UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. 2 Constantin Stãtescu. p. Bucureºti 1998 p. Partea ge- 5 . ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. Notiunea. Dreptul civil . 1970. Dimpotriva. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. Persoana juridicã. definitia si obiectul dreptului civil. si aspectul social economic.2. Ed. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. ne vom multumi sa trasam liniile generale. Elemente de drept public ºi privat. proprietatea. P. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. E. a unor interferente evidente. obligatiile civile. D. in consecinta. 3 Pentru detalieri. Drepturile reale. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. pe langa aspectul juridic.3 De aceea. persoana fizica si cea juridica. Daghie ºi I. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. raportul juridic civil. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. Apostu.texte pornind de la izvoarele lor sociale.Persoana fizicã. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. actul juridic civil. 5. si principiile succesiunilor. patrimoniul. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. vezi V. interferente ce nu exclud. Naþional. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. Sectiunea 1. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. Bucureºti.

Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. dreptul de proprietate individuala. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. 1989. vol. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. p. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. la domiciliu. succesiunile s. obligatiile civile in general. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . aflate pe pozitii de egalitate juridica5. Spre exemplu.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. contractele civile speciale.a. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. la sediu. asa cum 5 neralã. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. Drept civil român. anume Codul civil si alte acte normative. Ed. drepturile reale principale. subiectele dreptului civil. Academiei. Beleiu. 25 6 . prescriptia extinctiva.m. Bucureºti. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. 22-24 Gh.a. s. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale.d. I. p. cum ar fi: raportul juridic civil. actul juridic civil.

6 A se vedea I. p.. p. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni.aceea de a fi un raport social . cit.adica o legatura intre oameni... dreptul familiei. CAPITOLUL II. 1963 .8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. Boboº.. Academiei. 32 ºi Tratat de drept civil. adica persoanele fizice si persoanele juridice. Drept civil. T.1. deoarece se stabileste intre oameni. p. cit. Ceterchi ºi M. 155. Ed. p. 1967. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil.B.U. Teoria generalã a statului ºi dreptului. Elemente de drept… p. Partea generalã. Actami Bucureºti 1994. Dar.D.D.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. Teoria generalã a statului ºi dreptului. Daghie ºi I. 1993. Apostu. p. op. p.P. V. 1983. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. Gh. N. ).sunt de pilda dreptul comercial. E. op. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. Ed. Bucureºti. dreptul muncii si securitatii sociale. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. fiind reglementata prin norma de drept civil. Bucureºti. dreptul financiar etc.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. Popa. Raportul juridic civil Definitie. 277. fie individual (ca persoane fizice). E. 207. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. Caracteristic raportului juridic . Ionaºcu. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. 61 8 Într-adevãr. (citat în continuare Tratat .P. 35 Gh. Luburici. Teoria generalã a dreptului. Beleiu. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala .

este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. adica stabilit intre oameni. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. fie grupate in anumite colective. 2. in calitate de persoane juridice. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. p. De regula.1. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. in postura de persoane juridice. op. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ.1. privite fie in mod individual. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. cat si calitatea de subiect pasiv. 8 . in calitate de persoane fizice.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil.. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative.2. Asa cum am precizat de la bun inceput. c) obiectul.2. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. cit. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport.

cit. II. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. Subiectele ii. 39. dobandeste potrivit legii. Academiei. Dacia. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. Marile instituþii ale dreptului civil român. colective de drept în România. 1984.a. 13. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. Bucureºti. De altfel. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. b) un patrimoniu propriu. 159. 2.. Costin. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. M. p. organele de conducere. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. Ionaºcu. Yolanda Eminescu º. modul de infiintare si modul de incetare. drept de administratie directa. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. p. Ed. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice.acord cu interesele obstesti. p. Continutul raportului juridic civil Notiune. Drept civil. calitatea de subiect distinct de drept. Ed. 11 9 .2. etc.1.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. care sa exprime unitatea acestui colectiv. 1980. op. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. Cluj Napoca. vol. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. drept real de folosinta. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie.

in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. in raportul de proprietate. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. iar subiectul pasiv. ce poate fi impusa. nedeterminate. in limitele legii. are dreptul de a poseda. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. 10 . subiectul activ. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. Astfel. folosi si dispune de bun. Raportul obligational poate fi insa si unul complex. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. De asemenea.corelative ale subiectului pasiv si invers. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. care este nedeterminat. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. proprietarul.

Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. pretinsa de subiectul activ. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. dar numai in limitele legii. Obligatia civila. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. de a face) sau o abstentiune (a 11 . termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. adica de obligatie a debitorului. adica de a da. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. pentru a configura raportul juridic de obligatie. in sens restrans. prin forta coercitiva a statului. intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. de a face sau a nu face. conduita care poate fi impusa. deci sa-si indeplineasca obligatia. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. in caz de necesitate. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. adica raportul juridic. corelativa dreptului subiectiv. e) in caz de opunere. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. in dreptul civil. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da.

V.1. Bucureºti. vol. De altfel. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. IV sect. Daghie ºi I. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. cit. 12 . in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. Partea generalã. cit p. I. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. In aceasta acceptiune. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. a opiniilor formulate. a se vedea T. 2. Elemente de drept… p. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. 7. 14 Gh. 1989. Pentru expunerea mai recentã.3. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. 107.. op. Pop în Tratat de drept civil. Apostu op. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. p.1. 4. 87. privitoare la actiunile lor.nu face). Beleiu.

intr-un prim inteles. Rezulta. El foloseste. Teoria generalã a drepturilor ii reale. 471 C. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. 47117. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor.se refera nu numai la lucruri. sau numai servitute”. 1959. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. 13 . “ut singuli”. specific. civ. E un inteles pe care il regasim. Paris. Montchrestien. Bucureºti. Planiol et G. de altfel. sau un drept de proprietate. doctrina si chiar legislatie15. Mazeaud. Traité pratique de droit civil francais. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. cu modificarile stabilite de legi”. p. servituþile. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. O alta notiune. Dupa cum se poate observa. Droit civil. G. Paris. Lecon de droit civil. Ionaºcu. Paris 1926. 209. 16 Art. cit. in art. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. 57. M.in sens larg . acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. civ. si in art. Ripert.207. din cele de mai sus. este aceea de patrimoniu. 51.in practica. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. p. p. III Secþ. intre bun si patrimoniu. J. vezi infra Cap. …Tratat. cu alte cuvinte “bunul” . p. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. cat si ca element activ al patrimoniului. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. 46216 si in art.1. 1956. 1947. exista corelatia de tipul parte-intreg. sau un drept de folosinta. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. Luþescu. J. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). p. 462 C. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui.3. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. Carbonier. de pilda. Ed. op.. in al doilea inteles. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. 81-82. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual.

sunt imobile. sunt asemenea imobile”.mobile prin determinarea legii21.mobile prin anticipatie22. Apost. Daghie ºi I. însã. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. sau de apã. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . civ. civ. dupa cum urmeaza19. 474 C. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. 471 C. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. op. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. iar potrivit art. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. art.. 18/1991. prin natura lor.: “Sunt mobile prin natura lor. cit. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie.mobile prin natura lor20.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. 464: “Morile devânt. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . sunt imobile prin natura lor”. 1 al art. cit. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. 464 ºi 465 alin. 468-479 din Codul civil. dacã prin lege nu se prevede altfel”.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. acþiunile care tind a revendica un imobil”. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art.108 În definirea legalã conþ inutã de art. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. neputand face obiectul unui asemenea act26.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. p. bunurile se impart in mobile si imobile. . de comerþ sau de industrie. 462. ie. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. 45: “Terenurile 14 . potrivit art. La randul lor. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. 24 Potrivit art. . în doctrinã. . Gh. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. 88-94. 2. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. V. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. nr. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. op. Beleiu. 1 din Codul civil.imobile prin obiectul la care se aplica24. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. . servituþile.imobile prin destinatia lor25. civ. Bunãoarã.imobile prin destinatia lor23. 1. alin. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. astfel. Dupa regimul circulatiei lor juridice. art. aºezate pe stâlpi. 5 alin. potrivit art. gãseºte în Legea fondului funciar. ºi fructele 20 19 de pe arbori. Elemente de drept… p. neculese încã. 473 C. 25 Acestea sunt enumerate în art. a acestei clarificãri se ie).

plata fiind perfect valabila. in executarea unei obligatii. masurare. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. sub titlu de exemplu. Ca regula. numarare. 4. indiferent de titularul lor. Sunt individual determinate acele bunuri care. specifice. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. 135 din Constituþ ie. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte.3. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. sunt ºi rãmân în circuitul civil. Au o asemenea insusire. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. Prin excelenta. etc. poate fi inlocuit cu un altul. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. 5. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. tablourile de valoare. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. 15 . sculpturile si in general bunurile individual determinate. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. Sunt astfel de bunuri banii. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. Individualizarea se face prin cantarire. Au aceasta caracteristica. combustibilul sau banii. proprietate privatã. iar cele determinate generic sunt fungibile. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). bunurile individual determinate sunt nefungibile. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. alimentele. Este fungibil acel bun care.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

36 35 20 . adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. B. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. Ibidem. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. op. din prietenie. de fond si generala. 1010 Cod civil. sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art. in sensul producerii de efecte juridice. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. Cat despre persoanele fizice. cit. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. p. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35.Cod civil si art. Ionaºcu.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. 363. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. 1 din Decretul nr.A se vedea T. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. 6 alin. 31/1954.

Tacerea. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. conditie negativa impusa de caracterul constient. violenta41 si leziunea42. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). daca legea nu prevede expres aceasta. adica conduita partilor. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. in opinia majoritara. C. altfel nu l-ar fi încheiat.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. dolul (viclenia)40. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust.sa existe. care necesita o prezentare distincta si detaliata. 38 21 . UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord).sa fie determinat sau determinabil. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . Pentru a fi valabil. la care ne raliem si noi.sa fie in circuitul civil. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. in principiu. evidentiem forma scrisa. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. liber al actului juridic civil. . d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. . 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic.

in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului.sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. 964. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. cauza formeaza vointa juridica. 948 pct.cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. D. dupa cum urmeaza: . bunului. . EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul.obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. 965. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act.in actele cu titlu gratuit. 3. u 22 . dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil.. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. .in contractele sinalagmatice.numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. Scopul imediat . . .sa fie licit si moral. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. . la randul ei).sa fie posibil.cauza proxima . cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. 963. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat.

Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. Scopul mediat . acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. este cauza imediata riscul. fie la calitatile persoanei. rezulta ca.numit si scopul actului juridic.in contractele aleatorii. Din cuprinsul art. 1295 Cod civil (care consacra 23 . Dupa cum se poate observa.. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. modifica sau stinge un raport juridic civil concret. 5 si 996 Cod civil. respectiv riscul pierderii. b) sa fie reala.causa remota . si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. pentru a fi valabila. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. Prin forma actului juridic civil. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. c) sa fie licita si morala.

Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil.forma legala.forma voluntara ori conventionala. de principiu. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43.985 Cod civil).forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. mai putem distinge intre: . nu cuprinde nici reglementarea. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). iar pe de alta parte. a efectelor acestui act. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: .forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. Beleiu op. . din categoria izvoarelor dreptului civil. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. . E. p.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. 146 24 . cit. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . adica cea impusa de legea civila si . Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative. deoarece “idem est non esse et non probari”. 43 Gh.

determinant. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori.principiul relativitatii. efectul acestuia consta. 1 Cod civil . decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. irevocabilitate si relativitate. partii.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. . Privit sub acest aspect.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. . 969 alin. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. Deci. fie in modificarea unui asemenea raport. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. dupa caz in: nasterea. ca efectele actului juridic civil. care formeaza continutul raportului juridic civil. Pornind de la prevederea art. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. aliis neque nocere. neque. ilustrat de adagiul “res inter alios acta. intr-o prima acceptiune. Principiul fortei obligatorii . sub acest al doilea aspect. prodesse potest”. nu sunt intotdeauna aceleasi. Acest scop nu este altul decat nasterea. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. fie in stingerea lui.principiul fortei obligatorii. in alti termeni: actul 25 . rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . Se poate observa prin urmare. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. modificarea. care este substanta actului juridic civil. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. nu este un scop in sine. in concluzie.principiul irevocabilitatii. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. Prin urmare. Manifestarea de vointa.“pacta sunt servanda”. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea.

Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile. Pentru actele bilaterale . 1552 pct. “prin consimtamantul lor mutual”. Partile pot totusi.situaþ ia. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. a efectelor actului). precum: .actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. cuvntului dat. 969 alin. acest principiu este consacrat expres in art. ori a mandantului ori a mandatarului”. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. convetii). potrivit careia “contractul este legea partilor!”. 2 Cod civil. 1).contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina.situaþ prevãzutã de art.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. iar nu facultativ. in sens contrar. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte.juridic civil este obligatoriu.civ. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. ia prevãzutã de art. 3 C. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa. În mãsura în care s-ar aplica. 1439 C. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. datoritã dispariþ unui element al sãu. .efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. ar constitui o atingere a principiului. din partea autorului sau. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. . 44 26 .: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. sa convina la revocarea conventiei lor. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. civ. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti.

prin mutuus consensus . c) simulatia si d) reprezentarea. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. 1 Cod civil. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . 969 alin. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat .res inter alios acta. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte . creditorii chirografari).promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. Constituie exceptii de la principiul relativitatii. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului. prin vointa partilor actului. 46 27 . Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate. 973 Cod civil potrivit caruia. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46.civile.stipulantul convine cu cealalta parte . neque prodesse potest.prin mutuus dissensus. succesorii universali si cei cu titlu universal. b) promisiunea faptei altuia. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . aliis neque nocere.

ie 48 Sub aspect terminologic. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. la incheierea actului juridic civil. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. 828 ºi 830). respectiv implicite. acestor nulitati li se mai spune si textuale. pentru incheierea sa valabila.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. la incheierea actului juridic. conditiile de validitate. nulitatea absolutã este denumitã. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. uneori. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. 2. obstesc. A. a unei norme care ocroteste un interes general. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. nici direct. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . b) in functie de intinderea efectelor sale. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala.2. nici prin reprezentare47. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. 28 .3. Deci. “actul poate fi anulat”. c) dupa modul de consacrare legislativa. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. prin ie.

iar nulitatea totala reprezinta exceptia. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. capacitate. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). cauza. 49 29 . nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. iar altele menþ inute. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. e greu de anulat parþ pe când un ial. a unei norme care ocroteste un interes particular.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. cât ºi de complexitatea conþ inutului. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. efecte unele pot fi desfiinþ ate. deci. fie in alte izvoare ale dreptului civil. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. obiect. nulitatea partiala este regula. la incheierea actului juridic civil. prevazute fie in Codul civil. individual ori personal. împrumut cu dobândã. B. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. Dintre aceste doua feluri de nulitati. dar menþ inându-se restul efectelor actului). dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. inã exemplu. poate di anulat parþ desfiinþ ial. C. D. intr-o dispozitie legala. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare.

. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond. ºi relativã. . . atât în doctrinã.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . iar altele nulitatea relativã. Dintre aceste cauze.Ca frecventa practica. Referindu-ne la efectele nulitatii. dupa incheierea actului juridic. nu se mai poate pretinde sa fie executat.nevalabilitatea obiectului actului juridic. . decat acelea de forma. Efectele nulitatii sunt insa diferite.nerespectarea formei ceruta ad validitatem.in acest caz actul fiind desfiintat. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. 50 30 . o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. ii.fraudarea legii. Pentru ia anumite cazuri. avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. . esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. unele atrag nulitatea absolutã. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. in general. .lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. Astfel. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite.

primar. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. nullum producit effectum”. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii. insa. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. in acest caz. instanta din oficiu). pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. fie pe cale de exceptie.: partile actului juridic civil. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. procurorul. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. expresa sau tacita51. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. resolvitur jus accipientis”. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. se refera la situatia in care actul a fost executat.in sfarsit o a treia ipoteza.cauza ai partilor. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. avanzii . ulterioarã a cerinþ legale. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. Cu privire la prima categorie. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. 3) anularea nu numai a actului initial. Pentru a opera. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. aceasta regula. 52 31 .

1 190 C. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. cauza ºi natura obligaþiei. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. in art. ci numai cu privire la regimul juridic. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. . Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. Sectiunea 2. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. 9 fin Decretul nr. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. nulitatea relativa este prescriptibila. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. nu este valabil. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. definita in acest mod. in general. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. nulitatea relativa poate fi confirmata. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate.nulitatea absoluta este imprescriptibila. expres sau tacit. . ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. decât atunci când cuprinde obiectul.civ. este Decretul nr. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit.3. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. ie 54 32 . Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . chiar si din oficiu. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. Capacitatea persoanelor. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte.

De aici putem trage concluzia ca de regula. de care apartine raportului juridic. putem avea capacitatea de drept civil. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. intr-un raport de drept civil. Astfel. are capacitatea de exercitiu. capacitatea de drept penal. de drept administrativ etc. Capacitatea de folosinta. deoarece este stabilita de lege care.. Capacitatea de exercitiu. 31/1954. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. rasa. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. Astfel. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala.3. nationalitatea. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. alin.1. Capacitatea persoanelor. Art. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. 33 . fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. 5 din Decretul nr. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. capacitatea de drept procesual etc. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. religia. se precizeaza ce se intelege prin fiecare.Capacitatea persoanei fizice.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. Desigur. este o capacitate juridica. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. 2. 1. prevede ca.

cand ingradirea opereaza in anumite limite. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. 6 alin. insa. Stãtescu Drept civil. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr. vezi C. p. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. 5. 31/1954 in art. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. savarsind acte juridice”. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. 34 . s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu.. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca.97 ºi 221 . aliniat 2. 7 din Decretul nr. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. cit. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. Asa cum am mai spus. 55 În acest sens. 21 . 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. Art. Prin interpretare. prin incheierea unor acte juridice. posibilitatea. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci.225. de principiu. op. Acesta era principiul stabilit de art.

etc. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. potrivit legii. Este vorba de incheierea casatoriei. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. 8 din Decretul nr. Stabilirea in concret 35 . art. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. capacitatea deplina de exercitiu. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept.2. continut si obiect. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Dupa cum este bine stiut. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. fie in calitate de persoana juridica. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. recunoasterea filiatiunii.3. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. Pentru persoanele fizice. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. 2. inceputul capacitatii de exercitiu. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte.

Codul familiei (art. atat legislatia. 64. cat si in unul restrans. 22-24) Codul familiei. 31/1954 (art. p. in familie si societate. prin cuvinte stabilite. 36 . Principalele acte normative. cit. jurisprudenta. pe cand stricto sensu. 27. 40. 12 aliniat 2 din Decretul nr..pentru domicliu (ºi reºedinþã). Codul familiei. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. cat si prenumele. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg.pentru nume: Decretul nr. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. ia . in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . Legea nr. ia 57 Gh Beleiu. 1 din Decretul nr. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. A. 12). 975/1968 cu privire la nume. 12 alin. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. Decretul nr. stabilirea. 62. 31/1954 (art. prin nume se intelege doar numele de familie. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. Cu toate acestea. modificarea si schimbarea lui. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. ia . 31/1954 (art. in conditiile legii. Convenþ privind drepturile copilului. Legea nr. 13-15).pentru starea civilã: Decretul nr. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. domiciliul si starea civila56.312. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. op. de lege lata sunt: . NUMELE in legislatie nu este definit numele. Decretul nr.a primului element. cu aceasta semnificatie57. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. Convenþ privind drepturile copilului. 78). Convenþ privind drepturile copilului. care formeazã sediul materiei. Atributele de identificare a persoanei fizice. 28.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

schimbarea. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. b) parintele la care locuieste statornic. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. cit. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. prin locuinta sa statornica sau principala. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. in spatiu.aceea a domiciliilor separate. 332-330.aceea a domiciliului conjugal. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. comun fata de situatia de exceptie . plata. il putem defini plecand de la prevederile art. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. Daca locul nu este aratat. d) tutore..interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . vezi ºi Gh. care efectueaza investitii in Romania. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. c) parintele care-l ocroteste. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. op. 3 din Legea nr. in orice alt caz.minorul are domiciliul legal. ºi dovada domiciliului. unde este evidentiat si domiciliul titularului. dupa caz. plata se facela domiciliul debitorului. Beleiu. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. 66 41 . cu sediul in strainatate. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. . in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. 13 din Decretul 31/1954. Potrivit art. dupa caz la: a) parintii sai. p.

unicitate si obligativitate. Fiind deci rod al unei conventii. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. C. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). menit sa individualizeze persoana fizica. starea civila este un drept personal nepatrimonial. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. 42 . Acceptand aceasta calificare. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. in principiu. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. in spatiu. a persoanei fizice. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale.. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. altul decat cel de drept comun. daca este cazul. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie.

faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. care este tocmai inregistrarea de stare civila. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. chiar). Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. data de art. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. 43 . generica. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. Pentru dreptul civil.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor.inscrisurile oficiale. ca si duplicatele acestor certificate. cãsãtoria sau decesul unei persoane. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. cu privire la actele de stare civilã. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. Totodata. act de casatorie.Asa cum nu se confunda partea cu intregul. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. Mai deosebim fata de actele de stare civila. 68 În sistemul Legii nr. sexul. ambele originale. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. . al actului administrativ individual-. Pentru dreptul administrativ. a inscrisului autentic. eliberate in conditiile legii68. 119/11. Fiind un drept personal nepatrimonial. în douã exemplare. b) dacã este necesar. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. 262 din 11.11.Actele de naºtere. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei. act de deces. certificat de deces.11.1996. certificat de casatorie. cu cernealã specialã de culoare neagrã. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. loc). moartea (data. avand denumirile: act de nastere. adoptia casatoria. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. loc). el este si un mijloc de evidenta a populatiei. precum si: certificat de nastere.1996 se face vorbire despre: . special tiparite si completate. ºi se completeazã manual.

in esenta. Cu toate acestea. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. Beleiu. a actelor de stare civila. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus.4. starea civila se va putea dovedi. 164. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre.4.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. Pe cale de exceptie. potrivit legii. Gh. 31/1954. in conditii derogatorii. op. regula instituita de art. p. in totalitate sau in parte. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. Asa cum am mai precizat mai sus. cit. Notiuni generale. creata prin fictiunea legii. 22 din Decretul nr.. Sectiunea 2. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. 24 din Decretul nr. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. 44 . Persoana juridica 2. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. potrivit art. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. Se poate observa ca. intr-o asemenea acceptiune.1. in registrele de stare civila”. intelectuala. in vechea doctrina romaneasca. inaintea instantei judecatoresti. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens.

administrativ. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. C. 45 . vol. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. p. Textul art. p. Cãrpenaru. 1996. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã.cit. p. Este.. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. A. D. 31/1954 privind persoanele juridice. Beleiu. Stãtescu. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice. spre exemplu. Deºi sunt subiecte colective de drept. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala.256. Bucureºti. 355.343. Legislativ. 148. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept.II. 71 Gh.. Alexandresco.. Abandonand aceasta teorie. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. procesual etc. asociatiuni si fundatiuni. financiar. Ed.L.cit. În acelaºi sens. deci un grup de oameni care. 1906. op. p. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept.drept sa creeze asemenea persoane. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. op. numite elemente constitutive. 70 D. În acest sens. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice.cit.365 sau M. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. vezi St. precum si Legea nr. Dreptul comercial român.I Bucureºti. Costin op. p.L. sediul materiei il constituie Decretul nr.

sunt in conditiile legii persoanei juridice. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. obstesc. specifice fiecaruia: A. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. 26 litera “e” din Decretul nr. b) patrimoniul propriu. respectiv: a) organizarea de sine statatoare..2. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”..2. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. “orice organizatie (. de la o persoana juridica la alta. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. diversitate si cumulativitate. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. Din parcurgerea acestui text. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. care pot comporta multiple particularitati.4. c) un scop licit. cat si suficiente. legalitate. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . Potrivit art. 31/1954. Elementele constitutive ale persoanei juridice. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. Legalitatea. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. exclusivitate. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. in acord cu interesul general.

54/1991 cu privire la sindicate. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. Costin. delictual sau contractual. De asemeni. pe langa obiectul de activitate. art. 12 litera h. indatoririle si responsabilitatile acestor organe.. componenta si functionarea organelor sale de conducere. indiferent de izvorul lor. B. Astel art. Mentionam sub titlu de exemplu: . mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. din Decretul nr. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. 15 din Legea nr. 7 lit. op. din Legea nr. 47 . 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. modul de alegere si de revocare. durata mandatelor si atributiile lor. Ca orice patrimoniu. denumirea si sediul principal. din Legea nr. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. in vreme ce art. e. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. 72 M. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. p. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. denumirea acestora. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. 369. PATRIMONIUL PROPRIU. 4 alin.conducere. 1 din Legea nr.art. competentele. 31/1954. 26 litera e. cit.

Fundaþ României de Mâine. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. Textul art.. 7 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. 48. 2 din Legea nr. 3 alin. .art. denumirea si sediul principal. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice.. Ed. C. 26 litera e. Pentru a fi valabil. din care spicuim sub titlu de exemplu: . scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. Zlãtescu Lecþii de drept civil. Obiectul de activitate. Bucureºti. din Decretul nr. p.1 din Legea nr. general. patrimoniul. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. iei 48 . 1995.D.art. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. 4 alin. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. 73 V.art. la constituirea si lichidarea patrimoniului. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia.

in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. persoane juridice private sau particulare. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). 3. Asa fiind. infiintate potrivit Legii nr.. persoane juridice cu sediul in Romania. 26 din Decretul nr. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). 12 lit. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. 2. 31/1954 desi este inca in vigoare. executiva si judecatoreasca). cultele religioase. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui.3. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective).art. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. b) Dupa nationalitatea lor.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. persoane juridice straine. fundatiile si academiile. persoane juridice romane. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. 2.4. persoanele juridice pot fi: 1. 4. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). b din Legea nr. 2. 49 . cum sunt societatile comerciale mixte. persoane juridice mixte .

d) Dupa natura scopului lor. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. Asadat. p. potrivit textului mentionat. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. 28 din Decretul nr. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta..2. Cunoscand si continutul acestui text. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. persoanele juridice pot fi: 1. p. enumerarea modurilor de infiintare. cit.D. Beleiu. 345. a persoanelor juridice facuta de art. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. op. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. persoane juridice cu sediul in strainatate.4. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. 2. Gh. al organizarii si reorganizarii. 49. Zlãtescu. V. 50 .4. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2.cit. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. op. e) Dupa corelatia dintre ele. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74.

prin Legea nr. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. 92/1992. 37/1990. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr.Organele puterii legislative. . 68/1991.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. rolul principal a fost rezervat statului. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr.Organele puterii executive. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. 31/1954. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. Chiar si dupa anul 1990. 69/1992. caruia ii recunoaste efectul creator. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . .presupune fie un singur act juridic. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. etc. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. 51 . in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. vizeaza si alte categorii de persoane juridice. Acelasi domeniu de aplicare. consiliile locale constituite potrivit Legii nr.

G. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. Astfel. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr. 35/1991). 19 din Legea nr. d din Decretul nr. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. uniunile de scriitori. nr. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr. artisti sau compozitori. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. 435 ia atã din 1990. 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. 27/1996 a partidelor politice). 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. actul recunoasterii infiintarii. 52 . 28 lit. 31 din Decretul nr. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art.

2. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. Drept civil. A. Ed. Textul art. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. Bucureºti. actul de infiintare sau statut. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. Persoana fizicã. mai bogat sau mai sarac. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”.4. Dimpotriva. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere.A. p. 20 . in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. stabilit prin lege. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. 1993. 53 . Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. 21/1924. Lumina Lex. 9 din Legea nr. Popescu.5. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. Lupan ºi D.67.

Potrivit art. cit. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. ramasa definitiva. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. 384 ie 54 . 31/1954. Sediul mteriei il constituie art. atat faptele licite. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. 4 din aceasta lege. p. Gh. Pentru incuviintarea inregistrarii. op. Beleiu. incuviintate de catre instanta competenta. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. contracte). actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. sunt actele persoanei juridice insasi. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. Pentru o definiþ mai amplã. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. 2.. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta.. 77 M. 35 si 36 din Decretul nr. Mentionam ca de regula. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. 21/1924.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. inceputul capacitatii de folosinta. p. B. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. 425. dupa caz. 3. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. moment care marcheaza in principiu. cit. Costin op. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1.

6. 36 din Decretul nr. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. Ed.Drept comercial. daca nu s-a prevazut altfel prin lege. pentru faptele ilicite. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor.a se vedea O. cat si fata de terti. actul de infiintare sau statut”. 16 . Atlas Lex. p. St. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. Bucureºti. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. 78 55 . Cãpãþânã Societãþile comerciale. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . divizare sau dizolvare”. 40 din Decretul nr.4. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art. ne rezumam doar la mentionarea lor.4. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica. Pentru reorganizarea persoanelor juridice.dizolvarea. regulilor mandatului. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. Potrivit art. .divizarea totala. p. 106-215. Ed.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). Bucureºti. prin asemnanare. Cãrpenaru. 1991. 2. 31/1954. Lumina Lex. . incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. 1996. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua.tratatã pe larg la disciplina. D.19.

Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. 41 din Decretul nr. 31/1954 in art. 45 din Decretul nr.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. 53 din Legea nr. Prin deciziunea asociatiunii. 56 . in afara de aceste cauze. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. 45. Art. 31/1954). actul de infiintare sau statut. Art. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. De plin drept80. Doctrinar. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat.

p. 22-54. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. p.. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. Art. Dispoziþ pct.. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. 57 . 45 din Decretul nr. op. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. 64/1995. Prin deciziunea puterii executive. cit. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. e) prin hotararea asociatiilor. Cãrpenaru op. d) falimentul. c) la terminarea activitatii. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. 79 80 Gh.3. B. 410. cit. 169 din Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. 53 sunt reluate aproape identic de art. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. Prin judecata. care se aplica datoriilor lor comerciale81. 31/1954. c) hotararea adunarii generale. cu excepþ celor de la iile ia lit. Legea nr. acelor comercianti. Beleiu. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. D. 2 al art. daca asociatii nu decid completarea lui. 4. C.

sunt trei si anume: a) subiectele. op.1. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. p. D. cit. c) obiectul raportului juridic civil. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. M. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. 84 În acest sens vezi St. Costin.. 70.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3. 61-63. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84.1. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. p. 135. b) continutul. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. cit. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. Asa cum s-a studiat deja. op. cit. Patrimoniul 3.1. Altfel spus. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. Elementele structurale are raportului juridic civil... Cãrpenaru. exprimat frecvent in bani. p. op. el are un caracter dublu volitional. 83 58 .

fiecare drept subiectiv este privit separat. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. legislativ nu avem nici o definitie. 784 si 1743 Cod civil. in aceasta abordare. 59 . 31/1954: art. 26 lit. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. in cuprinsul lor articolele 781. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. 41 arata ca. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. in vreme ce art. e. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. ca apartinand unui anume subiect. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. cat si in alte texte. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. De exemplu. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. poate fi un drept real sau un drept de creanta.

1 din Legea nr. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. fiecare in parte. b) drepturile si obligatiile.De asemenea. 4 alin. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. sunt distincte de universalitate.4. p. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. obiectul sau de activitate. Bârsan. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). denumirea si sediul principal”. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. 3) Patrimoniul este unic. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. art. Teoria generalã a drepturilor reale. 5. existenta patrimoniului. cat si pe cele juridice. 2) Orice persoana are un patrimoniu. I Apostu. Evrika Brãila 1998 p. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. Drept civil.1. 3. patrimoniul.2. 60 . in ceea ce priveste persoana juridica. Stãtescu ºi C. Universitatea Bucureºti 1980. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. Caracterele juridice ale patrimoniului. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”.

86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. 704 din Codul civil. 30-36 din Codul familiei: . fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. I. dobandite in timpul casatoriei. Altfel spus. p. deci si cea de patrimoniu. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. Universitatea Al.1. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. . deci sa aiba o anumita functie. Cuza. Astfel. Le urmarim in continuare detaliat. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari.bunuri comune. mijloace circulante sau obiecte de inventar. 7. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. 1974. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. 3. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. 61 .4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. Potrivit art.3. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. Iaºi. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. Drept succesoral.

Bârsan. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. în condiþ art. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. Ele pot fi instrainate fara ca. 337 ºi urmãtoarele. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. Bucureºti. 1981. iile 62 . textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal.. Tratat de drept civil . Stãtescu ºi C. 975 din Codul civil..Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . 88 În mod excepþ ional.A. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. Neavand asadar o garantie reala. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. deci devin prezente.). Ed. Academiei. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. p. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului.

deoarece ei. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. daca un lucru este vandut. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. aplicabila celui dintai. creditorii chirografi. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. in ceea ce priveste persoanele fizice. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. Astfel. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. Astfel. 63 . divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. iar creditorii personali doar bunurile personale. in acest fel. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. B. Subrogatia inseamna inlocuire.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. 64/1995. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. care va urma aceeasi soarta juridica. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. deci subrogatia reala se produce automat. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. in cazul persoanelor juridice.

deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. astfel incat. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. C.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. 64 . Pe langa functiile mai sus mentionate. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. prin subrogatie reala cu titlu universal. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. Spre exemplu. creditorul va putea sa urmareasca. art. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. ci numai daca este expres prevazuta de lege. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. atunci cand creanta va deveni exigibila.

in mod direct si nemijlocit. cat si a subiectului pasiv. de cantitate.“erga omnes”. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. Altfel spus. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. Ca drept relativ. dreptul real este opozabil tuturor . transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele.4.1.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. 65 . sa dea. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. 3. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. sa faca sau sa nu faca ceva. Dreptul de creanta. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut.

Notiuni generale.a nu face ceva. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi.1.a face . obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva .cat si negativa . insa in limitele determinate de lege”. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”.Dimpotriva. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. Definitie Potrivit art. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. Sectiunea 3. 481. Dreptul de proprietate 3. care au o existenta de sine statatoare. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. b) drepturi reale accesorii. independenta de existenta altor drepturi. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. este util a cita si dispozitiile art. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. in cazul dreptului de creanta. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta.2. 66 . Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale.2.

. deci nici dupa moartea lui.2. in afara de art. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. cu toate atributele recunoscute. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului.Definitia formulata de textul art. deoarece sintagma “a se bucura”.2. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica. 67 . cat si de a-i culege fructele. servitutea. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea.. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. cu modificarile stabilite de lege”. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. 3.. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. superficia etc.). dreptului sau (posesia.

imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. in exercitiul actiunii in revendicare insa. pe care ne rezumam a le mentiona. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. si anume caracterul individual si cel total. Boicoianu). deoarece ele vor fi studiate separat. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. “dreptul de proprietate. dispozitia. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). 68 . Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. folosinta. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. Rosetti-Balanescu. se perpetueaza transmitandu-se”. proprietatea continua sa existe ca drept. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. cum este in cazul coproprietatii.Prin urmare.

Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). jus fruendi si jus abutendi. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. 69 .3. civile si sporul animalelor. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. industriale. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. de a intrebuinta un lucru etc. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. dreptul de a locui casa.2. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. in interesul sau. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. de a folosi masina. Florin Sion. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). Potrivit art. Posesia presupune spre exemplu. civile si industriale. intrun mod natural sau artificial”. 482 Cod civil. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). si apoi proprietatea (care este o stare de drept). Altfel spus. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta.3. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. “a uza de lucru in sine.

4.). Spre deosebire de fructe. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. a distruge. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. a desfiinta. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile.chirii. dobanzi etc. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. in materia Legii nr. 70 . 2. 46 alin. 18/1991 potrivit art. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. fiecare coproprietar poate percepe. a instraina. 3. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. Industriale (presupun interventia omului). cum sunt titllurile de credit. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. in cazul coproprietatii. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. 3.2. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. Astfel.2.

2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. A. permite proprietarului sa faca. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. Regimul juridic al imobilelor. ori radacinile intinse pe terenul sau. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. Articolul 491 din Codul civil. potrivit carora. Temeiul acestor ingradiri. Ca mai dificila. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. indiferent de adancimea sa. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. in spiritul acestui text. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. Existenta bunului. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. “sub 71 . implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil.

dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. . circulatia si instrainarea terenurilor: . Totodata. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. altfel decat prin mostenirea legala.fata pamantului. Hotararea Guvernului nr. plantatiilor sau constructiilor. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. 72 .dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. Practic. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. terenurile au fost scoase din circuitul civil.articolul 30 din Legea nr.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. indiferent de titular. si cele care sunt declarate de interes public national. caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. Astfel. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. B. decat atat. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. Mai mult. .

in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. 61/7 februarie 1990. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. in conditiile Decretului Legea 61/1990. 73 .in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. Decretul Lege nr. Articolul 60 alineatul 1 litera a. Legea 85/22 iulie 1991. terenurile de orice fel. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. din Legea nr. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. constituie fondul funciar al Romaniei. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. Potrivit acestei legi. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. in ceea ce priveste casele de odihna. C. Articolul 5 din Legea nr. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului.

Doar in acest caz. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. marea teritoriala. la terenurile aflate permanent sub ape. adica albiile minore ale cursurilor de ape. Asupra apelor din domeniul public. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. D. 17/7 august 1990. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. Articolul 2 din Legea nr. riveranii nu au nici un drept. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice.Edificarea unei constructii. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. se refera printre altele. in momentul in care a 74 . Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. Potrivit articolului 5 din Legea nr. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. apele maritime interioare. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. 50/1991. 18/1991. in cazul apelor pluviale. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. fiind deci scoase din circuitul civil. citat mai sus.

Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. altele decat cele din domeniul public.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). Apele de izvor. apartinand proprietarului fondului. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . Cu alte cuvinte. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. deoarece acesta face parte din fond. pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. prescriptie etc. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. 75 . Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. Apele curgatoare. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior.).

Potrivit articolului 582 Cod civil. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. Codul civil precizeaza in art. Constitutie. Proprietatea privata. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. Formele dreptului de proprietate. Potrivit art. fie celui privat. 3. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. la iesirea din proprietatea sa.2. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. Referindu-se la proprietatea statului. 41.5. fie domeniul public. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. o poate folosi. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. Art. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. fie domeniului public. 76 . 135 alineat 2. Din textele mai sus citate. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. Totodata acestia pot extrage pietris. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. fara insa a abate cu totul cursul apei. alineat 1. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. fie celui privat. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. Legea 18/1991. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. Singura interdictie.

77 . art. indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. potrivit regulilor de drept comun. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. De asemenea. juridice. in acest sens. A. prezente si viitoare”. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. in mod exceptional. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. astfel incat. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. deoarece statul este intotdeauna solvabil. asupra unui bun. in mod exclusiv si perpetuu. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. in limitele legii.Cu toate acestea. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate.

care au dobandit actiuni in temeiul art. municipiile si judetele.S. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. actiuni etc. Sub aspectul obiectului. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. potrivit art. in calitate de persoane juridice de drept civil.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. 16 din Legea nr. unitatile administrativ teritoriale. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. 15/1990. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. statul. comunele. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. 78 . Potrivit Legii 69/1991 (art. teren arabil. B. persoanele juridice. au in proprietate bunuri din domeniul privat.A. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. le pot instraina sub orice forma. orasele si judetele sunt persoane juridice. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. 36 din Legea 18/1991. O situatie speciala o au in prezent fostele I. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. C. in calitate de persoane juridice de drept public. 4). comunele. orasele. Dimpotriva. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. pot fi persoanele fizice.

op. apartin statului. p.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990.Safta Romano. Aceasta proprietate. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. Iaºi. Ed. Pentru definirea proprietãþ dominiale. afectat realizarii unui scop social licit89. 93. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. cum este cazul fundatiilor. vezi E. “Grafix”. Acestea sunt autonome fata de stat. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. 1993. Legea 31/1991. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. Art. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. Statul si unitatile administrative. numita si dominiala90. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale.Sub titlu de exemplu . 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. p. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. distinct de cel al asociatilor. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. Legea 69/1991. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. 343. 79 . Beleiu.. in afara acestor categorii de persoane juridice. cit. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc.

proprietatea publica est reglementata de Constitutie. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. nu sunt limitativ prevazute de lege. Art. pot fi concesionate. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. Art. exceptand bunurile apartinanr domeniul public. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. prin licitatie publica. 6 din Legea nr. in principiu. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. 3.6.Art. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. Art. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. Codul civil si o serie de legi speciale. Art. 80 . 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. inchiriate sau date in locatie de gestiune. Bunurile din aceasta categorie.2. Constitutia in art. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. 475 alin. Articolele 476. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. Legislativ. 477.

atat datoriile sale. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. prin licitaþ publicã. sunt scoase in afara de comert”. Din text. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil.A. concesionare sau inchiriate. Desi sunt inalienabile. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. art. Caracterul imprescriptibil. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. art. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. din Legea 69/1991. Caracterul inalienabil. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. prevederea constitutionala permite ca. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. 2. Deosebit fata de cele proprietate privata. 135 alin. imprescriptibile si insesizabile”. intrucat statul este intotdeauna solvabil. închiriate sau date în locaþ de gestiune. pot fi concesionate. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. ie ie 81 . Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. in acelasi sens. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. Caracterul insesizabil. 3.

spatiul aerian. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. p. Ed. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. Potrivit criteriului importantei sociale. Apostu. vezi precizãri în V. Drept public ºi privat. resursele stabilite de lege. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. cand proprietatea apartine comunelor. marea tetirotiala. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. Articolul 135 alineat 4. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. bogatiile de orice natura ale subsolului. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. Drept financiar public. I. municipiilor sau judetelor.03. in aceeasi masura. De asemenea. ALL. teatre. Ed. p. 54. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. piete. domeniul public poate fi de interes national. Gliga. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor.199293. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. 93 82 . B. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. oraselor. Bucureºti 1994. sau de interes local. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. 113/06. 136. caile de comunicatii. plajele. Nistor ºi I.financiare speciale. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. din Constitutie. muzee. Zigotto Galaþi 1994. În sensul acestora. biblioteci).

B.3. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari.2. Exista asadar. 83 . Ce este conditia. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme.7. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. Modalitatile dreptului de proprietate A. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate.

dreptul se desfiinteaza retroactiv. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. daca donatorului i se va naste un copil. dreptul de proprietate se va revoca. in exemplu dat). p. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. 1371 Cod civil). b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. Revenind la proprietatea rezolubila. Beleiu op. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. daca nu. in ceea ce-l priveste pe acesta. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. proprietatea. Potrivit articolului 835 Cod civil. 94 Gh.. cit. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. Practic pana in momentul implinirii conditiei. Dimpotriva. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. 154.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. 84 .

consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. dreptul la actiune al titularului se precrie. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. D. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. 2. 85 . deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). Ca efect. 3. viciu de consimtamant. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. in aceasta situati. sunt posibile 3 ipoteze: 1. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari.C.

cit.cate o fractiune ideala din drept. De exemplu. op. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. nu insa si bunul in materialitatea sa. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. 1..) sau printr-un procent (25%. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. 96 C. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. 3/5 etc. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. 86 . notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. Stãtescu ºi C.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. p. Bârsan. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. Dreptul este fractionat. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. abstracte din dreptul de proprietate. Astfel spus. 180. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale.

La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. nefiind posibila imparteala. Din punctul de vedere al duratei. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. 728 si urmatoarele. La randul sau. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri.

valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. Daca totusi a fost facut un asemenea act. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. tot retroactiv.in matria actelor juridice. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului.Din primul principiu enuntat. sunt permise copartasilor. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. Cat priveste fructele. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. Din cel de al doilea principiu. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. fara a fi necesar acordului celorlalti. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. . in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. cu privire la intregul bun. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: .Actele materiale care privesc folosinta bunului. in caz contrar. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . acesta va fi desfiintat. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. cunoscuta sub denumirea de partaj.

acesta va fi vandut la licitatie. manuscrise.copartasi. II) Proprietatea comuna pe cote parti. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. deci fortat. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. Coproprietatea este fortata. in caz contrar. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. donatie etc. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. prin succesiune. ea poate avea un caracter perpetuu. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. in fine. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. 728 Cod civil. 89 . copartasilor. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. cumparare. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. in mod exceptional. tablouri si fotografii de familie).

2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. nu se pot folosit decat in comun. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. ci servitutea. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. situatia juridica nu mai este coproprietatea. potecile. iar valoarea cotei se include in pret. precum si asupra tuturor dotarilor care. prin natura lor. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. drumurile. in acelasi timp. Articolul 10 din Legea 85/1992. Dimpotriva. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. 90 . in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. fantanile sau izvoarele. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie.

prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. daca zidul este inclinat. Printre semnele de necomunitate. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. articolele 603. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. Dimpotriva. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. c) Gardul comun Potrivit art. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. 91 . b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. 604. 590 Cod civil. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. a) Zidul despartitor este. potrivit art. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna.

nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. ele se realizeaza de soti de comun acord. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. p. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. impreuna si nefractionat. Cu toate acestea. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. 92 . Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. Bucureºti. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. Caracteristic proprietatii devalmase. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. 38. Notiunea. exercitand singur aceste drepturi. numita si “devalmasie matrimoniala”. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. Cu privire la administrarea. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. 2. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Cu toate acestea. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. 1992. aceasta apartinandu-le tuturor.

Didacticã ºi pedagogicã.133. 2. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. in consecinta. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. in ambele cazuri. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. numita si partaj. Bucureºti 1977 p. 3. dupa evaluarea si lotizarea lor. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. I.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. spre deosebire de proprietatea devalmasa. Ed. in aceasta faza procesuala. in fine. Filipescu . imparteala judecatoreasca. 245. ALL Bucureºti 1995. Tratat de dreptul familiei. P. proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. 93 . incetarea devalmasiei. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. p. in ambele situatii.

una sau alta.1. Sectiunea 3. legea apara si posesia. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. Pentru acest din urma 94 . spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. Posesia 3. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. uzucapiunea etc. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. drept proprietar. ea neputand lua nastere decat intre soti. legea. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. succesiunea. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata.3..3. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. in aceeasi masura insa. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. de noi insine sau de altul in numele nostru”.

ca stare de fapt . raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. ori ca titular al unui alt drept real. El nu are nici un drept asupra bunului. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. sub nume precar. depozitari. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. in puterea destinatiei legale a aceluia”. 95 . fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit.motiv. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. prin simpla ingaduinta a proprietarului. adica in calitate de locatari. Tot un detentor precar este si depozitarul.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. Potrivit art.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. in aceeasi masura. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. simpla posesie . Plastic. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. b) Elementul psihologic sau intentional. 1853 Cod civil. sau asupra unui lucru comun. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. in concluzie. uzufructuari. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. Locatarul unui imobil de exemplu.

a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. Proba elementului intentional este facilitata de lege. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. dovada si pierderea posesiei 1. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. sau l-a incredintat altuia in depozit). cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. Dobandirea. sub nume de proprietar. neputand fi exercitat prin altcineva. 2. “animo alieno”. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine.3. prin natura sa psihica. respectiv “corpus” si “animus”. dar si de un reprezentant al sau. intrucat are un caracter obiectiv. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . in ceea ce priveste elementul intentional. aparent si deci perceptibil. Altfel spus. Dovada posesiei. Fiind o stare de fapt. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. Pentru a fi dobandita posesia. pentru ca a dovedi posesia. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. pana la proba contrarie. b) Elementul intentional. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”.2.3. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. in primul rand. este posesorul acelui lucru. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). prin instituirea a doua prezumtii legale.

are ca efect pierderea posesiei. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. Disparitia lor. Posesia nu poate exista. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. sau chiar numai a unuia. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. intr-o a doua ipoteza. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art.3. 3) Pierderea posesiei. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive.inceput a poseda pentru altul. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. datw nu este proba contrarie”. 99 Este constitut posesor.3. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. intr-o prima ipoteza. 3. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut. 1847 din Codul civil. cum este cazul constitutului posesor99. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. Pe cand textul art. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. 97 . o data cu incetarea elementului ei material. efectul fiind insa acelai. Calitatile si viciile posesiei 1. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. pot fi rasturnate prin proba contrarie. chiar daca stapanirea materiala continua.

Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. d) Poesia sa fie publica. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. in vreme ce art. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. in cazul actelor de simpla amenintare. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. care nu duc la pierderea materiala a bunului. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. insa se refera in articolul 1852 la 98 . cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. adica cu intermitente anormale”. Continuitatea posesiei este prezumata. “se cere o posesiune continua”. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. asemenea proprietatii in vazul tuturor. Legea nu defineste publicitatea posesiei. care duce la desfiintarea posesiei.

Intentia legiuitorului. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. b. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. d. c. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul.clandestinitate ca viciu al posesiei. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). 99 . viciile posesiei sunt urmatoarele: a. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. precaritatea. e. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. 2. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. a. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. locatar sau depozitar. violenta. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. clandestinitatea. discontinuitatea. echivocitatea. asa cum procedeaza un detentor precar. sunt viciile posesiei. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge.

3.Ca viciu al posesiei. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. redevenind publica. 2. este viciu relativ. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. b. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). 2. cat si a bunurilor miscatoare. potrivit carora simpla posesie de buna credinta. Clandestinitatea. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. este un viciu temporar. 1852 Cod civil. posesia redevine utila. asa cum prevede art. 100 . este un viciu temporar. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). are valoarea unui titlu de proprietate. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. c. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. intrucat odata incetata clandestinitatea. este un viciu relativ putand fi invocat. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. in sensul ca o data incetata violenta. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1.

C. cit. Mai mult decat atat. ea constituie insasi lipsa posesiei102. deci de elementul intentional al posesiei. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. Safta Romano. uzufructuar etc. in cazurile special prevazute de lege. este echivoca.d. precaritatea este mai mult decat un viciu. depozitar. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. e. Vezi supra referitor la elementele posesiei. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. p. op. 101 . 242. adica in calitate de locatar. op. Bârsan. prin intervertire. Precaritatea Cu privire la precaritate. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. 174. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. cit.. p. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. in puterea destinatiei legale a aceluia. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. cit. Stãtescu ºi C. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. op. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. precaritatea se poate transforma in posesie. “animus” si “corpus”.. I. p.. dar si in practica judiciara. sau asupra unui lucru comun. 396. vol. in acest sens.

Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau. in materia bunurilor miscatoare. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. posesia prelungita duce. A. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. prin uzucapiune.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului.3. 1864 Cod civil. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. 1854 Cod civil). posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. la dobandirea dreptului de proprietar. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. intrucat de cele mai multe ori. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. sub nume de proprietar. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. posesia este protejata prin actiunile posesorii. consta in aceea ca fiind parat. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice.4. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. 2. 3. 3. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. 4.

DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. B. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”.proprietate. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. lipsit de orice viciu. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. 103 . care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. ale carui fructe le culege. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. constand in convingerea posesorului ca lucrul. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. nefiind posibila proba contrarie. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor.

Caracterisitic actiunii posesorii. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. In al doilea rand. Actiunea in complangere. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. b. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. C. a. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. posesorul dobandeste doar fructele. Pentru exercitarea ei. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei.

sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. Ca si actiunea in complangere. 105 .in complangre. 2. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. . Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu.1. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an.sunt actiuni reale. D. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE. posesiunea reclamantului sa fie utila. adica neviciata. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. Violenta neavand nici o justificare in drept. 3. b. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. daca tulburarea s-a produs prin violenta.

s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat.1. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. in vreme ce art.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. 3. Stãtescu ºi C. op. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. 105 C. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. 1847 din C. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. Apararea dreptului de proprietate.4. Sectiunea 3. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. cit. 106 . 199. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. In articolul 645 din C. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã. p. civ. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. caci oricat ar dura ele in timp.. civ. Bârsan.4. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. in doctrina.

. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. Art. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. ori din imbogatirea fara just temei. in vreme ce art. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. b.). care este un drept real se numesc actiuni reale. dintre care mai importante sunt doua: . actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. din fapte ilicite sau cvasicontracte. actiunile in granituire etc. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate.a.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului.4. Sunt actuni petitorii. 3. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. actiunile confesorii. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. 1910 se 107 . sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. cele posesorii protejeaza doar posesia. mijloacele juridice specifice. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. adica proprietatea. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. Sunt actiuni posesorii. uzufructuar etc. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”.2. cum ar fi actiunile in revendicare.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. Actiunea in revendicare.

in practica.p. p. Radu. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. M. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila. p. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. Costin. iar art. A. Safta Romano.refera la revendicarea mobilelor. Ed. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. nepierzandu-se prin neuz.4. p. Ed. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975.130.. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. 1994. 117.3. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv.. op. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V.G. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare.L.cit. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau. Bucureºti. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar.op. de catre vanzator. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat. 108 . 340. Rãdescu. Boroi ºi D. ii.L. 3. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare.256. Negru ºi D. in stiinta dreptului. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. cit. Drept procesual civil. 105 ie .

Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. s-ar rasfrange indirect asupra lui. Teoria generalã a obligaþiilor. 224/24 noiembrie 1972. Decizia civilã nr. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. Ed. p. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. op. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. p. care ii profita si celuilalt sot109.. vezi I. in fine. p. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. cit. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. Actami Bucureºti 1994. a se vedea E. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. Safta Romano. P. 109 . Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. Filipescu. 154. consecinta pierderii bunului. sotul reclamant. 84. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. 109 110 Pentru opinia contrarã. 148. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. vizeaza marirea patrimoniului comun. 561 din Codul de procedura civila. Raspunsul a fost pozitiv. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz.

A. De altfel dispozitia art.m. sau al transferului proprietatii. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. dispozitiunea art. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. in practica ele sunt mult mai complicate. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare.d. Daca teoretic lucrurile par simple. 110 .a. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate.

titlul sa emane de la un tert. .Potrivit aceluiasi principiu. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. Daca paratul invoca un asemenea titlu. utila sau de buna credinta. Pentru a stabili care este titlul preferabil. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. 1864 Cod civil. daca ambele au fost transcrise. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. 111 . potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. Acestei situatii transante. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . . quam ipse habet”. Asa fiind.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. actiunea ar trebui respinsa.

ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. de la cel la care il gaseste. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. Regula prevazuta de art. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. a caror valoare este incorporata in titlu. 1909 alineat 1 Cod civil. deci numai bunurile mobile corporale. 112 . Fata de aceasta dispozitiune a legi. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila.B. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. Regula prevazuta de art. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. in curs de trei ani. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. susceptibile de detentiune materiala. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. 1909 alineatul 1 Cod civil. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. in cazul bunurilor mobile corporale. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie.

nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. intr-o asemenea ipoteza. proprietarul revendicant. sau la o vindere publica. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. La randul sau. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. Chestiunea implica un real interes practic. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. in aceasta ipoteza. 113 . De la regula prevazuta de art. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. a. deoarece spre deosebire de termenele de decadere.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. ci un termen fix.

In aceasta categorie intra. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. 615. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. spre exemplu. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. CAPITOLUL IV. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. etice sau religioase.1. sarcina sau indatorire. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. . Asa fiind. Academiei. Bucureºti 1984 p. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. obligatia de politete si respect intre oameni. adica de 30 de ani. juridice sau nejuridice. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. 1890 din Codul civil. 1909 alineatul 2 Cod civil. 114 . in lipsa unui termen prevazut de lege. 1 din Codul civil. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. 1909 alin. si obligatiile impuse de normele morale. O asemenea actiune este perfect admisibila. Sectiunea 4.b.

Bucureºti 1993 p.112 Dimpotriva. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. din punctul de vedere al creditorului. Ed. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. a face sau a nu face un anumit lucru. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. Actami. Drept civil. Bucureºti 1994 pag. Asadar. Academiei. Craiovan. Pentru alte . cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic.38 114 I. All. 2. C. Ed. Popa. ca element dinamic al raportului juridic. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. In drept. Teoria generalã a dreptului. Obligatia acestuia poate consta in a da. „stricto senso“. P. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. Tratat de Drept civil.obligatii nu are insa un caracter juridic. N. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. ca institutie de drept113. Bucureºti 1994 p. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. Ceterchi ºi I. In sens restrans. 1981 pag. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. Bârsan. Introducere în teoria generalã a dreptului. Actami. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. vezi I. 3. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. Bucureºti . Filipescu. ne referim la o obligatie veritabila. 5 112 115 . cat si datoria corelativa a debitorului. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. In sens larg. Stãtescu ºi C. „lato senso“. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. definiþii. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. 8. raportul obligational apare ca un drept de creanta.

o dubla calitate: atat pe cea de creditor. pot fi atat persoanele fizice. raportul juridic obligational. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. de exemplu. numit creditor.Subiecte ale raportului juridic obligational. numit debitor. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. in caz de neexecutare de buna voie. de a-i cere debitorului. deci la raporturile obligationale civile. Tr. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. Ionaºcu. sa faca ori sa nu faca ceva. Tratat de drept civil. Ca oricarui alt raport juridic civil.. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. sa dea. ca subiect activ. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC.1 Partea generalã.206 116 . si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. In tratarea notiunii de obligatie. pe de o parte si. 115 Cu privire la raportul juridic civil. cat si pe cea de debitor. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. Academiei. Ed. vol.155 . obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. ca subiect pasiv. continutul si obiectul115. Bucureºti 1961 p. ce au menirea de a dovedi un imprumut. 1. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare.

a nu face ceva la care. Persoana fizicã. caci potrivit art. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. Lupan ºi D. cantarire etc. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. 3. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. La randul sau. donator-donatar. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. comodant-comodatar.. cumparatorul are. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor..18 117 . Bucuresti 1993 p. Lumina Lex. 2.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv. b) in cazul bunurilor generice. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. Drept civil.etc. mandant-mandatar. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da.. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). E. Popescu. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”.Obligatia de a da. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. 116 In acest sens. a face) sau intr-o abtinere. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. Ed. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. . 5 . c) in regimul de carte funciara. numarare. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau).Continutul raportului juridic obligational il constituie. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat.

1. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. deci de a transmite proprietatea. fara a se exclude unele pe altele.Obligatia de a nu face. D. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A.dupa sanctiunea obligatiei. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate.. obligatia de a da. Ea este o obligatie negativa.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da.dupa izvorul obligatiei.dupa obiectul obligatiei. . 4. Astfel. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. 118 . in cazul contractului de vanzare-cumparare. Prin aceasta. care.dupa opozabilitatea obligatiei. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie.1. C. B.

22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. Dupa izvorul lor. C. Drept civil. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. Pop. Ed. B. 119 . A. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. Bucureºti 1995 p. Dupa un al doilea subcriteriu.dupa structura obligatiei. Sub titlu de exemplu. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118.8. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. . a face) si obligatii negative (a nu face). clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. Sm. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. In functie de sanctiune. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. În acest sens. Lumina Lex. Dupa obiectul lor. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. Oscar Print. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. vezi L. Angheni.E. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. Bucureºti 1997 p. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale.

nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. Bucureºti 1992 120 . asa incat. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. Spre exemplu.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. D. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. Totusi. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. 119 In privinta precripþiei extinctive. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. Pornind de la aceasta precizare. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta.167/1958. In functie de opozabilitatea lor. potrivit careia. odata executate de buna voie. desi nu se poate cere executarea lor silita. caci potrivit art. Gh Beleiu. 2 din C. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. aliis neque nocere neque prodesse potest). Drept civil român. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. norma instituita de art. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. Spre exemplu. fam. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. 973 Cod civil (res inter alios acta.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile.

• Sunt opozabile tertilor. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. Spre exemplu. fie mai multe obiecte. 3. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. 1411 Cod civil). Odata instrainat lucrul. in cazul contractului de locatiune. locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art.1. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie).• Sunt reale. E. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. Principiul rezulta din prevederile art. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor.2. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului.In functie de structura lor. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). Pure si simple. ( propter rem). Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. 2. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. Este spre exemplu. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. 4. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare.

se obliga o singura persoana. Atat legislativ. L. Beleiu. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. Bucureºti 1969 p. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. 942 din Codul civil.68 121 B. in scop de reclama. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. 2. D. Bucureºti 1929 p. ªtiinþificã. 122 123 . Obligations. Hamagiu. Roland. Ed. Ed. Cosma. Paris 1995 p. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Boyer. Ed. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. Contrat. Teoria generalã a actului juridic civil. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. Litec.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. Tratat de drept civil român.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. Starck. H. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. cit. asa cum precizeaza art. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza. op. C. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. sub titlu de exemplu. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. 122 Gh. I Rosetti-Bãlãnescu. pag. Naþionalã. Al Bãicoianu. 25 .754.unor acte sau fapte juridice. 106. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil.115 120 In acest sens. Tot acte juridice de factura unilaterala.

izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. important este acordul de vointa al partilor. asa cum il defineste art. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat).Quasi-contractul este. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. producator de consecinte in planul obligatiilor. 986 Cod civil. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. 998 Cod civil. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. 986-991 Cod civil). la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. obligand-o in acest fel la restituire (art. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. In sistemul Codului civil. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. 992-997 Cod civil). “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”.

Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. 998-999 Cod civil). in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 1000 aliniat 4 Cod civil). cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri.da nastere obligatiei de reparatie. 3.1000 aliniat 3 Cod civil). numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art.Raspunderea pentru lucruri. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. 1003 Cod civil). care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. Definitia data de art. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. 999 Cod civil. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. art. 124 . 1000 aliniat 2 Cod civil). in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. 1000 alineat 1 Cod civil). Astfel. Si intr-un caz si in celalalt. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. edificii si animale.

124 În acest sens. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. 126 În sensul acestei opinii. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere.2.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract.32 sau I.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. civ.8 125 . 8 125 În textul francez. p. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. art. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. Dogaru.124 Desi de inspiratie franceza. Scrisul românesc. a faire. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. Astfel. pag. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. op. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. Bârsan op. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. Consideraþ ii teoretice ºi practice. p. Dogaru Contractul. 1001 din Codul civil francez. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. sã facã sau sã nu facã ceva). Stãtescu ºi C. Sectiunea 4. cit. Craiova 1983. Notiunea si definitia contractului civil. C.125 Potrivit acestui text. In cea mai generala si mai sintetica formulare. Ed. 1002 Cod civil). daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. cit. vezi I.942 din C.

19. Rarincescu. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. civ.2. Contractele speciale. Filipescu. 942 din C.128 Textul art. element esential al contractului. Potrivit definitiilor date contractului. Actami. vezi I. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. I.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. II Bucureºti 1947 p. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile.1. Dacia Cluj 1978 p. M. Pornind de la aceste precizari prealabile. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”.p. P.127 Astfel. cit. 942 C. Pentru dezvoltarea ideii. op. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. BucureSti 1996. citat mai sus. p. Ed. Deak. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. 11 sau Fr.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. a modifica. Vol. Curs elementar de drept civil român. adica de a da nastere. Ed. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. 128 127 126 . potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv.129 4. 3. Asa fiind. civ. Zinveliu. Tratat de drept civil. Vointa juridica.

Dogaru. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. . civ. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. ªtiinþificã. 130 131 In sensul acesta. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. nr. Curs de drept civil. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. I. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. op. în S. Nashitz. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. civ.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. 11. caci este permis tot ce nu se interzice. Stãtescu ºi C. 127 . interpretarea art. Bucureºti 1986 p.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera.C. Gionea. V. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. Ed. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. 33 ori A. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural.J.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. Cit.71. 42. Bârsan. intrucat potrivit textului. Bucureºti 1996 p. Scaiul. 5 din C. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. trebuie coroborata si cu prevederile art. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. 1?1958 p. 966 din C. 132 C.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. P. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale.

Referindu-se la cauza textul art. op. 128 . 135 C. 220 – 237 sau P. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. 969 din C. Vol.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. 188 – 191. Beleiu. cit.42. consacrat de art. Tratat de drept civil. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. Cit. Academiei. M. Stãtescu ºi C.2. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4. Pag. Cit.a.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract.. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc.. care se individualizeaza prin caractere specifice.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. Ed. Cit. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”. 134 Gh. P. Clasificarea contractelor civile. civ.248. 1 – 3 din Decretul nr. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte.2. p. D. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Cozma op. civ. I Partea generalã. op. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda). Beleiu. P. in insasi denumirile date acestor tipuri. 968 C. Bucureºti 1989 p. Cosmovici º.134 In consecinta. op. Bârsan. dar si putinta de a constata ca in fond. 146. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri.

de regula este forma autentica. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. F. contractul de închiriere. Dupa scopul urmarit de parti. Dupa modul executarii. civ. E. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. Dupa continutul lor. solemne sau reale. B. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. D. sau cel de ipotecã prevãzut de art. ad probationem. respectiv: A. constituie regula. majoritatea contractelor au un caracter consensual. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. Potrivit primului criteriu general de clasificare. xxx A. 1. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta.136 2. civ. C. 1772 din C. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. G. sub titlu de exemplu. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. 136 129 .137 În dreptul nostru. Dupa corelatia existenta intre contracte. Dupa modul de formare.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. contractele pot fi consensuale. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. simpla lor manifestare de vointa. Au un asemenea caracter. ceea ce fireºte. deci dupa modul de formare. contractul de mandat. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). 813 C. ci. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia.

contractele de vânzare.”140 C. In ceea ce priveste contractele reale. deoarece partile isi asuma obligatii. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. civ. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci.138 B. 130 . 1. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. de închiriere. Dupa scopul urmarit de parti. 1. civ. 944 din C. mandat sau depozit. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. Conform definitiei legislative data de art. Dupa continutul lor. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale.3.139 2. o contraprestatie. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. Potrivit art. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. 943 din C. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. fara ca acestea din urma sa se oblige. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. Sunt cu titlu oneros. In consecinta. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. depozitul sau gajul. comodatul. Spre exemplu.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. de depozit sau de locatiune. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga.

Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. contractele pot fi numite si nenumite. op. 2. fie sub forma unor prestatii succesive. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. p. uno ictu.143 D. Pentru detalii. 2. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. Stãtescu ºi C Bârsan. F. Cit. fara a se da ceva in schimb. Dogaru. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie.145 E. contractele pot fi principale sau accesorii. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. si contracte cu executare succesiva. cit. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. “nova negotio”. vezi I. op. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. p.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee). 1. Sunt nenumite.2. 131 . 1. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu.74: C.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. Dupa corelatiile care exista intre unele. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila.

În acest sens. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”.1. G. StAtescu ºi C. Apostu. 149 În cazul contractelor negociate. 146 132 . 1. Evrika. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. op.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. 2. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. C. p. Din acest motiv. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. Brãila 1997 pag. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. depind. de a caror soarta juridica depind. Bârsan. contractele pot fi comutative sau aleatorii. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. 23 – 35. Ed. la incheierea lui. Pentru alte dezvoltãri. 2. toate aceste elemente depinzand de hazard148. cit. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. Spre exemplu. nici daca va exista castig sau pierdere. vezi I. asa cum il individualizeaza art. nu se poate sti. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros.

Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. Un obiect determinat sau determinabil. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. Hamangiu º. Stãtescu ºi C.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege.de adeziune150. . 4. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. p. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. op. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. p. În acest sens. vezi. 3.a. Bârsan.56. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. Capacitatea de a contracta. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. astfel incat capacitatea constituie regula. 2. consimþãmântul ºi viciile sale. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. potrivit aceleiaºi concepþii. 150 133 . a obiectului ºi a cauzei licite. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. Condiþiile de valabilitate.3. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. op.2. 4. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. cit. Pentru ca contractul sa fie valabil. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. C. cit. Art. 949 din C. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. 948 din C. obiectul ºi cauza. O cauza licita. 496. civ. ca de exemplu tranzacþia. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. Art. vezi C. Civ. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente.

aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. 110 si urm. atat in doctrina cat si in jurisprudenta.11 alin. Desi art.1308). Din redactarea art. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. 948 C. civ.2 din acelasi decret. 1309) etc. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia.154 Pentru aceste categorii de persoane. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. judecãtorii. precizeaza art. manifestata in exterior. 950. O asemenea concluzie este fireste gresita. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare. 31/1954. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. 11 alin. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. Astfel. S-a admis totusi. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. avocaþii etc. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. alaturi de consimtamant. si anume al celei “ce se obliga”. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. Ed. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. Altfel. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. b) persoana pusa sub interdictie. obiect si cauza. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. 1 din Decretul nr.1307). Turianu. Probleme speciale de drept civil. 134 . Potrivit art. Fundaþiei “România de mâine”. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana.incapacitatea este privita ca si o exceptie.155 Consimtamantul. Bucureºti 1999 p. 155 C.

Dimpotriva. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. “Per a contrario”. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. (jocandi causa). Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. fie intr-una tacita. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. din prietenie sau complezenta. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. 135 . In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. cu toate consecintele decurgand din aceasta.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. ( deci pentru a da nastere. Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. aºa cum este cazul actelor solemne. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. “ma oblig daca am chef!”). De asemeni. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt.

se restrange la minorii care. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. . pentru a o determina sa incheie un act juridic. asa cum este cazul actelor solemne. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. i-a insuflat temerea. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. cealalta parte n-ar fi contractat”. dolul. .d o l u l sau v i c l e n i a. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. Fireste. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. . caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. 956 C. 960 C. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. fara aceste masinatiuni. civ. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. Actiunea in anulare pentru leziune. Potrivit art. incat este evident ca. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. rationabila pentru dansa. 136 . intrebuintate de una din parti. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. civ. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. “Este violenta totdeauna cand. Potrivit art. sunt astfel. de la acest principiu exista si exceptii. . spre a face o persoana a contracta. violenta si leziunea.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere.

dupa caz. a face sau a nu face ceva.sa fie in circuitul civil. numararii.5 alin. civ. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”. 518 158 Deºi art. Eliescu.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. 1 din Legea nr. respectiv de a da. 2 din Legea nr. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil.60 159 La rândul lor. 18/1991). 962 din C. Humanitas. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. adoptate dupã 1989. Ed. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. In privinþa bunurilor viitoare. p. Curs de succesiuni. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. civ. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise.159 . face excepþie succesiunea nedeschisã încã. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. 57 . . Din aceasta prevedere. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. In acest sens vezi ºi M. 963 C. Cu privire ). Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. In lipsa unei interdictii exprese. 963 din C. I. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. Ed. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc.Obiectul contractului Textul art.sa fie determinat sau determinabil. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). Evrika Brãila 1998. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. Bucureºti 1997. p. 157 137 . civ. Apostu. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). la aceste categorii de bunuri. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private.

. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul.160 .967 in urmatorii termeni. op. (causa proxima) si scopul mediat ..sa fie moral. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta. Daca imposibilitatea este doar relativa. 161 În categoria condiþiilor obiectului. Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” .509.art. cu toate ca. civ.161 Cauza contractului. referitoare la caracterul licit al cauzei. “Conventia este valabila. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. 4 din C. civ. prelevate in literatura. “ad imposibilium. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: .sa fie posibil. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. cauza nu este expresa. deci. In structura cauzei exista doua elemente. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi.causa remota. adica pentru oricine. p. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. deci numai pentru un anumit debitor. cit. 59). Turianu.art. 160 138 . cit p. respectiv scopul imediat. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. 968 din C. ar mai putea fi incluse si altele. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. 948 pct. .sa fie licit. ca de exemplu autorizarea obiectului (C.art. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”.

scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). Aceste conditii sunt consacrate de art. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. Ca si obiectul. 126 . * in contractele reale. ce tine de caracteristicile unei prestatii. Obligaþ ii. calitatile unei persoane. 139 . Bucureºti 1996 p.2. Drepturi reale. cauza contractului trebuie sa existe. All. civ. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza.Scopul imediat. Incheierea contractelor. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. 966 din C. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. o perioada numita de unii autori precontractuala162. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. licita si morala.4. de altii negociere163. Drept civil. Cosmovici. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. * in contractele cu titlu gratuit. insusirile sau nevoia unui lucru. fondata pe o cauza falsa. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite.M. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. Anterior acestei imprejurari. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. Legislaþ ie Ed. De cele mai multe ori. sa fie reala.

I.concepute. Negocierea afacerilor. Georgescu. respectiv: 1. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. 3.). totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. fond de marfa. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. negocierile precontractuale. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. Ed. Anterior momentului incheierii contractului. mijloace circulante etc. S. Junimea Iaºi 1977 p. 140 .211.10. II. Angheni. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. In privinta acestei etape precontractuale. Macovei. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. oferta de a contracta. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. 2. T. Ed. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). in unele situatii. acceptarea. Print. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. Drepturile reale.91 – 120. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. A. Urs ºi Sm. Galaþi 1992 pag. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. 164 În acest sens. Ed. Drept civil. mai multe faze. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. Porto-Franco. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. Oscar . uzitate mai ales in domeniul comertului international165. Bucureºti 1998 pag.

Hanga. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. op. M. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. vezi P. vezi ºi Vl. 1. 169 C. p. exprimata fie in scris. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. 142 . Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. exista obligatia. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. S. 58. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. 166 141 . Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract.166 B. exprimata in scris sau verbal. Fiind prima manifestare de vointa. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. Totodata. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. fiind o latura a vointei de a contracta. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. Bucureºti 1999 pag. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. Lumina Lex.pentru incheierea unui contract.127. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. 167 Pentru definiþia comunã. aceasta poate fi expresa sau tacita. Angheni. În acest sens. op. Este si motivul pentru care. deci a consimtamantului. Mic dicþ ionar juridic Ed. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. fie verbal. Urs ºi Sm. cit. (I. p. Bârsan. cit. Cosmovici. 211). -nascuta din uzante-. Stãtescu ºi C. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. cit. op. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. p. adresata unei persoane determinate sau publicului.

Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. Bucureºti 1993 p. Intr-o asemenea abordare. Ed. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. p. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. Deak ºi St. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc. desi contractul a expirat. etc. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. 45. Droit civil. imprejurarea ca. vezi Fr. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant.)170. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. ã 170 142 . civ. Ed.114 171 Alain Benabent. Lumina Lex. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. 87 . daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. Les obligations. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. 1437 din C. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art.

ea nu este producatoare de efecte juridice. 3. 2. Angheni. Cosma op. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. cit. P. 102 – 110. 215. Cosmovici Drept civil. Oferta trebuie sa fie neechivoca. p. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. Introducere în dreptul civil. 173 Sm. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. Forta obligatorie a ofertei. cit. 2. oferta facuta in gluma. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. serioasa si constienta. Beleiu op. cit p. Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. Bucureºti 1996 p. Ed. op.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. Oferta trebuie sa fie ferma. M. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. 117 . In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. deci poate fi revocata de catre autorul ei. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia.178 174 143 . Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. sau D. 3. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. “Per a contrario”. p. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. dupa cum urmeaza: 1. All. Oferta trebuie sa fie reala. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica.

b) daca oferta este fara termen. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. 213. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. chestiunea trebuie rezolvata nuantat.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. Sub titlu de exemplu. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. Daca oferta a ajuns la ofertant. Or. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. Urs ºi Sm. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. 176 I. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. cit. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. 144 . pag. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. Angheni. Intr-o asemenea abordare insa. op. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. 2. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. S. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. 1.

ACCEPTAREA.C. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. clauza de exclusivitate. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. pactul de preferinþ ã. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. Intr-o asemenea ipoteza. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). Astfel. expresa ori tacita. Ca si oferta. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. D. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. sa incheie in viitor un contract. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . clauza de mono pol. contractul de rezervare etc. Spre deosebire de oferta. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului.

Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. op.179 b. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R.178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. Romfel. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. 146 . Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. caci simpla tacere a locatorului. 1437 din C. p. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. a modifica sau a stinge un raport juridic civil.a) exista o prevedere a legii in acest sens. de exemplu.. c. Petrescu. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. 39 din C. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. 64 Potrivit acestui text. 1. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic. Bucureºti 1994 p. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art. com. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. cit. Stãtescu ºi C. .67. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. Bârsan. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. civ.

realizandu-se in acest fel acordul de vointa. daca oferta se adreseaza publicului. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. 3. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. In a doua ipostaza. contractul se incheie prin corespondenta. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 . Dimpotriva. 2. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata.catre acel artist. d.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. deci a realizarii acordului de vointa. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. acelasi caracter il conserva si acceptarea. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. ea poate fi acceptata de oricine. contractul se incheie prin telefon. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. In fiecare dintre acestei situatii. cel al emisiunii sau declaratiunii. 2. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. respectiv: a) Un prim sistem.

inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. in realitate aceasta abordare este deficitara. 148 . chiar fara a-l mai comunica ofertantului. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. Desigur. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. Sistemul este si inutil. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare.primind-o isi exprima acordul. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. or. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte.

Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. 66. cit. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. existã posibilitatea ca ofertantul. 182 În sensul acestei opinii. C. Odata determinat. terenul trecea în proprietatea statului. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. 2.58 ºi 59/1974. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã.M. com. Pe de alta parte. pag. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. In functie de acest moment. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. Potrivit acestora. Angheni. cit. În acest sens. Stãtescu ºi C. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. 3. cit. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. contractul se considera a fi incheiat. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. 180 În acest sens. 181 149 .Cosmovici. 35 din C. spre a evita încheierea contractului. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. 131 Deºi pare cea mai completã.Obligaþii… p. p. Urs ºi Sm. S. Bârsan. I. op. Confruntata cu cele patru sisteme. op. P.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. op. Ãstfel. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract.

150 . Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. Romfel. 2 din Decr. Popescu. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile.cand contractul se incheie prin corespondenta. In cazul ofertei publice. . locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. 9 alin. poate fi intentatã potrivit art. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. Drept internaþ ional privat Ed. vezi T. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . . In egala masura. 167/1958 în termen de trei ani. 6. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. 7. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. 3. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor.4. In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional.daca partile contractante sunt prezente. caci in acel loc este receptionata acceptarea. Potrivit acestor reguli. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. 5. Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. Bucureºti 1994 p. Potrivit art.daca contractul se incheie prin telefon. . 202. R.

969 din C. ori a transforma. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.5.10 pct. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. . Naþional. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. vezi P. op. Odata incheiat. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului. II p. Europa . 73 187 151 .obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. caci art.I p.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã. Efectele contractului. Apostu.2. cit. Naþional Bucureºti 1996 vol. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187.C. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. Bucureºti 1997 p. unui raport juridic obligational.4 din C. Ed. Ed. vezi V. civ. M. 188 C. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila.425 sau I. Pentru critica acestei confuzii. 969 – 985. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. Forta obligatorie a contractului si anume: . fãrã a le disocia. Hamangiu. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. 516. p.. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. in cererile privitoare la obligatii comerciale.proc. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã.97. Vlachide. Ciobanu.civ. 4. Nova Bucureºti 1994 Vol. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”.

care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. p. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. Bucureºti 1998 p. In al treilea rand. Interpretarea juridicã. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. op. In al doilea rand. vezi ºi P. 190 152 . intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s.n. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. All. În ultimã analizã. deci pot fi executate fara nici-o dificultate. C. Cosmovici. În privinþa celor dintâi. De aceea. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. M. 23 – 31.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191.Obligaþiile.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. (În acest sens. Ed. Eremia. cit…. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora.154). 977 – 985.

Prioritatea vointei reale a partilor. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. In functie de obiectul de reglementare. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. 192 153 . 519. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. efectele subintelese ale contractelor. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. eventual prezumate. In opinia unor distinsi autori. vezi C. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. cit. Acest sistem este propriu dreptului latin. a voinþei reale sau interne. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. (a voinþei declarate). A. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. precizand in art. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. De altfel. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. Hamangiu. 193 În acest sens. Potrivit teoriei subiective. unasubiectivã ºi una obiectivã. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. . Teoria obiectivã. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. adeseori imposibil de cunoscut.. p. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. op. nesocotind voinþa realã a pãrþilor.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor.

O asemenea limita. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. o constituie cauza actului juridic. in functie de propriile-i nevoi sau interese. Pe de alta parte. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. 222. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. tratativele sau negocierile purtate etc.195 Asadar. p. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. Stãtescu ºi C. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. interne. op. op. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. cit. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. p. revine partilor ce o invoca. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. Angheni. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. dimpotriva. Bârsan. precum circumstantele incheierii conventiei. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. 195 196 În acest sens. Urs ºi Sm. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. pe cat de rezonabila pe atat de utila. fie cu unele de natura extrinseca. pana la proba contrara. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. Totodata. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”.71 sau I. C. cit. Daca.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. 154 .

neadevarat dar aparent). 2 din C. Textul art. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. (unul real. Stãtescu ºi C. 970 alin. Alcatuind un tot unitar. p. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. 72. 981 C. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. Bârsan. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. adevarat si unul simulat.198 B. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. 1 din C. 1511 alin. op. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art..Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor.197 2. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. civ. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. ce echitatea. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. civ. dar la toate urmarile.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. civ. In acest 197 198 C. Spre exemplu. cit. 155 .

980 C. 979 C. . Aceeasi idee este preluata si de textul art. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. sunt confuze sau greu de apreciat. art. 983 din C. . civ.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta.dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. In afara de regulile aratate si grupate mai sus. 973 din acelasi cod. Sunt indoielnice. civ.985 C.).in cazul indoielii.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. 984 C. 978 C. Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. 2. consacrat de art. civ. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele.). nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. civ. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. civ. 969 din C. .atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia.sens.).).). 156 . civ. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: . civ. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.). 982 din C. civ. iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. Alte reguli de interpretare. . Pentru astfel de imprejurari.

A. Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. etc. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. (pentru dezvoltãri vezi P. De altfel. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã.75). caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”.C. Vlachide. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. p. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. care confera in ultima analiza certitudine. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. Dispozitiunile art. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. civ.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. etc. op. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. 199 157 . cea de buna voie. cit. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. b) la fel ca ºi legea. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. contractul nu poate deroga de la lege. 969 C. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta.

asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. 158 . nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. potrivit principiului simetriei. civ. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. sub titlu de exceptie. actul juridic în totalitate. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. ci însãºi obligaþia. 1010 C.969 din C. Cosma op.). “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. vezi D. civ. 1552 si 1556 din C. Nimic nu s-ar opune desigur. civ. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. 200 Din textul art. 1010 din C. p. asa cum este de pilda donatia. civ. Totusi. Pentru dezvoltãri.) ori a contractului de depozit prevazut de art. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. Este insa posibil. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. 1616 din C. a mandatului (art. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). cit. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. 277. 1436 alin. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. 2 din C. Cu alte cuvinte. civ200. civ.

decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. Sub titlu de exemplu. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. 2. Moartea unei asemenea persoane. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. exista si imprejurari in care incetarea. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. B. ci de cauze extrinseci. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. 159 . 3. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. Asemenea modificare a duratei contractului.). regula prescrisa de art. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor.In afara de cazurile prevazute mai sus. viscol sau inghet. 2 C. civ. civ. care are valoarea de principiu de drept201.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art.1563 alin. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. 973 din C.

160 . Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti.202 Inteleasa in aceasta maniera. Vanzarea unui bun spre exemplu. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane.persoane. Asadar. contractele desi produc efecte numai intre parti. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. carora deci conventia le este opozabila. Definind in cele din urma opozabilitatea. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. Raspunzand unor nevoi sociale.invocarea contractului fata de un tert. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte.

civ. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. 202 D. 998 din C.. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. op. cit. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. care cauzeaza altuia prejudiciu. neadevarata.un contract public numit si aparent. create de lege. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. Cosma. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. 386 161 . Simulatia. p. caci art. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. raspunderea civila va avea un temei delictual. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. el are pentru terti semnificatia unui fapt. precizeaza ca “orice fapta a omului. O asemenea operatiune juridica este simulatia. Exista fireste si exceptii. vom constata ca acesta este faptul juridic. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. 1. Cat despre probatiune. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune.

204 In concret. 162 .Contractul aparent poate fi fictiv. p.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. Ea este relativã. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului.Contractul poate fi deghizat.. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. Cosma. care corespunde vointei reale a partilor. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. op. . Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. 1175.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. . numit si contrainscris. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. Contractul secret. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii.396 ºi urm. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. La rândul ei. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. care in realitate nu exista. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. mascandu-l insa intr-un alt contract. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. cit. * ea poate fi partiala. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . In functie de efectele acordului simulatoriu.un contract secret. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. vezi D.

in mod constient. Persoanele interesate. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. . Efectele simulatiei se produc insa diferit.asemenea forma de simulatie. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. pentru ca acesta nu le este opozabil. caci art. civ. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . Desi singurul contract adevarat este cel secret.actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. . dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. ambele parti din contractul aparent urmaresc. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. 1175 din C. daca este cazul.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. Proba si efectele actiunii in simulatiune. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie.

Fireste. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. Fireºte. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. desi nu au participat la incheierea contractului. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. deci a actului secret. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. dar pentru alte considerente. 205 164 . denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. nemijlocit.juridice. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. devenit public. pentru anularea sau revocarea acestuia. in masura in care tertilor le profita actul aparent. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. Este posibil ca intre parti. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat.205 Pentru a obtine castig de cauza. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã.206 2. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului.

datorita raporturilor nascute intre ei si parti. Ed. 78 sau Gh. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. vezi Fr. Dreptul la moºtenire. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. Ed. Eliescu Curs de succesiuni. succesorii universali sau cu titlu universal. Botea Drept civil. Humanitas.35 209 În acest sens vezi C. Actami. Asa cum am mai precizat. cit. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. Bârsan op. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. Bucureºti 1994 p. b. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor.25 165 . 12 . Scorpio 78. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. Ed. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. Moºtenirea legalã. Fata de aceasta constatare. Bucureºti 1997 p. Deak. vezi M. 11 . Stãtescu ºi C. 13 . Spre deosebire de succesorii universali. Bucureºti 1999 p. In sensul demersului nostru. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. p. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. avanzii cauza.

s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. dar cu datã certã. 8 211 166 . civ. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. Conceptul de gaj general este exprimat de art. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. 1718 din C. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. Pe de alta parte. Apostu. Ei isi pot totusi satisface creanta. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. prezente sau viitoare”212. c. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor.privinta acestora. atunci cand aceasta a devenit exigibila. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. mobile sau imobile. op. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. cit. Neavand asadar o garantie reala. vezi ºi I. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. potrivit art. 1441 din C. Astfel. civ. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. In aceasta privinta insa exista si exceptii. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. De exemplu. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori.

fie pe cea a actiunii in simulatie. Cat despre obligatii. fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. Acestora insa. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. 975 C. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. a). nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie.Spre deosebire de succesori insa. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. In concret. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. 167 . doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. civ. Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). 3. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. caci. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului.

Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. 3. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. Potrivit acestui text însã. Textul art. Daca tertul nu contracteaza. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. care. va adera sau va ratifica un astfel de contract. debitorul isi asuma el. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. personal. fiind prezumata culpa debitorului. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. o obligatie. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. obiectul promisiunii nu s-a realizat. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. va incheia in viitor un contract cu creditorul. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. 2. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. Asa cum bine se poate observa in speta data. chiar si promitand fapta altuia. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. intrucat in realitate. dar dacã îl acceptã.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie.

numita stipulant. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane.230 169 . numita tert beneficiar. Pe de alta parte.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. b). fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. Intr-o astfel de eventualitate. constituie o autentica exceptie. se obliga fata de alta persoana. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. tertul devine creditorul direct al promitentului214. Urs ºi Sm. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. In acest fel. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. cit. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. p. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. Spre exemplu. op. Angheni. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia.

existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. Ed. Cãlin. pe langa cele generale. 2. Prin acesta. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. ca orice alt contract civil. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. . In fine. 83. este cert cã se va naºte. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar.desemnat de catre asigurat. destinatarul fiind un tert beneficiar. obiectul determinat si cauza licita. in fapt un tert beneficiar. “Pax Aura Mundi”.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. vezi A. Bucureºti 1997 p. op. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. p. Dreptul transporturilor. (În acest sens vezi ºi Gh. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. C. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . Pentru a fi valida. Stãtescu ºi C. Dreptul transporturilor. valabilitatea consimtamantului. asiguratul este stipulant. expeditorul convine cu transportatorul. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. cit. Bârsan. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. În sensul acestei idei. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. In acest exemplu. Galaþi 1997 p. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. Filip. 215 170 . Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. Partea generalã. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216.

acesta nu are o alta actiune. In virtutea acestora. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. stipulantul poate pretinde daune interese. Raporturile dintre stipulant si promitent. Cu toate acestea.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. 171 . prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. 218 Spre exemplu. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. In caz contrar. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. In caz de neexecutare. La randul sau. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. Devenind creditorul unei obligatii. desi tertul este strain. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. indiferent daca il accepta sau nu. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. Din momentul incheierii contractului. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. acesta se poate comporta ca atare. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct.

sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. potrivit careia. creditorul dispune ca la moartea sa. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. 172 . iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. Apoi. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. intr-un contract de asigurare asupra vietii. subscriitorul politei. creanta va trece in gajul general al creditorilor. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. Totusi. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). Pe de alta parte. creditorul. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. aceasta ar deveni caduca. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. beneficarul. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar.

I. 7 – 9 173 . 10 din Legea nr. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. Un asemenea acord. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220.235 sau P. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. 130/1996. Cosmovici op. privitoare la conditiile de munca. Angheni op. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. p. Evrika Brãila 1997 p. cit. 157. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. cit. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. c). poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. M. op. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. Stãtescu ºi C. Contractul colectiv de muncã.89. Urs ºi Sm . p.Fata de toate aceste pozitii. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. Ed. cit. Bârsan. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. p. C. grupurilor de unitati. reprezentanti sau avanzi cauza. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. Potrivit art. 220 În acest sens. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. Nistor. Obligaþiile.

Raspunderea pentru fapta proprie (art. 1000 – 1002). 998 – 1002. 998 Cod civil. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita .3. 999 Cod civil. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. civ. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. art. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. pentru fapta altor categorii de persoane (art. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. art. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . 1003 din C. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. Definitia data de art. 1000 alin. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Astfel. In fine.Sectiunea 4. 1 si 1001). Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. 998-999 Cod civil) si 2.

care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. 1000 aliniat 1 Cod civil). de natura civila.1. Pe de alta parte. 1003 Cod civil).Raspunderea pentru lucrari. 1000 aliniat 2 Cod civil). Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. susceptibil de evaluare in bani. 1000 aliniat 4 Cod civil). Ea are in primul rand un caracter patrimonial. i se poate adaoga si una de sorginte penala. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. 1002 Cod civil). De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. De asemeni. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. Acestei sanctiuni. 175 . 3. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art.3.1000 aliniat 3 Cod civil). in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. 4. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. edificii si animale. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art.minori (art.

Bârsan. Aceasta functie are insa un caracter relativ.137 176 . Partea specialã. cu un grad sporit de generalitate. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. 85. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. cit. cat si la cel al constiintei publice. Stãtescu ºi C.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. vezi ºi T. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). Stoica. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. Partea generalã. aceasta are un dublu rol: unul educativ.. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. 173.223. 214 din C. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. Bucureºti 1976 pag. ca orice forma de raspundere juridica. Functia educativa. vezi ºi O. Vasiliu º. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. preventiv si unul sanctionator propriu zis. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. Ed. Drept penal. Ed. Didacticã ºi Pedagogicã. op. adeseori de natura pecuniara.a. In acest fel. p. pen. 224 În acest sens ºi C. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. Codul Penal comentat ºi adnotat.

intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri. Asa fiind.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. . Este si 177 . deci o infractiune (nullum crimen sine lege. .Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica.. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. DEOSEBIRI: 1. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. A. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual. nulla poena sine lege).

Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. vezi O. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. cit p. 181 din C..227 4. Papadopol. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. Daneº ºi V. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. t 225 178 . 2. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã.225 3. Stoica. Cu toate acestea. cit p. Ed.100 227 Potrivit art. pen. pen. Pentru detalii. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. Dimpotriva. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. 1 din C. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant.. Bârsan. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. 72 alin. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.. Individualizarea judiciarã a pedepselor. vezi ªt. 140. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. op. Stãtescu ºi C. Bucureºti 1985.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. Obligatia de despagubire subzista integral. În acest sens vezi C.184 din C. pen. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. op. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni.

Fireste. cel pagubit se poate adresa instantei civile. 3 din Decretul nr. 25 alin. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul.. raspunderea penala nu poate fi negociata. potrivit principiului “electa una via. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. pen. încetarea procesului penal. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. non datur recursus ad alteram”. asa cum precizeaza dispozitiunile art. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere.. dupã caz. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. Dimpotriva.228 6. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. de catre instante diferite. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. ªi aceste împrejurãri însã. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. 5. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. 179 . intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. 99 din C. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. In materie penala. prezumtia de discernamant.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. care dispune. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. prin consens.

RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art. . 10 lit. de principiul disponibilitatii. cu precizarea facuta de art.). cursul si intinderea termenului sunt diferite. proc. b/1 din C. pen. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art.proc. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. procesul civil fiind guvernat.167/1958. 10 lit. e din C. 5. f din C. pen. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art.2 din Decretul nr.sub aspectul prescriptiei extinctive. pen.). 10 lit. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. 8. printre altele. in ceea ce priveste existenta faptei. d din C.). B. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art.proc. 8 alin. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. Pen. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. 10 lit. dacã a 229 180 . pen.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal).). Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. 129 din C.). autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. b din C.proc. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. pen.. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art. 10 lit. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.proc. . in privinta existentei faptei. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii .proc.

Din aceasta deosebire. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop.ASEMANARI: 1. .Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.ambele sunt forme ale raspunderii civile. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art..proc. culpa. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala. care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. 3. Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. h din C. 25 din Decr. 10 lit. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. 2. .ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. pen.) 181 . (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). nr. g din C..ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art. pen. 10 lit. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala.).In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu. 32/1954). DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare..proc. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala.

oblige celui par la faute duquel il est arrive. a le reparer” 182 . 4.2. . 230 ªi in acest caz. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. qui cause a autrui un dommage. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. O precizeaza textul art. Asa cum rezulta din dispozitiile art..existenta unui prejudiciu. neglijenta sau imprudenta. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale.3. francez. legiuitorul român a preluat integral textul art. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. ori dintr-o abtinere. 1382 din C. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme.existenta unei fapte ilicite. C.legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu..raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. Culpa nu este definita de legea civila. B. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. civ. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. inactivitate. Generalitati Art.. 999 Cod civil.

cauzatoare de prejudiciu. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane. incalcandu-se o norma juridica. In stransa legatura cu existenta culpei. Astfel. faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. vezi I. comisa printr-o inactiune. capacitatea delictuala. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. cit.fapta poate fi ilicita. asa cum am mai precizat. p. fie din culpa.. fie cu intetie. poate fi definita ca orice fapta prin care. dar savarsita fara culpa. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu.P. Asa fiind. Filipescu.existenta culpei. constituie fapte ilicite comisive. Fapta ilicita poate fi comisa. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. exista si o alta conditie subsidiara. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . Fapta ilicita Fapta ilicita. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). Dimpotriva. op. fapta a fost comisa in legitima aparare). 111 183 . caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane.D. . constituie o fapta delictuala omisiva.

Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. . Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. . Negru ºi P. Demetrescu. p.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. Stãtesci ºi C. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. . p. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. op. Sm. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. . cit.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. op. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. op. . daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare).Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. p.115 C. vezi V. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. direct. d. 232 233 În acest sens. care nu puteau fi altfel proteguite. ori ocrotirea unui interes general. Bârsan.este material. b. Angheni.Legitima aparare. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. 2. imediat si injust (deci lipsit de temei. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. obstesc. cit. 184 234 În acest sens.Starea de necesitate.103 184 . cit.. c.

4. Beleiu. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. . deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii.3. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. op. In mod firesc. sau a ordinului superiorului. Ciobanu op. distruge usile de le intrare. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. Cu toate acestea. 78 . cit p. superior intereselor particulare infrante. oricat de pagubitoare ar fi ea). Exercitiul normal al dreptului subiectiv. M. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. cit. vol. Gh. In principiu. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. 321 185 . potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. concurenta comerciala loiala. . Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. 1 p. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. V.Exercitarea unui drept. Este spre exemplu. 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale.

vol. C. 2 p. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. Les obligations. Ed. p. . Bârsan op. Urs ºi Sm. Angheni.5. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. Filipescu op. p.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. P. Gerard Legier. cit. În acest sens. decesul sustinatorului legal etc.115 sau I. cit.182 238 Pentru detalii. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. op. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. acesta poate fi material. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. I. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. vatamarea integritatii corporale. Droit civil. distrugerea unor bunuri. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. 94 186 . Este material. 237 În privinþa prejudiciului moral. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. cit. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. 167. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. corporal sau moral238. Stãtescu ºi C. Mementos Dalloz Paris 1993 p. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. literatura de datã recentã îl recunoaºte. Spre exemplu.

Culpa.P. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri.(I.S. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. 44 245 Sm. 103 187 . 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. G. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. op. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. Se cuvin înaceeaºi opinie. 118) 244 P. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. dec. In general.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. cit. vol. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. C.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. cit. p. 791/1985 în RRD nr. pen. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. acestea trebuie reparate. dec. P.9/1986 p. Vlachide.(M. citat de I. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. op. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. Constanþa. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. II p. La randul lui. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. a unor atingeri aduse onoarei. pas d’action!)244. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. cit. p. Nr. op. De pildã. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii.2/1986 p. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. Rarincescu. Filipescu. Angheni. Filipescu. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. op. cit. pen.2132/1985 în RRD nr. p.

. nr. cuantumul despagubirilor acordate esalonat.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba. Spre deosebire de prejudiciul viitor. . 3.Prejudiciul trebuie sa fie direct. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. periodice poate fi modificat247. 1964 p. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). 95. care desi se refera la raspunderea contractuala. a se vedea ºi Dec. constituie o norma generala a raspunderii civile. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. 188 .D. 1086 Cod civil. Mai mult decat atat. 16/25 iulie 1964 în C. Spre exemplu. In mod exceptional. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. . Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori.S. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. sub forma unor prestatii. Eliescu.Prejudiciul trebuie sa fie cert. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. Ed. caracter ce rezulta din continutul art. 2. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. Bucureºti 1972 p. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. Academiei. 34 248 246 M. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. de îndrumare a T. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. Rãspunderea civilã delictualã. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei.

Prejudiciul este asadar direct. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. Safta-Romano. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. cit. p. cat si de natura morala. op. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). Ori.Prejudiciul trebuie sa fie personal. Prejudiciul material include. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. 249 E. 4. 1084 Cod civil. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. 129 189 . Obligaþiile. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. asa cum precizeaza art. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. . In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun.

Multa vreme. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral. VII din 29 decembrie 1952. Filipescu. de îndrumare nr. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. 117 190 . în C. cit. De asemenea. desfigurarea. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie.D. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. art. Spre exemplu. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. op. 11 alineatul 2 din Legea nr. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250.).25 I. p. La fel. 1952 – 1954. p. Bunaoara art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). institute de ocrotire ori recuperare etc. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. poate fi evaluat si trebuie reparat. P.)251. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett.

Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. 998 si 999 Cod civil. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). ca un raport dintre cauza si efect. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat. 252 191 . Pe parcursul transportarii sale la spital. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap.1994 care se referã la daunele materiale. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. nr. sigura si necesara. la decesul victimei. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici.08.47/29. caci. de la caz la caz. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. de catre instanta judecatoreasca. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu.G.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. (Spre exemplu. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. “ubi lex non distinguit. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. In speta. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada.

Bârsan. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. Sub acest aspect specific. cit. 190 192 . ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. Spre exemplu. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului.Pe langa aceste conditii generale. Nu intereseaza toate conexiunile posibile.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. . psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. 253 C. . ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. Stãtesci ºi C. 4. concretizata printr-un prejudiciu.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. 2. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. . 3. p. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. ce pot contribui la producerea prejudiciului. . op. In acest sens.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori.

atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. Bucureºti 1979 p. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. de vointa. vezi Gr. t Teodoru ºi L. Moldovan. Didacticã ºi pedagogicã. dar si un factor volitiv. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). Ed. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). altfel spus daca are capacitate delictuala. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. Indiferent de gravitatea sa. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. El implica libertatea de vointa.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. Drept procesual penal. 215 193 .

Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. legatura cauzala. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. 194 . Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. prejudiciul. a animalelor ori ruina edificiului. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila.In privinta capacitatii delictuale. vinovatia si discernamantul faptuitorului.

1982. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. Beleiu. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. cit. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). p. Cãrpenaru. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. Ed. D.1. 9 195 . ªt. Dreptul de moºtenire. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament.256 sau cand desi defunctul a lasat testament.1. succesiunea se numeste testamentara. 302 St. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). Enc.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. 255 256 Pentru detalieri. Gh. De aici. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. dispunatorul se numeste testator. in vreme ce in cazul succesiunii legale. defunct. p. mostenirea se transmite potrivit legii.CAPITOLUL V. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale.. op. Totodata. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. B ucureºti.

In vreme ce primele constituie activul succesoral.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. 5. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa). Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. indiferent de felul ei. 196 . are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. ci si locul deschiderii succesiunii. 257 Spre exemplu.2. defunctul a lãsat testament. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. constituie momentul deschiderii succesiunii. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. se numesc succesibili. Transmiterea mostenirii. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. prezinta importanta nu numai data. si legatari in cazul succesiunii testamentare. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. cat si pasivul succesoral. Prin succesiune se transmit atat activul. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune.1. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. In egala masura.

neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. Conditiile cerute pentru a mosteni. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A.259 3. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular). p. 4. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor.Sa existe la data deschiderii succesiunii. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. 61 din C. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. Succesiunea este o transmitere unitara. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). 103 – 104. deci ca o universalitate juridica. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. Bucureºti 1994. legiuitorul a instituit prin art. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. 3. Moºtenirea legalã. Actami. Ed. Potrivit acestui text. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. (cu titlu universal). Cãrpenaru op.258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. 259 258 197 .Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. Succesiunea este o transmitere universala. Altfel spus. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. p. cit. D.260 Fr. Deak.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

Ed. Cantacuzino M. 24. 28. Ed. Bucuresti 1996. Carpenaru St. 25. si Luburici M. Cosmovici P. 17.. Ed. Procedura partajului succesoral. 18.. A. Drept civil. Partea generala. Bucuresti. 1993. Boroi G. Polirom Iasi 1997. Ed. 23. Bucuresti 1999. Calin A.2 Ed. Ed. Bucuresti. Bucuresti 1993. 15. Societatile comerciale..13. Droit civil. Ciuca V. Botea Gh. Craiovan. 14. Cartea Romaneasca.B. All. Ed. Partea generala Vol. 1 Ed.L. Ed. Ceterchi I. Tratat de drept civil. National Bucuresti 1997.L. Partea generala. Ed. 1989. Lumina Lex.. Dreptul comercial roman. M. Academiei. Teoria generala a actului juridic civil. 21. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. 26. 1956. Codul de procedura civila comentat si adnotat.. I.L.. M. Carbonier J. Ciobanu V. Introducere in dreptul civil. 1991. si Radescu D. Dreptul transporturilor. 19. vol. Capatana O. Bucuresti 1921. 16. Teoria generala a statului si dreptului. Bucuresti. Ed. Bucuresti. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. 202 . 1980. D. Bucuresti. 22. T. “Pax Aura Mundi”. Ed.. All.. Introducere in teoria generala a dreptului. Tratat de drept civil.. Scorpio 78.. Bucuresti 1989. Elementele Dreptului civil. Cosmovici P. Bucuresti 1969. D. 1994. Paris.. M. Drept civil..L. A. Ed. Carpenaru St. Ed. Academiei. 1996.. vol. Carpenaru St. Bucuresti. Dreptul la mostenire. D.. si I.. D. Ceterchi I.. 27.U. Stiintifica. 20. 1996. Atlas Lex. Galati. Cosma D. Carpenaru St.

transmiterea si imparteala mostenirii.. Costin M. Eliescu M. 32. Ed. C. 42. Ed. 41. Partea I-a. Deak Fr. Deak Fr. 39. Bucuresti 1998. Raspunderea civila delictuala. Ed. Tratat de drept civil. 1998. Drepturi reale. Eliescu M. Marile institutii ale dreptului civil roman. Deak Fr. Cluj Napoca. Stiintifica. Obligatii. s. Bucuresti 1994. Craiova 1983. Academiei . BucureSti 1996. Bucuresti. Dacia. Curs de drept civil. Actami. Dogaru I. 44. si Carpenaru St. Eminescu Y. Bucuresti 1972. Ed. Drept civil. Drept civil. Ed. Legislatie. Ed. Academiei. 34.. Ed. Mostenirea testamentara. Bucuresti 1996. Contractele speciale. Bucuresti 1993. 37. Scrisul romanesc. Actami. Teoria Generala a obligatiilor. Bucuresti 1969.a.. M. 33. 43. Elemente de drept public si privat. Didactica si pedagogica. 40. Deak Fr.. Ed.. Actami. Ed.. Teoria generala a obligatiilor. Ed. Bucuresti 1960. 38. vol. Drepturile reale. Bucuresti 1984. Ed. Humanitas. Ed. Academiei. Bucuresti 1994. Ed. 30.. Drept civil. 35.. Valentele juridice ale vointei. si Apostu I.. 203 . a.. Ed.29. 45. Fekete Gh.. Eremia M. Ed. Subiectele colective de drept in Romania. Daghie V. Lumina Lex. 36. si Zinveliu I. Dogaru I. Interpretarea juridica. Contracte civile si comerciale. Dictionarul explicativ al limbii romane. Deak Fr. 31. Ed. Demitrescu P.. Consideratii teoretice si practice. Cosmovici P. Contractul. Bucuresti 1986. All. Dreptul obligatiilor. Curs de succesiuni. s. National. Bucuresti 1966.I si II. Didactica si pedagogica. 1984. All. Mostenirea legala. Bucuresti 1997.

56. Bucuresti. P. Teoria generala a drepturilor reale.. 1947 . Ed. Ed.Ed. G. 47. 204 . Bucuresti. 61. Gionea V. Les obligations. 62.. Porto-Franco.. ALL Bucuresti 1995 . Ed. 57. 60. 58. Filipescu I. All.. Persoana fizica. vol II . Ed. Ed. Tratat de dreptul familiei. Drepturile reale principale. Contractele de comert exterior in dreptul roman. 54. Drept civil. Ionascu Tr.46. 1963. Drept privat roman. Bucuresti 1994..D.a.. 59. 48. Hanga Vl. Ed. Principii si institutii de drept procesual civil. Lupan E. Ed. Lumina lex Bucuresti 1998. Lutescu G.. Bucuresti 1997 vol. Drept civil. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. P. Bucuresti 1961. Georgescu T. 49. Scaiul. Negocierea afacerilor. Lumina Lex. Iasi 1998. Bucuresti 1978. Teoria generala a obligatiilor. Junimea Iasi 1977. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. vol. Lupulescu D. Bucuresti 1993. Macovei I. Hamangiu C.. Ed... Filipescu I. 53. Tratat de drept civil.1 Partea generala. Tratat de drept civil roman. Droit civil. Galati 1992. Les I. 52. Leik A. Bucuresti 1996. si Popescu D. Ed. Drept civil. Mementos Dalloz Paris 1993... Ionascu A. Lumina Lex Bucuresti 1997. s.. Lupulescu D. Nationala Bucuresti 1929. Actami. Academiei. Baicoianu Al. Ed. Drept civil. Apollonia. 51.. Legier Gerard. 55.. Hamagiu C. 50. Drept civil.P. 1992..3. Ed. Didactica si Pedagogica. Partea generala E. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Ed. Rosetti-Balanescu I. Tratat de drept civil roman.. Curs de drept civil.

75. Curs de drept civil. Teoria dreptului. Ed.. Teoria generala a dreptului. Lumina Lex. Actami Bucuresti 1994.. Nistor V. Bucuresti 1998. 78. 66. Fundatiei “Romania de Maine”. 1959. Motchrestien.. Neuron Focsani 1996. Teoria generala a obligatiilor. Sanilevici R. 79. 74. Planiol M. 71. mijloace de proba in procesul civil.. Bucuresti 1975. 67. Ed. Cuza Iasi 1958. I. 1974. Evrika Braila 1997. All. Ed. Demetrescu. Ed. Iasi. Boyer L. si P.. Montchrestien. 80. Pop Liviu. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. Drept public si privat. Universitatea Al. 64.. Iasi. Cuza. I.. Ed. Drept procesual civil. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale. Popescu T. Lecon de droit civil. Obligations. Nistor V.. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Paris. Ed. Cuza Iasi 1980. Contrat. Litec. Contractul colectiv de munca. Universitatea Al. 2. R. 72. Ed. Pop L. 70.63.. 77. 73. 1993. “Lecons de droit civil” Ed. 69. Popescu A. Ed.. Stiintifica Bucuresti 1968. 65. Ed. Mazeaud J. si P. Zigotto Galati 1994.. Drept civil. Anca. Bucuresti 1998. Obligatii. Inscrisurile. Manoliu J. Paris 1962. Mazeaud Henry si Leon. Vol. 68. Teoria generala a obligatiilor. I. Safta-Romano E. Ed. “Grafix”. Teoria generala a obligatiilor. et Ripert G.. 76. Magureanu F. Ed. Popa N. Ed. I. Universitatea Al. Starck B. Paris 1995 205 . Safta Romano E.. Negru V. Traité pratique de droit civil francais. Drept civil. Roland H. Didactica si Pedagogica. si Apostu I.. Paris 1926. Drept succesoral. Negru V. Lumina Lex Bucuresti 1997. Ed. si Radu D...

Statescu C. Dictionar de expresii juridice latine. Dacia Cluj 1978. 92. Oscar Print... 1 Ed. 82.. Bucuresti 1995. I si Vol. Lumina Lex. M. Zinveliu I. 83. Fundatiei Romaniei de Maine. Teoria generala a obligatiilor. Dreptul civil . si Barsan C. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor.81. 91.. 87. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Ed. 90.. Vol. Drept procesual civil. Ed.Persoana fizica. Ed. Zlatescu V. Oscar Print. 88. Repetitia principiilor de drept civil. C. Academiei.. Stoica V.D. Stoenescu I.. II. Statescu C. Vol. Ed. 1995. Stef F. si Zilberstein S. Bucuresti 1998. Drept civil. Bucuresti 1997. Drept procesual civil.. Ed. Statescu C. si Barsan C.. Executarea silita. Drept civil. Tratat de Drept civil. Zilberstein S. Universitatea Bucuresti 1980. Lectii de drept civil.III. All. Editura Stiintifica si Enciclopedica.. Urs I. Bucuresti 1998. Teoria generala a drepturilor reale. Bucuresti 1981. Vlachide P. 206 . 85. 86. Ed. 89. Persoana juridica. Bucuresti. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. Drepturile reale. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. Ed. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane.. Teoria generala a obligatiilor civile. Drepturile 84. Statescu C. Ed. Bucuresti 1984. si Angheni Sm.si Ciobanu V.I .

imediat. Traductibil prin niciodata. = Accesoriul urmeaza principalul. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. la porunca. = Cu intentia de a darui. = Dimpotriva. = Reclamantului ii revine sarcina probei. in sens opus sau prin opozitie. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. nu poate fi tot alb in sens opus. = Actiune reala. in litera cartii. = De la cel mai tare. = La calendele grecesti. = Cuvant cu cuvant. = Dupa valoare. = De indata. indreptata impotriva unui lucru. discret. este carmuit de aceeasi lege. = De la gura la ureche. Cu alte cuvinte. = Care serveste ca mijloc de proba. dintru inceput. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. = Care conditioneaza validitatea. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi .DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. = Actiune indreptata impotriva persoanei. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. De exemplu taxa de timbru dupa valoare.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

= Legea locului vatamarii. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. = Un castig ce inceteaza. = Locul guverneaza actul. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. = Mod de a trai. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. reciproc. = Legea personala sau legea persoanei fizice. reciproc. = Prin acordul mutual. deci nu se mai poate realiza. mod de viata. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . dar evenimente asemanatoare. lucrul in discutie sau in litigiu. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. = Din vina mea. = Legea locului unde este situat bunul. = Cu putere armata. = Legea locului comiterii delictului. = Prin dezacord mutual. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. tatal nesigur. formula utilizata in dreptul international. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. = O lege speciala deroga de la cea generala. = Mama este intotdeauna sigura. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta.

a pleda pentru propriul interes (Cicero). conventiile. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. ci si ca sa nu mai greseasca. invoielile trebuie respectate. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. Non rex est lex. = A lupta. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are. 213 . Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato).Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. Nulla poena. nici o incriminare in afara legii. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. P Pacta sunt servanda = Tratatele.

Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. proprietarului. = Ceea ce era de demonstrat. nici o libertate. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. = Reparatie integrala. = Nu exista nici o vanzare fara pret. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. = Un bun piere in detrimentul stapanului. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. 214 . Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. In sens generic. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia.

= Unde legea nu distinge. = Soarele straluceste pentru toti. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. = Unde exista drept. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. nu exista o a treia posibilitate. = Cele speciale deroga de la cele generale. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. inceteaza legea insasi.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. = Timpul. ca oferta de plata. acolo este aceeasi solutie. acolo exista si remediu. = Un singur martor este ca nici-un martor. = Situatie in care se afla un lucru. = numai consimtamantul creaza obligatii. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. = Nu se acorda. 215 . Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. nici noi nu trebuie sa distingem. = In sens restrans. = Pentru plata. = Plata datoriei. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces.

vox dei Vulnerat omnes. = toate loviturile ranesc. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. pe consensul general. vocea lui Dumnezeu. = Vocea poporului. ultima necat 216 . = Nu se face nedreptate celui care o vrea. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. ultima ucide. exemplele atrag. V Verba docent.Ut singuli = Bunuri individuale. = Cinste invinsilor. = Adevarul invinge intotdeauna. = Forta majora. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti.

Nulitatea actului juridic civil p.3.47. C.1. 8 2. Sectiunea 2. Incetarea persoanei juridice p. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p.17 2.2.3.2.6.29. Capacitatea de exercitiu p.2.44 2. Starea civila p.28. Sectiunea 2. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. definitia si obiectul dreptului civil p.33 2.1. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.3.39.1.60 217 . 28: A. Notiuni generale p. Notiune.2.1.1. Cauza licita p.5.1. Clasificarea persoanelor juuridice p. 19.2. B.29. Raportul juridic civil p. B.1.49 2. Scopul licit p. Numele p.2. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2.3. Domiciliul p.42. Elementele constitutive ale persoanei juridice p. Infiintarea persoanelor juridice p. Capacitatea de folosinta p.22 . C.4. 4 Sectiunea 1. Organizarea de sine statatoare p. Notiunea.29.58 3. E. Capacitatea persoanei fizice p.46: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p.21.1.4. 2.55 Capitolul III. Subiectele raportului juridic civil p.1.19 A.2. Continutul raportului juridic civil p.2.53.4.58 3. Capacitatea persoanelor juridice p. Notiuni generale Sectiunea 1. C. Patrimoniul propriu p.44 2.48. Dreptul civil.C U P R I N S Capitolul I.36. Patrimoniul p. 2.1. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p. Efectele actului juridic civil p.4.1.2. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3. Obiectul p.4.17 2.1. clasificare p.32.4. 20 . Persoana juridica p.3.53: A.2. ramura a dreptului privat p. Notiuni generale p. 2. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p.D. Persoana fizica p. definitie. C.46. 5 Capitolul II. 9 2. B. Consimtamantul p. D. Actul juridic civil p. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2.54.35: A.24. 7 2.1. Identificarea persoanei fizice p. B. Caracterele juridice ale patrimoniului p.3.50 2. B.4. 2.4.

C. B.1. C. Regimul juridic al apelor p. 3. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p. B.4. Posesia p. Notiunea si definitia contractului civil p. Actiunea in revendicare. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.6.4. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p. B.83: A.65 Sectiunea 3.2.2.1.3.76: A. Clasificarea obligatiilor civile p. Dobandirea. Subiectele dreptului de proprietate privata p.7.1.2. Notiuni generale p.3.1. Sectiunea 3. B.94 3.118 4. Notiuni generale p.110.78. B.3.85. Efectele posesiei p.4.83.2.106 3. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.3. D.125 4.2. B. 3. Proprietatea comuna p.80: A.2.81. Sectiunea 3.2. dovada si pierderea posesiei p.62.4.4.83.71. Apararea dreptului de proprietate p. Proprietatea rezolubila p.126 4. 3.105.1. Modalitatile dreptului de proprietate p.73.3.108: A.107 3.66 3.114 4. B.72. 3. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.1.5. Clasificarea contractelor civile p. C. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.102: A. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.112. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p. Proprietatea anulabila p. Proprietatea publica p.3. Definitie p.67 3.82.3.4.1. Functiile patrimoniului p.1. D. Regimul juridic al terenurilor p. Prezumtia de proprietate p.103.2.1.61: A. Atributele dreptului de proprietate p.4. Actiunea in revendicare mobiliara p. Obiectul dreptului de proprietate publica p.85.104.2.77.94 3.69 3.1. Actiunea in revendicare imobiliara p.63.121 Sectiunea 4. Vointa juridica.66 3.96 3.128 218 .2. C.3.102. element esential al contractului p. C. Regimul juridic al imobilelor p. Definitie p.70: A.74. D. Notiuni generale. Formele dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate p. Caracterele dreptului de proprietate privata p. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p.97 3.2. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p. Obiectul dreptului de proprietate p.2. Proprietatea privata p.3.78. Drepturile reale si drepturile de creanta p.2.2.3.106 3. Obiectul dreptului de proprietate privata p. Calitatile si viciile posesiei p.2. Notiuni generale p. Regimul juridic al constructiilor p.2.64. Capitolul IV.

1.140. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.1.182 Capitolul V.2.2. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.2.3. Principiile devolutiunii succesorale legale p.145.175 4. Conditiile de validitate ale contractelor p.1.5.151 Sectiunea 4.2.3. Raspunderea civila delictuala p.4. Negocierile precontractuale p. Acceptarea p. D.1. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p. Principiile de baza ale succesiunilor 5. B. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.3. Oferta de a contracta p.217 219 .145 4.3.199 Bibliografie p.133 4.141.2. Notiuni introductive p.3.195 5.1. Efectele contractelor p.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.139: A. C.207 Cuprins p. Incheierea contractelor p.4.174 4.196 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful