UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

P. interferente ce nu exclud. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. Ed. proprietatea. 2 Constantin Stãtescu. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. Bucureºti.Persoana fizicã. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. Partea ge- 5 . patrimoniul. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. Notiunea. Drepturile reale. 5. Dreptul civil . obligatiile civile. p. vezi V. raportul juridic civil. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date.2. persoana fizica si cea juridica. D. actul juridic civil. Daghie ºi I.3 De aceea. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. Naþional. Bucureºti 1998 p. 3 Pentru detalieri. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. E. ne vom multumi sa trasam liniile generale. si aspectul social economic. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada.texte pornind de la izvoarele lor sociale. Sectiunea 1. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. pe langa aspectul juridic. si principiile succesiunilor. Dimpotriva. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. a unor interferente evidente. definitia si obiectul dreptului civil. Apostu. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. Persoana juridicã. Elemente de drept public ºi privat. in consecinta. 1970. Paul Cosmovici Tratat de drept civil.

Academiei.a. subiectele dreptului civil. cum ar fi: raportul juridic civil. dreptul de proprietate individuala. Ed. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. Beleiu. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate..Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. succesiunile s. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. drepturile reale principale. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . 1989. asa cum 5 neralã. 25 6 . p. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. vol. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. la sediu. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. anume Codul civil si alte acte normative. obligatiile civile in general. actul juridic civil.a. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale. s. p. contractele civile speciale.d. Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate. Drept civil român. prescriptia extinctiva. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. I. Bucureºti. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. Spre exemplu.m. 22-24 Gh. la domiciliu.

Teoria generalã a statului ºi dreptului. p. 1983. Drept civil. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 .103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A.B.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. CAPITOLUL II.D. Boboº. op. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. E.. 32 ºi Tratat de drept civil. 1963 . fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. Caracteristic raportului juridic . p. Bucureºti. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. Academiei. fie individual (ca persoane fizice).fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. Beleiu. Daghie ºi I. Teoria generalã a statului ºi dreptului. Luburici. dreptul muncii si securitatii sociale. T. Gh. deoarece se stabileste intre oameni. N. Ed. Elemente de drept… p. op. ). cit.P. Teoria generalã a dreptului. 1967. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala.. Actami Bucureºti 1994.1. 207. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni.D. 35 Gh.. relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala . Dar. p. Popa. 155.. 6 A se vedea I. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2.adica o legatura intre oameni. cit. dreptul financiar etc. Ceterchi ºi M. 1993.P. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil. Apostu. Partea generalã. Bucureºti. p. V.sunt de pilda dreptul comercial. adica persoanele fizice si persoanele juridice.aceea de a fi un raport social . Ed. 277. (citat în continuare Tratat . Raportul juridic civil Definitie. fiind reglementata prin norma de drept civil. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii. p. p. Ionaºcu. E. dreptul familiei. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil. 61 8 Într-adevãr.U.

1. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. cat si calitatea de subiect pasiv. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. adica stabilit intre oameni. in postura de persoane juridice. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. 2. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ.1. privite fie in mod individual. Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. fie grupate in anumite colective. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport.2. in calitate de persoane juridice. op..2. cit. De regula. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. p. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. 8 . Asa cum am precizat de la bun inceput. c) obiectul. in calitate de persoane fizice.

care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. p. Ionaºcu. II. 1984. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport.acord cu interesele obstesti. cit. colective de drept în România. drept real de folosinta.1. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. 39. 13. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie. Subiectele ii. care sa exprime unitatea acestui colectiv. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. 2.a. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. 159. p. M. b) un patrimoniu propriu. Yolanda Eminescu º. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. Drept civil. Continutul raportului juridic civil Notiune. 11 9 . De altfel. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. drept de administratie directa. etc. op. Ed. detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. Academiei. Cluj Napoca. Marile instituþii ale dreptului civil român. Ed. vol. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. calitatea de subiect distinct de drept. Dacia.. p. modul de infiintare si modul de incetare.2. Bucureºti. 1980. organele de conducere. dobandeste potrivit legii. Costin.

Raportul obligational poate fi insa si unul complex. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. Astfel. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante.corelative ale subiectului pasiv si invers. proprietarul. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi. in limitele legii. ce poate fi impusa. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. 10 . De asemenea. nedeterminate. iar subiectul pasiv. subiectul activ. folosi si dispune de bun. in raportul de proprietate. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. care este nedeterminat. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. are dreptul de a poseda. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv.

in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. prin forta coercitiva a statului. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. deci sa-si indeplineasca obligatia. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. adica de a da. chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. in caz de necesitate. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. adica raportul juridic. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. de a face sau a nu face. corelativa dreptului subiectiv. intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. de a face) sau o abstentiune (a 11 . f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. adica de obligatie a debitorului. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. pretinsa de subiectul activ. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. in sens restrans. dar numai in limitele legii. e) in caz de opunere. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. Obligatia civila. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. in dreptul civil. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. conduita care poate fi impusa. pentru a configura raportul juridic de obligatie. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte.

d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. 1989. p. 107. in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. I. a se vedea T. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap.3. 12 . Apostu op. 4. Pentru expunerea mai recentã. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv.nu face). se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. cit p. 87. V. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. 14 Gh. op. Pop în Tratat de drept civil. vol.. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni. privitoare la actiunile lor. Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”. a opiniilor formulate. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. 7. Partea generalã. 2. Beleiu. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. IV sect. Bucureºti.1.1. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. Elemente de drept… p. De altfel. cit. Daghie ºi I. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor. In aceasta acceptiune.

Lecon de droit civil. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. M. exista corelatia de tipul parte-intreg. p.1. G. op. din cele de mai sus. cat si ca element activ al patrimoniului. Mazeaud.in sens larg . si in art. III Secþ. p. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. 209. Luþescu. in al doilea inteles. Montchrestien. Rezulta. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. 57. vezi infra Cap. p. doctrina si chiar legislatie15. de altfel. “ut singuli”. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. intr-un prim inteles. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. 16 Art. p. O alta notiune.in practica. 46216 si in art. Paris. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri. 81-82. Bucureºti. 462 C. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. in art. civ. E un inteles pe care il regasim. cit. Carbonier. intre bun si patrimoniu. de pilda. Ionaºcu. intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane.. …Tratat. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. 1947. Teoria generalã a drepturilor ii reale. Dupa cum se poate observa. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile.se refera nu numai la lucruri. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor. Paris. Paris 1926. Traité pratique de droit civil francais. J. 47117. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. 51. civ. sau un drept de proprietate. Planiol et G. sau un drept de folosinta. 1956. sau numai servitute”. specific. servituþile. 13 . cu modificarile stabilite de legi”. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. 1959. Ed. este aceea de patrimoniu.207. J. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. 471 C. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. p. Ripert.3. Droit civil. cu alte cuvinte “bunul” . acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. El foloseste.

La randul lor.imobile prin destinatia lor23. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. potrivit art. Bunãoarã. art. prin natura lor. cit. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii.mobile prin determinarea legii21. servituþile. 473 C. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. 24 Potrivit art. neculese încã.mobile prin anticipatie22.: “Sunt mobile prin natura lor.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. astfel. 2. dacã prin lege nu se prevede altfel”. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: . V. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. 462. . 1 din Codul civil. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. 468-479 din Codul civil. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. potrivit art. neputand face obiectul unui asemenea act26. ºi fructele 20 19 de pe arbori. precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . 464 ºi 465 alin. bunurile se impart in mobile si imobile. a acestei clarificãri se ie).imobile prin destinatia lor25. . însã. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. op. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. sunt asemenea imobile”.mobile prin natura lor20. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. 1. 88-94. 474 C.108 În definirea legalã conþ inutã de art. de comerþ sau de industrie. Elemente de drept… p. art. 5 alin. sunt imobile. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor. Apost. cit. civ. Beleiu. gãseºte în Legea fondului funciar. op. civ. . 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. nr.. 18/1991. Daghie ºi I. dupa cum urmeaza19. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni. civ. 25 Acestea sunt enumerate în art. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. Gh. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. Dupa regimul circulatiei lor juridice. sau de apã. ie. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. 471 C.imobile prin obiectul la care se aplica24. p. iar potrivit art. .acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. acþiunile care tind a revendica un imobil”. aºezate pe stâlpi. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã. astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). sunt imobile prin natura lor”. 45: “Terenurile 14 . 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. 1 al art. 464: “Morile devânt. alin. în doctrinã.

distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. poate fi inlocuit cu un altul. sub titlu de exemplu. O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile.3. 4. specifice. 135 din Constituþ ie. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. plata fiind perfect valabila. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. alimentele. Ca regula. Sunt astfel de bunuri banii. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. combustibilul sau banii. Prin excelenta. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. sculpturile si in general bunurile individual determinate. Individualizarea se face prin cantarire. etc. masurare. indiferent de titularul lor. Este fungibil acel bun care. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. Au aceasta caracteristica. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). bunurile individual determinate sunt nefungibile. proprietate privatã. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. in executarea unei obligatii. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. iar cele determinate generic sunt fungibile. Au o asemenea insusire. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. 15 . 5. Sunt individual determinate acele bunuri care. numarare. tablourile de valoare. sunt ºi rãmân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art.A se vedea T. in sensul producerii de efecte juridice. B. 31/1954. 1 din Decretul nr.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . cit. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. Ionaºcu. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. p. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. Cat despre persoanele fizice. Ibidem. 1010 Cod civil. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. op. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. 6 alin. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. 363. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. din prietenie. 36 35 20 .Cod civil si art. de fond si generala. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35.

conditie negativa impusa de caracterul constient. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. in principiu. se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). C. evidentiem forma scrisa. daca legea nu prevede expres aceasta. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic.sa fie determinat sau determinabil. care necesita o prezentare distincta si detaliata. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic.sa fie in circuitul civil. liber al actului juridic civil. adica conduita partilor. la care ne raliem si noi. in opinia majoritara. Tacerea.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. . violenta41 si leziunea42. altfel nu l-ar fi încheiat. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte.sa existe. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. 38 21 . 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. . 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. dolul (viclenia)40. Pentru a fi valabil.

cauza proxima . la randul ei). bunului. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. Scopul imediat . 948 pct. 965.sa fie posibil. . dupa cum urmeaza: . cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. 964. scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi). adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act. 963. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . u 22 .sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege.cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul.in contractele sinalagmatice.sa fie licit si moral.in actele cu titlu gratuit. cauza formeaza vointa juridica. . ..obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. .numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil. D. 3. .

in contractele aleatorii. rezulta ca. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. Dupa cum se poate observa. Prin forma actului juridic civil. 1295 Cod civil (care consacra 23 . in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. 5 si 996 Cod civil.numit si scopul actului juridic. c) sa fie licita si morala. fie la calitatile persoanei. respectiv riscul pierderii. modifica sau stinge un raport juridic civil concret. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. Din cuprinsul art. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil. pentru a fi valabila.. este cauza imediata riscul. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil. b) sa fie reala.causa remota . Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. Scopul mediat .

din categoria izvoarelor dreptului civil. ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic. 146 24 . Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. p. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare. cit. legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. de principiu. nu cuprinde nici reglementarea. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. 43 Gh. .forma voluntara ori conventionala.985 Cod civil). necontinand o reglementare generala a actului juridic civil.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil. Beleiu op. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . iar pe de alta parte. .forma legala. deoarece “idem est non esse et non probari”. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative. E. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . adica cea impusa de legea civila si .forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43. a efectelor acestui act. mai putem distinge intre: .consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium).

ilustrat de adagiul “res inter alios acta.principiul relativitatii. in alti termeni: actul 25 . dupa caz in: nasterea. in concluzie.principiul irevocabilitatii.principiul fortei obligatorii. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Principiul fortei obligatorii . irevocabilitate si relativitate. Manifestarea de vointa. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. fie in modificarea unui asemenea raport. fie in stingerea lui. prodesse potest”. sub acest al doilea aspect. Acest scop nu este altul decat nasterea. intr-o prima acceptiune. 1 Cod civil . Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. modificarea. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. Pornind de la prevederea art. Se poate observa prin urmare. 969 alin. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori. Prin urmare. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. Deci. ca efectele actului juridic civil. . ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea. . aliis neque nocere.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. nu este un scop in sine. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. nu sunt intotdeauna aceleasi. Privit sub acest aspect. efectul acestuia consta. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: .“pacta sunt servanda”. care este substanta actului juridic civil. determinant. neque. partii. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. care formeaza continutul raportului juridic civil.

969 alin. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile. 1439 C. 1552 pct.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. . aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45.situaþ prevãzutã de art.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. civ. datoritã dispariþ unui element al sãu. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus). precum: . ia prevãzutã de art. În mãsura în care s-ar aplica. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . cuvntului dat. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. Partile pot totusi.situaþ ia. ar constitui o atingere a principiului. sa convina la revocarea conventiei lor. iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. . deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. 3 C. convetii). a efectelor actului). “prin consimtamantul lor mutual”.civ. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. 1). 44 26 . 2 Cod civil. potrivit careia “contractul este legea partilor!”. ori a mandantului ori a mandatarului”. acest principiu este consacrat expres in art. in sens contrar. Pentru actele bilaterale . Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”. din partea autorului sau. iar nu facultativ.: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin.contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina.actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege.juridic civil este obligatoriu.

cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. 46 27 . 969 alin. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”. aliis neque nocere. caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic .res inter alios acta. neque prodesse potest. 973 Cod civil potrivit caruia. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. 1 Cod civil. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate. c) simulatia si d) reprezentarea.stipulantul convine cu cealalta parte . Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului. in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul.prin mutuus dissensus.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte . “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. creditorii chirografari). Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . Constituie exceptii de la principiul relativitatii.prin mutuus consensus .civile. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. succesorii universali si cei cu titlu universal. b) promisiunea faptei altuia. prin vointa partilor actului. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane.

Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. A. respectiv implicite. nulitatea absolutã este denumitã. obstesc. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. pentru incheierea sa valabila. nici prin reprezentare47. uneori. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). la incheierea actului juridic.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. Deci. acestor nulitati li se mai spune si textuale. 28 . ie 48 Sub aspect terminologic. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala.2. 828 ºi 830). a unei norme care ocroteste un interes general. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art.3. conditiile de validitate. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala. 2. prin ie. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . “actul poate fi anulat”. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. nici direct. b) in functie de intinderea efectelor sale. la incheierea actului juridic civil. c) dupa modul de consacrare legislativa.

a unei norme care ocroteste un interes particular. fie in alte izvoare ale dreptului civil. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. deci. Dintre aceste doua feluri de nulitati. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. e greu de anulat parþ pe când un ial. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. 49 29 . Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. iar altele menþ inute. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. B. dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. dar menþ inându-se restul efectelor actului). nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). poate di anulat parþ desfiinþ ial. individual ori personal. inã exemplu. efecte unele pot fi desfiinþ ate. C. intr-o dispozitie legala. obiect. prevazute fie in Codul civil.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. împrumut cu dobândã. capacitate. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). nulitatea partiala este regula. D. la incheierea actului juridic civil. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. cât ºi de complexitatea conþ inutului. cauza.

50 30 .nevalabilitatea obiectului actului juridic. Pentru ia anumite cazuri. Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. Dintre aceste cauze. decat acelea de forma. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. unele atrag nulitatea absolutã.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri). in general. . ºi relativã. . atât în doctrinã.lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului. Referindu-ne la efectele nulitatii. partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. dupa incheierea actului juridic. nu se mai poate pretinde sa fie executat. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . iar altele nulitatea relativã. .Ca frecventa practica. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. . avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat. se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. Efectele nulitatii sunt insa diferite. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative.nerespectarea formei ceruta ad validitatem. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. ii.fraudarea legii. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare.in acest caz actul fiind desfiintat. . . Astfel. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã).incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul.

51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. expresa sau tacita51. primar. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. nullum producit effectum”. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. Pentru a opera. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat.: partile actului juridic civil. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. insa.cauza ai partilor. 3) anularea nu numai a actului initial. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52. fie pe cale de exceptie. 52 31 . procurorul. avanzii . aceasta regula. in acest caz. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. resolvitur jus accipientis”. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. se refera la situatia in care actul a fost executat. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii.in sfarsit o a treia ipoteza. ulterioarã a cerinþ legale. instanta din oficiu). dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. Cu privire la prima categorie. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului.

. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. nulitatea relativa este prescriptibila. nulitatea relativa poate fi confirmata.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. ca in cazul invocarii nulitatii absolute.civ. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. este Decretul nr. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. ci numai cu privire la regimul juridic. definita in acest mod. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. chiar si din oficiu. ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. 1 190 C. Capacitatea persoanelor. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art. .nulitatea absoluta este imprescriptibila. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit. in general.3. expres sau tacit. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. ie 54 32 . nu este valabil. decât atunci când cuprinde obiectul. Sectiunea 2. cauza ºi natura obligaþiei.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: . c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. 9 fin Decretul nr. in art. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre.

se precizeaza ce se intelege prin fiecare. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol. rasa. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. are capacitatea de exercitiu. putem avea capacitatea de drept civil.1. prevede ca. Desigur. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. este o capacitate juridica. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil.Capacitatea persoanei fizice. religia. de care apartine raportului juridic. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. 2. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. nationalitatea. 33 . capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. Capacitatea de folosinta. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. 5 din Decretul nr. capacitatea de drept procesual etc. De aici putem trage concluzia ca de regula. Astfel. Capacitatea de exercitiu. Art. capacitatea de drept penal.. Capacitatea persoanelor. alin. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. deoarece este stabilita de lege care. 1.3. intr-un raport de drept civil. 31/1954. Astfel. de drept administrativ etc.

Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. savarsind acte juridice”. de principiu.97 ºi 221 . inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. prin incheierea unor acte juridice. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. posibilitatea. Art. Asa cum am mai spus. 55 În acest sens. Prin interpretare. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. Acesta era principiul stabilit de art. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr.. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. aliniat 2. op. 6 alin. vezi C. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. p. insa. 31/1954 in art. Stãtescu Drept civil. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. 5. 21 . ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine.225. 34 . 7 din Decretul nr. cand ingradirea opereaza in anumite limite. cit.

etc. continut si obiect. Pentru persoanele fizice. Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. 2. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite. inceputul capacitatii de exercitiu. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Dupa cum este bine stiut. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. recunoasterea filiatiunii. 8 din Decretul nr. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile. art. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. capacitatea deplina de exercitiu. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile. potrivit legii.2. Stabilirea in concret 35 .3. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. fie in calitate de persoana juridica. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. Este vorba de incheierea casatoriei.

Decretul nr. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. modificarea si schimbarea lui. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele. 1 din Decretul nr.312. 31/1954 (art. Codul familiei (art. 12 alin. domiciliul si starea civila56. 36 . 31/1954 (art. 12 aliniat 2 din Decretul nr. 31/1954 (art. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. 28. 64. prin nume se intelege doar numele de familie. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. ia 57 Gh Beleiu. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. 22-24) Codul familiei. ia . jurisprudenta. Cu toate acestea. 13-15). Convenþ privind drepturile copilului. cat si in unul restrans. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. Convenþ privind drepturile copilului. Principalele acte normative. Atributele de identificare a persoanei fizice. A.pentru domicliu (ºi reºedinþã). in conditiile legii. op.pentru starea civilã: Decretul nr. NUMELE in legislatie nu este definit numele. 12). Legea nr. stabilirea. 975/1968 cu privire la nume. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art.pentru nume: Decretul nr. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. cat si prenumele. pe cand stricto sensu. ia . Convenþ privind drepturile copilului.. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului. cu aceasta semnificatie57. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg. atat legislatia. 27. Codul familiei. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. cit.a primului element. 78). in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . Legea nr. care formeazã sediul materiei. prin cuvinte stabilite. 62. p. Decretul nr. in familie si societate. de lege lata sunt: . 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. 40.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

332-330. care efectueaza investitii in Romania. in spatiu. cit. prin locuinta sa statornica sau principala. 13 din Decretul 31/1954. schimbarea. c) parintele care-l ocroteste. unde este evidentiat si domiciliul titularului. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. comun fata de situatia de exceptie . cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului. plata se facela domiciliul debitorului. op. cu sediul in strainatate. plata.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. ºi dovada domiciliului. Daca locul nu este aratat. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. 3 din Legea nr. dupa caz la: a) parintii sai.aceea a domiciliilor separate.. d) tutore. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. Beleiu. .minorul are domiciliul legal. 66 41 . b) parintele la care locuieste statornic. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. il putem defini plecand de la prevederile art. p.aceea a domiciliului conjugal. dupa caz. vezi ºi Gh. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. Potrivit art. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte. in orice alt caz. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea.

starea civila este un drept personal nepatrimonial.. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. daca este cazul. unicitate si obligativitate. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. altul decat cel de drept comun. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. a persoanei fizice. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. Fiind deci rod al unei conventii. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. in principiu. Acceptand aceasta calificare. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. menit sa individualizeze persoana fizica. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. in spatiu. C. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. 42 .

in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei.1996 se face vorbire despre: . loc). certificat de deces. ºi se completeazã manual. Pentru dreptul civil. 119/11. loc). actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. precum si: certificat de nastere. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. care este tocmai inregistrarea de stare civila. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. act de deces. 43 . sexul. moartea (data. 68 În sistemul Legii nr. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului. Mai deosebim fata de actele de stare civila. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate. a inscrisului autentic. generica. în douã exemplare. Pentru dreptul administrativ. . Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. ambele originale. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data.1996. 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. b) dacã este necesar. cãsãtoria sau decesul unei persoane. data de art. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ.Asa cum nu se confunda partea cu intregul.Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. adoptia casatoria. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. al actului administrativ individual-. cu privire la actele de stare civilã.11. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila.Actele de naºtere. Fiind un drept personal nepatrimonial. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente). cu cernealã specialã de culoare neagrã. special tiparite si completate. avand denumirile: act de nastere. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. chiar).11. act de casatorie. eliberate in conditiile legii68. Totodata. 262 din 11. certificat de casatorie. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. ca si duplicatele acestor certificate.inscrisurile oficiale. publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr.

prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. in vechea doctrina romaneasca. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. intelectuala. Sectiunea 2. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. Persoana juridica 2. in esenta. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. potrivit art. 44 . Se poate observa ca.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. intr-o asemenea acceptiune. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus. regula instituita de art. persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. p. 164. Notiuni generale. 22 din Decretul nr. 24 din Decretul nr. inaintea instantei judecatoresti.4. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. op. Gh. 31/1954.. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. Asa cum am mai precizat mai sus. Pe cale de exceptie. in registrele de stare civila”. creata prin fictiunea legii. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. Beleiu.4. in conditii derogatorii. potrivit legii. cit. Cu toate acestea. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. in totalitate sau in parte.1. a actelor de stare civila. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. starea civila se va putea dovedi. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara.

. numite elemente constitutive. 355. 45 .. Costin op. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. Ed.drept sa creeze asemenea persoane. 70 D. sediul materiei il constituie Decretul nr. Textul art. p. 1996.II. În acelaºi sens. precum si Legea nr. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. Dreptul comercial român. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70.cit.cit. spre exemplu. Beleiu. p. p. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala. procesual etc. deci un grup de oameni care. Cãrpenaru. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. Alexandresco.I Bucureºti.343. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. Este.L. În acest sens. 148. Deºi sunt subiecte colective de drept. 71 Gh. 31/1954 privind persoanele juridice. Abandonand aceasta teorie. asociatiuni si fundatiuni..L. op. administrativ. 1906. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. p.365 sau M. D. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist. Stãtescu. vezi St. financiar. A. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept. op. Legislativ. C. p. Bucureºti.cit. vol. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice.256.

care pot comporta multiple particularitati. c) un scop licit.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”.2. exclusivitate. Elementele constitutive ale persoanei juridice. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii. cat si suficiente. Din parcurgerea acestui text. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. 31/1954. 26 litera “e” din Decretul nr. specifice fiecaruia: A. sunt in conditiile legii persoanei juridice. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica. “orice organizatie (. Potrivit art. b) patrimoniul propriu.2. Legalitatea..4. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. legalitate. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. diversitate si cumulativitate. de la o persoana juridica la alta. obstesc. in acord cu interesul general.. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 .

din Legea nr. 15 din Legea nr. 1 din Legea nr. op. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. art. in vreme ce art. 369. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. Astel art. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”.. denumirea si sediul principal. Costin. delictual sau contractual. B. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. p. componenta si functionarea organelor sale de conducere. denumirea acestora. 7 lit. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea.art. din Legea nr. 26 litera e. 12 litera h. indiferent de izvorul lor. De asemeni. durata mandatelor si atributiile lor. 47 . stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. pe langa obiectul de activitate. Ca orice patrimoniu. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. modul de alegere si de revocare. 4 alin. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. competentele. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. Mentionam sub titlu de exemplu: . cit. e.conducere. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. 31/1954. indatoririle si responsabilitatile acestor organe. din Decretul nr. 72 M. 54/1991 cu privire la sindicate. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. PATRIMONIUL PROPRIU. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva.

scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc. 26 litera e. 2 din Legea nr. iei 48 .art. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice.art. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. 4 alin. Pentru a fi valabil. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. 1995. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. la constituirea si lichidarea patrimoniului.. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. p. 7 din Legea nr. C. Zlãtescu Lecþii de drept civil. SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. denumirea si sediul principal. Obiectul de activitate.1 din Legea nr. din Decretul nr. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. patrimoniul. 3 alin. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. 73 V.D. . Fundaþ României de Mâine. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. Bucureºti. Ed.. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. din care spicuim sub titlu de exemplu: .art. general. Textul art. 48.

12 lit. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). 2. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. Asa fiind. persoane juridice private sau particulare.3.. cum sunt societatile comerciale mixte. persoane juridice mixte . persoane juridice straine. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. persoanele juridice pot fi: 1. persoane juridice romane. enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. b) Dupa nationalitatea lor. unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). persoane juridice cu sediul in Romania.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. 26 din Decretul nr.4. executiva si judecatoreasca). 3. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania. fundatiile si academiile. 49 . 2. 4. infiintate potrivit Legii nr. 31/1954 desi este inca in vigoare. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). 2. in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate.art. cultele religioase. b din Legea nr.

d) Dupa natura scopului lor.4. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. persoanele juridice pot fi: 1. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie.2. e) Dupa corelatia dintre ele. cit. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. 28 din Decretul nr. op. p. persoane juridice cu sediul in strainatate. al organizarii si reorganizarii. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. enumerarea modurilor de infiintare.cit.D. 49. V. potrivit textului mentionat. op. Beleiu. Cunoscand si continutul acestui text. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. 2.4. a persoanelor juridice facuta de art.. Zlãtescu. 345. p. Asadat. Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. Gh. 50 . persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74.

51 . organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. . fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare.presupune fie un singur act juridic.Organele puterii legislative. 69/1992. Acelasi domeniu de aplicare. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. 92/1992. caruia ii recunoaste efectul creator. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor.Organele puterii executive. 68/1991. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. prin Legea nr. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent. vizeaza si alte categorii de persoane juridice. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. Chiar si dupa anul 1990. . apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . 37/1990. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. 31/1954. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. rolul principal a fost rezervat statului. Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. etc.

31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. 435 ia atã din 1990. actul recunoasterii infiintarii. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr.G. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. 19 din Legea nr. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. nr. 27/1996 a partidelor politice). d din Decretul nr. 28 lit. 35/1991). 52 . d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. artisti sau compozitori. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. uniunile de scriitori. 31 din Decretul nr. Astfel. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr.

in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. Lumina Lex. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. Persoana fizicã. Lupan ºi D. actul de infiintare sau statut. Dimpotriva. Bucureºti. 1993. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. Popescu. Textul art. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. stabilit prin lege. Ed.67. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. 9 din Legea nr.2. mai bogat sau mai sarac. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”. Drept civil. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. p. 21/1924. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice. A. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. 53 .5.A. 20 .4.

4 din aceasta lege. a caror infiintare este reglementata de Legea nr. 425. actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite. moment care marcheaza in principiu. ramasa definitiva. 77 M. 21/1924. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. 384 ie 54 . cit. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. inceputul capacitatii de folosinta.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii.. Pentru incuviintarea inregistrarii. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE.. contracte). Costin op. 2. cit. p. incuviintate de catre instanta competenta. B. p. Sediul mteriei il constituie art. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. 35 si 36 din Decretul nr. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. atat faptele licite. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. Gh. dupa caz. Mentionam ca de regula. op. 31/1954. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. Beleiu. Pentru o definiþ mai amplã. Potrivit art. sunt actele persoanei juridice insasi. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. 3.

divizare sau dizolvare”. p. p. actul de infiintare sau statut”. Cãrpenaru. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil.a se vedea O. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . 36 din Decretul nr. Bucureºti.Drept comercial. 2. 31/1954.dizolvarea. D. Potrivit art. cat si fata de terti. Bucureºti. 40 din Decretul nr. St. Lumina Lex. . daca nu s-a prevazut altfel prin lege. 16 .6. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. . Atlas Lex. Ed. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art. pentru faptele ilicite.4.4. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. 1996. Ed. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. regulilor mandatului. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica.19. Pentru reorganizarea persoanelor juridice.comasarea (prin absorbtie sau fuziune). 1991. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. 78 55 . prin asemnanare. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. ne rezumam doar la mentionarea lor. Cãpãþânã Societãþile comerciale.tratatã pe larg la disciplina.divizarea totala. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. 106-215.

Doctrinar. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. 56 . prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. 41 din Decretul nr. Art. 45. De plin drept80. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. 53 din Legea nr. 45 din Decretul nr. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. 31/1954 in art. actul de infiintare sau statut. in afara de aceste cauze. 31/1954). Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990. Prin deciziunea asociatiunii. Art.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2.

31/1954. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. B. c) hotararea adunarii generale. Beleiu. acelor comercianti. 410.. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. cit. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii. c) la terminarea activitatii. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. 2 al art. C. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. 57 . 45 din Decretul nr. 22-54. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. 64/1995. 79 80 Gh. Art. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. d) falimentul. p. care se aplica datoriilor lor comerciale81. Cãrpenaru op. b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. p. 53 sunt reluate aproape identic de art. Dispoziþ pct. Prin judecata. cit. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege.. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. Legea nr. cu excepþ celor de la iile ia lit. op. D. 169 din Legea nr. 4. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. daca asociatii nu decid completarea lui. e) prin hotararea asociatiilor.3. Prin deciziunea puterii executive.

Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale.1. b) continutul. p. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3. Costin. cit. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. 84 În acest sens vezi St. p. exprimat frecvent in bani. M. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. op.1. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. cit. el are un caracter dublu volitional. Asa cum s-a studiat deja. Cãrpenaru. 61-63. p.1. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. 70. op.. c) obiectul raportului juridic civil. 83 58 . Altfel spus. cit.. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. Patrimoniul 3. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. sunt trei si anume: a) subiectele. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. Elementele structurale are raportului juridic civil. op. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera.. D. 135.

“X” are drept de proprietate asupra autoturismului. divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. cat si in alte texte. in vreme ce art. 784 si 1743 Cod civil. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. 31/1954: art. 59 .Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. ca apartinand unui anume subiect. 26 lit. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. e. poate fi un drept real sau un drept de creanta. De exemplu. in aceasta abordare. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. 41 arata ca. in cuprinsul lor articolele 781. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. fiecare drept subiectiv este privit separat. legislativ nu avem nici o definitie.

Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). 151/1990 referindu-se la patrimoniu. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu. sunt distincte de universalitate. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. 2) Orice persoana are un patrimoniu. denumirea si sediul principal”. cat si pe cele juridice. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii.1. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. 3) Patrimoniul este unic.2. patrimoniul. p. 60 . I Apostu. art. 1 din Legea nr. 4 alin. 3. obiectul sau de activitate. Bârsan. Drept civil. Universitatea Bucureºti 1980. Caracterele juridice ale patrimoniului.De asemenea. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. fiecare in parte. Teoria generalã a drepturilor reale.4. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. b) drepturile si obligatiile. in ceea ce priveste persoana juridica. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. existenta patrimoniului. 5. Stãtescu ºi C. Evrika Brãila 1998 p.

Drept succesoral. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal.3. Le urmarim in continuare detaliat. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. 1974. Altfel spus. p. deci si cea de patrimoniu. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica.bunuri comune.1. . 704 din Codul civil. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. mijloace circulante sau obiecte de inventar. I. Universitatea Al. deci sa aiba o anumita functie.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. 30-36 din Codul familiei: . 61 . Iaºi. dobandite in timpul casatoriei. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. 7. Astfel. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. 3. Cuza. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal. se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. Potrivit art.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii.

. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. Neavand asadar o garantie reala. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. 975 din Codul civil. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. p. Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. 1981. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. Bârsan. sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. Ele pot fi instrainate fara ca. 337 ºi urmãtoarele. în condiþ art.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile .). Ed. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. Academiei.A. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. Bucureºti. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau.. iile 62 . Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. deci devin prezente. Tratat de drept civil . 88 În mod excepþ ional. Stãtescu ºi C.

in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. care va urma aceeasi soarta juridica. B. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. Astfel. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor. Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. creditorii chirografi. Astfel. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. aplicabila celui dintai. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. in cazul persoanelor juridice. in ceea ce priveste persoanele fizice. iar creditorii personali doar bunurile personale. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. in acest fel. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. deoarece ei. Subrogatia inseamna inlocuire. 63 . deci subrogatia reala se produce automat. daca un lucru este vandut. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. 64/1995. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului).

partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. 64 . ci numai daca este expres prevazuta de lege.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. art. creditorul va putea sa urmareasca. prin subrogatie reala cu titlu universal. C. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. atunci cand creanta va deveni exigibila. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL. Spre exemplu. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. Pe langa functiile mai sus mentionate. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. astfel incat.

3. sa dea.1.“erga omnes”. sa faca sau sa nu faca ceva. 65 . astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei.Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. Ca drept relativ. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. dreptul real este opozabil tuturor . singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa.4. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane. de cantitate. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. Dreptul de creanta. Altfel spus. cat si a subiectului pasiv. in mod direct si nemijlocit.

si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.2. in cazul dreptului de creanta. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale.2. care au o existenta de sine statatoare. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”.Dimpotriva.a face . care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. insa in limitele determinate de lege”. Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. Notiuni generale.1. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. este util a cita si dispozitiile art. obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva . 66 . 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. Dreptul de proprietate 3. 481. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii.a nu face ceva. Definitie Potrivit art. independenta de existenta altor drepturi.cat si negativa . b) drepturi reale accesorii. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. Sectiunea 3.

. superficia etc. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. servitutea. 3. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. deoarece sintagma “a se bucura”. cu modificarile stabilite de lege”. cat si de a-i culege fructele. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. deci nici dupa moartea lui.Definitia formulata de textul art. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau.2. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”.). posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. cu toate atributele recunoscute. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica. in afara de art. 67 . dreptului sau (posesia.2.. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului..

cum este in cazul coproprietatii. imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. si anume caracterul individual si cel total. folosinta. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. proprietatea continua sa existe ca drept. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. deoarece ele vor fi studiate separat. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile.Prin urmare. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). pe care ne rezumam a le mentiona. in exercitiul actiunii in revendicare insa. dispozitia. 68 . Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe. se perpetueaza transmitandu-se”. “dreptul de proprietate. Rosetti-Balanescu. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. Boicoianu).

civile si industriale. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. 482 Cod civil. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. Florin Sion. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. industriale. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale.3. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). civile si sporul animalelor. intrun mod natural sau artificial”.3. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. Potrivit art. “a uza de lucru in sine. jus fruendi si jus abutendi. 69 . in interesul sau. este doar o expresie exterioara a celei de a doua. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii.2. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. Altfel spus. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. dreptul de a locui casa. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. de a folosi masina. Posesia presupune spre exemplu. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. de a intrebuinta un lucru etc.

totusi acesta poate purta si asupra unui drept.4. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . in materia Legii nr. fiecare coproprietar poate percepe. a instraina. 3. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale.2. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. cum sunt titllurile de credit. c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. Industriale (presupun interventia omului). productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. Spre deosebire de fructe. 70 . 18/1991 potrivit art. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania. in cazul coproprietatii.chirii. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. 46 alin. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. Astfel. 2. a desfiinta.). dobanzi etc. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii.2. 3. a distruge.

Ca mai dificila. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. permite proprietarului sa faca. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. “sub 71 . delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. Articolul 491 din Codul civil. Temeiul acestor ingradiri. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. ori radacinile intinse pe terenul sau. potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. in spiritul acestui text. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. Regimul juridic al imobilelor. Existenta bunului. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. A. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. potrivit carora. indiferent de adancimea sa. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului.

Practic. terenurile au fost scoase din circuitul civil. decat atat. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. . caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala. Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. indiferent de titular. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. Hotararea Guvernului nr.dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. Totodata. 72 . Astfel. . 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean.cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. circulatia si instrainarea terenurilor: . legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. si cele care sunt declarate de interes public national. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. B. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. plantatiilor sau constructiilor. Mai mult. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce.articolul 30 din Legea nr.fata pamantului. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. altfel decat prin mostenirea legala.

Legea 85/22 iulie 1991. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor. Articolul 5 din Legea nr. terenurile de orice fel. 73 . REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. Potrivit acestei legi. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. in ceea ce priveste casele de odihna. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. constituie fondul funciar al Romaniei. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania. in conditiile Decretului Legea 61/1990. Articolul 60 alineatul 1 litera a. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. 61/7 februarie 1990. din Legea nr. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. Decretul Lege nr. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. C.

sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. citat mai sus. la terenurile aflate permanent sub ape. Doar in acest caz. fiind deci scoase din circuitul civil. Asupra apelor din domeniul public. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. 17/7 august 1990. Potrivit articolului 5 din Legea nr. 50/1991. in momentul in care a 74 . El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare.Edificarea unei constructii. 18/1991. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. marea teritoriala. apele maritime interioare. D. riveranii nu au nici un drept. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. Articolul 2 din Legea nr. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. adica albiile minore ale cursurilor de ape. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. in cazul apelor pluviale. se refera printre altele.

). Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. Apele de izvor. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului.caz prevazut de articolul 581 Cod civil. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). Atat Constitutia cat si Legea 18/1991. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. 75 . altele decat cele din domeniul public. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”. pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. Cu alte cuvinte. apartinand proprietarului fondului. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. Apele curgatoare. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. deoarece acesta face parte din fond. prescriptie etc.

Constitutie. fara insa a abate cu totul cursul apei. Referindu-se la proprietatea statului. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. la iesirea din proprietatea sa. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. 135 alineat 2. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. Art. Legea 18/1991. 3. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. Formele dreptului de proprietate. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. 41. fie domeniul public. Proprietatea privata. Totodata acestia pot extrage pietris. Potrivit art. 76 . Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. fie celui privat. fie celui privat. o poate folosi. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. alineat 1. Potrivit articolului 582 Cod civil. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. Codul civil precizeaza in art. Din textele mai sus citate. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. fie domeniului public. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare.a) apele curgatoare care marginesc o proprietate.5. Singura interdictie.2.

indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. art. A. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. asupra unui bun. De asemenea. prezente si viitoare”. in mod exceptional. deoarece statul este intotdeauna solvabil. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. potrivit regulilor de drept comun. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. in limitele legii. in acest sens. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele.Cu toate acestea. in mod exclusiv si perpetuu. juridice. astfel incat. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. 77 . Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive.

Potrivit Legii 69/1991 (art. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. 36 din Legea 18/1991.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. orasele si judetele sunt persoane juridice. unitatile administrativ teritoriale. care au dobandit actiuni in temeiul art. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. persoanele juridice. Dimpotriva. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. Sub aspectul obiectului. 4). teren arabil.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. comunele. actiuni etc. dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte. pot fi persoanele fizice. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. au in proprietate bunuri din domeniul privat. B. statul. le pot instraina sub orice forma.S. 15/1990. orasele. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. in calitate de persoane juridice de drept public. 78 . potrivit art. in calitate de persoane juridice de drept civil. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. 16 din Legea nr. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. O situatie speciala o au in prezent fostele I. C.A. titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. comunele. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor. municipiile si judetele.

p. Beleiu. Legea 31/1991. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. apartin statului. Statul si unitatile administrative. 79 . 1993. vezi E. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Aceasta proprietate.Safta Romano. Acestea sunt autonome fata de stat. 343. “Grafix”. cit. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. Art. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. in afara acestor categorii de persoane juridice. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. op. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. p.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991.. Legea 69/1991. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. numita si dominiala90. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. Pentru definirea proprietãþ dominiale. distinct de cel al asociatilor. cum este cazul fundatiilor. afectat realizarii unui scop social licit89. 93. Iaºi. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. Ed. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale.Sub titlu de exemplu . cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata.

bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. inchiriate sau date in locatie de gestiune. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. Constitutia in art. 475 alin. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. pot fi concesionate.2. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. 6 din Legea nr.Art. Art. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. Bunurile din aceasta categorie. Codul civil si o serie de legi speciale. Art. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. in principiu. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege. 80 . Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. prin licitatie publica. carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. Legislativ. 477.6. Art. exceptand bunurile apartinanr domeniul public. nu sunt limitativ prevazute de lege. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. Articolele 476. Art. 3. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate.

Articolul 1844 Cod civil dispune ca. sunt scoase in afara de comert”.A. in acelasi sens. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. 135 alin. Desi sunt inalienabile. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. art. intrucat statul este intotdeauna solvabil. Caracterul insesizabil. Deosebit fata de cele proprietate privata. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. Din text. in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. Caracterul inalienabil. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. prevederea constitutionala permite ca. CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil. pot fi concesionate. 2. atat datoriile sale. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. prin licitaþ publicã. din Legea 69/1991. închiriate sau date în locaþ de gestiune. ie ie 81 . Caracterul imprescriptibil. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. imprescriptibile si insesizabile”. art. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. concesionare sau inchiriate. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. 3.

nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. De asemenea. domeniul public poate fi de interes national. prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.financiare speciale. p. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. Drept financiar public. Nistor ºi I. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. spatiul aerian. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. Gliga. Ed. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil.03. Articolul 135 alineat 4. I. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. bogatiile de orice natura ale subsolului. p. ALL. Ed. piete. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã.199293. in aceeasi masura. muzee. 54. B. marea tetirotiala. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. cand proprietatea apartine comunelor. biblioteci). Apostu. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. caile de comunicatii. Potrivit criteriului importantei sociale. resursele stabilite de lege. 113/06. sau de interes local. 93 82 . Drept public ºi privat. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. din Constitutie. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. teatre. În sensul acestora. municipiilor sau judetelor. vezi precizãri în V. oraselor. 136. plajele. Bucureºti 1994. Zigotto Galaþi 1994.

B. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. Ce este conditia. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. 83 . Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. Modalitatile dreptului de proprietate A.2. NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular.3. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”.7. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. Exista asadar. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme.

in ceea ce-l priveste pe acesta. daca nu. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive. proprietatea. p. 154.. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. Revenind la proprietatea rezolubila. Dimpotriva. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. 84 . dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. Beleiu op. dreptul de proprietate se va revoca. dreptul se desfiinteaza retroactiv. in exemplu dat). daca donatorului i se va naste un copil. Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. Practic pana in momentul implinirii conditiei. 1371 Cod civil). 94 Gh. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. cit. Potrivit articolului 835 Cod civil.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94.

se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea. Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. 2. in aceasta situati. sunt posibile 3 ipoteze: 1. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. dreptul la actiune al titularului se precrie.C. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil. 85 . in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. 3. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. D. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. Ca efect. viciu de consimtamant. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului.

3/5 etc. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. abstracte din dreptul de proprietate. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale. cit. Bârsan. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. 1. Astfel spus. Stãtescu ºi C. 180. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. op.cate o fractiune ideala din drept.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie. 86 . 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. 96 C. p. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. Dreptul este fractionat. De exemplu. si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit.. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor.) sau printr-un procent (25%. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. nu insa si bunul in materialitatea sa.

si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. nefiind posibila imparteala. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. 728 si urmatoarele. Din punctul de vedere al duratei. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. La randul sau. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii.

cunoscuta sub denumirea de partaj. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. Din cel de al doilea principiu. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. acesta va fi desfiintat. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar.in matria actelor juridice. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. sunt permise copartasilor. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. Daca totusi a fost facut un asemenea act. cu privire la intregul bun. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. fara a fi necesar acordului celorlalti. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. in caz contrar. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia. tot retroactiv. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare.Actele materiale care privesc folosinta bunului. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: . rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti.Din primul principiu enuntat. Cat priveste fructele. . Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului.

ea poate avea un caracter perpetuu. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. in fine. Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. donatie etc. 89 . fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii. in caz contrar. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor.copartasi. manuscrise. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. cumparare. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. tablouri si fotografii de familie). fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. Coproprietatea este fortata. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. acesta va fi vandut la licitatie. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. 728 Cod civil. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. in mod exceptional. prin succesiune. II) Proprietatea comuna pe cote parti. deci fortat. copartasilor.

situatia juridica nu mai este coproprietatea. nu se pot folosit decat in comun. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. fantanile sau izvoarele. 90 . ci servitutea. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. in acelasi timp. precum si asupra tuturor dotarilor care. potecile. drumurile. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. Articolul 10 din Legea 85/1992. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. Dimpotriva. prin natura lor. atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. iar valoarea cotei se include in pret. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii.

se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”. c) Gardul comun Potrivit art. articolele 603. Dimpotriva. Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. 590 Cod civil. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. 604. Printre semnele de necomunitate. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. 91 . a) Zidul despartitor este. 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. daca zidul este inclinat. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. potrivit art. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil.

numita si “devalmasie matrimoniala”. Cu toate acestea. Notiunea. p. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. Caracteristic proprietatii devalmase. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti. 92 . impreuna si nefractionat. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. 1992. Cu toate acestea. ele se realizeaza de soti de comun acord. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. Cu privire la administrarea. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. Bucureºti. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. 2. aceasta apartinandu-le tuturor. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. exercitand singur aceste drepturi. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. 38.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu.

fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect.133. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. Filipescu . dupa evaluarea si lotizarea lor. 93 . Tratat de dreptul familiei. in aceasta faza procesuala. I. ALL Bucureºti 1995. printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. numita si partaj. P. in ambele cazuri. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. 3. in ambele situatii. in fine. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. Ed. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. Didacticã ºi pedagogicã. spre deosebire de proprietatea devalmasa. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. p. incetarea devalmasiei. imparteala judecatoreasca. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. Bucureºti 1977 p. 245. in consecinta. 2. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului.

drept proprietar. Posesia 3.3. ea neputand lua nastere decat intre soti. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. Pentru acest din urma 94 . Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii. in aceeasi masura insa. pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. uzucapiunea etc. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”. legea. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. legea apara si posesia. una sau alta. succesiunea. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata.1. Sectiunea 3.. de noi insine sau de altul in numele nostru”. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor.3.

nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. 95 .ca stare de fapt . 1853 Cod civil. detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. Tot un detentor precar este si depozitarul. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. adica in calitate de locatari. simpla posesie . prin simpla ingaduinta a proprietarului. depozitari. in puterea destinatiei legale a aceluia”. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. Potrivit art. Plastic. sau asupra unui lucru comun. uzufructuari. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. El nu are nici un drept asupra bunului. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . in concluzie. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. in aceeasi masura. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. Locatarul unui imobil de exemplu. acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. si de a se comporta ca un adevarat proprietar. b) Elementul psihologic sau intentional.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. sub nume precar.motiv. ori ca titular al unui alt drept real.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara.

“animo alieno”. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. in primul rand.2. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. Dovada posesiei. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru.3. dovada si pierderea posesiei 1. intrucat are un caracter obiectiv. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. Dobandirea. neputand fi exercitat prin altcineva. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material. este posesorul acelui lucru. Proba elementului intentional este facilitata de lege. b) Elementul intentional. dar si de un reprezentant al sau. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. Pentru a fi dobandita posesia. prin natura sa psihica. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). sub nume de proprietar. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. Fiind o stare de fapt. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. Altfel spus. sau l-a incredintat altuia in depozit). respectiv “corpus” si “animus”. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. aparent si deci perceptibil. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. pentru ca a dovedi posesia.3. pana la proba contrarie. prin instituirea a doua prezumtii legale. 2. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. in ceea ce priveste elementul intentional.

Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. 3) Pierderea posesiei. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. Disparitia lor.inceput a poseda pentru altul. o data cu incetarea elementului ei material. Pe cand textul art. Calitatile si viciile posesiei 1. intr-o a doua ipoteza. Posesia nu poate exista. intr-o prima ipoteza. pot fi rasturnate prin proba contrarie. are ca efect pierderea posesiei. chiar daca stapanirea materiala continua. 3. cum este cazul constitutului posesor99. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. datw nu este proba contrarie”. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. sau chiar numai a unuia. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. efectul fiind insa acelai. 1847 din Codul civil. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. 97 . 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut. 99 Este constitut posesor.3. se presupune ca a conservat aceeasi calitate.3.

1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. insa se refera in articolul 1852 la 98 . atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. care duce la desfiintarea posesiei. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. Continuitatea posesiei este prezumata. b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. in vreme ce art. asemenea proprietatii in vazul tuturor. “se cere o posesiune continua”. adica cu intermitente anormale”. Legea nu defineste publicitatea posesiei. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. in cazul actelor de simpla amenintare. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. d) Poesia sa fie publica. care nu duc la pierderea materiala a bunului. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului.

f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. c. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). locatar sau depozitar. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. discontinuitatea. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. 99 . Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale.clandestinitate ca viciu al posesiei. a. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. d. Intentia legiuitorului. precaritatea. clandestinitatea. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. asa cum procedeaza un detentor precar. Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. echivocitatea. 2. discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. sunt viciile posesiei. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. e. b. violenta. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar.

ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. 2. este un viciu relativ putand fi invocat. este un viciu temporar. are valoarea unui titlu de proprietate. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. 3.Ca viciu al posesiei. 1852 Cod civil. asa cum prevede art. Clandestinitatea. b. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. 2. este un viciu temporar. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). potrivit carora simpla posesie de buna credinta. redevenind publica. in sensul ca o data incetata violenta. cat si a bunurilor miscatoare. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). 100 . Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. posesia redevine utila. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. intrucat odata incetata clandestinitatea. este viciu relativ. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. c. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil.

sau asupra unui lucru comun. este echivoca. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. Stãtescu ºi C.. ea constituie insasi lipsa posesiei102. 174. op. p. cit. Vezi supra referitor la elementele posesiei. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. in acest sens. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. adica in calitate de locatar. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. Mai mult decat atat. op. uzufructuar etc. 396. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. e. precaritatea este mai mult decat un viciu.. Precaritatea Cu privire la precaritate. p. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. in puterea destinatiei legale a aceluia. cit. op. Safta Romano. “animus” si “corpus”.d. 242. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. p. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. 101 . Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. I. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. C.. dar si in practica judiciara. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. precaritatea se poate transforma in posesie. prin intervertire. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. Bârsan. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. depozitar. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. in cazurile special prevazute de lege. vol. deci de elementul intentional al posesiei. cit.

prin uzucapiune.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. intrucat de cele mai multe ori. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. 2. 1864 Cod civil. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. in materia bunurilor miscatoare. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. 3. A. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie.3.4. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. posesia este protejata prin actiunile posesorii. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. la dobandirea dreptului de proprietar. consta in aceea ca fiind parat. sub nume de proprietar. 1854 Cod civil). posesia prelungita duce. 4. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. 3. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau.

fructele unui lucru se cuvin proprietarului. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. constand in convingerea posesorului ca lucrul. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. ale carui fructe le culege. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. 103 . nefiind posibila proba contrarie. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. lipsit de orice viciu. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv. B. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara.proprietate. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil.

actiunea posesorie obisnuita sau in complangere. C. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. In al doilea rand. Pentru exercitarea ei. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. Caracterisitic actiunii posesorii. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. posesorul dobandeste doar fructele. a. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. Actiunea in complangere.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. b. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 .

adica neviciata.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. 105 . Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. D. Ca si actiunea in complangere. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. . posesiunea reclamantului sa fie utila. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. Violenta neavand nici o justificare in drept. intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. b. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE.in complangre. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . 2.1. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. daca tulburarea s-a produs prin violenta. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita . Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. 3. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta.sunt actiuni reale. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar.

O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. In articolul 645 din C. 105 C. civ. 1847 din C. cit. civ. op.4. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. Bârsan.1. Stãtescu ºi C. 3. in vreme ce art. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. caci oricat ar dura ele in timp. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. 199. Sectiunea 3.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. 106 .4. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã.. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. Apararea dreptului de proprietate. s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. in doctrina. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani. p. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104.

1910 se 107 . uzufructuar etc. mijloacele juridice specifice. actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil.a.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. care este un drept real se numesc actiuni reale. 3.). dintre care mai importante sunt doua: . mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii.2. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor.4. din fapte ilicite sau cvasicontracte. actiunile in granituire etc. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. Sunt actiuni posesorii. in vreme ce art. actiunile confesorii. cum ar fi actiunile in revendicare. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. cele posesorii protejeaza doar posesia. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. ori din imbogatirea fara just temei. Actiunea in revendicare. Sunt actuni petitorii. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate. adica proprietatea. . Art. b. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real.

Ed. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. 340.256. cit. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. de catre vanzator. Ed. A. op.L. Drept procesual civil. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau. ii. in practica..op.4.3.refera la revendicarea mobilelor. p. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv. Bucureºti.p. Radu. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. Costin. nepierzandu-se prin neuz. p. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”. p.. M.cit. iar art. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. Boroi ºi D. 117. 108 . Negru ºi D. Rãdescu. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. 105 ie . 1994. 3.L. Safta Romano. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106.G. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila.130. in stiinta dreptului. Actiunea in revendincare este imprescriptibila.

cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului. 154. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. consecinta pierderii bunului. p. Decizia civilã nr. 109 110 Pentru opinia contrarã. 109 .Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. Ed. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. 148. a se vedea E. sotul reclamant. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. 561 din Codul de procedura civila.. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. care ii profita si celuilalt sot109. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. in fine. s-ar rasfrange indirect asupra lui. Raspunsul a fost pozitiv. P. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. cit. vizeaza marirea patrimoniului comun. Safta Romano. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. 84. p. Filipescu. in aceeasi masura in practica judecatoreasca. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. 224/24 noiembrie 1972. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. p. op. vezi I. Teoria generalã a obligaþiilor. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. Actami Bucureºti 1994. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art.

De altfel dispozitia art. dispozitiunea art. se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”. 110 . Daca teoretic lucrurile par simple.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca. in practica ele sunt mult mai complicate. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit.a. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. sau al transferului proprietatii. dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche.m. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. A. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare.d. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare.

verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. . daca ambele au fost transcrise.Potrivit aceluiasi principiu. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament. Asa fiind. quam ipse habet”. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”.titlul sa emane de la un tert. Daca paratul invoca un asemenea titlu. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”. Pentru a stabili care este titlul preferabil. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. 111 . Acestei situatii transante. 1864 Cod civil. utila sau de buna credinta. actiunea ar trebui respinsa.cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata.data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. el va avea castig de cauza cu doua conditii: . va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. .

1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. Fata de aceasta dispozitiune a legi. in cazul bunurilor mobile corporale. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. 1909 alineatul 1 Cod civil. 1909 alineat 1 Cod civil. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. 112 . Regula prevazuta de art. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. a caror valoare este incorporata in titlu. Regula prevazuta de art. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice.B. deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. in curs de trei ani. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. de la cel la care il gaseste. susceptibile de detentiune materiala. deci numai bunurile mobile corporale. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate.

prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. De la regula prevazuta de art.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. a. ci un termen fix. Chestiunea implica un real interes practic. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. sau la o vindere publica. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. in aceasta ipoteza. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. intr-o asemenea ipoteza. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. La randul sau. 113 . adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. proprietarul revendicant. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica.

detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. Sectiunea 4. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. O asemenea actiune este perfect admisibila. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. Asa fiind. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. sarcina sau indatorire.b. juridice sau nejuridice. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. Academiei. Bucureºti 1984 p. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. si obligatiile impuse de normele morale. 615. 1 din Codul civil. In aceasta categorie intra. adica de 30 de ani. obligatia de politete si respect intre oameni. . 1909 alineatul 2 Cod civil.1. 1909 alin. spre exemplu. in lipsa unui termen prevazut de lege. CAPITOLUL IV. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. 114 . 1890 din Codul civil. Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. etice sau religioase. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar.

prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. 5 112 115 . Actami. Bucureºti . In drept. N. Pentru alte .38 114 I. Academiei. Craiovan. ne referim la o obligatie veritabila. Bucureºti 1994 pag. Teoria generalã a dreptului. Asadar. din punctul de vedere al creditorului.obligatii nu are insa un caracter juridic. definiþii. „stricto senso“. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. a face sau a nu face un anumit lucru. Obligatia acestuia poate consta in a da.112 Dimpotriva. C. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. cat si datoria corelativa a debitorului. Introducere în teoria generalã a dreptului. raportul obligational apare ca un drept de creanta. 1981 pag. In sens larg. Bucureºti 1994 p. Popa. Tratat de Drept civil. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. „lato senso“. 8. Ed. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. ca element dinamic al raportului juridic. Actami. All. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. Drept civil. vezi I. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. ca institutie de drept113. Bârsan. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. Filipescu. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. P. 2. notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. In sens restrans. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului. Bucureºti 1993 p. 3. Ceterchi ºi I. Stãtescu ºi C. Ed. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului.

in caz de neexecutare de buna voie. pot fi atat persoanele fizice. Bucureºti 1961 p.155 . sa dea. sa faca ori sa nu faca ceva. ce au menirea de a dovedi un imprumut. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport. deci la raporturile obligationale civile. de a-i cere debitorului. Ca oricarui alt raport juridic civil.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. In tratarea notiunii de obligatie. Ionaºcu. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. Ed. vol. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare.. numit debitor. ca subiect pasiv. 1.206 116 . de exemplu. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. 115 Cu privire la raportul juridic civil. ca subiect activ. Tratat de drept civil. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116.1 Partea generalã. si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. cat si pe cea de debitor. continutul si obiectul115. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. raportul juridic obligational. pe de o parte si.Subiecte ale raportului juridic obligational. Academiei. numit creditor. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului. Tr.

Drept civil. a nu face ceva la care. a face) sau intr-o abtinere. b) in cazul bunurilor generice.Obligatia de a da. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ). Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. donator-donatar.. Lupan ºi D. Lumina Lex.18 117 . cantarire etc. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. Bucuresti 1993 p. Persoana fizicã. mandant-mandatar. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. . proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. c) in regimul de carte funciara.etc. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. 116 In acest sens. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator. comodant-comodatar. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. 5 . in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit.. cumparatorul are. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv.Continutul raportului juridic obligational il constituie.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului. 2. caci potrivit art. numarare. Ed.. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). Popescu. E. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului. 3. La randul sau.

dupa izvorul obligatiei.dupa opozabilitatea obligatiei.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. care.dupa sanctiunea obligatiei.dupa obiectul obligatiei. Prin aceasta. Astfel.Obligatia de a nu face. in cazul contractului de vanzare-cumparare. . deci de a transmite proprietatea. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie.1. D. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A.. B. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117. 4. obligatia de a da. C. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii.1. Ea este o obligatie negativa. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. fara a se exclude unele pe altele. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii. 118 .

Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii. Dupa izvorul lor. C. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege.8. in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. . vezi L. Lumina Lex. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. B.dupa structura obligatiei. Pop. Bucureºti 1997 p. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. Dupa obiectul lor. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile. Sm. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. Angheni. În acest sens. Bucureºti 1995 p.E. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. Sub titlu de exemplu. Ed. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. Dupa un al doilea subcriteriu. 119 . a face) si obligatii negative (a nu face). A. In functie de sanctiune. Oscar Print. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. Drept civil. 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale.

odata executate de buna voie. 119 In privinta precripþiei extinctive. desi nu se poate cere executarea lor silita. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. Pornind de la aceasta precizare. Drept civil român. Spre exemplu. In functie de opozabilitatea lor. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. distingem intre obligatiile civile sau perfecte.167/1958. D. 2 din C. Bucureºti 1992 120 . fam. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. caci potrivit art. norma instituita de art. 973 Cod civil (res inter alios acta.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica. aliis neque nocere neque prodesse potest). • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. potrivit careia. Gh Beleiu. Totusi. asa incat. Spre exemplu. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL.

1. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. E. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat.In functie de structura lor. • Sunt opozabile tertilor. Spre exemplu. Principiul rezulta din prevederile art. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. 3. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. fie mai multe obiecte. ( propter rem). Este spre exemplu. in cazul contractului de locatiune. Pure si simple. obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile.• Sunt reale. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. Odata instrainat lucrul. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie). in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). 2. 4. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator. 1411 Cod civil). locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1.2. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun.

unor acte sau fapte juridice. Roland.754. Bucureºti 1969 p. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. D. 122 123 . Atat legislativ. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. se obliga o singura persoana. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie. Hamagiu. Starck. Ed. ªtiinþificã. 2. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. Cosma. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. I Rosetti-Bãlãnescu. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. Obligations.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. H. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. Litec. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. Bucureºti 1929 p. 122 Gh. Paris 1995 p. Tot acte juridice de factura unilaterala. Al Bãicoianu.121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. Beleiu. 106. Tratat de drept civil român. L.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica.115 120 In acest sens. 942 din Codul civil. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. op. Contrat. asa cum precizeaza art. pag. in scop de reclama. Ed. C. sub titlu de exemplu. 25 . Boyer. Teoria generalã a actului juridic civil. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. Ed.68 121 B. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. Naþionalã. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. cit.

986-991 Cod civil). obligand-o in acest fel la restituire (art. quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). 998 Cod civil. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. asa cum il defineste art. 986 Cod civil. producator de consecinte in planul obligatiilor. In sistemul Codului civil. Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. 992-997 Cod civil). In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite.Quasi-contractul este. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. important este acordul de vointa al partilor. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 .

Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. 124 . 999 Cod civil. cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art.da nastere obligatiei de reparatie. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 1000 aliniat 2 Cod civil). respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. 998-999 Cod civil). 1003 Cod civil). 3. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. edificii si animale. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art.1000 aliniat 3 Cod civil). 1000 aliniat 4 Cod civil). Definitia data de art. Astfel. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. art. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta.Raspunderea pentru lucruri. Si intr-un caz si in celalalt. 1000 alineat 1 Cod civil). autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.

124 Desi de inspiratie franceza. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract. In cea mai generala si mai sintetica formulare. Astfel. civ.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. pag.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. op. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg.125 Potrivit acestui text. 8 125 În textul francez. 124 În acest sens. sã facã sau sã nu facã ceva). 1001 din Codul civil francez. Scrisul românesc. 126 În sensul acestei opinii. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. 1002 Cod civil). Bârsan op. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. vezi I. C. Stãtescu ºi C.942 din C. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. a faire. cit. cit. p. Notiunea si definitia contractului civil. Consideraþ ii teoretice ºi practice. p. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. Craiova 1983. Sectiunea 4.8 125 . Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. Dogaru Contractul.32 sau I. Dogaru. art.2. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. Ed. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art.

127 Astfel.128 Textul art. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv.2.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. citat mai sus. P. 19. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. adica de a da nastere. Zinveliu. Asa fiind. II Bucureºti 1947 p. a modifica. M. Pentru dezvoltarea ideii.1. Deak. Rarincescu. civ. vezi I. op. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. Potrivit definitiilor date contractului. Dacia Cluj 1978 p.p. Vol. 942 din C. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. civ. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. Ed. 942 C. Vointa juridica. Tratat de drept civil. Actami. element esential al contractului. Filipescu. I. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. p. cit. Ed. 128 127 126 . BucureSti 1996. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. Pornind de la aceste precizari prealabile. 11 sau Fr.129 4. Curs elementar de drept civil român. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. 3. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. Contractele speciale.

I. Ed. Stãtescu ºi C. ªtiinþificã. Bucureºti 1986 p.71. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. Bucureºti 1996 p. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. Nashitz. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. 130 131 In sensul acesta. Scaiul. caci este permis tot ce nu se interzice. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. 966 din C. 1?1958 p. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed. civ. op. 127 . Gionea. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. P.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. V. 132 C. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. interpretarea art. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. Cit. în S. 11. nr.C.J. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. Bârsan. Curs de drept civil.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. civ. intrucat potrivit textului. Dogaru. 33 ori A. 42. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. trebuie coroborata si cu prevederile art. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. . 5 din C.

potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. civ. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. Vol.. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4.2. Tratat de drept civil. civ. dar si putinta de a constata ca in fond. care se individualizeaza prin caractere specifice.. Ed.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Stãtescu ºi C. 220 – 237 sau P. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator.2. P. p. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda).134 In consecinta. op. 969 din C. op. 128 . Cit. 188 – 191. 146.42. Cit. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte.248. D. Beleiu. 968 C. op. 1 – 3 din Decretul nr.a. Beleiu. Bârsan. M. cit. 135 C. in insasi denumirile date acestor tipuri. I Partea generalã.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. consacrat de art.Referindu-se la cauza textul art. Bucureºti 1989 p. P. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. Cosmovici º. Cit. Clasificarea contractelor civile. 134 Gh. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”. Academiei. Pag. Cozma op.

cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). D. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. de regula este forma autentica. F. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta.137 În dreptul nostru. ad probationem. contractele pot fi consensuale.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. sau cel de ipotecã prevãzut de art. ceea ce fireºte. constituie regula. 1. B. sub titlu de exemplu. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. 813 C. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). Dupa corelatia existenta intre contracte. contractul de mandat. solemne sau reale. Dupa scopul urmarit de parti. deci dupa modul de formare. simpla lor manifestare de vointa. Dupa continutul lor. Au un asemenea caracter. 136 129 . doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. civ. Dupa modul executarii. E. Dupa modul de formare. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. xxx A. civ. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. contractul de închiriere. majoritatea contractelor au un caracter consensual. ci. 1772 din C.136 2. C. Potrivit primului criteriu general de clasificare. respectiv: A. G. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor.

pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. Dupa scopul urmarit de parti. In consecinta. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. 130 . deoarece partile isi asuma obligatii.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. 1. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. Dupa continutul lor. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce.”140 C. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. 943 din C. de depozit sau de locatiune. contractele de vânzare. civ. civ. fara ca acestea din urma sa se oblige. o contraprestatie. de închiriere. depozitul sau gajul. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. Spre exemplu. comodatul. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. Potrivit art. Conform definitiei legislative data de art. Sunt cu titlu oneros. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. mandat sau depozit.139 2. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. deci realizarea unui interes patrimonial propriu. 944 din C.3. In ceea ce priveste contractele reale. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. 1. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane.138 B. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit.

p. 1. 1. Pentru detalii.Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144.145 E. op. fie sub forma unor prestatii succesive.74: C. F. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu.2. Sunt nenumite.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. vezi I. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. uno ictu. p.143 D. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. contractele pot fi principale sau accesorii. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. 2.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. Cit. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. 131 . Dupa corelatiile care exista intre unele. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). Stãtescu ºi C Bârsan. op. Dogaru. contractele pot fi numite si nenumite. si contracte cu executare succesiva. cit. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. fara a se da ceva in schimb. 2. “nova negotio”. contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere).Sunt contracte cu executare imediata (instantanee).

In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. C. nici daca va exista castig sau pierdere. StAtescu ºi C. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. 2. de a caror soarta juridica depind. Apostu. Bârsan. op. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. Din acest motiv.1. 1. 146 132 . la incheierea lui. toate aceste elemente depinzand de hazard148. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. p. Evrika. nu se poate sti. 149 În cazul contractelor negociate. asa cum il individualizeaza art. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. 23 – 35. contractele pot fi comutative sau aleatorii. contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. cit. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. 2. Brãila 1997 pag. depind. vezi I. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. În acest sens. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. G. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. Ed. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. Pentru alte dezvoltãri. Spre exemplu. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”.

civ. Art. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. 4. vezi. ca de exemplu tranzacþia. consimþãmântul ºi viciile sale. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb.56. Bârsan. Hamangiu º. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor. vezi C. astfel incat capacitatea constituie regula. 948 din C. Stãtescu ºi C. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. p. Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. Pentru ca contractul sa fie valabil. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1.a. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. Condiþiile de valabilitate. 3. 949 din C. potrivit aceleiaºi concepþii.2. Civ.de adeziune150. a obiectului ºi a cauzei licite. 150 133 . Capacitatea de a contracta. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. 2. cit. 4. În acest sens. Art. O cauza licita. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. obiectul ºi cauza.3. p. cit. Un obiect determinat sau determinabil. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. op. C. op. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. 496. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. .

caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. 950. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil.154 Pentru aceste categorii de persoane. Ed. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. 134 . alaturi de consimtamant. 31/1954. 110 si urm. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. manifestata in exterior.2 din acelasi decret. Desi art. obiect si cauza. 11 alin. Turianu. S-a admis totusi. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate. 948 C. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. b) persoana pusa sub interdictie. Din redactarea art. judecãtorii. Potrivit art.1307). De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare.1308). Altfel. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. precizeaza art. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. 155 C. 1 din Decretul nr.incapacitatea este privita ca si o exceptie. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. 1309) etc. Bucureºti 1999 p.155 Consimtamantul. O asemenea concluzie este fireste gresita. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. Fundaþiei “România de mâine”.11 alin. Astfel. si anume al celei “ce se obliga”. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. Probleme speciale de drept civil. avocaþii etc. civ. sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana.

“ma oblig daca am chef!”). Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. Dimpotriva. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala. ( deci pentru a da nastere. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. De asemeni. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta.Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. aºa cum este cazul actelor solemne. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. din prietenie sau complezenta. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!). cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu.156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. cu toate consecintele decurgand din aceasta. (jocandi causa). 135 . fie intr-una tacita. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. “Per a contrario”. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei.

fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. de la acest principiu exista si exceptii.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului. pentru a o determina sa incheie un act juridic. Fireste. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”. civ. Potrivit art. intrebuintate de una din parti. fara aceste masinatiuni.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. i-a insuflat temerea. civ. dolul. Potrivit art.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. incat este evident ca. asa cum este cazul actelor solemne. . O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. violenta si leziunea. cealalta parte n-ar fi contractat”. “Este violenta totdeauna cand. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. se restrange la minorii care. 960 C. sunt astfel. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. . d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. 956 C. 136 .d o l u l sau v i c l e n i a. spre a face o persoana a contracta. Actiunea in anulare pentru leziune. cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. rationabila pentru dansa. . . care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”.Obiectul contractului Textul art. 157 137 . bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. 2 din Legea nr. civ. I. p. 1 din Legea nr.5 alin. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private. respectiv de a da. In acest sens vezi ºi M.sa fie determinat sau determinabil. Ed. Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale. p. Bucureºti 1997. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. 18/1991). Cu privire ). s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil.60 159 La rândul lor. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. 962 din C. 518 158 Deºi art. la aceste categorii de bunuri. Eliescu. Din aceasta prevedere. In lipsa unei interdictii exprese.sa fie in circuitul civil. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. a face sau a nu face ceva. 963 din C.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. civ. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. face excepþie succesiunea nedeschisã încã. 963 C. In privinþa bunurilor viitoare. ceea ce de fapt explica si prevederea din art. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). 57 . precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. civ. Ed.159 . Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. adoptate dupã 1989. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa). Apostu. Evrika Brãila 1998. numararii. Curs de succesiuni. obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . . Humanitas. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. dupa caz.

nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta. Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. referitoare la caracterul licit al cauzei. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. cit. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. adica pentru oricine. . ar mai putea fi incluse si altele. Daca imposibilitatea este doar relativa. civ. p. Turianu. civ.art.161 Cauza contractului. deci numai pentru un anumit debitor. deci.sa fie moral. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. “ad imposibilium. respectiv scopul imediat. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului.. cauza nu este expresa. 160 138 . Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” .160 . 4 din C. 59). 968 din C. 948 pct. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. 161 În categoria condiþiilor obiectului.sa fie posibil.509. cu toate ca. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare.967 in urmatorii termeni. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art.art. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila. op. ca de exemplu autorizarea obiectului (C. .sa fie licit.art. “Conventia este valabila. Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul. cit p.causa remota. In structura cauzei exista doua elemente. (causa proxima) si scopul mediat . “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. prelevate in literatura.

Incheierea contractelor. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. Legislaþ ie Ed. civ. * in contractele cu titlu gratuit. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. Anterior acestei imprejurari. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza. ce tine de caracteristicile unei prestatii. Bucureºti 1996 p. * in contractele reale.2. licita si morala. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. 126 . All. fondata pe o cauza falsa. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. De cele mai multe ori.Scopul imediat. calitatile unei persoane. 139 . care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. cauza contractului trebuie sa existe. 966 din C. o perioada numita de unii autori precontractuala162. sa fie reala. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea.4. Drept civil. Obligaþ ii. Ca si obiectul. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). insusirile sau nevoia unui lucru. nelicita nu poate avea nici un efect” 4. Aceste conditii sunt consacrate de art. Drepturi reale. insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei). Cosmovici.M. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. de altii negociere163.

Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract.211. acceptarea. Junimea Iaºi 1977 p. In privinta acestei etape precontractuale.).concepute. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. fond de marfa. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. Ed. Porto-Franco. 3. Negocierea afacerilor. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164. Georgescu. Oscar . totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. Print. A. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. Bucureºti 1998 pag. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. Ed. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. Angheni. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. T. respectiv: 1. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). uzitate mai ales in domeniul comertului international165. NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. Drepturile reale. mijloace circulante etc. Urs ºi Sm. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. Ed. Anterior momentului incheierii contractului. 164 În acest sens. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. S. negocierile precontractuale. 140 . Galaþi 1992 pag. astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. mai multe faze. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. Macovei. II. in unele situatii. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4.91 – 120. Drept civil. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. 2. oferta de a contracta. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I.10. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice. I.

cit. 166 141 . Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. cit. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. 58. Bucureºti 1999 pag. Hanga. fie verbal.166 B. adresata unei persoane determinate sau publicului. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169. cit. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. M. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. p. 167 Pentru definiþia comunã. Cosmovici. op. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. Fiind prima manifestare de vointa. S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. p. 142 . vezi P. În acest sens. exista obligatia. fiind o latura a vointei de a contracta. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. S. vezi ºi Vl. aceasta poate fi expresa sau tacita. p. exprimata fie in scris.127. Totodata.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. exprimata in scris sau verbal. op. deci a consimtamantului. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. Bârsan. Lumina Lex. -nascuta din uzante-. Angheni. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. Stãtescu ºi C. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. Mic dicþ ionar juridic Ed. Este si motivul pentru care. Urs ºi Sm.pentru incheierea unui contract. 169 C. op. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. 211). (I. 1. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract.

Deak ºi St. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. Les obligations. vezi Fr. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. desi contractul a expirat. Droit civil. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. Ed.171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art. 87 .)170. Lumina Lex. civ. Bucureºti 1993 p. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. etc. posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. imprejurarea ca. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. Intr-o asemenea abordare. Ed. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia. 45.114 171 Alain Benabent. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. p. 1437 din C. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. ã 170 142 .121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului.

ea nu este producatoare de efecte juridice. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. Beleiu op. 117 . daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. Cosma op. 3. Oferta trebuie sa fie reala. Ed. dupa cum urmeaza: 1. cit p. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. “Per a contrario”. p. deci poate fi revocata de catre autorul ei. Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. cit. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. 3. oferta facuta in gluma. Cosmovici Drept civil. sau D. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. P. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh. serioasa si constienta. Forta obligatorie a ofertei. Angheni.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. M. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. 102 – 110. Oferta trebuie sa fie ferma. 2. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului.178 174 143 . Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. op. Bucureºti 1996 p. Oferta trebuie sa fie neechivoca. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. 173 Sm. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. All.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. p. 215. cit. Introducere în dreptul civil. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. 2.

constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. Sub titlu de exemplu. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. Or. 2. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. 176 I. Angheni. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. 144 . dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. b) daca oferta este fara termen. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. Intr-o asemenea abordare insa. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. pag. Urs ºi Sm. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. Daca oferta a ajuns la ofertant. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. cit. 213. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. 1. op. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil. S.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia.

promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. ACCEPTAREA. clauza de mono pol. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. Ca si oferta. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii. precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . D. Intr-o asemenea ipoteza. Ea poate fi deci verbala sau scrisa.C. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. Astfel. expresa ori tacita. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. clauza de exclusivitate. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. pactul de preferinþ ã. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. sa incheie in viitor un contract. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. contractul de rezervare etc. Spre deosebire de oferta.

Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta.178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. com. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. op. caci simpla tacere a locatorului. Bârsan.. 39 din C. Petrescu. cit. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. Stãtescu ºi C. Bucureºti 1994 p. valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. civ. 1437 din C. 146 . Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic.179 b. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art. . acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. Romfel.67. 64 Potrivit acestui text. p. c. de exemplu. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica.a) exista o prevedere a legii in acest sens. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri. 1. a modifica sau a stinge un raport juridic civil.

In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. 3. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. d. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. Dimpotriva. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. contractul se incheie prin telefon. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. deci a realizarii acordului de vointa. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. acelasi caracter il conserva si acceptarea. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. In a doua ipostaza.catre acel artist. ea poate fi acceptata de oricine. In fiecare dintre acestei situatii. 2. daca oferta se adreseaza publicului. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. 2. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 .Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. contractul se incheie prin corespondenta. respectiv: a) Un prim sistem. cel al emisiunii sau declaratiunii. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari.

or. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. Desigur. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. 148 . Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte.primind-o isi exprima acordul. in realitate aceasta abordare este deficitara. Sistemul este si inutil. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. chiar fara a-l mai comunica ofertantului. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180.

Obligaþii… p. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. 66. p. P. contractul se considera a fi incheiat. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. Pe de alta parte. op. 3. Odata determinat. 131 Deºi pare cea mai completã. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. com. spre a evita încheierea contractului. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. I. 2. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. In functie de acest moment. Stãtescu ºi C. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. Ãstfel. Confruntata cu cele patru sisteme. Potrivit acestora. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. cit. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului.M. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. 181 149 . existã posibilitatea ca ofertantul. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. terenul trecea în proprietatea statului. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. cit. C. pag. Urs ºi Sm. op. 182 În sensul acestei opinii. Bârsan. op. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. 180 În acest sens. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. 35 din C. S.58 ºi 59/1974. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1.Cosmovici. În acest sens. cit. Angheni.

vezi T.4. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. In egala masura. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul.daca contractul se incheie prin telefon. R. In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. Romfel. caci in acel loc este receptionata acceptarea. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: . Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. poate fi intentatã potrivit art. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. 150 . 3. 202. 167/1958 în termen de trei ani.cand contractul se incheie prin corespondenta. 9 alin. 2 din Decr. Bucureºti 1994 p. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. 6. 7. cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional. In cazul ofertei publice. 5.daca partile contractante sunt prezente. Drept internaþ ional privat Ed. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. . 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. Potrivit acestor reguli. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. Potrivit art. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. . locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. Popescu. .

proc. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului.. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. ori a transforma. Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã.10 pct. Bucureºti 1997 p. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art.5.2.I p. Ciobanu. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. M. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului.obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. op. 969 din C. 969 – 985.civ. Ed.C. caci art. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. Efectele contractului. fãrã a le disocia. II p. vezi P. Vlachide. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã. 188 C. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor.425 sau I. Apostu.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art. Ed. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”.4 din C. in cererile privitoare la obligatii comerciale.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187. Naþional. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. 516. 4. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. . Odata incheiat.97. Pentru critica acestei confuzii. Naþional Bucureºti 1996 vol. Nova Bucureºti 1994 Vol. unui raport juridic obligational. Hamangiu. Europa . cit. 73 187 151 .188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon. Forta obligatorie a contractului si anume: . civ. vezi V. p.

In al doilea rand. op. 190 152 .Obligaþiile. Eremia. p. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. În ultimã analizã.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar. Bucureºti 1998 p. În privinþa celor dintâi. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. (În acest sens. 977 – 985.n. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele. In al treilea rand. De aceea. Interpretarea juridicã.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. Ed. 23 – 31. vezi ºi P. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. M. deci pot fi executate fara nici-o dificultate. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. All. cit….154). Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. Cosmovici. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. C. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice.

cit.. . 192 153 . In functie de obiectul de reglementare. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã. adeseori imposibil de cunoscut. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. p. Hamangiu. vezi C. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor. 193 În acest sens. precizand in art. unasubiectivã ºi una obiectivã. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. a voinþei reale sau interne. eventual prezumate. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. efectele subintelese ale contractelor.Prioritatea vointei reale a partilor.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. A. (a voinþei declarate). 519.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. In opinia unor distinsi autori. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. Teoria obiectivã. 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. Acest sistem este propriu dreptului latin. op. De altfel. Potrivit teoriei subiective.

in functie de propriile-i nevoi sau interese. Angheni. Daca. tratativele sau negocierile purtate etc.195 Asadar. Totodata. 195 196 În acest sens. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. 222. dimpotriva. C. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. interne. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii. revine partilor ce o invoca. 154 . În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. cit. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. O asemenea limita. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. o constituie cauza actului juridic.71 sau I. Bârsan. fie cu unele de natura extrinseca. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. precum circumstantele incheierii conventiei. op. cit. op. caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze. p. Pe de alta parte. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. p. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. Stãtescu ºi C. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. pe cat de rezonabila pe atat de utila. pana la proba contrara.“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. Urs ºi Sm.

potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. (unul real. adevarat si unul simulat. op. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor.198 B. dar la toate urmarile. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. cit. 2 din C. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. 1 din C. Textul art. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. Alcatuind un tot unitar. In acest 197 198 C. 981 C. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. civ. 155 . Bârsan. p. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. civ. 72.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. Stãtescu ºi C. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului.197 2. 970 alin. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice.. 1511 alin. ce echitatea. neadevarat dar aparent). O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. Spre exemplu. civ.

Aceeasi idee este preluata si de textul art.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia.termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce. 978 C. civ. civ.). civ. 156 . 973 din acelasi cod. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art. civ. Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. civ. consacrat de art.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta.). iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele. In afara de regulile aratate si grupate mai sus. Pentru astfel de imprejurari. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. 969 din C. 980 C.). dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”.sens. 979 C. contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. . civ. .). Alte reguli de interpretare. 984 C. . 982 din C. civ. 2. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. art. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: .in cazul indoielii. sunt confuze sau greu de apreciat.).dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: . Sunt indoielnice. . civ.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect.). 983 din C.985 C. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri.

Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. b) la fel ca ºi legea. civ. etc. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. care confera in ultima analiza certitudine. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. contractul nu poate deroga de la lege.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã.cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. A. Vlachide. op. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice. Dispozitiunile art.75). Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste. impersonalã ºi cu aplicare repetatã.C. p. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. 969 C. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. 199 157 . pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. cit. etc. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. (pentru dezvoltãri vezi P. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. cea de buna voie. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri. De altfel. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã.

200 Din textul art. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. sub titlu de exceptie.969 din C. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte.) ori a contractului de depozit prevazut de art. 1616 din C. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual. civ. Cu alte cuvinte. civ. 1436 alin. Pentru dezvoltãri. cit. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. p. civ200. 1010 din C.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. 1552 si 1556 din C. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. actul juridic în totalitate. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. 277. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). civ. civ. 2 din C. Cosma op. asa cum este de pilda donatia. 158 . Este insa posibil. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. potrivit principiului simetriei. cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. ci însãºi obligaþia. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric.). un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. a mandatului (art. Totusi. Nimic nu s-ar opune desigur. 1010 C. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. vezi D. civ. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala.

In afara de cazurile prevazute mai sus. 159 . decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. B. care are valoarea de principiu de drept201.). modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor.1563 alin. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. 2 C. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. civ. regula prescrisa de art. Moartea unei asemenea persoane. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor. viscol sau inghet. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. ci de cauze extrinseci. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. 973 din C. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. Asemenea modificare a duratei contractului. exista si imprejurari in care incetarea. Sub titlu de exemplu. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei. 3. efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. civ. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. 2. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art.

Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti.invocarea contractului fata de un tert.202 Inteleasa in aceasta maniera. contractele desi produc efecte numai intre parti. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . Definind in cele din urma opozabilitatea.persoane. carora deci conventia le este opozabila. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Asadar. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. Vanzarea unui bun spre exemplu. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. Raspunzand unor nevoi sociale. 160 . Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice.

obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”. O asemenea operatiune juridica este simulatia. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. raspunderea civila va avea un temei delictual. 202 D. neadevarata. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. op. el are pentru terti semnificatia unui fapt. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. care cauzeaza altuia prejudiciu. vom constata ca acesta este faptul juridic. p. Simulatia. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. precizeaza ca “orice fapta a omului.. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. create de lege. civ.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. 1. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. caci art. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. Cat despre probatiune. cit. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. Exista fireste si exceptii. 386 161 . Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic.un contract public numit si aparent. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. 998 din C. Cosma. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: .

are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice.396 ºi urm.204 In concret. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. Ea este relativã. . text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala.Contractul poate fi deghizat.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. Contractul secret. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. op. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. p. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. care corespunde vointei reale a partilor. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. mascandu-l insa intr-un alt contract. 162 .. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. In functie de efectele acordului simulatoriu. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. Cosma. numit si contrainscris. incheiat anterior sau concomitent cu cel public. La rândul ei. 1175. Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. vezi D.un contract secret. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã.Contractul aparent poate fi fictiv. cit.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. . care in realitate nu exista. * ea poate fi partiala.

civ. Efectele simulatiei se produc insa diferit. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. . Persoanele interesate. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor. caci art.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. . precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 .asemenea forma de simulatie. pentru ca acesta nu le este opozabil.actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . Desi singurul contract adevarat este cel secret. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. Proba si efectele actiunii in simulatiune.tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. ambele parti din contractul aparent urmaresc. 1175 din C. daca este cazul. in mod constient. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret.

nemijlocit. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. 205 164 .206 2. Este posibil ca intre parti. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct. pentru anularea sau revocarea acestuia. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. Fireºte. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. dar pentru alte considerente. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. devenit public. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. desi nu au participat la incheierea contractului. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. in masura in care tertilor le profita actul aparent. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza. numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. deci a actului secret. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor.juridice. Fireste.205 Pentru a obtine castig de cauza.

Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. 11 . Ed. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante.35 209 În acest sens vezi C. In sensul demersului nostru. Scorpio 78. vezi Fr. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. Moºtenirea legalã. Bârsan op. Fata de aceasta constatare.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale. Asa cum am mai precizat. Humanitas. Spre deosebire de succesorii universali. b. 13 . succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Eliescu Curs de succesiuni. Stãtescu ºi C. vezi M. Dreptul la moºtenire. succesorii universali sau cu titlu universal. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. Ed. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. datorita raporturilor nascute intre ei si parti. Bucureºti 1994 p. 12 . 78 sau Gh. Deak.25 165 . se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. cit. Actami. Ed. Botea Drept civil. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. Bucureºti 1999 p. avanzii cauza. p. caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. Bucureºti 1997 p.

op. Ei isi pot totusi satisface creanta. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. In aceasta privinta insa exista si exceptii. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. 8 211 166 . care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. Neavand asadar o garantie reala. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. De exemplu. prezente sau viitoare”212. cit. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. vezi ºi I. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. Pe de alta parte. urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. Conceptul de gaj general este exprimat de art. 1441 din C. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. potrivit art. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. civ. atunci cand aceasta a devenit exigibila.privinta acestora. 1718 din C. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. mobile sau imobile. Astfel. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. Apostu. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. civ. c. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. dar cu datã certã.

fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. fie pe cea a actiunii in simulatie. s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. Acestora insa. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor.Spre deosebire de succesori insa. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. Cat despre obligatii. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. civ. 975 C. Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). a).Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. 167 . 3. In concret. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. caci. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie.

fiind prezumata culpa debitorului. intrucat in realitate. dar dacã îl acceptã. Potrivit acestui text însã. care. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. obiectul promisiunii nu s-a realizat. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. personal. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. 2. debitorul isi asuma el. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. va adera sau va ratifica un astfel de contract. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. Daca tertul nu contracteaza. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. chiar si promitand fapta altuia. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. o obligatie. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. 3. Textul art. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. Asa cum bine se poate observa in speta data. va incheia in viitor un contract cu creditorul. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert.

In acest fel. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort. op. numita stipulant. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. numita tert beneficiar.230 169 . asa cum este promisiunea faptei altei persoane. promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. constituie o autentica exceptie. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. p. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. Angheni. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. Urs ºi Sm. b). se obliga fata de alta persoana. Pe de alta parte. cit. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. tertul devine creditorul direct al promitentului214. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. Spre exemplu.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. Intr-o astfel de eventualitate.

obiectul determinat si cauza licita. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. In acest exemplu. Prin acesta. In fine. . p. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. este cert cã se va naºte. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. expeditorul convine cu transportatorul. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. Pentru a fi valida. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. Galaþi 1997 p. Bucureºti 1997 p. cit. in fapt un tert beneficiar. vezi A. pe langa cele generale. Dreptul transporturilor. op. 2. privitoare la capacitatea partilor de a contracta.desemnat de catre asigurat. cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. Partea generalã. ca orice alt contract civil. Bârsan. asiguratul este stipulant. Stãtescu ºi C. În sensul acestei idei. 215 170 . asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. (În acest sens vezi ºi Gh. Filip. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. 11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. 83.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. Dreptul transporturilor. “Pax Aura Mundi”.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. valabilitatea consimtamantului. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. destinatarul fiind un tert beneficiar. Cãlin. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. C. Ed.

este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. In virtutea acestora. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. indiferent daca il accepta sau nu. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. La randul sau. Cu toate acestea. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. Devenind creditorul unei obligatii. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. 218 Spre exemplu. desi tertul este strain. stipulantul poate pretinde daune interese. In caz contrar. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. Raporturile dintre stipulant si promitent. 171 . In caz de neexecutare. neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. acesta se poate comporta ca atare. acesta nu are o alta actiune. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. Din momentul incheierii contractului.

Apoi. beneficarul.Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. creditorul. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. potrivit careia. intr-un contract de asigurare asupra vietii. creanta va trece in gajul general al creditorilor. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. Pe de alta parte. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. Totusi. aceasta ar deveni caduca. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. 172 . ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. creditorul dispune ca la moartea sa. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great). achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. subscriitorul politei.

ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. cit. privitoare la conditiile de munca. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. Contractul colectiv de muncã. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor. 130/1996. 7 – 9 173 . 220 În acest sens.89. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. Potrivit art. Bârsan. 10 din Legea nr. C. op. Angheni op. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. p. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. Cosmovici op. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. Nistor. c). Ed. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. grupurilor de unitati. p. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. I. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca. Obligaþiile. p. cit. Stãtescu ºi C. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni.235 sau P. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. M. Evrika Brãila 1997 p. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. 157. Un asemenea acord. reprezentanti sau avanzi cauza. cit. Urs ºi Sm .Fata de toate aceste pozitii.

998 – 1002.3. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. 1 si 1001). consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. 1000 alin. In fine. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. pentru fapta altor categorii de persoane (art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002). 1000 – 1002).Sectiunea 4. Astfel. civ. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. Definitia data de art. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. 998 Cod civil. 998-999 Cod civil) si 2. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. Raspunderea pentru fapta proprie (art. 1003 din C. art. Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. art. 999 Cod civil.

• raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art.Raspunderea pentru lucrari. 1000 aliniat 1 Cod civil). caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica. Acestei sanctiuni. 3. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. De asemeni. 1003 Cod civil). 175 . Ea are in primul rand un caracter patrimonial. de natura civila.1000 aliniat 3 Cod civil). susceptibil de evaluare in bani. 4. 1000 aliniat 2 Cod civil).3. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil.1. raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. i se poate adaoga si una de sorginte penala. 1002 Cod civil). Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite.minori (art. • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. 1000 aliniat 4 Cod civil). edificii si animale. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. Pe de alta parte.

preventiv si unul sanctionator propriu zis.223. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). aceasta are un dublu rol: unul educativ. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). 224 În acest sens ºi C. Ed. Functia educativa. poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. Partea specialã. ca orice forma de raspundere juridica. Aceasta functie are insa un caracter relativ.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. cit. cu un grad sporit de generalitate. Codul Penal comentat ºi adnotat. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. p. 214 din C. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. Stãtescu ºi C.137 176 . Ed. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. adeseori de natura pecuniara. Vasiliu º.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. vezi ºi O. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. Stoica. Didacticã ºi Pedagogicã. Drept penal. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. vezi ºi T. Bârsan. cat si la cel al constiintei publice.a. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. 173. op. 85. In acest fel. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. Bucureºti 1976 pag. Partea generalã. pen..

. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea. . DEOSEBIRI: 1. Este si 177 . intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala. deci o infractiune (nullum crimen sine lege.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora.Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . nulla poena sine lege).. A. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual. Asa fiind.

Obligatia de despagubire subzista integral.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice. Papadopol. 140. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. 181 din C.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. cit p. 2. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite.227 4. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor.. Daneº ºi V. t 225 178 . Pentru detalii. Cu toate acestea. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. Stãtescu ºi C. ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. op. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. pen. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. Individualizarea judiciarã a pedepselor. Stoica. op. 72 alin. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa. vezi ªt.. pen..225 3. Ed. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. cit p. 1 din C. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. În acest sens vezi C. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. pen. Bucureºti 1985. vezi O. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila. Dimpotriva. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod.100 227 Potrivit art.184 din C. Bârsan. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune.

partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. asa cum precizeaza dispozitiunile art. prin consens. 3 din Decretul nr. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal.228 6. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. 99 din C. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. potrivit principiului “electa una via. 25 alin. fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. Fireste.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. 179 . exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant. 5. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. trebuie constatate tot de cãtre instanþã.. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. prezumtia de discernamant. încetarea procesului penal. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. dupã caz. cel pagubit se poate adresa instantei civile. ªi aceste împrejurãri însã. raspunderea penala nu poate fi negociata. In materie penala. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice.. Dimpotriva. de catre instante diferite. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. non datur recursus ad alteram”. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului. care dispune. pen.

RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. dacã a 229 180 . Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. d din C. in ceea ce priveste existenta faptei. pen.proc. 5.2 din Decretul nr. cursul si intinderea termenului sunt diferite. pen. pen. fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229. necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art.). b din C. 10 lit. 8. a faptuitorului si vinovatiei acestuia.proc. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. 129 din C. b/1 din C. e din C.). Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. procesul civil fiind guvernat. f din C. Pen. 10 lit.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal). 8 alin.). actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. pen.proc.proc.proc. 10 lit. . autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege.).. pen. cu precizarea facuta de art. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. printre altele. 10 lit. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii .). Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art. proc. Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani. de principiul disponibilitatii.sub aspectul prescriptiei extinctive.167/1958. in privinta existentei faptei. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. 10 lit. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art. . B. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art.

nr.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor. 10 lit. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: . 10 lit. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala.ASEMANARI: 1. . pen. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art. pen.).. 2.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. culpa. g din C.) 181 . care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor.. b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. Din aceasta deosebire. 3.ambele sunt forme ale raspunderii civile.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. h din C. 25 din Decr. temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). .proc.proc. 32/1954). Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate.. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art.

legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. inactivitate. Generalitati Art. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv.2... deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi).3. 999 Cod civil. neglijenta sau imprudenta. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 1382 din C. C. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. B.existenta unei fapte ilicite. ori dintr-o abtinere.existenta unui prejudiciu. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. O precizeaza textul art. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. qui cause a autrui un dommage. 230 ªi in acest caz. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa. civ. francez. legiuitorul român a preluat integral textul art. Culpa nu este definita de legea civila. 4. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. oblige celui par la faute duquel il est arrive. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta.. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. a le reparer” 182 . .Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale.

cauzatoare de prejudiciu. Filipescu. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane.D. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. fie cu intetie. vezi I. fie din culpa. dar savarsita fara culpa. constituie o fapta delictuala omisiva. p. op. 111 183 . Fapta ilicita Fapta ilicita. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane. In stransa legatura cu existenta culpei. incalcandu-se o norma juridica.. comisa printr-o inactiune. cit. Astfel. capacitatea delictuala. fapta a fost comisa in legitima aparare). Fapta ilicita poate fi comisa. asa cum am mai precizat. constituie fapte ilicite comisive. .existenta culpei. Asa fiind. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale.P. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune. poate fi definita ca orice fapta prin care.fapta poate fi ilicita. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. Dimpotriva. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. exista si o alta conditie subsidiara.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs.

vezi V. cit.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). 232 233 În acest sens. Angheni. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. Stãtesci ºi C. Negru ºi P. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. op. .. Bârsan. p. cit. p. . Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. Demetrescu. care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. . cit. imediat si injust (deci lipsit de temei.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. direct. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. p. 184 234 În acest sens. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1. obstesc. c. . Sm. 2. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a. d.Starea de necesitate. care nu puteau fi altfel proteguite.115 C.Legitima aparare. op. ori ocrotirea unui interes general. b. .este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. op.103 184 .pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general.este material. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii.

79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. sau a ordinului superiorului. . In mod firesc. Cu toate acestea.Exercitarea unui drept. In principiu. cit. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. Ciobanu op. V. oricat de pagubitoare ar fi ea). Beleiu. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal. vol. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. 1 p. Gh. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. . 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. op. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. Este spre exemplu. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. superior intereselor particulare infrante. 321 185 . fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. concurenta comerciala loiala. M. 4. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. 78 . cit p. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. distruge usile de le intrare.3.

cit. literatura de datã recentã îl recunoaºte. 167.Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. p. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. Ed. vol. Droit civil. cit. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. Urs ºi Sm. P. C. cit. Spre exemplu. Stãtescu ºi C. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. op. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. Gerard Legier. corporal sau moral238. acesta poate fi material. Angheni. Filipescu op. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana.115 sau I. Este material. . Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. Bârsan op. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. decesul sustinatorului legal etc.5. Mementos Dalloz Paris 1993 p.182 238 Pentru detalii. I. 94 186 . Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana. 237 În privinþa prejudiciului moral. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. 2 p. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. Les obligations. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere. În acest sens. vatamarea integritatii corporale. p. distrugerea unor bunuri.

Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. cit. dec. pen.(M. p. Filipescu. 44 245 Sm.S.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. 791/1985 în RRD nr.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. Angheni. vol. citat de I. Rarincescu. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. II p.2/1986 p. Culpa. Constanþa. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. pas d’action!)244. p. La randul lui.(I. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. Se cuvin înaceeaºi opinie. cit. De pildã. a unor atingeri aduse onoarei. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. pen. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. G. op. op. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. 103 187 . cit. P.9/1986 p. acestea trebuie reparate. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. cit. C. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. Vlachide. p. dec. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. op. Filipescu. op. In general. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. 118) 244 P. Nr. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii.P.2132/1985 în RRD nr.

Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. . 34 248 246 M. . in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. Ed.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. Academiei. caracter ce rezulta din continutul art. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. Eliescu. 1964 p.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. 2.Prejudiciul trebuie sa fie cert. de îndrumare a T. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. sub forma unor prestatii. In mod exceptional. nr. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. Rãspunderea civilã delictualã. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. constituie o norma generala a raspunderii civile. Mai mult decat atat. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. care desi se refera la raspunderea contractuala. periodice poate fi modificat247. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba. 1086 Cod civil. 188 . Spre exemplu. 95.Prejudiciul trebuie sa fie direct.D.in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”).S. asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. Spre deosebire de prejudiciul viitor. . ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. Bucureºti 1972 p. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. 16/25 iulie 1964 în C. 3. a se vedea ºi Dec.

atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. cat si de natura morala. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. op. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial). Ori. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice.Prejudiciul trebuie sa fie personal. Obligaþiile. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. cit. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. . 129 189 . 249 E. asa cum precizeaza art. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. Safta-Romano. p. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun.Prejudiciul este asadar direct. Prejudiciul material include. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. 4. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. 1084 Cod civil.

s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale.). cit. p. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. Bunaoara art.Multa vreme. Filipescu. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. 117 190 . P. De asemenea. Spre exemplu. op. Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). VII din 29 decembrie 1952. poate fi evaluat si trebuie reparat.D. institute de ocrotire ori recuperare etc. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. desfigurarea. p. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral.)251. 1952 – 1954. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. art. în C. La fel. 11 alineatul 2 din Legea nr.25 I. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. de îndrumare nr. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie.

referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. (Spre exemplu. Pe parcursul transportarii sale la spital. la decesul victimei.08. au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap. in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. sigura si necesara. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici.1994 care se referã la daunele materiale. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. 252 191 . nr.47/29. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat.G. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). de la caz la caz. ca un raport dintre cauza si efect. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. In speta. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. 998 si 999 Cod civil.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. de catre instanta judecatoreasca. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. “ubi lex non distinguit. caci.

fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. . raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate. proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. Spre exemplu. 4. concretizata printr-un prejudiciu.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. . 190 192 . Nu intereseaza toate conexiunile posibile. . psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei. In acest sens. intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. 253 C. cit. ce pot contribui la producerea prejudiciului. . deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. Stãtesci ºi C. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. 3. 2. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. Sub acest aspect specific.Pe langa aceste conditii generale. op.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. Bârsan. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. p.

vezi Gr. Indiferent de gravitatea sa. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. Moldovan. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. altfel spus daca are capacitate delictuala. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. El implica libertatea de vointa. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. dar si un factor volitiv. Bucureºti 1979 p. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. de vointa. t Teodoru ºi L. Ed. deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Didacticã ºi pedagogicã. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. 215 193 . Drept procesual penal.Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului.

Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata.In privinta capacitatii delictuale. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. vinovatia si discernamantul faptuitorului. legatura cauzala. prejudiciul. 194 . deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor. a animalelor ori ruina edificiului. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului.

dispunatorul se numeste testator. 1982. B ucureºti. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. 255 256 Pentru detalieri.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. De aici. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau. succesiunea se numeste testamentara. ªt. Enc. op. Cãrpenaru. Beleiu. cit. Ed.1. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. Gh. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament). succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). defunct.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. Dreptul de moºtenire. mostenirea se transmite potrivit legii. 9 195 . p.CAPITOLUL V. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). in vreme ce in cazul succesiunii legale. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5.1. D.. p. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii. 302 St. Totodata. de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament.

2. 5. si legatari in cazul succesiunii testamentare. defunctul a lãsat testament. Prin succesiune se transmit atat activul. indiferent de felul ei. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa).Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. se numesc succesibili. In egala masura. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. Transmiterea mostenirii. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude.1. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. In vreme ce primele constituie activul succesoral. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. 196 . 257 Spre exemplu.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. constituie momentul deschiderii succesiunii. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. cat si pasivul succesoral. prezinta importanta nu numai data. ci si locul deschiderii succesiunii.

258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui. deci ca o universalitate juridica. Conditiile cerute pentru a mosteni. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. p. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular).Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. 103 – 104. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. Succesiunea este o transmitere universala. Bucureºti 1994. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. p. 4. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii.Sa existe la data deschiderii succesiunii. 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. D. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. Deak. Cãrpenaru op. (cu titlu universal). Ed. 3. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. Pentru ca o persoana sa poata mosteni. Altfel spus. cit.260 Fr. Potrivit acestui text. Moºtenirea legalã. 259 258 197 . 61 din C. legiuitorul a instituit prin art. Succesiunea este o transmitere unitara. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica. Actami.259 3.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

Cosmovici P. 24. Carpenaru St. M. M. Ciuca V. 14. 25. Bucuresti 1969. Ed. Ed. Introducere in teoria generala a dreptului. A. 19. 22..B.. Drept civil. Carpenaru St. vol. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. 1980. Paris. Galati. “Pax Aura Mundi”.. 1994. si Radescu D.. Cartea Romaneasca. 21. Bucuresti 1993.13. Academiei. si Luburici M. Bucuresti.. 1996. 20.. T. Ed.. Academiei. Boroi G. Teoria generala a statului si dreptului.. 1996. 1993. Calin A. Ed. Ed. Bucuresti 1921. Droit civil. Partea generala. Elementele Dreptului civil. Ed. Dreptul transporturilor. Scorpio 78. 15. Cantacuzino M. Societatile comerciale. Procedura partajului succesoral. 16.U. D. D.. M. Carbonier J. si I. 28. Stiintifica. Dreptul la mostenire. Botea Gh. Tratat de drept civil. 1 Ed. Codul de procedura civila comentat si adnotat. Bucuresti. Bucuresti. 27. Carpenaru St. 18. 1989. Cosma D.. Polirom Iasi 1997. Bucuresti. Drept civil. Carpenaru St.L. 1991. Craiovan. Lumina Lex..L. Ed. Ed. 1956.L. Bucuresti. 17. Partea generala. 202 . Ed. Ed. National Bucuresti 1997. Ed. Bucuresti 1999. Bucuresti.2 Ed.L. Ed. Tratat de drept civil. Cosmovici P. All. 23. Partea generala Vol. vol. Capatana O. Ciobanu V. Tratat teoretic si practic deprocedura civila.. D. D. Ceterchi I.. I. Bucuresti 1996. Ceterchi I.. Teoria generala a actului juridic civil. Introducere in dreptul civil.. All. Bucuresti 1989. Atlas Lex.. A. 26. Dreptul comercial roman.

vol...29. Deak Fr. Eliescu M. Deak Fr. si Apostu I. 42. Ed. Obligatii.. Eremia M. Ed. Bucuresti 1986. 40. Ed. Didactica si pedagogica. Dacia.I si II. Bucuresti 1966. Cosmovici P. Marile institutii ale dreptului civil roman. Bucuresti 1960. 203 .. Craiova 1983. Fekete Gh. Drept civil. Bucuresti 1993. Dreptul obligatiilor. Actami. National. Eliescu M. Valentele juridice ale vointei. 37.. Mostenirea testamentara. Bucuresti 1984. Contractul. Deak Fr. Ed. Curs de succesiuni. Daghie V. Interpretarea juridica. Ed. Curs de drept civil. Subiectele colective de drept in Romania. Partea I-a. Dictionarul explicativ al limbii romane. Consideratii teoretice si practice. Teoria generala a obligatiilor. Drept civil. s. si Zinveliu I.. 38. Bucuresti 1997. 33. 41. Dogaru I. Ed. s.. Dogaru I. Eminescu Y. BucureSti 1996. Academiei. M. Ed. All. Deak Fr. 35. Bucuresti 1969. All. Bucuresti 1972. Ed. Lumina Lex. Ed. Ed.. Stiintifica.. Bucuresti. Actami. Tratat de drept civil. 39. Costin M. Ed. Actami. 1998. Drepturi reale. 36. Scrisul romanesc. Ed. Didactica si pedagogica. Cluj Napoca. Humanitas. si Carpenaru St. Elemente de drept public si privat. Academiei. 43. Bucuresti 1994. 31. Teoria Generala a obligatiilor. Bucuresti 1998.. Mostenirea legala. 32. Bucuresti 1996. Legislatie.a. Ed. 44. Ed.. transmiterea si imparteala mostenirii. 30. Bucuresti 1994. Ed. C. Contracte civile si comerciale.. 1984. Academiei . Raspunderea civila delictuala. a. Ed. Deak Fr. Contractele speciale. 34. Drept civil. 45. Demitrescu P. Drepturile reale.

Drept civil. Hanga Vl. All. 48. 52.1 Partea generala. Apollonia. 1947 . Lupulescu D. Galati 1992..D. Tratat de drept civil roman. Ed. Bucuresti 1993. Nationala Bucuresti 1929. Macovei I. P. Teoria generala a obligatiilor.. 57. Drept civil. Bucuresti 1997 vol. 60... Filipescu I. 47. Ed. Iasi 1998.3. Lumina Lex Bucuresti 1997. Ed. P. Les obligations. Lutescu G. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Bucuresti 1994. Drepturile reale principale. 62. Lumina lex Bucuresti 1998.Ed. Ed. 51. vol II ... Curs de drept civil.. Persoana fizica.a. Ionascu Tr. 58. Ed. Ed. Gionea V. Ionascu A.. Lupan E.. Georgescu T.. Ed. 50. ALL Bucuresti 1995 . Lumina Lex. Drept civil. Bucuresti. Academiei.. Teoria generala a drepturilor reale.46. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. si Popescu D. Leik A. Ed. Baicoianu Al. 55. Ed. s.P. Rosetti-Balanescu I. 53. Didactica si Pedagogica. 59. Filipescu I. Porto-Franco. Les I. Partea generala E.. 1992.. Tratat de drept civil roman. Principii si institutii de drept procesual civil. Ed. Tratat de dreptul familiei. 49. Legier Gerard. 54. Contractele de comert exterior in dreptul roman. 1963. Lupulescu D. 204 .. Bucuresti 1996. G. Ed. Scaiul. Drept civil. Actami. Junimea Iasi 1977. Mementos Dalloz Paris 1993. Negocierea afacerilor. Tratat de drept civil. vol.. Droit civil. Drept civil. Drept privat roman.. Hamagiu C. Bucuresti. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL.. 56. Bucuresti 1978. 61. Bucuresti 1961. Ed. Hamangiu C.

Montchrestien. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Manoliu J. Paris 1995 205 . Ed. Bucuresti 1998.. Anca.. Drept civil. Bucuresti 1975. Evrika Braila 1997. Ed. Negru V. 76. I. Actami Bucuresti 1994. Neuron Focsani 1996. Pop Liviu. Mazeaud J. Negru V.. 78. Iasi. mijloace de proba in procesul civil. All.. et Ripert G. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. Bucuresti 1998. Cuza Iasi 1958. Ed. Popa N. R.. Fundatiei “Romania de Maine”. Universitatea Al. 70. Lumina Lex.. Traité pratique de droit civil francais. 66. Drept public si privat. Ed.63. Inscrisurile. Nistor V. I. 79.. Motchrestien. Safta-Romano E. si P. Ed. Teoria generala a obligatiilor. Curs de drept civil. Ed. Ed. Didactica si Pedagogica. 2. Drept civil. Paris 1926. Contractul colectiv de munca. 80. Vol. “Lecons de droit civil” Ed. Ed. Universitatea Al. 67. 65. Magureanu F. Paris. Ed. Nistor V. 77. Drept procesual civil... Lecon de droit civil. Popescu A. Boyer L. 1959. Iasi.. 75. I. Teoria generala a obligatiilor. Popescu T. Universitatea Al.. 1993. Obligatii. Lumina Lex Bucuresti 1997. Planiol M. Ed. Stiintifica Bucuresti 1968.. Demetrescu.. 1974.. “Grafix”. Teoria dreptului. Contrat. Paris 1962. 73. 71. Teoria generala a obligatiilor. Obligations. Mazeaud Henry si Leon. Teoria generala a dreptului. Pop L. Ed. Sanilevici R. Zigotto Galati 1994. Ed. 74. si Apostu I. 72. 64. I. Drept succesoral.. Starck B. si P. Cuza. Roland H. Cuza Iasi 1980. 68. si Radu D. Safta Romano E. Ed.. 69. Litec. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale.

Oscar Print.. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti 1984.III.D.. 206 .. 85. Universitatea Bucuresti 1980. Drept civil. 87. Zinveliu I. Executarea silita. Zlatescu V. Vlachide P. Urs I. Ed.. All. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. Statescu C. si Barsan C. Drept procesual civil. Dacia Cluj 1978. Drept civil. Lectii de drept civil. Academiei. Teoria generala a obligatiilor civile. 82. Bucuresti 1998. 92. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. 86. Oscar Print. Bucuresti. Statescu C. Stoenescu I. Dreptul civil . Vol. Stoica V.. Ed. Ed. Vol. Zilberstein S. Teoria generala a drepturilor reale. 90. Ed. Bucuresti 1995. Bucuresti 1997. 91. 1 Ed. si Zilberstein S. 89. Bucuresti 1981.Persoana fizica. II. 88. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. Drept procesual civil. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. Tratat de Drept civil. Drepturile reale. 1995. 83. Drepturile 84. Persoana juridica. Teoria generala a obligatiilor. Statescu C.. si Barsan C. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Bucuresti 1998. I si Vol. Dictionar de expresii juridice latine. M.. Stef F. Repetitia principiilor de drept civil.. Fundatiei Romaniei de Maine.si Ciobanu V.81.I . Lumina Lex. Ed. Ed. Ed. C.. Ed.. Statescu C.. si Angheni Sm.

= Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes. De exemplu taxa de timbru dupa valoare. imediat. = Dupa valoare. in litera cartii. = Cuvant cu cuvant. discret. = Actiune indreptata impotriva persoanei. = Dimpotriva. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. = Actiune reala. = Care conditioneaza validitatea. = De indata. la porunca. = Accesoriul urmeaza principalul. Traductibil prin niciodata. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. Cu alte cuvinte. nu poate fi tot alb in sens opus. = Reclamantului ii revine sarcina probei.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. 207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. este carmuit de aceeasi lege. = La calendele grecesti. = De la gura la ureche. = De la cel mai tare. in sens opus sau prin opozitie. = Cu intentia de a darui. = Care serveste ca mijloc de proba. indreptata impotriva unui lucru. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. dintru inceput.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

= Legea locului unde este situat bunul. lucrul in discutie sau in litigiu. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. reciproc. dar evenimente asemanatoare. = Locul guverneaza actul. = Un castig ce inceteaza. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. formula utilizata in dreptul international. = Legea locului vatamarii. = Legea personala sau legea persoanei fizice. = Legea locului comiterii delictului. = Din vina mea. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. mod de viata. deci nu se mai poate realiza. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. tatal nesigur. = O lege speciala deroga de la cea generala. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . = Prin acordul mutual. reciproc. = Mama este intotdeauna sigura. = Mod de a trai. = Cu putere armata. = Prin dezacord mutual. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari.

Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. a pleda pentru propriul interes (Cicero). invoielile trebuie respectate. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. P Pacta sunt servanda = Tratatele. ci si ca sa nu mai greseasca. 213 . Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato). Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei.Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. conventiile. = A lupta. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. Non rex est lex. nici o incriminare in afara legii. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. Nulla poena. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are.

Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. proprietarului. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. In sens generic.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. = Un bun piere in detrimentul stapanului. = Reparatie integrala. = Ceea ce era de demonstrat. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. 214 . = Nu exista nici o vanzare fara pret. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. = In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. nici o libertate. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect.

= In sens restrans. = numai consimtamantul creaza obligatii. acolo exista si remediu. nu exista o a treia posibilitate. = Un singur martor este ca nici-un martor. inceteaza legea insasi. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. 215 . Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. = Unde exista drept. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. ca oferta de plata. = Soarele straluceste pentru toti. = Timpul. toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. nici noi nu trebuie sa distingem. = Situatie in care se afla un lucru. acolo este aceeasi solutie. = Cele speciale deroga de la cele generale. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. = Unde legea nu distinge. = Nu se acorda.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. = Plata datoriei. = Pentru plata.

ultima necat 216 .Ut singuli = Bunuri individuale. = Forta majora. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. = Cinste invinsilor. pe consensul general. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. exemplele atrag. V Verba docent. = toate loviturile ranesc. = Nu se face nedreptate celui care o vrea. = Vocea poporului. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. ultima ucide. vox dei Vulnerat omnes. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. vocea lui Dumnezeu. = Adevarul invinge intotdeauna. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti.

17 2. Actul juridic civil p.5.42.60 217 . Obiectul p. Starea civila p. Scopul licit p.2.3. B. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p.19 A.4. ramura a dreptului privat p. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2. E. Patrimoniul propriu p.35: A. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. 2.D.17 2.6. Subiectele raportului juridic civil p. Elementele constitutive ale persoanei juridice p. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. definitia si obiectul dreptului civil p. C. D. Organizarea de sine statatoare p. Cauza licita p. 5 Capitolul II. Notiunea.1. 7 2.54. clasificare p.46: A. B. 2.1.4.28.3. Persoana fizica p.32.4. Continutul raportului juridic civil p. Notiuni generale Sectiunea 1.3.39.4. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p.3. Incetarea persoanei juridice p. Persoana juridica p.1.29. B.29.2.44 2. B. C. 19.58 3. Sectiunea 2.1. 8 2. Numele p.44 2. Patrimoniul p. C. Notiune.1. Notiuni generale p.49 2.47.2.53. Capacitatea persoanelor juridice p. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3. Dreptul civil.3.4.24. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p.3. Sectiunea 2.1. 4 Sectiunea 1. Capacitatea de exercitiu p. Notiuni generale p. Caracterele juridice ale patrimoniului p. Infiintarea persoanelor juridice p.21. 28: A.2.33 2. C.1. 20 . Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p.29. Raportul juridic civil p.2. Domiciliul p. 9 2. Clasificarea persoanelor juuridice p. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p. Consimtamantul p.2.2. 2.1. Capacitatea persoanei fizice p. Identificarea persoanei fizice p. Capacitatea de folosinta p.4. Efectele actului juridic civil p.2. 2. definitie.1.2.46.58 3.22 .2. Nulitatea actului juridic civil p.50 2.1. B.48.36.53: A.55 Capitolul III.1.C U P R I N S Capitolul I.4.4.1.1.

Efectele posesiei p. 3.2.85.80: A.114 4. Sectiunea 3.65 Sectiunea 3.69 3.103. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p.1.1.2.64. 3. B.78.106 3.94 3.112.61: A. C. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p.2. Dobandirea. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p.2. Proprietatea comuna p.4. B.96 3. Obiectul dreptului de proprietate p. Apararea dreptului de proprietate p.77. Regimul juridic al apelor p.2.74.2.71.4.2.81.94 3. Proprietatea privata p. Actiunea in revendicare mobiliara p.2. element esential al contractului p. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p.3.4. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p.108: A. Modalitatile dreptului de proprietate p.1. Clasificarea contractelor civile p. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p. Regimul juridic al constructiilor p.128 218 .1. Actiunea in revendicare.4. Clasificarea obligatiilor civile p. Proprietatea publica p. Prezumtia de proprietate p. Proprietatea rezolubila p.126 4.1. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p.2.2.83. Obiectul dreptului de proprietate publica p.85. Definitie p.107 3. C. Notiuni generale.2.121 Sectiunea 4. Formele dreptului de proprietate. Notiuni generale p. Capitolul IV.3.3.3.66 3.83.2.82. Calitatile si viciile posesiei p. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4.118 4.66 3.3.3. Notiuni generale p.3. Posesia p. 3.62.97 3. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p.4.70: A.67 3.102.2. Caracterele dreptului de proprietate privata p. C.3.4.1.2. Proprietatea anulabila p. Dreptul de proprietate p. Sectiunea 3. Regimul juridic al terenurilor p. 3. Regimul juridic al imobilelor p. Subiectele dreptului de proprietate privata p.63. C. Vointa juridica. Actiunea in revendicare imobiliara p. Atributele dreptului de proprietate p.102: A.2.104.6.3. Functiile patrimoniului p. D. Drepturile reale si drepturile de creanta p.73.72. Notiuni generale p. B. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p. Definitie p.1. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p.83: A. B. D.5.7. B.78.2.1. Obiectul dreptului de proprietate privata p.105. C. D. B.110.3. dovada si pierderea posesiei p. Notiunea si definitia contractului civil p. B.1.1.106 3.76: A.125 4. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.4.

182 Capitolul V. Acceptarea p.217 219 . Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.1. Notiuni introductive p.2.141.5.1.1.3. Incheierea contractelor p.195 5.151 Sectiunea 4.2.1. B.207 Cuprins p.2.196 5.3.2.4.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p.175 4. C. Conditiile de validitate ale contractelor p. D. Raspunderea civila delictuala p.1.133 4. Efectele contractelor p.140.2. Principiile de baza ale succesiunilor 5. Oferta de a contracta p.3.145 4. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.199 Bibliografie p.3.139: A.145.174 4.4. Negocierile precontractuale p. Principiile devolutiunii succesorale legale p.3.