UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” G A L A T I

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

CONF. UNIV. DR. IOAN APOSTU,
JUDECATOR INSPECTOR LA CURTEA DE APEL GALATI

1

CUVANT INAINTE

“Elemente de drept civil” este o sinteza de prelegeri din materia atat de vasta si interesanta a dreptului civil. Faptul ca la unele facultati aceasta disciplina este predata pe durata unui singur an de studiu, ne-a determinat ca in abordarea principalelor institutii sa procedam la o selectie ce cu greu s-ar putea numi acoperitoare pentru ceea ce este mai important de cunoscut. Am ales asadar in cuprinsul lucrarii noastre acele institutii fara de care intelegerea minima a dreptului civil nu este posibila, precum raportul juridic civil, actul juridic civil, subiectele de drept civil, patrimoniul etc. In tratarea fiecarui subiect, bineinteles ca am ales doar acele elemente esentiale care-i configureaza identitatea, omitand chestiunile de amanunt sau pe cele care ar impune un studiu complet al dreptului civil, asa cum impune programa predarii lui la facultatile de drept. Studiul integral al tuturor institutiilor tratate in prezenta lucrare si a celor despre care doar am amintit, poate fi complinit prin parcurgerea unei bibliografii selective de cursuri si tratate de drept civil, indicate de noi atat in trimiterile de subsol cat si in conotatiile bibliografice finale. Intrucat lucrarea de fata se adreseaza doar celor ce doresc sa-si faca o imagine generala despre dreptul civil, ea este utila atat studentilor de la facultatile ce au ca disciplina auxiliara dreptul civil, cat si cititorului dornic de o utila informare asupra chestiunilor de ansamblu ale dreptului civil. Inchei aceste sumare precizari cu indemnul spre studiu adresat de ilustrii dascali ai scolii romanesti de drept civil, C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu si Al. Baicoianu: “Dreptul este o stiinta pentru studentul care il invata, pentru profesorul care il explica, pentru legiuitorul care trebuie mai intai sa cunoasca nevoile sociale si principiile juridice inainte de a concretiza propriile sale principii in legi, si chiar pentru judecatorul sau avocatul care nu-si poate indeplini misiunea decat daca poseda cunoasterea regulilor juridice si a principiilor continute in legi!”

Autorul
2

LISTA DE ABREVIERI

alin. = alineatul art. = articolul C. civ. = Codul civil CD. = Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anii... C. Ap. = Curtea de Apel C. proc. civ.= Cod procedura civila C.S.J. = Curtea Suprema de Justitie ed. = editia Ed. = editura etc. = et caetera idem. = acelasi (autor, volum etc.) nr. = numar L.P. = Legalitatea Populara op. cit. = opera citata O. G. = Ordonanta Guvernului p. = pagina pct. = punctul prev. = prevazuta R.R.D. = Revista Romana de Drept reg. = regiunii s. n. = sublinierea noastra s. = sectia Col. civ. = Colegiul civil T.M.B. = Tribunalul Municipiului Bucuresti T.S. = Tribunalul Suprem

3

CAPITOLUL I NOTIUNI GENERALE1

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat
Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui. Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii. In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. in public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic. Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni. Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza. Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate2, stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste
1

Pentru dezvoltãri a se vedea pe larg, Adam Popescu, Teoria dreptului, Ed. Fundaþ “România de Mâine”, iei Bucureºti, 1996, p. 112 - 123.

4

Apostu. persoana fizica si cea juridica.Persoana fizicã. raportul juridic civil. 1970. Elemente de drept public ºi privat.texte pornind de la izvoarele lor sociale. Dreptul civil . Drepturile reale. Dimpotriva.2. necesitatile obiective dintr-o anumita perioada. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice. 5. Daghie ºi I. incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept4. patrimoniul. Partea ge- 5 . p. Sectiunea 1. si aspectul social economic. Naþional. relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. P. ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere. individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau. sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. Bucureºti 1998 p. 3 Pentru detalieri. in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente. Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline. ci presupun o anumita autonomie a ramurilor. 101 (citat în continuare Elemente de drept…) 4 A se vedea pentru dezvoltãri Stanciu Cãrpenaru. Ed. a unor interferente evidente. pe langa aspectul juridic. mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe. Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. Paul Cosmovici Tratat de drept civil. proprietatea. vezi V. definitia si obiectul dreptului civil. sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. E. ne vom multumi sa trasam liniile generale.3 De aceea. Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale. si principiile succesiunilor. ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil. obligatiile civile. de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale. actul juridic civil. Persoana juridicã. D. 2 Constantin Stãtescu. Bucureºti. Notiunea. interferente ce nu exclud. in consecinta.

Casa de editurã ºi presã “ªansa” SRL Bucureºti. actul juridic civil.d. Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate. deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale.a.a. adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil . Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil. care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil. s. Ed. 1989. Beleiu. I. anume Codul civil si alte acte normative. Bucureºti. p. Drept civil român. dreptul de proprietate individuala. Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil. 22-24 Gh. cum ar fi: raportul juridic civil. la domiciliu. iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume. la sediu.m. obligatiile civile in general. asa cum 5 neralã. subiectele dreptului civil. Spre exemplu.Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice. prescriptia extinctiva. Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale. Academiei.. drepturile reale principale. vol. aflate pe pozitii de egalitate juridica5. Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia: Mai intai. p. succesiunile s. contractele civile speciale. 25 6 . vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate.

61 8 Într-adevãr. Ionaºcu. Apostu. Teoria generalã a dreptului. 207..aceea de a fi un raport social . ).D. op. relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil. p. Caracteristic raportului juridic .P. adica persoanele fizice si persoanele juridice. (citat în continuare Tratat . Drept civil. op.fiind relatia sociala reglementata de norma juridica6. Popa. V. Luburici.8 care ii confera in acest fel “haina juridica”. Raportul juridic civil Definitie. p. T. Daghie ºi I. Partea generalã. Boboº. CAPITOLUL II. E. Bucureºti. Partea generalã (citat în continuare Drept civil) ii.U. Ed. p. Teoria generalã a statului ºi dreptului. Din aceasta definitie rezulta mai intai faptul ca raportul juridic civil este o relatie sociala. sunt raporturi juridice numai acele relaþ sociale pe care norma de drept le reglementeazã (în alþ terii i meni.. deoarece se stabileste intre oameni. 32 ºi Tratat de drept civil. raportul juridic civil este relatia sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial reglementata de norma de drept civil7. Ceterchi ºi M.1. 1967. 1983. Ed. Beleiu. 1993. Elemente de drept… p. dreptul muncii si securitatii sociale.. N. fie individual (ca persoane fizice). Bucureºti.P. 35 Gh.sunt de pilda dreptul comercial. dreptul financiar etc. dreptul familiei. PARTEA GENERALA A DREPTULUI CIVIL Sectiunea 2. cãrora legea le cunoaºte posibilitatea de a produce efecte juridice ºi le asigurã executarea prin forþ de con a strângere a statului) 7 . relatia sociala nu-si pierde calitatea sa primordiala .B. Mai apoi pentru a intra in sfera raportului juridic civil.. Gh.103 7 Cu privire la alte definiþ a se vedea A. p. p. 6 A se vedea I. Teoria generalã a statului ºi dreptului. fie in colectivitati de persoane fizice asa cum sunt persoanele juridice. 277. p. 155. Academiei. E. 1963 . Actami Bucureºti 1994. cit. cit.D. Dar. fiind reglementata prin norma de drept civil.adica o legatura intre oameni. Structural raportul juridic civil este alcatuit din trei elemente constitutive: a) subiectele sau partile intre care se statorniceste raportul juridic civil.

De regula. raportul juridic civil se stabileste intre doua persoane: cea care este titulara drepturilor civile se numeste subiect activ. fie grupate in anumite colective..1. 2. avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop in 9 10 A se vedea pe larg Stanciu Cãrpenaru ºi Paul Cosmovici. 8 . Subliniem ca in raporturile juridice civile nascute din contractele bilaterale sau sinalagmatice10. cat si calitatea de subiect pasiv.b) continutul care este constituit din drepturile si obligatiile partilor care participa la raportul juridic civil. in postura de persoane juridice. privite fie in mod individual. iar persoana care si-a asumat obligatiile civile se numste subiect pasiv. p. Prin persoana juridica se intelege un colectiv de oameni care. op. motiv pentru care in asemenea raporturi de drept fiecare parte are atat calitatea de subiect activ. Cum subiectele sau partile raportului juridic civil sunt purtatoarele drepturilor si obligatiilor care constituie continutul acestui raport. Asa cum am precizat de la bun inceput. drepturile subiective sunt insotite de obligatiile corelative. adica stabilit intre oameni. c) obiectul. Subiectele raportului juridic civil9 Raportul juridic civil fiind un raport social. in calitate de persoane fizice. este posibila definirea subiectele raportului juridic civil ca fiind persoanele care au calitatea de a fi titularele drepturilor si obligatiile civile. subiectele sale nu pot fi decat fiintele umane.1.2. 57 ºi urmãtoarele Cu privire la clasificarea contractelor civile vezi infra Capitolul IV subsecþiunea 4. oamenii pot participa la raporturile juridice civile atat individual cat si ca subiecte colective. adica actiunile si inactiunile pe care le vizeaza drepturile si obligatiile partilor. in calitate de persoane juridice.2. cit.

. Costin. b) un patrimoniu propriu. Drept civil.acord cu interesele obstesti. care explica utilitatea si ratiunea existentei persoanei juridice. Cluj Napoca. 2. Continutul raportului juridic civil poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor civile si a obligatiilor pe care le au partile in acest raport. cit. M. cu o functionalitate organizatorica bine stabilita prin: structura interna. Yolanda Eminescu º. 11 9 . detasat de individualizarea fiecarui membru al lui. colective de drept în România. Drepturile si obligatiile civile ce apartin subiectelor raportului juridic se afla intr-o relatie de interdependenta. Marile instituþii ale dreptului civil român. fiind indiferenta natura drepturilor patrimoniale in temeiul carora sunt stapanite bunurile aflate in patrimoniu: drept de proprietate.a.11 Din aceasta definitie rezulta ca trei conditii fundamentale trebuie sa indeplineasca un colectiv de oameni pentru a alcatui o persoana juridica: a) o organizare de sine statatoare. organele de conducere. De altfel. etc. precum si necesitatea satisfacerii intereselor personale in acord cu cele publice. 159. dobandeste potrivit legii. Academiei.2. II. Continutul raportului juridic civil Notiune. p. Bucureºti. care sa exprime unitatea acestui colectiv. intrucat drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile Pentru alte definiþ a se vedea A. 1980. op. cat si ale persoanelor fizice membre ale colectivului alcatuitor. vol. Subiectele ii. c) un anumit scop in acord cu interesele publice. Ed. calitatea de subiect distinct de drept.1. drept de administratie directa. Important este ca patrimoniul distinct sa-i dea posibilitatea persoanei juridice sa participe in nume propriu la raporturile juridice si sa-si angajeze raspunderea proprie. p. Dacia. 39. Ionaºcu. 1984. p. modul de infiintare si modul de incetare. 13. care sa fie distinct de alte patrimonii atat ale persoanelor juridice. drept real de folosinta. scopul crearii persoanei juridice este avut in vedere si la dimensionarea capacitatii de folosinta. Ed.

subiectul activ. intrucat subiectul activ are in principiu numai drepturi. insa dimensiunile continutului drepturilor si obligatiilor variaza in functie de natura raportului de drept civil. au obligatia negativa sa nu faca nimic de natura sa lezeze dreptul proprietarului). Raportul obligational poate fi insa si unul complex. indiferent ca este vorba de un raport real sau de un raport obligational. raportul juridic real este intotdeauna un raport simplu. folosi si dispune de bun. o anumita conduita in virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare. ce poate fi impusa. cat si obligatii ( de pilda in raportul de vanzare-cumparare. Astfel. care este nedeterminat. in caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. iar subiectul pasiv. atunci cand ambele subiecte au atat drepturi.corelative ale subiectului pasiv si invers. in vreme ce toate celelalte subiecte pasive. nedeterminate. De asemenea. Asa cum am precizat “de plano” continutul raportului juridic civil este dat de drepturile subiective pe care le au si de obligatiile obligatiile pe care si le asuma partile participante. dreptului vanzatorului de a obtine pretul lucrului vandut ii corespunde obligatia cumparatorului de a-i plati pretul. proprietarul. dupa cum continutului obligatiei ii corespunde un continut al dreptului subiectiv. Ce sunt insa drepturile subiective si ce inseamna obligatiile civile? Dreptul subiectiv civil poate fi definit ca fiind posibilitatea juridica a titularului unui drept sa desfasoare. continutului dreptului subiectiv ii corespunde un continut al obligatiei. are dreptul de a poseda. iar obligatiilor vanzatorului de a transmite proprietatea si de a preda si garanta lucrul vandut le corespund drepturile cumparatorului de a i se face transferul proprietatii si de a i se preda si garanta bunul cumparat). in raportul de proprietate. in limitele legii. Interdependenta corelativa a continutului drepturilor si al obligatiilor caracterizeaza toate raporturile de drept civil. obligatiilor subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ. are numai obligatia negativa de a nu stanjeni exercitiul acestor drepturi (ca de pilda. 10 .

de a face) sau o abstentiune (a 11 . chiar daca titularul sau inca nu-l exercita. d) ofera titularului dreptului putinta de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o comportare corespunzatoare. care nu este altceva decat raportul social reglementat de norma de drept. Obligatia civila. corelativa dreptului subiectiv. dar numai in limitele legii. care sunt: a) confera titularului dreptului posibilitatea juridica de a desfasura o anumita conduita. in caz de necesitate. confera titularului dreptului posibilitatea de a recurge la forta coercitiva a statului. pretinsa de subiectul activ. conduita care poate fi impusa. b) conduitei titularului dreptului ii corespunde corelativ o comportare corespunzatoare din partea subiectului pasiv.Definitia dreptului subiectiv civil ne ingaduie sa-i desprindem caracteristicile. in dreptul civil. e) in caz de opunere. c) conduita subiectului activ si comportarea corespunzatoare a subiectului pasiv se desfasoara intr-un anumit cadru juridic. pentru a configura raportul juridic de obligatie. f) dreptul subiectiv ia fiinta la data nasterii raportului juridic. prin forta coercitiva a statului. pentru a desemna obligatia subiectului pasiv si in sens de inscris constatator al unei obligatii12. pe cand exercitiul dreptului este posibilitatea concretizata in savarsirea unor acte. adica de a da. intrucat el se defineste ca fiind posibilitatea juridica a unei conduite. c) conduita subiectului pasiv se caracterizeaza printr-o prestatie pozitiva (de a da. de a face sau a nu face. in sfera continutului raportului juridic civil ne intereseaza termenul de obligatie in sens restrans. termenul de obligatie este intrebuintat intrun triplu sens: in sens larg. in antiteza cu caracteristica dreptului subiectiv al subiectului activ. in sens restrans. adica raportul juridic. care sunt: a) consta intr-o indatorire si intr-o posibilitate juridica. b) indatorirea subiectului pasiv rezida intr-o conduita pretinsa subiectului activ. Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv al unui raport juridic de a avea o anumita conduita. deci sa-si indeplineasca obligatia. Definitia obligatiei civile ne ofera prilejul sa-i desprindem caracteristicile. adica de obligatie a debitorului.

14 Gh. este firesc ca obiectul acestor raporturi sa fie actiunile sau abstentiunile partilor.1.1. 87. cit. Avand insa in vedere caracterul indeobste patrimonial al obiectului raportului juridic civil care nu poate fi separat de existenta obiectiva a lucrurilor perceptibile ca si bunuri cu valoare economica. Beleiu. in alti termeni conduita subiectelor acestui raport. subiectul activ poate recurge la forta coercitiva a statului. Apostu op. 12 13 Pentru noþiunea ºi definiþia obligaþiei civile vezi infra Cap. 1989. in aceste conditii i-a revenit sarcina doctrinei juridice sa incerce definirea acestei notiuni.. Facem aceasta subliniere avand in vedere ca problema obiectului raportului juridic civil a format obiect de controversa in literatura de specialitate13. Ne raliem definitiei date recent in literatura de specialitate14 si vom spune ca prin “bun” se intelege o valoare economica ce este utila pentru satifacerea nevoiii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropierea sub forma dreptului patrimonial. se foloseste de regula exprimarea potrivit carei obiectul raportului juridic l-ar constitui un anumit bun. Pop în Tratat de drept civil. a opiniilor formulate. De altfel. 7. vol. bunul este privit ca si un obiect derivat al raportului juridic civil. privitoare la actiunile lor. Pentru expunerea mai recentã. V. Daghie ºi I. I. Obiectul raportului juridic civil Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau abstentiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. 4. cit p. Bucureºti.3.nu face). in legislatia civila nu se gaseste o definitie a “bunului”. Elemente de drept… p. d) daca subiectul pasiv nu-si indeplineste de buna voie obligatia. a se vedea T. p. 2. Partea generalã. op. 107. IV sect. In aceasta acceptiune. atata timp cat raporturile juridice sunt raporturi intre oameni. 12 . Bunurile si clasificarea lor Desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul “bun” ori cel de “de lucru”.

Ed. Paris 1926. 81-82. este aceea de patrimoniu. de pilda. si in art. El foloseste. sau numai servitute”. civ. 462 C. 51. Codul civil foloseste termenul “bun” in ambele intelesuri.. G. p.1. vezi infra Cap. p. din cele de mai sus. sau un drept de proprietate. des folosita in dreptul civil si in stransa legatura cu cea de “bunuri”. 47117. specific. Rezulta. Prevede cã “sunt imobile prin obiectul la cre se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile. servituþile. ci si la drepturile privitoare la acele lucruri. M. 15 Pentru alte definiþ a se vedea T. sau prin obiectul la care ele se aplicã” 17 Art. 1947. Traité pratique de droit civil francais. cu modificarile stabilite de legi”. Planiol et G. p. Droit civil. ca termenii “bunuri” si “patrimoniu” au in dreptul civil un sens tehnic-juridic. de altfel. cit. termenul “bun” este folosit de Codul civil in art. Paris.in sens larg . …Tratat. 1959. Bunul poate fi privit asadar atat inidividual. Lecon de droit civil. p. J. 209. 471 C. termenul “bun” desemneaza orice lucru cu privire la care pot exista drepturi si obligatii patrimoniale “stricto senso”. termenul “bunuri” este folosit in doua sensuri ori acceptiuni. III Secþ. Bucureºti. acþiunile care tind a revendica un imobil” 18 Cu privire la noþiunea ºi funcþiile patrimoniului. Dupa cum se poate observa.se refera nu numai la lucruri. 13 . 1956. 46216 si in art. doctrina si chiar legislatie15. E un inteles pe care il regasim. op. cat si ca element activ al patrimoniului. O alta notiune. p. 57. 479 care prevede ca “poate avea cineva asupra bunurilor. Mazeaud. Montchrestien. “ut singuli”. in al doilea inteles. termenul “bun” in primul dintre cele doua intelesuri. civ. cu alte cuvinte “bunul” . iar nu cel din vorbirea obisnuita (cand se desemneaza si valoari spirituale prin acesti termeni). intr-un al doilea inteles “lato senso” termenul “bun” desemneaza orice element al activului patrimonial al unei persoane. Teoria generalã a drepturilor ii reale. Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice18. Ripert. Ionaºcu. Luþescu. J. in art.in practica. Paris. 475 potrivit caruia “oricine poate dispune liber de bunurile care sunt ale lui. sau un drept de folosinta. Prevede cã bunurile sunt imobile “sau prin natura lor sau prin destinaþia lor.207. exista corelatia de tipul parte-intreg.3. intr-un prim inteles. Carbonier. 16 Art. intre bun si patrimoniu.

astfel: “Sunt mobile prin determinarea legii obligaþiile ºi acþiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare(adicã bunuri mobile prin natura lor). 464 ºi 465 alin. atât cele care se miºcã de sine precum sunt animalele. dupa cum urmeaza19. 468-479 din Codul civil.imobile prin destinatia lor25. distingem intre bunuri care se afla in circuitul juridic civil si bunuri scoase din circuitul civil. op. 473 C. art. p. civ. bunurile se impart in mobile si imobile. iar potrivit art. servituþile. 462. pe cand din cea de a doua fac parte acele bunuri numite inalienabile. 18/1991. Dupa regimul circulatiei lor juridice. 465 prevede: “Recoltele care încã se þin de rãdãcini. V. sau de apã. 23 Aceastã categorie de imobile este precizatã în art. potrivit art. . dacã prin lege nu se prevede altfel”. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. . Gh. 22 Codul civil nu prevede aceastã categorie de bunuri mobile. Apost. în doctrinã. 463 prevede cã “Fondurile de pãmând ºi clãdirile sunt imobile prin natura lor.acþiunile sau interesele prin companii de finanþare. 2: “Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. ºi fructele 20 19 de pe arbori. chiar ºi când capitalul acestor companii constã în imobile”. prin natura lor. Daghie ºi I. bunurile mobile (miscatoare) sunt evidentiate in trei categorii si anume: . sunt imobile. gãseºte în Legea fondului funciar. op. 471 C. 45: “Terenurile 14 . precum lucrurile neînsufleþite 21 Acestea sunt precizate de art. se admite cã mobilele prin anticipaþ ie sunt acele bunuri care. 88-94. art. dar pe care pãrþ unui act juridic le considerã ca mobile în ile considerarea a ceea ce vor deveni.imobile prin destinatia lor23. 1 din Codul civil. 2. 468 prevede: “Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinaþie”. potrivit art. ie. Categoriile de bunuri imobile sunt urmatoarele: .mobile prin determinarea legii21. astfel. Din prima caegorie (care constituie regula) fac parte bunurile care sunt dobandite ori instrainate printr-un act juridic. neputand face obiectul unui asemenea act26. Elemente de drept… p. in functie de natura lor si de calificarea data de lege. . 474 C. sunt asemenea bunuri fructele ºi recoltele neculese încã. cit. . sunt asemenea imobile”.. 3(1) din Constituþ O aplicaþ mai recentã. dar înstrãinate prin act juridic cu anticipaþ ie. neculese încã.imobile prin obiectul la care se aplica24. acþiunile care tind a revendica un imobil”. alin. 25 Acestea sunt enumerate în art. precum ºi cele care nu se pot strãmuta din loc decât printr-o putere strãinã.mobile prin natura lor20. Beleiu. La randul lor. nr. Bunãoarã. sunt imobile prin natura lor”.Clasificarile mai importante ale bunurilor in dreptul civil roman sunt facute dupa mai multe criterii. a acestei clarificãri se ie).mobile prin anticipatie22. 464: “Morile devânt.: “Sunt imobile prin obiectul la care se aplicã: uzufructul lucrurilor mobile.108 În definirea legalã conþ inutã de art. 24 Potrivit art. 5 alin. 26 Un asemenea bun este teritoriul României (art. cit. civ. civ. 1 al art. aºezate pe stâlpi. însã. de comerþ sau de industrie. 1.: “Sunt mobile prin natura lor.

indiferent de titularul lor. titlurile de valoare si indeobste bunurile generice. etc. Individualizarea se face prin cantarire. tablourile de valoare.3. sub titlu de exemplu. O dispoziþ ie asemãnãtoare este cuprinsã în art. sculpturile si in general bunurile individual determinate. iar cele determinate generic sunt fungibile. distingem bunurile in comsumptibile si necomsumptibile. cat si prin vointa partilor unui act juridic civil. Ele pot fi dobândite ºi înstrãinate prin oricare dintre modurile stabilite de legislaþia civilã. Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului. distingandu-se intre bunurile fungibile si cele nefungibile. Dupa cum folosirea lor implica ori nu consumarea lor materiala sau juridica. Sunt individual determinate acele bunuri care. Sunt astfel de bunuri banii. Au aceasta caracteristica. Prin excelenta. Sunt determinate generic acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. alimentele. proprietate privatã. 135 din Constituþ ie. 4. cu respectarea dispoziþiilor din prezenta lege”. Este comsumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea ireversibila a substantei lui. bunurile individual determinate sunt nefungibile. 15 . Este nefungibil acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii. Este fungibil acel bun care. specifice. Ca regula. masurare. plata fiind perfect valabila. 5. sunt individual determinate acele bunuri care sunt unicate. Dupa modul in care sunt determinate deosebim intre bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera). O alta clasificare este facuta dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile. in executarea unei obligatii. combustibilul sau banii. numarare. potrivit naturii lor sau vointei exprimate in act juridic se individualizeaza prin insusiri proprii. poate fi inlocuit cu un altul. sunt ºi rãmân în circuitul civil. Au o asemenea insusire.

Este necomsumptibil bunul care ori de cate ori ar fi folosit el nu-si cunsuma substanta nici material si nici. Din aceasta categorie, fac parte terenurile, cladirile, hainele, autoturismele etc. 6. Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se impart in frugifere si nefrugifere. Este frugifer acel bun care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri ori produse numite fructe. Este nefrugifer bunul care nu are insusirea de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale. Art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe si anume: fructe naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile si sporul animalelor (prasila)27. 7. Dupa cum pot fi ori nu impartite fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile se impart in divizibile si indivizibile. Este divizibil acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta, destinatia sa economica. Este indivizibil acel bun care nu poate fi impartit, fara a nu-si schimba prin aceasta destinatia sa economica. De exemplu, o bucata de stofa poate fi impartita, fiind bun divizibil, pe cand o haina, desi este confectionata tot din stofa nu poate fi impartita intre doua sau mai multe persoane fara sa-si piarda identitatea. 8. Dupa corelatia dintre ele, bunurile pot fi principale si accesorii. Este principal acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun dar la folosirea caruia servesc alte lucruri accesorii. Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun de care este legat prin destinatia sa economica28
27

Potrivit art. 522 C. civ.: “Fructele naturale sunt acelea ce pãmântul produce de la sine: producþia ºi prãsila (sporul animalelor) sunt asemenea fructe naturale. Fructele industriale ale unui fond sunt acelea ce se dobândesc prin culturã”, iar potrivit art. 523: “Fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor: arendele intrã în casa fructelor civile.

Ca bunuri accesorii pot fi menþ ionate: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, husa pentru autoturism, beþ ele pentru sky, cutia pentru vioarã. Aceastã clasificare este importantã juridic, în executarea obligaþ iilor civile; când se

28

16

9. Dupa modul lor de percepere, bunurile se impart incorporale.

in corporale si

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economica ce are o existnta ideala, abstracta, putand fi perceputa cu “ochii mintii”. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri. 10. Bunurile mai pot fi impartite in sesizabile si insesizabile, dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite pentru plata datoriilor29.

Sectiunea 2.2. Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa31. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 “actul juridic civil este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica sau stinge un raport juridic concret”. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este
datoreazã un bun, debitorul trebuie sã predea atât bunul principal, cât ºi pe cel accesoriu (în lipsã de stipulaþ ie contrarie expresã), cãci, “accesorium sequitur principale”. 29 Pentru dezvoltãri a se vedea Gh. Beleiu op. cit., p. 95-95, unde se fac ºi alte propuneri de clasificare a bunurilor potrivit unor alte criterii, valorificându-se ºi noutãþ din legislaþ intervenitã dupã decembrie 1989. ile ia
30

Pentru acest sens se utilizeazã ºi formula “negotium juris” sau cuvântul “negotium” (cu semnificaþ de operaþ ia iune juridicã). 31 Pentru acest al doilea înþ eles se foloseºte ºi formula “instrumentum probationis” sau mai simplu “probationem 32 A se vedea, Gh. Beleiu, op. cit., p. 114.

17

necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele33: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati; j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte;
18

k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva.

2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil

Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite.

A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini “ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil”34 De la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950

33 34

Cu privire la explicitarea fiecãrei categorii de acte juridice, vezi infra Cap. IV subsecþiunea 4.2.2. În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., p. 124.

19

sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica “ma oblig daca vreau”) potrivt art.Cod civil si art. B. op. adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste. acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. Ibidem. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare: b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice37. interziºi ºi la cei cãrora legea le-a prohibit oarecare contracte. de fond si generala. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege “acea conditie esentiala. 1010 Cod civil. p.129 37 Aceastã cerinþ de validitate a consimþ ã ãmântului este desemnatã ºi prin expresia “consimþ ãmântul sã fie emis în stare de angajament juridic” . cit. 363. 1 din Decretul nr.A se vedea T. a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior36. in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect. din prietenie. dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. 31/1954. conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. Cat despre persoanele fizice. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma. deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Ionaºcu. in sensul producerii de efecte juridice. 36 35 20 . Pentru anumite categorii de acte este necesara si Aceste dispoziþiuni se referã la minori. 6 alin. exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat.

sa fie determinat sau determinabil. . se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice. liber al actului juridic civil.sa fie in circuitul civil. respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. in principiu. violenta41 si leziunea42. Precizarea este necesarã având în vedere existenþ ºi valoarea principiului “qui tacit consentire videtur” (cine tace a este de acord). care necesita o prezentare distincta si detaliata. nu are valoare de consimtamant exteriorizat38.sa existe. verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. dolul (viclenia)40. daca legea nu prevede expres aceasta. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii “expresa sau tacita”). Tacerea. 39 Eroarea constã în falsa reprezentare a realitãþii cu ocazia încheierii unui act juridic. . 38 21 . d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant. Pentru a fi valabil. UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. C. de t naturã a-i insufla o temere care o determinã sã încheie un act juridic pe care. obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-i urmatoarele conditii generale: . altfel nu l-ar fi încheiat. 41 Este acel viciu de consimþãmân ce constã în constrângerea sau ameninþarea unei persoane cu un rãu injust. intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte. 40 Dolul constã în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuinþarea de mijloace viclene. conditie negativa impusa de caracterul constient. evidentiem forma scrisa.valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului. la care ne raliem si noi. în scopul de a o determina astfel sã încheie un act juridic. in opinia majoritara. ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39. adica conduita partilor.

in actele cu titlu gratuit. bunului. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale. .cauza proxima . dupa cum urmeaza: . D. dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram: . adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte se obliga. 965. . . . la randul ei). cauza formeaza vointa juridica.. u 22 . 963. in dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: “Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil”. .in contractele sinalagmatice. 3. cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea. 42 Disproporþia vãditã dintre prestaþiile la care se obligã pãrþile nui act juridic civil. 948 pct. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act.obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul.sa fie licit si moral.numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile. scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi).cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv.sa fie posibil.sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege. 964.in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului. Scopul imediat .

acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii. Prin forma actului juridic civil. fie la calitatile persoanei. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil. in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. modifica sau stinge un raport juridic civil concret. pentru a fi valabila.numit si scopul actului juridic. cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe. Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. Scopul mediat . 1295 Cod civil (care consacra 23 . adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului. Dupa cum se poate observa. si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. respectiv riscul pierderii. se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea. scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil.causa remota .in contractele aleatorii. 5 si 996 Cod civil. este cauza imediata riscul. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile. b) sa fie reala. c) sa fie licita si morala. care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara. consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil.. Din cuprinsul art. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului. ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. rezulta ca.

E. fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. . din categoria izvoarelor dreptului civil. care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 . Beleiu op. sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43.985 Cod civil). EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare.forma ceruta pentru dovada actului juridic civil. mai putem distinge intre: . Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative. adica cea impusa de legea civila si . a efectelor acestui act. Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: . 146 24 . Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme. numita si conditie “ad validitatem” ori “ad solemnitatem” a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic.forma voluntara ori conventionala. nu cuprinde nici reglementarea. iar pe de alta parte. necontinand o reglementare generala a actului juridic civil. p. ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba. deoarece “idem est non esse et non probari”.forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore. cit.forma legala.consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare). de principiu. 43 Gh. numita si conditie “ad probationem” a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium). . legea consacra expres exceptiile de la acest principiu.forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil.

nu este un scop in sine. in alti termeni: actul 25 . ilustrat de adagiul “res inter alios acta. Privit sub acest aspect. Deci. a stabili efectele actului juridic civil inseamna a determina continutul acestuia. efectul acestuia consta. Manifestarea de vointa. ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei partilor ori.Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. sub acest al doilea aspect. Principiul fortei obligatorii . Acest scop nu este altul decat nasterea. modificarea. rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: . Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate. care formeaza continutul raportului juridic civil. nu sunt intotdeauna aceleasi.principiul irevocabilitatii.principiul relativitatii. Prin urmare. intr-o prima acceptiune. fie in modificarea unui asemenea raport. . 1 Cod civil . aliis neque nocere. decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea. Se poate observa prin urmare. transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. care este substanta actului juridic civil. ca efectele actului juridic civil. prodesse potest”. cunoscut si prin adagiul “pacta sunt servanda”. putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil. neque.“Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.principiul fortei obligatorii. Pornind de la prevederea art. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. . in concluzie. modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. 969 alin. efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic. irevocabilitate si relativitate.“pacta sunt servanda”. determinant. dupa caz in: nasterea. partii. fie in stingerea lui. prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea.

contractele principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina. deoarece s-ar ajunge ca efectele actului sã fie altele decât cele pe care pãrþ au înþ ile eles sã le stabileascã ºi care sã fie obligatorii pentru ele. cuvntului dat. 44 26 . ori a mandantului ori a mandatarului”.: contractul de mandat iei ia înceteazã “prin moartea. iar nu facultativ. 2) imperativul moral al respectarii Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte. 1552 pct. precum: . convetii). Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile.efectele actului sunt amânate de o cauzã ce suspendã executarea unui act cu prestaþ succesive ii (intervenind tot o “prelungire” forþ atã. in sens contrar. . 1). a efectelor actului). Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti. 3 C. Partile pot totusi.situaþ prevãzutã de art. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice Drept cazuri de restrângere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care actul juridic înceteazã înainte de termen. “pacta sunt servanda” ºi teoriei impreviziunii (rebus sic standibus).: Contractul de locaþ iune se desfiinþ eazã când lucrul a pierit în total sau s-a fãcut netrebnic spre obiºnuita întrebuinþ are” (alin. Pentru actele bilaterale . datoritã dispariþ unui element al sãu. De la principiul “pacta sunt servanda” exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor. ar constitui o atingere a principiului. interdicþ insolvabilitatea ºi falimentul. aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45. ia prevãzutã de art. conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti.juridic civil este obligatoriu. 2 Cod civil. .actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege. independent de vointa uneia sau a ambelor parti. sa convina la revocarea conventiei lor.civ.situaþ ia. din partea autorului sau. În mãsura în care s-ar aplica. acest principiu este consacrat expres in art. “prin consimtamantul lor mutual”. 45 Ca ºi cazuri de extindere a forþ obligatorii menþ ei ionãm ipotezele în care: . 969 alin. potrivit careia “contractul este legea partilor!”. iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa. 1439 C. civ. in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege “Per a contrario”.

969 alin.prin mutuus consensus . in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului. Constituie exceptii de la principiul relativitatii.stipulantul convine cu cealalta parte . b) promisiunea faptei altuia. creditorii chirografari). caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic . 1 Cod civil. cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile. enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate.civile. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. succesorii universali si cei cu titlu universal. neque prodesse potest. el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane.prin mutuus dissensus. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte . aliis neque nocere.tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat . prin vointa partilor actului. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. 973 Cod civil potrivit caruia. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil . “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”46. sau “contractul in favoarea unei a treia persoane”.res inter alios acta. deoarece acesta are formularea “Convenþiile legal fãcute au putere de lege între pãrþile contractante”. c) simulatia si d) reprezentarea. 46 27 . Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului.promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie Acest principiu rezultã ºi din art.

A. care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate. nici prin reprezentare47. obstesc. b) in functie de intinderea efectelor sale. Doar exerciþ iei iul dreptului subiectiv astfel nãscut depinde de voinþ terþ a ului beneficiar. nulitatea absolutã este denumitã. uneori. nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate. a unei norme care ocroteste un interes general. la incheierea actului juridic civil. 1642) ºi de donaþ cu sarcinã (art. “actul poate fi anulat”. iar nulitatea relativã este indicatã de formulele: “actul este anulabil” . ie 48 Sub aspect terminologic. respectiv implicite. 28 . Codul civil face aplicaþ ale stipulaþ pentru ii iei altul în materie de rentã viagerã (art. Deci. nici direct. nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa. în legislaþ practicã ºi chiar doctrinã. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. pentru incheierea sa valabila. 828 ºi 830). c) dupa modul de consacrare legislativa.3. 2.in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului. la incheierea actului juridic. nulitatea este tot de doua feluri: partiala si totala. 47 De reþ inut cã dreptul terþ ului se naºte direct ºi în puterea convenþ dintre stipulant ºi promitent. d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata. prin ie. conditiile de validitate. formulele: actul este “nul de drept” sau “nul” ori “nul de plin drept” sau “actul va fi nul”. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil.2. acestor nulitati li se mai spune si textuale. deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual). distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala.

fie in alte izvoare ale dreptului civil. împrumut cu dobândã. mai mare decât cea permisã de lege (camãtã). NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil. a unei norme care ocroteste un interes particular. prevazute fie in Codul civil. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. deci. ându-se doar clauza privitoare la dobândã. iar nulitatea totala reprezinta exceptia. Dintre aceste doua feluri de nulitati. celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. poate di anulat parþ desfiinþ ial.Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea. iar altele menþ inute. C. obiect. D. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa. intr-o dispozitie legala. dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. capacitate. cauza. nerespectarea formei cerutã “ad validitatem” va conduce la o nulitate totalã). la incheierea actului juridic civil. cât ºi de complexitatea conþ inutului. nulitatea partiala este regula. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. 49 29 . Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege. dar menþ inându-se restul efectelor actului). NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare. În aplicarea prcticã a acestor douã categorii de nulitãþ trebuie sã se þ seama atât de cauza de nulitate (spre i. inã exemplu. B. individual ori personal. clauzelor actului juridic civil (deoarece doar la un act cu mai multe clauze ºi. spre exemplu un împrumut fãrã dobândã. e greu de anulat parþ pe când un ial. efecte unele pot fi desfiinþ ate.

se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex.nerespectarea formei ceruta ad validitatem. nu se mai poate pretinde sa fie executat. . se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: . in general.incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul. decat acelea de forma.nevalabilitatea obiectului actului juridic. mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond.lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. . Referindu-ne la efectele nulitatii. nu existã soluþ unanim admise în ce priveºte felul nulitãþ (absolutã ori relativã). 50 30 . avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp. . Când legea nu precizeazã felul nulitãþ este datoria interpretului sã stabileascã acest aspect.fraudarea legii. ºi relativã. o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat.Ca frecventa practica. . in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare. Astfel.nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri).lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului.in acest caz actul fiind desfiintat. Pentru ia anumite cazuri. Efectele nulitatii sunt insa diferite. la natura interesului ocrotit prin dispoziþ legalã încãlcatã la încheierea actului juridic civil. ii. ii ii cât ºi în jurisprudenþ ã. unele atrag nulitatea absolutã. . Dintre aceste cauze. iar altele nulitatea relativã. dupa incheierea actului juridic. atât în doctrinã. apelând la criteriul de clasificare a nulitãþ în absolutã ii. . partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila.

in ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52.: partile actului juridic civil. primar. dacã are capacitatea necesarã pentru aceasta. instanta din oficiu).in sfarsit o a treia ipoteza. resolvitur jus accipientis”. insa. avanzii . care nu fusese respectatã în momentul încheierii actului. ulterioarã a cerinþ legale. ei Invocarea poate fi fãcutã personal de cel interesat. Cu privire la prima categorie. Pentru a opera. 3) anularea nu numai a actului initial. nullum producit effectum”. ci si a actului subsecvent “resoluto jure dantis. 52 31 . pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor efectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. se refera la situatia in care actul a fost executat. deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori. b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: “quod nullum est. pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. fie pe cale de exceptie. dar pote fi fãcutã ºi prin reprezentantul legal al celui lipsit de capacitatea de exerciþ iu. 51 Nu trebuie confundatã regula inadmisibilitãþ confirmãrii nulitãþ absolute ca validarea actului prin îndeplinirea ii ii.care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat. 2) restabilirea situatiei anterioare restituio in integrum . aceasta regula. aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitaatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex. este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii.cauza ai partilor. in acest caz. procurorul. adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune. expresa sau tacita51.

nulitatea relativa este prescriptibila. poate fi denumita capacitatea generala sau capacitatea civila. chiar si din oficiu. 167/1968 care are urmãtorul cuprins: “Prescripþia dreptului la acþiune în anularea unui act juridic pentru violenþã începe sã curgã de la data când acesta a încetat.: “Actul de confirmare sau ratificarea unei obligaþii. este Decretul nr. Persoana fizica Pentru a fi subiecte de drept persoanele trebuie sa aiba capacitatea juridica.nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre. cauza ºi natura obligaþiei. Confirmarea expresã se realizeazã potrivit art. ca in cazul invocarii nulitatii absolute. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: .civ. ci numai in termenul de prescriptie extincitva53. apritudinea acestora de a avea dreptul si obligatii si de a fi subiecte de drept in raporturile juridice. Actul normativ care guverneaza subiectele de drept in general si pe cele de drept civil in special.b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila. nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului. în contra cãrei legea admite acþiunea în nulitate. reprezentantul sãu legal sau persoana chematã de lege sã-i încuviinþeze actele a cunoscut cauza anulãrii. ci numai cu privire la regimul juridic. precum ºi despre intenþia de a repara viciul pe care se întemeia acea acþiune”. Capacitatea persoanelor. . ºi când face menþiunea de motivul acþiunii n nulitate. .nulitatea absoluta este imprescriptibila. putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor. decât atunci când cuprinde obiectul. ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand. 9 fin Decretul nr. ie 54 32 . 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice. însã cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”. Prin capacitatea juridica a persoanelor se intelege. expres sau tacit. in art. fie din neinvocarea nulitãþ ii înãuntrul termenului de prescripþ extinctivã.nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes. Sectiunea 2. 4 al acestui decret se vorbeste despre 53 Acest termen ca ºi începutul prescripþ aceste acþ iei iuni este rezultat din art.3. c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. in general. nu este valabil. definita in acest mod. nulitatea relativa poate fi confirmata. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare prescripþia începe sã curgã de la data când cel îndreptãþit. Confirmarea tacitã rezultã fie din executarea actului anulabil. 1 190 C.

intr-un raport de drept civil. nationalitatea. Fie ca este vorba de capacitatea civila generala. iar capacitatea de exercitiu este posibilitatea (atributul. capacitatea de drept penal. Astfel. 2. capacitatea) persoanei de a-si exercita drepturile si de asi asuma obligatii savarsind acte juridice”. le recunoaste drepturi si obligatii juridice. fie ca este vorba de capacitatea de drept civil. 31/1954.. alin. de care apartine raportului juridic. Astfel. continutul capacitatii de folosinta a subiectului de drept se refera la aptitudinea de dobandire a drepturilor i obligatiilor patrimoniale sau nepatrimoniale civile. Capacitatea persoanelor. are capacitatea de exercitiu. este o capacitate juridica. capacitatea de drept procesual etc. se spune: “capacitatea de folosinta este capacitatea (facultatea. Desigur. religia. rasa. capacitatea persoanelor poate varia in functie doar de natura si ramura de drept. De aici putem trage concluzia ca de regula. atributul sau posibilitatea) de a avea drepturi si obligatii. in alineatele 2 si 3 din acelasi articol.3. capacitatea juridica are doua parti componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. 1. 33 . deoarece este stabilita de lege care. Capacitatea de exercitiu. de drept administrativ etc. Capacitatea de folosinta. se precizeaza ce se intelege prin fiecare. prevede ca. putem avea capacitatea de drept civil.Capacitatea persoanei fizice. persoana fizica are capacitatea de folosinta si in afara de cazurile prevazute de lege. gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asuora capacitatii”. Art.cpacitatea civila care este recunoscuta tuturor persoanelor: “Sexul. 5 din Decretul nr.1.

55 În acest sens. 34 . p. Asa cum am mai spus. s-a ajuns la concluzia ca textul citat admite lipsa totala sau partiala a capacitatii de exercitiu. Asadar nu mai opereaza nici reprezentarea nici asistarea. Prin interpretare. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice. prin incheierea unor acte juridice. ca fiind “capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asume obligatii. 6 alin. Acesta era principiul stabilit de art. 5. savarsind acte juridice”.. 31/1954 in art. capacitatea de folosinta incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea ei. care se vor studia insa la disciplinele de ramura. insa. 2 din Decretul 31/1954 precizeaza ca nu se poate renunta sau ingradi capacitatea de exercitiu decat in conditiile legii. Art. numai in cazurile si in conditiile prevazute de lege55. Asumarea de drepturi si obligatii de catre subiectul de drept se infaptuieste de catre acesta singur si personal. aliniat 2. ceea ce inseamna asumarea unor drepturi si obligatii. Exista desigur si exceptii a caror analiza nu ne-am propus-o. O a doua caracteristica este aceea ca nu pote fi ingradita. 7 din Decretul nr.O prima caracteristica a capacitatii de folosinta este aceea ca. aptitudinea de a dobandi drepturi si obligatii ci. inceperea si incetarea capacitatii de folosinta. de principiu. cit. este tocmai concretizarea acestei aptitudini prin dobandirea efectiva de drepturi si obligatii.225. Neingradirea capacitatii de folosinta lasa loc totusi unor situatii concrete. Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice este precizata de Decretul nr.97 ºi 221 . Stãtescu Drept civil. Capacitatea de exercitiu nu se condunfa cu facultatea. posibilitatea. ea nu poate constitui obiect al instrainarii sau renuntarii de catre subiectul de drept caruia ii apartine. vezi C. cand ingradirea opereaza in anumite limite. 21 . op.

continut si obiect.Ca lipsite total de capacitate de exercitiu sunt persoanele fizice care nu au implinit varsta de 14 ani si cele puse sub interdictie judecatoreasca. recunoasterea filiatiunii. Capacitatea de exercitiu restransa se refera in principal la minorii care au implinit varsta de 14 ani. Dupa cum este bine stiut. Actele juridice incheiate de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa sunt anulabile. capacitatea deplina de exercitiu. Stabilirea in concret 35 . Minorul care se casatoreste dobandeste prin aceasta. 8 din Decretul nr. Prin identificarea persoanei fizxice se intelege individualizarea omului in cadrul raporturilor juridice civile.2. unele acte administrative efectuate in temeiul legii cum ar fi plata de impozite.3. Identificarea persoanei fizice Asa cum am mai subliniat numai omul poate fi subiect de drept. 2. participand in general in sfera relatiilor sociale fie ca persoana fizica. Exista insa acte juridice incheiate de persoane lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu aceasta capacitate restransa care sunt valabile. inceputul capacitatii de exercitiu. raportul juridic civil are trei elemente constitutive si anume: subiecte. potrivit legii. Capacitatea de exercitiu se dobandeste de persoanele fizice odata cu dobandirea majoratului iar de catre persoanele juridice. in realitate si in cazul persoanelor fizice si in cazul persoanelor juridice numai legea stabileste momentul dobandirii capacitatii de exercitiu. etc. fie in calitate de persoana juridica. Este vorba de incheierea casatoriei. Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani. 31/1954 prevede: “Capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora”. art. Pentru persoanele fizice.

ia . cu aceasta semnificatie57. Putem deci defini numele ca fiind acel atribuit de identificare a persoanei fizice. atat legislatia. Caracterele juridice ale numelui Fiind un drept personal nepatrimonial. 31/1954 (art. 5/1971 (republicatã) privind actele de identitate ºi procedura schimbãrii domiciliului ºi a reºedinþ Pactul internaþ ei. insa pe baza reglementarilor privind unele aspecte referitoare la structura. Convenþ privind drepturile copilului. care consta in dreptul omului de a fi individualizat. Convenþ privind drepturile copilului. 64. 62. 12 aliniat 2 din Decretul nr. ia . de lege lata sunt: . in conditiile legii. pe cand stricto sensu. Aceastã definiþ þ seama de dispoziþ de principiu a art. ional privind drepturile civile ºi politice ale omului.pentru nume: Decretul nr. in prima situatie prin nume este desemnat atat numele de familie. Codul familiei (art. 22-24) Codul familiei. A. jurisprudenta. cat si prenumele. Atributele de identificare a persoanei fizice. stabilirea. prin nume se intelege doar numele de familie. Decretul nr. Decretul nr.pentru starea civilã: Decretul nr.pentru domicliu (ºi reºedinþã). Legea nr. 31/1954 (art. op. 12). cat si in unul restrans. prin cuvinte stabilite. cat si doctrina folosesc termenul “nume” atat intr-un sens larg. 28. ia 57 Gh Beleiu. Principalele acte normative. recunoscute in legislatia noastra civila sunt: numele..312. 31/1954 care prevad ca “numele cuprinde numele de familie si prenumele”. Codul familiei. in familie si societate. modificarea si schimbarea lui. NUMELE in legislatie nu este definit numele. Structura legala a numelui este data de dispozitiile art. 27. 78). 13-15). Convenþ privind drepturile copilului. implica individualizarea ori identificarea subiectului de drept civil. care formeazã sediul materiei. 31/1954 (art. domiciliul si starea civila56. 40. 975/1968 cu privire la nume. p. 36 . in doctrina juridica s-a apreciat ca fiind cuvantul sau cuvintele care individualizeaza persoana fizica in societate. Cu toate acestea. ie ine ia 31/1954: “Orice persoanã are drept la numele stabilit potrivit legii”. cit.a primului element. in esenta numele se caracterizeaza prin: 56 . Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilã (ºi reglementãrile date în aplicarea sa). 12 alin. 1 din Decretul nr.

- ca toate drepturile personale nepatrimoniale, si dreptul la nume este un drept absolut, opozabil erga omnes; - inalienabilitate; prin aceasta intelegandu-se faptul canici o persoana fizica nu poate renunta la acest element de identificare, si nu-l poate instraina (vinde sau dona)58; - imprescriptibilitate; oricat ar dura neexercitarea lui, dreptul la nume nu se pierde pe de o parte (prescriptie extinctiva), iar pe de alta parte el nu poate fi dobandit oricat s-ar folosi, decat in conditiile legii; - personalitate; acest caracter confera doar titularului dreptul de a exercita numele sau in mod personal nefiind admisa reprezentarea; - universalitatea si legalitatea sunt atribute derivate din prevederile constitutionale si normele dreptului international ce isi gasesc obiectivarea in dispozitiile articolului 12 aliniat 1 din Decretul nr. 31/1954: “Orice persoana are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii”; - unitate; acest caracter consta in faptul ca desi are structura la care ne-am referit numai numele de familie si prenumele (impreuna), individualizeaza o persoana fizica. De regula numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei, deosebinduse urmatoarele situatii: - daca copilul provine din casatorie, acesta va lua numele comun al parintilor59; - copilul din afara casatoriei va dobandi numele aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita, cu precizarea ca in situatia in care filiatia a fost
La prima vedere s-ar putea ridica problema transmiterii numelui de familie prin filiaþ cãsãtorie sau adopþ însã ie, ie, particularitatea acestor situaþ constã în aceea cã titularul de la care se transmite pãstreazã în continuare numele. ii Dacã pãrinþ nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor ii reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala pãrinþ ºi se va declara, odatã cu naºterea copilului, ilor la serviciul de stare civilã. În lipa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelarã de la domiciliul copilului va hotãrî, ascultând pe pãrinþ dacã copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. Textul iniþ se referã la i, ial “autoritatea tutelarã” însã prin Legea nr. 11/1990 privind încuviinþ area înfierii, competenþ încuviinþ a ãrii a fost trecutã de la autoritatea tutelarã la instanþ judecãtoreacã. Legea nr. 11/1990 a fost republicatã în temeiulLegii nr. 48/1991, a “înfierea” devenind “adopþ (M.Of. nr. 147/1991); De altfel aceste situaþ sunt reglementate de disp. art. 64 din ie” ii Codul familiei.
59 58

37

stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, doar instanta judecatoreasca poate la cerere sa incuviinteze copilului de a purta numele acestuia din urma; - numele de familie si prenumele copilului gasit si a carui parinti nu pot fi identificati se va stabili printr-o decizie administrativa ce cade in competenta primariei in raza careia a fost gasit copilul. Alegerea sau stabilirea prenumelui alaturi de numele de familie are o importanta deosebita, aceasta parte a numelui (lato sensu) individualizand persoana in familie, si totodata ajutand sa distinga o persoana fata de alta persoana cu acelasi nume de familie, dar din familii diferite, avand aceleasi caractere juridice ca si numele de familie. Trebuie facuta o distinctie intre nume si pseudonim. Acesta din urma este un drept subiectiv al persoanei fizice, individualizand persoana fizica in societate, in general, intr-un anumit domeniu de activitate, in special, printr-un cuvant ori o grupare de cuvinte. Desi este consacrat legislativ60 si se bucura de protectia legala a drepturilor personale nepatrimoniale, pseudonimul, spre deosebire de nume nu este supus stabilirii, modificarii, schimbarii pe cale administrativa ori retranscrierii,

caracteristica dominanta a acestuia fiind autodesemnarea. Pseudonimul nu trebuie confudat cu porecla. in limbajul comun, porecla inseamna un supranume (care este dat de alte persoane de obicei in deradere altei persoane fizice, mai ales in legatura cu o caracteristica legata de aspectul exterior, ori a activitatii sale). Nefiind recunoscut de lege, desi este o grupare de cuvinte care intr-un fel o poate individualiza in fapt pe o persoana fizica, porecla nu se bucura de o protectie legala61.

Art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (alãturi dealte drepturi personale nepatrimoniale, cum este dreptul la nume; art. 3 pct. 2 din Decretul 321/1956 privind dreptul de autor (care consacrã dreptul de a fi recunoscut la autor, opera literarã, artisticã ori ºtiinþ ificã urmând sã aparã, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia, sau fãrã indicare de nume). 61 Semnalãm, totuºi, cã legislaþ referitoare la cazierul judiciar face referire expresã la poreclã. ia

60

38

B. DOMICILIUL Ca si numele, domiciliul este un element de identificare a persoanei fizice, care desi intereseaza toate ramurile de drept, in demersul nostru explicativ, ne vom opri doar la domeniul raporturilor civile62. Punctul de referinta in definirea domiciliului, este reglementarea cuprinsa in art. 13 din Decretul nr. 31/1954: “domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala”. Desi, asa cum vom vedea, se pot distinge trei categorii de domicilii, ne vom ralia opiniilor din literatura de specialitate, in sensul sa se accepte o definire a dimiciliului in general63. Astfel prin domiciliu se intelege acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc, avand aceasta semnificatie juridica. Atat in legislatie, jurisprudenta, cat si in doctrina juridica se utilizeaza doua notiuni, respectiv aceea de domiciliu si aceea de resedinta, cu scopul de a se face distinctia intre locuinta statornica si cea temporara a persoanei fizice64. Daca o persoana fizica are mai multe locuinte statornice, numai una are valoarea juridica a domiciliului si anume cea principala, asa cum dispune art. 13 din Decretul nr. 31/1954. Prin aceasta regula se traseaza doua importante caractere juridice specifice si anume stabilitatea si unicitatea domiciliului. Recunoasterea acestor trasaturi nu impiedica insa ca persoana fizica sa-si schimbe domiciliul, in decursul timpului, putand avea astfel mai multe domicilii, insa nu in acelasi timp, ci in mod succesiv. Trebuie acceptata o asemenea teorie, tocmai avand in vedere faptul ca obligativitatea domiciliului decurge din functia social-juridica a domiciliului, de a fi
62

De lege lata, instituþ domiciliului este alcãtuitã din norme cuprinse în: Decretul nr. 31/1954 (art. 13-15, în ia principal) ºi Codul familiei (art. 11, 100, 102, 122, mai ales). 63 În acest sens ºi Gh. Beleiu, op. cit., p. 329.
64

Faþ de caracterul statornic, stabil, al locuinþ care este domiciliul persoanei fizice, este criticabilã formula ã ei “domiciliu stabil”, întrucât conþ un mare pleonasm, fomulã întâlnitã, din pãcate, în diferite formulare, în presã, dar ine ºi în unele dispoziþ legale ii

39

mijloc de individualizare, in spatiu de data aceasta, a persoanei fizice, imprejurare de care este interestata atat societatea, statul prin institutiile sale specializate, cat si titularul. Legat de acest element de identificare, numeroase sunt situatiile in toate ramurile de drept, in care nasterea, derularea, modificarea si incetarea raporturilor juridice, sunt intim legate de aceasta notiune juridica 65. Cu privire la caracterele juridice ale domiciliului, trebuie semnalat faptul ca fiind un drept personal nepatrimonail, dreptul la domiciliu este insotit de toate atributele juridice ale unui asemenea drept si anume, opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea si universalitatea la care se adauga acele caractere juridice specifice comune la care ne-am referit, cum ar fi: stabilitatea, unicitatea si obligativitatea. in functie de modul de stabilire, domiciliul poate fi: de drept comun, legal sau conventional. Daca avem in vedere teritoriul statutlui pe care se afla, se distinge intre domiciliu in tara si domiciliu in strainatate. Daca se pune problema succesiunii in timp a domiciliului, vom opera cu notiunile de vechiul domiciliu si domiciliul actual al persoanei fizice. in cele din urma se mai distinge o situatie particulara, in cadrul relatiilor de familie, unde din punct de vedere al sotilor, se poate distinge intre situatia regula -

Dintre domeniile dreptului civil, în care se învedereazã rolul domiciliului menþ ionãm: - domeniul capacitãþ civile, astfel potrivit art. 47 din legea fondului funciar, nr. 18/1991: “Persoanele fizice ii care nu au cetãþ enia românã ºi domiciliul în România, precum ºi persoanele juridice care nu au naþ ionalitate românã ºi sediul în România, nu pot dobândi în proprietate terenuri de orice fel prin acte între vii; - “Cetãþ enii strãini ºi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”; de amintit sunt ºi dispoziþ art. 42 ºi 43 din aceeaºi Lege; potrivit art. 42: “Cetãþ iile enii români cu domiciliul în strãinãtate ºi foºtii cetãþ români care dobândesc cetãþ eni enia românã pot benedicia la cerere de prevederile prezentei legi, dacã îºi stabilesc domiciliul în þ arã”; - domeniul obligaþ iilor civile; potrivit art. 1 104 C.civ.: “Plata trebuie sã se facã în locul arãtat în convenþ ie; Dacã locul nu este arãtat, plata, în privinþ lucrurilor certe ºi determinate se va face în locul în care se gãsea a obiectul obligaþ în timpul contractãrii. În orice alt caz, plata se face la domiciliul debitorului. iei - domeniul succesoral; locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului;de acesta se leagã o serie de consecinþ juridice. e - în fine potrivit art. 3 din Legea nr. 35/1991; “Prin investitori strãini se înþ eleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, care efectueazã investiþ în România, în ii oricare din modalitãþ prevãzute de prezenta lege”. ile

65

40

aceea a domiciliului conjugal.aceea a domiciliilor separate. Potrivit art. vezi ºi Gh.minorul are domiciliul legal. iar dovada domiciliului de drept comun se face cu actul de identitate. Daca locul nu este aratat. in privinta lucrurilor certe si determinate se va face in locul in care se gasea obiectul obligatiei in timpul contractarii. plata se facela domiciliul debitorului. 3 din Legea nr. il putem defini plecand de la prevederile art. c) parintele care-l ocroteste. dupa caz la: a) parintii sai. prin locuinta sa statornica sau principala. unde sunt abordate ºi problemele referitoare la stabilirea. ca fiind acel drept al persoanei fizice de a se individualiza. Urmatoarele sunt situatiile ce intra sub incidenta acestor categorii: . cit. Domiciliul de drept comun se poate dovedi si cu pasaportul. . in spatiu. care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice. Fara a intra in cercetarea exhaustiva a acestui element de identificare a persoanei fizice66 vom releva in continuare in mod succint. 35/1991: “Prin investitorii straini se inteleg persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori. Prin domiciliu legal se intelege acel domiciliu. ºi dovada domiciliului. Pentru tratarea pe larg a acestor aspecte.. dupa caz. comun fata de situatia de exceptie . plata. unde este evidentiat si domiciliul titularului. in ceea ce priveste domiciliul de drept comun. In materie succesorala locul deschiderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. d) tutore. Aceasta este de altfel ponderea situatiilor intalnite in fapt. 332-330. care efectueaza investitii in Romania. imprejurare de care sunt legate o serie de consecinte juridice. cu sediul in strainatate. in orice alt caz. cateva dintre elementele ce caracterizeaza felurile domiciliului.interzisul judecatoresc are domiciliul legal la tutore. 66 41 . schimbarea. in oricare din modalitatile prevazute de prezenta lege”. p. Beleiu. b) parintele la care locuieste statornic. op. 13 din Decretul 31/1954.

. invederarea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiului si comunicarea actelor de stare civila. unicitate si obligativitate. C. prin indicarea locuintei vremelnice ori temporare. in scopul de a fi prorogata competenta teritoriala in cazul solutionarii unor cauze civile de catre organele jurisdictionale. atributele acesteia fiind prin excelenta vremelnicia si caracterul facultativ. urmeaza a constata in primul rand ca fiind o conventie accesorie. fiind subordonat cerintelor legale privind conditiile si efectele juridice bilaterale. domiciliul legal se dovedeste prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei care asigura ocrotirea celui cu domiciliu legal67. in masura in care acesta este in drept ss-l reprezinte. in principiu. in sfarsit resedinta este acel atribut de identificare.cel ocrotit prin curatela are domiciliul legal la curatorul sau. starea civila este un drept personal nepatrimonial. a persoanei fizice. Este de semnalat faptul ca resedinta nu se bucura de caracterele juridice specifice ale domiciliului: stabilitate. Fiind deci rod al unei conventii. in spatiu. 42 . Prin domiciliu conventional se intelege locuinta (adresa) stabilita potrivit acordului de vointa al parintilor actului. acest domiciliu este supus principiului de drept “accesorium sequitur principale”. reprezentand mijlocul juridic care releva calitatile personale ale persoanei fizice. doctrina califica domiciliul conventional ca fiind o conventie accesorie. Acceptand aceasta calificare. care are rubrica speciala pentru mentionarea resedintei. ce are ca efect alegerea unui domiciliu (conventional). menit sa individualizeze persoana fizica. STAREA CIVILA Ca si numele si domiciliul. altul decat cel de drept comun. daca este cazul. insa s-a acceptat ca in egala masura resedinta poate fi dovedita si cu alte mijloace de proba. Dovada resedintei se face in principal cu actul de identitate.

ca si duplicatele acestor certificate. ambele originale. Sunt acte de stare civila (instrumentum probationis) . 171 Cod civil) cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta calificare. 67 Cu privire la acest aspect mai pot fi menþionate urmãtoarele: a) minorul de peste 14 ani îºi dovedeºte domiciliul cu actul de identitate.Actele de naºtere. adoptia casatoria. Mai deosebim fata de actele de stare civila. mai ales aspectul valabilitatii si al puterii lor doveditoare. Pentru dreptul civil. Fiind un drept personal nepatrimonial. cu privire la actele de stare civilã. a inscrisului autentic. hotararile judecatoresti definitive si irevocabile date in actiunile de stare civila. cu insasi starea civila (ca suma a unor asemenea elemente).Actele de stare civilã care sunt înscrisurile autentice prin care se dovedeºte naºterea. loc). certificat de casatorie. 43 . eliberate in conditiile legii68. sexul. în douã exemplare. la apãrarea drepturilor ºi libertãþ iei. Actul de stare civila are o natura juridica complexa ori mixta. ºi se completeazã manual. cãsãtoria sau decesul unei persoane. ori are decizia de instituire a tutelei ori curatelei (din care reiese domiciliul de drept comun al ocrotitorului). publicatã în Monitorul Oficial al Romãniei nr. starea civila se bucura de aceleasi caractere juridice specifice acestei clase de drepturi. Totodata. loc).1996. in sensul ca aceasta natura trebuie determinata atat din punctul de vedere al dreptului civil (si familiei.11. special tiparite si completate. 262 din 11. .1996 se face vorbire despre: . b) dacã este necesar. el este si un mijloc de evidenta a populatiei. faptele de stare civila cum ar fi: nasterea (data. generica.11. Acestea se întocmesc în interesul statului ºi al persoanei ºi servesc la cunoaºterea numãrului ºi structurii populaþ a situaþ demografice. cu cernealã specialã de culoare neagrã. actul de stare civila este inscrisul doveditor instrumentum. moartea (data. tot astfel nu trebuie confundat un element ori un izvor de stare civila. 119/11. al actului administrativ individual-. se poate folosi ºi hotãrârea judecãtoreascã de încredinþ a minorului.inscrisurile oficiale. data de art.Asa cum nu se confunda partea cu intregul. chiar). precum si: certificat de nastere. cat si din punctul de vedere al dreptului administrativ. 68 În sistemul Legii nr. act de deces. actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice (incadrandu-se in definitia. certificat de deces. avand denumirile: act de nastere. de cãsãtorie ºi de deces ce se întocmesc în registre de stare civilã. Pentru dreptul administrativ. iei ilor fundamentale ale cetãþ enilor. care este tocmai inregistrarea de stare civila. Sunt acte de stare civila: recunoasterea de filiatie. act de casatorie.

persoana morala sau juridica era definita ca o fiinta abstracta. regula instituita de art. Beleiu. Persoana juridica 2. cit. op.. Numai legiuitorul era in 69 În acest sens. in conditii derogatorii. inaintea instantei judecatoresti. c) intocmirea actului de stare civila a fost omisa. Gh. 44 . potrivit legii. intelectuala. Cu toate acestea. potrivit art. d) procurarea certificatului de stare civila este cu neputinta. 164. 22 din Decretul nr. in esenta. starea civila se va putea dovedi. in totalitate sau in parte. intr-o asemenea acceptiune. p. persoanele juridice erau denumite “persoane morale”. Se poate observa ca. subiecte ale raportului juridic civil pot fi persoanele fizice si persoanele juridice. 31/1954. creata prin fictiunea legii. 24 din Decretul nr.Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila. prin orice mijloc de proba admis de lege in conditiile in care69: a) nu a existat registru de stare civila. si certificatele eliberate in temeiul registrelor de stare civila au aceeasi putere doveditoare ca si actele intocmite sau inscrise in registre. Sectiunea 2. 31/1954 care prevede ca “Starea civila se dovedeste cu actele intocmite sau cu cele inscrise. Notiuni generale. starea civila se poate dovedi cu alte mijloace de proba decat actele si certificatele de stare civila in cazurile in care poate interveni reconstituirea ori intocmirea ulterioara. Asa cum am mai precizat mai sus. in registrele de stare civila”. in vechea doctrina romaneasca. care sunt numai pentru uzul organelor de stat. Pe cale de exceptie.4. a actelor de stare civila. b) registrul de stare civila s-a pierdut ori este distrus.1.4.

financiar..256. in care s-au impus o sumedenie de acte normative referitoare la diversele noi tipuri de persoane juridice ce au inlocuit complet vechea structura a sistemului de tip socialist.cit. Dreptul comercial român. În acelaºi sens. pot exista în mod excepþ ional ºi persoane juridice constituite de cãtre o singurã persoanã fizicã. procesual etc. intrunind conditiile cerute de lege poate fi titular de drepturi subiective si isi poate asuma obligatiile civile71 Motivul pentru care unei asemenea colectivitati i s-a recunoscut calitatea de subiect de drept este tocmai faptul ca ea poate raspunde intereselor unui grup strict determinat de persoane fizice.I Bucureºti. p. cazul societãþ comerciale cu rãspundere limitatã constituitã prin aportul social al ii unui singur asociat. 71 Gh. 355. D. Este. stiinta actuala a dreptului studiaza persoana juridica in postura sa de subiect colectiv de drept. vol. 21 din 6 februarie 1924 cu privire la persoanele juridice. Abandonand aceasta teorie. p. p. p.. 31/1954 privind persoanele juridice.II. p. 45 . asociatiuni si fundatiuni. op. op.365 sau M. 1906. Acest cadru insa a fost vadit depasit in prezent de evolutia economico-sociala. Bucureºti. Comuna tuturor reglementarilor referitoare la persoane juridice este referirea la intrunirea conditiilor de constituire a persoanelor juridice.cit. vezi St. administrativ.L. A.L. numite elemente constitutive. Cãrpenaru. Desi notiunea de persoana juridica s-a nascut si este proprie dreptului civil. deci un grup de oameni care. 70 D. 148. spre exemplu. Alexandresco. sediul materiei il constituie Decretul nr. Stãtescu. Deºi sunt subiecte colective de drept. pentru ca nici o fictiune nu poate sa existe fara lege70. Costin op. ea este frecvent intrebuintata si de alte ramuri de drept. precum si Legea nr. Beleiu. În acest sens. C.drept sa creeze asemenea persoane.. Ed.cit. Textul art.343. Explicaþiunea teoreticã ºi practicã a dreptului civil român vol. 1996. Legislativ. 34 din Legea 31/1990 fixeazã doar limita maximã a numãrului de asociaþ adicã 50 de i persoane.

diversitate si cumulativitate.) care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop in acord cu interesul obstesc”. Continutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune urmatoarele consideratiuni. respectiv: a) organizarea de sine statatoare. Generalitatea lor consta in aceea ca ele sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. Exclusivitatea implica imprejurarea ca elemente constitutive sunt atat necesare. 26 litera “e” din Decretul nr. constand in desemnarea unor organe proprii de 46 . presupune determinarea lor stricta numai prin vointa legii.. 31/1954. exclusivitate. Elementele constitutive ale persoanei juridice.2. Diversitatea se refera la continutul variat al celor trei elemente. obstesc. de la o persoana juridica la alta. specifice fiecaruia: A. sunt in conditiile legii persoanei juridice. Cumulativitatea se refera la situatia in care existenta persoanei juridice este conditionata de intrunirea tuturor elementelor constitutuve. b) patrimoniul propriu. in acord cu interesul general. neexistand nici posibilitatea ignorarii si nici a adaugirii altor elemente constitutive. ORGANIZAREA DE SINE STATATOARE presupune existenta unei structuri interne bine conturate. adica distinct de patrimoniile persoanelor fizice care au constituit persoana juridica.2. Potrivit art. cat si suficiente. c) un scop licit. care pot comporta multiple particularitati.. “orice organizatie (. reiese ca trei sunt elementele constitutive definitorii ale persoanei juridice. Legalitatea. legalitate. Din parcurgerea acestui text. Aceste elemente constitutive se caracterizeaza prin generalitate.4.

componenta si functionarea organelor sale de conducere.conducere. in vreme ce prima cuprinde toate drepturile reale sau de creanta. modul de alegere si de revocare. Patrimoniul distinct este acel element constitutiv care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial al caror titulara este persoana juridica. op. 26 litera e. 31/1954. 15/1990 precizeaza ca prin actul de infiintare al regiei autonome se va stabili si patrimoniul sau. e. 15/1990 prevede ca “activitatea curenta a regiei autonome este condusa de un director general sau un director numit de consiliul de administratie cu avizul ministerului de resort”. delictual sau contractual. mentiuni referitoare la regulile privind desemnarea. stabilirea atributiilor si delimitarea competentelor lor functionale precum si precizarea persoanei ori a persoanelor care vor reprezenta persoana juridica in raporturile sale cu tertii. De asemeni. in vreme ce art. 7 lit. 12 litera h. 1 din Legea nr. pe langa obiectul de activitate. cea de a doua insumeaza toate obligatiunile patrimoniale. referiri la patrimoniul persoanei juridice se fac si in alte acte normative. p. Ca orice patrimoniu. patrimoniul persoanei juridice are doua componente: una activa si alta pasiva. Pe langa prevederile generale de principiu cuprinse in art.. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca statutul societatii trebuie sa cuprinda printre altele. 4 alin. 72 M. 54/1991 cu privire la sindicate. Astel art. 47 . Costin. cit. 369.art. denumirea acestora. 15 din Legea nr. B. din Legea nr. prevede obligativitatea mentiunilor referitoare la organele de conducere. Mentionam sub titlu de exemplu: . durata mandatelor si atributiile lor. din Legea nr. competentele. indiferent de izvorul lor. denumirea si sediul principal. PATRIMONIUL PROPRIU. Tocmai aceasta organizare ii confera persoanei juridice posibilitatea de a actiona ca un tot coerent72. din Decretul nr. art. indatoririle si responsabilitatile acestor organe.

O ultima precizare de maxima importanta se impune cu privire la patrimoniul propriu al persoanelor juridice. Bucureºti. Conditia scopului determinat si licit rezulta si din alte prevederi legislative. 7 din Legea nr. 4 alin. 2 din Legea nr. si anume ca el este distinct atat fata de patrimoniile altor persoane juridice. Obiectul de activitate.D.art. general. la constituirea si lichidarea patrimoniului.art. 31/1990 privind societatile comerciale stabileste ca in contractul societatii in nume obiectiv si in comandita simpla este obligatorie inserarea mentiunilor referitoare la capitalull social subscris si varsat cu mentiunea aportului fiecarui asociat etc. din care spicuim sub titlu de exemplu: . SCOPUL LICIT IN ACORD CU INTERESUL OBSTESC. p. 54/1991 cu privire la sindicate face referire la nivelul cotizatiilor si la modul lor de incasare. 31/1954 se refera la un scop “in acord cu interesele obstesti”. Pentru a fi valabil. iei 48 . denumirea si sediul principal.. 26 litera e. 48. 15/1990 stabileste ca prin actul de infiintare a regiei autonome se vor stabili obiectul sau de activitate. indica insasi ratiunea de a fi a acesteia. care nu este altceva decat scopul persoanei juridice. 73 V.art. ceea ce implica raportarea sa la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite73. din Decretul nr. 1995. 3 alin. Fundaþ României de Mâine.1 din Legea nr. Ed. Zlãtescu Lecþii de drept civil. cat si data de patrimoniul fiecarei persoane fizice care intra in componenta sa. . Textul art. C.. patrimoniul. scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc.

unele nu mai exista (organizatiile socialiste de stat si gospodariile agricole colective). 31/1954 desi este inca in vigoare. persoanele juridice pot fi: 1. in literatura de specialitate au fost propuse urmatoarele criterii de clasificare a persoanelor juridice: a) Dupa forma dreptului de proprietate se disting: 1. 35/1991 cu privire la regimul investitiilor straine in Romania.art.4. infiintate potrivit Legii nr. persoane juridice straine. executiva si judecatoreasca). c) Dupa sediul lor distingem intre: 1. 4. Asa fiind. 2. 2. cuprinde o desueta trecere in revista a categoriilor de persoane juridice existenta la data adoptarii lui. 12 lit. persoanele juridice cooperatiste ori obstesti. cum sunt societatile comerciale si cele agricole cu capital privat. persoane juridice cu sediul in Romania. altele constituie creatii legislative de data recenta (regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat). 3. cum sunt societatile comerciale mixte.. cultele religioase. persoane juridice private sau particulare. persoane juridice romane. persoane juridice mixte .3.Clasificarea persoanelor juridice Textul art. 36/1991 privind societatile agricole prevede ca in statutul societatii se va face obligatoriu mentiunea obiectului de activitate. b) Dupa nationalitatea lor. 2. persoane juridic de stat care includ ca persoana juridica si organele sale corespunzatoare celor trei puteri separate (legislativa. 49 . enumerarea activitatilor ce constituie obiectul societatii si delimitarea sa teritoriala. 26 din Decretul nr. fundatiile si academiile. din care fac parte societatile cooperatiste si organizatiile obstesti (partide politice si sindicate). altele si-au schimbat complet organizarea si scopul (organele locale ale administratiei de stat). b din Legea nr.

Operatiunea juridica poate 74 Pentru interesul practic al clasificãrii vezi mai pe larg. Asadat. 28 din Decretul nr. al organizarii si reorganizarii. iar in functie de regimul juridic aplicabil ele pot fi persoane juridice de drept public si persoane juridice de drpet privat. persoane juridice cu scop patrimonial sau lucrativ (care prin activitatea lor urmaresc obtinerea unui profit patrimonial): 2. cu prealabila autorizare a organului competent sa aprecieze oportunitatea infiintarii ei: d) printr-un alt mod reglementat de lege. 49. d) Dupa natura scopului lor. infiintarea persoanelor juridice Desi foarte sumara si generala. V. p. op.2.cit. recunoscut de organul competent sa verifice intrunirea cerintelor legii pentru ca persoana juridica sa poata lua fiinta. 50 . 345.. a persoanelor juridice facuta de art. Cunoscand si continutul acestui text. persoane juridice cu sediul in strainatate. 31/1954 corespunde in mare parte necesitatilor teoretice actuale.4. precum si in ceea ce priveste aplicarea legii in functie de capacitatea juridica74.D. persoane juridice cu scop nepatrimonial sau “non profit”. putem aprecia ca prin infiintarea persoanei juridice se intelege operatiunea juridica a carei consecinta este nasterea unui suboect de drept colectiv in conditiile legii. Zlãtescu. 2. op. e) Dupa corelatia dintre ele. Gh. persoana juridica poate lua fiinta: a) prin actul de dispozitie al organului competent de stat. cit. persoanele juridice mai pot fi principale sau anexe. Clasificarea persoanelor juridice prezinta interes prectic in privinta regimului lor patrimonial. p. persoanele juridice pot fi: 1. Beleiu. b) prin actul de infiintare al celor ce o constituie. potrivit textului mentionat. enumerarea modurilor de infiintare. c) prin actul de infiintare al celor ce o constituie.4.

etc. . caruia ii recunoaste efectul creator. Presedintele Romaniei ales potrivit Legii nr. 6/1990 privind reorganizarea ministerelor. Domeniul de aplicare a acestui mod de infiintare il constituie persoanele juridice de stat. infiintarea principalelor categorii de persoane juridice de stat a ramas tot in competenta sa. 37/1990. a) infiintarea persoanelor juridice prin actul de dispozitie al organului de stat competent.Organele puterii executive. vizeaza si alte categorii de persoane juridice.Organele puterii legislative. 68/1991. apartinand celor trei puteri separate dupa cum urmeaza: . organizatiile cooperatiste si unitatile lor anexe. prin Legea nr. Chiar si dupa anul 1990. consiliile locale constituite potrivit Legii nr. Acest mod de constituire a avut in vedere la data adoptarii Decretului nr. 69/1992. b) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare recunoscut”.presupune fie un singur act juridic. 69/1991privind administratia locala si ministerele ce functioneaza in conformitate cu Legea nr. Guvernul Romaniei constituit potrivit Legii nr. Pe langa persoanele juridice constituite in sistemul organelor puterii de stat. 31/1954. fie o suita de acte juridice carora legea le recunoaste aceeasi valoare. Camera Deputatilor si Senatul Romaniei alese potrivit Legii nr. 15/1990 au fost reorganizate ori s-au constituit regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat. Acelasi domeniu de aplicare.Organele puterii judecatoresti constituite in conformitate cu Legea nr. 51 . rolul principal a fost rezervat statului. in acest prim mod de infiintare a persoanelor juridice. 92/1992. care fara sa fie “de stat” au un caracter obstesc sau privat75. .

prin care organele oerarhic superioare avizeaza legalitatea actului de infiintare. nr. Competenta de autorizare a infiintarii acestui gen de persoane juridice este reglementata prin norme speciale. asociatiile cu scop nepatrimonial precum si institutiile sau intreprinderile anexe”. d din Decretul nr. 75 În aceastã categorie pot fi enumerate spre exemlu fundaþ pentru tineret constituite în temeiul Decretului-Lege nr. 435 ia atã din 1990.G. c) Constituirea persoanelor juridice prin “actul de infiintare autorizat” Nasterea persoanei juridice potrivi acestei modalitati viza potrivit art. 28 lit. iile 150/1990 sau Asociaþ generalã a crescãtorilor de pãsãri ºi animale din România înfiinþ potrivit H. infiintarea partidelor politice este autorizata de Tribunalul Municipiului Bucuresti supusa contestatiei la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 5 zile de la comunicare (art. 35/1991). 31/1954 este rezervat situatiilor in care legea speciala reglementeaza un mod diferit de infiintare pentru anumite persoane juridice. 37/1991 prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea Guvernului. artisti sau compozitori. Constituirea unei societati cooperatiste implica pe langa actul de constituire si statutul organizatiei. 66 si 67 din 1990 referitoare la cooperatia mestesugareasca si la cea de consum. 31/1954 “Organizatiile obstesti ca sindicatele. uniunile de scriitori. d) infiintarea persoanelor juridice “printr-un alt mod reglementat de lege” Domeniul de aplicare a dispozitiunilor art. in vreme ce infiintarea societatilor comerciale cu capital strain in Romania este incuviintata de instantele judecatoresti dupa autorizarea de catre Agentia Nationala de Dezvoltare (Legea nr. 27/1996 a partidelor politice). 31 din Decretul nr.in prezent el este aplicabil in conditiile Decretelor Lege nr. 19 din Legea nr. Astfel. actul recunoasterii infiintarii. 52 . Este cazul misiunilor diplomatice si oficiile consulare infiintare potrivit Legii nr.

Bucureºti. Textul art. 76 Pentru dezvoltãri vezi E. Capacitatea persoanei juridice Ca si in cazul persoanei fizice. 21/1924. in functie de scopul pentru care a fost creata fiecare in parte76. avand continut identic pentru toate subiectele de drept. A. Aceasta precizare legislativa consacrata doctrinar ca principiu al specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice este mentionata si de art. asumandu-si totodata obligatii civile prin incheierea de acte juridice civile de catre organele sale de conducere. b) capacitatea de exercitiu traductibila in planul consecintelor juridice prin aptitudinea persoanei de a avea si a-i exercita drepturile civile. mai bogat sau mai sarac. Dimpotriva. capacitatea persoanelor juridice are un continut variabil. 20 . Scopul persoanei juridice rezulta in primul rand din obiectul de activitate stabilit fie prin lege. Persoana fizicã.67. fie prin autorizatia de infiintare sau prin statutul adoptat la data constituirii sale. actul de infiintare sau statut.4. Lupan ºi D. capacitatea civila a persoanei juridice este constituita din doua componente: a) capacitatea de folosinta constand in aptitudinea ei de a avea drepturi si obligatii civile. in acest sens subliniem ca in privinta persoanelor fizice capacitatea de folosinta este inviolabila si egala. Ed. stabilit prin lege. CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI JURIDICE Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste vadit de cea a persoanelor fizice.5. Popescu. 1993.2. Lumina Lex. 53 .A. Drept civil. 34 din Decretul 31/1954 precizeaza “in terminis” ca “Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei. p. 9 din Legea nr. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul”.

a caror infiintare este reglementata de Legea nr. 425. Gh. pronuntandu-se printr-o hotarare motivata. CAPACITATEA DE EXERCITIU A PERSOANEI JURIDICE. op. care referindu-se la capacitatea de exercitiu a persoanei juridice stabilesc urmatoarele principii generale: 1. Mentionam ca de regula. contracte). actele juridice incheiate de organele sale in limitele abilitarilor conferite.. p. Potrivit art. Sediul mteriei il constituie art. p. Pentru incuviintarea inregistrarii. judecatorul verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege. cit. persoana juridica va avea fiinta de la data inscrierii deciziei de recunoastere. Dezvoltand notiunea sumar exprimata mai sus. Costin op. in registrul special tinut la grefa fiecarui tribunal. 77 M. Pentru o definiþ mai amplã. exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor se transpun in viata prin organele persoanei juridice. 3.. sunt actele persoanei juridice insasi. inceputul capacitatii de folosinta. atat faptele licite. ramasa definitiva. 4 din aceasta lege. B. 384 ie 54 . sunt supuse inregistrarii persoanele juridice infiintate prin acte de constituire (statute.Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se naste in momente diferite dupa cum infiintarea ei este sau nu supusa inregistrarii. daca au fost comise in exercitiul functiei obliga insasi persoana juridica. incuviintate de catre instanta competenta. Beleiu. Sunt supuse inscrierii persoanele juridice cu scop nepatrimonial. dupa caz. 21/1924. moment care marcheaza in principiu. cat si cele ilicite savarsite de organele persoanei. 31/1954. Prin aceasta hotarare se dispune inscrierea persoanei juridice in registrul comertului sau in alte registre de evidenta. 35 si 36 din Decretul nr. definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si asuma obligatii civile incheind acte juridice civile77. cit. 2.

comasarea (prin absorbtie sau fuziune). D. raspunderea celui ce le-a comis este angajata atat fata de persoana juridica.a se vedea O.divizarea totala.6. divizare sau dizolvare”.4. “Persoana juridica inceteaza de a avea fiinta prin comasare. Cãrpenaru. Avand in vedere ca divizarea si comasarea sunt forme ale reorganizarii a carei examinare amanuntite nu ne-am propus-o deoarece face obiectul altei discipline. 31/1954 potrivit carora “Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale sunt supuse. .dizolvarea. 1991. p. Nici nu ar fi posibil deoarece prerogativele organelor de conducere ale persoanei juridice sunt vadit mai largi decat alte mandatarului. St. cat si fata de terti.tratatã pe larg la disciplina. p.4. incetarea persoanelor juridice78 Prin incetarea persoanei juridice se intelege sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil.19. Lumina Lex. 40 din Decretul nr. Procedura reorganizãrii ºi lichidãrii juridicare. 1996. Asemanarea dintre raporturile juridice evocate de text nu inseamna insa identitate. pentru faptele ilicite. 16 . 78 55 . Atlas Lex. Bucureºti. Din economia teztului rezulta ca trei sunt modurile de incetare a persoanei juridice si anume: . 31/1954. . Potrivit art. Cãpãþânã Societãþile comerciale. daca nu s-a prevazut altfel prin lege. limitate doar la o anumita prestatie sau la un act juridic predeterminat de parti prin conventia lor. Prin comasare se intelege asadar absorbirea unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau fuzionarea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua.Drept comercial. Ed. regulilor mandatului. ne rezumam doar la mentionarea lor. Acestor principii le sunt conexe si dispozitiunile art. 106-215. 36 din Decretul nr. prin asemnanare. Pentru reorganizarea persoanelor juridice. Ed. Bucureºti. 2. actul de infiintare sau statut”.

31/1954). 31/1954 in art. 53 din Legea nr. 45. ea a fost definita ca fiind acel mod de incetare a persoanei juridice aplicabil in cazurile prevazute de lege care presupun subsecvent si lichidarea79. 21/1924 prevede ca “Asociatia isi pierde personalitatea juridica in urmatoarele doua cazuri: 1. De plin drept80. Doctrinar.Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre mai multe persoane juridice care exista sau care iau astfel fiinta (art. Dizolvarea persoanei juridice Desi legea reglementeaza dizolvarea persoanei juridice nu o si defineste. Art. d) numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege. 41 din Decretul nr. 45 din Decretul nr. “Exemplis gratia” redam cateva dintre acestea: A. atunci cand adunarea generala va fi hotarat dizolvarea: 2. Prin deciziunea asociatiunii. Art. 31/1954 precizeaza ca organizatiile cooperatiste si orice organizatii obstesti se dizolva daca: a) termenul pentru care au fost constituite s-a mplinit. b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi implinit. prin legi speciale au mai fost prevazute si alte cauze care in linii generale reiau pe langa certe elemente specifice cauzele generale precizate de textul sus citat. actul de infiintare sau statut. Cauzele dizolvarii persoanelor juridice sunt enuntate atat de Decretul nr. c) scopul pe care il umaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori regulilor de convietuire sociala sau urmaresc alt scop decat cel declarat. 56 . in afara de aceste cauze. dar mai ales de legislatia speciala ulterioara anului 1990.

e) prin hotararea asociatiilor. 22-54. p. 57 . b) imposibilitatea realizarii obiectului societatii sau realizarea acestuia. 31/1954. Legea nr. 169 din Legea nr. f) daca societatea face operatiuni contra legii sau obiectului stabilit prin statut. 31/1990 precizeaza ca “Au ca efect dizolvarea societatii si dau dreptul fiecarui asociat sa ceara lichidarea acesteia: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii. f) societatea pe actiuni se dizolva si cand numarul actionarilor s-a redus sub cinci daca au trecut mai mult de sase luni de la reducerea lui si n-a fost completat Mentionam ca procedura dizolvarii societatilor comerciale este urmata de lichidarea judiciara prevazuta de Legea nr. persoane fizice si societati comerciale care nu mai pot face fata CAPITOLUL III. acelor comercianti. cit. daca asociatii nu decid completarea lui. Prin judecata. C. 79 80 Gh. d care se referã la imposibilitatea constituirii organelor de conducere. B. c) la terminarea activitatii. 81 Pentru calificarea juridicã ºi detalierea procedurii vezi St. b) la constatarea imposibilitatii de a realiza obiectul societatii.. d) falimentul. cit. D. 4. 64/1995. d) prin retragerea asociatiilor daca numarul celor ramasi este mai mic decat cel prevazut in statut si prezenta lege. 2 al art.3. care se aplica datoriilor lor comerciale81. Art. e) reducerea capitalului social sau micsorarea lui sub minimul legal. Prin deciziunea puterii executive. Dispoziþ pct. 36/1991 privind societatile agricole stabileste in art. op. Cãrpenaru op. 53 sunt reluate aproape identic de art. 410. cu excepþ celor de la iile ia lit.. c) hotararea adunarii generale. 45 din Decretul nr. p. 64 ca societatea agricola se dizolva: a) la implinirea termenului pentru care a fost constituita. Beleiu.

Altfel spus.. c) obiectul raportului juridic civil. Stiinta dreptului civil studiaza printre altele drepturile subiective si obligatiile cu continut economic. p.1. iar obiectul raportului juridic civil este insasi actiunea sau abstentiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este indatorat subiectul pasiv84. Notiuni generale Dreptul civil studiaza raportul juridic civil potrivit prin elementele sale structurale. in sensul ca doua vointe prefigureaza relatia sociala si anume. Asa cum s-a studiat deja. se preocupa de drepturile si obligatiile patrimoniale. sunt trei si anume: a) subiectele. b) continutul.. Patrimoniul 3. p. Datorita stransei corelatii care exista intre continutul si obiectul raportului juridic civil studiul lor se face concomitent. M. astfel incat referindu-ne la drepturile subiective si la obligatiile ce le corespund vom evoca si problemele care tin de obiectul lor inclusiv. 61-63. Cãrpenaru. op. cit. Elementele structurale are raportului juridic civil. p. cit. D.1.. 70. exprimat frecvent in bani. 84 În acest sens vezi St. sau dupa caz chiar la cele ce privesc lucrurile la care se refera. vointa legii exprimata prin norma juridica si vointa subiectelor exprimata prin acte si fapte juridice82. Costin. el are un caracter dublu volitional. Continutul reprezinta drpeturile subiective si obligatiile corelative care revin subiectelor. Raportul juridic civil este prin definitie o relatie sociala reglementata de norma juridica civila. 83 58 . op.1. Subiectele raportului juridic civil sunt persoanele fizice si juridice intre care se stabilesc drepturile si obligatiile civile83. cit. 82 A se vedea în acest sens ºi Gh Beleiu. 135. op.SINTEZE PRIVITOARE LA DREPTURILE REALE Sectiunea 3.

divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice. plateste rate pentru achizitionarea apartamentului si are la randul sau de primit bani din vanzarea unei masini de scris. fiecare drept subiectiv este privit separat. poate fi un drept real sau un drept de creanta. 59 . dreptul subiectiv luat in considerare sub toate caracteristicile sale juridice. precizeaza ca patrimoniul constituie unul dintre elementele structurale ale persoanei juridice. Referiri la patrimoniu fac dizpozitiunile Decretului nr. 31/1954: art. Un al doilea mod de abordare a drepturilor subiective si obligatiilor este acela de a le considera in totalitatea lor ca pe o universitate juridica apartinand unei persoane. cat si in alte texte.Dar drepturile subiective patrimoniale por fi abordate in doua modalitati: intr-o prima modalitate. ca apartinand unui anume subiect. legislativ nu avem nici o definitie. 41 arata ca. Asadar definim patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica apartinand unei persoane85. in aceasta abordare. 26 lit. Daca doctrina a definit notiunea patrimoniului dupa indelungate abstractizari si consideratii stiintifice. Referiri la aceasta notiune intalnim insa atat in Codul civil. 784 si 1743 Cod civil. e. De exemplu. facand abstractie de individualitatea fiecarui drept sau fiecarei obligatii in parte. Acest mod de abordare a dreptului si obligatiei conduce la notiunea de patrimoniu. “X” are drept de proprietate asupra autoturismului. Toate aceste drepturi si obligatii luate impreuna si cu alte drepturi si obligatii cu caracter economic constituie patrimoniul sau. in cuprinsul lor articolele 781. in vreme ce art. fac trimitere la posibilitatea creditorilor unei persoane decedate sa opreasca confuziunea dintre patrimoniul acesteia si cel al mostenitorilor.

obiectul sau de activitate. Prin Constitutie dreptul la proprietate este recunoscut si consacrat “in terminis”. p. Drept civil. 3) Patrimoniul este unic. sunt distincte de universalitate. Universalitatea care caracterizeaza patrimoniul cuprinde un activ care insumeaza toate drepturile si un pasiv cuprinzand toate obligatiile cu continut economic ale subiectului de drept. astfel incat schimbarile care s-ar produce in legatura cu aceste drepturi si obligatii nu altereaza identitatea universalitatii. 1 din Legea nr. este una dintre conditiile esentiale ale infiintarii. Bârsan. Unicitatea patrimoniului presupune ca fiecare persoana are un singur patrimoniu.De asemenea. in ceea ce priveste persoana juridica. dispune ca “Prin actul de infiintare a regiei eutonome se vor stabili. 3. 151/1990 referindu-se la patrimoniu. cat si pe cele juridice.1. 5. Aceasta inseamna ca: a) se infatiseaza ca o masa de drepturi si obligatii legate intre ele sau ca o grupare a mai multor astfel de mase avand fiecare un regim juridic determinat.4. 60 . Stãtescu ºi C. 2) Orice persoana are un patrimoniu. denumirea si sediul principal”. existenta patrimoniului. Introducere în teoria dreptului de proprietate ºi a drepturilor reale principale Ed. 4 alin. Patrimoniul se individualizeaza prin urmatoarele caractere juridice: 1) Patrimoniul este o universitate juridica (universitas juris). Universitatea Bucureºti 1980. fiecare in parte. art.2. Caracterele juridice ale patrimoniului. b) drepturile si obligatiile. aceasta unicitate insa nu exclude divizibilitatea patrimoniala. Acest caracter priveste atat persoanele fizice. Evrika Brãila 1998 p. De aici rezulta o alta caracteristica si anume: 85 C. I Apostu. patrimoniul. Teoria generalã a drepturilor reale.

se impune a cunoaste ce necesitati practice isi gasesc raspunsul in institutia patrimoniului. . 1974. I. Universitatea Al. Cuza. Persoanele casatorite pot avea potrivit art. 3. C) de a explica si permite transmisiunea universala si cu titlu universal.bunuri comune. Necesitatile practice sau functiile practice ale patrimoniului sunt urmatoarele: A) de a constitui gajul general al creditorilor chirografari.bunuri proprii dobandite inainte sau in timpul casatoriei din care este constituita masa patrimoniala urmaribila de creditorii personali ai sotului tinut personal.4) Patrimoniul fiecarei persoane este divizibil in mai multe mase de drepturi si obligatii. constituind masa patrimoniala ce poate fi urmarita doar de creditorii comuni. p. Functiile patrimoniului Orice categorie juridica. mijloace circulante sau obiecte de inventar. fiecare dintre aceste mase avand un regim bine determinat. Drept succesoral. 86 Vezi în acest sens Julieta Manoliu. 704 din Codul civil. B) de a explica si permite fenomenul subrogatiei reale cu titlu universal. Altfel spus. 30-36 din Codul familiei: .1. Iaºi. trebuie sa raspunda si sa serveasca unei necesitati practice impuse de viata. deci si cea de patrimoniu. in felul acesta nu se mai ajunge la confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al succesibilului acceptant86. Astfel.3. 7. deci sa aiba o anumita functie. dobandite in timpul casatoriei. O alta ipoteza a divizibilitatii patrimoniului este acceptarea sub beneficiu de inventar a unei succesiuni. Potrivit art. persoanele juridice au in patrimoniul lor spre exemplu mijloacele fixe. Le urmarim in continuare detaliat. succesorul isi reduce raspunderea pentru datoriile defunctului numai in limitele activului succesoral primit. 61 .

). p. Stãtescu ºi C. Neavand asadar o garantie reala. 337 ºi urmãtoarele. creditorii sa poata formula in principiu o pretentie legata de aceasta instrainare88. 975 din Codul civil. Academiei. Ele pot fi instrainate fara ca. textul exprima ideea ca prin faptul ca o persoana s-a obligat fata de un creditor. decat in masura in care intra in patrimoniul debitorului.. Sunt ei lipsiti de posibilitatea de a-si satisface dreptul de creanta? Cu siguranta ca nu! Ei vor putea sa-si satisfaca dreptul de creanta atunci cand aceasta a devenit exigibila urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului la momentul exigibilitatii. Ed. PATRIMONIUL SI DREPTUL DE GAJ GENERAL AL CREDITORILOR CHIROGRAFARI. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala (gaj. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau. 88 În mod excepþ ional. Tratat de drept civil . sa urmareasca bunul constituit ca garantie si din pretul lui sa se despagubeasca cu preferinta inaintea oricaror alti creditori. în condiþ art.A. Ideea de gaj general este exprimata de articolul 1718 din Codul civil care prevede ca: “oricine este obligat personal. Creditorii chirografari insa nu au nici o garantie reala. deci devin prezente. ipoteca sau privilegiu) prin care sa le fie asigurata executarea creantei pe care o au impotriva debitorului87. Referindu-se la “bunuri prezente si viitoare”. Creditorii garantati cu o garantie reala pot in caz de neexecutare din partea debitorului. Bucureºti.Teoria generalã a obligaþiilor (citat în continuare Obligaþiile . si 87 Pentru amãnunte a se vedea C. este tinut cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare”. iile 62 . Ei nu pot urmari asa zisele bunuri viitoare. in aceeasi masura ei nu pot urmari bunurile ce n-au intrat inca in patrimoniul debitorului. 1981. Creditorii pot urmari deci acele bunuri existente in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite. bunurile existente in patrimoniul sau la momentul obligarii nu sunt indiponibilizate.. creditorii au la îndemânã calea acþ iunii pauliene pentru a revoca actele frauduloase consimþ ite de debitori în frauda lor. ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ei. Bârsan.

in ceea ce priveste persoanele fizice. care la randul lui va fi inlocuit cu lucrul nou in care va fi investit. dreptul de gaj general se poarta mai intai asupra mijloacelor banesti. Spre deosebire de subrogatia personala care consta in inlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului initial i se substituie un alt creditor care preia datoria debitorului). in cazul persoanelor juridice. in acest fel. subrogatia reala se refera la inlocuirea unui bun cu altul. 64/1995. divizibilitatea patrimoniului se realizeaza spre exemplu in cazul sotilor.nici pe cele care intre timp au fost instrainate. 63 . Ei nu pot asadar urmari decat acele bunuri care fac parte din masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta. Fundamentul subrogatiei reale se gaseste in fungibilitatea obiectelor cuprinse intr-o universalitate de drept. ori de cate ori aceasta inlocuire se refera la continutul unui patrimoniu. notiunea de patrimoniu poate explica dreptul de gaj general al creditorilor chirografi. in cuprinsul patrimoniului locul lui va fi luat de pretul incasat. daca un lucru este vandut. PATRIMONIUL SI SUBROGATIA REALA CU TITLU UNIVERSAL. deci subrogatia reala se produce automat. aplicabila celui dintai. Astfel. iar creditorii personali doar bunurile personale. pentru urmarirea silita si a altor mijloace materiale. Astfel. ci un simplu drept general asupra intregului patrimoniu. deoarece ei. B. Numai in masura in care acestea nu se dovedesc a fi indestulatoare creditorii pot declansa procedura falimentului in conditiile Legii nr. Divizibilitatea patrimoniului are ca principal efect specializarea gajului general al creditorilor chirografi. cand creditorii lor comuni pot urmari numai bunurile lor comune. nu au un drept individualizat in fiecare bun particular. care va urma aceeasi soarta juridica. Subrogatia inseamna inlocuire. creditorii chirografi. Fenomentul de inlocuire a bunurilor. Similar este si cazul specializarii in situatia acceptarii succesiunii sub beneficiu de inventar.

64 . acel bun concret ce s-ar afla in patrimoniul debitorului in momentul cand se naste executarea. PATRIMONIUL SI TRANSMISIUNEA UNIVERSALA SAU CU TITLU UNIVERSAL.Subrogatia cu titlu universal nu ar putea fi explicata decat prin notiunea de patrimoniu. Subrogatia reala cu titlu particular nu intervine automat. Spre exemplu. Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului. atunci cand creanta va deveni exigibila. prin subrogatie reala cu titlu universal. in vreme ce cuprinsul sau sufera continue inlocuiri si modificari. Subrogatia reala cu titlu universal are o stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari. ipoteca se va stramuta asupra sumei de bani primita cu titlu de indemnizatie de asigurare (daca bunul a fost asigurat) sau asupra sumei primite ca despagubire de la autorul prejudiciului. Subrogatia reala este chemata sa functioneze si in alte cazuri de impartire sau de restituire a unui patrimoniu. Daca o persoana casatorita vinde un bun propriu. patrimoniul explica si transmisiunea universala sau cu titlu universal. 1721 din Codul civil prevede ca daca un bun ipotecat a fost distrus sau deteriorat. care sugereaza plastic imaginea unui recipient ce-si pastreaza existenta. Continutul acestui gaj est asigurat prin subrogatia reala cu titlu universal. ci numai daca este expres prevazuta de lege. astfel incat. subrogatia cu titlu particular se refera la un anumit bun privit izolat de intregul patrimoniu. Pe langa functiile mai sus mentionate. Spre deosebire de subrogatia reala cu titlu universal. partea sau bunul inlocuit are tot natura juridica a unui bun propriu. art. creditorul va putea sa urmareasca. C. deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb. in sensul ca ea asigura mentinerea destinatiei diecarei mase de bunuri.

dreptul de creanta presupune determinarea de la inceput atat a subiectului activ. 65 . Altfel spus. sa faca sau sa nu faca ceva. in mod direct si nemijlocit. ceea ce inseamna o obligatie generala negativa. intre transmiterea universala si cea cu titlu universal nu exista o deosebire de calitate ci. Drepturile reale si drepturile de creanta in componenta patrimoniului intra asa cum am vazut atat drepturi reale cat si drepturi de creanta.“erga omnes”. dreptul real presupune existenta unui subiect activ determinat si a subiectului pasiv nedeterminat format din toate celelalte persoane. este dreptul subiectiv in temeiul caruia subiectul activ numit creditor. astfel incat transmiterea lor este o transmitere universala. in vreme ce transmisiunea universala priveste de exemplu toate mobilele si imobilele. Dreptul de creanta. Ca drept relativ. cat si a subiectului pasiv. intre cele doua categorii exista urmatoarele deosebiri: a) Ca drept absolut. dreptul real este opozabil tuturor .Moartea unei persoane fizice ori reoganizarea persoanei juridice ridica problema transmiterii drepturilor si obligatiilor in totalitatea lor. poate pretinde unui subiect pasiv determinat numit debitor. sa dea. de cantitate. transmisiunea cu titlu universal de exemplu se refera doar la mobile sau imobile.1. singurul obligat si singurul caruia ii este opozabil. Dreptul real este acel drept subiectiv in virtutea caruia titularul sau poate sasi exercite atribute asupra unui lucru determinat fara a fi necesara interventia altei persoane. Totalitatea acestor drepturi si obligatii constituie chiar patrimoniul persoanei. 3. b) Obligatia ce revine subiectului pasiv nedeterminat in cazul dreptului real este aceea de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitarea de catre subiectul activ adreptului sau.4.

obligatia subiectului pasiv poate fi atat pozitiva . Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii. in cazul dreptului de creanta. Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii. in consecinta existenta lor depinde in mod direct de existenta dreptului garantat. care sunt afectate garantarii unor drepturi de creanta. 66 . Sectiunea 3.cat si negativa . Dreptul de preferinta consta in facultatea de a avea prioritate fata de orice alt drept. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut. Drepturile reale se clasifica in doua catgorii: a) drepturi reale principale.2. independenta de existenta altor drepturi. Definitie Potrivit art.a nu face ceva. si anume: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta. afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”. Dreptul de proprietate 3. c) Drepturile reale sunt insotite de efecte specifice neintalnite la dreptul de creanta.a face .1. 481. in sensul satisfacerii titularului sau inaintea titularilor altor drepturi. inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate. insa in limitele determinate de lege”. Notiuni generale. este util a cita si dispozitiile art. care au o existenta de sine statatoare.2.Dimpotriva. Dreptul de urmarire consta in facultatea recunoscuta titularului sau de a cauta si pretinde bunul in mana oricarui s-ar afla. care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa cedeze proprietatea sa. b) drepturi reale accesorii.

cu toate atributele recunoscute. imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica.Definitia formulata de textul art. Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau. folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. cu modificarile stabilite de lege”. .). 67 . servitutea. existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul. Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii. in afara de art.2. deoarece sintagma “a se bucura”. superficia etc. b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului. 480 Cod civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv”. cat si de a-i culege fructele... Caracterele juridice ale dreptului de proprietate Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si perpetuitatea. a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. deci nici dupa moartea lui. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui.2. dreptului sau (posesia. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate. luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul. 3. posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi). intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei. 480 Cod civil a fost si este inca criticata. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art.

dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul. Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe.Prin urmare. Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune cu toate “puterile” asupra bunului. prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului. deoarece ea se stinge in patrimoniul dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. pe care ne rezumam a le mentiona. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite. Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz. si anume caracterul individual si cel total. Rosetti-Balanescu. folosinta. “dreptul de proprietate. imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. in exercitiul actiunii in revendicare insa. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia. Asa cum s-a precizat in vechea doctrina romaneasca (Hamangiu. 68 . Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele. Boicoianu). se perpetueaza transmitandu-se”. ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate. proprietatea continua sa existe ca drept. dispozitia. in sensul ca principalele actiuni reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile. posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea). Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este exercitat. cum este in cazul coproprietatii. in doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale dreptului de proprietate. deoarece ele vor fi studiate separat.

de a intrebuinta un lucru etc. Atributele dreptului de proprietate inca din dreptul roman. atributele dreptului de proprietate s-au apreciat si numit la fel: jus utendi. Aceasta stapanire poate fi exercitata de proprietar sau de o alta persoana. o persoana poate avea posesia unui bun fara a fi proprietar. Matei Cantacuzino spunea ca prin “jus utendi” se imtelege intrebuintarea unui lucru potrivit naturii ale specifice. cu o anumita periodicitate fara ca acesta sa-si altereze substanta. industriale. “a uza de lucru in sine. Le analizxam separat in cele ce urmeaza: a) Posesia (jus utendi). de a folosi masina. 482 Cod civil. Fructele sunt in definitia data de doctrina produsele obtinute de la un anumit bun. 69 .2. consta in dreptul titularului de stapani in fapt un bun. Codul civil nu defineste “in terminis” fructele. jus fruendi si jus abutendi. intrun mod natural sau artificial”. dreptul de a locui casa. b) Folosinta (jus fruendi) este dreptul pe care il are cineva de a folosi lucrurile perceptandu-le fructele naturale. Posesia presupune spre exemplu. Ele pot fi produse prin urmare numai de bunurile frugifere (facatoare de fructe) si se impart in 3 categorii: 1. civile si sporul animalelor. civile si industriale. si apoi proprietatea (care este o stare de drept). in interesul sau. Mai intai este perceputa posesia (care este o stare de fapt). Naturale (se nasc indiferent de vointa omului). este doar o expresie exterioara a celei de a doua. Altfel spus. “proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste ca accesoriu cu lucrul.3.3. rezumandu-se doar la a le clasifica in naturale. intre posesie si proprietate nu poate fi pus semnul egalitatii deoarece prima. Rosetti-Balanescu “dreptul de a te servi de un lucru”. in doctrina au fost utilizate mai multe expresii. dupa cum proprietarul unui bun poate sa nu-l posede. Florin Sion. Potrivit art.

c) Dispozitia (jus abutendi) consta potrivit unei mai vechi conceptii in a consuma. Libertatea in materia dispozitiei poate fi insa ingradita in mod exceptional prin lege. a intrebuinta in mod definitiv fara posibilitatea de reincepere pentru cel ce a uzat astfel. Definim dreptul de dispozitie ca acea facultate a proprietarului unui bun de a renunta irevocabil la toate atributele dreptului sau in limitele legii. fiecare coproprietar poate percepe.2. cu conditia ca el sa faca parte din elementul activ al unui patrimoniu si sa fie in principiu transmisibil. productele nu pot fi obtinute decat o singura data si prin consumarea substantei bunurilor. a desfiinta. persoanele care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania.2. dobanzi etc. Civile (sunt consecinta unor acte juridice . 3. a distruge. in materia Legii nr. Astfel. Cu toate acestea proprietatea poate sa fie exercitata bunaoara si asupra unui document constatator ale uni creante.4. 3. sa-l abandoneze si chiar sa-l distruga. Aceasta presupune ca poate sa-l doneze. 2. 46 alin. Industriale (presupun interventia omului).chirii. Obiectul dreptului de proprietate Desi obiect al dreptului de proprietate il constituie bunurile mobile si imobile. 70 . 18/1991 potrivit art. precum si persoanele juridice care nu au nationalitate romana si sediul in Romania daca dobandesc in proprietate ternuri sunt obligate sa le instraineze in termen de un an de la data dobandirii sub sanctiunea trecerii in mod gratuit a acestora in proprietatea statului.). a instraina. cum sunt titllurile de credit. totusi acesta poate purta si asupra unui drept. fructele doar proportional cu cota sau intinderea dreptului sau individual de proprietate. Spre deosebire de fructe. Dreptul de proprietate nu poate exista in principiu decat asupra unor bunuri corporale. in cazul coproprietatii.

potrivit caruia proprietarului ii este recunoscut dreptul si asupra fondului sau. Regimul juridic al imobilelor.O alta cerinta generala cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea ca bunul sa existe. pe suprafata terenului sau proprietarul poate sa ridice liber orice constructi sau sa faca orice plantatie. are in vedere in principal regimul special al apelor fluviale (de izvor sau curgatoare) al terenurilor si al constructiilor. El poate in virtutea articolului 708 din Codul civil sa taie crengile copacilor ce se intind si fac umbra proprietatilor sale. desi nu este proprietatea sa ea apartine tot titularului dreptului de proprietate. El nu se poate insa opune survolarii proprietatii sale de aeronave si nici transportului nergiei electrice prin cabluri suspendate. Ca mai dificila. Proprietarul poate edifica constructii de orice inaltime. potrivit carora. cu conditia obtinerii autorizatiei administrative. Articolul 491 din Codul civil. 2) Proprietatea subsolului este instituita de articolul 489 Cod civil. in spiritul acestui text. A. a) Proprietatea suprafetei este reglementata de articolul 489 Cod civil. acesta poate interzice vecinilor sa-i aduca orice atingere. in ceea ce priveste coloana aeriana ce se ridica perpendicular pe suprafata solului. ori radacinile intinse pe terenul sau. REGIMUL JURIDIC AL IMOBILELOR 1) Proprietatea solului implica proprietatea supraftei si a subsolului. Existenta bunului. il constituie prevederile articolului 135 alineatul 4 din Constitutie. delimitare priveste cazul bunurilor imobile atat prin natura lor speciala cat si prin regimul juridic diferit de cel al mobilelor. spatiul aerian face obiectul exclusiv al proprietatii publice. Temeiul acestor ingradiri. permite proprietarului sa faca. Totodata ca efect al exclusivitatii dreptului. Delimitarea presupune in materia imobillor operatiunilor juridice de ingradire si granituire. indiferent de adancimea sa. “sub 71 . implica insa delimitarea sa materiala in raport cu coordonatele inconjuratoare dar si in raport cu alte bunuri similare.

Constitutia in vigoare prevede ca proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. B. 72 . 113/1992 distinge intre “bogatiile solului care pot face parte din domeniul public de interes local sau judetean. Practic. .cei ce paraseau definitiv tara erau sanctionati cu trecerea terenurilor lor in proprietatea statului. si cele care sunt declarate de interes public national. dimpotriva este ingradit prin anumite prevederi speciale ale legii. decat atat. Dreptul asupra subsolului nu este nici el nelimitat. caci ea nu putea fi dobandita decat prin succesiune legala.fata pamantului. Totodata. circulatia si instrainarea terenurilor: .dobandirea proprietatii asupra terenurilor prin efectul uzucapiunii era imposibila. articolul 41 alineatul 4 din Constitutie precizeaza ca pentru lucrari de interes general.articolul 30 din Legea nr. si se tindea spre desfiintarea proprietatii private asupra acestora. . altfel decat prin mostenirea legala. Mai mult. terenurile au fost scoase din circuitul civil. indiferent de titular. textul articolului 135 alineatul 4 stabileste ca bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. orice constructie si sapaturi si sa traga din ele foloasele pe care lear produce. Astfel. 58/1974 stabilea interdictia instrainarilor. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR Pana in decembrie 1989. legislatia era foarte restrictiva in ceea ce priveste dobandirea. Hotararea Guvernului nr. plantatiilor sau constructiilor. precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. autoritatea publica poat folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu obligatia despagubirii proprietarului pentru daunele aduse subsolului.

73 . persoanele fizice si juridice au in prezent posibilitatea sa dobandeasca si sa construiasca mai multe locuinte. stabilea reguli referitoare la normarea suprafetei locuibile. constituie fondul funciar al Romaniei. 5/1973 referitoare la administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi. Prin abrogarea unor acte normetive care restrangeau dreptul de proprietate asupra constructiilor. Cei care au cumparat locuinte si al caror teren aferent a trecut prin efectul Legii 58/1974 in proprietatea statului. Decretul Lege nr. Articolul 60 alineatul 1 litera a. din Legea nr. a extins sfera locuintelor ce pot fi vandute si asupra acelora construite din fondurile fostelor unitati economice sau bugetare. C. au dobandit prin efectul Legii 18/1991 dreptul de proprietatea aupra acestora prin decizia prefectului. 4/1973 stabilea ca “cetatenii au dreptul sa aiba in proprietate personala o singura locuinta si o singura casa de odihna pentru ei si familiile lor”. REGIMUL JURIDIC AL CONSTRUCTIILOR in legislatia anterioara au existat mai multe restrictii si limitari ale dreptului de proprietate avand ca obiect constructiile. Potrivit acestei legi. 61/7 februarie 1990. in sensul ca fiecare persoana avea dreptul la o singura camera. prevedea pentru prima oara posibilitatea compararii locuintelor proprietate de stat de catre chiriasii care locuiau in ele. terenurile de orice fel. in conditiile Decretului Legea 61/1990. in ceea ce priveste casele de odihna. articolele 45-58 din Legea 5/1973 dispuneau ca acestea sa aiba dimensiuni restranse si sa se rezume strict la nevoile proprietarilor si familiilor lor.in afara de unele restrictii pe care le-am amintit deja Legea 18/1991. Articolul 5 din Legea nr. Legea 85/22 iulie 1991. stabileste cadrul juridic al dobandirii si circulatiei terenurilor in Romania.

locuitorii unei localitati rurale neputandu-se impotrivi dreptului de dispozitie al titularului. 50/1991. apa de ploaie (ca si cea rezultata din topirea zapezilor sau ghetarilor) poate forma obiectul proprietatii private. El poate sa o retina pe terenul sau sau sa o lase curga pe fondurile inferioare. fiind deci scoase din circuitul civil. toate acestea facand parte din domeniul public al statului. cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retentie. potrivit procedurii prevazute de Legea nr. in cazul apelor pluviale. impune obtinerea autorizatiei eliberate de autoritatea administrativa competenta. citat mai sus. 18/1991. solul si subsolul acestora precum si spatiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul Romaniei. adica albiile minore ale cursurilor de ape. in momentul in care a 74 . 17/7 august 1990. marea teritoriala. sunt inaplicabile dispozitiunile articolului 581 din Codul civil. si nici asupra foloaselor pe care acestea le-ar putea da in mod natural. riveranii nu au nici un drept. Doar in acest caz. la terenurile aflate permanent sub ape. Asupra apelor din domeniul public.Edificarea unei constructii. astfel incat ele devin proprietatea titularului fondului pe care au cazut. apele maritime interioare. in sensul ca proprietarul terenului poate sa o foloseasca in mod exclusiv. D. Potrivit articolului 5 din Legea nr. Iata insa asupra caror ape poate fi exercitat dreptul de proprietate de catre persoanele particulare: Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numita “res comunis”. fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale. Articolul 2 din Legea nr. se refera printre altele. REGIMUL JURIDIC AL APELOR Constitutia reglementeaza in articolul 135 alineatul 4 imprejurarea ca apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public si marea teritoriala fac obictul exclusiv al proprietatii publice.

deci asupra carora nimeni nu poate dobandi un drept de proprietate sau orice alt drept real. b) apa izvorului este necesara locuitorilor unei localitati rurale . deoarece acesta face parte din fond. apartinand proprietarului fondului. Regula din articolul 579 Cod civil comporta totusi doua exceptii atunci cand: a) proprietarul fondului vecin a dobandit un drept asupra izvorului (prin conventie. b) apele curgatoare care trec prin interiorul unei proprietati. proprietarul terenului poate opri apa izvorului. pot fi folosite si anume: a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. impiedicanduo sa curga pe fondul inferior. stabilesc care ape curgatoare fac parte din domeniul public. Potrivit articolului 579 Cod civil cel care este proprietarul terenului este si proprietarul izvorului. 75 . Odata trecuta insa apa pe terenul vecin. Cu toate acestea textul articolului 582 din Codul civil prevede doua situatii cand apele curgatoare. oprit sa stavilesca scurgerea naturala a apei pe terenul inferior (articolul 578 alineatul 3 Cod civil). Cu alte cuvinte.cazut apa inceteaza a mai fi un lucru al nimanui (res nullius). Apele curgatoare. poate desfiinta izvorul sau sa-i schimbe cursul. prescriptie etc. aceasta devine prin accesiune proprietatea titularului acestui fond. Proprietarii fondurilor inferioare sunt opriti sa stavileasca curgerea naturala a apei pe terenurile lor. Legea prevede “in terminis” ca “Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intrebuintare cu dansul fara insa a vatama dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobandit sau prin vreun titlu sau prin prescriptie asupra acestui izvor”.). O obligatie similara are insa si proprietarul fondului superior. altele decat cele din domeniul public. Apele de izvor. Atat Constitutia cat si Legea 18/1991.caz prevazut de articolul 581 Cod civil.

a) apele curgatoare care marginesc o proprietate. Proprietatea privata. b) apa curgatoare care trece prin interiorul unei proprietati. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine.5. alineat 1. rezulta ca legiutorul se refera la doua ipostaze ale proprietatii. 3. fie celui privat. la iesirea din proprietatea sa. Singura interdictie. poate lua apa pentru irigarea proprietatii sale.2. fie domeniul public. Potrivit art. Legea 18/1991. Referindu-se la proprietatea statului. Codul civil precizeaza in art. din Constitutie “proprietatea este publica sau privata”. Constitutie. consta in oprirea proprietarului fondului de a schimba cursul apei. 76 . 135 alineat 2. fie domeniului public. Totodata acestia pot extrage pietris. Art. Potrivit articolului 582 Cod civil. intinderea acestuia fiind proportionala cu intinderea fondului. referindu-se la fondul funciar prevede ca terenurile pot apartine. Dreptul de a folosi apa apartine tuturor riveranilor. Lui ii este insa interzis sa foloseasca toata apa in interesul sau. si anume proprietatea privata si proprietatea publica. Din textele mai sus citate. Potrivit acestui text proprietarul pe al carui fond trece apa curgatoare. sa taie trestie sau rachita ori sa pescuiasca. Situatia este reglementata de articolul 582 alineat 2 din Codul civil. 475-489 ca acesta poate fi publicata sau privata. cu indatorirea de a-i lasa cursul firesc. daca prin aceasta prejudiciaza pe ceilalti proprietari riverani din aval. Formele dreptului de proprietate. “in toata intinderea prin care ar avea curgere. o poate folosi. fara insa a abate cu totul cursul apei. acela a carui proprietate se afla pe marginea unei ape curgatoare. 41. fie celui privat.

indiferent de proprietarul sau poate fi dobandit dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii. juridice. 1719 Cod civil prevede ca “Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. in limitele legii. Definitia doctrinara a proprietatii private este urmatoarea: Dreptul de proprietate privata este dreptul ce apartine persoanelor fizice. asupra unui bun.Cu toate acestea. in virtutea caruia aceasta este supusa prescriptiei achizitive. deoarece statul este intotdeauna solvabil. astfel incat. potrivit regulilor de drept comun. art. Modurile de dobandire a proprietatii private sunt aplicabile tuturor titularilor. exercitand asupra lor atributele dreptului de proprietate. in acest sens. De asemenea. A. Sesizabilitatea consta in aceea ca bunurile care formeaza obiectul proprietatii private pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. prezente si viitoare”. s-a apreciat ca bunurile din proprietatea privata a statului nu pot fi sechestrate. CARACTERLE JURIDICE ALE PROPRIETATII PRIVATE Caracterele juridice ale proprietatii private sunt urmatoarele: Alienabilitatea consta in caracterul dreptului de a putea fi instrainat sub orice forma prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. Acest caracter este o consecinta generala a faptului ca bunurile aflate in circuitul civil indiferent de titularul lor pot fi instrainate. in mod exclusiv si perpetuu. drpetul comun il constituie articolul 1718 Cod civil. statului sau unitatilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile sau imobile. 77 . in mod exceptional. Codul civil ofera cadrul juridic cel mai complet de reglementare a proprietatii private sub toate aspectele. potrivit caruia “orice este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile. Prescriptibilitatea este caracterul dreptului de proprietate.

dreptului de proprietate privata este in principiu nelimitat in sensul ca o persoana fizica poate avea oricate locuinte.A.Despre caracterul exclusiv si perpetuu al dreptului de proprietate privata s-a discutat intr-un capitol anterior. 2) Persoanele juridice in prezent in Romania sunt multe categorii de persoane juridice. 78 . au in proprietate bunuri din domeniul privat. B. in ceea ce priveste societatile comerciale organizate. in vreme ce statul este doar proprietarul actiunilor. comunele. Potrivit Legii 69/1991 (art. in calitate de persoane juridice de drept public. pot crea drepturi reale prin dezmembrarea proprietatii lor. 36 din Legea 18/1991. comunele. 16 din Legea nr. pot fi persoanele fizice. municipiile si judetele. Sub aspectul obiectului. orasele si judetele sunt persoane juridice. potrivit art.S. in calitate de persoane juridice de drept civil. SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA Titulari ai dreptului de proprietat privata pot fi persoanele fizice. care au dobandit actiuni in temeiul art. le pot instraina sub orice forma. acestea sunt titulare ale dreptului de proprietate a bunurilor domeniului public de interes local. unitatile administrativ teritoriale. persoanele juridice. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA 1) Persoanele fizice pot avea in proprietate orice bun mobil sau imobil aflat in circuitul civil. orasele. 15/1990. 4). titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor fostelor intreprinderi sunt acestea. C. O situatie speciala o au in prezent fostele I.-uri transformate in societati comerciale si care nu au fost inca integral privatizate: actionari ai acestora. statul. teren arabil. cladirile pot fi inchiriate iar terenurile arendate. actiuni etc. Dimpotriva. Persoanele fizice pot dispune liber de bunurile din patrimoniul lor.

Acestea sunt autonome fata de stat. 89 90 A se vedea în acest sens ºi Gh. cit. care se limiteaza doar la sprijinirea activitatii lor.societati comerciale infiintate potrivit Legii 31/1991. distinct de cel al asociatilor. p. cultele religioase precum si asezamintele bisericesti. vezi E. cum este cazul fundatiilor. Legea 15/1990 sau Legea 58/1991 cu privire la privatizarea societatilor comerciale. cultle si asezamintele bisericesti exercita in exclusivitate atributele dreptului de proprietate privata. Aceasta proprietate. Art. “Grafix”. si-a gasit consacrarea in Legea 18/1991. care pot fi titulare ale dreptului de proprietate privata. Codul civil nu reglementeaza expres domeniul privat al statului. Asupra terenurilor din patrimoniul lor. Pentru definirea proprietãþ dominiale. Tuturor acestora le este comun faptul ca trebuie sa aiba un patrimoniu propriu. Legea 31/1991. Statul si unitatile administrative. apartin statului. 1993. 477 Cod civil prevede ca averile vacante si fara stapan precum si ale persoanelor ce mor fara mostenitori sau ale caror mosteniri sunt lepadate. in afara acestor categorii de persoane juridice. societatile comerciale agricole sau civile cu scop lucrativ mai sunt si persoane juridice cu scop nelucrativ. p. societatile comerciale si regiile autonome infiintate potrivit Legii 15/1990. sindicatelor sau a asociatiilor obstesti. exercita prerogativele proprietatii private asupra bunurilor ce fac parte din domeniul privat al statului si unitatilor administrative teritoriale.Sub titlu de exemplu . Iaºi. Beleiu. Dreptul de proprietate privatã ºi publicã în ii România. 79 .Safta Romano. Legea 69/1991. op. afectat realizarii unui scop social licit89. numita si dominiala90.. 93. 343. societatile agricole infiintate potrivit Legii 36/1992 etc. in patrimoniul acestora se gasesc bunuri mobile sau imobile asupra carora exercita un drept de proprietate privata. in aceeasi masura sunt titulare ale dreptului de proprietate privata. avand totodata legitimare procesuala in procesele ce au ca obiect dreptul lor de proprietate. Ed.

carcterul limitativ fiind specific doar domeniul public. 73 din Legea 69/1991 dispune ca domeniul privat al unitatilor administrativ teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile. Codul civil si o serie de legi speciale.Art. 3. 80 . inchiriate sau date in locatie de gestiune. in principiu. proprietatea publica est reglementata de Constitutie. bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si unitatilor administrativ teritoriale. nu sunt limitativ prevazute de lege. Articolele 476. 478 enumera care sunt aceste bunuri cu precizarea ca ele apartin domeniului public. asupra unor bunuri mobile si imobile de interes national sau local. Art. exceptand bunurile apartinanr domeniul public. asupra carora exercita atributiile dreptului de proprietate. 475 alin. 2 Cod civil precizeaza ca bunurile care nu sunt ale particularilor sunt administrate si nu pot fi instrainate decat dupa regulile si formele prescrise anume pentru ele. Constitutia in art.2. Art. prin licitatie publica. Proprietatea publica Dreptul de proprietate publica este dreptul real care apartine statutului si unitatilor administrativ teritoriale. 21 din Legea 15/1991 foloseste sintagma “Sector public si privat”. pot fi concesionate.135 alineat 3 foloseste termenul de proprietate publica precizand ca apartine statului sau unitatilor administrativ teritoriale. 18/1991 prevede ca in domeniul privat al statului intra terenurile din componenta societatilor comerciale cu capital de stat. Art. Bunurile din aceasta categorie. Art. 4 din Legea 18/1991 prevede ca terenurile “pot apartine domeniului public sau domeniului privat”. aflate sau intrate in proprietatea acestor unitati prin caile si mijloacele prevazute de lege.6. 477. 6 din Legea nr. Legislativ.

in conditiile legii asemenea bunuri sa poata fi date in administrarea regiilor autonome ori a institutiilor publice. cat si ale unitatilor administrativ-teritoriale se platesc ori se lichideaza prin aplicarea unor norme 91 Bunurile din aceastã categorie. 135 alin.A. consta in faptul ca nimeni nu ar putea opune vreodata titularului domeniului public prescriptia achizitiva. pot fi concesionate. Acest caracter este subliniat si de textul constitutional. prin licitaþ publicã. “nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. atat datoriile sale. închiriate sau date în locaþ de gestiune. sunt scoase in afara de comert”. art. rezulta expres cele trei caractere juridice si anume: 1. Deosebit fata de cele proprietate privata. Articolul 1844 Cod civil dispune ca. 2. 5 alineatul 2 din Legea 18/1991 prevede ca “terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil”91. 3. concesionare sau inchiriate. bunurile din domeniul public nu pot fi niciodata insa instrainate. Caracterul imprescriptibil. presupune impiedicarea urmaririi bunurilor din domeniul public pentru realizarea creantelor. statului fiindu-i inaccesibil atributul dispozitiei cu privire la aceste bunuri. Desi sunt inalienabile. prevederea constitutionala permite ca. imprescriptibile si insesizabile”. Caracterul inalienabil. Din text. din Legea 69/1991. intrucat statul este intotdeauna solvabil. ie ie 81 . CARACTERELE JURIDICE ALE PROPRIETATII PUBLICE Articolul 74 alineatul 1. prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii nu pot fi obiecte de proprietate privata ci. art. in acelasi sens. prin care se intelege ca bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil. privind administratia publica locala prevede ca “bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. Caracterul insesizabil. 5 prevazand ca “Bunurile proprietate publica sunt inalienabile”. Articolul 5 alineat 2 din Legea 18/1991 prevede ca dreptul de proprietate asupra terenurilor apartinand domeniului public este imprescriptibil.

din Constitutie.03. atunci ar insemna indirect ca oricine ar putea dobandi un drept de proprietate asupra lor. in aceeasi masura. Nistor ºi I. sunt destinate de a fi folosite pentru activitati ce intereseaza pe toti membrii societatii (scoli. OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICA Spre deosebire de proprietatea privata. nefiind aplicabile dispoziviile de drept comun referitoare la urmarirea silita92. cand atributele proprietatii sunt exercitate de stat. De asemenea. sunt bunuri de uz public accesibile tuturor persoanelor (parcuri. teatre. Ed. biblioteci). muzee. apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interesul public. 93 82 . prevede ca fac obiectul exclusiv al proprietatii publice. 113/06. Gliga. Apostu. 136. ceea ce contravine caracterului lor inalienabil. ALL. sau de interes local. spatiul aerian. domeniul public poate fi de interes national. I. vezi precizãri în V. nu orice bun mobul sau imobil face parte din domeniul public. marea tetirotiala. Drept public ºi privat. Potrivit criteriului importantei sociale. Ed. piete. cand proprietatea apartine comunelor. Referiri la bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica. Drept financiar public. În sensul acestora. Bucureºti 1994. fac si alte legi speciale ca Legea 18/1991 privind fondul funciar. bogatiile de orice natura ale subsolului. municipiilor sau judetelor. Articolul 135 alineat 4. plajele. strazi) si bunuri de interes public care desi nu pot fi folosite de orice persoana. Dimpotriva daca asemenea bunuri ar fi urmaribile.financiare speciale. Zigotto Galaþi 1994. 54. caile de comunicatii. oraselor. resursele stabilite de lege. p. dreptul de proprietate publica este totodata nedezmemebrabil. 92 Pentru amãnunte privind procedura fiscalã. Legea 69/1991 privind administratia publica locala sau Hotararea Guvernului nr. B. p.199293.

NOTIUNI GENERALE Desi dreptul de proprietate se infatiseaza de regula ca un drept pur si simplu avand un singur titular. 2) atunci cand mai multe persoane au asupra bunului un drept de proprietate.7. Definim modalitatile juridice ale dreptului de proprietate. cum este cazul proprietatii comune in cele doua forme. Modalitatile dreptului de proprietate A. PROPRIETATEA REZOLUBILA Proprietatea rezolubila apare in situatia cand transferul proprietatii de la o persoana la alta a operat sub o conditie rezolutorie. Exista asadar. de care depinde existenta (nasterea sau stingerea) actului juridic civil. proprietatea comuna pe cote parti si in devalmasie. cum este cazul proprietatii rezolubile si a celei anulabile.3. ca fiind acele ipostaze cand mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun sau mase de bunuri ori exista anumite situatii de incertitudine temporara cu privire la dreptul de proprietate. Ce este conditia. exista si situatii cand acesta poate fi afectat de modalitati sau poate avea mai multi titulari. Conditia rezolutorie potrivit articolului 1019 Cod civil este acea modalitate care supune “desfiintarea obligatiei la un eveniment viitor si necert”.2. doua categorii de modalitati juridice si anume: 1) atunci cand dreptul de proprietate se gaseste intr-o situatie juridica de incertitudine temporara. de ce rezolutorie? Ca modalitate a actului juridic civil conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare. 83 . B.

p. 1371 Cod civil). Proprietatea rezolubila poate fi rezultatul vointei legii sau al vointei partilor. daca donatorului i se va naste un copil. dreptul de proprietate se va revoca. intrucat implinirea acesteia este legata nasterea actului juridic (perfectarea actului peste doi ani daca nu se naste un copil. a) Este rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita ca efect al donatiei. 154. Este de asemenea rezolubila prin efectul legii proprietatea dobandita sub conditiunea facultatii de rascumparare (art. in exemplu dat). dreptul se desfiinteaza retroactiv. concluzionam ca in cazul in care se indeplineste conditia. conditia ca eveniment viitor si nesigur are valoarea unei conditii suspensive.. Beleiu op.Este asadar rezolutorie acea conditie de acarei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil94. o conditie rezolutorie “Prezenta vanzare se desfiinteaza daca vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”. daca nu. Dimpotriva. Potrivit articolului 835 Cod civil. cit. apartine in acelasi timp la doua persoane: dobanditorului proprietar sub conditie rezolutorie si transmitatorului sub conditie suspensiva. 94 Gh. dreptul de proprietate al donatarului se va consolida. 84 . b) Este rezolubila prin efectul vointei partilor proprietatea rezultata dintr-o vanzare cu pact de rascumparare. proprietatea. Revenind la proprietatea rezolubila. Urmatoarea clauza constituie de exemplu. daca nu se indeplineste conditia rezolutorie. Practic pana in momentul implinirii conditiei. in ceea ce-l priveste pe acesta. dobanditorul isi vede consolidat dreptul sau.

Deosebirea dintre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie. PROPRIETATEA COMUNA Proprietatea comuna este cea mai importanta si frecventa modalitate a dreptului de proprietate. Caracteristic proprietatii comune este faptul ca toate prerogativele dreptului apartin impreuna si concomitent mai multor titulari. anulabilitatea dreptului fiind posibila pana la confirmarea lui sau pana la implinirea termenului de prescriptie. D. actul translativ anulabil este confirmat de catre titularul actiunii in anulare.95 Atunci cand proprietatea este dobandita printr-un act juridic anulabil.C. in aceasta situati. sunt posibile 3 ipoteze: 1. 2. consolidandu-se in consecinta dreptul de proprietate al dobanditorului. in toate cele trei ipoteze starea de incertitudine a dreptului de proprietate este temporara. actul juridic se transforma dintr-un anulabil intr-unul pur si simplu. ori aceastã deficienþ este sancþ ã ionatã cu nulitate absolutã!. consta in aceea ca in primul caz fiecare dintre titulari are determinata 95 Nu eroarea obstacol. dreptul la actiune al titularului se precrie. Proprietatea comuna este susceptibila de a fi exercitata pe cote parti sau in devalmasie (temporar ori perpetuu sau fortat). 3. viciu de consimtamant. deci inceteaza dreptul de proprietate a dobanditorului retroactiv. 85 . Ca efect. titularul actiunii in anulare obtine anularea actului. deoarece ea presupune lipsa consimþ ãmântului. se consolideaza dreptul de proprietate al dobanditorului. PROPRIETATEA ANULABILA Proprietatea anulabila este acea modalitate juridica a dreptului de proprietate dobandit de o persoana printr-un act juridic anulabil (lovit de nulitate relativa): de exemplu dolul sau eroarea.

cit. Daca bunul ar fi fractionat si fiecare parte ar apartine in exclusivitate unui proprietar dreptul de proprietate ar fi exclusiv. Dreptul este fractionat. b) fiecare dintre coproprietari este titular exclusiv numai al cotei parti ideale.) sau printr-un procent (25%. pe cand in cazul devalmasiei stapanirea comuna nu este dublata de determinarea cotei. intinderea dreptului fiecaruia este determinata printr-o fractiune (2/3. nefractionat in materialitatea sa apartine concomitent mai multor titulari. Astfel spus. 86 . si anume: a) nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bun. op. Titularii dreptului de proprietate comuna pe cote parti cunosc intinderea dreptului lor asupra bunului comun.cate o fractiune ideala din drept.. proprietatea comuna pe cote parti se caracterizeaza prin aceea ca acelasi bun. fiecare dintre acestia avand numai o cota parte ideala din dreptul de proprietate. Din cele expuse rezulta ca doua idei sunt diriguitoare pentru configurarea notiunii de proprietate comuna pe cote parti. 50%) fara insa ca vreunul sa cunoasca exact care parte din teren sau din casa de locuit corespunde dreptului sau. notiuni generale Cunoscut si sub denumirea de coproprietate. p. 1. 96 C. dar ei nu cunosc partea materiala din bunul comun ce corespunde intinderii drepturilor lor. Stãtescu ºi C. abstracte din dreptul de proprietate. Bârsan. 180. nu insa si bunul in materialitatea sa. dreptul fiecaruia se refera la intregul bun si se intalneste cu dreptul celorlalti in fiecare dintre cele mai mici particule ce alcatuiesc bunul in materialitatea sa96. doua persoane au in proprietate comuna un imobil format din teren si casa de locuit. 3/5 etc. De exemplu.) Dreptul de proprietate comuna pe cote parti Definitie.

Le urmarim in detaliu: I) Proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara De regula. si anume proprietatea comuna pe cote parti care are ca obiect un bun individual. b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote parti ideale din drept. care poate inceta prin efectul impartelii sau partajului bunului. si indiviziunea ce are ca obiect o universalitate de bunuri. indiviziunea este o modalitate a patrimoniului. Doua principii caracterizeaza proprietatea comuna pe cote parti obisnuita. si anume: a) copartasul nu are un drept exclusiv asupra unei parti determinate din bun in materialitatea sa. Codul civil nu da o reglementare de ansamblu nici proprietatii comune pe cote parti si nici indiviziunii. ea nascandu-se ca o consecinta a mostenirii cand in urma defunctului raman mai multi succesori. 728 si urmatoarele. Daca proprietatea comuna pe cote parti este o modalitate a dreptului de proprietate. La randul sau. II) proprietatea comuna pe cote parti fortata sau perpetua ce nu poate sa inceteze. Din punctul de vedere al duratei. fiecare dintre aceste principii genereaza drepturile care revin fiecarui copartas si anume: 87 . coproprietatea poate fi de doua feluri si anume: I) proprietatea comuna pe cote parti obisnuita sau temporara. ci se refera incidental la ele atunci cand vorbeste despre imparteala succesorala in art. nefiind posibila imparteala.La randul sau proprietatea comuna pe cote poate fi privita in doua forme. proprietatea comuna pe cote parti are un caracter temporar.

Din cel de al doilea principiu. in sensul ca bunul sau bunurile stapanite in comun pe cote parti sunt impartite intre 88 . sunt permise copartasilor. cu conditia de a nu schimba destinatia bunului. fara a fi necesar acordului celorlalti. incetarea coproprietatii temporare are loc de regula prin imparteala. trebuie facuta distinctia intre actele de dispozitiune si cele de administrare. Aceasta nu schimba natura juridica a bunului. tot retroactiv. .Din primul principiu enuntat. valabilitatea lui depinde de rezultatul impartelii: daca bunul sau partea materiala vor intra in patrimoniul dispunatorului.in matria actelor juridice. in felul acesta se pune capat starii de coproprietate ori de indiviziune. care in felul acesta ar dobndi proprietatea exclusiva si integrala asupra bunului. Aceasta consecinta poarta numele de regula unanimitatii.Actele materiale care privesc folosinta bunului. in practica juridica s-a admis punctul de vedere ca actele de conservare a bunului pot fi facute de un singur copartas. Daca totusi a fost facut un asemenea act. Aceasta regula se refera la urmatoarele acte: . cu privire la intregul bun. Situatia s-ar schimba doar in ipoteza in care instrainarea s-ar face tot catre un coproprietar. cunoscuta sub denumirea de partaj. intrucat opereaza doar o subrogatie personala. decurge consecinta ca fiecare copartas poate sa dispuna liber si neingradit de cota sa ideala de drept. actul de dispozitie va fi retroactiv valabil. rezulta consecinta ca nici unul dintre copartasi nu poate infaptui acte cu privire la bun in intregul sau fara acordul celorlalti. referitoare la inlocuirea unui copartas cu un altul. Desi regula unanimitatii urmareste si actele de administrare a bunului. acesta va fi desfiintat. Cat priveste fructele. in caz contrar. Nici unul dintre copartasi nu poate face fara acordul celorlalti acte de dispozitie. acestea se cuvin coproprietarilor proprotional cu cota fiecaruia.

manuscrise. Regulile referitoarela indiviziune sunt aplicabile insa si in materia coproprietatii. deci fortat. in caz contrar. 89 . acesta va fi vandut la licitatie. cumparare. Cazuri de coproprietate fortata Exista coproprietate fortata in urmatoarele cazuri: 1) coproprietatea fortata a unor bunuri considerate ca bunuri de familie (morminte. achivalentul valoric fiind impartit potrivit cotelor lor. donatie etc. incetarea copropritatii poate avea loc si in situatia cand unul dintre copartasi devine titular al tuturor celorlalte parti.copartasi. ea poate avea un caracter perpetuu. in mod exceptional. Coproprietatea este fortata. Articolul 728 Cod civil stabileste regula ca dreptul de a cere incetarea indiviziunii este imprescriptibil. in fine. prin succesiune. in aceeasi masura este aplicabila si dispozitia din art. Daca nici unul nu doreste sa preia bunul. fortata si perpetua Notiuni generale Regula o constituie coproprietatea temporara dar. in cazul in care bunul poate fi impartit in natura. copartasilor. tablouri si fotografii de familie). Bunurile care alcatuiesc obiectul acestei forme de coproprietate sunt accesorii altor bunuri principale. 728 Cod civil. si perpetua intrucat nu poate inceta pe calea obisnuita a impartelii. a caror soarta juridica o urmeaza potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. bunul se atribuie in intregime unuia dintre copartajanti cu obligarea sa la plata catre ceilalti a echivalentului valoric al cotei lor. II) Proprietatea comuna pe cote parti. potrivit careia nimeni nu poate fi silit a ramane in diviziune. deoarece se mentine indiferent de vointa coproprietarlor. fiecare dintre ei devenind proprietarul unui bun dintre cele ce formau obiectul coproprietatii.

atunci cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie. nu se pot folosit decat in comun.2) coproprietatea fortata asupra partilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente. situatia juridica nu mai este coproprietatea. ei dobandesc si cota parte de dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului. Le urmarim pe toate in detaliu: 1) Chestiunile referitoare la prima situatie nu comporta discutiune. 90 . drumurile. Servesc pentru folosirea a doua imobile vecine. ci servitutea. 3) copropritatea fortata asupra lucrurilor comune necesare pentru folosirea a doua imobile vecine. prin natura lor. daca acestea s-ar afla pe unul dintre fondurile invecinate si ar servi pentru utilizarea celuilalt. proprietarii acestora dobandesc si o cota parte de proprietate supra tuturor partilor de constructii si instalatii. Articolul 10 din Legea 85/1992. fantanile sau izvoarele. iar valoarea cotei se include in pret. privind autorizarea executarii constructiilor si Legea 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului. 2) Situatia cladirilor cu mai multe locuinte si spatii este reglementata in prezent de doua acte normative si anume: Legea 50/1991. 3) Coproprietatea fortata asupra cladirilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine. Potrivit articolului 36 alineatul 1 din Legea 50/1991. in masura in care se gasesc chiar pe linia de hotar dintre cele doua proprietati. intrucat in mod natural acestea nu pot fi partajate prin insasi destinatia lor economica. in acelasi timp. 4) coproprietatea fortata a despartiturilor comune. precum si asupra tuturor dotarilor care. potecile. Dimpotriva. prevede ca dreptul de proprietate se dobandeste si asupra terenului aferent cladirii asa cum a fost el determinat prin autorizatia de constructie.

Ambii coproprietari insa sunt obligati la repararea si intretinerea zidului comun. c) Gardul comun Potrivit art. si cu privire la care opereaza prezumtia de coproprietate. afara daca numai una singura din doua proprietati va fi ingradita sau de nu va fi un titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra”. Asupra acestora cei doi proprietari au un drept egal. b) santul comun Potrivit articolului 602 Cod civil “toate santurile intre doua proprietati se socotesc a fi comune de nu va fi titlu sau semn contrariu”. daca zidul este inclinat. prevad ca santul apartine exclusiv celui pe al carui teren a fost aruncat sau inaltat pamantul. articolul 591 Cod civil instituie prezumtia ca acesta ar apartine exclusiv proprietarului dinspre care exista planul inclinat. “orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina si intre ograzi la tara. ce poate fi rasturnata prin proba contrarie. 590 Cod civil. Caracterul fortat al coproprietatii rezulta si din dispozitiile articolului 598 Cod civil. potrivit carora orice vecin poate sa faca zidul comun in tot sau in parte. santul sau gardul care separa doua proprietati invecinate. accesorie dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate. coproprietatea lor fiind fortata si perpetua. Dimpotriva. Textul instituie asadar o prezumtie relativa de comunitate. a) Zidul despartitor este. platind celuilalt jumatate din valoarea sa sau a partii ce vrea sa o faca comuna. 604. potrivit art. 91 . 606Cod civil “orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun. articolele 603. se socoteste comun daca nu exista titlu sau semn care ar proba contrariul”.4) Coproproetatea despartiturilor comune Expresia “despartiturii comune” desemneaza zidul. Printre semnele de necomunitate.

numita si “devalmasie matrimoniala”. 38. Legislatia noastra nu cuprinde o reglementare generala a dreptului de proprietate comuna in devalmasie. Casa de Editurã ºi Presã “ª ansa” SRL. nici unul dintre soti nu poate 97 Dumitru Lupulescu. Cu privire la administrarea. este socotit ca are si consimamantul celuilalt sot. Atat fructele cat si lemnul lor apartin coproprietarilor in functie de cotele lor. Bucureºti. si ei sunt prezumti a fi tot comuni pana la proba contrarie. au fost totusi configurate in baza dispozitiunilor cuprinse in Codul familiei cu privire la comunitata de bunuri a sotilor. 92 . aceasta apartinandu-le tuturor. impreuna si nefractionat. 1992. Caracteristic proprietatii devalmase. Notiunea. Singurul caz de proprietate devalmasa cunoscut in dreptul romanesc actual. folosinta si dispozitia asupra acestor bunuri. p. exercitand singur aceste drepturi. legea instituie prezumtia mandatului reciproc al sotilor in ceea ce priveste administrarea. Cu toate acestea. spre desebire de proprietatea comuna pe cote parti. Cu toate acestea. Dreptul de proprietate comuna in devalmasie Notiuni generale Dreptul de proprietate in devalmasie constituie a doua ipostaza in care se infatiseaza dreptul de proprietate comuna. caracterele si regimul juridic al devalmasiei. 2. Dreptul de proprietate comunã al soþilor. Izvorul acestei devalmasii il constituie faptul dobandirii de catre oricare dintre soti a unui bun in timpul casatoriei. ele se realizeaza de soti de comun acord. folosinta si dispozitia cu privire la bunurile comune. este faptul ca la devalmasie titularii nu au precizata o cota parte din drept. Articolul 35 alineat 2 din Codul Familiei precizeaza ca “Oricare dintre soti.in ceea ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun. precum si cu importanta contributie a literaturii de specialitate97. il constituie comunitatea de bunuri a sotilor.

printre altele si incetarea devalmasiei matrimoniale. Bucureºti 1977 p.133. imparteala judecatoreasca. dupa evaluarea si lotizarea lor. devalmasia se transmforma practic intr-o coproprietate pe cote parti. 93 . proprietatea comuna inceteaza prin imparteala dupa reguli identice. Ed. 245. fiecare coproprietar cunoaste cota sa parte abstracta din drept. Ambele sunt modalitati ale dreptului de proprietate. in aceasta faza procesuala.instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune. Comparatie intre proprietatea comuna pe cote parti si proprietatea comuna in devalmasie a) Asemanari 1. Didacticã ºi pedagogicã. in fine. este legata de incetarea imprejurarilor care i-au dat nastere. numita si partaj. Filipescu . P. 2. 98 Pentru procedura partajului de bunuri comune vezi Ilie Stoenescu ºi Savelly Zilberstein Drept procesual civil Ed. care se poate face prin invoiala sau pe cale judecatoreasca. ALL Bucureºti 1995. in ambele cazuri. daca nu are consimtamantul expres al celuilalt sot”. incetarea devalmasiei. 3. in ambele situatii. bunurile sunt impartite in materialitatea lor98. in cazul careia cotele nu sunt cunoscute si se stabilesc doar cu prilejul partajului. b) Deosebiri 1) La proprietatea comuna pe cote parti. implicand cel putin doi titulari concomitent si un bun unic sau o masa de bunuri. spre deosebire de proprietatea devalmasa. in consecinta. Tratat de dreptul familiei. incetarea sau desfacerea casatoriei are drept efect. presupune mai intai stabilirea masei bunurilor comune apoi stabilirea cotei de contributie a celor doi soti la dobandirea bunurilor. I. p. Modalitatea de incetare o constituie imparteala. drepturile coproprietarilor se intind asupra intregului bun sau a tuturor bunurilor ce alcatuiesc obiectul dreptului de propriette comuna.

pe cata vreme in cazul devalmasiei opereaza prezumtia mandatului casnic. in practica se ivesc situatii cand posesia poate avea un titular iar proprietatea poate fi invocata de un altul.. una sau alta. ea neputand lua nastere decat intre soti. uzucapiunea etc. Posesia este asadar o stare de fapt ce creeaza aparenta proprietatii si deci in aparenta posesorul este privit pana la proba contrarie. de noi insine sau de altul in numele nostru”. legea. Proprietatea comuna in devalmasie are un caracter “intuitu personae”.3. intrucat nu cunosc intindera dreptului lor.1. Posesia 3. drept proprietar. spre deosebire de codevalmasi care nu o pot face. astfel incat intre acestia se poate ivi un conflict. 3) Proprietatea comuna pe cote parti poate exista indiferent de calitatile juridice ale coproprietarilor. 5) Actele de dispozitie sunt supuse in cazul proprietatii comune pe cote parti principiului unanimitatii.3. Pentru acest din urma 94 . succesiunea. in aceeasi masura insa. care de cele mai multe ori corespunde insusi dreptului de proprietate invocat de titular. 1846 alineatul 2 din Codul civil in urmatorii termeni: “Posesia este detinerea unui lucru sau folosinta de un drept exerctata. Sectiunea 3.2) Fiecare coproprietar poate dispune in cazul proprietatii comune pe cote parti de cota sa ideala de drept. spre deosebire de devalmasie al carui unic izvor il constituie relatiile de casatorie. legea apara si posesia. 4) Proprietatea comuna pe cote parti poate avea ca izvor contractul. Apararea dreptului de proprietate este precris conturata in dispozitii legale imperative. Notiuni generale Definitia posesiei este data de art.

folosirii si culegerii fructelor sau chiar al instrainarii. uzufructuari. adica in calitate de locatari.sau intelectual) are drept consecinte degenerarea posesiei intr-o detentie precara. raport in functie de care se poate stabili si natura juridica a detentiei. potrivit alineatului 2 al aceluiasi text. in puterea destinatiei legale a aceluia”. El nu are nici un drept asupra bunului.ca stare de fapt . acest element s-a numit in literatura clasica romana “animus domini”. numit si “corpus” care consta in realizrea unui contact direct cu lucrul. Detentorul precar se afla de regula intr-o relatie contractuala cu proprietarul. in aceeasi masura. 1853 Cod civil. fiind obligat sa-l restituie in starea in care l-a primit. b) Elementul psihologic sau intentional. Potrivit art. concretizat prin acte si fapte materiale de genul detinerii. Tot un detentor precar este si depozitarul. prin simpla ingaduinta a proprietarului. Locatarul unui imobil de exemplu. atata vreme cat bunul se afla in grija sa. depozitari. simpla posesie . nu constituie posesie ci detentie precara “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia. sau asupra unui lucru comun. tot o detentie precara este si posesiunea ce s-ar exercita asupra unui lucru al altuia. in concluzie. deoarece el a posedat cu ingaduinta acestuia. sub nume precar. Lipsind deci elementul “animus” nu ne aflam in situatia juridica a unei posesii. 95 . nu ar putea invoca niciodata in fata proprietarului uzucapiunea.este indreptatita la o serioasa protectie juridica in masurea in care sunt indeplinite elementele sale constitutive si anume: a)Elementul material. Plastic. numit si “animus” care consta in vointa exteriorizata a celui ce sapaneste bunul pentru sine.motiv. ori ca titular al unui alt drept real. “animus sibi habendi” ori “animus possindendi”. Lipsa elementului subiectiv (psihologic . detentorul precar poseda intotdeauna pntru altul. si de a se comporta ca un adevarat proprietar.

Textul precizeaza ca “atunci cand posesorul a 96 . cu toate conecintele juridice care decurg din aceasta. a) Elementul material al posesiei poate fi usor dovedit. inseamna in ultima analiza a-i dovedi elementele constitutive. articolul 1854 din Cod civil precizeaza ca “posesorul este presupus ca poseda pentru sine.3. neputand fi exercitat prin altcineva. pana la proba contrarie. Raspunsurile au fost date dupa prealabila distinctie dintre elementul intentional si cel material.3. S-a pus in practica problema daca elementele constitutive ale posesiei trebuie sa fie ambele exercitate de aceeasi persoana. poate fi exercitata nu numai de catre posesor. “animo alieno”. daca nu este probat ca a incercat a poseda pentru altul”. b) Elementul intentional. in primul rand. el trebuie sa fie intrunit numai in persoana celui ce pretinde ca poseda. Dovada posesiei. prezinta serioase dificultati sub aspectul probatiunii. este posesorul acelui lucru. S-a stabilit ca puterea materiala asupra lucrului. se impune a fi intrunite ambele elemente constitutive (animus si corpus). sau l-a incredintat altuia in depozit). Altfel spus. posesia poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. Fiind o stare de fapt. Dobandirea. pentru ca a dovedi posesia. intrucat are un caracter obiectiv. 2. respectiv “corpus” si “animus”. prin instituirea a doua prezumtii legale. aparent si deci perceptibil.2. in ceea ce priveste elementul intentional. dovada si pierderea posesiei 1. A doua prezumtie legala este instituita de articolul 1855 din Cod civil si constituie reversul celei dintai. dar si de un reprezentant al sau. prin natura sa psihica. sub nume de proprietar. deci “corpore alieno” (De exemplu posesorul care a inchiriat lucrul. exista prezumtia ca cel ce detine un lucru. Pentru a fi dobandita posesia. Proba elementului intentional este facilitata de lege.

intr-o a doua ipoteza. se presupune ca a conservat aceeasi calitate. este posibila incetarea simultana a ambelor elemente cum se intampla in cazul instrainarii ori abandonarii. 97 . datw nu este proba contrarie”. dar continuã sã-l pãstreze ºi dupã vânzare ca locatar ori depozitar. 1854 prezuma a fi posesor pe cel ce exercita puterea materiala asupra bunului. pot fi rasturnate prin proba contrarie. in realitate calitatile mentionate sunt necesare pentru producerea tuturor efectelor juridice ale posesiei. Desi textul se refera numai la efectul uzucapiunii. sau chiar numai a unuia. decat atat timp cat se pastreaza unitatea dintre elementele sale constitutive. 99 Este constitut posesor. Disparitia lor. Ambele prezumtii “juris tantum” fiind relative. Calitatile posesiei Posesia este apta sa produca efectele prevazute de lege numai daca intruneste conditiile de utilitate prevazute de art. chiar daca stapanirea materiala continua. Acelasi efect il va avea insa si disparitia elementului intentional al posesiei. Posesia nu poate exista. intr-o prima ipoteza. 3. are ca efect pierderea posesiei.inceput a poseda pentru altul. este posibil sa dispara numai unul dintre cele doua elemente. efectul fiind insa acelai. nefiind deci suficiente numai cele doua elemente constitutive ale sale. 3) Pierderea posesiei. atunci când proprietarul unui lucru îl vinde. cum este cazul constitutului posesor99. Calitatile si viciile posesiei 1. Pe cand textul art. o data cu incetarea elementului ei material.3. 1847 din Codul civil.3. Pierderea lucrului sau trecerea lui in stapanirea altui posesor are drept consecinta pierderea posesiei. articolul 1855 prezuma ca cel ce este in prezent detentor precar a avut aceeasi calitate si in trecut.

b) Posesia sa fie neintrerupta Spre deosebire de continuitate care presupune o atitudine a posesorului. continutul prezumtiei rezultand din textul articolului 1850 Codul civil. Conservarea posesiei prin mijloace violente nu este incompatibila insa cu caracterul netulburat al acesteia atunci cand violenta pasiva este un raspuns la actele de violenta activa utilizate de un tert in vederea deposedarii. intreruperea posesiei este rezultatul faptului unui tert. in cazul actelor de simpla amenintare. “se cere o posesiune continua”. intreruperea posesiei vizeaza in primul rand paralizarea uzucapiunii. c) Poesia sa fie netulburata Textul articolului 1851 din Codul civil mentioneaza ca posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sau conservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. atata timpt cat articolul 1847 Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a nu fi neintrerupta. Legea nu defineste publicitatea posesiei. care nu duc la pierderea materiala a bunului. insa se refera in articolul 1852 la 98 . Caracterul de continuitate nu exclude insa anumite intermitente. cazul fortei majore sau al calamitatilor naturale care ar impiedica temporar exercitiul poesiei). Publicitatea posesiei consta in exercitarea ei. d) Poesia sa fie publica. posesorul trebuie sa se limiteze la o stare de expectativa prin care posesia nu se considera viciata. 1848 precizeaza ca posesiunea “este discontinua cand posesorul o exercita neregulat. in vreme ce art. Continuitatea posesiei este prezumata. adica cu intermitente anormale”. cu conditia ca acesta sa fie normale (Exemplu. asemenea proprietatii in vazul tuturor.Care sunt asadar aceste calitati care fac posesia utila? a) Posesia sa fie continua Articolul 1847 din Codul civil prevede ca pentru a se putea prescrie. care duce la desfiintarea posesiei.

discontinuitatea este doar un viciu temporar al posesiei care duce la suspendarea ei. 99 . Viciile posesiei Contrare fiecareia dintre calitatile sale. e.clandestinitate ca viciu al posesiei. intrucat poate fi invocat de catre orice persoana interesata (articolul 1866 alineatul 1). a. caci posesia este neechivoca doar atunci cand nu sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive ale sale. Retinem totusi ca neechivocitatea este o calitate distincta a posesiei. Intentia legiuitorului. Discontinuitatea Potrivit articolului 1848 din Cod civil est discontinua posesia exercitata cu intermitente anormale. consta in aceea ca posesia trebuie sa fie exercitata in asa fel incat sa poata fi normal cunoscuta si de cel in detrimentul caruia curge. clandestinitatea. Spre deosebire de intreruperea ei care are drept efect incetarea posesiei. d. c. f) Posesia sa fie neechivoca Codul civil roman nu include printre calitatile posesiei neechivocitatea. e) Posesia sa fie sub nume de proprietar. discontinuitatea. Discontinuitatea este totodata un viciu absolut. sunt viciile posesiei. omisiune a carei justificare si-ar gasi ratiunea in faptul ca echivocitatea s-ar confunda cu precaritatea. 2. Exercitarea posesiei sub nume de proprietar. violenta. asa cum procedeaza un detentor precar. presupune ca stapanirea in fapt a lucrului sa fie exercitata cu intentia de a stapani pentru sine si nu pentru altul. Assa cum rezulta si din articolul 1847 Cod civil. precaritatea. locatar sau depozitar. echivocitatea. viciile posesiei sunt urmatoarele: a. b.

este viciu relativ. posesia redevine si utila (articolul 1956 Cod civil). cat si a bunurilor miscatoare. intrucat in ceea ce priveste miscatoarele sunt aplicabile dispozitiunilor articolului 1909 Cod civil. c. este un viciu temporar. Caractrele juridice ale violentei sunt urmatoarele: 1. Din continutul textului rezulta ca nu este suficient ca posesia sa fi inceput in mod pasnic. 3. fiind greu de conceput si in cea a nemiscatoarelor. b. fara a fi necesara vreo scurgere de timp. este un viciu temporar. are valoarea unui titlu de proprietate. este un viciu relativ putand fi invocat. discontinuitatea se refera de regula la posesia nemiscatoarelor. Violenta Articolul 1851 Cod civil precizeaza ca “posesia este tulburata cand este fondata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului”. “Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau incat cesta nu este in stare sa poata sa o cunoasca”. asa cum prevede art. 1852 Cod civil. intrucat odata incetata clandestinitatea. ea trebuie sa fie conservata si pe parcurs tot in mod pasnic. potrivit carora simpla posesie de buna credinta. 100 . posesia redevine utila.Ca viciu al posesiei. se aplica atat in privinta posesiei nemiscatoarelor. 2. deci numai de catre cei fata de care posesia a fost exercitata pe ascuns (articolul 1862 alineatul 2 Cod civil). in sensul ca o data incetata violenta. in sensul ca poate fi invocat numai de catre cel impotriva caruia a fost exercitata violenta (1962 alineat 2 Cod civil). 2. Viciul clandestinitatii este aplicabil in materia miscatoarelor. redevenind publica. Viciului clandestinitatii ii corespund urmatoarele caractere juridice: 1. Clandestinitatea.

Stãtescu ºi C. ea constituie insasi lipsa posesiei102. p. 242. op.d. 101 . deci de elementul intentional al posesiei. Din text rezulta cu prisosinta ca precaritatea echivaleaza cu lipsa posesiei si nu cu un simplu viciu al acesteia103. vol. C. Bârsan. Vezi supra referitor la elementele posesiei. precaritatea se poate transforma in posesie. prin aceasta distinctie s-a dorit sa se sublinieze viciul si nu lipsa posesiei. Caracteristic pentru precaritate este faptul ca stapanirea lucrului este lipsita de “animus sibi habendi”. “animus” si “corpus”. depozitar. uzufructuar etc. in cazurile special prevazute de lege. Echivocitatea Desi articolul 1847 Cod civil nu include printre viciile posesiei echivocitatea. O posesie este echivoca atunci cnd sunt indoieli cu privire la existenta elementelor sale constitutive. intr-o a doua opinie101 pe care o impartasim. cit. 396. op. practica instantei supreme a decis ca posesia exercitata de un coproprietar asupra intregului bun individ. op. adica in calitate de locatar.. Precaritatea Cu privire la precaritate. p. precaritatea este separat definita de articolul 1853 Cod civil potrivit caruia “actele ce exercitam asupra unui lucru al altuia sub nume precar. În acelaºi sens ºi Mircea Costin. deoarece sunt dubii ca 100 101 102 103 E. I.. sau asupra unui lucru comun.. cit. Safta Romano. Mai mult decat atat. in puterea destinatiei legale a aceluia. dar si in practica judiciara. prin intervertire. cit. este echivoca. e. opiniile autorilor au fost diferite: unii100 sustin ca aceasta constituie un viciu al posesiei. p. in conceptia Codului civil precaritatea posesiei apare ca un viciu absolut si perpetuu. precaritatea este mai mult decat un viciu. 174. nu constituie o posesie sub nume de proprietar”. ea a fost recunoscuta ca atare atat in literatura juridica. in acest sens. intrucat articolul 1847 Cod civil a inclus printre calitatile ei si exercitarea sub nume de proprietar Ori.

3. prezumtia este mai puternica deoarece in virtutea articolului 1909 Cod civil. Aceasta prezumtie este instituita de dispozitiunile art. la dobandirea dreptului de proprietar. ori ca proprietar privind cota sa parte de proprietate. potrivit caruia “posesorul este presupus ca poseda pentru sine.4. posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de 102 . 1854 Cod civil). consta in aceea ca fiind parat. 4. Prezumtia de proprietate opereaza in favoarea posesorului. posesia ca stare de fapt coincide cu dreptul de proprietate. intrucat este prezumat proprietar pana la proba contrarie. 1864 Cod civil.actele de posesiune s-au efectuat de coproprietar in calitate de posesor al bunului. in materia bunurilor miscatoare. posesorul de buna credinta dobandeste fructele lucrului asupra caruia exercita posesia (articolul 485 Cod civil). posesia prelungita duce. posesorul nu are a face probe in sprijinul dreptului sau.3. 3. PREZUMTIA DE PROPRIETATE Posesia exercitata in conditiile prevazute de lege creaza pana la proba contrarie o prezumtie de proprietate in favoarea celui ce o exercita. 2. daca nu este proba ca a inceput a poseda pentru altul”. posesia este protejata prin actiunile posesorii. Efectele posesiei in pofida imprejurarii ca este doar o stare de fapt. posesia creaza o prezumtie de proprietate (art. A. sub nume de proprietar. Avantajul pe care-l creeaza aceasta prezumtie. intrucat de cele mai multe ori. Efectele posesiei pot fi grupate astfel: 1. legea recunoaste posesiei uitle anumite consecinte juridice. prin uzucapiune.

potrivit caruia “Buna credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credinta”. fructele unui lucru se cuvin proprietarului. intrucat din acel moment nu se mai bucura de beneficiul pe care legea i-l recunoaste doar posesorului de buna credinta. ale carui vicii nu-i sunt cunoscute”. lipsit de orice viciu. fara ca proprietarul sa poata ridica vreo pretentie asupra lor. nefiind posibila proba contrarie. B. Posesorul nu este indreptatit sa perceapa fructele. care prevede ca “posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta”. De la aceasta regula exista o exceptie: posesorul de buna credinta al lucrului ii culege fructele. Articolul 486 Cod civil precizeaza ca prin buna credinta se intelege imprejurarea in care posesorul “poeda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate. dupa ce va fi cunoscut viciile titlului sau. DOBANDIREA FRUCTELOR DE CATRE POSESORUL DE BUNA CREDINTA Ca principiu general. intrucat in favoarea posesorului pledeaza prezumtia “bona fides presumitur” prevazuta de articolul 1899 Cod civil. Dovada bunei credinte nu trebuie sa fie facuta. Buna credinta trebuie sa existe nu numai in momentul dobandirii lucrului. a fost dobandit de la adevaratul proprietar si ca titlul in virtutea caruia poseda este valabil. Din text rezulta ca buna credinta este de ordin subiectiv.proprietate. Aceasta exceptie este instituita de articolul 485 Cod civil. constand in convingerea posesorului ca lucrul. Articolul 487 Cod civil stabileste ca posesorul inceteaza sa mai fie de buna credinta din momentul cand viciile titlului sau ii sunt cunoscute. Dimpoptriva in materia bunurilor nemiscatoare prezumtia de proprietate poate fi rasturnata prin proba contrara. ea trebuie sa fie contemporana momentului perceperii fructelor. ale carui fructe le culege. 103 .

este utilizata pentru a face sa inceteze orice tulburare a posesiei. de natura sa impiedice exercitiul liber si efectele juridice ale posesiei. C. Dreptul nostru cunoaste doua genuri de actiuni posesorii si anume: a. PROTEJAREA POSESIEI PRIN ACTIUNILE POSESORII Actiunea posesorie este o actiune reala imobiliara prin care posesorul urmareste apararea posesiunii sale “ca o stare” de fapt impotriva oricarei tulburari. precum si cele necesare si utile facute asupra lucrului. posesorul dobandeste doar fructele. nu scuteste pe posesorul lucrului de restituirea lor. Acesta are obligatia sa restituie proprietarului lucrul atat valoarea lui.Se poate pune firesc intrebarea care sunt fructele pe care le dobandeste posesorul de buna credinta? in primul rand trebuie precizat ca in temeiul bunei credinte. Actiunea in complangere. fara a se pune in discutie dreptul asupra lucrului. chiar daca detinatorul a fost de buna credinta. In al doilea rand. (in eventualitatea in care lucrul a pierit) cat si fructele. trebuie indeplinite cumulativ trei conditii: 104 . Perceperea anticipata a fructelor civile de exemplu. trebuie sa fi avut loc la timpul cuvenit. b. a. Pentru exercitarea ei. Cu totul alta este insa situatia posesorului de rea-credinta. mentinerea acestei stari ori redobandirea ei in eventualitatea ca a fost pierduta. Unicul drept recunoscut a acestui posesor este acela de a pretinde sa i se restituie de catre proprietar cheltuielile ocazionate de perceperea si recoltarea fructelor. nu si productele ce se cuvin intotdeauna proprietarului. este imprejjurarea ca prin ea este aparata starea de fapt a posesiei. actiunea posesorie speciala sau in reintegrare. pentru ca perceperea fructelor sa fie recunoscuta ca atare. Caracterisitic actiunii posesorii. actiunea posesorie obisnuita sau in complangere.

1. atunci cand deposedarea sau tulburarea s-au produs prin violenta. in conditiile articolului 676 Cod procedura civilä. intrucat in materia mobilelor posesiunea se confunda practic cu proprietatea. exercitiul actiunii in reintegrare este conditionat de indeplinirea unei singure cerinte: sa nu fi trecut mai mmult de un an de la tulburare sau deposedare. posesiunea reclamantului sa fie utila. cu conditia ca tulburatorul sa nu fie el insusi cel pentru care detine reclamantul. reclamantul sa faca dovada ca inainte de data tulburarii sau a deposedarii a detinut bunul cel putin un an. actiunea in reintegrare poate fi promovata chiar si de catre posesorul de rea-credinta. sa nu fi trecut mai mult de un an de la tulburare sau deposedare. Ca si actiunea in complangere. Spre deosebire de actiunea posesorie obisnuita .sunt actiuni reale. 2. 3. actiunea in complangere poate fi formulata si de catre un detentor precar.in complangre. daca tulburarea s-a produs prin violenta. Este motivul pentru care s-a afirmat de litertura ca in materie mobiliara posesorul se confunda cu petitoriul sau ca posesorul este absorbit de petitoriu. DOBANDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIN EFECTUL POSESIEI INDELUNGATE.ocrotesc in dreptul nostru posesia bunurilor imobile si drepturile reale imobiliare susceptibile sa fie dobandite prin uzucapiune. Actiunile posesorii au urmatoarele caractere: . b. actiunile posesorii sunt inutile in privinta lor. Actiunea posesorie in reintegrare este uzitata pentru apararea posesiei. adica neviciata. cea in reintegrare poate fi promovata si de catre detentorul precar. Sarcina probei apartine in actiunea posesorie in complangere reclamantului. D. 105 . Violenta neavand nici o justificare in drept. .

s-a bucurat intodeauna de o protectie juridica de natura sa-i asigure exercitiul netulburat. 1847 din C. Sectiunea 3. Stãtescu ºi C. p.4. uzucapiunea dureaza de la 10 la 20 de ani.Uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru.1. Bârsan. mijloacele de aparare a dreptului de proprietate au fost definite ca fiind acele actiuni prin care proprietarul tinde sa inlature atingerile ce sunt aduse dreptului sau si sa ajunga la restabilirea lui105. in vreme ce art. Mijloacele juridice de aparare a dreptului de proprietate pot fi clasificate in doua mari categorii si anume: 104 Justul titlu este un titlu translativ de proprietate ce nu provine de la adevãratul proprietar ºi ale cãrui vicii nu-i sunt cunoscute posesorului ce uzucapeazã. prin posedarea neintrerupta a acestuia in tot timpul fixat de lege. O posesie viciata sau detentiunea precara sunt irelevante sub aspect achizitiv.4. 3. se prevede ca proprietatea se mai poate dobandi si prin prescriptie. caci oricat ar dura ele in timp. civ. in vreme ce daca posesorul nu are un just titlu ea dureaza 30 de ani. Atunci cand posesorul este de buna credinta si are un just titlu104. op. in doctrina. 199. In articolul 645 din C. cit. 106 . 1837 arata ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. 105 C. Uzucapiunea ca mod de dobandire a proprietatii se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a unui imobil. posesie care trebuie sa indeplineasca conditiile de utilitate asa cum sunt ele prevazute de art. Notiuni generale Dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial. nu ar conduce niciodata la dobandirea proprietatii. civ.. Apararea dreptului de proprietate.

actiunile posesorii pot fi promovate si de catre posesor. Sunt actiuni posesorii. 1909 alineat 2 din Codul civil prevede ca “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ani”. acele actiuni reale menite sa apere dreptul de proprietate sau alt drept real. adica proprietatea. Art. 1910 se 107 .2. 3. mijloacele juridice specifice. sunt actiunile care se intemeiaza pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii.4. La randul lor actiunile reale se pot imparti in: actiuni petitorii si actiuni posesorii. Actiunea in revendicare.a. mijloacele juridice nespecifice sau indirecte asa cum sunt actiunile nascute din dreptul de creanta. uzufructuar etc. numite si mijloace directe de protejare a dreptului de proprietate. dintre care mai importante sunt doua: . Sunt actuni petitorii.). cum ar fi actiunile in revendicare. Definitie Actiunea in revendicare nu s-a bucurat legislativ de o definitie consacrata. care este un drept real se numesc actiuni reale. acele actiuni reale destinate sa apere posesiunea unui imobil. actiunile in granituire etc. b. intre cele doua categorii de actiuni exista mai multe deosebiri. Aceste actiuni avand ca temei dreptul de proprietate.spre deosebire de actiunile petitorii care vizeaza fondul dreptului. Ele nu se intemeiaza deci pe dreptul de proprietate sau pe alt drept real. din fapte ilicite sau cvasicontracte. ori din imbogatirea fara just temei. . actiunile confesorii.in vreme ce actiunile petitorii nu pot fi promovate decat de titularul dreptului real incalcat (proprietar. in vreme ce art. ci pe obligatii rezultate din neexecutarea contractelor. cele posesorii protejeaza doar posesia.

130. Proprietarul exclusiv exercita actiunea in revendicare. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare Exercitiul actiunii in revendicare. Bucureºti. adica sa faca dovada dreptului sau de proprietate. in practica judiciara s-a stabilit ca doar proprietarul exclusiv are exercitiul actiunii in revendicare. 1994.cit.refera la revendicarea mobilelor. actiunea in revendicare este cunoscuta ca “actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar”.. de catre vanzator. Didacticã ºi Pedagogicã Bucureºti 1975. Drept procesual civil. 3. Ed.op. Ea este petitorie deoarece tinde sa stabileasca direct existenta dreptului de proprietate a reclamantului.. 108 . in stiinta dreptului. deoarece dreptul de proprietate pe care se intemeiaza este si el imprescriptibil sub aspect extinctiv. Codul de procedurã civilã comentat ºi adnotat.G.4. Referitor la aspectele procesuale privind calitatea procesualã ºi corelaþ dintre dreptul subiectiv civil ºi acþ ia iunea civilã în justiþ vezi V. Negru ºi D. Ed. op. 340. 1730 Cod civil face referire la posibilitatea revendicarii obiectelor vandute. 106 107 Pentru alte definiþ vezi ºi E. p. ii.256. cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar 106. 105 ie .3.L. si reala deoarece ea apara insusi dreptul real de proprietate. iar instantele verifica daca acesta are calitatea pe care o pretinde in raport si de sustinerile si dovezile paratului potrivit principiului “in excipiendo reus fit actor”107. p. Boroi ºi D. Radu. A. iar art. Safta Romano. implica o conditie si o precizare si anume: 1) Conditia calitatii de proprietar exclusiv Persoana care revendica un bun (reclamantul) trebuie sa aiba calitatea de proprietar. actiunea in revendicare a fost definita ca fiind acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau. nepierzandu-se prin neuz.L. Costin.p. 117. Actiunea in revendincare este imprescriptibila. M. p. cit. in practica. Rãdescu. Actiunea in revendicare este caracterizata ca fiind o actiune petitorie reala si imprescriptibila.

El nu poate revendica nici intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. vezi I. a se vedea E. 561 din Codul de procedura civila. cit. p. plecand de la ideea ca prin actiunea sa. deoarece actiunea in revendicare presupune un drept exclusiv si determinat pe care coindivizarul nu il poate obtine decat prin efectul partajului110. op. acesta nu este sanctionat de legea civila in mod direct. Raspunsul a fost pozitiv. Raspunsul dat in practica instantei comune supreme a fost negativ. sotul reclamant. 84. s-ar rasfrange indirect asupra lui. 148. deoarece el are doar un drept limitat asupra bunului. De la regula imprescriptibilitatii actiunii in revendicare exista totusi o singura exceptie prevazuta de art. în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1972. cu motivarea ca un coindivizar nu poate revendica un bun indiviz mai inainte de infaptuirea partajului.Asadar actiunea in revendicare a unui coindivizar nu ar putea fi primita. o ultima problema a fost aceea de a se sti daca este admisibila actiunea in revendicare promovata de un coproprietar impotriva celorlalti cu privire la bunul indiviz. Safta Romano.. vizeaza marirea patrimoniului comun. 154. p. care impreuna au un drept exclusiv asupra bunului ce formeaza obiectul indiviziunii. Teoria generalã a obligaþiilor. precizare ce isi are sorgintea tocmai in caracterul perpetuu al dreptului de proprietate care nu se pierde prin neuz. Actami Bucureºti 1994. Textul prevede ca 108 Cu privire la mandatul tacit. 2) Actiunea in revendicare este imprescriptibila. Ed. 109 110 Pentru opinia contrarã. 109 . care ii profita si celuilalt sot109. p. 224/24 noiembrie 1972. s-a pus problema daca numai unul dintre soti are exercitiul actiunii in revendicare a unui bun comun in temeiul mandatului tacit reciproc108. P. Filipescu. consecinta pierderii bunului. Numai in cazul cand o alta persoana ar dobandi bunul prin efectul uzucapiunii. Indiferent cat de mult si-ar neglija titularul exercitiul dreptului sau. “Per a contrario” va fi primita actiunea in revendicare promovata de toti coindivizarii. in fine. Decizia civilã nr. si nici cota sa parte mai inainte de individualizarea ei ca efect a unei hotarari de partaj. in aceeasi masura in practica judecatoreasca.

dar si celorlalte persoane ce ar putea eventual dobandi ulterior bunul.“orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat. datorita unor imprejurari obiective de multe ori grau de depasit. Fata de dificultatile intampinate in materia revendicarii imobiliare. practica judecatoreasca a stabilit o serie de principii care se aplica in solutionarea acestor cauze in urmatoarele ipoteze: A) Ambele parti invoca titluri scrise ce fac dovada dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. 110 . se va prescrie in termen de cinci ani din momentul executarii ordonantei de adjudecare”.d. va fi apreciat ca valabil in speta cel de data mai veche. ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA Exercitiul actiunii in revendicare implica in primul rand dovada dreptului de proprietate. avand castig de cauza acela care si-a transcris titlul Daca nici una dintre parti nu si-a transcris titlul. isi gaseste pe deplin aplicarea in cazul actiunii in revendicare. Este totodata posibil ca inscrisurile sa nu fie insotite de schite sau planuri pentru delimitarea imobilelor s. 112 din Codul de procedura civila fiind plastic evidentiata de adagiul “actori incumbit probatio”. Nu de putine ori nu exista inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate. Daca teoretic lucrurile par simple. in practica ele sunt mult mai complicate. A.a. 1169 Cod civil potrivit careia cel ce face o sustinere trebuie sa o dovedeasca. sau al transferului proprietatii. Acest termen scurt pentru exercitarea actiunii in revendicare este menit sa confere siguranta atat cumparatorului la licitatie publica. De altfel dispozitia art. Dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti solutionarea litigiului poate cunoaste doua ipoteze si anume: a) Cand ambele titluri provin de la acelasi autor trebuie analizat daca partile si-au transcris sau nu titlul in registrul de transcriptiuni imobiliare. iar in procesul civil sarcina probei apartine reclamantului. potrivit principiului “qui prior tempore potior jure”.m. dispozitiunea art.

Potrivit aceluiasi principiu. Ar avea deci castig cel ce invoca o posesie mai indelungata. . practica judecatoreasca i-a adus insa un amendament.verificarea autorilor si a dreptului pe care acestia il aveau cu privire la bunul in litigiu. quam ipse habet”. instantele au in vedere urmatoarele criterii: . daca ambele au fost transcrise. posesorul parat ar avea castig de cauza in baza principiului “in pari causa melior est causa possidentis”.titlul sa emane de la un tert. C) Nici una dintre partile litigante nu are titlu “De plano”. va fi apreciat mai puternic titlul anterior transcris in registrul de transcriptiuni. Dimpotriva daca titlul este invocat de catre reclamant. 111 .data titlului sa fie anterioara posesiei paratului. Asa fiind. actiunea ar trebui respinsa. Acestei situatii transante. B) O singura parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat. utila sau de buna credinta. 1864 Cod civil. atunci actiunea reclamantului va fi respinsa. va avea castig de cauza partea al carui titlu este mai preferabil. potrivit principiului “nemo plus juris ad alium transferre potest. Pentru a stabili care este titlul preferabil. b) Cand titlurile provin de la autori deosebiti. deoarece in favoarea posesorului opereaza prezumtia de proprietate instituita de art. Daca paratul invoca un asemenea titlu. . constand in analiza prealabila a celor doua posesii aflate in conflict. el va avea castig de cauza cu doua conditii: .cand nu exista alte mijloace de proba in afara de titluri se va da castig de cauza partii al carui titlu are data certa mai veche.

ramanand acestuia recurs in contra celui de la care il are”. susceptibile de detentiune materiala. 1909 alineatul 1 Cod civil este aplicabila numai cu privire la bunurile mobile privite in mod individual nu si unor mase sau universalitati de bunuri mobile cum ar fi de exemplu o succesiune a bunurilor mobile. Fata de aceasta dispozitiune a legi. Rezulta asadar ca actiunea in revendicare mobiliara nu ar putea fi exercitata decat atunci cand nu sunt aplicabile prevederile art. posesia creeaza in favoarea posesorului o prezumtie absoluta de proprietate impotriva careia nu se admite proba contrarie. deci numai bunurile mobile corporale.B. 1909 Cod civil potrivit carora “Lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat. Caracterul particular rezida in dispozitiile art. deoarece posesorul beneficiaza de la bun inceput de prezumtia de proprietate. ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA Actiunea in revendicare mobiliara cunoaste un regim juridic deosebit de cel al actiunii imobiliare. a caror valoare este incorporata in titlu. Regula prevazuta de art. O asemenea imprejurare este reglementata de textul art. 1909 alineatul 2 Cod civil potrivit caruia “cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice. 112 . deci in situatiile in care nu-si mai are aplicare prezumtia absoluta de proprietate. revendicarea bunurilor mobile este practic imposibila. 1909 alineatul 1 Cod civil. Regula prevazuta de art. in curs de trei ani. fara sa fie trebuinta de vreo curgre de timp”. De la aceasta regula exista o singura exceptie ce priveste titlurile la purtator. 1909 alineat 1 Cod civil. se aplica asadar numai in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate. de la cel la care il gaseste. incat el constituie insasi corporalitatea dreptului pe care il reprezinta apropiindu-se in acest mod de natura exterioara a bunurilor mobile corporale. in cazul bunurilor mobile corporale.

a. 1910 Cod civil care prevad ca “Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau la targ. proprietarul revendicant. Literatura juridica a avut de solutionat problema de a sti daca acest termen este de prescriptie ori de decadere. Caci acel la care se afla bunul poate fi in egala masura autorul furtului. 1909 alineat 2 Cod civil deroga dispozitiunile art. Actiunea in revendicare mobiliara indreptata impotriva posesorului de buna credinta porneste de la ideea ca cel la care se gaseste bunul. proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat”. nu are obligatia sa-i plateasca acestui posesor contravaloarea bunului. de decadere la expirarea caruia se stinge insusi dreptul de proprietate al celui care revendica. chiar daca posesorul ar face dovada ca a cumparat la randul lui bunul si ca a platit pretul. ci un termen fix. Chestiunea implica un real interes practic. in aceasta ipoteza. termenele de prescriptie sunt susceptibile de intrerupere si suspendare. De la regula prevazuta de art. bunul mobil poate fi revendicat in interiorul termenului de 3 ani calculat din momentul cand bunul a fost furat sau pierdut. sau la o vindere publica.intrucat textul nu precizeaza impotriva cui s-ar putea indrepta actiunea in revendicare. intr-o asemenea ipoteza. Revendicandu-se bunul de la posesorul nelegitim. adevaratul proprietar se va indrepta impotriva hotului sau gasitorului de la care va recupera suma pe care el la randul sau i-a platit-o dobanditorului de buna credinta. 113 . S-a raspuns asadar ca termenul de 3 ani nu este de prescriptie. deoarece spre deosebire de termenele de decadere. La randul sau. acesta se poate intoarce pentru desdaunare impotriva celui de la care a dobandit bunul. gasitorul bunului sau un dobanditor de buna credinta impotriva caruia se poate indrepta proprietarul care a pierdut posesia. sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri. l-a dobandit la randul sau de la autorul furtului sau de la gasitor. prin sintagma “de la cel care-l gaseste”. adica de la cel care-l detine se individualizeaza categoria de persoane ce pot sta in calitate de parati.

Academiei. obligatia de politete si respect intre oameni. . 1 din Codul civil. c) Actiunea in revendicare impotriva celui care detine bunul direct de la proprietar are in vedere situatia detentorului precar. etice sau religioase. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile In vorbirea curenta111 prin obligatie se intelege o datorie. In aceasta categorie intra.b. 1909 alineat 1 Cod civil atunci cand adevaratul proprietar cheama in judecata pe tertul dobanditor de rea credinta. motiv pentru care nici actiunea pentru restituirea bunului nu se intemeiaza pe dispozitiile art. in lipsa unui termen prevazut de lege. spre exemplu. Acest gen de 111 Dicþ ionarul explicativ al limbii române Ed. 1909 alineatul 2 Cod civil. si obligatiile impuse de normele morale. Sectiunea 4. urmeaza ca o asemenea actiune sa fie promovata in termenul prevazut de art. detentorul precar nu se bucura de prezumtia instituita de art. la care o persoana poate fi tinuta in temeiul unei varietati de raporturi sociale. juridice sau nejuridice. deoarece nici un considerent nu justifica aplicarea dispozitiunilor art. adica de 30 de ani. gasitorului sau dobanditorului de rea credinta. 615. Bucureºti 1984 p. 114 . Actiunea in revendicare mobiliara impotriva hotului. Acesta detine lucrul in virtutea unor relatii contractuale cu proprietarul sau. O asemenea actiune este perfect admisibila. 1890 din Codul civil. 1909 alin. OBLIGATIILE CIVILE SI IZVOARELE LOR. Asa fiind. CAPITOLUL IV.1. se intemeieaza pe imprejurarea ca posesia de rea credinta nu are valoarea unui titlu de proprietate. cum ar fi: obligatia de a-i ajuta pe cei in nevoie. sarcina sau indatorire.

obligatii nu are insa un caracter juridic. Lipsa constrangerii de stat se datoreste faptului ca aceste obligatii sunt eliptice de sanctiunea juridica. N. „lato senso“. In functie de pozitia pe care o au fata de obligatie. adica indatorirea sau prestatia ce-i revine debitorului. ambele constituind latura activa si respectiv latura pasiva a aceluiasi raport juridic. Bucureºti . Bucureºti 1993 p. 3. 15 113 Cu privire la teoria normei juridice ºi a elementelor sale structurale. Asadar. Tratat de Drept civil. cat si datoria corelativa a debitorului. In sens restrans. Ceterchi ºi I. „stricto senso“. Actami. Stãtescu ºi C. ne referim la o obligatie veritabila. Ed. ca element dinamic al raportului juridic. Filipescu. All. Ed. obligatia desemneaza un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul de creanta apartinand creditorului. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. Bucureºti 1994 p. 5 112 115 . vezi I. 2. Craiovan. creditorul este subiectul activ in vreme ce debitorul sade in postura de subiect pasiv. Popa. In drept. Pentru alte . notiunea de obligatie este primitoare de trei intelesuri: 1. a face sau a nu face un anumit lucru. C.112 Dimpotriva. Bârsan. din punctul de vedere al creditorului. prin obligatie se intelege numai latura pasiva a raportului juridic. 8. raportul obligational apare ca un drept de creanta. Actami. cand o indatorire este reglementata de norma juridica si are izvorul intr-un raport juridic. Obligatia acestuia poate consta in a da. ca institutie de drept113. Introducere în teoria generalã a dreptului. Bucureºti 1994 pag. Cel de al treilea sens al notiunii este cel intrebuintat pentru a desemna un inscris oarecare destinat sa serveasca drept mijloc de proba a raportului juridic obligational. P. In sens larg. 1981 pag. Drept civil. in vreme ce punctul de vedere al debitorului el constituie o datorie.38 114 I. 114 Pentru structura tehnico juridicã a normei juridice. Academiei. Teoria generalã a dreptului. definiþii. Teoria generalã a obligaþ iilor Ed. intrucat in caz de neexecutare ele nu pot fi indeplinite cu ajutorul fortei coercitive a statului.

si raportului juridic obligational ii sunt proprii aceleasi trei elemente structurale: subiectele. Mai precizam ca ne vom referi la acele raporturi juridice obligationale care au un continut patrimonial si in cadrul carora partile participa pe pozitii de egalitate juridica. cat si pe cea de debitor. Intr-un raport juridic de vanzare-cumparare. numit creditor. avem in vedere intelesul ei „lato senso“. vol. • subiectul pasiv care are obligatia corelativa dreptului creditorului. Bucureºti 1961 p. sa dea. Ed. ca subiect pasiv. numit debitor. Raportul juridic obligational se stabileste intre doua categorii de persoane si anume: • subiectul activ ca titular al unui drept subiectiv patrimonial de creanta. pot fi atat persoanele fizice. de a-i cere debitorului. obiectul studiului nostru constituindu-l asadar. ca subiect activ. cat si indatorirea acestuia de a-si aduce la indeplinire prestatia sub sanctiunea constrangerii de catre stat. Ca oricarui alt raport juridic civil. deci la raporturile obligationale civile. In tratarea notiunii de obligatie.155 . ce au menirea de a dovedi un imprumut. pe de o parte si.Asemenea inscrisuri pot fi obligatiile nominative sau la purtator. Fata de toate aceste elemente de individualizare definim obligatia ca fiind un raport juridic in al carui continut intra atat dreptul creditorului.. Tr. 115 Cu privire la raportul juridic civil. Academiei. Ionaºcu.206 116 . in caz de neexecutare de buna voie. continutul si obiectul115. raportul juridic obligational. o dubla calitate: atat pe cea de creditor. cat si cele juridice (prin urmare si statul)116. obligatiile emise de o societate comerciala pe actiuni ce constituie de fapt fractiuni ale capitalului ei social sau pur si simplu obligatiuni CEC.Subiecte ale raportului juridic obligational. Tratat de drept civil. de exemplu. sa faca ori sa nu faca ceva. Diversitatea raporturilor juridice obligationale poate face ca un subiect sa intruneasca in cadrul aceluiasi raport.1 Partea generalã. 1.

in urmatoarele situatii: a) daca partile convin ca transferul proprietatii sa opereze la un moment ulterior incheierii contractului.Obiectul raportului juridic de obligatie consta in prestatia de care este tinut subiectul pasiv. Obligatia de a da se poate consuma in mod exceptional si dupa incheierea contractului. obligatie ce ia nastere de regula in momentul incheierii contractului.. 3.. cumparatorul are. pe de o parte dreptul subiectiv al creditorului (ca element patrimonial activ).Obligatia de a da. c) in regimul de carte funciara. proprietatea asupra imobilelor se transmite in momentul intabularii si nu in cel al incheierii contractului. subiectele unor raporturi juridice obligationale pot imprumuta si denumiri perechi specifice rezultate din variate genuri de contracte numite cum ar fi: locatar-locator.vanzatorul nu este numai creditor al pretului. presupune indatorirea de a constitui sau de a transmite un drept real. Drept civil. 971 Cod civil “in contractele ce au ca obiect translatia proprietatii sau a unui alt drept real. La randul sau. mandant-mandatar. pe de alta parte obligatia corelativa a debitorului (ca element pasiv al patrimoniului sau). . Persoana fizicã. donator-donatar. Ea poate consta intr-o actiune pozitiva (a da. a nu face ceva la care. 116 In acest sens. Popescu. Pe langa denumirile generice de creditor si debitor. 2.etc. proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor”. caci potrivit art.. numarare. pe langa calitatea de debitor al pretului convenit si pe aceea de creditor in privinta dreptului de a primi lucrul cumparat. ci si debitor al obligatiei de transferare a dreptului de proprietate si de predare a lucrului vandut. Ed. b) in cazul bunurilor generice. Lumina Lex. Bucuresti 1993 p.Continutul raportului juridic obligational il constituie. Lupan ºi D.18 117 . 5 . a face) sau intr-o abtinere. cantarire etc. comodant-comodatar. cand transferul proprietatii opereaza in momentul individualizarii lor prin masurare. in lipsa obligatiei asumate subiectul pasiv ar fi fost indreptatit. E.

dupa izvorul obligatiei. Cele mai importante criterii de clasificare a obligatiilor sunt urmatoarele : A. ea se deosebeste de obligatia generala de abstentiune ce revine subiectelor pasive nedeterminate ale unui drept real117.1. 4. in cazul contractului de vanzare-cumparare. desi in cazul unor contracte ele se apropie pana la identitate. In vreme ce in cazul drepturilor reale obligatia isi are izvorul in vointa legii. obligatia de a nu face un lucru determinat izvoraste dintr-un raport juridic obligational. Prin aceasta.dupa obiectul obligatiei. Clasificarea obligatiilor civile Obligatiile civile pot fi clasificate in functie de diferite criterii.Obligatia de a nu face. Ea este o obligatie negativa. poate fi executata simultan cu obligatia de remitere materiala a bunului care este o obligatie de a face. . fara a se exclude unele pe altele. care. consta in indatorirea debitorului de a se abtine de la un anumit lucru la care ar fi fost legalmente indreptatit in lipsa datoriei asumate.1. C. 118 . D.dupa opozabilitatea obligatiei. deci de a transmite proprietatea. Obligatia de a face nu se confunda cu obligatia de a da. Astfel. de abstentiune cu privire la un anumit fapt determinat si la o anumita sau anumite persoane limitativ determinate. obligatia de a da. constituie totusi puncte de vedere deosebite potrivit carora poate fi examinata aceeasi obligatie..dupa sanctiunea obligatiei.Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului de a efectua orice prestatie pozitiva ce nu se incadreaza in notiunea de a da. B.

a face) si obligatii negative (a nu face). obligatiile se pot naste din acte juridice din fapte juridice “stricto senso” si din lege. Lumina Lex. Bucureºti 1995 p. clasificarea obligatiilor aduce in discutie gradualitatea implicarii statului in executarea obligatiilor civile: unele obligatii se bucura integral de protectia coercitiei statale. in vreme ce altele se bucura mai putin sau chiar deloc. obligatiile comporta doua subcriterii de clasificare si anume : Potrivit unui prim subcriteriu. obligaþiile mai pot fi în naturã sau juridice. C.8. Dupa obiectul lor. respectiv ameliorarea starii de sanatate a pacientului ori castigarea unui litigiu in beneficiul partii asistate118. B. vezi L. Sm. In categoria faptelor juridice ilicite se inscriu delictele si quasi-delictele civile.dupa structura obligatiei. 22 118 Într-o altã clasificare dupã obiectul lor. Drept civil. Din categoria actelor juridice generatoare de obligatii.E. Dupa izvorul lor. 119 . in vreme ce obligatia de diligenta a medicului curant sau a avocatului este de a depune toata priceperea pentru a-si apropia rezultatul dorit. Oscar Print. . In functie de sanctiune. În acest sens. A. ele pot fi obligatii determinate sau de rezultat si obligatii de prudenta si diligenta numite si obligatii de mijloace. din prima categorie face parte obligatia antreprenorului de a executa o anumita lucrare. Sub titlu de exemplu. Dupa un al doilea subcriteriu. acestea pot fi obligatii pozitive ( a da . 117 In privinþa obligaþiei generale de abstenþiune ce incumbã subiectelor pasive nedeterminate in cazul drepturilor reale. Pop. Dreptul de proprietate ºi dezmembrãmintele sale. Teoria generala a obligaþ iilor Ed. Bucureºti 1997 p. La randul lor faptele juridice pot fi licite sau ilicite. fac parte contractele si actele juridice unilaterale. Ed. Angheni.

Drept civil român. • Sunt civile sau perfecte acele obligatii care beneficiaza integral de sanctiune juridica.167/1958.119 • Sunt morale si de convenienta acele obligatii lipsite de orice sanctiune juridica. asa incat. Casa de Editura ºi Presã ªansa SRL. odata executate de buna voie. caci potrivit art. Spre exemplu. membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material. deci dupa cercul persoanelor carora le sunt opozabile. 1092 Cod civil “repetitiunea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost achitate de buna voie”. • Sunt naturale sau imperfecte acele obligatii care nu se bucura integral de sanctiunea juridica. D. In functie de opozabilitatea lor. nu se infatiseaza identic in toate cazurile. • Sunt obisnuite acele obligatii carora le sunt proprii sub aspectul opozabilitatii regulilor comune drepturilor relative si care se bazeaza pe principiul relativitatii efectelor juridice consacrat de art. desi nu se poate cere executarea lor silita. debitorii nu mai pot pretinde restituirea prestatiilor. in sensul ca pentru executarea lor nu se poate folosi forta de constrangere a statului. obligatiile se clasifica in obligatii obisnuite. aliis neque nocere neque prodesse potest). Totusi. Gh Beleiu. Bucureºti 1992 120 . cazul debitorului care executandu-si prestatia dupa implinirea termenului de prescriptie prevazut de Decretul nr. 119 In privinta precripþiei extinctive. 2 din C. Spre exemplu.Observam deci ca in functie de sanctiunea de ordin statal care le insoteste obligatiile. nu mai poate pretinde restituirea a ceea ce a platit cu motivarea ca dreptul la actiune al creditorului s-ar fi prescris. distingem intre obligatiile civile sau perfecte. 973 Cod civil (res inter alios acta. potrivit careia. obligatiile naturale sau imperfecte si obligatiile morale sau de convenienta. Pornind de la aceasta precizare. creditorul lor poate apela la forta de constrangere a statului pentru executarea dreptului sau in cazul neexecutarii de buna voie. fam. obligatii reale si obligatii opozabile tertilor. norma instituita de art.

obligatiile acestuia referitoare la locatiune ii sunt totusi opozabile. Este spre exemplu. cu toate ca el nu a fost parte in contractul de locatiune incheiat anterior de catre vanzator. 3. 1411 Cod civil).1. cazul detinatorilor de terenuri agricole obligati sa conserve calitatile solului sau sa efectueze anumite lucrari de imbunatatiri funciare. Obligatii complexe care implica fie mai multe subiecte. Odata instrainat lucrul. modificarea sau stingerea unui raport juridic obligational. 2. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile Prin izvor al obligatiilor se intelege acea imprejurare de care legea leaga nasterea. acele obligatii care apar ca accesoriu al unui drept real. 4. 1441 Cod civil potrivit carora “daca locatarul vinde lucrul inchiriat sau arendat. in sensul ca obligatiile nu sunt afectate de modalitati (termen sau conditie). (scriptae in rem) acele obligatii care sunt atat de strans legate de posesia unui bun. Spre exemplu. E.• Sunt reale. obligatiile civile pot fi de trei feluri: 1. incat creditorul nu poate obtine realizarea dreptului sau decat de la posesorul actual al bunului. Asa cum am mai precizat asemenea urmari ce dau nastere unor raporturi juridice se nasc ca efect al 121 . ca sarcini ce incumba titularului privitor la un bun oarecare. in cazul contractului de locatiune.In functie de structura lor. noul dobanditor al dreptului de proprietate este obligat sa respecte dreptul de folosinta al locatarului. locatorul are obligatia de a-i asigura locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. cumparatorul este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare…”. Principiul rezulta din prevederile art. ( propter rem). Pure si simple. ele presupunand un singur debitor si un singur creditor. fie mai multe obiecte. Obligatii afectate de modalitati (termen si conditie).2. • Sunt opozabile tertilor.

Al Bãicoianu. Tot acte juridice de factura unilaterala. se impun cateva precizari la mai sus mentionatele izvoare ale obligatiilor: Prin contract se intelege. sub titlu de exemplu. op. Hamagiu. Ed. printre izvoarele obligationale erau incluse quasi-contractele si quasi-delictele. Ed. “acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”. 2.68 121 B. Fara a prefigura desigur dezvoltarile ce vor urma. producatoare de efecte juridice sunt in egala masura si cele ce privesc oferta publica de recompensa sau atribuirea unor castiguri prin tragere la sorti cumparatorilor unui magazin. Ed. rezulta ca izvoare ale acesteia pot fi acele acte juridice capabile sa produca asemenea consecinte. C. Roland. Izvoare ale obligatiilor civile pot fi in consecinta actele juridice si faptele juridice in sens restrans. H. Paris 1995 p. Justificarea cuprinderii acestora in categoria izvoarelor obligatiilor era data chiar de consacrarea lor legislativa de catre textele Codului civil. D.122 Este cazul vanzarii-cumpararii in care vanzatorul se obliga sa vanda pentru a obtine pretul.754. 106. 942 din Codul civil. se obliga o singura persoana. Asemenea acte juridice pot fi unilaterale si bilaterale sau sinalagmatice. pag. iar cumparatorul sa plateasca pentru a obtine bunul. Bucureºti 1929 p. Contrat. Obligations. in scop de reclama. Teoria generalã a actului juridic civil. I Rosetti-Bãlãnescu. Beleiu. Bucureºti 1969 p.115 120 In acest sens. ªtiinþificã.unor acte sau fapte juridice. 122 123 .121 Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea in care partile se obliga fiecare din ele urmarind in egala masura obtinerea unor contraprestatii. cat si in doctrina romaneasca mai veche 123 ce a urmat riguros scoala clasica franceza. Un asemenea gen de act juridic generator de obligatie este de exemplu contractul de donatie.120 Este unilateral acel act juridic in care manifestandu-si vointa juridica. Actul juridic constituie o manifestare de vointa exprimata cu intentia de a produce efecte juridice. Pentru detalieri în privinþa teoriei actului juridic civil. Litec. 122 Gh. Cosma. cit. 25 . Naþionalã. Atat legislativ. Cum efectul juridic pe care il urmarim este obligatia civila. L. Starck. asa cum precizeaza art. Boyer. Tratat de drept civil român.

producator de consecinte in planul obligatiilor. izvorul obligational constituindu-l in ambele cazuri faptul ilicit si voluntar al garantului sau al solvensului. administreaza (gireaza) interesele acesteia din urma. deoarece in analiza acestor izvoare nu prezinta relevanta sensul larg al faptului juridic ce include si evenimentele. obligand-o in acest fel la restituire (art. la care practica si literatura juridica au adaugat si imbogatirea fara just temei. Un asemenea acord de vointa nu exista insa nici in cazul gestiunii de afaceri si nici in cel al platii nedatorate. • Prin plata lucrului nedatorat se intelege fapta unei persoane (solvens) de a plati alteia (accipiens) o datorie neexistenta sau care nu-i revenea. “un fapt ilicit si voluntar din care se naste obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti”. 986 Cod civil. Notiunea de quasi-contract a fost si este criticabila prin impreciziunea ei. din acest fapt luand nastere obligatii civile reciproce (art. 998 Cod civil.Quasi-contractul este. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. In ceea ce priveste nasterea raportului juridic contractual. important este acordul de vointa al partilor. Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. In sistemul Codului civil. Se impune a stabili totodata si ce categorie de fapte juridice pot da nastere la obligatii civile. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care 123 . quasi-contracte sunt gestiunea intereselor altei persoane si plata lucrului nedatorat (plata indebitului). asa cum il defineste art. • Gestiunea intereselor altei persoane sau gestiunea de afaceri consta in faptul unei persoane (gerant) care fara a primi mandat din partea altei persoane (garat). Intre contracte si asa numitele quasi-contracte nu exista in realitate asemanari cat de mici care sa justifice denumirea. In categoria faptelor le avem in vedere pe cele licite si ilicite. 992-997 Cod civil). 986-991 Cod civil).

• raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art. dar si de acela care l-a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. Definitia data de art.da nastere obligatiei de reparatie. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. Astfel. 1000 aliniat 2 Cod civil). Deosebirea dintre delict si quasi-delict consta asadar in faptul ca. 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. 1000 alineat 1 Cod civil). 999 Cod civil. in vreme ce primul implica intentia faptuitorului. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: Raspunderea pentru fapta proprie (art. 124 . art. indiferent daca a actionat cu intentie sau din neglijenta ori imprudenta. 1003 Cod civil). 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.1000 aliniat 3 Cod civil). • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in paza juridica a unei persoane (art. 3. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. 1000 aliniat 4 Cod civil). 998-999 Cod civil). Si intr-un caz si in celalalt. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. edificii si animale. Textul nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. cel de-al doilea este comis de pe pozitia subiectiva a neglijentei sau imprudentei. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art. autorul faptei cauzatoare de prejudiciu este tinut a-l repara in intregime.Raspunderea pentru lucruri.

Scrisul românesc. C. “le contrat est une convention par la quelle une ou plusieurs personnes s’obligent envers une ou plusieurs autres a donner. Notiunea si definitia contractului civil. definitia data de Codul civil roman de la 1865 se aseamana fara a se identifica insa cu aceea formulata de art. Consideraþ ii teoretice ºi practice.32 sau I. Din economia redactarii textului rezulta ca esential pentru prefigurarea contractului este acordul de vointa manifestat in scopul de a da nastere. 126 În sensul acestei opinii. 124 În acest sens. 1002 Cod civil). Craiova 1983. ou a ne pas faire quelque chose” (contractul este convenþia prin care una sau mai multe persoane se obligã faþã de una sau mai multe altele sã dea. a faire. cit. civ. daca ea are ca obiect nasterea unei obligatii poate fi privita ca si un contract.• raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. pag. Ed. p. art. defineste contractul civil ca fiind “acordul intre doua sau mai multe persoane pentru a constitui. In cea mai generala si mai sintetica formulare. vezi I. asa incat intre conventie si contract exista un raport ca de la parte la intreg. contractul este o conventie particulara generatoare de drepturi si obligatii. a modifica sau a stinge drepturi subiective si obligatii civile.125 Potrivit acestui text. conventia sau simplul pact (pactum nudum) nu producea decat o obligatie naturala neocrotita printr-o actiune in justitie. sau a stinge intre dansii raporturi juridice”. S-a acceptat in mod constant in literatura noastra juridica imprejurarea ca termenul de contract este sinonim si deci echivalent celui de conventie. sã facã sau sã nu facã ceva).2. Aceasta teorie isi are sorgintea in vechiul drept roman. Bârsan op. op. 8 125 În textul francez. p.8 125 . in care exista o neta deosebire intre contracte si conventii: pe cand contractul dadea nastere unei obligatii garantate printr-o actiune. Astfel.942 din C. cit. Stãtescu ºi C.126 Doctrinar s-a acreditat si ideea ca termenul de conventie ar avea un sens mai larg decat cel de contract. Dogaru. Dogaru Contractul. 1001 din Codul civil francez.124 Desi de inspiratie franceza. Sectiunea 4.

desi nu a preluat din codul napoleonian de la 1802 notiunea de ”conventie”. definitia doctrinara a contractului civil este aceea potrivit careia contractul este acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice. I. BucureSti 1996. Filipescu. in vreme ce consensul steril de orice efect juridic se plaseaza in planul complezentei sau al curtoaziei. este sistematizat in Titlul III numit “Despre contracte sau conventii”. Pentru dezvoltarea ideii. Contractele speciale.2. 16 129 Pentru alte formulãri esenþialmente asemãnãtoare. constand in “a constitui sau a stinge un raport juridic” Sinonimia dintre cele doua notiuni mai rezulta si din imprejurarea ca art. Actami. 128 127 126 . P. a transmite sau a stinge raporturi juridice civile. civ. op. codul nostru a preluat de la cel francez mai sintetic si mai concret ideea de finalitate a contractului. Dacia Cluj 1978 p. p. in mod generic orice acord de vointa asupra unui obiect cu relevanta juridica poate fi o conventie. a modifica. citat mai sus. Curs elementar de drept civil român. Ed.Distinctia a fost preluata si in literatura noastra juridica de data relativ recenta. Asa fiind. Tratat de drept civil. II Bucureºti 1947 p. 19. 942 C. Potrivit definitiilor date contractului. vezi I. 3.129 4.1. Zinveliu. 11 sau Fr.p. Rarincescu. adica de a da nastere. Vol. conventia a fost considerata ca acordul de vointa intervenit intre persoane in scopul de a crea orice fel de efecte juridice pe cand contractul este specia de conventie prin care se creeaza obligatii. civ. element esential al contractului. Deak.Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetãþ enilor. Pornind de la aceste precizari prealabile. M. factorul sau esential si totodata dinamizator este acordul de vointa al partilor manifestat in scopul de a produce efecte juridice. Ed. totusi a echivalat-o printr-o formulare mai analitica definita prin sintagma “acordul dintre doua sau mai multe persoane” In plan obiectiv. cit.127 Astfel.128 Textul art. potrivit careia conventia ar fi genul iar contractul specia. Vointa juridica. 942 din C.

966 din C. considera consimtamantul partilor ca fiind creator de drepturi si obligatii civile. nr. Care precizeaza ca “obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect”. Valenþ ele juridice ale voinþ ei Ed.130 Aceasta autonomie este traductibila prin ceea ce se numeste in stiinta dreptului principiul libertatii de vointa in materia contractelor. Aceasta dispozitie cu caracter prohibitiv. campul de exprimare al vointei juridice este si el nelimitat. Scaiul. “nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri”. de multe ori ea facand parte din conceptele politice ale societatii. legea nefacand alceva decat sa recunoasca puterea generatoare de drepturi si obligatii a autorilor actului juridic. precum si prin complexul relatiilor care formeaza ordinea de drept.71. Stãtescu ºi C. Gionea. Cit. civ. I. . op. si necesitatile de ordin juridic exprimate prin totalitatea normelor imperative si a principiilor de drept.J. Prin urmare forta obligatorie a contractului este consecinta exclusiva a acordului de vointa. 1?1958 p. Bucureºti 1996 p. avem in vedere nu numai legile obiective ale societatii si conditiile sale materiale de existenta ci. 42.C. intrucat potrivit textului. interpretarea art. Ed. P. 132 C. V. Raportand vointa juridica relatiilor juridice ca o componenta a relatiilor sociale. Nashitz. 11. în S. trebuie coroborata si cu prevederile art.132 Dand cuvenita valoare acestui principiu. ªtiinþificã. Bârsan. Curs de drept civil. 33 ori A. 130 131 In sensul acesta. 5 din C.131 In raporturile sociale libertatea are un caracter complex. Bucureºti 1986 p.Intrucat in principiu incheierea oricarui contract este libera. Dogaru. caci este permis tot ce nu se interzice. Teoria autonomiei de vointa elaborata sub influenta rationalismului individualist din secolul al XIX-lea si a doctrinei dreptului natural. civ. Necesitate ºi libertate în domeniul respectãrii dreptului. exprima in acelasi timp nu numai limitele ci si libertatea vointei exprimata implicit. 127 .

D. op. 135 C. potrivit carora exercitarea drepturilor subiective se poate face numai potrivit cu scopul lor economic si social. op. cit. vointa juridica ce sta la baza contractului trebuie sa fie circumscrisa necesitatii de ordin juridic configurata de textele susmentionate. M. dar si putinta de a constata ca in fond.31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice. Academiei.248. P. op. potrivit legii si regulilor de convietuire sociala”. Tratat de drept civil. Numai in masura in care vointa juridica respecta aceste imperative isi poate gasi aplicare principiul fortei obligatorii a contractelor (pacta sunt servanda).. Clasificarea lor confera atat posibilitatea caracterizarii fiecarei specii particulare de contract. civ. 133 Referitor la cauza actului juridic vezi Gh. Beleiu.2. 969 din C. Clasificarea contractelor civile. Bârsan. Categoria juridica generala a contractului civil implica diferite specii de contracte. P. p.42.a. 968 C.134 In consecinta.133 La aceste prevederi se adaoga si cele cuprinse in art. Cosmovici º. subliniaza caracterul ei nelicit atunci cand “este prohibita de legi. 128 . 146. 1 – 3 din Decretul nr. in insasi denumirile date acestor tipuri. Beleiu. Stãtescu ºi C.Referindu-se la cauza textul art. Cozma op. Pag. Cit. ele servind pentru satisfacerea unor interese personale “in acord cu interesul obstesc. 220 – 237 sau P. 134 Gh. civ. I Partea generalã. toate nenumaratele contracte speciale se incadreaza in diferite tipuri.2.. care se individualizeaza prin caractere specifice. ale caror caracteristici pot fi exprimate succint dar cuprinzator. Ed. 188 – 191. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Bucureºti 1989 p. Cit. consacrat de art. Vol. Cit.135 Fiecare clasificare este importanta deoarece permite a se stabili regimul juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip de contract. caci doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” 4.

C. Dupa scopul urmarit de parti. civ. Este totusi posibil ca partile sa-si consemneze acordul lor de vointa si printr-un inscris fara ca prin aceasta sa denatureze caracterul consensual al conventiei lor. xxx A. Au un asemenea caracter. civ. Dupa corelatia existenta intre contracte. solemne sau reale. G. constituie regula. doar in scopul de a-si preconstitui un mijloc de proba privind incheierea si continutul acestuia. ad probationem. 813 C. simpla lor manifestare de vointa. Potrivit primului criteriu general de clasificare. Caracteristic acestei specii de contracte este faptul ca nerespectarea formei solemne are ca efect juridic nulitatea asboluta. B. Dupa continutul lor. Dupa modul executarii. chiar si neinsotita de vreo conditie de forma fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. cel de depozit sau de vânzare cumpãrare (cu excepþia imobilelor). majoritatea contractelor au un caracter consensual. deci dupa modul de formare. ceea ce fireºte.136 2. sub titlu de exemplu. contractul de închiriere. Dupa intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor. F. Dupa modul de formare. sau cel de ipotecã prevãzut de art. 136 129 . respectiv: A. Sunt consensuale acele contracte care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor. de regula este forma autentica. contractul de mandat. ci. E. atata vreme cat nu o fac pentru a da validitate contractului (ad validitatem). Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila.In acest demers vom urmari deci criteriile de clasificare a contractelor civile asa cum sunt ele sistematizate in literatura juridica. 137 Asemenea contracte sunt de exemplu contractul de donaþie prevãzut de art. 1772 din C. Sunt solemne acele contracte pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme care. D. 1.137 În dreptul nostru. contractele pot fi consensuale.

deci realizarea unui interes patrimonial propriu. “contractul este unilateral cand una sau mai multe persoane se obliga catre una sau mai multe persoane. 1.3. 130 . civ. contractele pot fi bilaterale (sinalagmatice) sau unilaterale. fiecare urmarind sa obtina un echivalent in schimbul a ceea ce se obliga. contractele pot fi cu titlu oneros sau contracte cu titlu gratuit. fiecare dintre ele poate avea concomitent atat calitatea de creditor dar si pe aceea de debitor al unei obligatii. Este unilateral acel contract care da nastere la obligatii numai in sarcina uneia din parti. contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de alta.139 2. In ceea ce priveste contractele reale. Este bilateral sau sinalagmatic acel contract caracterizat prin reciprocitatea obligatiilor care revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. in sensul ca fiecare dintre ele este cauza celeilalte.141 138 139 Un asemenea contract este de exemplu împrumutul de consumaþie. fara ca acestea din urma sa se oblige. 1. Dupa continutul lor. ea trebuie sa fie insotita si de remiterea materiala a lucrului. deoarece partile isi asuma obligatii. 140 Au un asemenea caracter împrumutul fãrã dobândã sau depozitul gratuit. Dupa scopul urmarit de parti. 944 din C. 141 Cele mai multe contracte au un caracter oneros: contractul de vanzare cumpãrare. cealalta avand doar calitatea de creditor al obligatiei. Conform definitiei legislative data de art. mandat sau depozit. Sunt cu titlu oneros. Majoritatea contractelor civile au un caracter sinalagmatic. civ. pentru formarea lor nu este suficienta simpla manifestare de vointa a partilor ci. In consecinta. Spre exemplu. Potrivit art. acele contracte in care fiecare dintre parti urmareste un folos. de închiriere. contractele de vânzare. de depozit sau de locatiune.”140 C. comodatul. o contraprestatie. 943 din C. Contractele oneroase au intotdeauna si un caracter sinalagmatic. depozitul sau gajul.138 B.

uno ictu. cit. Cit. acele contracte care nu sunt nominalizate ca figuri distincte in legislatie. 145 Ne referim sub titlu de exemplu la contractul de rentã viagerã.Sunt contracte cu executare imediata (instantanee).Sunt cu executare succesiva acele contracte a caror realizare presupune o desfasurare in timp fie sub forma unor prestatii continue144. si contracte cu executare succesiva. 142 143 Un asemenea contract este spre exemplu donaþia sau imprumutul fãrã de dobân dã În teoria contractului civil clasificarea contractelor cu titlu gratuit implicã ºi subclasificarea în liberalitãþ iºi acte dezinteresate. Avand exercitiul si facultatea liberei vointe. fiind nominalizate in legislatia civila (contractul de vanzare-cumparare sau donatie). contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere). Dupa modul sau durata de executare pot fi contracte cu executare imediata. Pentru detalii.74: C.143 D. Dupa cum sunt nominalizate sau nu in legislatia civila. cele a caror indeplinire se consuma imediat dupa incheierea lor. Dogaru. 2. fara a fi tinute a se adapta la unul dintre tipurile de contracte numite (spre exemplu. Sunt nenumite.145 E. Stãtescu ºi C Bârsan. Dupa corelatiile care exista intre unele. op.2. Contractele cu titlu gratuit sunt cele ce se incheie in interesul exclusiv al unei parti. 131 . obiectul obligatiei constand intr-o singura prestatie. contractele pot fi principale sau accesorii. 2. 1. partile pot gasi numeroase feluri de contracte pentru satisfacerea nevoilor lor. Contractele numite sunt cele ce au o reglementare speciala si corespund unei operatiuni juridice determinate. p. “nova negotio”.142 careia i se procura un folos de catre cealalta parte. 1. vezi I.49 144 Aºa cum este cazul contractului de închiriere. fie sub forma unor prestatii succesive. fara a se da ceva in schimb. F. op. p. contractele pot fi numite si nenumite.

contractul de asigurare sau cel de rentã viagerã. StAtescu ºi C. In functie de intinderea prestatiilor ce constituie obiectul lor.947 Cod civil: “Contractul cu titlu oneros este comutativ atunci cand obligatia uneia din parti este echivalent cu obligatiile celelalte”.1.52 147 Din aceastã categorie fac parte jocul ºi prinsoarea. vezi I. Comutativ este contractul caracterizat de echilibrul prestatiilor reciproce ale partilor. Doctrina si jurisprudenta considera ca mai pot fi retinute si alte clasificari ale contractelor civile. toate aceste elemente depinzand de hazard148. Brãila 1997 pag. p. 148 Este cazul jocului sau al prinsorii: jucãtorii participã la tragerea loteriei cu o sumã oarecare în aºteptarea unui câºtig care depinde întru totul de hazard. Ed. 2. aceastã clasificare reprezintã de fapt o subclasificare a contractelor cu titlu oneros. de a caror soarta juridica depind. contractul de gaj si cel de ipoteca au un caracter accesoriu fata de contractul de imprumut a carui soarta juridica. 149 În cazul contractelor negociate. nu se poate sti. depind.146 Esential pentru definirea celor doua specii este certitudinea sau incertitudinea intinderii prestatiilor la momentul incheierii contractului. Sunt principale acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror soarta juridica nu este legata de cea a altor contracte incheiate de parti. Bârsan. Contractul este aleatoriu147 atunci cand existenta sau intinderea prestatiilor partilor sau numai a uneia dintre ele depinde de un eveniment incert. contractele pot fi comutative sau aleatorii. op. Contractele aleatorii de joc ºi prinsoare. Apostu. 2. Din acest motiv. pãrtile stabilesc de comun acord clauzele acestuia. În acest sens. asa cum il individualizeaza art. cum ar fi spre exemplu contractele negociate149 si contractele Într-o altã opinie. nici daca va exista castig sau pierdere. la incheierea lui. 23 – 35. Sunt accesorii acele contracte care insotesc unele contracte principale. Spre exemplu. potrivit principiului “accesorium sequitur principale”. cit. 146 132 . G. 1. Contractele cumutative evoca ideea de mutatie reciproca a unor valori ce trec dintr-un patrimoniu in altul. C. Pentru alte dezvoltãri. Evrika.

Pentru opinia potrivit cãreia aceastã clasificare este lipsitã de importanþã practicã. Civ. Conditiile de validitate ale contractelor Prin incheierea contractului se intelege in cea mai sintetica formulare realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractului. însã nu poate produce efecte juridice fiind lovit de nulitate relativã. Stãtescu ºi C. p. cealaltã fiind obligatã sã ste accepte ºi sã adere (spre exemplu contractul de cãlãtorie a unei persoane cu trenul pe calea feratã) 151 Sunt acele contracte care dau naºtere la drepturi din momentul încheierii lor. p. Bârsan. Hamangiu º. a obiectului ºi a cauzei licite. Aceste condiþii sunt existenþa consimþãmântului. op. Precizeaza “ín terminis”ca pentru incheierea valabila a unei conventii sunt esentiale urmatoarele conditii:153 1. op. civ. Condiþiile de valabilitate. in vreme ce În contractul de adeziune conþinutul e stabilit în mod unilateral de cãtre una din pãrþi. cum este de exemplu contractul de vânzare cumpãrare sau cel de schimb. Analiza sumara a fiecareia dintre acestea ne prilejuieste urmatoarele observatii: Capacitatea de a contracta. Un obiect determinat sau determinabil. Consimtamantul liber exprimat al partii care se obliga. deoarece în lipsa lor contractul nu poate lua fiinþã fiind lovit de nulitate absolutã.a. obiectul ºi cauza.3. 150 133 . O cauza licita.” Nu exista asadar alte incapacitati decat acelea ce sunt determinate de lege. vezi C. 4. 949 din C. ca de exemplu tranzacþia. potrivit aceleiaºi concepþii. este necesar ca partile care il incheie sa fie capabile de a contracta. 2. În acest sens. astfel incat capacitatea constituie regula. Art. . vezi. 152 Sunt declarative acele contracte care definitiveaza ºi consolideazã drepturi preexistente. Pentru ca contractul sa fie valabil. 4. 3. 496.de adeziune150. cit. 948 din C. contractele constitutive sau translative de drepturi151 si contractele declarative152 etc.56. 153 S-a reþinut în literaturã ºi punctul de vedere potrivit cãruia în realitate legea confundã condiþ iile de formaresau de existenþ ã a contractului cu simplele condiþ ii de validitate Condiþiile de formare ºi existenþã ar fi singurele esenþiale. C. nu sunt esenþiale deoarece contractul existã ºi în lipsa lor.2. Aceste condiþii sunt capacitatea de a contracta. Art. cit. Capacitatea de a contracta. dispune ca “poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege. consimþãmântul ºi viciile sale.

s-ar putea insa trage concluzia ca conventia este valabil incheiata chiar si numai prin acordul unei singure parti. “nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani. 134 . aarã de excepþiile prevãzute de lege (art. Turianu. in realitate incapacitatea partilor contractante nu atrage in principiu decat nulitatea relativa a contractului. Probleme speciale de drept civil. care ii numeste pe incapabilii de a contracta ca fiind minorii si interzisii. 11 alin. singura partea incapabila se poate prevala de nulitate.11 alin. 948 C. obiect si cauza.1307). sunt daclaraþi incapabili sã se facã cesionari de drepturilitigioase (art. judecãtorii. Fundaþiei “România de mâine”. alaturi de consimtamant. daca este vorba despre acte de conservare ori acte marunte care se incheie zilnic pentru nevoile obisnuite ale traiului. precum si mostenitorii sau reprezentantii lor. manifestata in exterior. 155 C. 31/1954. S-a admis totusi. 948 aseaza capacitatea printre conditiile esentiale ale contractului. 950. civ. Potrivit art. Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala a actului juridic care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil. 1309) etc. Astfel. Ed. si anume al celei “ce se obliga”. 154 Pe lângã aceste incapacitãþi generale. b) persoana pusa sub interdictie. Desi art. Bucureºti 1999 p. partea capabila si tertii nu pot invoca nulitatea. soþii sunt declaraþi incapabili de a vinde unul altuia. “actele juridice se fac prin reprezentantii lor legali”. Din redactarea art. 1 din Decretul nr.154 Pentru aceste categorii de persoane.incapacitatea este privita ca si o exceptie. O asemenea concluzie este fireste gresita.2 din acelasi decret. avocaþii etc. Altfel. ca sunt valabile actele incheiate de o astfel de persoana. caci consimtamantul partii care se obliga trebuie raportat la o oferta de a contracta si are semnificatia adeziunii la o conventie pe punctul de a se incheia. precizeaza art.155 Consimtamantul. De aici rezulta ca textele referitoare la incapacitate sunt de stricta interpretare.1308). unii f administratori ai averii altuia sunt declaraþi incapabili sã fie adjudecatari ai averii ce administrazã (art. atat in doctrina cat si in jurisprudenta. codul mai instituie ºi o serie de incapacitãþi parþiale speciale de a contracta. 110 si urm. Aceste incapacitati sunt de altfel prevazute si in codul civil de art.

Adagiul “qui tacit consentire videtur” (cel care tace este gata sa consimtã) ar putea fi aplicat ca atare. pe câtã vreme pentru altele este suficientã chiar ºi numai o manifestare tacitã a voinþei. “ma oblig daca am chef!”). 135 . Se impune totuºi precizarea cã în dreptul civil tãcerea nu valoreazã neaparat consimþãmânt. lipseste intentia de a produce efecte juridice daca declaratia de a contracta a fost facuta in gluma. De asemeni. cum ar fi de pildã cazul tacitei reconducþiuni. ( deci pentru a da nastere. consimtamantul nu poate fi dat sub forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga (altfel spus. doar atunci când legea dã o asemenea interpretare în mod expres tãcerii. Sanctiunea incheierii unui contract de catre o persoana lipsita de discernamant este nulitatea relativa. aºa cum este cazul actelor solemne. cu toate consecintele decurgand din aceasta. “Per a contrario”. In ceea ce priveste persoana fizica in deplinatatea capacitatii de exercitiu. pentru a fi valabil consimtamantul trebuie sa indeplineasca la randul sau urmatoarele conditii: a) sa provina de la o persoana cu discernamant. caci este de neconceput incheierea unui contract fara o manifestare exterioara de vointa. fie intr-una tacita. Manifestarea de vointa poate fi in egala masura exteriorizata fie intr-o forma expresa. sau daca el este prea vag si imprecis (ad calendas graecas!).Asa cum este deja cunoscut din studiul altor parti ale dreptului civil. din prietenie sau complezenta. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat. b) consimtamantul trebuie exprimat cu intentia asumarii unui angajament juridic. Dimpotriva. (jocandi causa).156 156 Pentru anumite contracte este necesarã manifestarea expresã a voinþei. in favoarea sa opereaza prezumtia ca are discernamantul necesar pentru a contracta. subiectul de drept civil trebuie sa aiba aptitudinea de a aprecia asupra consecintelor produse ca urmare a manifestarii sale de vointa. a modifica sau a stinge un raport juridic obligational). Aceasta conditie porneste de la premisa ca pentru a i se recunoaste efectele juridice. persoana lipsita de capacitatea de exercitiu este prezumata a nu avea discernamant fie datorita varstei fragede fie starii de sanatate mintala.

cand manifestarea de vointa trebuie sa imbrace o forma speciala.Exteriorizarii consimtamantului ii este aplicabil principiul consensualismului.e r o a r e a consta in falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui contract. civ. se impune totusi a reaminti ca sunt vicii ale consimtamantului eroarea. 136 . “Este violenta totdeauna cand. i-a insuflat temerea. acte juridice care le pricinuesc o vatamare. rationabila pentru dansa.v i o l e n t a este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau de natura sa-i insufle o temere. incat este evident ca. se restrange la minorii care. sunt astfel. 960 C. 956 C. consta in inducerea in eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive. O astfel de protectie a devenit inutila pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani. ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent”. asa cum este cazul actelor solemne. caci simpla manifestare de vointa este nu numai necesara ci si suficienta pentru ca actul sa se nasca valabil din punctul de vedere al formei sale. Fara a dezvolta teoria viciilor de consimtamant. avand varsta de 14 ani impliniti incheie singuri. intrebuintate de una din parti. pentru a o determina sa incheie un act juridic. Potrivit art. deoarece astfel de acte sunt anulabile pentru lipsa capacitatii de a contracta. violenta si leziunea. spre a face o persoana a contracta. civ.d o l u l sau v i c l e n i a. d) consimtamantul sa nu fie alterat printr-un viciu al vointei. Fireste.l e z i u n e a ca viciu al consimtamantului consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii. fara aceste masinatiuni. care o determina sa incheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi incheiat. . dolul. cealalta parte n-ar fi contractat”. . . de la acest principiu exista si exceptii. Actiunea in anulare pentru leziune. fara incuviintarea parintilor sau a tutorelui. care le permite partilor sa aleaga in egala masura si forma de exteriorizare a vointei lor. Potrivit art. “dolul este o cauza de nulitate a conventiei cand mijloacele viclene. . sau ceea ce codul civil numeste “actiunea in resciziune”.

I. In privinþa bunurilor viitoare. 1 din Legea nr.60 159 La rândul lor. 18/1991). civ. adoptate dupã 1989. dupa caz. 518 158 Deºi art.159 . Introducere în teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale.sa existe in momentul incheierii contractului sau sa fie certa producerea lui in viitor157. 2 din Legea nr. bunurile aflate în circuitul civil pot fi bunuri care pot circula liber. Evrika Brãila 1998. masurarii sau a altor operatiuni de acest fel. 57 . obiectul trebuie la randul sau sa indeplineasca urmatoarele conditii: . respectiv de a da. In acest sens vezi ºi M. se referã la lucrurile “ce sunt în comerþ”.sa fie determinat sau determinabil. Ed. Curs de succesiuni. p. Din aceasta prevedere. rezulta ca obiectul contractului consta in prestatia datorata de debitor. neîngrãdit ºi bunuri care pot circula în condiþii restrictive aºa cum sunt spre exemplu armele. Aceastã interpretare este confirmatã de acte normative de datã recentã. precizeaza ca “Obiectul conventiilor este acela la care partile sau numai una din ele se obliga”. Apostu.54/1998 privind circulaþia juridicã a terenurilor ºi bunuri “scoase din circuitul civil” (art. In lipsa unei interdictii exprese. . muniþiile sau produsele ºi substanþele stupefiante etc. fiind interzise pactele asupraunei succesiuni nedeschise. civ. s-a apreciat unanim cã de fapt este vorba despre lucrurile aflate în circuitul civil.Obiectul contractului Textul art. la aceste categorii de bunuri. 963 C. care se referã expres la bunuri care “sunt ºi rãmân în circuitul civil” (art. conditia este indeplinita chiar din ipoteza. 962 din C. Eliescu. face excepþie succesiunea nedeschisã încã. numararii. conditia este realizabila prin determinarea in concret a bunului cu ajutorul cantaririi. Cand acesta consta intr-un bun ce trebuie individualizat prin insusiri de gen (res genera). ceea ce de fapt explica si prevederea din art. Prin “bunuri aflate in circuitul civil” se inteleg acele bunuri susceptibile sa faca obiectul unor acte translative sau constitutive de proprietate158. Bucureºti 1997. civ. Humanitas. 157 137 . Cu privire ). Atunci cand obiectul (derivat) consta intr-un bun determinat prin caractere individuale (res certa).5 alin. trebuie considerate ca facand parte din circuitul civil toate bunurile susceptibile a face obiectul apropiatiunii private.sa fie in circuitul civil. a face sau a nu face ceva. anume ca “numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract” Pentru a fi valabil. Ed. p. Atunci cand conduita partilor priveste “lucrurile” sau “bunurile”. acestea sunt privite ca si un obiect derivat al actului juridic civil. 963 din C.

Ea exprima intr-o maniera mai mult sau mai putin directa raspunsuri la intrebarile pentru ce sau in ce scop s-a incheiat contractul. Daca imposibilitatea este doar relativa. respectiv scopul imediat. “cui prodest?” Pe langa conditia prevazuta de art. 968 din C. “Conventia este valabila.sa fie moral. cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. In structura cauzei exista doua elemente. atunci obiectul contractului este valabil iar neexecutarea culpabila. Obiectul contractului este moral atunci cand el concorda moralei sau bunelor moravuri asa cum prevad dispozitiunile art. adica pentru oricine. . “ad imposibilium. cit. civ. referitoare la caracterul licit al cauzei. cauza nu este expresa. . deci numai pentru un anumit debitor. prelevate in literatura. 4 din C. 948 pct.art. deci. Scopul sau finalitatea contractului isi gasesc raspunsul direct in ceea ce numim cauza contractului.art. p.160 . Cauza este prezumata pana la dovada contrarie” . Condiþia posibilitãþii obiectului poate fi apreciatã in strânsa legãturã ºi cu progresul tehnico-ºtiinþific. 968 prevede ca este nelicita conventia ”cand este prohibita de legi. 59). ar mai putea fi incluse si altele.509. Aceasta conditie implica raportarea conduitei pretinse sau asumate de debitorului obligatiei la normele de convietuire sociala stabilite de lege. 966 potrivit caruia “Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea nici un efect. codul mai consacra caracterizarii cauzei inca trei texte dupa cum urmeaza: . 160 138 .sa fie licit. personalitatea prestaþiei sau interesul apreciabil în bani (C Hamangiu op. (causa proxima) si scopul mediat . 161 În categoria condiþiilor obiectului. op.sa fie posibil. nulla obligatio!” Obiectul nu este posibil doar in cazul in care imposibilitatea este absoluta.art. Conditia se impune ca o consecinta a aplicarii principiului ca nimeni nu poate fi obligat la o prestatie imposibila.967 in urmatorii termeni. ca de exemplu autorizarea obiectului (C.causa remota. care lãrgeºte considerabil câmpul de evaluare. civ..161 Cauza contractului. cit p. La rândul ei imposibilitatea poate fi de ordin material sau de ordin juridic. cu toate ca. Turianu.

sa fie reala. stiind ca si cealalta parte se obliga la randul ei).4. Aceste conditii sunt consacrate de art. 139 . nelicita nu poate avea nici un efect” 4. insusirile sau nevoia unui lucru. Incheierea contractelor.2.Scopul imediat. De cele mai multe ori. * in contractele reale. 966 din C. * in contractele cu titlu gratuit. licita si morala. cauza contractului trebuie sa existe. Scopul mediat consta in motivul care a determinat incheierea contractului. fondata pe o cauza falsa. Legislaþ ie Ed. contractele se incheie fara parcurgerea prealabila a unor faze precontractuale. scopul fiecarei parti consta in reciprocitatea prestatiilor urmarite. o perioada numita de unii autori precontractuala162. Bucureºti 1996 p. scopul imediat il constituie intentia de a gratifica (animus donandi). Anterior acestei imprejurari. Cosmovici. de altii negociere163. Realizarea conditiilor de validitate ale contractelor este legata de momentul in care acordul de vointa al partilor se formeaza prin intalnirea ofertei cu acceptarea. Ca si obiectul. Drepturi reale. 126 . insoteste si este caracteristic contracte respectiv: principalelor categorii de * in contractele bilaterale sau sinalagmatice. sau pur si simplu manifestandu-si adeziunea la clauzele unor contracte nesusceptibile de negociere fie prin modul in care au fost 162 P. civ. scopul imediat il constituie reprezentarea remiterii materiale a bunului. calitatile unei persoane. este posibil ca partile sa parcurga un itinerariu susceptibil de desfasurare in timp. ce tine de caracteristicile unei prestatii. care sunt dependente si se conditioneaza reciproc (fiecare parte se obliga. partile convenind simultan asupra clauzelor contractuale. Obligaþ ii. Drept civil. care precizeaza ca “Obligatia fara cauza.M. All.

NEGOCIERILE PRECONCONTRACTUALE Negocierile sau tratativele precontractuale. Ed. 2. 165 Cu privire la negocierea contractelor de comerþ exterior. In privinta acestei etape precontractuale.10.). 140 . Desi in planul conesecintelor juridice negocierile precontractuale sunt lipsite de relevanta. (de exemplu tariful unei calatorii cu avionul). Drepturile reale. in unele situatii. Junimea Iaºi 1977 p. 3. Poate fi vorba despre negocieri precontractuale doar atata vreme cat inca nici nu a fost lansata o oferta si nici exprimata o acceptare. T. Porto-Franco. drumul parcurs de catre parti pana la realizarea acordului de vointa poate surprinde. mijloace circulante etc. Este adevarat ca de multe ori negocierile se pot finaliza printr-un “acord de principiu”. Georgescu. ori pur si simplu negocierea unui alt contract. A. constituie invitatia facuta de catre una din parti de a trata continutul unui eventual contract. mai multe faze. Macovei. Oscar . astfel incat eventualele negocieri pot avea drept obiect executarea efectiva a unor clauze speciale sau angajarea altor obligatii. uzitate mai ales in domeniul comertului international165. Urs ºi Sm. fie prin implicatiile unui anumit gen de a tranzactiona (spre exemplu vanzarea unui magazin la un pret ce nu tine seama de alte elemente. Drept civil. 164 În acest sens. Bucureºti 1998 pag. respectiv: 1. promisiunea de a contracta sau antecontractul si 4. I. II. fiind chiar ulterioara acceptarii ofertei164.concepute. sub aspectul cerintei de a se abtine de le orice manevra neloiala sau de a se informa reciproc cu sinceritate asupra tuturor imprejurarilor carear avea un rol determinant 163 I. fond de marfa. S.211. oferta de a contracta. “scrisoare de intentie” sau “protocol”. s-ar putea aprecia ca ea reprezinta de fapt faza finala a tratativelor. Angheni. Galaþi 1992 pag.91 – 120. acceptarea. Contractele de comerþ exterior în dreptul român. Spre deosebire de oferta ferma care il obliga pe ofertant. Negocierea afacerilor. Ed. totusi intereseaza comportamentul celor care sunt in tratative. Print. Anterior momentului incheierii contractului. Ed. Ulterior acceptarii ofertei deja vorbim despre un contract. negocierile precontractuale. Teoria generalã a obligaþ iilor civile Vol. negocierile nu produc asemenea consecinte juridice.

p. 211).pentru incheierea unui contract. Este si motivul pentru care. exprimata fie in scris. Fireste cea mai uzuala forma de exhibare a ofertei este cea expresa. Stãtescu ºi C. Urs ºi Sm. ea trebuie sa indeplineasca toate cerintele de forma si de fond ale acestuia. 169 C. adresata unei persoane determinate sau publicului. Totodata. paguba reprezentând spre exemplu echivalentul cheltuielilor reclamate de organizarea negocierii sau evetualele studii prealabile etc. fiind o latura a vointei de a contracta. ea reprezinta de fapt primul pas catre acordul de vointa169.166 B. exista obligatia. fara a se produce consecinte in planul raspunderii. poate fi sancþionatã de instanþe pe temeiul rãspunderii civile delictuale. 168 Oferta de a contracta nu se confundã cu oferta realã. afara doar daca nu se dovedeste intentia sau culpa grava a unui partener. op. asa incat contractul sa poata fi oricand prefigurat de catre partile contractante. Conditiile de forma ale ofertei In privinta formei ofertei ca modalitate de exprimare a vointei de a contracta nu se cere in principiu nici-o conditie speciala. În mãsura în care una dintre pãrþi vãdeºte rea credinþã în respectarea negocierii prelabile. fie verbal. exprimata in scris sau verbal. (I. O asemenea rãspundere poate fi angajatã de pildã în cazul în care în cursul negocierilor una dintre pãrþi nu dã celeilalte toate informaþiile susceptibile de a o clarifica ºi de a o determina sã încheie un contract. op. Bârsan. Bucureºti 1999 pag.127. Mic dicþ ionar juridic Ed. cit. deci a consimtamantului. În acest sens. aceasta poate fi expresa sau tacita. S. Lumina Lex. OFERTA DE A CONTRACTA Sensul juridic al notiunii nu difera cu nimic de cel intrebuintat in limbajul comun:167 oferta este o propunere facuta de catre o persoana alteia in scopul incheierii unui contract. M. -nascuta din uzante-. Tratativele pot fi intrerupte oricand in principiu. Hanga. ea va fi þinutã sã rãspundã ºi sã repare prejudiciul cauzat partenerului. 167 Pentru definiþia comunã. cit. p. vezi ºi Vl. Angheni. Cosmovici. 1. Fiind prima manifestare de vointa. 166 141 . p. sa-si respecte angajamentele de principiu sau sa-si acorde reciproc termene de reflexie rezonabile. procedurã prin care debitorul se elibereazã de obligaþia sa silind pe creditor sã primeascã plata. 58.168 Oferta sau policitatiunea implica deja o propunere avand un obiect precis determinat sau determinabil. depunând lucrul ce formeazã obiectul contractului la casa de depuneri sau la o instituþie similarã. vezi P. op. ca partile sa se manifeste cu buna credinta in cadrul negocierilor. 142 . S-a mai apreciat totodatã cã ruperea unor tratative avansate fãrã un motiv serios. cit.

171 Se pot ivi si situatii in care oferta adresata publicului poate da nastere la obligatii in sarcina ofertantului: acesta va fi obligat fata de primul acceptant. Deak ºi St. Droit civil. vezi Fr. daca spre exemplu oferta de vanzare a unui bun cert a fost publicata intr-un ziar. Intr-o asemenea abordare. Bucureºti 1993 p. Lumina Lex. identitatea destinatarilor ofertei este indiferenta: pentru un comerciant care vinde o marfa nu conteaza identitatea celor care cumpara ci faptul ca ei platesc. Oferta poate fi facuta unei persoane determinate sau publicului. p. Cãrpenaru Contracte civile ºi comerciale. Ed. In ultimul caz este de regula vorba despre o simpla invitatie de a negocia.114 171 Alain Benabent.172 Oferta poate contine sau nu in cuprinsul ei un termen de acceptare. Expunerea unui lucru in vitrina unui magazin intr-un stand sau pe o taraba in piata cu indicarea pretului de vanzare constituie exemplul cel mai graitor al ofertei facute publicului. Legea francezã pentru protecþia consumatorilor (L. Acest termen poate fi aratat in mod expres dar el poate rezulta si implicit din natura contractului si din timpul necesar de gandire si acceptare de catre destinatar. 1437 din C. afisarea meniului zilei la intrarea intr-un restaurant. atunci se considera locatiunea ca reinoita…” (art.)170.Valoarea juridica a unei oferte o pot avea insa numeroase imprejurari din care s-ar putea trage neechivoc concluzia vointei de a contracta exprimata in mod tacit: stationarea unui taxi intr-o statie pentru taximetre. etc. Les obligations. Asemenea dispoziþiuni ºi-ar putea gãsi cu siguranþ locul ºi utilitatea într-o viitoare reglementare româneascã. civ. ã 170 142 . posibiliatea acceptarii avand-o orice persoana. Ed. 87 . 45. 172 Oferta publicã poate fi proteguitã ºi de unele dispoziþiuni speciale ale legii.121 – 21) obligã pe ofertant sã precizeze caracteristicile esenþiale ale bunurilor ºi serviciilor oferite publicului. Cel mai uzitat exemplu in sustinerea ipotezei ofertei tacite de a contracta il reprezinta desigur tacita reconductiune: poate fi considerata ca o oferta de prelungire a unui contract de inchiriere. care Cu privire la contractul de locaþiune ºi prelungirea acesteia. desi contractul a expirat. in interiorul caruia trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. imprejurarea ca. Montchrestien Paris 1997 6-emme edition. stabileºte mãsuri minuþioase cu privire la caracteristicile afiºajului ºi etichetajului etc. “daca locatarul ramane si e lasat in posesie. dupa cum in cazul ofertei publice de recompensa nu conteaza cine furnizeaza lucrul sau informatia ceruta ci realizarea interesului ofertantului.

Un astfel de angajament nu ar putea fi nici modificat si nici retras. Cu totul alta este insa situatia daca a ajuns la destinatie. Introducere în dreptul civil. Angheni. ea nu este producatoare de efecte juridice. sau D. In functie de respectarea termenului de acceptare se poate pune chestiunea revocarii ofertei sau a caducitatii ei. Cosma op. op. Cosmovici Drept civil. Oferta trebuie sa fie neechivoca.fara a fi stabilit in mod expres trebuie sa aiba o durata rezonabila173. 102 – 110. 2. dupa cum urmeaza: 1. 215. Bucureºti 1996 p. Revocarea si caducitatea ofertei Cata vreme oferta nu a ajuns la destinatar. din curtoazie sau “jocandi causa” fara intentia unui angajament juridic nu poate conduce la incheierea unei conventii. All. 3. pe punctul de a conduce la realizarea unui consens cu relevanta juridica. serioasa si constienta. in sensul ca ea trebuie sa sugereze un angajament neindoielnic. cit. Nu poate fi considerata o oferta ferma aceea prin care spre exemplu cineva se ofera sa efectueze o prestatie contra unei remuneratii al carui cuantum il va preciza dupa ce va termina lucrarea. Forta obligatorie a ofertei.174 adaptate fireste momentului si specificului policitatiunii in formarea contractelor. Beleiu op. Este echivoca acea oferta ce nu-i poate forma in mod neindoios convingerea destinatarului asupra intentiilor ofertantului de a contracta. facuta cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. “Per a contrario”. 173 Sm. Este cazul expunerii unei marfi intr-o vitrina in scopuri publicitare sau fara indicarea pretului. M. 2. daca a fost adresata publicului sau unei persoane determinate ori daca ea implica un termen de acceptare sau nu. p. 3. Oferta trebuie sa fie ferma.178 174 143 . Oferta trebuie sa fie reala. oferta facuta in gluma. cit p. Ed. cit. oferta trebuie sa indeplineasca conditiile generale ale acestuia. p. deci poate fi revocata de catre autorul ei. Conditiile de fond ale ofertei Ca si o latura a consimtamantului. 117 . P. 212 Pentru condiþiile generale ale consimþãmântului vezi ºi Gh.

Or. 176 I. raspunderea lui intemeindu-se pe fapta delictuala175. controversele au ca obiect stabilirea temeiului juridic al acesteia. Deºi se acceptã ideea rãspunderii ofertantului pentru revocarea intempestivã a ofertei. 175 În aceastã privinþã opiniile autorilor sunt diferite. Caducitatea ofertei este o cauza de ineficacitate intemeiata pe imprejurari survenite ulterior lansarii ei. forta obligatorie a ofertei vizeaza numai intervalul de timp scurs de la lansarea ei si pana la acceptare sau implinirea termenului. 213. constand fie in schimbarea conditiilor initiale fie pur si simplu in expirarea termenului de acceptare. Angheni. fie pe cea izvorâtã din abuzul de drept. trebuie avut in vedere daca oferta a ajuns sau nu la destinatar si daca aceasta este sau nu cu termen. caci odata expirat oricum ea ar fi devenit caduca. cit. b) daca oferta este fara termen. deoarece deja suntem in prezenta unui contract. cealaltã pe rãspunderea ce rezultã din faptele juridice exterioare ofertei care fundamenteazã în final fie teoria raspunderii delictuale. Intr-o asemenea abordare insa. Ofertantul poate fi facut raspunzator pentru revocarea intempestiva a ofertei. asa incat raspunderea se va regla potrivit principiului fortei obligatorii a conventiilor “pacta sunt servanda”. pag. ofertantul este dator sa o mentina pana la expirarea acestuia. ofertantul este tinut sa o mentina un timp considerat rezonabil.In masura in care oferta a ajuns la destinatar si a fost acceptata. dupa cum oferta este cu sau fara de termen: a) daca oferta este cu termen. chestiunea trebuie rezolvata nuantat. S. Urs ºi Sm. oferta poate deveni caduca in cazul mortii ofertantului. Sub titlu de exemplu. Daca oferta a ajuns la ofertant. una întemeiatã pe forþa actului juridic al ofertei. 2. 144 . op. ea poate fi revocata de catre ofertant in mod liber. a falimentului ori a declararii incapacitatii sale176. În literaturã s-au conturat totuºi douã opinii. discutarea fortei ei obligatorii este de prisos. apreciere lasata la latitudinea judecatorului. Daca oferta nu a ajuns la destinatar. 1.

nici acceptarea nu trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma pentru valabila ei exprimare. oferta este un act juridic de formatiune unilaterala. clauza de mono pol. Astfel. Ca si oferta. în vreme ce clauza de exclusivitate este promisiunea fãcutã unui vânzãtor “en detail”de cãtre un fabricant 145 . aceasta constituind de fapt o replica la oferta primita. sa incheie in viitor un contract. atunci cand ambele parti se obliga ca in viitor sa incheie un anumit contract. promisiunea de a contracta sau antecontractul desi creeaza obligatii numai in sarcina ofertantului. Este asadar posibila existenta unei promisiuni sinalagmatice de a contracta. pactul de preferinþ ã. expresa ori tacita. contractul de rezervare etc. Acceptarea ofertei este al doilea pas spre incheierea contractului. important fiind doar sa exprime cu certitudine vointa de a incheia contractul. pactul de preferinþ ã este cel prin care o persoanã se angajeazã faþã de alta sã nu încheie contractul cu un terþ înainte de ai propune acel lucru. referindu-se la aºa numitele contracte preparatorii.C. Ea poate fi deci verbala sau scrisa. ACCEPTAREA. Cel mai frecvent caz care ilustreaza aceasta imprejurare este cel in care un contract nu poate fi incheiat in lipsa unei formalitati cum este bunaoara obtinerea unei autorizatii administrative. in ipoteza in care promisiunea are un caracter sinalagmatic. PROMISIUNEA DE A CONTRACTA SAU ANTECONTRACTUL In ultima analiza. promisiunea bilaterala de contract (antecontractul). precede si uneori constituie chiar cauza obtinerii autorizatiei ce conditioneaza perfectarea contractului177. In practica si in literatura de specialitate s-a acceptat ca si tacerea poate avea valoarea unei acceptari atunci cand: 177 Unii autori fac chiar trimiteri la doctrina francezã. Solutia se impune caci promisiunea de a contracta implica un acord prealabil prin care partile se obliga. sunt totusi acte juridice de formatiune bilaterala. Intr-o asemenea ipoteza. deoarece ea nu se intemeiaza pe un acord de vointa. Si in privinta acceptarii chestiunea manifestarii tacite a intentiei de a contracta trebuie sa rezulte neindoios pentru a avea o asemenea valoare. clauza de exclusivitate. D. Spre deosebire de oferta.

c) atunci cand oferta este facuta exclusiv in interesul celeilalte parti. Bucureºti 1994 p. apare ca o acceptare tacita a ofertei de prelungire a contractului. care lasa pe locatar sa locuiasca in contnuare. Petrescu. Ea trebuie sa se refere la oferta primita si nu la o alta. 1. 64 Potrivit acestui text. . valabilitatea acceptarii ofertei trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice si anume: a. Stãtescu ºi C. civ. Este cazul furnizorului care in mod obisnuit trimite unui beneficiar anumite bunuri.179 b. Atunci cand acceptarea conditioneaza sau limiteaza oferta initiala nu mai poate fi vorba despre o acceptare ci de o contraoferta in conditiile art. Este tocmai cazul tacitei reconductiuni prevazuta de art. 1437 din C. cit. Acceptarea ofertei sale se produce de regula in mod tacit. “acceptarea condiþionatã sau limitatã se considerã ca un refuz al primei propuneri ºi formeazã o nouã propunere” În acest sens vezi ºi R. acceptarea trebuie sa fie neindoielnica. Teoria generalã a obligaþ iilor comerciale Ed. Romfel.. caci simpla tacere a locatorului. de exemplu. nu poate fi acceptata decat de 178 179 C. com. p. nu poate constitui o acceptare a ofertei de vanzare.a) exista o prevedere a legii in acest sens. Bârsan. op. 39 din C. oferta adresata unei anumite persoane se considera primita numai daca acceptarea vine de la aceasta persoana si nu de la alta. Ea trebuie asadar sa fie manifestata in scopul vadit de a accepta angajamentul juridic.178 b) cand partile stipuleaza in contractul lor ca simpla tacere dupa primirea ofertei sa aiba valoarea unei acceptari. Oferta lansata unui artist plastic de a executa o anumita lucrare. c. acceptarea sa fie in concordanta cu oferta. 146 . Conditiile acceptarii Pe langa conditiile generale de validitate ce trebuie sa caracterizeze orice manifestare de vointa data in scopul de a da nastere. Simpla cercetare a unei marfi sau informarea cu prvire la caracteristicile unui bun expus spre vanzare de pilda.67. a modifica sau a stinge un raport juridic civil.

contractul se considera incheiat in momentul realizarii consensului. respectiv: a) Un prim sistem. In fiecare dintre acestei situatii. Dimpotriva. deci a realizarii acordului de vointa. In a doua ipostaza. 3. caci daca oferta are un caracter “intuitu personae”. A treia ipostaza suscita insa mai multe intrebari. O asemenea chestiune poate fi primitoare de mai multe rezolvari: In prima ipostaza. Pentru determinarea momentului incheierii contractului avem in vedere 3 ipostaze si anume: 1. acelasi caracter il conserva si acceptarea. neaflandu-se in acelasi loc si nediscutand la telefon. partile pot determina la fel de simplu momentul realizarii acordului lor de vointa. acceptarea trebuie sa se manifeste mai inainte ca oferta sa fi devenit caduca sau sa fi fost retrasa. atat ofertantul cat si acceptantul se afla fata in fata. prilej usor de perceput datorita caracterului sau obiectiv. d. cel al emisiunii sau declaratiunii. s-ar putea pune la un moment dat problema momentului in care oferta a fost acceptata. deoarece distanta in timp dintre lansarea ofertei si acceptarea ei face ca momentul incheierii contractului sa poata fi perceput in mod diferit. contractul se incheie prin telefon. ea poate fi acceptata de oricine. realizandu-se in acest fel acordul de vointa. 2.Momentul incheierii contractului Momentul incheierii contractului este acea secventa in care oferta se intalneste cu acceptarea. daca oferta se adreseaza publicului.catre acel artist. 2. In dreptul nostru s-a conturat existenta a patru sisteme de determinare a momentului incheierii contractului. contractul se incheie prin corespondenta. datorita caracterului concomitent al angajamentului lor. este acela protrivit caruia contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei 147 .

el poate la fel de bine sa revina asupra ei mai inainte de comunicarea acceptarii180. chiar fara a-l mai comunica ofertantului. inconvenient mai mult teoretic decat cu rezonanta practica. si el poate fi criticat intrucat contractul se considera incheiat in pofida faptului ca ofertantul nu cunoaste acceptarea. 148 . Gradul atat de sporit de probabilitate face asadar ca acest sistem sa nu poata fi acceptat in practica atat de dinamica a realizarii raporturilor contractuale b) Un al doilea sistem este cel al expedierii acceptarii. deoarece pe langa gradul ridicat de probabilitate in determinarea momentului in care acceptantul agreaza oferta. Fata de toate obiectiunile enuntate cu prilejul evocarii acestor sisteme. Aceasta constructie se intemeiaza pe ideea ca in acel moment deja incep sa coexiste cele doua consimtaminte. c) Un al treilea sistem este cel al receptiei acceptarii de ofertant sau sistemul primirii acceptarii. prin definitie contractul ia nastere tocmai prin realizarea acestui consens. inconvenientele ei facand-o neutilizabila. or. chiar daca aceasta nu a ajuns la ofertant. potrivit caruia momentul incheierii contractului se considera a fi acela in care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. deci el nu a luat cunostinta de acceptare. Acesta este un sistem deja acceptabil deoarece el prezinta un mai mare grad de siguranta. in realitate aceasta abordare este deficitara. Sistemul este si inutil. chiar si daca el nu a luat cunostinta de continutul ei. Si acest sistem prezinta inconveniente pentru ca acceptantul are posibilitatea de a-si revoca acceptarea pana in momentul primirii scrisorii de catre ofertant. ultimul sistem poate fi acreditat ca prezentand cel mai ridicat grad de certitudine asupra momentului incheierii contractului. Oricat de simpla si de tentanta apare ea. Desigur. deoarece oricum ofertantul nu ia cunostinta de incheierea contractului decat cel mai devreme in momentul primirii corespondentei.primind-o isi exprima acordul. Contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul primeste scrisoarea de acceptare.

Bârsan. susþinând în final cã în privinþa sa contractul nu ar fi luat naºtere. cit. cit. potrivit carora contractul se considera incheiat daca “acceptarea a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in termenul necesar schimbului propunerii si al acceptariidupa natura contractului”182. Potrivit acestora. 217 183 Spre exemplu încheierea unui contract de vânzare-cumpãrare a unei case cu teren de înainte de anul 1989 era supusã regimului reglementat de legile Nr. existã posibilitatea ca ofertantul. Odata determinat. Aceasta solutie este pe cat de rezonabila pe atat de practica si usor de dovedit. S.M. Viciile de consimtamant sau cauzele de nulitate relativa ori absoluta pot fi apreciate ca atare numai daca sunt anterioare ori contemporane momentului incheierii contractului. terenul trecea în proprietatea statului. op. I. 3. ºi aceastã soluþie este susceptibilã a fi criticatã. In functie de momentul incheierii contractului poate fi stabilita legea care este aplicabila executarii lui. contractul se considera a fi incheiat. face posibilã stabilirea regimului juridic al terenului. Aceasta acceptiune se intemeiaza pe dispozitiunile art. În acest sens.Obligaþii… p. Determinarea momentului încheierii unui asemenea contract. practica judiciara a acceptat si da utilizare sistemului primirii acceptarii potrivit caruia odata primita acceptarea de catre ofertant. Pe de alta parte.d) Sistemul informarii este cel potrivit caruia contractul se considera perfectat in momentul in care ofertantul a luat efectiv cunostinta despre acceptare181. C. în funcþie de legea aplicab ilã în momentul încheierii contractului de vânzare cumpãrare. Angheni. op. O astfel de abordare este necesara atunci cand se ridica chestiunea conflictului de legi in timp183. 131 Deºi pare cea mai completã. sã refuze sã cerceteze corespondenþa primitã de la acceptant. com.Cosmovici. Ulterior Legii 18/1991 a devenit posibilã vânzarea terenurilor aferente caselor de locuit. Urs ºi Sm.58 ºi 59/1974. Stãtescu ºi C. 182 În sensul acestei opinii. cit. 35 din C. pag. momentul incheierii contractului este foarte important pentru urmatoarele considerente: 1. scutind partile de administrarea unor probatorii adeseori imposibile. 180 În acest sens. In functie de acest moment. op. viciile ofertei sau ale acceptarii isi produc efecte numai in privinta acestor acte juridice nu si in privinta contractului insusi. 66. p. P. spre a evita încheierea contractului. 181 149 . Confruntata cu cele patru sisteme. poate fi apreciata posibilitatea de revocare a ofertei sau caducitatea ei. 2. Ãstfel.

Popescu. 167/1958 în termen de trei ani. locul incheierii contractului este cel in care se gasesc partile. poate fi intentatã potrivit art.cand contractul se incheie prin corespondenta.daca partile contractante sunt prezente. 150 . cu începere de la data când cel îndreptãþit a cunoscut cauza an ulãrii. 9 alin.4. Locul incheierii contractului prezinta importanta sub aspectul stabilirii regulilor conflictuale de drept international privat. . In functie de momentul incheierii contractului poate fi determinat si locul incheierii acestuia. 185 Spre exemplu acþiunea pentru anulabilitatea contra ctului deoarece consimþãmântul a fost surprins prin viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. unui contract ii sunt aplicabile normele de drept ce guverneaza operatiunea respectiva in locul in care s-a incheiat. 5. Din momentul incheierii contractului incepe sa curga termenul de prescriptie extinctiva in ceea ce priveste exercitiul actiunii in anulabilitatea contractului lovit de nulitate relativa185. Potrivit art. locul incheierii contractului este cel in care se gaseste ofertantul sau cel in care acesta a primit corespondenta. . Momentul incheierii contractului este important deoarece el marcheaza de cand anume incep sa se produca efectele sale juridice184. momentul primei acceptari care este si momentul perfectarii contractului face ca acceptarile ulterioare sa nu-si mai produca efectul deoarece “qui prior tempore potior jure”. vezi T. . caci in acel loc este receptionata acceptarea. Potrivit acestor reguli. In egala masura. 202. locul incheierii contractului poate fi relevant si datorita faptului ca el poate atrage competenta anumitei instante judecatoresti. Romfel. 3. potrivit principiului ”the proper law of the contract”186. R. Bucureºti 1994 p. 2 din Decr. Locul incheierii contractului In determinarea locului incheierii contractului se aplica aceleasi reguli ca si cele referitoare la momentul contractului: .daca contractul se incheie prin telefon. 184 Un asemenea stadiu marcheazã în contractele sinalagmatice translative de proprietate momentul în care se transmite riscul cãtre dobânditor. 6. 186 Cu privire la legea contractului în dreptul internaþional. 7. locul incheierii este cel in care se gaseste ofertantul. Drept internaþ ional privat Ed. In cazul ofertei publice.

obligativitatea contractului in raporturile dintre partile contractante. Cu privire la competenþa teritorialã alternativã a instanþelor judecãtoreºti. 516. Repetiþ ia principiilor de drept civil Ed. M.proc. Bucureºti 1997 p. Pentru critica acestei confuzii. II p. Naþional Bucureºti 1996 vol. fãrã a le disocia. 969 din C. unui raport juridic obligational. 969 – 985.Tratat teoretic ºi practic de procedurã civilã.obligativitatea contractului in raporturile cu alte persoane care nu au calitate de parti. vezi P.97. p. Competenþ a instanþ elor judecãtoreºti în materie civilã. Efectul scontat de catre partile care incheie orice contract este acela de a da nastere unor obligatii civile. op. Naþional. prevede ca doar “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Forta obligatorie a contractului si anume: . caci art. Codul civil plaseaza aceasta materie in textele art. 189 Modelul francez al codului nostru civil trateazã deopotrivã. .4 din C. Odata incheiat. competenta apartine instantei locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii187. 188 C.civ. vezi V. 1073 – 1090 “Despre efectele obligatiilor”. Apostu. modifica sau chiar a stinge o obligatie civila. Efectele contractului.5. ori a transforma. efectele convenþiilor ºi pe cele ale obligaþiilor.I p. 969 – 985 “Despre efectul conventiilor” si art. in cererile privitoare la obligatii comerciale. civ.188 Evitand confuzia facuta de Codul Napoleon.189 codul nostru civil se refera in texte deosebite atat la efectele contractelor cat si la cele ale obligatiilor: art.C. Ed. Europa . Efectul oricarei conventii consta in ultima analiza in a da nastere.10 pct.425 sau I. Hamangiu. Ed. Ciobanu. Nova Bucureºti 1994 Vol. 73 187 151 .. contractul da nastere acelor consecinte pe care oricare dintre partile contractante sau chiar numai una dintre ele le-a urmarit prin actul lor de vointa in acord cu finalitatea dreptului.2. In abordarea efectelor contractelor civile avem in vedere urmatoarele chestiuni principale: Interpretarea contractului. Vlachide. 4. cit.

Bucureºti 1998 p. vezi ºi P. interpretarea continutului contractelor nu poate fi confundata cu proba acestora. De aceea. In al treilea rand. Regulile pentru interpretarea continutului contractelor isi gasesc in sistemul Codului civil roman consacrarea in textele articolelor 970. În ultimã analizã. interpretarea clauzelor contractuale este întotdeauna limitatã la un anumit act juridic.) unei situaþ ii de fapt concrete în vreme ce interpretarea clauzelor . În privinþa celor dintâi. se pune problema adaptãrii unei ret reguli generale ºi impersonale deci abstracte (s. Eremia. Ele constituie un sistem consensualist in care rolul primordial il joaca vointa reala partilor si nu modul in care aceasta s-a exteriorizat. Interpretarea juridicã. interpretarea conþinutului unui contract de cãtre judecãtor este o “problemã de speþã”. op. intrepretarea contractelor implica reguli si metodologii specifice. In functie de aceasta definitie se impun trei precizari: In primul rand operatia interpretarii nu este necesara decat atunci cand continutul unui contract este neclar.190 Aceasta mai ales pentru faptul ca interpretarea contractelor implica analiza vointei reale a partilor in vreme ce interpretarea legii presupune cautarea vointei legiuitorului191. p. deci pot fi executate fara nici-o dificultate.n.Obligaþiile. contractuale impune raportarea unui acord de voinþ ãconcret ºi individual la o normã cu caracter general. cit…. fãrã a se pune problema extinderii rezultatului acestei analize ºi asupra altor acte juridice. care calificã în final conþinutul raportului juridic obligaþional concret. 977 – 985. 23 – 31. Ceea ce trebuie mai intai dovedit este existenta contractului si numai dupa aceea se poate trece la interpretarea clauzelor indoielnice. (În acest sens. caci este pe cat de inutil pe atat de absurd a se cauta cu orice chip clauze neclare in contractele ale caror prevederi sunt limpezi. care desi se aseamana nu se confunda cu acelea uzitate in domeniul interpretarii normelor de drept. 191 Deosebirile dinre cele douã activitãþi pot fi gãsite ºi în privinþa gredului de abstractizare al normelor juridice în comparaþie cu caracterul conc al clauzelor contractuale. 190 152 . In al doilea rand. Cosmovici. Interpretarea contractelor Interpretarea unui contract este un proces logico-juridic prin care sunt determinate si explicate clauzele sale neclare sau obscure. All. potrivit Pentru interpretarea normelor de drept vezi ºi M. asa incat interpretul trebuie sa stabileasca intelesul contractului in functie de ceea ce au reusit sa exprime ele.Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice. M.154). Ed. C.

porneºte de la declaraþ ia de voinþ ã a pãrþ ilor aºa cum-a exteriorizat ea ºi raportat la unele elemente extrinseci convenþ iei cum ar s fi echitatea sau uzanþ ele ªi aceastã soluþie este discutabilã cãci ea lasã loc arbitrariului în domeniul interpretãrii. daca din circumstantele cauzei rezulta ca intentia partilor nu este aceea ce ar deriva din stricta aplicare a textelor193. asa ca ele s-ar impune judecatorilor prin autoritatea lor rationala chiar daca legiuitorul nu le-a concretizat in texte exprese. Teoria obiectivã. cit. unasubiectivã ºi una obiectivã. fiind irelevant modul în care acestea s exteriorizat. op. 519. (a voinþei declarate). 977 ca În literatura juridicã s-au confruntat douã concepþii de interpretare a conþinutului contractelor. aceste norme “deriva din logica si din ratiune”. si ele se refera la: prioritatea vointei reale a partilor.REGULILE GENERALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Doua sunt regulile generale pentru interpretarea contractelor. Analiza fiecareia dintre ele ne prilejuieste urmatoarele precizari: 1. adeseori imposibil de cunoscut. Acest sistem este propriu dreptului latin. nesocotind voinþa realã a pãrþilor. Hamangiu. In opinia unor distinsi autori. Soluþia este criticabilã o -au întrucât ea implicã un criteriu imprecis pentru reconstituirea unor fapte obscure. p. si b) normele cu caracter special ce privesc interpretarea prin specificitatea conventiei analizate. 192 153 . ci constituie mai mult “sfaturi” date judecatorilor: acestia pot da unui contract o interpretare diferita de aceea ce ar rezulta din texte. De altfel. distingem intre: a) normele de interpretare cu caracter general. eventual prezumate. precizand in art.Prioritatea vointei reale a partilor. Potrivit teoriei subiective.. care se refera la principiile diriguitoare pentru interpretarea oricarui contract. A. normele de interpretare fixate de lege nu au un caracter imperativ. . a voinþei reale sau interne. pentru interpretarea unui contract intereseazã voinþ a sau intenþ ia c munã a pãrþ ilor. In functie de obiectul de reglementare. 193 În acest sens.priceperii si gradului lor de cultura juridica192. Codul civil roman a preluat din cel francez in materia interpretarii conventiilor principiul stabilirii vointei reale a partilor. efectele subintelese ale contractelor. vezi C. Acest sistem este uzitat în dreptul de sorginte germanicã.

“interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante. fie cu unele de natura extrinseca.71 sau I. C. In rezolvarea acestor dificultati se porneste de la prezumtia ca forma in care se exteriorizeaza vointa partilor corespunde vointei reale. pe cat de rezonabila pe atat de utila. sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta decat cea exprimata in cuprinsul conventiei.196 Deosebirea dintre vointa interna si cea exteriorizata produce consecinte deosebite. 194 Legiuitorul român din 1864 a preluat cuvânt cu cuvânt textul art. O asemenea dovada se poate face fie cu elemente intrinseci contractului. o constituie cauza actului juridic. Acest principiu poate induce insa dificultatea de a stabili care a fost adevaratul acord de vointa. cit. Stãtescu ºi C. pana la proba contrara. p. revine partilor ce o invoca. vointa reala a partilor trebuie circumscrisa anumitor limite. precum circumstantele incheierii conventiei. 1165 din Codul civil francez pe care doar la tradus. 195 196 În acest sens. O asemenea limita. Bârsan. Angheni. cit. 222. care are in vedere doar motivele de ordin subiectiv care prezinta semnificatie juridica. in functie de propriile-i nevoi sau interese. Aceastã soluþie este în prezent îmbrãþiºatã de toþi autorii contemporani. 154 . caci nu pot fi luate in consideratiune toate mobilurile ce determina o persoana sa contracteze.195 Asadar. Pe de alta parte. plutot que de s’arreter au sens litteral des termes”. Daca. Urs ºi Sm. iar nu dupa sensul literal al termenilor”194. interne. op. op. Totodata. În textul original: “On doit dans les conventions rechercher quelle a ete la commune intention des parties contractantes. pentru ca este posibil ca fiecare dintre partile contractante sa atribuie valori diferite consensului realizat. dimpotriva. analiza severa a tuturor mobilurilor incheierii unui contract ar face practic imposibila determinarea consensului avand in vedere varietatea de interese ce pot determina doua sau mai multe persoane sa contracteze. dupa cum partile au avut sau nu intentia de a-si exprima adevaratele mobiluri care le-au determinat sa contracteze. p. tratativele sau negocierile purtate etc. Numai in masura in care discordanta este rodul unor imprejurari independente de vointa sau intentiile partilor s-ar pune problema interpretarii cuprinsului unei asemenea conventii.

potrivit careia “clauzele obisnuite intr-un contract se subanteleg desi nu sunt exprese intr-insul”. a obiceiului sau chiar a unor reguli de etica asa cum precizeaza textul. REGULILE SPECIALE DE INTERPRETARE A CONTRACTELOR Urmatoarele reguli de interpretare a clauzelor contractuale au un caracter special: 1. obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. O asemenea prevedere trebuie coroborata si cu aceea din art. Interpretarea coordonata a clauzelor contractului. spre deosebire de interpretarea contractului care priveste un singur acord de vointa. civ. ai carui termeni nu exprima exact in forma ceea ce partile au urmarit in realitate. Stãtescu ºi C. Textul art. Spre exemplu. 970 alin. 1511 alin. ele avand un caracter subinteles rezultat din vointa legii care a reglementat anumite categorii de contracte.197 2. neadevarat dar aparent). p. 981 C. O asemenea precizare este subînþeleasã prin voinþa art. dar la toate urmarile. civ. atunci acea parte va fi proporþionalã cu suma pusã în comun de fiecare dintre asociaþi. precizeaza ca “Ele obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele. clauzele unui contract nu pot fi izolate de contextul in care se incadreaza. ce echitatea. Alcatuind un tot unitar. Aceasta categorie de efecte se produc independent de vointa partilor. 155 . Bârsan. In acest 197 198 C. 72. atunci când în contractul de societate civilã nu se determinã partea de câºtig sau pierdere a fiecãrui asociat.. adevarat si unul simulat.partile au mascat cu intentie existenta unui contract exhiband un altul. deja nu se mai pune problema interpretarii ci a simulatiei: aceasta implica prin definitie doua acte juridice. op. cit. 2 din C.Efectele subintelese ale contractului Cea de a doua regula generala de interpretare se refera la efectele conventiilor. care sunt consecinta a doua manifestari de vointa separate.198 B. (unul real. 1 din C. civ.

Forta obligatorie a contractelor Potrivit art. nu se poate interpreta ca o rasfrangere a efectului obligatiei la acel caz si ca o excludere a cazurilor neexprimate (art.).). 983 din C. 156 . 973 din acelasi cod. “conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.). consacrat de art.clauzele indoielnice se interpreteaza in intelesul in care ele pot produce un efect. In afara de regulile aratate si grupate mai sus.dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul (art.atunci cand intr-un contract partile citeaza un caz ca exemplu pentru a explica obligatia. dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din intregul act”. . . contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (principiul “in dubio pro reo”. Alte reguli de interpretare. civ. 2. precizeaza ca “toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele.). iar nu in acela in care nu ar produce nici unul (art. 984 C. oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat (art. Aceeasi idee este preluata si de textul art.conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta. civ. codul mai prevede si alte reguli speciale de interpretare dupa cum urmeaza: .). civ. civ. Interpretarea clauzelor indoielnice sau echivoce.sens. civ. sunt confuze sau greu de apreciat. acele prevederi ale contractului ce pot fi primitoare de mai multe intelesuri. civ. .in cazul indoielii. 978 C. 982 din C. 969 din C. Pentru astfel de imprejurari. civ.).termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului (art.985 C. 979 C. . art. legiuitorul a stabilit patru reguli de interpretare: . Sunt indoielnice. 980 C. civ.

contractul nu poate deroga de la lege. Precizarea ca “au putere de lege” conventiile legal facute isi gaseste explicarea in aceea ca legea da forta obligatorie contractelor astfel incheiate si implicit efectelor generate de acestea. civ. care confera in ultima analiza certitudine. dau in acelasi timp expresie principiilor libertatii si egalitatii partilor contractante dar si cerintei derularii raporturilor juridice in conditii de deplina incredere si buna credinta. siguranta si eficienta raporturilor juridice civile. b) dacã o lege ii poate deroga de la prevederile altei legi. Fiind o consecinta naturala a consensului partilor. convenþia poate fi desfãcutã pe calea unui procedeu invers celui folosit pentru naºterea sa. Dispozitiunile art. contractul creazã obligaþ numai pentru un numãr limitat de persoane ºi cazuri.75).cu precizarea potrivit careia “conventiile nu au efect decat intre partile contractante”. caci “res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest”. impersonalã ºi cu aplicare repetatã. A. etc. legea nu poate fi abrogatã decât potrivit unei proceduri parlamentare. p. OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI INTRE PARTILE CONTRACTANTE Forta obligatorie a contractelor legal incheiate este o consecinta a principiului realizarii drepturilor subiective ale persoanelor fizice si juridice.Deosebirile ar consta în aceea cã: a) în vreme ce legea este o regulã de conduitã generalã. potrivit adagiului “pacta sunt servanda”. (pentru dezvoltãri vezi P. c) atât abrogarea legii cât ºi revocarea convenþionalã a contractului produc numai efecte viitoare. b) la fel ca ºi legea. De altfel. 199 157 . Asemãnãrile ar consta în aceea cã: a) atât legea cât ºi contractul au putere obligatorie. op. cit. c) în ceea ce priveºte revocarea unilateralã a unor contracte. pe aceasta idee se fundamenteaza consecinta potrivit careia intre parti contractul are putere obligatorie. 969 C. unii autori au concluzionat cã între lege ºi contract ar exista în planul consecinþelor atât unele asemãnãri cât ºi deosebiri.C. etc. Aceasta idee fundamenteaza principiul relativitatii efectelor contractului. cea de buna voie. Vlachide. Cea mai frecventa modalitate de aducere la indeplinire a obligatiilor contractuale asumate este fireste.199 De la acest principiu pornesc doua consecinte importante si anume: a) partile nu se pot sustrage de la indeplinirea obligatiilor contractuale legal asumate. b) forta obligatorie a contractului este operanta doar intre partile contractante. aceasta nu Faþã de calificarea datã de cãtre cod “convenþiei legal fãcute”. d) atât comandamentul legii cât ºi obligaþiile contractuale trebuie aduse la îndeplinire cu bunã credinþã.

actul juridic în totalitate. rezultã cã este lovitã de nulitate nu numai clauza ce cuprinde condiþia potestativã. au putinta sa-l revoce printr-un acord simetric. O asemenea precizare contine de altfel si textul art. 1616 din C. cit. “mutuus consensus” au dat nastere unui contract. nici ca partile sa prevada in contractul lor o clauza de denuntare unilaterala.implica nici rezolvari litigioase si nici recurgerea la alternative extreme ce ar conduce la desfiintarea conventiilor. p. aceleasi parti care prin simplul lor acord de vointa. b) clauza de denuntare unilaterala sa nu reprezinte in realitate o conditie potestativa. Un asemenea procedeu este admisibil in situatia contractului de inchiriere fara termen (art. ci însãºi obligaþia. “mutuus dissensus” Daca legea acorda valoare de principiu posibilitatii revocarii bilaterale a contractelor. deoarece o astfel de conditie este lovita de nulitate in conditiile art. civ. potrivit principiului simetriei. civ. “per a contrario” interzice denuntarea lor unilaterala. Cu alte cuvinte. (de exemplu clauza prin care vânzãtorul se obligã sã vândã numai dacã va vrea). cu conditia ca o asemenea facultate sa satisfaca doua cerinte: a) clauza sa nu fie inserata intr-un contract declarat prin vointa legii irevocabil. sub titlu de exceptie. asa cum este de pilda donatia. a mandatului (art. 200 Din textul art. civ. un asemenea consens poate produce in egala masura modificarea ori chiar stingerea raportului juridic respectiv. 1010 din C. Totusi.969 din C. legea civila sa autorizeze totusi denuntarea unilaterala a unor contracte. 277.). Este insa posibil. 1552 si 1556 din C. 1010 C. 1436 alin. civ. 158 . 2 din C. asa cum acordul de vointa da nastere unui raport juridic contractual.) ori a contractului de depozit prevazut de art. Cosma op. civ200. civ. Pentru dezvoltãri. vezi D. care contine prevederea potrivit careia conventiile “se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”. ca in cazuri strict si limitativ prevazute. Nimic nu s-ar opune desigur.

efectele obligatorii ale contractului sunt suspendate. exista si imprejurari in care incetarea. civ. ale carei calitati esentiale au determinat incheierea conventiei.). modificarea sau suspendarea fortei obligatorii a contractelor nu depinde de vointa partilor. 3. 973 din C. Pot constitui asemenea imprejurari: 1. viscol sau inghet. prelungirea legala a valabilitatii unor contracte ajunse la termen. civ. 159 . B. Principiul relativitatii efectelor contractului pune in valoare doua idei rezultate din semnificatia sa si anume: a) nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei 201 Din categoria pãrþilor contractante fac parte ºi cei care deºi nu au fost prezenþi la încheierea contractului au fost valabil reprezentaþi de cei ce au contractat în numele lor.1563 alin. Asemenea modificare a duratei contractului. mentionam suspendarea operatiunilor portuare pe timp de furtuna. regula prescrisa de art. ci de cauze extrinseci.In afara de cazurile prevazute mai sus. suspendarea fortei obligatorii a contractelor cu executare succesiva pentru un caz de forta majora care il pune pe debitorul obligatiei in imposibilitate sa-si execute prestatiile o perioada de timp. PRINCIPIUL RELATIVITATII EFECTELOR CONTRACTULUI Efectele contractelor sunt limitate la partile contractante. Pe durata persistentei unor atari imprejurari. care are valoarea de principiu de drept201. Moartea unei asemenea persoane.OBLIGATIVITATEA CONTRACTULUI IN RAPORTURILE CU ALTE PERSOANE CARE NU AU CALITATEA DE PARTI. independent de vointa partilor a operat frecvent in materie de locatiune. dar si decesul comodatarului atunci cand imprumutul de folosinta a fost procurat in considerarea persoanei acestuia (art. 2 C. Sub titlu de exemplu. face sa inceteze forta obligatorie a contractului. decesul persoanei in considerarea careia a fost incheiat contractul “intuitu personae”. Mentionam de exemplu decesul avocatului pledant intr-un contract de asistenta avocatiala ori a medicului curant. 2.

ele nu pot ignora existenta efectelor produse de acestea intre parti si nici face abstractie de raporturile juridice statornicite intre autorii lor. vom spune ca prin aceasta se intelege indrituirea partilor de a invoca fata de terti efectele juridice produse intre ele de actele pe care le-au incheiat si indatorirea tertilor de a respecta acteste acte. ele sunt opozabile tertilor daca nu au fost savarsite in frauda lor sau daca nu sunt simulate. Asadar. Cele mai citate ipoteze ale opozabilitatii contractelor fata de terti sunt urmatoarele: . b) drepturile dobandite prin contract le profita doar celor care au contractat. 160 . contractele imprumuta caracterul si finalitatea acestora asa incat existenta si derularea lor face parte din viata sociala. Este motivul pentru care tertii sunt obligati sa tina seama si sa respecte efectele pe care contractele le-au produs intre parti. Impactul lor asupra realitatii sociale se poate insa produce fie intr-o maniera directa. contractele desi produc efecte numai intre parti.202 Inteleasa in aceasta maniera. Vanzarea unui bun spre exemplu. Definind in cele din urma opozabilitatea. Prin varietatea foarte mare a conventiilor civile insa iau nastere o si mai mare varietate de efecte juridice. indatoreaza la respectarea proprietatii si pe tertele persoane care nu au participat la aceasta operatiune. Daca tertele persoane – penitus extranei – nu devin asadar titulari de drepturi si obligatii prin contractele incheiate de parti. in afara de efectele ce le produce intre vanzator si cumparator. fie intr-una indirecta si asupra altor persoane. Raspunzand unor nevoi sociale. carora deci conventia le este opozabila.invocarea contractului fata de un tert.persoane. opozabilitatea nu este o derogare de la principiul relativitatii efectelor contractului ci o ipostaza a acestui principiu. pentru a justifica dobandirea unui drept real sau de creanta a carui valorificare o urmareste acesta prin actiunea in justitie.

care cauzeaza altuia prejudiciu. responsablitatea sa va fi una de natura contractuala. deoarece fata de el acesta apare ca un fapt juridic. Atunci cand insa o terta persoana nesocoteste drepturile alteia ce izvorasc dintr-un contract. exceptie de la opozabilitatea contractului fata de terti. Exista fireste si exceptii. cit. raspunderea civila va avea un temei delictual. civ. 998 din C.. prin care se creeaza o anumita aparenta juridica. Simulatia. Analizand izvorul opozabilitatii contractului fata de terti. op. intre parti proba contractului se face potrivit dispozitiunilor referitoare la dovada actelor juridice in vreme ce tertul poate uza de orice mijloc de proba pentru a proba existenta sau inexistenta contractului. el are pentru terti semnificatia unui fapt. Daca in privinta partilor contractul apare ca si un cat juridic. 202 D. O asemenea operatiune juridica este simulatia. p. vom constata ca acesta este faptul juridic. Din aceasta imprejurare se trag doua consecinte. create de lege. daca una dintre parti nu-si executa obligatia rezultata din contract. Cat despre probatiune. 386 161 .un contract public numit si aparent. pentru care legea admite orice mijloc de probatiune. in virtutea carora tertele persoane nu pot fi obligate sa respecte raporturile juridice nascute din operatiuni obscure. Ea reprezinta operatiunea juridica prin care partile incheie simultan doua contracte: . una in privinta responsabilitatii civile si una privitoare la probatiunea raportului juridic ce s-ar crea intre parti si terti. neadevarata. precizeaza ca “orice fapta a omului. In ceea ce priveste responsabilitatea civila. Cosma. caci art. obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”.invocarea de catre posesorul de buna credinta a contractului ca si just titlu impotriva proprietarului care a avut calitatea de tert fata de actul prin care posesorul a cumparat fara sa stie de la un aparent proprietar. 1.

. text care consfinteste validitatea si eficacitatea fata de parti a actului care exprima vointa lor reala. mascandu-l insa intr-un alt contract.203 simulatia poate fi absoluta sau relativa. simulatia poate imbraca urmatoarele forme: . Contractul secret. op. simulaþia relativã poate fi obiectivã sau subiectivã. 162 . Este cazul debitorului care in scopul de a scapa de urmarirea creditorilor simuleaza ca vinde unui amic bunul susceptibil de urmarire. cit. La rândul ei. pãrþile sau cuprinsul operaþiei juridice. cand are ca obiect numai un element sau o clauza a contractului cum ar fi pretul. numit si contrainscris. stabilind prin actul secret pe adevaratul beneficiar. Intr-o 203 204 Pentru noþiunea ºi condiþiile simulaþiei actului juridic civil. incheiat anterior sau concomitent cu cel public.Simulatia prin interpunere de persoane este acea maniera prin care partile convin ca pentru eludarea unei incapacitati contractul aparent sa se incheie intre anumite persoane. are menirea de a modifica sau chiar a anihila efectele actului public. prin aceea ca partile incheie in realitate un contract pe care-l tin secret in tot sau in parte fata de terti.un contract secret. 1175. .. atunci când actul secret modificã actul aparent privitor la natura. p. proclamand totodata inopozabilitatea lui fata de terti. care corespunde vointei reale a partilor.Contractul poate fi deghizat. care in realitate nu exista. termenul sau modul de executare a obligatiei fara a afecta insasi natura juridica a actului. In functie de efectele acordului simulatoriu.396 ºi urm. Simulaþia este absolutã atunci când actul secret lipseºte actul aparent de orice efecte.Contractul aparent poate fi fictiv. In acest fel partile creeaza doar aparenta unui contract. facandu-se in realitate sub masca vanzarii spre exemplu o veritabila donatie. Cosma.204 In concret. convenind in secret ca el va ramane in realitate proprietarul bunului. vezi D. Ea este relativã. Deghizarea contractului adevarat poate fi la randul ei de mai multe feluri: * ea este totala daca are ca obiect natura juridica a operatiunii. In Codul nostru civil simulatia este reglementata de art. * ea poate fi partiala.

actul secret nu poate fi invocat de parti in contra tertilor. au castig de cauza acei terti care se vor intemeia cu buna credinta pe actul aparent. civ. precizeaza ca actul secret “nu poate avea nici un efect in contra altor persoane” in afara partilor. ale caror drepturi subiective au fost lezate prin incheierea unor asemenea contracte au deschisa calea actiunii in justitie. Referitor la inopozabilitatea fata de terti a actului secret se impun totusi cateva precizari: . .tertii nu se pot prevala de aparenta rezultata din actul public daca ei cunosteau si existenta actului ascuns de parti. Proba si efectele actiunii in simulatiune. producator de efecte este contractul aparent pe care acestia l-au cunoscut si care le este opozabil. 1175 din C. daca este cazul. caci la incheierea lui partile si-au exprimat vointa reala In privinta tertilor. inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie. In relatiile dintre parti si succesorii acestora isi produce efectele actul secret. Principalul efect al simulatiei consta in inopozabilitatea fata de terti a contractului secret si. Printr-un asemenea mijloc procedural se urmareste dovedirea caracterului simulat al operatiei 163 . ca efectele sa se produca fata de o persoana careia intentioneaza a-i pastra anonimatul. ambele parti din contractul aparent urmaresc. Persoanele interesate. .asemenea forma de simulatie. dupa cum este vorba despre parti ori despre terti. Desi singurul contract adevarat este cel secret. Efectele simulatiei se produc insa diferit. in mod constient.daca intre terti exista conflict pornind de la interesele divergente ale acestora de a se prevala fie de actul public fie de cel secret. pentru ca acesta nu le este opozabil. caci art. nu efectele acestuia ci ale celui public pot fi opuse tertilor.

numindu-i pe succesorii universali sau cu titlu universal ori particular si pe creditorii chirografari207.206 2. pentru anularea sau revocarea acestuia. cu respectarea tuturor condiþiilor de fond ºi de formã. Fireºte. deci a actului secret. desi nu au participat la incheierea contractului. care sunt straini de contract si de efectele acestuia. sunt inlaturate consecintele actului aparent si neadevarat. denumirea lor de avânzi cauzã s-a transmis în limbajul juridic român din franþuzescul “ ayants-cause” despre care face vorbire Codul napoleonian în ale sale articole 1122 referitor la stipulaþie ºi 1132 privitor la forþa probantã a actului sub semnãturã privatã. Este posibil ca intre parti. dar pentru alte considerente. Domeniul de aplicatie al principiului relativitatii efectelor contractului Printr-o raportare foarte restrictiva la principiul relativitatii efectelor contractului. adica acele persoane fata de care efectele contractului se produc in mod direct.205 Pentru a obtine castig de cauza. Ca efect al admiterii actiunii in simulatie. sa existe o categorie “intermediara” de persoane fata de care. tertul lezat de actul secret are in continuare deschisa calea actiunii in justitie. in masura in care tertilor le profita actul aparent. Fireste. 206 Spre exemplu acþiunea paulianã menitã sã întregeascã petrimoniul debitorului. se rasfrang anumite efecte ale acestuia. nemijlocit. Aceasta categorie de persoane sunt avanzii cauza.juridice. si tertele persoane fata de care nu se rasfrang in nici un fel efectele contractului. ei nu ar avea nici un interes sa invoce existenta contractului secret. singurul producator de efecte juridice fiind actul secret. se impune ca acest contract sã fie ºi el valabil încheiat. 207 Numiþi lato sensu succesori sau habentes causam. inlaturerea acestui caracter si aplicarea acelui contract care corespunde vointei reale a partilor. 205 164 . devenit public. sunt doua categorii de persoane ale caror interese sunt sau pot fi convergente contractului: partile asupra carora se rasfrang toate efectele si tertii – penitus extranei.

Ed. Moºtenirea legalã. b.19 210 Pentru obiectul ºi caracterele juridice ale transmiterii succesorale.Ceea ce caracterizeaza pozitia juridica a avanzilor cauza. Botea Drept civil. 13 . Deak. Humanitas. 78 sau Gh. Stãtescu ºi C. care au vocatia de a culege intregul patrimoniu. p. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un drept determinat din patrimoniul uneia dintra partile contractante. vezi Fr. care iau locul partilor in privinta obligatiilor nascute din contractele respective210. Se mai impune totodata precizarea ca din momentul deschiderii succesiunii ori a reorganizarii persoanelor juridice. Diferenta dintre cele doua categorii de succesori nu este asadar una calitativa ci de natura cantitativa ce se refera la intregul patrimoniu sau numai la o catime a acestuia. este faptul ca desi neparticipand la incheierea contractului ei evoca figura tertilor. operant atat fata de parti cat si fata de succesorii acestora. Dreptul la moºtenire. 11 . succesorii cu titlu universal au vocatie doar cu privire la o parte din universalitatea ce o constituie patrimoniul. Ed.35 209 În acest sens vezi C. contractele incheiate de parti isi stramuta toate efectele asupra succesorilor. In sensul demersului nostru.25 165 . privit ca o universitate de drepturi si obligatii cu caracter patrimonial208. Bârsan op. In 208 Cu privire la natura juridicã ºi caracterele transmiterii succesorale. efectele conventiei se rasfrang si asupra lor. se impune o mai exacta delimitare a domeniului principiului relativitatii efectelor contractului. Bucureºti 1994 p. avanzii cauza. Sunt succesori universali sau cu titlu universal acele persoane care au dobandit in tot sau in parte patrimoniul defunctului. Bucureºti 1997 p. includem in clasa avanzilor cauza urmatoarele categorii de persoane: a. Scorpio 78. Actami. Bucureºti 1999 p. Eliescu Curs de succesiuni. vezi M. succesorii universali sau cu titlu universal. Spre deosebire de succesorii universali. 12 . caci asupra succesorilor lor se vor rasfrange toate efectele patrimoniale ale contractelor incheiate de catre parti cu exceptia celor intuitu personae209. cit. datorita raporturilor nascute intre ei si parti. Ed. succesiunea se refera la patrimoniul uneia dintre partile contractante. Asa cum am mai precizat. Fata de aceasta constatare.

urmarind acele bunuri care vor exista in patrimoniul debitorului in momentul exigibilitatii. este important de precizat ca in principiu obligatiile asumate nu se transmit asupra succesorilor cu titlu particular chiar daca au legatura cu dreptul transmis. Neavand asadar o garantie reala. potrivit art. care se refera la obligatiile “propter rem” si cele “scriptae in rem”211 care datorita legaturii lor stranse cu un anumit lucru vor produce efecte si fata de succesorul cu titlu particular. Din ratiunea textului rezulta ca modificarile care se produc in patrimoniul debitorului sunt opozabile creditorilor chirografari. “cumpãrãtorul este dator sã respecte locaþ iunea fãcutã înainte de vânzare. dar cu datã certã. O asemenea solutie ni se pare pe deplin justificata. efectele contractelor se vor rasfrange numai daca obiectul lor are legatura cu dreptul transmis catre succesori. dacã locatorul vinde lucrul închiriat. 8 211 166 . Astfel. care prevede ca “Oricine este obligat personal este tinut cu toate bunurile sale. op.privinta acestora. afarã numai când desfiinþ area ei din cauza vâzãrii s fi prevãzut în însuºi contractul de locaþ iune”. mobile sau imobile. stiut fiind ca “nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habeat”. De exemplu. Ei isi pot totusi satisface creanta. Conceptul de gaj general este exprimat de art. atunci cand aceasta a devenit exigibila. Pe de alta parte. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garantie reala prin care sa fie asigurata executarea dreptului lor de creanta. 1441 din C. 1718 din C. civ. creditorii chirografari au drept garantie intregul patrimoniu al debitorului privit in ansamblul sau ca universalitate juridica existenta independent de bunurile individuale ce intra in cuprinsul ai. Introducere în teoria dreptului de proprietate…p. s-a stabilit ca ii profita succesorului cu titlu particular numai drepturile dobandite de autor anterior transmiterii succesorale. civ. prezente sau viitoare”212. vezi ºi I. c. Apostu. caci nu se pot transmite pe cale succesorala decat drepturile existente in patrimoniul defunctului in momentul deschiderii succesiunii. in functie de momentul dobandirii dreptului transmis de catre autor. cit. O asemenea conexiune trebuie insa tratata diferentiat. întrucât a fost fãcutã prin act autentic sau prin act privat. -ar 212 Cu privire la funcþia patrimoniului de a constitui gajul general al creditorilor chirografari. In aceasta privinta insa exista si exceptii.

caci. doua persoane pot sa confere drepturi sau pot sa impuna obligatii in favoarea sau in sarcina altei persoane. Promisiunea faptei altuia constituie doar in aparenta o exceptie de la principiu.Exceptii de la principiul relativitatii efectelor contractului Fie si cu titlu de exceptie. nimanui nu i se poate impune sarcini printr-un contract la care nu a fost parte. 3. exista totusi imprejurari in care contractul incheiat isi produce efecte fata de unele persoane care nu au participat nici direct. O asemenea specie de contract este spre exemplu stipulatia pentru altul. o persoana straina de contract poate dobandi drepturi in temeiul unui contract la care nu a fost parte. 975 C. prin care au posibilitatea sa inlature opozabilitatea contractelor incheiate de catre debitori in dauna intereselor lor.Spre deosebire de succesori insa. cu titlu de exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. In concret. Promisiunea faptei altei persoane Promisiunea faptei altei persoane (“promesse de porte-fort”). s-a pus intrebarea daca prin acordul lor de vointa. legea le pune la dispozitie doua actiuni in justitie. este contractul prin care debitorul se obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului. In privinta drepturilor raspunsul este afirmativ. a). fie pe calea actiunii pauliene prevazuta de art. civ. creditorii chirografari nici nu sunt tinuti de obligatiile debitorilor lor si nici nu le profita drepturile dobandite de acestia prin contractele incheiate. 167 . Cat despre obligatii. Acestora insa. nici prin reprezentare la incheierea acestuia si nici nu au calitate de succesori ai partilor. asa cum vom dovedi in cele ce urmeaza analizand si alte asemenea conventii. fie pe cea a actiunii in simulatie.

promisiunea de “porte-fort” implica douã contracte ºi anume unul imediat între debitor ºi creditor ºi unul eventual între creditor ºi terþ. dar dacã îl acceptã. Daca tertul nu contracteaza. unii minori si altii majori: pentru evitarea unui partaj succesoral in justitie. va adera sau va ratifica un astfel de contract.Odata ce tertul s-a angajat fata de creditor inceteaza prin executare obligatiile debitorului fata de acesta. fie platind daune interese fie suportand consecintele rezolutiunii contractului. 2.O astfel de conventie desi nu este reglementata de Codul civil roman213. chiar si promitand fapta altuia. Din aceasta conventie nu rezulta nici-o obligatie pentru tert. Asa cum bine se poate observa in speta data. Un asemenea contract intervine de pilda intre mostenitorii chemati la o succesiune. a carei executare presupune determinarea tertului sa-si asume angajamentul. tutorii minorilor promit ca odata ajunsi la majorat acestia vor ratifica imparteala facuta. contractul se -i considerã încheiat de la data promisiunii de “porte-fort” 213 168 . Promisiunea faptei altuia este doar o aparenta exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. Din acest exemplu este usor de observat ca obligatii se nasc doar intre mostenitorii majori si tutorii celor minori. nu numai sa depuna toate diligentele in acest sens. tutorii lor vor raspunde pentru propria lor neexecutare. intrucat in realitate. obiectul promisiunii nu s-a realizat. In cazul in care totusi ei nu vor fi determinati la majorat sa ratifice conventia. fiind prezumata culpa debitorului. personal. care isi asuma o obligatie de rezultat si nu de mijloace. acestia din urma prezumandu-se ca in viitor vor adera la conventia deja incheiata. va incheia in viitor un contract cu creditorul. totusi s-a impus atat doctrinar dar mai ales jurisprudential. promisiunea faptei altei persoane are ca obiect fapta proprie a debitorului. Potrivit acestui text însã. Textul art. debitorul isi asuma el. Obligatia debitorului care promite fapta altei persoane este una de rezultat si nu de mijloace: el se obliga sa determine tertul sa contracteze. 3. o obligatie. Pânã când terþul nu consimte contractul nu este opozabil. Promisiunea de “porte-fort” se individualizeaza prin urmatoarele caractere: 1. 1120 din Codul civil francez nu a fost preluat de legiuitorul român de la 1864. care.

numita stipulant. Este de principiu stabilit ca nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane. contractul in interesul altei persoane numit si stipulatia pentru altul. Intr-o astfel de eventualitate. cit. constituie o autentica exceptie. insa nimic nu s-ar opune ca o persoana sa dobandeasca drepturi dintr-o conventie la incheierrea careia nu a participat. tertul devine creditorul direct al promitentului214. se obliga fata de alta persoana. Spre exemplu. In acest fel. numita tert beneficiar.230 169 . b). promitentul se obliga doar sa obtina angajamentul altuia. Promisiunea faptei altuia se deosebeste de bunele oficii prin care promitentul se obliga sa faca tot ce-i va sta in putinta pentru ca un tert sa contracteze cu creditorul. Pe de alta parte. sa execute o obligatie in favoarea altei persoane. asigurarea asupra vietii comporta in general o stipulatie pentru altul. creditorul il va actiona in judecata pe promitent in vederea suportarii prejudiciului incercat prin refuzul tertului. Stipulatia pentru altul este tocmai acel contract prin care o persoana numita promitent. Urs ºi Sm. deoarece asiguratorul promite asiguratului sa platesca in cazul decesului sau indemnizatia de asigurare unui beneficiar anume 214 I. pe cata vreme fidejusorul se angajeaza fata de creditor sa garanteze insasi executarea obligatiei asumate de catre debitor. Contractul in interesul altei persoane (Stipulatia pentru altul) Spre deosebire de promisiunea faptei altuia care constituie numai in aparenta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor conventiilor. obligatia debitorului consta numai in aceea de a procura angajamentul tertului. op. Promisiunea faptei altuia se deosebeste atat de fidejusiune cat si de asa numitele bune oficii (“bons offices”): In conventia de porte-fort.Daca terta persoana nu va accepta incheierea contractului sau nu-l va ratifica. asa cum este promisiunea faptei altei persoane. p. obligatia este una de mijloace si nu una de rezultat. fara insa a garanta si executarea de catre tert a obligatiei asumate. Angheni.

11 216 Cadrul unei asemenea convenþii poate fi extins. asiguratul este stipulant. expeditorul convine cu transportatorul. Partea generalã. Prin acesta. Cãlin. (În acest sens vezi ºi Gh. asiguratorul promitent iar cel ce incaseaza indemnizatia tert beneficiar. Cu privire la notiunea si definirea transporturilor în genere. desi acesta nu a fost parte in contractul de transport216. Ed. Galaþi 1997 p. ca orice alt contract civil. iar destinatarul sã nu fie la rândul sãu beneficiar. 215 170 . cãci este posibil ca expeditorul sã nu plãteascã transportul. Stãtescu ºi C. stipulatia pentru altul trebuie sa cumuleze urmatoarele conditii de validitate: 1. in fapt un tert beneficiar. cit. o alta specie o constituie donatia cu sarcini. In acest exemplu. Filip. se impune intrunirea unor conditii de factura individuala asa cum sunt: . Bârsan.desemnat de catre asigurat. “Pax Aura Mundi”. valabilitatea consimtamantului. este cert cã se va naºte. Dreptul transporturilor. stipulatia pentru altul trebuie sa intruneasca conditiile generale de validitate proprii oricarei conventii civile. pe langa cele generale. Astfel este stipulaþia fãcutã în favoarea primului copil care se va naºte în viitor sau a unei persoane juridice în curs de constituire. 83. . Pentru a fi valida. Dreptul transporturilor. 2. În sensul acestei idei. C. privitoare la capacitatea partilor de a contracta. destinatarul fiind un tert beneficiar.beneficiarul stipulatiei trebuie sa fie determinat sau determinabil217. daca donatorul stipulant a prevazut obligarea donatarului promitent la o prestatie catre o terta persoana straina de contract. In fine. Bucureºti 1997 p. 15 217 S-a admis cã acesta poate fi chiar o persoanã viitoare care deºi nu exista în momentul încheierii contractului. Casa de Editurã ºi presã “ªansa” SRL. ca acesta sa-i predea destinatarului incarcatura. op. obiectul determinat si cauza licita.existenta vointei certe si neindoielnice de a stipula in favoarea unei terte persoane. Expeditorul care plateste contravaloarea prestatiei actioneaza ca un stipulant in vreme ce transportatorul sade pe pozitia de promitent. p. O alta aplicatie practica a stipulatiei pentru altul o constituie contractul de transport de bunuri215. vezi A.

neexecutarea prestaþiei de cãtre promitent poate avea oricare dintre consecinþele specifice contractelor bilaterale: invocarea excepþiei de neexecutare. acesta nu are o alta actiune.Desi stipulatia pentru altul ia nastere prin consensul stipulantului si al promitentului. Din momentul incheierii contractului. Aceste raporturi obligationale nu se sting decat in momentul in care promitentul isi executa obligatiile asumate. deoarece el nu este decat un tert fata de acest contract. In caz contrar. deoarece dreptul nascut din contractul in folosul unei terte persoane apartine tertului beneficiar si nu stipulantului219. 219 Dacã totuºi între stipulant ºi promitent s -a încheiat un contract sinalagmatic. Devenind creditorul unei obligatii. totusi el dobandeste direct si nemijlocit dreptul creat in folosul sau. creditorul stipulant ii poate pretinde debitorului promitent sa execute prestatia impusa in beneficiul tertului. Cu toate acestea. putand pretinde executarea silita si daune interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare neexecutarii. prin prin nediminuarea scontatã a pasivului sãu patrimonial. desi tertul este strain. In virtutea acestora. acesta se poate comporta ca atare. prin stipulaþie urmãrea stingerea unei datorii pe care o avea faþã de terþul beneficiar: neîndeplinir ea angajamentului de cãtre promitent. el nu are deschisa calea rezolutiunii contractului intervenit intre stipulant si promitent. La randul sau. consecintele acesteia genereaza mai multe raporturi juridice dupa cum se va vedea. dar numai in masura in care ar dovedi ca a incercat personal un prejudiciu218. 171 . Raporturile dintre promitent si tertul beneficiar. Raporturile dintre stipulant si promitent. rezoluþiunea sau rezilierea convenþiei. In caz de neexecutare. este de naturã a-i cauza stipulantului un prejudiciu în mod direct. 218 Spre exemplu. promitentul se poate prevala in relatia cu tertul beneficiar de toate exceptiile pe care le-ar fi putut invoca in virtutea contractului impotriva stipulantului pentru a-si justifica neexecutarea. indiferent daca il accepta sau nu. stipulantul poate pretinde daune interese.

intrucat dreptul tertului nu ia nastere decat dupa acceptarea ofertei si pana atunci creditorul poate deveni falit. stipulatia pentru altul are caracterul unei liberalitati. Teoria gestiunii de afaceri este cea potrivit careia creditorul stipulant este considerat gestorul de afaceri care dispune pentru beneficiar (great).Raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar. Pe de alta parte. potrivit careia. subscriitorul politei. 172 . indemnizatia sa-i fie transferata tertului si daca acesta accepta. beneficarul. Partile pot conveni prin contract ca prestatia datorata creditorului. intr-un contract de asigurare asupra vietii. Aceasta teorie a fost combatuta deoarece daca ofertantul creditor ar deceda inainte de acceptarea ofertei. Teoria dreptului direct a fost cea mai creditata pentru a explica natura juridica a stipulatiei pentru altul. creditorul. Unii autori si o parte a jurisprudentei au explicat-o prin teoria ofertei. Aceast operatiune este cu atat mai mult posibila cu cat nici-un text de lege nu s-ar opune. creanta va trece in gajul general al creditorilor. Totusi. Apoi. In stiinta dreptului s-a discutat mult despre natura juridica a stipulatiei pentru altul. Stipulatia pentru altul nu da nastere in principiu nici-unui raport juridic intre stipulant si tertul beneficiar. ceea ce ar fi contrar scopului urmarit. aceasta ar deveni caduca. tertul acceptant ar ajunge un creditor chirografar oarecare. creditorul dispune ca la moartea sa. achitarea unei datorii anterioare sau chiar un imprumut acordat acestuia. inseamna ca s-a incheiat un nou contract. contracteaza cu asiguratorul promitent ca suma pentru care s-a facut asigurarea sa intre in patrimoniul sau. Gerantul se ocupa din proprie initiativa de rezolvarea problemelor geratului. cauza contractului in favoarea altei persoane poate constitui in mod indirect o liberalitate facuta tertului beneficiar. iar daca acesta accepta stipulatia si-a atins scopul. insa in vreme ce gestiunea intereselor altei persoane este oneroasa. sa fie transmisa de la debitor unei terte persoane.

Potrivit art. 220 În acest sens. 7 – 9 173 . Contractul colectiv de muncã. p. salarizare si alte drepturi ce decurg din raporturile de munca221. Contractul colectiv de munca Contractul colectiv de munca reprezinta o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. reprezentanti sau avanzi cauza.89. C. deoarece al isi produce efectele si fata de un numar apreciabil de persoane care nu au nici calitatea de parti. privitoare la conditiile de munca. 130/1996. Stãtescu ºi C. Cosmovici op. Angheni op. Evrika Brãila 1997 p. poate impune atat drepturi cat si obligatii in sarcina unor persoane straine de incheierea lui. Urs ºi Sm . cit. op. 10 din Legea nr. M. Bârsan. cit. 221 Pentru noþiunea ºi rolul contractului colectiv de muncã vezi ºi V. ramurilor de activitate si chiar la nivel national. pe de o parte si salariati pe de alta parte prin care se stabilesc obligatiile reciproce ale partilor.Fata de toate aceste pozitii. Ed. Contractul colectiv de munca este o conventie incheiata intre patroni. p. se impune ca acesta sa-si gaseasca locul in cadrul unei reglementari civile viitoare. I. ne raliem opiniilor potrivit carora stipulatia pentru altul constituie o institutie de sine statatoare. ale carui clauze constituie partea asa zis legala a contractelor individuale. cit. Un asemenea acord. p. Fiind un contract cu caractere juridice proprii. Prin contractele individuale de munca nu se pot face derogari de la prevederile cuprinse in contractul colectiv de munca.235 sau P. Nistor. Obligaþiile. contractele colective de munca se pot incheia la nivelul unitatilor. grupurilor de unitati. cu conditii si efecte proprii ce pot fi analizate si fara a se recurge la categoriile juridice de mai sus220. c). 157.

1003 din C. respectiv: • raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor 174 solidare al . Textele din Codul civil nu se refera numai la faptele comise cu intentie ci si la cele savarsite din neglijenta. ca fiind orice fapta a omului ce cauzeaza alteia un prejudiciu si care da nastere obligatiei de reparatie. Definitia data de art.3. In fine. 998-999 Cod civil) si 2. numita din acest motiv si raspundere civila delictuala se infatiseaza in urmatoarele trei ipostaze: 1. in vreme ce quasi-delictul este definit de art. Raspunderea civila delictuala Faptele ilicite sunt acele activitati omenesti de natura sa produca prejudicii care dau nastere unor obligatii de reparare. Intrucat temeiul raspunderii pentru cauzarea de prejudicii il constituie fapta ilicita . pentru fapta altor categorii de persoane (art.savarsita de persoanele sau in situatiile mentionate de textele art. pentru prejudiciile cauzate de lucruri si animale (art. 999 Cod civil. 998 Cod civil. 1 si 1001).Sectiunea 4. raspunderea pentru comiterea unor asemenea actiuni este numita in mod curent “raspundere civila delictuala” Asa fiind. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de trei feluri. se poate spune ca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii constituie izvorul raspunderii civile delictuale. consacrata legislativ sub denumirea de “delict civil”. Raspunderea pentru fapta proprie (art. 1000 alin. dar si de acela care a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”. art. Codul civil consacra si raspunderea civila delictuala indirecta. instituie principiul raspunderii persoanelor carora le este imputabila cauzarea unui prejudiciu. Osebit de raspunderea pentru fapta proprie. civ. art. Fapta ilicita ca izvor de obligatii este definita de art. Raspunderea ce are ca izvor delictul civil. care da nastere obligatiei civile de raparare a prejudiciului cauzat prin ea. 999 Cod civil precizeaza ca “omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa. 1000 – 1002). 998 Cod civil corespunde notiunii de delict. Astfel. 998 – 1002. precum si pentru prejudiciile cauzate de ruina unor edificii (1002).

175 . De aici consecinta ca raspunzator pentru cauzarea unui prejudiciu nu este neaparat numai autorul faptei ilicite. care are ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita. De asemeni. • raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de presupusii lor in functiile incredintate (art.1. 1000 aliniat 4 Cod civil).1000 aliniat 3 Cod civil). raspundereea civila delictuala ce se intemeiaza pe faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii este menita sa refaca dezechilibrele patrimoniale pricinuite printr-o mare varietate de fapte ilicite. 1003 Cod civil). pentru care sau alaturi de care pot raspunde si alte persoane. in cazul in care faptuitorul moare mai inainte de a se fi stabilit existenta si intinderea raspunderii sale civile. 4. edificii si animale. • raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate in pazajuridica a unei persoane (art. Pe de alta parte. de natura civila. i se poate adaoga si una de sorginte penala. 1002 Cod civil). • raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciu de constructie (art. Natura juridica si functiile raspunderii civile delictuale Datorita impactului ei social. • raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 aliniat 2 Cod civil). 3. susceptibil de evaluare in bani. care poate fi la randul ei de trei feluri si anume: • raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate in paza sa juridica (art.Raspunderea pentru lucrari. Acestei sanctiuni.minori (art. raspunderea civila delictuala constituie o sanctiune specifica ramurii dreptului civil. Ea are in primul rand un caracter patrimonial.3. obligatia de despagubire poate trece asupra mostenitorilor lui. 1000 aliniat 1 Cod civil). caci urmareste repararea unui prejudiciu cu valoare economica.

Aceasta functie are insa un caracter relativ.caci nu de putine ori fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu poate constitui in acelasi timp si infractiune. In acest fel. ªtiinþificã Bucureºti 1972 p. Stoica. preventiv si unul sanctionator propriu zis. Partea generalã. 224 În acest sens ºi C. aceasta are un dublu rol: unul educativ. Didacticã ºi Pedagogicã. Ed. Bârsan. Partea specialã.. pen. vezi ºi O. 223 Cu privire la infracþiunea de distrugere.224 In ceea ce priveste functiile raspunderii civile delictuale. Ed. 214 din C. 85. p. adeseori de natura pecuniara. Bucureºti 1976 pag. prin functia sanctionatorie raspunderea civila delictuala constituie in ultima analiza un mijloc de proteguire a drepturilor civile subiective.222 Spre exemplu aducerea in stare de neintrebuintare a unui lucru. stiut fiind ca la fel vor raspunde toate persoanele ce vor cauza altora prejudicii. caci de cele mai multe ori repararea prejudiciului este posibila numai prin inlocuirea valorilor atinse prin alte valori. Asocierea acestor doua forme ale raspunderii (pedeapsa cu caracter penal si sanctiunea reparatorie cu caracter civil). poate constitui un delict civil dar poate intruni in acelasi timp si elementele constitutive ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. Functia educativa. Vasiliu º. cit.a. cu un grad sporit de generalitate. cat si la cel al constiintei publice. Functia sanctionatorie consta in obligarea autorului faptei cauzatoare de prejudiciu la repararea lui. 222 Pentru definirea infracþiunii ºi alte aspecte conexe dreptului penal. consta in influentarea constiintei oamenilor si preventia savarsirii de delicte civile atat la nivelul individului faptuitor. Drept penal.137 176 . op. (tinut sa repare prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicita). Codul Penal comentat ºi adnotat. ca orice forma de raspundere juridica. nu duce la confundarea lor si nici la modificarea naturii juridice a fiecareia dintre sanctiunile aplicate. Faptul ca autorul prejudiciului va fi tras atat la raspundere penala prin aplicarea unei pedepse cat si la raspundere civila prin obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa nu constituie o incalcare a principiului “non bis in idem”. 173. vezi ºi T.223. Stãtescu ºi C.

nulla poena sine lege). DEOSEBIRI: 1. a caror analiza este de natura a individualiza mai exact natura si caracterele juridice ale raportului juridic delictual.Discernamantul constituie si intr-un caz si in celalalt o conditie a angajarii raspunderii juridice. caci nu poate fi facuta raspunzatoare decat o persoana care a comis cu vinovatie o anumita fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala..Conexiunile raspunderii civile delictuale cu alte forme de raspundere juridica. RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA PENALA ASEMANARI: . Este si 177 . Asa fiind.Atat raspunderea civila delictuala cat si raspunderea penala implica savarsirea unei fapte ilicite. intre raspunderea civila delictuala si alte forme ale raspunderii juridice exista atat asemanari cat si deosebiri. A. Legea nu individualizeaza insa si care sunt delictele ce pot angaja raspunderea.Raspunderea civila delictuala se intemeiaza pe principiul ca orice fapta cauzatoare de prejudiciu da nastere obligatiei de despagubire. Comune tuturor formelor raspunderii juridice le sunt functiile preventiva si sanctionatorie a acestora. asa incat este greu de imaginat suma tuturor faptelor ce pot intr-o anumita conjunctura sa constituie delicte. Raspunderea penala porneste de la principiul legalitatii incriminarii. . . deci o infractiune (nullum crimen sine lege.Raspunderea civila delictuala si raspunderea penala pot coexista si actiona concomitent. Specificitatea fiecarei ramuri de drept insa confera si raspunderii juridice proprii caractere care o individualizeaza atat in planul vertical al generalitatii cat si in cel orizontal care o particularizeaza in raport cu alte ramuri de drept.

184 din C. 181 din C. Dimpotriva.motivul pentru care legea individualizeaza toate faptele care constituie infractiuni. vezi O.Finalitatea raspunderii civile delictuale consta in repararea prejudiciului cauzat unei persoane de catre faptuitor. de persoana infractorului ºi împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã. forma si gradul de vinovatie reprezinta in sistemul raspunderii penale elemente esentiale atat in ceea ce priveste caracterizarea infractiunii. cit p. Daneº ºi V.. Stãtescu ºi C.227 4. Cu toate acestea. De cea de vãtãmare corporalã din culpã prevãzutã de art. op.226 dar mai ales in priivinta individualizarii judiciare a pedepselor sau a modalitatii de executare. Individualizarea judiciarã a pedepselor. Ed.” Pentru alte aspecte teoretice ºi practice.. vezi ªt. intinderea vinovatiei este relevanta in doua situatii si anume: a) in raporturile dintre coautorii unei fapte ilicite. pen. cit p. pe cata vreme scopul raspunderii penale este pedepsirea celui care a comis o infractiune. indiferent daca autorul a actionat cu sau fara intentie ori din culpa.225 3. definindu-le ca atare si stabilind regimul lor sanctionator. În acest sens vezi C. 140. 226 Spre exemplu forma ºi gradul de vinovãþie sunt criterii de delimitare a infracþiunii de vãtãmare corporalã prevãzutã de art. op. de gradul de pericol social al faptei sãvârºite. Obligatia de despagubire subzista integral. Bârsan.Desi ambele forme de responsabilitate implica savarsirea cu vinovatie a faptei ilicite. ª iinþ ificã ºi Enciclopedicã. pen. 72 alin. neconditionand nici intinderea prejudiciului si nici cuantumul obligatiei de reparare a acestuia. pen. Papadopol. b) pentru stabilirea cuantumului despagubirilor daca la producerea prejudiciului a concurat si fapta culpabila a victimei. t 225 178 . ideea de pedeapsã nu este întru totul strãinã rãspunderii civile. Cei ce nu au implinit acesta varsta raspund delictual În pofida acestei deosebiri totuºi. forma si gradul ei sunt diferite: In cazul raspunderii civile delictuale forma si gradul de vinovatie sunt irelevante.100 227 Potrivit art.Desi atat raspunderea civila delictuala cat si cea penala implica discrenamantul faptuitorului. minorii care au implinit varsta de 14 ani sunt prezumati ca au lucrat cu discernamant. aºa cum ºi repararea prejudiciului poate fi conexã rãspunderii penale. Stoica. 2. Pentru detalii. de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã. 1 din C. varsta de la care poate fi angajata raspunderea difera: In materie civila.. “La stabilirea ºi aplicarea pedepselor se þine seama de dispoziþiunile pãrþii generale ale acestui cod. Bucureºti 1985.

fiind atributul exclusiv al instantelor anume desemnate de lege sa traga la raspundere pe cei ce au comis infractiuni. asa cum precizeaza dispozitiunile art. intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca a savarsit fapta penala cu discernamant. Odata solutionate pretentiile civile in procesul penal. aceasta poate sã-i punã ºi capãt prin retragerea plângerii sale ori prin împãcarea cu fãptuitorul. partea vatamata nu mai poate sa se adreseze din nou instantei civile. in demersul nostru subliniindu-le doar pe cele ce ne intereseaza: 228 Este adevãrat cã în cazurile în care procesul penal se declanºeazã la plângerea pãrþii vãtãmate. prezumtia de discernamant.Atat actiunea penala cat si cea civila pot fi solutionate fie saparat. 32/1954 privind persoanele fizice si juridice. pen. chiar daca ar fi lucrat cu discernamant. 99 din C. raspunderea penala nu poate fi negociata. care dispune. dupã caz. iar de la 16 ani raspunde penal intrucat opereaza potrivit art. instanta solutioneaza odata cu latura penala a cauzei si actiunea civila ce are ca obiect repararea prejudiciului.numai daca se face dovada ca au lucrat cu discernamant.Repararea prejudiciului civil poate fi negociata si numai de catre partile raportului juridic obligational pe cale amiabila. prin consens. 25 alin. 5. In materie penala. cel pagubit se poate adresa instantei civile. minorul care nu a implinit 14 ani nu poate fi tras la raspundere. Atunci cand insa in cadrul procesului penal nu au fost solutionate pretentiile civile ale partii vatamate ori prejudiciul s-a nascut sau a fost descoperit ulterior procesului penal. 179 ..228 6. potrivit principiului “electa una via. de catre instante diferite. Dimpotriva. trebuie constatate tot de cãtre instanþã. fie impreuna de catre aceeasi instanta in cadrul procesului penal. exista certe si insemnate deosebiri intre actiunea civila si cea penala. încetarea procesului penal. ªi aceste împrejurãri însã.. Fireste. Daca partea vatamata ce a suferit un prejudiciu urmare comiterii unei infractiuni se constituie parte civila in procesul penal. 3 din Decretul nr. non datur recursus ad alteram”. fara a mai fi necesara interventia instantei judecatoresti printr-o hotarare judecatoreasca.

pen. d din C. 10 lit.proc. 129 din C.). Dreptul la actiune intemeiat pe raspunderea civila delictuala se prescrie in 3 ani. proc. cursul si intinderea termenului sunt diferite. Pen. 10 lit. pen.167/1958. 8.). .). cu precizarea facuta de art. a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia. e din C.RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA Intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala exista atat asemanari cat si deosebiri. autorizarea sau sesizarea organului competent ori altã condiþ ie prevãzutã de lege. 5. b/1 din C. de principiul disponibilitatii.). 8 alin. procesul civil fiind guvernat. fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþ iuni(art.in vreme ce actiunea penala este obligatorie si se porneste din oficiu (potrivit principiului oficialitatii procesului penal).proc. calculat de la data cand cel pagubit a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de producerea ei potrivit art. . B. Hotararea instantei civile nu are insa aceeasi forta in fata organelor de urmarire penala sau a instantei penale. Ca daca autorul era minor durata prescriptiei se reduce la jumatate. pen. dacã a 229 180 . necesarã pentru punerea în miºcare a acþ iunii penale (art. faptei îi lipseºte unul din elementele constitutive ale unei infracþ iuni (art. b din C. Astfel de rezolvare este posibilã atunci când s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã pentru cã fapta nu este prevãzutã de legea penalã (art.proc. In privinta autoritatii hotararii penale in civil se impune insa o precizare: solutia de scoatere de sub urmarire penala ori de incetare a urmaririi penale nu constituie autoritate de lucru judecat. in privinta existentei faptei. f din C. pen.hotararea definitiva pronuntata de instanta penala se bucura de autoritatea lucrului judecat in fata instantei civile.proc. Raspunderea penala se prescrie in termenele de 3. 10 si respectiv 15 ani de la data comiterii infractiunii . fiind deschisa in continuare calea actiunii civile in justitie229.sub aspectul prescriptiei extinctive. 10 lit.2 din Decretul nr.. a faptuitorului si vinovatiei acestuia. printre altele. actiunea civila pentru repararea prejudiciului este o facultate a celui ce a fost pagubit. sau existã vreuna din cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei (art. pen. in ceea ce priveste existenta faptei. În acceaºi mãsurã soluþia se impune dacã s-a dispus încetarea urmãririi penale deoarece lipseºte plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.). 10 lit. 10 lit.proc.

. Daca raspunderea contractuala implica deplina capacitate de exercitiu. rezulta urmatoarele consecinte: a) prejudiciul cauzat prin revocarea intempestiva a ofertei in faza precontractuala angajeaza raspunderea civila delictuala si nu aceea de sorginte contractuala. pen.ambele se intemeiaza pe aceleasi conditii: fapta ilicita. Din aceasta deosebire.ambele presupun incalcarea unei obligatii prin care s-a produs un prejudiciu. (numai o persoana cu capacitate deplina poate sa-si exprime valabil consimtamantul in scopul de a se angaja juridiceste). Raspunderea civila contractuala se intemeiaza pe obligatia partilor unui contract de a-si indeplini angajamentele asumate prin conventii legal incheiate. legea prezuma capacitatea delictuala de la varsta de 14 ani (art. .proc. 3. in ceea ce priveste raspunderea civila delictuala. cea contractuala nu coincide cu aceea contractuala. prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. b) daca contractul a fost declarat nul si desfiintat ca atare. sau dacã a fost retrasã plângerea prealabilã (art.). g din C. ..proc.ambele sunt forme ale raspunderii civile.In ceea ce priveste capacitatea persoanelor.In cazul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata se intemeiaza pe comandamentul legii. caci partile nu au ajuns inca sa perfecteze conventia lor. 10 lit. culpa. pen.ASEMANARI: 1. spre deosebire de intervenit amnistia sau prescripþ ia ori decesul fãptuitorului (art. 10 lit. h din C.Punerea in intarziere opereaza de drept in cazul raspunderii civile delictuale. nr. DEOSEBIRI: Raspunderea civila delictuala se deosebeste de raspunderea civila contractuala prin urmatoarele caractere: .) 181 . care proteguieste prin reguli cu caracter general si impersonal drepturile patrimoniale ale persoanelor. 25 din Decr.. 32/1954). temeiul raspunderii pentru prejudiciul incercat este cel delictual. fara a fi necesara indeplinirea vreunei formalitati in acest scop. 2.

999 Cod civil. ultimele sunt comise din neglijenta sau imprudenta. spre deosebire de raspunderea civila contractuala. C. tocmai pentru a distinge intra delicte si asa zisele quasi-delicte. ci si de acela ocazionat prin neglijenta sau imprudenta sa. deoarece in vreme ce primele sunt savarsite cu intentie (animus nocendi). creditorului unei obligatii contractuale profitandu-i prezumtia de culpa a celui ce nu si-a indeplinit obligatia asumata. . Generalitati Art. 998 Cod civil precizeaza in terminis ca “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu. O precizeaza textul art. civ.existenta unui prejudiciu. francez. inactivitate. 230 ªi in acest caz. neglijenta sau imprudenta. legiuitorul român a preluat integral textul art. dar ea poate consta dintr-un fapt pozitiv.raspunderea civila contractuala in cazul careia este necesara punerea in intarziere a celui ce nu si-a indeplinit obligatia contractuala asumata. oblige celui par la faute duquel il est arrive. Omul nu este insa responsabil numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa.Culpa autorului prejudiciului trebuie intotdeauna dovedita in cazul raspunderii civile delictuale.2..legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. 1382 din C. Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. B. a le reparer” 182 . ori dintr-o abtinere. 4. care prevede cã “ Tout fait quelconque de l`homme. 998 si 999 Cod civil raspunderea civila delictuala este antrenata numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii generale: A. Culpa nu este definita de legea civila.3.. qui cause a autrui un dommage. Asa cum rezulta din dispozitiile art.existenta unei fapte ilicite.. obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat a-l repara”230.

exista si o alta conditie subsidiara.existenta culpei. asa cum am mai precizat. distrugerea unor bunuri sau comiterea unui accident rutier care are drept urmare vatamarea corporala a unei persoane.. capacitatea delictuala. op.P.fapta poate fi ilicita. Fapta delictuala poate consta fie intr-o actiune.exista unele cazuri speciale in care raspunderea civila este angajata numai pe simplul temei al existentei obiective a faptei ilicite aflate in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs. desi ea a produs un prejudiciu nu va antrena raspunderea civila delictuala pentru ca lipseste vinovatia (de exemplu. Intre fapta ilicita si culpa exista urmatoarele distinctii: . se cauzeaza o paguba unui drept subiectiv civil sau unor interese apartinand altei persoane.D. cit. fapta a fost comisa in legitima aparare). constituie fapte ilicite comisive. fie intr-o abstentiune (omisiune sau inactiune). faptul de a nu fi luat toate masurile pentru paza unui animal care i-a produs altuia un prejudiciu. p. Astfel. Fapta ilicita poate fi comisa. Asa fiind. vezi I. dar savarsita fara culpa. comisa printr-o inactiune. constituie o fapta delictuala omisiva. Filipescu. Fapta ilicita Fapta ilicita. Dimpotriva. fara a mai fi necesara dovedirea vinovatiei autorului faptei. Se impune si precizarea ca nu este suficienta numai existenta obiectiva a acestor elemente: ele trebuie si dovedite prin orice mijloc de proba in cadrul procesului prin care se cer despagubiri civile. incalcandu-se o norma juridica. 231 Pentru opinia potrivit cãreia discernãmântul constituie una dintre condiþiile generale ale rãspunderii civile delictuale. fie din culpa. 111 183 . cauzatoare de prejudiciu. fie cu intetie. . poate fi definita ca orice fapta prin care. caci nu pot fi trase la raspundere civila decat persoanele care au actionat avand discernamantul faptelor lor231. In stransa legatura cu existenta culpei.

op. 2. op. Negru ºi P.115 C. daca prin ea s-a urmarit salvarea vietii. p. raspunderea nu poate fi angajata intrucat caracterul ei ilicit a fost inlaturat de anumite imprejurari. Sm. p.103 184 . Angheni. . Bârsan. Demetrescu. care prezinta un pericol iminent nu o simpla amenintare). imediat si injust (deci lipsit de temei.este material. Nu se apreciaza ca fiind stare de necesitate daca faptuitorul si-a dat seama ca produce urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat234. ori ocrotirea unui interes general. integritatii corporale sau a sanatatii altuia. direct. vezi V. Daca legitima aparare a depasit dimensiunile atacului. d. Prin legitima aparare se intelege orice actiune savarsita in scopul de a respinge orice atac al unei persoane care ar putea cauza prejudicii232. O persoana care produce prin fapta sa alteia un prejudiciu este considerata in legitima aparare daca atacul respins are urmatoarele caractere: a.este indreptat impotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori impotriva unui interes general. . care nu mai exonereaza pe cel ce a comis-o de raspundere civila. care nu puteau fi altfel proteguite.Legitima aparare. p.. obstesc.apararea celui ce comite fapta este proportionala cu gravitatea pericolului indus de atac233. .Starea de necesitate. ea poate constitui doar o circumstanta atenuanta. . b. . Stãtesci ºi C. O fapta cauzatoare de prejudiciu este considerata a fi fost comisa intr-o asemenea imprejurare. cit.Pot exista insa situatii in care desi fapta a cauzat un prejudiciu altei persoane. 184 234 În acest sens. 232 233 În acest sens. cit.pune in pericol grav viata sau integritatea corporala a celui atacat ori interesul general. op. Asemenea imprejurari care constituie cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei cauzatoare de prejudiciu sunt: 1. c. cit.

oricat de pagubitoare ar fi ea). V. fie cu raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acest mod de exercitare. Gh.Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege. Abuzul de drept este sanctionat fie prin refuzul ocrotirii dreptului subiectiv exercitat astfel. sau a ordinului superiorului. 78 . Cu toate acestea. . 723 Cod procedura civila care prevede ca: “Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”236. 321 185 . cit p. op. chiar daca aduce unele restrangeri sau prejudicii unui drept subiectiv apartinand altei persoane nu da nastere unei obligatii de reparatie. In mod firesc. 235 236 Pentru teoria abuzului de drept. Este spre exemplu. 4.3. concurenta comerciala loiala. distruge usile de le intrare. cel ce-si exercita dreptul nu vatama pe nimeni. . Exercitiul unui drept subiectiv civil trebuie sa corespunda gradual limitelor si scopului economic si social pentru care a fost recunoscut235. exercitarea dreptului peste limitele stabilite de lege constituie abuz de drept. Exercitiul normal al dreptului subiectiv. deoarece a fost impusa ori permisa de un comandant al legii. este de natura sa produca prejudicii pentru a caror reparare poate fi angajata raspunderea civila. Beleiu. O asemenea depasire ori deturnare de la scopul pentru care a fost recunoscut dreptul subiectiv. vol.79 Cu privire la exerciþiul drepturilor procedurale. fiecare subiect de drept suporta exercitiul normal al drepturilor subiective ale celorlalte subiecte de drept (spre exemplu. cit. In principiu. Ciobanu op. Fapta comisa in asemenea circumstante nu are un caracter ilicit. superior intereselor particulare infrante.Exercitarea unui drept. potrivit adagiului “qui suo jure utitur neminem laedit”. M. fapta pompierului care pentru a patrunde intro locuinta sa stinga un incendiu. O aplicatie a abuzului de drept este facuta si de art. 1 p. Executarea ordinului superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca el nu este vadit ilegal sau abuziv si nici modul de executare nu a fost nelegal.

cit. Acest efect poate avea un caracter patrimonial. Chestiunea acordului victimei se pune insa nuantat atunci cand prin natura lor. Droit civil. Intr-o si mai moderna si riguroasa clasificare a prejudiciului. 2 p. Ed. Ea poate sa-si asume cel mult riscul operatiei ! Prejudiciul Prejudiciul consta in efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a unei fapte ilicite savarsita de o alta persoana. În acest sens. inclusiv posibilitatea evaluãrii ºi acordãrii lui.115 sau I. distrugerea unor bunuri. ci la o renuntare la un drept ca efect al atributului dispozitiei. Angheni. Este material. Stãtescu ºi C. corporal sau moral238. 237 În privinþa prejudiciului moral. cit. op. literatura de datã recentã îl recunoaºte. o persoana nu poate consimti la propria-i moarte. Les obligations. Filipescu op. Urs ºi Sm. acel prejudiciu care se refara la patrimoniul si bunurile unei persoane. Mementos Dalloz Paris 1993 p. chiar daca aceasta este produsa de un medic printr-o operatie chirurgicala riscanta. vol. numai suntem in prezenta unei clauze de neraspundere.182 238 Pentru detalii. p. p. acesta poate fi material. Daca acordul victimei este ulterior producerii prejudiciului. Gerard Legier. cit. Esential in calificarea acestei cauze de neraspundere este ca victima sa-si fi dat anterior acordul nu la producerea prejudiciului ci la eventualitatea producerii lui prin acceptarea savarsirii faptei. 167. dar s-a admis ca el poate fi si de natura morala237. decesul sustinatorului legal etc. constand in diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial. P.5. daca inainte de producerea faptei acesta a fost de acord cu modul de a actiona a autorului caci “volenti non fit injuria”. .Consimtamantul victimei constituie o cauza de neraspundere. Bârsan op. Spre exemplu. la castigul nerealizat sau la pierderea incercata. C. vatamarea integritatii corporale. I. prin aceasta renuntandu-se de fapt la despagubire. 94 186 . anumite drepturi personale nepatrimoniale nu pot face obiectul unei renuntari. Constituie prejudiciu orice pierdere materiala suferita de o persoana.

cit. 242 Prejudiciul constând în desfigurarea sau paralizia poate lipsi persoana de la participarea la viaþa socialã ºi a se bucura de avantajele acestei participãri. G. Acest prejudiciu poate fi atenuat prin acordarea unor despãgubiri. Angheni. 70) 243 Dacã în urma unei calomnii. nu cu titlu de reparaþie sau ca un pretium doloris. pen.P. raspunderea civila delictuala are ca obiect acoperirea prejudiciului cauzat unei persoane printr-o fapta ilicita.2/1986 p. Este moral acel prejudiciu care se refera la valorile morale ale persoanei. neurmata de producerea unui prejudiciu pentru altul. Nr. nu confera dreptul la o actiune in despagubiri.(M.Este corporal acel prejudiciu ce poate fi conceput ca orice atingere adusa integritatii fizice a unei persoane. In general. Aspectele ce tin de vinovatia in concret nu sunt relevante decat 239 Astfel.9/1986 p. prin care i s-a produs o incapacitate de munca. De pildã. Rarincescu. op. vol. el poate interesa atingerea adusa onoarei sau vietii private ori poate consta intr-un prejudiciu de afectiune243. dec. In vreme ce raspunderea penala are ca obiect tragerea la raspundere a faptuitorului prin aplicarea unei pedepse.76) 240 S-a considerat cã se pot acorda despãgubiri materiale pentru daune morale. p.2132/1985 în RRD nr. Existenta prejudiciului constituie o conditie esentiala in antrenarea raspunderii civile delictuale. de naturã a contribui la prevenirea în viitor a faptelor ilicite de aceeaºi naturã. op. pen. Constanþa. citat de I. tocmai pentru ca fapta nu este producatoare de pagube. Se cuvin înaceeaºi opinie. a unor atingeri aduse onoarei. care sã asigure o ambianþã corespunzãtoare în familie. cit. Vlachide. op. p. ci mai mult ca o satisfacþie datã victimei ºi ca o pedeapsã pentru cel vinovat. pas d’action!)244. acestea trebuie reparate. prejudiciul estetic241 si prejudiciul de agrement242. s-au acordat despãgubiri pentru vãtãmarea sãnãtãþii sai a integritãþii corporale. deoarece victima rebuie sã t depunã un efort mai mare sau sã-ºi asigure o ambianþã corespunzãtoare situaþiei în care se aflã (Trib.118) 241 Prejudiciul estetic ºi prejudiciul de agrement sunt frecvent plasate în categoria prejudiciilor morale. II p. De regula despagubirile ce se acorda au mereu un caracter patrimonial pentru ca insusi prejudiciul are un asemenea caracter. dec. despãgubiri chiar ºi pentru atingerea sentimentelor moºtenitorilor faþã de victima decedatã.(I. op. P. p. Culpa. permanenta sau temporara apreciabila in procente239. Pe buna dreptate s-a sustinut ca prejudiciul este masura reparatiei indiferent de gradul culpei245. Filipescu. Filipescu. acesta poate consta in prejudiciul durerii fizice (pretium doloris)240. C. cit. 791/1985 în RRD nr. 44 245 Sm. La randul lui. 103 187 .S. 118) 244 P. s acordat despãgubiri corespunzãtoare procurãrii unui -au autoturism cu comenzi speciale pentru deplasarea victimei (T. iar in drept numai cel care are interes are exercitiul unei actiuni (pas d’intéret. sentimentelor de afecþiune faþã de persoane apropiate se produc unele consecinþe patrimoniale. cit.

. ceea ce inseamna ca prezenta sa este sigura atat in privinta existentei sale dar mai ales in ceea ce priveste posibilitatea de evaluare a consecintelor patrimoniale incercate de cel ce le-a suferit. 247 Cu privire la posibilitatea de a se modifica despãgubirile civile acordate printr-o hotãrâre definitivã sub forma unor prestaþii periodice. repararea prejudiciului cauzat printr-o incapacitate ireversibilã de muncã (amputarea unui braþ sau a unui picior etc. In mod exceptional. Spre deosebire de prejudiciul viitor. de îndrumare a T.Certitudinea prejudiciului implica actualitatea sa. nr.S. caci nu se poate pretinde repararea lui decat numai daca el s-a produs. 3. prejudiciul eventual este cel a carui producere este incerta. 16/25 iulie 1964 în C. existând elemente îndestulãtoare pentru a-i determnina întinderea. in masura in care desi el nu s-a produs este sigur ca se va produce si poate fi evaluat cu certitudine246. sub forma unor prestatii. 188 .in cazul comiterii faptei de catre mai multe persoane in calitate de coautori. aplicabila asadar si in cazul raspunderii delictuale248 (“Chiar in cazul cand neexecutarea obligatiei rezulta din dolul debitorului. Academiei.) poate fi cerutã ºi pentru viitor. Rãspunderea civilã delictualã. periodice poate fi modificat247. Ed. poate fi pretinsa si repararea prejudiciului viitor. 2. 1964 p.Prejudiciul trebuie sa fie cert. cand dauna viitoare se va consuma succesiv. “rata temporis” si reparatia sa poate lua forma unor prestatii viitoare si succesive In practica judiciara s-a stabilit ca pentru a se pastra echilibrul intre paguba produsa prin fapta prejudiciabila si despagubirea destinata a inlocui cu fiecare rata acea paguba.Prejudiciul trebuie sa fie direct. cuantumul despagubirilor acordate esalonat. Bucureºti 1972 p. constituie o norma generala a raspunderii civile. prejudiciul cauzat de aceasta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: 1. caracter ce rezulta din continutul art. Mai mult decat atat.D. daunele – interese ce nu trebuie sa cuprinda decat ceea ce este o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei”). Eliescu. pentru prejudicii rezultate din fapte ilicite. . a se vedea ºi Dec. Spre exemplu. Pentru a se putea stabili raspunderea civila delictuala a unei persoane. 34 248 246 M. sau atunci cand la producerea prejudiciului a contribuit si culpa concurenta a victimei. 1086 Cod civil. . asa incat nu se justifica acordarea de despagubiri. 95. care desi se refera la raspunderea contractuala.

4. deoarece nu se poate stabili o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani si nici ca despagubirea materiala adusa sentimentelor de afectiune este imorala. singurele susceptibile sa incerce diminuari ale patrimoniului lor. Prejudiciul material include. caracter ce decurge din imprejurarea ca doar consecintele patrimoniale ale faptei ilicite sunt susceptibile de reparatie. conexiune ce explica de altfel legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si rezultatul produs cu consecinte patrimoniale nefaste. atunci cand el este urmarea nemijlocita a unei fapte ilicite. 1084 Cod civil. Prejudiciul moral sau dauna morala este insa dificil de acoperit sau chiar imposibil. prejudiciul moral implica atingerea adusa unuia dintre atributele personalitatii sale. 129 189 . asa cum precizeaza art. Atata vreme cat prejudiciul material reprezinta consecinta atingerii unui interes patrimonial (diminuarea activului sau majorarea pasivului patrimonial).Prejudiciul trebuie sa fie personal. cit. Safta-Romano. care consta in impiedicarea activului patrimonial de o imbogatire care ar fi avut loc in cazul in care nu se savarsea fapta ilicita249.Prejudiciul este asadar direct. prejudiciul moral constituie urmarea lezarii prin fapta ilicita a unui drept nepatrimonial. asemenea consecinte nu pot fi suportate decat de catre persoane fizice sau juridice. Ori. Daca in privinta prejudiciului material chestiunile referitoare la evaluare si reparatia sa au fost transate atat in literatura cat si in jurisprudenta. . 249 E. op. Obligaþiile. vatamarea corporala sau a sanatatii sale etc. in masura in care aceasta din urma poate fi evaluata prin consecintele sale prin criterii patrimoniale. cat si de natura morala. In vreme ce prin prejudiciul material persoana incearca distrugerea ori pierderea unui bun. atat pierderea efectiv suferita (damnum emergens). prejudiciu moral mai suscita inca discutii si clasificari. Atingerea adusa patrimoniului unei persoane poate fi atat de natura materiala. cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans). p.

art. p. 29/1990 a contenciosului administrativ prevede ca in cazul admiterii cererii de anulare a actului administrativ instanta va hotari si asupra daunelor materiale sau morale. de îndrumare nr. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede ca daca faptele de 250 251 Dec. citirea cu ajutorul unui singur ochi ett. care sunt consecinte ale vatamarii sanatatii ori integritatii fizice a persoanei. dand apreciere de principiu unei mai vechi hotarari a instantei supreme250. poate fi evaluat si trebuie reparat. s-a propus acordarea de despagubiri banesti pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial. subliniem ca in prezent aceasta problema a fost solutionata si in planul legislativ. s-a considerat ca o astfel de vatamare poate reclama pentru cel in cauza un efort suplimentar pentru activitatile sale cotidiene.Multa vreme. op. institute de ocrotire ori recuperare etc. cit. prin deplasarea cu ajutorul unor proteze. instantele au apreciat ca nu se pot acorda reparatii materiale pentru prejudicii de ordin moral.). Tendintele jurisprudentiale actuale sunt insa pentru acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral incercat. Bunaoara art. Filipescu. La fel. p. în C.D. 1952 – 1954. Un asemenea efort (traductibil spre exemplu. 117 190 . desfigurarea. VII din 29 decembrie 1952. paralizia ori imobilizarea care lipsesc persoana de posibilitatea de a participa la viata sociala ori culturala si de a culege toate beneficiile acestei participari. Spre exemplu. 11 alineatul 2 din Legea nr. Fara a intra in analiza tuturor situatiilor in care au fost acordate ori s-a propus acordarea de despagubiri materiale pentru prejudicii morale. P.)251.25 I. Vatamarea corporala severa poate avea drept consecinta pe langa pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca (concretizata printr-un prejudiciu usor de evaluat ca o diferenta dintre salariul avut anterior si pensia pentru invaliditate stabilita). Un asemenea prejudiciu numit si prejudiciu de agrement poate fi atenuat prin acordarea unor despagubiri care sa asigure o ambianta corespunzatoare in mediul in care traieste persoana vatamata (in familie. De asemenea.

au concurat mai multi factori: neglijenta municipalitatii.G. ca un raport dintre cauza si efect. de catre instanta judecatoreasca. In timpul interventiei chirurgicale moare din cauza asfixiei cauzate de lipsa de oxigen in sala de operatii. Prevederi asemãnãtoare conþine ºi O. 998 si 999 Cod civil. a produs acel prejudiciu a carui reparare se cere. caci. o persoana alunecand pe strada pe gheata se loveste la cap.47/29. Nu poate fi trasa la raspundere decat acea persoana care printr-o fapta ilicita determinata. ambulanta derapeaza si izbindu-se intr-un copac ii cauzeaza leziuni costale. 252 191 .08. Pe parcursul transportarii sale la spital.concurenta neloiala cauzeaza daune materiale sau morale. fapta conducatorului auto sau incompetenta profesionala a medicilor). in sensul ca o anumita fapta a cauzat un anumit prejudiciu. Nu trebuie fireste neglijata nici imprejurarea ca textele art. referindu-se la prejudiciu nu fac nici o distinctie intre prejudiciul patrimonial si cel nepatrimonial. Existenta conditiilor concrete in care se realizeaza legatura de cauzalitate nu poate fi apreciata decat.1994 care se referã la daunele materiale. asa incat obligatia de despagubire a ambelor feluri de prejudicii rezulta fara putinta de tagada. de la caz la caz. nec nos distinguere debemus”! Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Existenta raspunderii civile delictuale presupune ca o a treia conditie. “Per a contrario” nu poate fi trasa la raspundere civila o persoana care nu a produs prin fapta sa acel prejudiciu. nr. “ubi lex non distinguit. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu trebuie sa fie directa. (Spre exemplu. necesitatea ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. la decesul victimei. cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei cu o actiune in raspundere civila252. In speta. sigura si necesara. ecologice ºi morale cauzate printr-un dezastru provocat din nerespecatrea obligaþiilor ce revin agenþilor economici.

ci doar acelea care intr-un fel sau altul contribuie la realizarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. . Bârsan.Pe langa aceste conditii generale. Intereseaza deci existenta obiectiva a faptei (actiune sau inactiune) si a urmarii sale specifice. chiar daca nu l-a produs nemijlocit prin fapta sa254. In acest sens. deoarece el ajuta sau inlesneste savarsirea faptei. Stãtesci ºi C. raspunderea civila delictuala implica si o anumita specificitate a caracterelor legaturii de cauzalitate.fapta ilicita avand un caracter uman nu trebuie disociata de alte fapte umane sau de factori exteriori. Specifice raportului de cauzalitate in cazul raspunderii civile delictuale ii sunt urmatoarele premise. Spre exemplu. 2. 4. fiind deocamdata irelevanta chestiunea imputabilitatii sau a responsabilitatii. op. . psihica a faptuitorului fata de fapta comisa si consecintele ei.in analiza raportului de cauzalitate se face abstractie de atitudinea subiectiva. 3. ne referim la caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate in materia raspunderii civile delictuale253. daca fapta ilicita a produs o situatie care a permis altor factori sa determine direct un anume prejudiciu. . Sub acest aspect specific. 190 192 . intereseaza doar obiectivarea faptei si urmarile sale. 253 C. cit.legatura de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea sau inatiunea cu caracter ilicit si prejudiciu “stricto senso” si nu ca o eventualitate cauzala acceptata in mod generic. . proprii in principiu oricarui raport de cauzalitate. concretizata printr-un prejudiciu.raportul de cauzalitate poate fi si indirect sau mediat. unanim recunoscute ca atare si in doctrina si jurisprudenta: 1. ce pot contribui la producerea prejudiciului. p. faptele complicelui la un furt nu sunt in legatura cauzala directa cu prejudiciul cauzat de autor. El va raspunde insa alaturi de autor pentru repararea prejudiciului. Nu intereseaza toate conexiunile posibile.

deci daca a avut reprezentarea consecintelor faptelor sale. reductibil in final la intrebarea: putea sau trebuia sa cunoasca autorul faptei ilicite semnificatia si urmarile faptei sale? In functie de raspunsul la aceasta intrebare se poate stabili daca persoana a actionat sau nu cu discernamant. Factorul intelectiv este conditionat de nivelul de pregatire si cunoastere in concret a autorului faptei ilicite. acoperitor al tuturor formelor de vinovatie. de vointa. 254 Cu privire la rãspunderea civilã a participanþilor la comi erea unei fapte prevãzute de legea penalã. Daca in dreptul penal vinovatia se infatiseaza fie sub forma intentiei (directa sau indirecta). conditie care reflecta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele ei. atata vreme cat aceasta forma a raspunderii juridice poate fi angajata indiferent de gradul de vinovatie. Autorul unei fapte cauzatoare de prejudiciu nu poate fi tras la raspundere decat daca a actionat cu capacitate de discernamant. Drept procesual penal. Distinctia nici nu si-ar putea avea utilitate. raspunderea civila delictuala opereaza numai cu termenul de culpa. Bucureºti 1979 p. vezi Gr. culpa presupune un factor intelectiv de constiinta. t Teodoru ºi L. Moldovan. care reflecta actul psihic de deliberare si optiune cu privire la un anumit comportament ce urmeaza a fi adoptat de catre faptuitor. altfel spus daca are capacitate delictuala. de deliberare si decizie in deplina cunostinta de cauza. 215 193 .Vinovatia (culpa) faptuitorului Vinovatia sau culpa este conditia de natura subiectiva in prezenta careia poate fi angajata raspunderea civila delictuala a faptuitorului. Didacticã ºi pedagogicã. dar si un factor volitiv. care presupune un anumit nivel de perceptie sociala a faptelor si urmarilor lor. El implica libertatea de vointa. Ed. In mod exceptional gravitatea culpei are relevanta judiciara doar in anumite cazuri strict determinate sau al culpei concurente a victimei (in functie de gradul de vinovatie se stabileste intinderea despagubirilor datorate). fie sub forma culpei (neglijenta sau imprudenta). Indiferent de gravitatea sa.

In caz contrar el poate fi obligat la cererea celui ce a suferit prejudiciul pe calea unei actiuni in justitie. care de cele mai multe ori este insasi persoana vatamata. prejudiciul. chiar daca s-ar face dovada ca ultimii au actionat intr-un moment de pasagera luciditate255. Raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai daca sunt indeplinite toate aceste elemente. 194 . vinovatia si discernamantul faptuitorului. deoarece ea nu-si are nici o ratiune atunci cand raspunderea este angajata pentru fapta lucrurilor.In privinta capacitatii delictuale. Este de neconceput angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane in lipsa oricaruia dintre aceste elemente. legatura cauzala. fie printr-o actiune civila separata pentru ca nu mereu o fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune. Repararea prejudiciului se face in cadrul procesual numai atunci cand cel ce a cauzat prejudiciul nu intelege sa-l repare pe cale amiabila. Sunt lipsiti de discernamant si nu raspund pentru faptele lor delictuale minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. a animalelor ori ruina edificiului. opereaza prezumtia ca fiecare persoana a actionat cu discernamant pana la proba contrarie. Fireste problema culpei sau a capacitatii delictuale nu se pune decat in cazul raspunderii pentru fapta proprie. Proba raspunderii civile delictuale Pentru a fi antrenata raspunderea civila delictuala este necesar a se face dovada existentei tuturor elementelor raspunderii pentru fapta proprie si anume: existenta faptei. Aceasta actiune poate fi purtata fie in procesul penal. Sarcina probei acestor elemente incumba reclamantului.

catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de catre cel decedat printr-un act special de ultima vointa. Beleiu. ªt. Enc. p. Ed.. Totodata. 255 256 Pentru detalieri. Dreptul de moºtenire. Daca defunctul nu a dispus prin testament de averea sa. defunct. cit. D. p. prescurtare a formulei romane “is de cuius succesione agitur” (cel despre a carui succesione este vorba). op. bunurile revin potrivit dispozitiunilor legale rudelor sale in ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor (care nu-i este si nu-i poate fi ruda pana in gradul al IV-lea). Cãrpenaru. Daca transmiterea se face in temeiul unui testament.1. 302 St.CAPITOLUL V. precizand cui si in ce catime urmeaza a fi impartit acesta dupa moartea sa printr-un act de ultima vointa numit testament. dispunatorul se numeste testator. 9 195 . de cuius se mai numeste autor sau pur si simplu.256 sau cand desi defunctul a lasat testament. succesiunea constituie si unul dintre modurile de dobandire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. B ucureºti. De aici. succesiunea se numeste testamentara. PRINCIPIILE DE BAZA ALE SUCCESIUNILOR 5. in vreme ce in cazul succesiunii legale. 1982. Aceasta transmitere patrimoniala se numeste succesiune legala sau ab intestat (fara de testament).1. In situatia cand defunctul a dispus cu privire la patrimoniul sau.257 Persoana decedata a carei avere se transmite pe cale de succesiune se numeste “de cuius”. Gh. mostenirea se transmite potrivit legii. Notiuni introductive Prin mostenire sau succesiune se intelege in sens juridic transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate. nu trebuie trasa concluzia ca averea defunctului poate fi transmisa in mod exclusiv numai legal sau numai testamentar: pot fi si cazuri cand mostenirea se transmite partial in temeiul testamentului si partial in temeiul legii.

Mostenirea se considera deschisa la locul ultimului domiciliu al celui care lasa mostenirea. are urmatoarele patru caractere juridice specifice: 1. ci si locul deschiderii succesiunii. Prin succesiune se transmit atat activul.Caracterele juridice ale transmiterii succesorale. constituie momentul deschiderii succesiunii.Cei care dobandesc in tot sau in parte bunurile celui decedat se numesc “succesori”. 196 . si legatari in cazul succesiunii testamentare. cat si pasivul succesoral. 5. In egala masura.1. însã acesta nu cuprinde dispoziþiuni referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral . dar nu au acceptat-o inca pastrandu-si vocatia de a mosteni. In vreme ce primele constituie activul succesoral. “mostenitori” sau “erezi” ( din latinescul “heredes sui”) in cazul succesiunii legale. 257 Spre exemplu. Si unii si ceilalti daca sunt chemati la succesiune. prezinta importanta nu numai data. locul deschiderii succesiunii este cel din tara. Aceasta solutie are la baza principiul ca la ultimul domiciliu se cunosc cel mai bine. Daca acesta nu are un domiciliu cunoscut sau nu-si are domiciliul in tara.2. Nasterea dreptului de mostenire este legata de moartea unei persoane fizice. ci numai alte dispoziþiuni referitoare bunãoarã la funeralii. deoarece ea nu se produce decat ca o consecinta a mortii unei persoane fizice. In masa succesorala pot fi atat drepturi cat si obligatii ale defunctului. Ceea ce se transmite prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala. sau la înlãturarea de la succesiune a unor rude. indiferent de felul ei. atat mostenitorii cat si bunurile defunctului. obligatiile sau datoriile defunctului alcatuiesc pasivul succesoral. neavand asadar relevanta locul unde a decedat. Transmiterea mostenirii. Data mortii (constatata medical sau declarata prin hotarare judecatoreasca). defunctul a lãsat testament. se numesc succesibili. in care se afla cele mai importante bunuri ale succesiunii. Succesiunea este o transmitere pentru cauza de moarte (mortis causa).

258 Mostenirea poate privi patrimoniul defunctului in totalitate sau numai o parte a lui.Sa existe la data deschiderii succesiunii. Deak. precum ºi prezumþia cã este posibilã concepþia copilului în oricare dintre zilele intervalului. (cu titlu universal). 260 Textul instituie de fapt douã prezumþii: prezumþia celei mnai lung gestaþii (de 300 de zile) ºi a celei mai scurte (de i 180 de zile). Pentru ca o persoana sa poata mosteni.260 Fr. 11 Cu privire la acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar vezi St.259 3. nici un mostenitor nu poate accepta numai o parte a mostenirii. data conceptiei poate fi considerata oricare zi intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. Succesiunea este o transmitere universala. 103 – 104. legiuitorul a instituit prin art. Cãrpenaru op. in sensul ca ea constituie o singura masa de bunuri care se transmite in intregul ei si dupa aceleasi norme fara deosebire intre bunurile succesorale dupa natura sau originea lor. cit. neputand avea ca obiect numai o parte din mostenire. 61 din C. 4. p. Bucureºti 1994. spre exemplu numai activul refuzand pasivul succesoral. Succesiunea este o transmitere unitara. Altfel spus. Actami. cu conditia ca el sa fi fost conceput in timpul vietii tatalui. ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii: A. Potrivit acestui text. p. Deoarece aceasta data nu poate fi stabilita “post factum” cu exactitate. Conditiile cerute pentru a mosteni. sau de un anumit bun individual determinat (cu titlu particular).Fireste prin “moarte” urmeaza a se intelege incetarea din viata a unei persoane constatata nemijlocit sau prin hotarare judecatoreasca 2. fam prezumtia timpului legal al conceptiei. 259 258 197 . D. In mod exceptional are vocatie succesorala si copilul nascut viu ulterior decesului tatalui sau. Ed. intrucat are ca obiect patrimoniul defunctului privit ca o totalitate de drepturi si obligatii cu valoare economica.Succesiunea este o transmitere indivizibila in sensul ca acceptarea sau renuntarea la mostenire are un caracter indivizibil. Moºtenirea legalã. caci defunctul poate dispune separat de o anumita masa patrimoniala. deci ca o universalitate juridica. 3.

Persoana disparuta este considerata a fi in viata atata timp cat nu a intervenit o hotarare definitiva declarativa de moarte, in vreme ce copilul nascut mort se considera ca nu a existat niciodata. B. Sa nu fie nedemna, adica sa nu fi comis fapte care sa-l faca nevrednic de a mosteni. Potrivit art.655 din C. civ. sunt nedemni sa succeada: a.cel condamnat definitiv pentru ca a omorat cu vointa sau a incercat sa omoare pe defunct; b. cel ce a facut contra defunctului o acuzatie capitala calomnioasa, fiind condamnat pentru aceasta printr-o hotarare definitiva; c. mostenitorul major care avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei cu exceptia rudelor pana la gradul al III-lea inclusiv si a sotului ori sotiei faptuitorului. C. Sa aiba vocatie (chemare) la succesiune. Pentru aceasta, succesorul trebuie sa fie desemnat de catre defunct prin actul sau de ultima vointa (daca mostenirea este testamentara), ori sa fie chemat in virtutea calitatii sale succesorale recunoscute de lege. Intrucat vocatia testamentara nu ridica probleme in privinta calitatii mostenitorilor, ne vom referi doar la vocatia succesorala legala. Asadar daca defunctul nu a dispus prin testament pentru cazul mortii sale, legea cheama la succesiune rudele pana la gradul al patrulea inclusiv sau sotul supravietuitor.261 Nu toate rudele defunctului sunt chemate laolalta sa culeaga succesiunea, ci numai acele rude mai apropiate, iar dintre rudele cele mai apropiate au prioritate anumite rude inaintea altora.

198

5.1.3. Principiile devolutiunii succesorale legale. Stabilirea exacta a vocatiunii rudelor de a culege mostenirea tine seama de o serie de reguli, numite principiile devolutiunii succesorale. Aceste principii, in numar de trei, sunt urmatoarele: A. Principiul prioritatii, este regula potrivit careia mostenitorii sunt chemati la succesiune in ordinea claselor de mostenitori262, printr-o clasa de mostenitori intelegandu-se un grup de rude care vine la mostenire intr-o anumita ordine, fata de un alt grup de rude ale defunctului. De exemplu, nepotul de fiu al defunctului, ruda de gradul II exclude de la mostenire pe parintii acestuia, rude de gradul I, intrucat in vreme ce acestia fac parte din clasa a II-a a ascendentilor si colateralilor privilegiati, nepotul face parte din clasa I a descendentilor. Face exceptie de la acest principiu dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, care, desi nu este ruda cu defunctul si nu face parte din nici-o clasa, vine totusi la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori. B. Principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa este regula potrivit careia inlauntrul aceleiasi clase, rudele mai apropiate in grad inlatura de la mostenire rudele mai indepartate in grad (proximior excludit remotiorem). Spre exemplu copiii defunctului, rude de gradul I ii inlatura de la succesiune pe nepotii de fii, rude de gradul II, desi si unii, si altii fac parte din aceeasi clasa a descendentilor. De la aceasta regula exista totusi doua exceptii si anume:

261

Rudenia este legãtura de sânge bazatã pe descendenþa unei persoane dintr altã persoanã (rudenie în linie -o dreaptã), sau pe faptul cã mai multe persoane au un ascendent comun (rudenie colateralã). Gradul de rudenie este distanþa dintre douã rude, mãsuratã pe linia legãturii de rudenie, dupã numãrul naºterilor. 262 Codul civil în art. 659, 669-675 stabileºte patru clase de moºtenitori: 1. Clasa I, clasa descendenþilor în linie directã, alcãtuitã din copii, nepoþi ºi strãnepoþi ai defunctului, fãrã limitã de grad; 2. Clasa a IIa, clasa mixtã a ascendenþilor privilegiaþi (pãrinþii defunctului) ºi a colateralilor privilegiaþi (fraþii ºi surorile defunctului) ºi descendenþii lor pânã la gradul al IV -lea inclusiv; 3. Clasa a III-a, clasa ascendenþilor ordinari (bunicii ºi strãbunicii defunctului fãrã limitã de vârstã); 4. Clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari (unchii, mãtuºile, verii primari ºi fraþii sau surorile bunicilor defunctului).

199

a) in cadrul clasei a II-a, parintii defunctului, desi rude de gradul I, nu-i inlatura pe fratii si surorile defunctului, rude de gradul II, deoarece facand parte din aceeasi clasa vin la succesiune in concurs; b) reprezentarea succesorala este un beneficiu al legii in temeiul caruia, un mostenitor mai indepartat in grad urca in locul si gradul ascendentului sau precedent pentru a culege, in concurs cu mostenitorii mai apropiati in grad, partea care s-ar fi cuvenit ascendentilor daca s-ar fi aflat in viata la deschiderea mostenirii, potrivit art. 644 din C. civ. C. Principiul egalitatii intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad chemate la mostenire. Potrivit acestui principiu, daca rudele din clasa chemata la mostenire sunt egale in grad, ele impart mostenirea in parti egale. Si de la acest principiu exista exceptia potrivit careia, fratii din parinti diferiti vor imparti mostenirea pe tulpini, egalitatea pastrandu-se numai intre fratii de pe aceeasi tulpina.

200

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandresco D., Explicatiune teoretica si practica a Dreptului civil roman, in comparatiune cu legile vechi, Vol. 5 Tipografia Nationala Iasi, 1898; 2. Alexandresco D., Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil roman vol.I Bucuresti, 1906 ; 3. Angheni Sm., Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Oscar Print, Bucuresti 1995; 4. Apostu I., Competenta instantelor judecatoresti in materie civila, Ed. National, Bucuresti 1996; 5. Apostu I., Faptul juridic licit, izvor de obligatii civile, Ed. National, Bucuresti 1999; 6. Apostu I., Indrumar privind taxa de timbru si timbrul judiciar pentru cererile adresate instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Ed. National, Bucuresti 1997; 7. Apostu I., Introducere in teoria dreptului de proprietate si a drepturilor reale principale, Ed. Evrika Braila 1998; 8. Barasch E.A., I. Nestor I, S. Zilberstein S, Ocrotirea parinteasca, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1960; 9. Beleiu Gh., Drept civil roman, Casa de Editura si Presa Sansa SRL, Bucuresti 1992; 10. Beleiu Gh., Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil. Ed. Sansa SRL, Bucuresti 1998; 11. Benabent Alain, Droit civil. Les obligations. Ed. Montchrestien Paris 1997; 12. Bobos Gh., Teoria generala a statului si dreptului, E.D.P. Bucuresti, 1983;

201

vol. Ed. Partea generala. 27. Ciuca V. Bucuresti 1996. Introducere in dreptul civil. “Pax Aura Mundi”. si I. D.L. Introducere in teoria generala a dreptului. D.. Partea generala. Paris. Bucuresti 1999. Dreptul la mostenire. 15. Scorpio 78. M. 1 Ed.2 Ed. Ed. Tratat de drept civil. Calin A. 23. All. Academiei. Ed.. Teoria generala a actului juridic civil. Ceterchi I. 28. Galati. Carpenaru St. Boroi G. Ceterchi I. Codul de procedura civila comentat si adnotat. 16. Bucuresti 1993.. D. Cantacuzino M.. Bucuresti 1969. I. 1991. Ed. Bucuresti. Polirom Iasi 1997. Ed. 17. si Radescu D.. Ed..L. Ed. Partea generala Vol. 14. Ed. vol. Dreptul comercial roman. M. Bucuresti. Cosmovici P. T. Societatile comerciale. Carpenaru St. Craiovan.13.. Atlas Lex. Ed. A. 1996. 1956. M. Drept civil. Bucuresti 1921. All. Elementele Dreptului civil. Carpenaru St. Capatana O. Ed. Procedura reorganizarii si lichidarii juridicare. Procedura partajului succesoral. Carbonier J. Stiintifica.U. 1994. 22.L.... Bucuresti 1989.. Ed. Teoria generala a statului si dreptului. 20. Drept civil. Cosmovici P. 1980. Bucuresti. Lumina Lex. Dreptul transporturilor. Ed. Carpenaru St. 21. National Bucuresti 1997. Academiei. Ciobanu V. Bucuresti.B. Tratat de drept civil. 25. 24. 202 . 1989. Botea Gh. 26. D. Cosma D. Cartea Romaneasca. 1993... A. Bucuresti. si Luburici M. 18. 1996. Tratat teoretic si practic deprocedura civila. Droit civil... Bucuresti.. 19.L.

Daghie V. Bucuresti 1966. Dictionarul explicativ al limbii romane. Contractul.. si Carpenaru St. Ed. 1998.. Dogaru I.. Stiintifica. Bucuresti 1993. s. Dreptul obligatiilor.. Deak Fr. All. Bucuresti 1984. Ed. Cosmovici P. Raspunderea civila delictuala. Teoria Generala a obligatiilor. Ed. Bucuresti 1998. Academiei. 35. Bucuresti 1994. Deak Fr. Legislatie. Ed. Mostenirea legala. Didactica si pedagogica. Curs de drept civil. Ed. Academiei . Eremia M. M. Eliescu M. transmiterea si imparteala mostenirii. Fekete Gh. Interpretarea juridica. Bucuresti. Deak Fr. Eminescu Y. Contractele speciale. 45..a. si Apostu I. Ed. Costin M. 32. Eliescu M. Actami. Demitrescu P. a. Drept civil. 1984. Drepturi reale. Deak Fr. 42.. Ed. All. 41. 34..I si II. Ed. 44. Ed. Bucuresti 1960. Bucuresti 1997. Ed. 203 . BucureSti 1996. C.. Obligatii. Craiova 1983. Partea I-a. vol. Ed. Lumina Lex.29. Marile institutii ale dreptului civil roman. Consideratii teoretice si practice. Bucuresti 1972. Ed.. Actami.. Didactica si pedagogica. Humanitas. 37. Ed. Contracte civile si comerciale. 39. si Zinveliu I. 40. Dacia. Bucuresti 1969. 43. 31.. Teoria generala a obligatiilor. Mostenirea testamentara.. Actami. Drept civil. Ed. Ed. 36. Curs de succesiuni. 33. Tratat de drept civil. 38. Bucuresti 1986. Dogaru I. Drepturile reale. Bucuresti 1996. Cluj Napoca. Bucuresti 1994. National. Subiectele colective de drept in Romania. Drept civil. Deak Fr. Elemente de drept public si privat. 30. Valentele juridice ale vointei. Academiei. s. Ed. Scrisul romanesc.

Hamangiu C. Ionascu Tr. Bucuresti 1961..P.. Tratat de dreptul familiei. si Popescu D.46. Galati 1992.. Lumina Lex. Bucuresti 1993. Academiei. Apollonia. Lumina Lex Bucuresti 1997.1 Partea generala. Lutescu G. 59. Ed.. Ionascu A.. Ed. Rosetti-Balanescu I. Ed. G. 204 . Tratat de drept civil roman. Ed. Bucuresti. 1963. Filipescu I. 51. Drept privat roman.. 58. 1992.D. 62. Principii si institutii de drept procesual civil. Ed.. 52. Tratat de drept civil roman. s. Teoria generala a obligatiilor. Hanga Vl.. Scaiul. Lupulescu D. Ed. Lupulescu D. Georgescu T. Porto-Franco. Lupan E. Bucuresti 1997 vol.3. Leik A. Hamagiu C. Nationala Bucuresti 1929. Ed.. 56. Lumina lex Bucuresti 1998. Tratat de drept civil. Partea generala E. Droit civil.. Junimea Iasi 1977. Ed. Les obligations. Ed. Ed.. Les I. Drept civil. P. Ed. 53. 48. Iasi 1998. Ed. Teoria generala a drepturilor reale.. Casa de Editura si Presa “sansa” SRL. Gionea V.. Bucuresti 1978. vol II . 47.a. Teoria generala a obligatiilor. vol. Drept civil. Macovei I. Dreptul de proprietate comuna al sotilor. 49. Legier Gerard. Drept civil. Didactica si Pedagogica. 54. Negocierea afacerilor. 50. All. Actami. 57. ALL Bucuresti 1995 . P. Bucuresti.Ed.. Filipescu I. Mementos Dalloz Paris 1993. 1947 .. 60. Bucuresti 1994. 61... Drept civil. Drepturile reale principale. Bucuresti 1996. Persoana fizica. Contractele de comert exterior in dreptul roman. Drept civil. Ed. Curs de drept civil. Baicoianu Al. 55.

Cuza Iasi 1980. Inscrisurile. I.. “Lecons de droit civil” Ed.63.. 73. Negru V. Motchrestien. Bucuresti 1998. mijloace de proba in procesul civil. Popa N. Dreptul de proprietate si dezmembramintele sale.. Cuza Iasi 1958. 64. Teoria generala a obligatiilor. Drept civil. Drept succesoral. Ed.. I. Obligatii. Contractul colectiv de munca. 70. Safta Romano E. Traité pratique de droit civil francais. 1959.. Ed. Teoria generala a dreptului. Nistor V. Drept public si privat. Paris. Drept procesual civil. si P. 69. R.. Roland H. Teoria dreptului. Contrat. Iasi. Lecon de droit civil. Drept civil. Lumina Lex. Pop Liviu. Paris 1995 205 . Anca. 80. Bucuresti 1975. si P. 74. Teoria generala a obligatiilor. 75. si Apostu I. Popescu T.. Mazeaud J.. All. Universitatea Al. Ed.. Boyer L. Zigotto Galati 1994. Pop L. Stiintifica Bucuresti 1968. Sanilevici R. Ed.. Evrika Braila 1997. Montchrestien. Ed. Ed. Popescu A. Cuza.. 77. I. et Ripert G. Starck B. Lumina Lex Bucuresti 1997. Ed. 1974. Actami Bucuresti 1994. Demetrescu. 78. Curs de drept civil. 2. Negru V. 65. Safta-Romano E. II Teoria generala a obligatiilor si contractele speciale. Teoria generala a obligatiilor. Ed.. “Grafix”. Planiol M.. Manoliu J. Ed. Universitatea Al. 72. I. Neuron Focsani 1996. Vol. Didactica si Pedagogica. 79. Ed. Ed. Universitatea Al.. Obligations. Paris 1962. 71. 1993. Iasi.. 66. 68. 67. Magureanu F.. Dreptul de proprietate privata si publica in Romania. Mazeaud Henry si Leon. Paris 1926. Ed. Bucuresti 1998. Fundatiei “Romania de Maine”. si Radu D. Ed. Litec. Nistor V. 76.

Academiei. Statescu C. Universitatea Bucuresti 1980. Stef F. 92. Didactica si pedagogica Bucuresti 1977. Bucuresti.. si Angheni Sm. 83. Ed.si Ciobanu V.. Dreptul civil . Persoana juridica. Drept procesual civil. Oscar Print. M.Persoana fizica.. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane. Drepturile reale. Teoria generala a obligatiilor.. C. Lumina Lex.. Executarea silita. 82. Editura Stiintifica si Enciclopedica. 206 . Teoria generala a obligatiilor civile. 86... Statescu C. Bucuresti 1998. Ed. Ed. Fundatiei Romaniei de Maine. Contractele civile instrumente de satisfacere a intereselor cetatenilor. Statescu C. Oscar Print. 89. All. Ed. Europa Nova Bucuresti 1994 Vol. Vol. Zinveliu I. Zlatescu V. Drepturile 84. 1995. Drept civil. Drept civil. 91. Bucuresti 1997.III.. Ed. si Zilberstein S. Dacia Cluj 1978. Urs I. Ed. Dictionar de expresii juridice latine. Ed. Zilberstein S. si Barsan C.D. Bucuresti 1998. 88.. 1 Ed. Rezolutiunea si rezilierea contractelor civile. II. Bucuresti 1981. Repetitia principiilor de drept civil. Ed.. Bucuresti 1984. Vol. 85.. Bucuresti 1995. si Barsan C. Statescu C. Tratat de Drept civil. I si Vol. Drept procesual civil. 87. Teoria generala a drepturilor reale. Stoenescu I.I . Lectii de drept civil. 90. Stoica V. Vlachide P.81.

207 Actio in personam Actio in rem Actio non datur cui nihil interest Actori incumbit onus probandi Ad Kalendas Graecas Ad literam Ad probationem Ad validitatem Ad valorem A fortiore Ad nutum Animus donandi . = Care conditioneaza validitatea. = Dimpotriva. dintru inceput. = Nu poate avea actiune in justitie cel ce nu are interes.DICTIONAR DE ADAGII SI LOCUTIUNI JURIDICE LATINE FRECVENT UTILIZATE A Ab initio Ab orem ad aurem Accesorium sequitur principale A contrario = De la bun inceput. la porunca. discret. = De indata. nu poate fi tot alb in sens opus. Traductibil prin niciodata. caci in calendarul grecesc nu existau ca la romani kalendae adica prima zi a lunii cand trebuiau achitate datoriile. indreptata impotriva unui lucru. = Actiune indreptata impotriva persoanei. = De la cel mai tare. in sens opus sau prin opozitie. in litera cartii. = Cu intentia de a darui. = Accesoriul urmeaza principalul. sau competenta unei instante dupa valoarea pretentiilor. = Dupa valoare. Cu alte cuvinte. = Reclamantului ii revine sarcina probei. imediat. Rationament de interpretare logica in sensul ca acel ce poate mai mult poate si mai putin. = De la gura la ureche. este carmuit de aceeasi lege. Metoda de argumentare logica ce demonstreaza nerelevanta tezei opuse: daca acceptam albul. = Care serveste ca mijloc de proba. = Actiune reala. = La calendele grecesti. = Cuvant cu cuvant. De exemplu taxa de timbru dupa valoare.

Animus novandi Animus sibi habendi Audiatur et altera pars

= Cu intentia de a innoi. = Cu intentia de a avea, de a poseda pentru sine. = Sa fie ascultata si cealalta parte (Seneca).

B
Bona fides = Buna credinta, cu buna credinta.

C
Cessante causa, effectus cessat Cessante ratione legis, cessat lex ipsa Cessio crediti Cessio debiti Condicio sine qua non Consensus Corpore alieno Cui (Quid) prodest? = Daca inceteaza cauza, inceteaza si efectul = Daca inceteaza motivatia legii inceteaza legea insasi. = Cesiunea de creanta. = Cesiunea de datorie = Conditie absolut indispensabila “fara de care nu” = Consimtamantul partilor, necesar pentru incheierea unei conventii = “(Posesor) de corp strain” = “Cui (la ce) foloseste?” Formula folosita atunci cand nu este clara intentia cu care a fost savarsit un anumit act sau exista indoieli asupra oportunitatii acestuia.

D
Damnum emergens, lucrum cessans Datio in solutum De facto De jure = O paguba ce se iveste, un castig care inceteaza. = Stingerea obligatiei prin plata altui lucru decat cel datorat cu acordul creditorului. = De fapt. Situatie de fapt opusa unei situatii de drept. = De drept. Situatie prevazuta de lege.

208

De lege lata et de lege ferenda

Docendo discimus Donationes mortis causa

Do ut des

Dura lex sed lex

= Despre o lege data (existenta, in vigoare), si despre o lege care va fi data ori ar trebui sa fie data. = Invatam invatand pe altii. = Donatiuni pentru cauza de moarte. Se constituie sub conditia ca donatorul sa nu moara inaintea donatarului. Ele se desfiinteaza daca donatarul moare inaintea donatorului, actul de donatie devenind caduc. = “Iti dau ca sa-mi dai!” Formula referitoare la echivalenta prestatiilor in cazul schimbului. In sens larg, serviciu contra serviciu. = Legea este aspra dar e lege, adagiu care exprima caracterul obligatoriu al legii, oricat de aspra ar fi ea.

E
Electa una via, non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) Eo facto Eo ipso Errare humanum est = Data fiind sau daca s-a dat/acordat o cale, nu se admite a se recurge la cealalta/la o alta cale. = Prin acest fapt sau dupa ce acest lucru s-a facut ori daca s-a realizat acest lucru. = Prin lucrul in sine/insusi sau chiar prin acest lucru. = A gresi este omeneste. Proverb latin pus in circulatie de Cicero sub forma “Cuiusvis hominis est errare, nullius nisi insipientis in errare perseverare”, adica, “Orice om poate gresi dar numai prostul staruie in greseala. = “Greseala comuna produce norma juridica, greselile oamenilor. determina promulgarea unei legi noi” = “Eroare in afacere” sau in natura juridica a contractului. = Greseala cu privire la persoana. = Greseala cu privire la calitatile esentiale ale unui lucru; ceea ce atrage nulitatea contractului. = La egalitate.
209

Error communis facit ius

Error in negotio Error in personam Error in substantia

Ex aequo

Ex eadem causa Ex nihilo nihil Ex contractu Ex nova Ex nunc Ex tunc Exceptione sunt strictissimae interpretationis Exemplis gratia Experentia docet Extra ordinem

= Din aceeasi cauza. = Din nimic nu se naste nimic (Lucretiu). = Din contract. = Din nou. = De acum, cu efecte in viitor. = De atunci, cu efecte pentru trecut. = Exceptiile de la lege sunt de foarte stricta interpretare. = De exemplu, pentru exemplificare. = Experienta te invata. = Procedura extraordinara.

F
Fama volat = Zvonul zboara, se raspandeste repede (Vergilius). Fiat iustitia, pereat mundus = Sa se faca dreptate chiar de ar fi sa piara lumea. Legea trebuie aplicata in orice conditii, dreptatea trebuie instaurata cu orice pret. = Sfarsitul incoroneaza opera (Horatius). = O frauda poate corupe totul.

Finis coronat opus Fraus omnia corrumpit

G
Grosso modo Generalis (lex) specialibus non derogat Genera non pereunt = In mare, grosier, grosolan. = O lege generala nu deroga de la cele speciale. = Lucrurile de gen nu pier

H
Habentes causa Heres sustinet personam defuncti Honoris causa = Avanzii cauza, cei care au interes. = Mostenitorii continua (sustin) in proces persoana defunctului = Ca cinstire, pentru cinstire.
210

I
Ignorantia legum excusat neminem In dubio pro debitore In dubio pro reo In excipiendo, reus fit actor In extenso In liminae litis In pari causa melior est causa possidentis In situ Intuitu personae Iocandi causa Ipso facto Ipso iure Ius utendi, ius fruendi, ius abutendi = Necunoasterea legii nu scuza pe nimeni. = In situatie indoielnica deciziile se iau in favoarea debitorului. = In caz de indoiala deciziile se iau in favoarea paratului. = In aparare paratul devine reclamant, in sensul ca trebuie sa-si dovedeasca sustinerile. = Pe larg. = In pragul, la inceputul procesului = Intr-o pricina egala, mai bun este dreptul/pricina celui ce poseda. = Pe pozitie, chiar in acel loc. = Avand in vedere persoana, din perspectiva calitatii persoanei. = Din gluma, in joaca. = Prin faptul insusi, inteles de la sine, implicit. = Prin dreptul insusi, pe temeiul dreptului insusi. = Dreptul de a folosi un lucru, dreptul de a percepe roadele acelui lucru, dreptul de a consuma un lucrui, ca atribute ale dreptului de proprietate. = Prezumtie de drept ce nu poate fi combatuta (absoluta). = Prezumtie relativa ce poate fi rasturnata prin proba contrarie.

Iuris et de iure Iuris tantum

L
Lata culpa; levis culpa = Vina mare, neglijenta grosolana; vina usoara, vina din nebagare de seama. Lato sensu Lex fori = In sens larg. = Legea instantei, a tribunalului local.
211

= Un castig ce inceteaza. = Cu putere armata. deci nu se mai poate realiza. M Malitiis non est indulgendum Manu militari Mater semper certa. = O lege speciala deroga de la cea generala. = Locul guverneaza actul.Lex loci contractus Lex loci delicti commissi Lex loci laesionis Lex personalis Lex rei sitae Lex specialis derogat generali Locus regit actum Lucrum cessans = Legea locului de incheiere a contractului. = Prin acordul mutual. = Legea personala sau legea persoanei fizice. formula prin care se cere iertare in semn de recunoastere a vinei. adica a pune capat unei stari de lucruri prin masuri drastice. reciproc. = Legea locului vatamarii. modalitate de intelegere intre doua sau mai multe persoane prin concesii reciproce sau prin acceptarea unor compromisuri. Mutatis mutandis Mutuo consensu Mutuo dissensu N Neminem laedit qui suo iure utitur = Pe nimeni nu lezeaza cel care se foloseste de dreptul sau 212 . formula utilizata in dreptul international. lucrul in discutie sau in litigiu. tatal nesigur. = Mod de a trai. = Prin dezacord mutual. Un act se intocmeste in conformitate cu legislatia statului pe teritoriul caruia a fost incheiat. dar evenimente asemanatoare. = Din vina mea. = Legea locului comiterii delictului. reciproc. mod de viata. = Daca se schimba cele ce trebuiesc schimbate ori in alte imprejurari si cu alte persoane sau intamplari. pater incertus Mea culpa Modus vivendi = Rautatii nu i se acorda indulgenta. = Legea locului unde este situat bunul. = Mama este intotdeauna sigura.

Nemo censetur ignorare legem = Nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea/ necunoasterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei. ci si ca sa nu mai greseasca. = Este pedepsit nu numai pentru ca greseste. Non bis in idem = Nu de doua ori pentru aceeasi vina. Non rex est lex. sed lex est rex = Nu regele este lege ci legea este rege. = A lupta. a pleda pentru propriul interes (Cicero). Prin acest adagiu este ilustrat principiul fortei obligatorii a contractelor. Nulla poena. O Onus probandi incumbit actori = sarcina probei ii revine reclamantului. conventiile. Nulla lex satis commoda omnibus = Nici o lege nu este destul de est potrivita pentru toti (Cato).Nemo auditur propriam turpitudinem = Nimeni nu este ascultat cand isi allegans invoca propria indecenta/vina. Pendente conditione Prior tempore potior iure Pro domo sua Penitur non solum quia peccatur sed ne peccetur = Cat timp conditia este suspensiva = Cel dintai in timp este mai tare in drept. invoielile trebuie respectate. Axioma juridica potrivit careia nimeni nu poate fi judecat de doua ori pentru aceeasi vina. nullum crimen sine lege = Nici o pedeapsa. 213 . Nemo esse iudex in sua causa potest = Nimeni nu poate fi judecator in propriul proces. Nemo cogitur edere contra se = Nimeni nu poate fi constrans sa dea dovezi in justitie contra sa. Nemo plus iuris ad alium transferre = Nimeni nu poate transmite altuia potest quam ipse habeat mai mult drept decat are el insusi. P Pacta sunt servanda = Tratatele. nici o incriminare in afara legii. Nemo dat quod non habet = Nimeni nu da ce nu are.

= In masura in care s-a anulat dreptul celui ce da. proprietarului. 214 . = Nu exista nici o vanzare fara pret. nulla libertas Sine pretio nula est venditio = Fara dreptate. = Lucrul judecat este acceptat/ socotit ca adevarat. Este adagiul care exprima in mod plastic principiul autoritatii lucrului judecat. se anuleaza si dreptul celui ce dobandeste. Res iudicata pro veritate accipitur/ habetur Resoluto jure dantis. nici o libertate. R Rebus sic standibus Res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = Asa stand lucrurile. Este adagiul prin care se exprima plastic principiul relativitatii efectelor actului juridic. repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva. = Ceea ce nu este nimic nu produce nici un efect. resolvitur ius accipientis Res perit domino Restitutio in integrum S Sine iustitia. In sens generic. = Un bun piere in detrimentul stapanului. = Ceea ce era de demonstrat.Q Qui malis parcit bonis nocet Quod erat demonstrandum Quod nullum est nullum producit effectum = Cine cruta pe cei rai vatama pe cei buni. repunerea unei persoane in starea anterioara unui fapt juridic care I-a lezat un drept. = Reparatie integrala. Adagiul da glas principiului anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial ca efect al nulitatii. = Lucrul convenit intre unii nu poate fi nici vatamator nici de folos altora.

toata lumea are dreptul de a se bucura de unele avantaje naturale. ca oferta de plata. = Soarele straluceste pentru toti. 215 . = Situatie in care se afla un lucru. = Plata datoriei. testis nullus = S-a judecat atat cat s-a cerut. inceteaza legea insasi. Sol lucet omnibus Sol lucet omnibus = Soarele straluceste pentru to. = Pentru plata. Solo consensu Solus consensus obligat Solutio debiti Solvendi causa Specialia generalibus derogant Status quo Stricto sensu T Tantum devolutum quantum appellatum Tempus regit actum Tertium non datur Testis unus. nec nos distinguere debemus = Unde este aceeasi motivatie. = numai consimtamantul creaza obligatii. nu exista o a treia posibilitate. Nu este suficient un singur martor pentru a stabili adevarul intr-un proces. = Nu se acorda. = Timpul. Ubi eadem ratio ibi eadem solutio Ubi ius ibi remedium Ubi lex non distinguit. = In sens restrans. = Unde legea nu distinge. = Unde exista drept. acolo este aceeasi solutie. U Ubi cessat ratio legis cessat lex = Unde inceteaza motivatia legii. = Cele speciale deroga de la cele generale. legea in vigoare la un moment dat guverneaza actul. acolo exista si remediu.Sine qua non = Conditie fara de care nu se produce efectul urmarit. = Prin simplul consimtamant sau numai prin consens. = Un singur martor este ca nici-un martor. nici noi nu trebuie sa distingem.

= Nu se face nedreptate celui care o vrea. ultima necat 216 . = toate loviturile ranesc. = Vocea poporului. = Cinste invinsilor. Adagiul da glas perceptului moral ca a pierde cu onoare este mai onorabil decat a castiga pe cai miselesti. = Forta majora. pe consensul general. Vis maior Volenti non fit iniuria Vox populi. exempla trahunt Veritas semper vincit Victis honos = Cuvintele invata. ultima ucide. Nu este intemeiata o plangere facuta de cel ce a consimtit la pagubirea sa. V Verba docent. exemplele atrag. vox dei Vulnerat omnes.Ut singuli = Bunuri individuale. Justetea unui lucru se intemeiaza pe acordul unanim. = Adevarul invinge intotdeauna. vocea lui Dumnezeu.

55 Capitolul III. Notiuni generale p. Clasificarea persoanelor juuridice p. 2.42. D. Sinteze privitoare la drepturile reale Sectiunea 3.28.1. Introducere in dreptul civil Sectiunea 2. Subiectele raportului juridic civil p.46. Capacitatea persoanelor juridice p.1. Numele p. 2. Obiectul raportului juridic civil p 12 Sectiunea 2. 9 2.32.44 2.1.1. clasificare p.4.C U P R I N S Capitolul I. Organizarea de sine statatoare p. Notiuni generale p.46: A. Elementele constitutive ale persoanei juridice p. Notiunea.29. Persoana fizica p. Raportul juridic civil p. Persoana juridica p. 2.22 .29.53.44 2. 2.47.1. B. Continutul raportului juridic civil p.50 2. Capacitatea de folosinta p.2. C.3.3.2. 8 2.29.60 217 .6.4. 19. 4 Sectiunea 1. Consimtamantul p.3. Caracterele juridice ale patrimoniului p. 28: A.2. definitie.17 2. Nulitatea de fond si nulitatea de forma p. Capacitatea de exercitiu p. C.1.1.4. C.3.3.1. Capacitatea de a incheia actul juridic civil p.2. Incetarea persoanei juridice p.21. B. B. 5 Capitolul II. Nulitatea partiala si nulitatea totala p. B. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa p.4. C.39.2. Scopul licit p.2. Infiintarea persoanelor juridice p.54. Actul juridic civil p.49 2. Sectiunea 2. ramura a dreptului privat p.4. 7 2.58 3. Dreptul civil.D.1. Notiuni generale Sectiunea 1. Domiciliul p.2.19 A.35: A.5.58 3.4. Sectiunea 2. Cauza licita p.33 2. definitia si obiectul dreptului civil p.2.4.3. 20 .1. Notiune. Identificarea persoanei fizice p.1.1. Capacitatea persoanei fizice p. Starea civila p.36. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala p. Patrimoniul propriu p. Efectele actului juridic civil p. E.24.17 2.48. B.1.4. Nulitatea actului juridic civil p.2. Obiectul p. Conditiile de validitate ale actului juridic civil p.2. Patrimoniul p.53: A.

66 3.77. Regimul juridic al terenurilor p.69 3.106 3. Clasificarea obligatiilor civile p. Clasificarea izvoarelor obligatiilor civile p. Protejarea posesiei prin actiunile posesorii p. Atributele dreptului de proprietate p.106 3.104. Dobandirea proprietatii prin efectul posesiei p. Posesia p.112. Proprietatea anulabila p.3. Notiunea si definitia contractului civil p.3. Caracterele dreptului de proprietate privata p.5.65 Sectiunea 3.63. C.81.4.4.105.85. Capitolul IV.2.102: A. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate p.83.2.85. Sectiunea 3. Prezumtia de proprietate p.1.2. Patrimoniul si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari p.107 3.3.2.78.128 218 .121 Sectiunea 4. B. B.3. D. Functiile patrimoniului p. Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna credinta p. Drepturile reale si drepturile de creanta p.61: A. D.83.2.1.78.97 3.118 4. B.67 3.66 3.1.126 4. Definitie p.4.108: A.72.70: A. 3. Calitatile si viciile posesiei p. Regimul juridic al constructiilor p. Apararea dreptului de proprietate p.2.2. Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal p.1.3.4. Proprietatea privata p.94 3.76: A. Obiectul dreptului de proprietate privata p.4.2. Dobandirea.3. B.2. Obiectul dreptului de proprietate publica p. B.114 4. dovada si pierderea posesiei p.102.2.2.3. Obiectul dreptului de proprietate p. Proprietatea rezolubila p.103. 3.125 4. Modalitatile dreptului de proprietate p. Proprietatea comuna p.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica p.4. Subiectele dreptului de proprietate privata p.64. C.2. Notiuni generale.110.2. Proprietatea publica p.3.62. B. Sectiunea 3.1.1. 3. Clasificarea contractelor civile p.82. Notiuni generale p. C.83: A. Notiuni generale p. Efectele posesiei p.1.71. Obligatiile civile si izvoarele lor Sectiunea 4. Conditii pentru exercitarea actiunii in revendicare p. Definitie p.80: A. Actiunea in revendicare. B. Formele dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate p.2.94 3.3.1. Vointa juridica.73. Actiunea in revendicare mobiliara p. C.1. D. Regimul juridic al imobilelor p. Patrimoniul si subrogatia reala cu titlu universal p. Notiuni generale p.96 3.3.7. Actiunea in revendicare imobiliara p. Regimul juridic al apelor p. 3.2. element esential al contractului p. C.6.4.1. Notiunea si izvoarele obligatiilor civile p.74.

151 Sectiunea 4.175 4.1. Raspunderea civila delictuala p. D. Principiile de baza ale succesiunilor 5.207 Cuprins p. Acceptarea p.217 219 .3.3.4.174 4. Oferta de a contracta p.4. B.3. Conditiile de validitate ale contractelor p.2.182 Capitolul V.139: A. C.5.145.141.2. Notiunea juridica si functiile raspunderii civile delictuale p.3. Notiuni introductive p.145 4.3.199 Bibliografie p. Raspunderea civila pentru fapta proprie p.196 5. Efectele contractelor p. Principiile devolutiunii succesorale legale p. Caracterele juridice ale transmiterii succesorale p.2.1.195 5.1. Incheierea contractelor p.2.201 Dictionar de adagii si locutiuni juridice latine frecvent utilizate p. Promisiunea de a contracta sau antecontractul p.140. Negocierile precontractuale p.1.2.1.133 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful