie intra. si obligatiile impuse de normele morale. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta.b. 1 din Codul civil. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed.

3. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. Craiovan. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. 8. Ed. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. Teoria generalã a dreptului. ne referim la o obligatie veritabila. Drept civil. Popa. Bucureºti . In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. ca institutie de drept113. cat si datoria corelativa a debitorului. Bucureºti 1994 p. Actami. ca element dinamic al raportului juridic. Bucureºti 1993 p. Stãtescu ºi C. Ed. Introducere în teoria generalã a dreptului. „stricto senso“.112 Dimpotriva. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. vezi I. Filipescu. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului.obligatii nu are insa un caracter juridic. 2. Actami. Tratat de Drept civil. Ceterchi ºi I. Obligatia acestuia poate consta in a da. C. All. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. din punctul de vedere al creditorului. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. definiþii. Bârsan. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. Asadar. Pentru alte . raportul obligational apare ca un drept de creanta. 5 112 115 . In sens larg. a face sau a nu face un anumit lucru. „lato senso“. In sens restrans. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. N. 1981 pag. Academiei.38 114 I. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. Bucureºti 1994 pag. P. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. In drept.

numit debitor. continutul si obiectul115. pe de o parte si.155 . 115 Cu privire la raportul juridic civil.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. Tratat de drept civil. de exemplu.206 116 . In tratarea notiunii de obligatie. ce au menirea de a dovedi un imprumut. sa faca ori sa nu faca ceva. ca subiect pasiv. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC. de a-i cere debitorului. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. raportul juridic obligational. vol. cat si pe cea de debitor. deci la raporturile obligationale civile. in caz de neexecutare de buna voie. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. ca subiect activ. sa dea. Ca oricarui alt raport juridic civil. avem in vedere intelesul ei „lato senso“.Subiecte ale raportului juridic obligational. Ionaºcu. 1.. Tr. Academiei. Ed. pot fi atat persoanele fizice.1 Partea generalã. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. Bucureºti 1961 p. numit creditor. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele.

. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real.18 117 . Ed. mandant-mandatar. c) in regimul de carte funciara. comodant-comodatar. 3. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor..Obligatia de a da. . proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. cantarire etc. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. caci potrivit art. 5 . a face) sau intr-o abtinere. donator-donatar.etc. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. b) in cazul bunurilor generice. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. Drept civil. Lumina Lex. Bucuresti 1993 p. Popescu. numarare. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. Lupan ºi D. a nu face ceva la care. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. 116 In acest sens. E.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului.Continutul raportului juridic obligational il constituie. 2. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. cumparatorul are. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ).Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv. Persoana fizicã.. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. La randul sau.

Prin aceasta.dupa izvorul obligatiei.dupa opozabilitatea obligatiei. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. C. in cazul contractului de vanzare-cumparare. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii. 118 . consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate.dupa obiectul obligatiei.1. deci de a transmite proprietatea. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii.1. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117.. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da.Obligatia de a nu face. 4. obligatia de a da. . constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie. fara a se exclude unele pe altele. Astfel. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. care. B. D. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da.dupa sanctiunea obligatiei. Ea este o obligatie negativa.

a face) si obligatii negative (a nu face). Dupa un al doilea subcriteriu. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale.8. Lumina Lex. Oscar Print. 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. In functie de sanctiune. A. Dupa izvorul lor. Sub titlu de exemplu. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. . Dupa obiectul lor. Drept civil. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. Angheni. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. Teoria generala a obligaþ iilor Ed.E. În acest sens. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. Pop. C. Bucureºti 1995 p. Ed. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. Bucureºti 1997 p. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. 119 . vezi L. Sm. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. B.dupa structura obligatiei.

creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. Spre exemplu. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. norma instituita de art. Drept civil român. desi nu se poate cere executarea lor silita. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. aliis neque nocere neque prodesse potest). asa incat. 119 In privinta precripþiei extinctive. fam. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. In functie de opozabilitatea lor.167/1958. Bucureºti 1992 120 . debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. caci potrivit art.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. odata executate de buna voie. Totusi. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. Gh Beleiu. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. Pornind de la aceasta precizare. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. Spre exemplu. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. potrivit careia. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. D. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. 2 din C. 973 Cod civil (res inter alios acta. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile.

Spre exemplu. Pure si simple.• Sunt reale. Este spre exemplu. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. ( propter rem). ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile.In functie de structura lor. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). Odata instrainat lucrul. 4. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . 1411 Cod civil).2. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. E. in cazul contractului de locatiune. • Sunt opozabile tertilor. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat.1. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. 3. 2. fie mai multe obiecte. Principiul rezulta din prevederile art.

Paris 1995 p. 2. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. Tratat de drept civil român. asa cum precizeaza art. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. Atat legislativ. Boyer. 942 din Codul civil. 106. pag.115 120 In acest sens.68 121 B. L. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Bucureºti 1969 p. in scop de reclama. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. D. Contrat. ªtiinþificã. H. Roland. Ed. Beleiu. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza. Starck. Ed. Teoria generalã a actului juridic civil. I Rosetti-Bãlãnescu. Hamagiu. sub titlu de exemplu.unor acte sau fapte juridice. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. Cosma. Naþionalã. cit. Al Bãicoianu. C. 122 123 . Ed. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. Litec. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice.754. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. 122 Gh. se obliga o singura persoana. op. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. Bucureºti 1929 p. Obligations. 25 .121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. Tot acte juridice de factura unilaterala.

ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . 998 Cod civil. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. 986-991 Cod civil). asa cum il defineste art. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. In sistemul Codului civil. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. important este acordul de vointa al partilor. 986 Cod civil. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele.Quasi-contractul este. obligand-o in acest fel la restituire (art. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. producator de consecinte in planul obligatiilor. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. 992-997 Cod civil). “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”.

3. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului.Raspunderea pentru lucruri. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. edificii si animale. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. 124 . care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. 1000 aliniat 4 Cod civil). Definitia data de art. 1003 Cod civil). Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. Astfel. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. art. 998-999 Cod civil). • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict.1000 aliniat 3 Cod civil). 999 Cod civil. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.da nastere obligatiei de reparatie. Si intr-un caz si in celalalt. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. 1000 aliniat 2 Cod civil). cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. 1000 alineat 1 Cod civil). • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. in vreme ce quasi-delictul este definit de art.

124 În acest sens. Bârsan op. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile. Astfel. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. op. cit. p. Ed.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. a faire. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. 126 În sensul acestei opinii. 1001 din Codul civil francez. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. 1002 Cod civil).942 din C. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. civ. vezi I. Dogaru Contractul. art. Stãtescu ºi C. In cea mai generala si mai sintetica formulare. pag.32 sau I.8 125 .2. Notiunea si definitia contractului civil.124 Desi de inspiratie franceza. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art.125 Potrivit acestui text. cit. 8 125 În textul francez. p. Consideraþ ii teoretice ºi practice. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. C. sã facã sau sã nu facã ceva). Dogaru.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. Sectiunea 4. Scrisul românesc. Craiova 1983.

factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. adica de a da nastere. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. p.1. a modifica. Zinveliu. civ. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. Potrivit definitiilor date contractului. 942 din C. Filipescu.128 Textul art. Pornind de la aceste precizari prealabile. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. M. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. P. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile.129 4. Dacia Cluj 1978 p.2. op. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. Curs elementar de drept civil român. Contractele speciale. cit. I. 128 127 126 .Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. Rarincescu. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. 19. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. Ed.p. II Bucureºti 1947 p. vezi I. Deak. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. 942 C. Actami. civ.127 Astfel. 11 sau Fr. Asa fiind. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. Vol. BucureSti 1996. Ed. element esential al contractului. Vointa juridica. Tratat de drept civil. citat mai sus. Pentru dezvoltarea ideii. 3.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta.

42. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. civ. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. interpretarea art. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. Bucureºti 1986 p. Nashitz. P.C.71. 127 . . 966 din C. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. Bucureºti 1996 p. 132 C.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor.J. caci este permis tot ce nu se interzice. civ. V. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. Stãtescu ºi C.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. 1?1958 p. 5 din C. Scaiul. 130 131 In sensul acesta. Curs de drept civil. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. în S. 33 ori A. Gionea. nr. I. Bârsan. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. intrucat potrivit textului. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. Dogaru. 11. ªtiinþificã. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. Ed. trebuie coroborata si cu prevederile art. op. Cit.

Tratat de drept civil. op. 1 – 3 din Decretul nr. M. P. 968 C. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. consacrat de art. Bârsan. Cit. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. Beleiu. Clasificarea contractelor civile. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. Academiei. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. D.. 134 Gh.2. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte. in insasi denumirile date acestor tipuri. Cosmovici º. Pag.. dar si putinta de a constata ca in fond.248.2. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. Stãtescu ºi C. civ. P. Beleiu. Cozma op. op. 135 C. Bucureºti 1989 p. 128 . care se individualizeaza prin caractere specifice. Ed. 969 din C. op.a.134 In consecinta. Vol. I Partea generalã. cit. p. civ. 188 – 191.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art.Referindu-se la cauza textul art. 220 – 237 sau P. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Cit. 146. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda).135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract.42.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. Cit.

doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. solemne sau reale.137 În dreptul nostru.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. majoritatea contractelor au un caracter consensual. constituie regula. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. Dupa scopul urmarit de parti. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. contractul de închiriere.136 2. sub titlu de exemplu. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. F. Dupa corelatia existenta intre contracte. contractele pot fi consensuale. Potrivit primului criteriu general de clasificare. E. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). respectiv: A. ad probationem. xxx A. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). deci dupa modul de formare. civ. Dupa continutul lor. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. Au un asemenea caracter. contractul de mandat. ci. G. D. simpla lor manifestare de vointa. sau cel de ipotecã prevãzut de art. civ. 136 129 . 1772 din C. 1. Dupa modul executarii. 813 C. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. B. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. de regula este forma autentica. C. ceea ce fireºte. Dupa modul de formare. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor.

140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit.138 B. mandat sau depozit. Conform definitiei legislative data de art. de depozit sau de locatiune. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. Spre exemplu. Sunt cu titlu oneros. 1. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. deoarece partile isi asuma obligatii. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. o contraprestatie. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. In consecinta.3. 944 din C. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. In ceea ce priveste contractele reale. 130 .141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. contractele de vânzare. 943 din C. comodatul. fara ca acestea din urma sa se oblige. 1. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii.139 2. civ. de închiriere. Potrivit art. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos.”140 C. Dupa continutul lor. civ. Dupa scopul urmarit de parti. depozitul sau gajul.

partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor.143 D. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. “nova negotio”. p. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. Cit. Dupa corelatiile care exista intre unele. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. 2. 1.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee). obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. fara a se da ceva in schimb.145 E. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). 1.74: C. 131 . si contracte cu executare succesiva. F. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. Dogaru. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. op. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. cit. op.2. p. contractele pot fi numite si nenumite. vezi I. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. Sunt nenumite. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. Stãtescu ºi C Bârsan. uno ictu. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. fie sub forma unor prestatii succesive. 2. contractele pot fi principale sau accesorii.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. Pentru detalii.

Brãila 1997 pag. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. 146 132 . In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. C. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. Din acest motiv. Evrika. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. Bârsan. 23 – 35. În acest sens. la incheierea lui. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. contractele pot fi comutative sau aleatorii. 1. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. StAtescu ºi C. 2. de a caror soarta juridica depind. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. Pentru alte dezvoltãri. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. p. Spre exemplu. Ed. Apostu. nu se poate sti. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. 149 În cazul contractelor negociate. asa cum il individualizeaza art. op. nici daca va exista castig sau pierdere.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. cit.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. vezi I. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. 2. G. depind.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. toate aceste elemente depinzand de hazard148. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare.1. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia.

a. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. civ. a obiectului ºi a cauzei licite.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. Stãtescu ºi C. 4. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta.de adeziune150. Civ. 3. 496.56. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. 948 din C. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. Art. op. C. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. op. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. . vezi C.3. vezi. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. consimþãmântul ºi viciile sale. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. 4. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. ca de exemplu tranzacþia. p.2. 2. Hamangiu º. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. O cauza licita. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. cit. cit. obiectul ºi cauza. Pentru ca contractul sa fie valabil. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. 949 din C. potrivit aceleiaºi concepþii. astfel incat capacitatea constituie regula. p. Condiþiile de valabilitate. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. 150 133 . Un obiect determinat sau determinabil. Capacitatea de a contracta. Art. În acest sens. Bârsan.

Probleme speciale de drept civil. 134 . civ. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art.1308).155 Consimtamantul. obiect si cauza. si anume al celei “ce se obliga”. b) persoana pusa sub interdictie. Potrivit art. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. Bucureºti 1999 p.1307). soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. O asemenea concluzie este fireste gresita. Din redactarea art. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. Fundaþiei “România de mâine”. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. S-a admis totusi.incapacitatea este privita ca si o exceptie. 11 alin. judecãtorii.2 din acelasi decret. Altfel. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. 950. precizeaza art. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. 155 C. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. 1309) etc. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. avocaþii etc. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale.154 Pentru aceste categorii de persoane. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. Desi art. 948 C. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. Turianu. Ed. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. Astfel. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor.11 alin. manifestata in exterior. alaturi de consimtamant. 110 si urm. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. 31/1954. 1 din Decretul nr. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil.

Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. aºa cum este cazul actelor solemne. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. 135 . Dimpotriva. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. “Per a contrario”. ( deci pentru a da nastere. din prietenie sau complezenta. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. fie intr-una tacita. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. (jocandi causa). c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. De asemeni. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. “ma oblig daca am chef!”). cu toate consecintele decurgand din aceasta.

civ. rationabila pentru dansa.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. . . cealalta parte n-ar fi contractat”. Potrivit art. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. de la acest principiu exista si exceptii. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta.d o l u l sau v i c l e n i a. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. Potrivit art. sunt astfel. . violenta si leziunea. 960 C. 136 . Actiunea in anulare pentru leziune. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. Fireste. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. se restrange la minorii care.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. civ. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. fara aceste masinatiuni. intrebuintate de una din parti. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. dolul. asa cum este cazul actelor solemne.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. “Este violenta totdeauna cand. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. i-a insuflat temerea. 956 C. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. . “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. pentru a o determina sa incheie un act juridic. spre a face o persoana a contracta. incat este evident ca.

159 . ceea ce de fapt explica si prevederea din art. Cu privire ). p. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. 963 din C. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil. civ. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . 18/1991).sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. 518 158 Deºi art. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). a face sau a nu face ceva. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. In acest sens vezi ºi M. respectiv de a da. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). civ. Apostu. Evrika Brãila 1998. Ed. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. 57 . anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil.60 159 La rândul lor. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. 962 din C. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. dupa caz. Eliescu. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. 1 din Legea nr. .54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. face excepþie succesiunea nedeschisã încã.sa fie determinat sau determinabil. Humanitas. In lipsa unei interdictii exprese. civ.5 alin. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”.sa fie in circuitul civil. Bucureºti 1997. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. Din aceasta prevedere. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. Ed. I. 2 din Legea nr.Obiectul contractului Textul art. p. Curs de succesiuni. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. 157 137 . neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. In privinþa bunurilor viitoare. adoptate dupã 1989. 963 C. la aceste categorii de bunuri. numararii.

Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. cit p. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. 160 138 .160 . prelevate in literatura. adica pentru oricine. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. civ. respectiv scopul imediat. deci.art. 4 din C. . Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” . codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: .. Turianu. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului. “Conventia este valabila.art. “ad imposibilium.causa remota. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific.967 in urmatorii termeni.sa fie posibil. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta. (causa proxima) si scopul mediat . referitoare la caracterul licit al cauzei. In structura cauzei exista doua elemente.509. op. deci numai pentru un anumit debitor. 59). cauza nu este expresa. 948 pct. cit. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. 968 din C. p. ar mai putea fi incluse si altele. cu toate ca.sa fie moral. 161 În categoria condiþiilor obiectului. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”.sa fie licit. Daca imposibilitatea este doar relativa. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila.161 Cauza contractului.art. civ. . 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art.

care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga.M. o perioada numita de unii autori precontractuala162. * in contractele reale. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. fondata pe o cauza falsa. Obligaþ ii. Anterior acestei imprejurari. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. Aceste conditii sunt consacrate de art. Drepturi reale. Drept civil. Cosmovici. 126 . scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. insusirile sau nevoia unui lucru. Ca si obiectul. ce tine de caracteristicile unei prestatii. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. 966 din C. 139 . De cele mai multe ori.4. Incheierea contractelor. de altii negociere163. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. licita si morala. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. sa fie reala. civ. cauza contractului trebuie sa existe. * in contractele cu titlu gratuit. Legislaþ ie Ed. Bucureºti 1996 p. All. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. calitatile unei persoane.2.Scopul imediat. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp.

drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. Oscar . mijloace circulante etc. T. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. Bucureºti 1998 pag.91 – 120. 2. Urs ºi Sm. Drepturile reale. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. oferta de a contracta. II. Ed. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. Negocierea afacerilor. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. Drept civil.10. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. negocierile precontractuale. respectiv: 1. Macovei. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4. S. Ed. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. Ed. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. Anterior momentului incheierii contractului.). 164 În acest sens. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. Print. acceptarea. Galaþi 1992 pag. A. Porto-Franco. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor.211. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. Angheni. mai multe faze. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. Junimea Iaºi 1977 p. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. 140 . In privinta acestei etape precontractuale. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. Georgescu. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. I. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). 3. in unele situatii. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. fond de marfa.concepute.

op.166 B. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. În acest sens. exprimata fie in scris. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. vezi ºi Vl. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. Bârsan. p. Cosmovici. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. Urs ºi Sm. op. 142 . Stãtescu ºi C. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. fiind o latura a vointei de a contracta. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. cit. deci a consimtamantului. fie verbal. Bucureºti 1999 pag. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. 58. Totodata. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. cit. cit. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. aceasta poate fi expresa sau tacita. Este si motivul pentru care. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. 166 141 . exista obligatia. Fiind prima manifestare de vointa. 167 Pentru definiþia comunã. Angheni. -nascuta din uzante-. exprimata in scris sau verbal. 169 C. (I.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala.pentru incheierea unui contract. Mic dicþ ionar juridic Ed. p. Lumina Lex. 1. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. S. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. p.127. op. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. Hanga. 211). asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. adresata unei persoane determinate sau publicului. M. vezi P.

Intr-o asemenea abordare. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. Droit civil.)170. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. desi contractul a expirat. civ. 45. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. Deak ºi St. vezi Fr. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. 87 . Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. Bucureºti 1993 p. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. 1437 din C. p. Ed.114 171 Alain Benabent. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. Les obligations. ã 170 142 . Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. Ed. imprejurarea ca. etc. Lumina Lex. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii.

Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. All. sau D. Bucureºti 1996 p. oferta facuta in gluma. Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. cit. 117 . Cosmovici Drept civil. Oferta trebuie sa fie reala. 2. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. 102 – 110. 3. deci poate fi revocata de catre autorul ei.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. cit p. 2. p.178 174 143 . p. ea nu este producatoare de efecte juridice. 3. 215. Forta obligatorie a ofertei. dupa cum urmeaza: 1. “Per a contrario”. Cosma op. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. Angheni. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. Introducere în dreptul civil. op. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. Oferta trebuie sa fie ferma. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. Oferta trebuie sa fie neechivoca. Ed. serioasa si constienta. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. P. Beleiu op. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. 173 Sm. M. cit.

Urs ºi Sm. Angheni. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. 2. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. cit. 176 I. Intr-o asemenea abordare insa.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. b) daca oferta este fara termen. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. 213. Daca oferta a ajuns la ofertant. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. 144 . S. Or. Sub titlu de exemplu. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. op. pag. 1. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei.

in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. contractul de rezervare etc. clauza de exclusivitate.C. Ca si oferta. expresa ori tacita. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. D. sa incheie in viitor un contract. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. Spre deosebire de oferta. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. Astfel. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. clauza de mono pol. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. ACCEPTAREA. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. pactul de preferinþ ã. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. Intr-o asemenea ipoteza.

de exemplu. Bucureºti 1994 p. Romfel. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art. com. 1437 din C. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. caci simpla tacere a locatorului. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. cit.179 b. . Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. civ. Petrescu. 39 din C. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. 64 Potrivit acestui text. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului.67. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. Bârsan.. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. 1. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. op. 146 . acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R.a) exista o prevedere a legii in acest sens. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. a modifica sau a stinge un raport juridic civil. c. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare.178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. p. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. Stãtescu ºi C.

contractul se incheie prin telefon. 2. In a doua ipostaza. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. In fiecare dintre acestei situatii. cel al emisiunii sau declaratiunii. respectiv: a) Un prim sistem.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 . O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. contractul se incheie prin corespondenta. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata.catre acel artist. d. acelasi caracter il conserva si acceptarea. deci a realizarii acordului de vointa. Dimpotriva. 2. 3. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. ea poate fi acceptata de oricine. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. daca oferta se adreseaza publicului. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa.

Sistemul este si inutil. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. chiar fara a-l mai comunica ofertantului. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. Desigur. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. in realitate aceasta abordare este deficitara. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. or. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. 148 . potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare.primind-o isi exprima acordul. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme.

Stãtescu ºi C. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. cit. C. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. com. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. 182 În sensul acestei opinii. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. existã posibilitatea ca ofertantul. cit. În acest sens. op. P. 131 Deºi pare cea mai completã. op. 180 În acest sens. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. contractul se considera a fi incheiat. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. Odata determinat. 181 149 . ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. S. Potrivit acestora.M. 66. 2. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. Confruntata cu cele patru sisteme.58 ºi 59/1974. cit. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. I. op. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant.Cosmovici. Bârsan. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. p.Obligaþii… p. 35 din C. 3. spre a evita încheierea contractului. Pe de alta parte. Angheni. pag. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. terenul trecea în proprietatea statului. Urs ºi Sm. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. Ãstfel. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. In functie de acest moment. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181.

9 alin. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional. In cazul ofertei publice. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. . locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. 167/1958 în termen de trei ani. 5. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. Bucureºti 1994 p. Drept internaþ ional privat Ed. Popescu.4. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. Potrivit art. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184.daca partile contractante sunt prezente. 150 . In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. In egala masura. .daca contractul se incheie prin telefon. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. R. 2 din Decr. 7.cand contractul se incheie prin corespondenta. vezi T. 6. 202. 3. Potrivit acestor reguli. poate fi intentatã potrivit art. caci in acel loc este receptionata acceptarea. Romfel. .

vezi P.I p. civ.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. Naþional Bucureºti 1996 vol. in cererile privitoare la obligatii comerciale. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor. Europa . prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Odata incheiat.10 pct. II p. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”. Nova Bucureºti 1994 Vol. M. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. Pentru critica acestei confuzii. 188 C.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. ori a transforma. 969 – 985. vezi V. Ed. unui raport juridic obligational.97. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. caci art.civ.425 sau I. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. p. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187..5. Hamangiu. 969 din C. cit.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila. Bucureºti 1997 p.4 din C. Naþional. Ciobanu. . 4.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art.C. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. 516. 73 187 151 .2. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. op.proc. Apostu. fãrã a le disocia. Efectele contractului. Ed. Forta obligatorie a contractului si anume: . Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. Vlachide.

De aceea.Obligaþiile. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. In al doilea rand. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. vezi ºi P. Ed. C. 23 – 31.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. op. In al treilea rand. Cosmovici. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970.154). se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. Eremia. cit….) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . p. Interpretarea juridicã. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. 977 – 985. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. În ultimã analizã. M.n. În privinþa celor dintâi. 190 152 . deci pot fi executate fara nici-o dificultate. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. (În acest sens. Bucureºti 1998 p. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. All. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret.

p. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. Teoria obiectivã. In opinia unor distinsi autori. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. Hamangiu.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. eventual prezumate. adeseori imposibil de cunoscut. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. a voinþei reale sau interne. 519. precizand in art. cit. . pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. 192 153 . In functie de obiectul de reglementare. vezi C. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. Potrivit teoriei subiective. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. 193 În acest sens. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. (a voinþei declarate). unasubiectivã ºi una obiectivã. op.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. A. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193.. Acest sistem este propriu dreptului latin. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. De altfel.Prioritatea vointei reale a partilor. efectele subintelese ale contractelor.

195 196 În acest sens. Daca. Bârsan. precum circumstantele incheierii conventiei. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat.195 Asadar. Angheni. interne. 222. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. 154 . plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. tratativele sau negocierile purtate etc. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. fie cu unele de natura extrinseca. pana la proba contrara. p. o constituie cauza actului juridic. op. O asemenea limita. Pe de alta parte. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. pe cat de rezonabila pe atat de utila. p. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. cit. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. dimpotriva. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. Urs ºi Sm. C. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. revine partilor ce o invoca. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. op. Totodata.71 sau I. in functie de propriile-i nevoi sau interese. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. Stãtescu ºi C. cit.

obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. cit. 2 din C. Spre exemplu. ce echitatea. dar la toate urmarile. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. 981 C. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. civ. 155 . p. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. op. civ.198 B. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. Stãtescu ºi C. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. adevarat si unul simulat. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. 1 din C. Bârsan. 1511 alin. In acest 197 198 C. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. civ.197 2. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. 970 alin. Alcatuind un tot unitar. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. (unul real. 72. neadevarat dar aparent).. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. Textul art.

acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. 980 C.dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia. . civ. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: . . civ. civ.). dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. Pentru astfel de imprejurari. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. In afara de regulile aratate si grupate mai sus. civ. art. civ. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. sunt confuze sau greu de apreciat. 982 din C. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. 979 C. . civ.). 973 din acelasi cod.in cazul indoielii.). 2. Sunt indoielnice. civ.sens.985 C. consacrat de art. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. Aceeasi idee este preluata si de textul art. .conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. 978 C.).).termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. Alte reguli de interpretare. 156 . 983 din C. 969 din C. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”.).clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. civ. 984 C.

c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. contractul nu poate deroga de la lege. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. p. etc. civ. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. cea de buna voie. 199 157 . Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. De altfel.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. (pentru dezvoltãri vezi P. 969 C. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”.C. op. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. etc.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”.75). Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã. b) la fel ca ºi legea. Dispozitiunile art. care confera in ultima analiza certitudine. Vlachide. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. cit. A. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”.

implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. 1010 din C.969 din C. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. sub titlu de exceptie. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. 1616 din C. Cosma op. civ. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. civ. ci însãºi obligaþia. 158 . actul juridic în totalitate. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. 200 Din textul art. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). Pentru dezvoltãri.) ori a contractului de depozit prevazut de art. potrivit principiului simetriei. 277. 2 din C. 1552 si 1556 din C. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. Cu alte cuvinte. Nimic nu s-ar opune desigur. vezi D. 1010 C.). b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. civ. civ200. 1436 alin. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. civ. p. Este insa posibil. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. civ. Totusi. cit. asa cum este de pilda donatia. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. a mandatului (art. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala.

PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor. civ. Sub titlu de exemplu. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. civ. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. viscol sau inghet.1563 alin. 2. 2 C. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. regula prescrisa de art.). Pot constitui asemenea imprejurari: 1.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. B. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. Moartea unei asemenea persoane. ci de cauze extrinseci. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. 3. 973 din C. Pe durata persistentei unor atari imprejurari.In afara de cazurile prevazute mai sus. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. 159 . Asemenea modificare a duratei contractului. exista si imprejurari in care incetarea. care are valoarea de principiu de drept201. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp.

invocarea contractului fata de un tert. 160 .202 Inteleasa in aceasta maniera. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. Asadar. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. carora deci conventia le este opozabila. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala.persoane. Definind in cele din urma opozabilitatea. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. Vanzarea unui bun spre exemplu. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. contractele desi produc efecte numai intre parti. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. Raspunzand unor nevoi sociale.

responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. precizeaza ca “orice fapta a omului. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti.un contract public numit si aparent. cit. Cosma. civ. Cat despre probatiune. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. op. Exista fireste si exceptii. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. 1. raspunderea civila va avea un temei delictual. care cauzeaza altuia prejudiciu. p. el are pentru terti semnificatia unui fapt. 998 din C. O asemenea operatiune juridica este simulatia. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic.. caci art. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. vom constata ca acesta este faptul juridic. 202 D. neadevarata. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. Simulatia. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. create de lege. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. 386 161 .

prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. 1175. . In functie de efectele acordului simulatoriu. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. Contractul secret. vezi D. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. cit. 162 . facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. p.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. care in realitate nu exista. Cosma.204 In concret. * ea poate fi partiala. La rândul ei. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar.un contract secret.396 ºi urm.. Ea este relativã. numit si contrainscris. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. . Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. care corespunde vointei reale a partilor.Contractul aparent poate fi fictiv. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. mascandu-l insa intr-un alt contract. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. op.Contractul poate fi deghizat. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art.

inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. pentru ca acesta nu le este opozabil. . precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. Persoanele interesate. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. Desi singurul contract adevarat este cel secret. civ. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 .actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. caci art. Proba si efectele actiunii in simulatiune. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. . nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. in mod constient. ambele parti din contractul aparent urmaresc. daca este cazul. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. Efectele simulatiei se produc insa diferit.asemenea forma de simulatie. 1175 din C.

Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. desi nu au participat la incheierea contractului. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. Fireste. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului.206 2. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. devenit public.205 Pentru a obtine castig de cauza. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. pentru anularea sau revocarea acestuia. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. dar pentru alte considerente. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. Este posibil ca intre parti. nemijlocit.juridice. Fireºte. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. 205 164 . denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. in masura in care tertilor le profita actul aparent. deci a actului secret. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct.

efectele conventiei se rasfrang si asupra lor.35 209 În acest sens vezi C. succesorii universali sau cu titlu universal. Ed. Deak. Humanitas. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. Actami. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. Spre deosebire de succesorii universali. avanzii cauza. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. Botea Drept civil. Scorpio 78. Bucureºti 1997 p. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. Ed. Bucureºti 1999 p. 11 . Bârsan op. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. 13 . Bucureºti 1994 p. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. Moºtenirea legalã. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. Eliescu Curs de succesiuni. 78 sau Gh. vezi Fr. p. Fata de aceasta constatare. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. Stãtescu ºi C. datorita raporturilor nascute intre ei si parti. 12 . In sensul demersului nostru. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a.25 165 . vezi M.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. cit. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. b. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. Asa cum am mai precizat. Dreptul la moºtenire. Ed.

op. c. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. 1441 din C. 8 211 166 . s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. atunci cand aceasta a devenit exigibila. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. Astfel. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. potrivit art. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. In aceasta privinta insa exista si exceptii. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. civ. dar cu datã certã. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. cit. 1718 din C. De exemplu. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. vezi ºi I. Pe de alta parte. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. prezente sau viitoare”212. civ. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta.privinta acestora. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. mobile sau imobile. Neavand asadar o garantie reala. Ei isi pot totusi satisface creanta. Apostu. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. Conceptul de gaj general este exprimat de art.

Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. civ. 167 . Cat despre obligatii. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. 975 C. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. fie pe cea a actiunii in simulatie. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. 3. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. Acestora insa. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. a). prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. caci. In concret. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art.Spre deosebire de succesori insa.

Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. fiind prezumata culpa debitorului. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. care.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. Daca tertul nu contracteaza. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . debitorul isi asuma el. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. va incheia in viitor un contract cu creditorul. personal. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. 3. Textul art. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. Asa cum bine se poate observa in speta data. o obligatie. intrucat in realitate. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. va adera sau va ratifica un astfel de contract. obiectul promisiunii nu s-a realizat. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. dar dacã îl acceptã. Potrivit acestui text însã. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. chiar si promitand fapta altuia.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. 2.

Pe de alta parte. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. tertul devine creditorul direct al promitentului214. cit. Urs ºi Sm. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. numita tert beneficiar. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. Angheni. se obliga fata de alta persoana. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. In acest fel. Spre exemplu. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. constituie o autentica exceptie. p. b). insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat.230 169 . obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. Intr-o astfel de eventualitate. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. numita stipulant. op. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort.

Pentru a fi valida. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. pe langa cele generale. Stãtescu ºi C. În sensul acestei idei. vezi A. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. Cãlin. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. 2. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL.desemnat de catre asigurat. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. In acest exemplu. in fapt un tert beneficiar. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. Ed. obiectul determinat si cauza licita. Prin acesta. Partea generalã. (În acest sens vezi ºi Gh. cit. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. Dreptul transporturilor. 215 170 . cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. . 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. Bucureºti 1997 p. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . “Pax Aura Mundi”. privitoare la capacitatea partilor de a contracta.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. op. este cert cã se va naºte. C. ca orice alt contract civil. Filip. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. Dreptul transporturilor. 83. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. expeditorul convine cu transportatorul. valabilitatea consimtamantului. Bârsan. destinatarul fiind un tert beneficiar. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. p. Galaþi 1997 p. asiguratul este stipulant. In fine.

dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. In caz contrar. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. Din momentul incheierii contractului. 171 . acesta se poate comporta ca atare. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. stipulantul poate pretinde daune interese. In caz de neexecutare. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. La randul sau. Cu toate acestea. desi tertul este strain. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. In virtutea acestora. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. Devenind creditorul unei obligatii. Raporturile dintre stipulant si promitent. 218 Spre exemplu. acesta nu are o alta actiune. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. indiferent daca il accepta sau nu. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului.

Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. 172 . Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. Totusi. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. Apoi. creditorul. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. intr-un contract de asigurare asupra vietii. creditorul dispune ca la moartea sa. aceasta ar deveni caduca. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. beneficarul. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. potrivit careia. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. Pe de alta parte. creanta va trece in gajul general al creditorilor. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. subscriitorul politei.

Fiind un contract cu caractere juridice proprii. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. 10 din Legea nr. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului.89. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. 7 – 9 173 . 220 În acest sens. cit. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. cit. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale.235 sau P. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. Stãtescu ºi C. Obligaþiile. p. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. Un asemenea acord. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. cit. Cosmovici op. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. Angheni op. 130/1996. I. p. p. Nistor. reprezentanti sau avanzi cauza. c). op. Contractul colectiv de muncã. Potrivit art. Urs ºi Sm . salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. Bârsan.Fata de toate aceste pozitii. C. Evrika Brãila 1997 p. privitoare la conditiile de munca. 157. grupurilor de unitati. M. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. Ed.

Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. 999 Cod civil. 1003 din C. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. 1000 – 1002). Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. pentru fapta altor categorii de persoane (art. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. 1000 alin. Definitia data de art.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art.3. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. civ. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. Astfel. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. 1 si 1001). In fine. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . 998 Cod civil. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. art. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. 998 – 1002. 998-999 Cod civil) si 2. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. Raspunderea pentru fapta proprie (art. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. in vreme ce quasi-delictul este definit de art.Sectiunea 4. art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1.

1002 Cod civil). 1000 aliniat 1 Cod civil). 1000 aliniat 4 Cod civil).minori (art. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. De asemeni. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. Pe de alta parte. Ea are in primul rand un caracter patrimonial.Raspunderea pentru lucrari. 3. 1003 Cod civil).1. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. Acestei sanctiuni.3. 4. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. de natura civila. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. edificii si animale. 1000 aliniat 2 Cod civil). 175 .1000 aliniat 3 Cod civil). in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. susceptibil de evaluare in bani. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. i se poate adaoga si una de sorginte penala.

Codul Penal comentat ºi adnotat. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). Functia educativa. Bucureºti 1976 pag. Aceasta functie are insa un caracter relativ. cit. pen. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. p. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. Partea specialã. ca orice forma de raspundere juridica. 85. In acest fel. vezi ºi O. Partea generalã. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. 173. Stãtescu ºi C. 214 din C.137 176 . (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). Ed. Drept penal. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. Didacticã ºi Pedagogicã.. preventiv si unul sanctionator propriu zis.a. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. Bârsan. Ed. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. adeseori de natura pecuniara.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. 224 În acest sens ºi C. vezi ºi T. Vasiliu º.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. op. Stoica. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere.223. cat si la cel al constiintei publice. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. cu un grad sporit de generalitate. aceasta are un dublu rol: unul educativ.

RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: .Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. deci o infractiune (nullum crimen sine lege. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala.Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte.. DEOSEBIRI: 1. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. A. . Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual. nulla poena sine lege). Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri. Este si 177 . Asa fiind. .

definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite.227 4.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. Cu toate acestea.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. Obligatia de despagubire subzista integral. Bârsan. 72 alin. pen. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa.. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei.184 din C. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. Bucureºti 1985. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. În acest sens vezi C. 181 din C. Daneº ºi V. op. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. 1 din C. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. Pentru detalii. Stãtescu ºi C. t 225 178 . minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. Individualizarea judiciarã a pedepselor. Ed. vezi ªt. Papadopol. pen.225 3. cit p. 140.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. cit p. Stoica. op. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni..Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. 2. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. Dimpotriva. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. vezi O. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice.. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. pen. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale.100 227 Potrivit art.

care dispune. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. Fireste. dupã caz. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. 25 alin. ªi aceste împrejurãri însã. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. cel pagubit se poate adresa instantei civile. pen. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile.. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. prin consens. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. 3 din Decretul nr. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. 179 . prezumtia de discernamant.. raspunderea penala nu poate fi negociata. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. asa cum precizeaza dispozitiunile art. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. potrivit principiului “electa una via. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. încetarea procesului penal. 5.228 6. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. In materie penala. non datur recursus ad alteram”. de catre instante diferite.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. 99 din C. Dimpotriva.

Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. 10 lit. 10 lit. cu precizarea facuta de art.). pen.proc. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . b din C. pen. 10 lit. pen. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art.sub aspectul prescriptiei extinctive. 129 din C. procesul civil fiind guvernat. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. dacã a 229 180 . In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani.. e din C. in privinta existentei faptei.). 10 lit. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. Pen. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.proc. proc. B. cursul si intinderea termenului sunt diferite. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. b/1 din C.2 din Decretul nr. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit. f din C. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. printre altele.167/1958.).proc.proc.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. . in ceea ce priveste existenta faptei. 10 lit. 8 alin. . 8.proc. de principiul disponibilitatii. d din C.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). pen.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile.). pen. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art.). 5. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art.

25 din Decr. 32/1954).. pen. h din C. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. g din C. 10 lit. . pen. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala.proc. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. . culpa. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art.ASEMANARI: 1. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. 2..ambele sunt forme ale raspunderii civile. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. 10 lit. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. Din aceasta deosebire. 3. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita.. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop. b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: .proc.). spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art. nr.) 181 . temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor.

230 ªi in acest caz. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi).. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. neglijenta sau imprudenta.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. 999 Cod civil. C. Culpa nu este definita de legea civila. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. francez. .. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. B.. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A.existenta unei fapte ilicite. a le reparer” 182 .Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale. qui cause a autrui un dommage. oblige celui par la faute duquel il est arrive. ori dintr-o abtinere. Generalitati Art. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. inactivitate. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. civ. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. O precizeaza textul art.existenta unui prejudiciu. Asa cum rezulta din dispozitiile art.3. legiuitorul român a preluat integral textul art.2. 4. 1382 din C. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. spre deosebire de raspunderea civila contractuala.

op. Asa fiind. dar savarsita fara culpa. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . Fapta ilicita poate fi comisa. fie din culpa. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. exista si o alta conditie subsidiara. In stransa legatura cu existenta culpei. Fapta ilicita Fapta ilicita. Dimpotriva. poate fi definita ca orice fapta prin care. fie cu intetie.existenta culpei. incalcandu-se o norma juridica. vezi I. constituie fapte ilicite comisive. Filipescu. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. constituie o fapta delictuala omisiva.D.. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. p.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. cauzatoare de prejudiciu.P. 111 183 .fapta poate fi ilicita. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. Astfel. fapta a fost comisa in legitima aparare). fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. cit. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. asa cum am mai precizat. comisa printr-o inactiune. capacitatea delictuala. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. .

O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. direct.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. cit.Starea de necesitate. op. Demetrescu. Angheni. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234.115 C.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. vezi V. op. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului.este material.. Stãtesci ºi C. p. . c.Legitima aparare. Sm. op. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. 2. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. . ori ocrotirea unui interes general. obstesc. Bârsan. p. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. .este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. d. cit. cit. 232 233 În acest sens. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. p.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. . Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1.103 184 . raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. care nu puteau fi altfel proteguite. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. 184 234 În acest sens. imediat si injust (deci lipsit de temei. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). Negru ºi P. b. .

Este spre exemplu. superior intereselor particulare infrante. sau a ordinului superiorului. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. oricat de pagubitoare ar fi ea). Gh. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. op.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. Beleiu. Ciobanu op. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. cit p. In principiu. 78 . Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. distruge usile de le intrare. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. M. concurenta comerciala loiala. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. . Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. 1 p. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. In mod firesc. 321 185 . Cu toate acestea.3.Exercitarea unui drept. cit. 4. V. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. . vol. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art.

Angheni. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. op. P. Spre exemplu. distrugerea unor bunuri. Droit civil. cit. . Mementos Dalloz Paris 1993 p. Urs ºi Sm. p.115 sau I. vatamarea integritatii corporale. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. cit. În acest sens.5. 2 p. C. p. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. literatura de datã recentã îl recunoaºte. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. Les obligations. vol. Este material. decesul sustinatorului legal etc. I. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. Ed. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. 167. Stãtescu ºi C. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. Bârsan op. 94 186 .182 238 Pentru detalii. 237 În privinþa prejudiciului moral. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. Gerard Legier. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. acesta poate fi material. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. cit. Filipescu op. corporal sau moral238. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire.

tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. 44 245 Sm. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. op. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. cit. cit. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. prin care i s-a produs o incapacitate de munca.2/1986 p. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. II p. G.P. pen. op. 118) 244 P. cit. acestea trebuie reparate. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. Nr.2132/1985 în RRD nr. p. La randul lui. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. citat de I. Filipescu.(M. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. Filipescu. a unor atingeri aduse onoarei.(I. Angheni. pen. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. P. op. cit. Constanþa.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. 103 187 . 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri.S. Culpa. permanenta sau temporara apreciabila in procente239.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. p. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. dec. In general. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. 791/1985 în RRD nr. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. Rarincescu. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. p. De pildã. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. vol. C. op. Se cuvin înaceeaºi opinie. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242.9/1986 p. pas d’action!)244. dec. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. Vlachide.

pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. 3. 1964 p. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. Eliescu. nr. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. 1086 Cod civil. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea.S. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba. In mod exceptional. sub forma unor prestatii. cuantumul despagubirilor acordate esalonat.D. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. 95. a se vedea ºi Dec. 2. Ed. Academiei. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. 34 248 246 M. 188 . daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). . Spre deosebire de prejudiciul viitor. caracter ce rezulta din continutul art. . Spre exemplu. constituie o norma generala a raspunderii civile. Rãspunderea civilã delictualã. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc.Prejudiciul trebuie sa fie direct. care desi se refera la raspunderea contractuala.Prejudiciul trebuie sa fie cert.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. 16/25 iulie 1964 în C.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. de îndrumare a T. Mai mult decat atat. Bucureºti 1972 p. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. . periodice poate fi modificat247. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246.

Safta-Romano. 4. p. cat si de natura morala. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. op. cit. 1084 Cod civil. Prejudiciul material include. 249 E. . prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. 129 189 . In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. Ori. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans).Prejudiciul este asadar direct. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. asa cum precizeaza art. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. Obligaþiile.Prejudiciul trebuie sa fie personal. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249.

Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. 1952 – 1954. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. Bunaoara art. 11 alineatul 2 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral.). p. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. de îndrumare nr. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari.25 I. poate fi evaluat si trebuie reparat. institute de ocrotire ori recuperare etc. P. La fel.D.)251. Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). 117 190 . op. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. De asemenea. desfigurarea. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. cit. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat.Multa vreme. în C. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. p. Spre exemplu. Filipescu. art. VII din 29 decembrie 1952. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie.

08. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. de la caz la caz. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. (Spre exemplu. 998 si 999 Cod civil. caci.G.47/29. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. 252 191 . la decesul victimei. In speta. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. sigura si necesara. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. nr. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. “ubi lex non distinguit. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. Pe parcursul transportarii sale la spital. de catre instanta judecatoreasca. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie.1994 care se referã la daunele materiale. ca un raport dintre cauza si efect.

2. Stãtesci ºi C. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. 190 192 . . cit. 4. .Pe langa aceste conditii generale. 3.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. ce pot contribui la producerea prejudiciului. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. . deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. 253 C.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. Sub acest aspect specific. Bârsan. Spre exemplu. p. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. concretizata printr-un prejudiciu. op. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. Nu intereseaza toate conexiunile posibile. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. . psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. In acest sens.

acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. Didacticã ºi pedagogicã. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Drept procesual penal. Moldovan. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. El implica libertatea de vointa. 215 193 . culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. dar si un factor volitiv. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. Indiferent de gravitatea sa.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). vezi Gr. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. Bucureºti 1979 p. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). altfel spus daca are capacitate delictuala. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). t Teodoru ºi L. de vointa. Ed. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei.

opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. prejudiciul. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255.In privinta capacitatii delictuale. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. 194 . In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. legatura cauzala. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. vinovatia si discernamantul faptuitorului. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. a animalelor ori ruina edificiului. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune.

D. De aici. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. 302 St.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. 1982. in vreme ce in cazul succesiunii legale. Enc.1. p. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. mostenirea se transmite potrivit legii. 255 256 Pentru detalieri. cit. 9 195 . p. Ed. Gh. Dreptul de moºtenire. dispunatorul se numeste testator. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. Cãrpenaru. ªt. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. B ucureºti. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba).. succesiunea se numeste testamentara. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. defunct. op. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. Totodata. Beleiu.CAPITOLUL V.1.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament.

in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii.2. 257 Spre exemplu. Prin succesiune se transmit atat activul. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. 196 . In vreme ce primele constituie activul succesoral. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. defunctul a lãsat testament.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. constituie momentul deschiderii succesiunii. cat si pasivul succesoral. si legatari in cazul succesiunii testamentare. 5. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). indiferent de felul ei. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. In egala masura. se numesc succesibili. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice.1. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . ci si locul deschiderii succesiunii. prezinta importanta nu numai data. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. Transmiterea mostenirii.

Moºtenirea legalã. Deak. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). p. Succesiunea este o transmitere unitara. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. D. cit. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica.259 3. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. 103 – 104.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil.260 Fr. Potrivit acestui text. deci ca o universalitate juridica. Actami. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. 259 258 197 .258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. Succesiunea este o transmitere universala. p. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular). in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. (cu titlu universal). Conditiile cerute pentru a mosteni. 61 din C. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. 4. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. Ed. Cãrpenaru op. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. Bucureºti 1994. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. 3.Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2.Sa existe la data deschiderii succesiunii. Altfel spus. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. legiuitorul a instituit prin art.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

Carpenaru St. Ed. Bucuresti. Ed. M. Partea generala Vol. 27. Ceterchi I. Ed. M. All. Academiei. Bucuresti 1993. All. Botea Gh.L.. Bucuresti 1999. 20.. Teoria generala a actului juridic civil.U. Teoria generala a statului si dreptului.2 Ed. 1989. Paris. 1980. Carbonier J.. Droit civil. M. Ed. Cosmovici P.L. D. Polirom Iasi 1997.. Calin A.B. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. 19. D.L. Dreptul la mostenire. Codul de procedura civila comentat si adnotat. Lumina Lex. Partea generala. Carpenaru St. Cosma D. Tratat de drept civil. Cosmovici P... Academiei. 1956. D. Bucuresti 1969. 25. Dreptul transporturilor. 1991. Ed.. Ed. vol. National Bucuresti 1997.. Ceterchi I. 23. Elementele Dreptului civil. Tratat de drept civil. T. Bucuresti. Ciobanu V. Drept civil. Procedura partajului succesoral. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. si Radescu D. Ed. 16. Bucuresti 1989. Bucuresti. Introducere in dreptul civil.. Ed. “Pax Aura Mundi”. 202 . 1996. Ciuca V. Bucuresti. 1996. 24. Scorpio 78. Partea generala. A. 1993. 18.. 1 Ed. Cantacuzino M. Bucuresti 1921. D. Stiintifica.. Ed. vol. Introducere in teoria generala a dreptului. si I. Atlas Lex. 17. Bucuresti. Boroi G. Dreptul comercial roman. si Luburici M. Cartea Romaneasca... 21. 14. Ed. Carpenaru St.13. 26. Drept civil.. Carpenaru St. Bucuresti.. Societatile comerciale. Ed.L. Bucuresti 1996. I. Ed. 22. 15.. Capatana O. 28. A. Craiovan. 1994. Galati.

.. Eremia M. Cosmovici P. Humanitas. Lumina Lex. Eminescu Y. Dacia. s. Academiei. Legislatie. 39. Actami. 40. 1998. BucureSti 1996. Ed. Raspunderea civila delictuala. Marile institutii ale dreptului civil roman. 1984. All. Interpretarea juridica. Bucuresti 1998. 34. Dictionarul explicativ al limbii romane. Didactica si pedagogica. Mostenirea testamentara. Ed. 36. Ed.. Teoria generala a obligatiilor. 31. Ed. 43. Academiei . Bucuresti 1994. Valentele juridice ale vointei. Drept civil. Actami. Daghie V. Partea I-a. vol. All. Dreptul obligatiilor. 37. Ed. Academiei. a. Demitrescu P. si Zinveliu I. Didactica si pedagogica.. Drept civil. Tratat de drept civil. Obligatii. Contractele speciale. Bucuresti 1997. Dogaru I. Actami. Ed. Bucuresti 1966. Cluj Napoca. si Apostu I. C.. Scrisul romanesc. Ed. Dogaru I. Drepturi reale... si Carpenaru St. 44. Drept civil. National. Bucuresti 1969. Ed. Ed. Bucuresti 1972. Deak Fr. Ed. 30. 41. Fekete Gh. Bucuresti 1993. Bucuresti 1994. M. Bucuresti 1996. Deak Fr.a. Subiectele colective de drept in Romania. Ed. s. Stiintifica. Teoria Generala a obligatiilor. Mostenirea legala. 32. Ed. 42. 33. Drepturile reale. Ed. Ed. Ed. transmiterea si imparteala mostenirii. Curs de drept civil. 45. Deak Fr.29.. Curs de succesiuni. Contracte civile si comerciale. Craiova 1983. 203 .. Contractul.. Bucuresti. Bucuresti 1960. Eliescu M. Eliescu M. Costin M. Bucuresti 1986. Deak Fr. Bucuresti 1984. Elemente de drept public si privat. Consideratii teoretice si practice.. 35. 38. Deak Fr. Ed.I si II..

.. si Popescu D. Drept civil. Iasi 1998. vol II . Gionea V. Galati 1992.. Lupulescu D. Rosetti-Balanescu I. 61. Bucuresti 1961. Tratat de drept civil roman.. Leik A. 54. 1992. Bucuresti 1993. Ed. Ed. Bucuresti 1997 vol. 60. Bucuresti 1978. Apollonia. Tratat de drept civil.. Ed. 62. Georgescu T. Curs de drept civil. Bucuresti 1994.. Principii si institutii de drept procesual civil. 51. Drept civil. 59. Ionascu Tr. Tratat de dreptul familiei.Ed.. vol. Actami. Persoana fizica. s. Hamagiu C. Les obligations. Drept civil. 1947 . 56.. 49. All. Legier Gerard. Drepturile reale principale. Bucuresti. Ed. 57. Ed. Scaiul. Lupan E.. Ed. Ed. Ed. Negocierea afacerilor. Academiei.1 Partea generala. Drept civil. Teoria generala a obligatiilor. Drept civil. 52. Ed. Filipescu I. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. Junimea Iasi 1977. 1963... Mementos Dalloz Paris 1993.P. Porto-Franco. Lutescu G. Hanga Vl. P. P. Macovei I. Tratat de drept civil roman. Droit civil. Les I. 50.3.. Ed. Ed. Bucuresti 1996.D. Nationala Bucuresti 1929.. Hamangiu C. Lumina Lex.. Lumina lex Bucuresti 1998. Contractele de comert exterior in dreptul roman. 47. Partea generala E. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Didactica si Pedagogica. Ed. G.. 204 . 53.. 48. Bucuresti. ALL Bucuresti 1995 . Casa de Editura si Presa “sansa” SRL..46. Baicoianu Al. Lumina Lex Bucuresti 1997. Ionascu A. 55.a. Teoria generala a drepturilor reale. Filipescu I. Drept privat roman. Lupulescu D. 58.

Nistor V. Drept public si privat. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. Popa N. et Ripert G. I. Pop L. Mazeaud J. I. Obligations.63. 75. Popescu T. Anca. 76. Ed. Paris 1926. Ed. Litec. Paris. si Apostu I. Universitatea Al. Ed. Roland H. Ed. Bucuresti 1998. Ed. Evrika Braila 1997. si P. Iasi. Demetrescu... 64. Mazeaud Henry si Leon. 2. Drept succesoral. Lumina Lex Bucuresti 1997. Paris 1995 205 . Montchrestien. Teoria generala a dreptului.. Inscrisurile. All. Universitatea Al. 74. Bucuresti 1975. Bucuresti 1998. si P. Ed. 65. Lumina Lex.. Ed. Neuron Focsani 1996. mijloace de proba in procesul civil. 66. Cuza Iasi 1958. Stiintifica Bucuresti 1968. 70. si Radu D.. Safta-Romano E. Ed.. 78. Paris 1962. Curs de drept civil. 67.. Cuza.. 68. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. 1974. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Negru V. 79.. Zigotto Galati 1994. Teoria generala a obligatiilor. Negru V. Safta Romano E. Traité pratique de droit civil francais. Sanilevici R.. Fundatiei “Romania de Maine”. Universitatea Al. 80. Actami Bucuresti 1994. Didactica si Pedagogica. Obligatii. Cuza Iasi 1980. 1993.. Ed. Ed. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Starck B. Ed. Manoliu J. Pop Liviu. 1959. Magureanu F. Lecon de droit civil. Nistor V.. Vol. 77. Contrat. 69.. Popescu A.. “Grafix”. Drept civil. I. Drept procesual civil. R. Teoria generala a obligatiilor. Motchrestien. Ed. Planiol M. Contractul colectiv de munca. Boyer L. 71. Iasi. “Lecons de droit civil” Ed... Drept civil. 73. I. 72. Teoria dreptului.

I . Stef F. Vlachide P. Bucuresti 1997. Dacia Cluj 1978. Teoria generala a obligatiilor. Teoria generala a obligatiilor civile. Fundatiei Romaniei de Maine. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti 1995. 206 . I si Vol. Bucuresti 1998. C. Ed. Tratat de Drept civil. si Barsan C. Statescu C. 88. Lectii de drept civil. Drept procesual civil. 82. 1 Ed.. Ed. si Barsan C. Drept civil. si Angheni Sm.. Stoenescu I. Repetitia principiilor de drept civil. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Drepturile 84. Vol. Universitatea Bucuresti 1980. Vol. Executarea silita.si Ciobanu V. 1995. 89. Bucuresti 1981.D. Statescu C. Stoica V. Teoria generala a drepturilor reale. Drept civil. Statescu C..81. 91. Urs I. Bucuresti 1984. All. Ed. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. Drept procesual civil.. 87. Ed. Oscar Print. Oscar Print. Academiei. Dreptul civil . Zinveliu I. Statescu C.. 92.. Bucuresti. Drepturile reale. 86.. 90. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile.. si Zilberstein S.III. Ed. 85.. Dictionar de expresii juridice latine.Persoana fizica.. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Lumina Lex. Persoana juridica. Bucuresti 1998. Zlatescu V. Zilberstein S. II. Ed. Ed. M.. 83. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. Ed.

discret. Cu alte cuvinte. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. imediat. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. = Dimpotriva. este carmuit de aceeasi lege. = Accesoriul urmeaza principalul. = La calendele grecesti. = Actiune indreptata impotriva persoanei. = Actiune reala. dintru inceput. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. in sens opus sau prin opozitie. nu poate fi tot alb in sens opus. = De indata. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. = Reclamantului ii revine sarcina probei. = Cu intentia de a darui. = De la cel mai tare. in litera cartii.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. = Care serveste ca mijloc de proba. Traductibil prin niciodata. = De la gura la ureche. = Dupa valoare. la porunca. indreptata impotriva unui lucru. = Care conditioneaza validitatea. = Cuvant cu cuvant. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. lucrul in discutie sau in litigiu. reciproc. = Din vina mea. = Cu putere armata. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. = Legea personala sau legea persoanei fizice. = Locul guverneaza actul. = Prin dezacord mutual. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. = Legea locului comiterii delictului. tatal nesigur. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. = Mod de a trai. = Un castig ce inceteaza. dar evenimente asemanatoare. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. = Mama este intotdeauna sigura. = O lege speciala deroga de la cea generala. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Legea locului vatamarii. deci nu se mai poate realiza. mod de viata. reciproc. formula utilizata in dreptul international. = Legea locului unde este situat bunul. = Prin acordul mutual.

nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. P Pacta sunt servanda = Tratatele. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. Nulla poena. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. ci si ca sa nu mai greseasca. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. 213 . = A lupta. conventiile. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). nici o incriminare in afara legii. invoielile trebuie respectate. a pleda pentru propriul interes (Cicero). Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. Non rex est lex. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina.

= Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. In sens generic. = Nu exista nici o vanzare fara pret. nici o libertate. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. proprietarului. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. 214 . Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. = Un bun piere in detrimentul stapanului. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. = Reparatie integrala. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. = Ceea ce era de demonstrat. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic.

acolo este aceeasi solutie. = Situatie in care se afla un lucru. 215 . = numai consimtamantul creaza obligatii. acolo exista si remediu. = Plata datoriei. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. = Pentru plata. = Nu se acorda. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. = Soarele straluceste pentru toti. nu exista o a treia posibilitate. = Unde exista drept. = Timpul. = Unde legea nu distinge. = In sens restrans. = Un singur martor este ca nici-un martor. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. nici noi nu trebuie sa distingem. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. ca oferta de plata. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. = Cele speciale deroga de la cele generale. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. inceteaza legea insasi. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii.

pe consensul general. = Adevarul invinge intotdeauna. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. vox dei Vulnerat omnes. = Forta majora. = Vocea poporului.Ut singuli = Bunuri individuale. V Verba docent. ultima ucide. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. vocea lui Dumnezeu. ultima necat 216 . Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. exemplele atrag. = toate loviturile ranesc. = Cinste invinsilor.

46.1. Capacitatea de folosinta p. Subiectele raportului juridic civil p. Nulitatea actului juridic civil p. Capacitatea persoanelor juridice p.29.29. C.3. B. 7 2.1. Persoana juridica p. 9 2.1.5. Numele p.1. Starea civila p.42. Notiune.C U P R I N S Capitolul I.2. 4 Sectiunea 1. Actul juridic civil p.58 3. Notiuni generale p.58 3. clasificare p.3. Notiuni generale p. Sectiunea 2.3.2.53. 19.1. B. 2.4.1.4.36.D. Notiuni generale Sectiunea 1. C. E. Capacitatea persoanei fizice p.1.4.1.33 2. B.53: A.2. definitie.3. Clasificarea persoanelor juuridice p. C. Continutul raportului juridic civil p.4. 5 Capitolul II. Sectiunea 2.1.2. Scopul licit p.2. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2.48.22 . ramura a dreptului privat p.3. Dreptul civil. 2. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p. Notiunea.2. Caracterele juridice ale patrimoniului p. Persoana fizica p. C. 8 2. Patrimoniul p.1. D. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2. Organizarea de sine statatoare p. Raportul juridic civil p.44 2. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p. Consimtamantul p.47.2.49 2.6.4.17 2. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3. definitia si obiectul dreptului civil p. B.4.4.24.39.28. Incetarea persoanei juridice p. Cauza licita p.1.50 2. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.29.21.2.60 217 . Domiciliul p.32.2. Infiintarea persoanelor juridice p.44 2. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p. Capacitatea de exercitiu p. B. 2.1. Patrimoniul propriu p. 28: A. 2.17 2. Obiectul p.46: A. Elementele constitutive ale persoanei juridice p.19 A. Identificarea persoanei fizice p.55 Capitolul III. Efectele actului juridic civil p.54. 20 .35: A.3.1.4.2. Nulitatea partiala si nulitatea totala p.

83. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p.3. dovada si pierderea posesiei p.61: A.94 3.126 4.1.2. element esential al contractului p. Functiile patrimoniului p.106 3. C. Regimul juridic al apelor p. Actiunea in revendicare. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p. Notiunea si definitia contractului civil p. Capitolul IV. Proprietatea rezolubila p. Subiectele dreptului de proprietate privata p. Regimul juridic al terenurilor p.78.7. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p.125 4.1. Proprietatea comuna p.2.128 218 .83: A.3. Sectiunea 3. Obiectul dreptului de proprietate publica p.2. 3.102: A. 3. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p. Clasificarea obligatiilor civile p. Posesia p.3. C.66 3. Dobandirea.81.1. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.5. Efectele posesiei p.2.4.3. Vointa juridica. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. B.106 3. Caracterele dreptului de proprietate privata p. Apararea dreptului de proprietate p.82.3. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.6. C. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p. Calitatile si viciile posesiei p.1.70: A. Dreptul de proprietate p.77.104. B. Regimul juridic al imobilelor p.2. Obiectul dreptului de proprietate p.2.1. Actiunea in revendicare mobiliara p. B.4.2.3.67 3. 3.76: A.1.4.64. Regimul juridic al constructiilor p.1. C.2.69 3.97 3. 3.2.110.85.2.105. B.94 3.65 Sectiunea 3. Definitie p. Notiuni generale p.121 Sectiunea 4.62.103. Notiuni generale p.71.85. Definitie p.3.102.73. Modalitatile dreptului de proprietate p. B.3. B.4. Notiuni generale. Proprietatea privata p. Formele dreptului de proprietate.3.4. Obiectul dreptului de proprietate privata p.2. B.96 3.1.2. Prezumtia de proprietate p.3.4.63. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.83. D.114 4.108: A.74.2.2. Atributele dreptului de proprietate p.2. C. Sectiunea 3.4.118 4. Actiunea in revendicare imobiliara p. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.107 3.1. D.72.80: A.2. Drepturile reale si drepturile de creanta p. Clasificarea contractelor civile p. Notiuni generale p. Proprietatea anulabila p.78. D. Proprietatea publica p.1.112.66 3.

151 Sectiunea 4.3.2. Incheierea contractelor p.140.145. Acceptarea p.1. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.1.217 219 .207 Cuprins p. Principiile devolutiunii succesorale legale p. C. Efectele contractelor p.195 5.145 4. B.174 4.2.1. Conditiile de validitate ale contractelor p. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.2. Notiuni introductive p. Raspunderea civila delictuala p.2. D. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p.5.199 Bibliografie p.1.141. Principiile de baza ale succesiunilor 5. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.4.182 Capitolul V.3. Oferta de a contracta p.3.133 4.196 5.1.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.3. Negocierile precontractuale p.175 4.139: A.3.4.2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful