Sunteți pe pagina 1din 15

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Istoria mobilei-partea 1
Materiale si design Din punct de vedere istoric materialul cel mai folosit in productia de mobilier este lemnul, dar si alte materiale, precum metalul sau piatra au fost folosite. Designul mobilierului reflecta moda diverselor perioade istorice, din antichitate pana in prezent. Daca in trecut in majoritatea perioadelor predomina un singur stil, astazi designul mobilierului este influentat de numerosi factori, stiluri si directii. Unele dintre cele mai pretuite piese de mobilier folosite in locuintele moderne de astazi sunt antichitatile atent reconditionate, care au in medie o vechime cuprinsa intre 50 si 300 de ani sau chiar mai mult. Astazi majoritatea designerilor anordeaza un stil eclectic, adaptat fiecarui proiect in parte, mobilierul putand avea un design inovator sau sa fie o adaptare moderna a modelelor istorice.. Chiar elementele de baza ale designului de mobilier sunt de fapt foarte complexe, pentru ca aspectul a fost mereu cel putin la fel de important ca functionalitatea, iar tendinta generala este de a crea mobila in conformitate cu interiorul arhitectural. Unele piese de mobilier au fost realizate in conformitate cu elemente arhitecturale, avand picioare de tip coloana, altele erau cel putin in parte antropomorfe, cu baza in forma de animale. Designul variaza de la foarte simplu la deosebit de complex, mai curand in functie de scopul mobilierului decat de perioada de constructie. Primele marturii ale acestei fascinante istorii provin din Mesopotamia, unde interioarele erau deosebit de bogat, mobilierul fiind impodobit cu ornamente din aur si deosebit de complex. Unele exemple egiptene demonstreaza ca daca existau piese aurite si foarte complexe se fabricau in acelasi timp si modele simple, destinate celor cu nevoi si posibilitati mai mici. In istoria mobilei cele mai cunoscute piese - si cele mai elaborate - sunt cele de lux, cel mai bine pastrate. Mai mult decat atat designul foarte elaborat ofera mai multe informatii despre o anumita perioada deoarece gusturile celor din high class se schimba mai repede decat alte stiluri pentru a reflecta noile idei si tendinte. Cele mai simple exemple, destinate muncitorilor si agricultorilor au doar un rol functional, forma de baza fiind reprodusa de-a lungul timpul cu modificari minime. Istoria mobilei Chiar daca reconstructia unei locuinte preistorice este practic imposibila se pare ca acestea aveau totusi piese de mobilier, chiar daca cele mai multe improvizate din piatra sau bucati de lemn, fiind in principal mese sau scaune grosolane. O istorie documentata e mobilei si a evolutiei acesteia in timp trebuie sa inceapa deci cu Egiptul antic. Mobilierul egiptean Climatul foarte uscat al regiunii si complicatele traditii sepulcrale sunt in parte responsabile pentru pastrarea in bune conditii a numeroase piese : mese, scaune, banci, etc. O alta sursa importanta de informatie sunt picturile murale, care

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

prezinta in repetate randuri interioarele egiptene din epoca. Tehnica de fabricare folosita de vechii egipteni, care acordau o deosebita atentie atat designului cat si constructiei, este aproape identica celei utilizate si astazi. Pentru piesele de mari dimensiuni, in special pentru scaune si mese se foloseau cepurile, o tehnica populara si astazi, chiar daca de multe ori cepul este inlocuit de un pivot pentru a usura fabricarea. Laturile pieselor mai delicate precum cutiile sau lazile erau imbinate cu grija pentru a mari rezistenta. Un vechi scaun egiptean care inca se pastreaza la Muzeul din Cairo are suporturi in forma de picioare de animale, o tendinta care se pare ca se generalizase in epoca. Un set de mobilier - scaun, masa, pat si baldachin - descoperit la Giza, in mormantul reginei Hetepheres a fost reconstruit si reconditionat cu migala de specialisti, oferind cercetatorilor informatii pretioase. Piesele au suporturi in forma de picioare de animal, o structura rigida, suporturi pentru brate in forma de papirus. Patul, mai ridicat in partea capului, are o tablie de mari dimensiuni, decorata in relief cu simboluri ale zeilor si scene religioase. Alte piese de gen care s-au pastrat sunt mai putin elaborate ca design, mult mai simple, desi se presupune ca initial acestea erau impodobite cu ornamente din metal. Exemplele oferite de picturile murale sugereaza ca mobilierul destinat celor bogati era amplu ornamentat cu diverse decoratiuni. Picioarele meselor si scaunelor erau acoperite cu foite de aur, alte suprafete, mai ales cele ale lazilor fiind acoperite cu straturi de fildes sau din alte materiale. Formele erau in general antropomorfice. Mobilierul din Mesopotamia Chiar daca nu s-au pastrat piese din aceasta perioada, basoreliefurile si imaginile ofera informatii despre mobila acestei civilizatii. Mesele, scaunele si tronurile erau amplu decorate, asa cum se poate vedea din picturile si sculpturile pastrate, fiind deseori decorate cu incrustatii din scoici, pastrand totusi o linie generala simpla si sobra. Printre putinele obiecte care au supravietuit trecerii timpului se numara si o harpa sumeriana cu incrustatii bogate si colorate, avand in partea de sus un cap de bivol sculptat in relief si acoperit initial cu foita de aur. Pe o placa de piatra este sculptat un tron foarte simplu si inalt, fara spatar, care pare sa aiba o tapiterie foarte eleganta. Mobilierul prezent intr-un basorelief pastrat la British Museum, din perioada regelui asirian Ashurnasirpal II este mult mai elaborat, mesele si tronul avand baza in forma de trompete si de labe de animale, fiind impodobite cu decoratiuni in relief. Mobilierul din Minoa si Mycene Sunt greu de gasit si piese de mobilier din epoca de Bronz a culturilor din Micene sau din regiunea Insulelor Egee. Majoritatea dovezilor se gasesc pe reprezentarile in relief de pe bijuterii sau pe mici lucrari in bronz sau teracota. O splendida exceptie este tronul din Sala Tronului din Knossos, care arata ca functionalitatea si materialele erau mult mai importante decat designul, piesele fiind aproape intotdeauna lipsite de decoratiuni. Au fost insa descoperite si doua lucrari care fac referire la piese cu inscrustatii sau podoabe din aur, destinate doar mobilierului de lux. O asemenea exceptie este si un picior de mobila, realizat in intregime din fildes bogat sculptat, provenind din Theba.

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Istoria mobilei - partea 2


Mobilierul din Grecia Mobilierul elen, la fel ca si cel din Mesopotamia, este cunoscut mai ales prin intermediul picturilor si sculpturilor, pentru ca s-au pastrat foarte putine piese. Detaliile de pe picturile care ornamentau vasele si pietrele funerare ofera destul de multe informatii, golurile din imaginea de ansamblu fiind umplute de de friza de la Parthenon si de mai multe figurine in bronz si teracota. S-au pastrat cateva tronuri din marmura, dar si cateva fragmente din lemn ale mobilierului epocii. Dovezile existente arata ca designerii eleni nu respectau formele libere ale predecesorilor, ci incercau sa armonizeze mobilierul cu decoratiunile arhitecturale, simetria generala si echilibrul intregului parand sa respecte mai curand traditia egipteana. Cu toate acestea, desi la prima vedere exista numeroase asemanari intre ele, banca greceasca si patul egiptean aveau scopuri diferite.

Banca elena, folosita atat pentru odihna cat si pentru a sta lungit in timpul mesei avea aceeasi inaltime ca si masa. Nu exista nici un suport pentru picioare, iar partea dinspre cap era adesea curbata pentru a sprijini pernele. Suporturi in forme de labe de animal erau rar folosite, preferandu-se cele conice sau cele care imitau coloanele. Scaunele folosite erau pliabile, cu picioarele in forma de X sau standard, cu picioare drepte, fiind fabricate din secolul VI IdHr. Au fost realizate atat piese functionale si simple cat si modele mai elaborate. O inovatie deosebita a designerilor greci este scaunul cunoscut sub numele de klismos, un scaun usor cu spatar. Confortabil si foarte popular, a fost folosit de cei mai multi dintre greci intre secolele VII-IV IdHr. Klismos este o piesa simpla, dreapta, cu picioare care se curbau usor in exterior si un spatar in general fara ornamente, curbat de la margini spre centru. Mesele reprezentate in picturi erau de mici dimensiuni, fiind preferate cele cu tablia rectangulara, avand trei picioare, uneori sculptate in forme animale. Marturiile literare dovedesc si ca aceste mese erau foare usoare, putand fi mutate imediat pentru a servi un invitat si indepartate la sfarsitul mesei, pentru ca artistii sa poata juca. Abia in perioada elenistica incep sa apara mesele rotunde. Cuferele din vechea Grecie aveau dimensiuni variabile : de la cele miniaturiale la cele cu adevarat monumentale si variau foarte mult si la nivel de design, de la cele simple la cele cu capacul bogat sculptat. Erau realizate din lemn, bronz, fildes. Traditia cuferelor a fost pastrat din Egipt pana in secolul XIX, fiind prezente mai ales in traditia populara a diferitelor popoare. Mobilierul roman La prima vedere mobilierul roman pare realizat ca o copie a celui grecesc. In primul secol al erei noastre designul roman opulent reflecta puternicele influente grecesti. Ruinele de la Pompeii si Herculaneum ofera informatii detaliate privind arhitectura locuintelor si arata ce mobilier era necesar si cum era acesta amplasat. Frescele de la Pompeii demonstreaza si cum era folosit mobilierul dar si marea varietate a formelor. Nu se stie exact

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

sursa de inspiratie si momentul in care au aparut si dulapurile, lipsind informatiile. Prezenta acestora in frescele romane poate fi o simpla influenta elena sau o copie a picturilor grecesti, desi un dulap dintr-o casa din Herculaneum s-a pastrat. Romanii au creat mai multe piese din marmura si bronz decat grecii, designul adoptat fiind mult mai complex, chiar daca aria ornamentelor era similara. In afara meselor mici obisnuite in Grecia se foloseau mese mari, rectangulare si mese rotunde de diferite dimensiuni. Au fost introduse si modele mult mai practice, cum ar fi mesele care puteau fi rapid demontate sau cele care se puteau plia. Bogatia incrustatiilor si ornamentele minunat realizate in fildes, bronz, marmura si lemn sunt adesea mentionate in literatura romana, de multe ori descrise in detaliu . Mobilierul din Bizant si de la inceputul Evului Mediu Desi mai exista inca numeroase piese de mobilier din aceasta epoca, suprinzator de putine exista de la inceputurile civilizatiei crestine (sec III-VII) sau bizantine (sec V-XV), atat din est cat si din vest. Arta bizantina a fost mereu deosebit de apreciata. Bogatia ornamentala a bisericilor din Istanbul sau Ravenna indica faptul ca si decorarea palatelor trebuie sa fi fost pe masura. Mozaicurile bizantine pastrate sugereaza ca, desi ornamentele clasice devenisera mult mai stilizate, erau inca folosite intre 400-1000 dHr. S-a pastrat o piesa deosebit din epoca bizantina, tronul Episcopului Maximian, realizat in jurul anului 550, o adevarata opera de arta din fildes sculptat in relief suprapus pentru un cadru din lemn, destinat exclusiv reprezentantilor marcanti ai Bisericii. Tronul arata si ornamentatia bogata si stilizata a perioadei, oferind astfel indicii pretioase despre maniera in care se realiza mobilierul bizantin. Asa-numitul Tron al lui Dagobert I, aflat in prezent la Bibliotheque Nationale din Paris este un scaunel pliabil din bronz, cu picioarele in forma animala, mult mai bine realizate decat exemplele romane similare. Manuscrise si cate un mozaic din secolele V-IX demonstreaza ca desi influenta romana se pastrase, schimbarile gusturilor ii inspirasera pe artizani sa redea detaliile mai simplu si mai abstract. Modelele plane au fost inlocuite de reliefuri adanci, iar conservatorismul stilistic devenise o regula care se aplica si in domeniul fabricarii de mobilier. In secolele XI-XII are loc o adevarata regenerare spirituala si sunt construite numeroase biserici in Europa occidentala, desi nu s-au pastrat prea multe exemple de mobilier. Designul din acest interval este cunoscut in principal datorita reprezentarilor din sculptura franceza, in care se foloseau variante simplificate si shematice ale ornamentelor grecoromane. S-au pastrat totusi cateva scaune din Scandinavia secolului XII, purtand puternice influente romane. Mobilierul gotic Arhitectura gotica se caracteriza prin folosirea arcadelor ascutite, precum si a altor inovatii deosebite care creau efecte spatiale spectaculare, dar paradoxal mobilierul din secolul XII nu a fost influentat de acest stil nou. Daca impunatoarele catedrale, migalos construite, pline in exterior de creatii arhitecturale si elemente impresionante parea simboluri ale grandorii, in interior au fost favorizate piesele de mobilier simple, din stejar inchis la culoare, interiorul fiind imbogatit de minunate tapiserii si ornamente metalice.

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Abia din 1400 in constructia mobilierului au inceput sa fie introduse elemente gotice precum unghiurile foarte ascutite. Apoi, pentru mai multe de un secol, elementele gotice erau sculptate pe spatarele scaunelor, pe cufere si pe laturile meselor. Din secolul XV au fost introduse noi tipuri de mobilier. Primul a fost un fel de scrin, cu un spatiu mic de depozitare si picioare foarte inalte ; in partea de sus avea o polita pentru expunerea obiectelor si un raft sub aceasta. Dulapurile erau construite cu unul sau doua randuri de spatii, inchise cu usi. A fost introdus si celebrul armoire, strmaosul sifonierului de astazi, cu usi de mari dimensiuni si un spatiu interior de 1.5 pana la 2 metri. Acestea erau ornamentate cu motive precum arcade, coloane si frunze. Ca stil principal pentru partea de nord a Europei, goticul si-a pastrat influenta in arta mobilei pana la inceputul secolului XVI.

Istoria mobilei - partea 3


Mobilierul Renasterii Pictura, sculptura si arhitectura Renasterii au inceput sa se dezvolte in Italia inainte de 1425, dar mobilierul din Italia secolului XV avea tendinta de a fi doar simplu si functional. Italia Prima inovatie in domeniul mobilierului Renasterii italiene a fost cassone, un cufar cu decoratiuni complicate, sculptate sau din stucatura si poleit sau pictat. Motivele erau cele clasice. Forma aleasa pentru cassone era in mare masura inspirata de sarcofagele romane, unele dintre primele modele avand pe ele ilustratii la celebrei povesti de dragoste gotice, Le Roman de la Rose. Interioarele reprezentate in pictura italiana scot in evidenta simplitatea aranjarii mobilei si numarul mic de piese de mobilier folosite, situatie care va dura pana la sfarsitul secolului XV. Piesele erau bogat ornamentate cu sculpturi si incepe sa se foloseasca tot mai mult lemnul de nuc in locul stejarului, in paralel cu o diversificare fara precedent a modelelor si tipurilor de decoratiuni. Incep din nou sa fie la moda scaunele pliabile, din lemn cu piele sau tesatura. Apar scaune inalte si solide, cu spatar, cu spatarul bogat sculptat si in loc de picioare panouri groase. Franta Franta avea sa duca arta decorarii mobilei si mai departe decat Italia pentru a reflecta puternica influenta renascentista. La curtile regilor au fost angajati artisti italieni care au adus stilul Renasterii in Franta. In timpul domniei lui Henry II au fost adoptate schemele de design ale arhitectului Jacques du Cerceau. Ideea sa de juxtapunere a motivelor clasice a fost utilizata pe scala larga pentru decorarea mobilierului, in spiritul si pe gustul renascentist. Una dintre figurile marcante ale industriei in formare a fost Hugues Sambin, care fabrica dulapuri si care a publicat si un impresionant volum de modele, operele prezentate remarcandu-se prin sculpturile bogate care le impodobeau. Energia noilor creatori a facut ca stilul sa supravietuiasca si sa ajunga pana in secolul XVII. 5

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Mesele tipice, cu picioare inalte si subtiri si scaunele cu spatare groase, fabricate din 1560 s-au dovedit populare mult dupa 1600. Schimbarile stilistice din primele decenii ale secolului XVII au fost subtile. In timpul domniei lui Louis XIII, din 1610 pana in 1643 formele pieselor le-au continuat in mare pe cele din secolul XVI, dar erau mult mai delicate si mai atent lucrate, tipurile de lemn incluzand abanosul foarte rar si foarte scump sau furniruri din carapace de brasca testoasa. Anglia Designul mobilierului in Renasterea engleza era mai simplu decat cel francez, cu detalii sculptate mai putin elegant, decoratiuni modeste si plate, motive stilizate. Stejarul a continuat sa fie cel mai folosit lemn in Anglia sec XVI. La fel ca si in cazul Frantei, si in Anglia interesul pentru stilul Renasterii a persistat pana la jumatatea secolului XVII. Olanda Interesul general pentru formele si stilul Renasterii este pe larg documentat in mai multe publicatii si manuscrise din secolul XVII. Doua dintre colectiile de modele, care au influentat operele realizatorilor de mobila, au fost publicate la inceputul secolului la Amsterdam de Jan Vredeman de Vries si Crispin van de Passe. Mestesugarii olandezi au creat mobilier in stilul englez, modele conservatoare, stilul renascentist fiind mult timp foarte popular. O piesa speciala este un model de sifonier, foarte masiv, care a fost adus in America de nord de colonistii olandezi. Influenta olandeza s-a manifestat in principal prin intermediul cartilor si manualelor de design, putand fi remarcata in creatiile mai multor popoare din nordul Europei, desi fiecare a adus ceva personal in formele alese. Spania In Spania influentele au fost mult mai variate. Noile idei ale Renasterii au afectat designul, dar in egala masura acesta a fost influentat de traditia araba, mai exact maura. Desi Spania nu mai avea de mult timp legaturi directe cu Orientul, modelele delicate care impodobeau ornamente din piele si combinatiile indraznete de lemn, fier si aur (sau aurire) au fost foarte populare in aceasta tara pentru aproape doua secole, demonstrand continua influenta maura. Mobilierul chinez din Dinastia Ming Secolul XVII s-a dovedit o perioada in care cosmopolitismul a fost intr-o continua crestere. Pe masura ce schimburile comerciale se intensificau, mai ales cu ajutorul rutelor maritime stabilite cu un secol mai devreme, artizanii aveau acces la noi idei si mai ales la noi tehnici si materiale. Secolele XVI-XVII au fost o perioada ideala pentru Occident, care a avut astfel sansa sa descopere mobilierul chinez, caci in perioada dinastiei Ming (1368-1644) aceasta industrie atinsese in Imperiu apogeul. Dulapuri imalte, mese delicate, scaune si banci, toate i-au incatat pe europeni prin designul subtil. Picioarele drepte ale scaunelor si meselor se temrinau cel mai adesea prin linii curbate. Aplicele si elementele de sustinere nu aveau doar rol de ranforsare ci si de sustinere. Decoratiunile asiatice erau deja foarte cunoscute in Europa 6

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

secolului XVII si au jucat un rol deosebit de important in dezvoltarea ulterioara a designului occidental. Cuferele lacuite chinezesti si nipone, importate in Europa, au inceput sa fie tot mai folosite de cei care si le puteau permite, de multe ori interioarele fiind modificate pentru a se adapta noii piese.

Istoria mobilei - partea 4


Mobilierul baroc Stilul baroc este evident in mobilierul de sfarsit de secol XVII, la decenii dupa ce arhitectii italieni Gianlorenzo Bernini si Francesco Borromini adusesera la Roma noile lor idei. In prima parte a secolului noul curent a influentat mai curand suprafetele decat formele. In ultimele decenii insa au avut loc mai multe schimbari in designul mobilei : folosirea cariatidelor pentru mobilierul de dimensiuni mai mari si sculptarea picioarelor pieselor in forma de suluri sau de spirale, diferente importante fata de modelele renascentiste. La sfarsitul perioadei partea frontala a dulapurilor si scrinurilor a inceput sa fie decorata cu forme curbe in relief, reflectand noua arhitectura baroca. Scaunele au inceput la randul lor sa fie bogat sculptate, cu spatare mari si inalte, de regula tapitate sau impodobite cu mici sculpturi. Mobilierul barocului francez Cele mai elegante si elaborate piese au fost cele realizate pentru curtea regelui Ludovic XIV. Artizanul Andre Charles Boulle a creat forme neobisnuite si le-a ornat cu incrustatii care combinau metale (argint, bronz, plumb), carapacea de broasca testoasa si abanosul in modele care erau alaturari pline de imaginatie si frumusete ale motivelor clasice. Multe dintre creatiile sale sunt tributare ca inspiratie vechilor fresce romane. Mobilierul din Anglia si America Daca in alte state schimbarile au limitat folosirea poleielii in industria mobilierului in favoarea descoperirii si impunerii de forme noi, in Anglia aceasta influenta s-a facut simtita mai ales prin folosirea libera a incrustatiilor. In America de nord inca mai era in schimb la moda stilul renascentist. Mestesugarii americani utilizau ca surse de inspiratie in special modele britanice pentru a crea in final stilul Pilgrim, cu piese din stejar, carora li se dadea culoarea lemnului de nuc cu ajutorul finisajelor. Mobilierul Rococo Barocul a ramas popular in multe tari pana spre 1730, cand gusturile si implicit moda au inceput sa se schimbe, mai intai in Paris si apoi in restul tarilor occidentale. Noul stil, cunoscut sub numele de rococo, cerea o mai mare atentie delicata cu privire la scala obiectelor si o legatura mai stransa intre persoana si mobila pe care o foloseste. Ornamentele arhitecturale erau mai putin relevante, iar piesele care decorau interioarele pariziene erau construite si alese pentru a se potrivi cu oamenii mai curand decat cu incaperile. 7

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Mobilierul Rococo francez Producatorii francezi s-au dovedit din nou invingatorii in aceasta industrie, piesele si seriile realizate de ei fiind cele mai elegante si cele mai reusite, cautate nu doar in tara, ci si de pasionatii din strainatate. Rococo si-a inceput ascensiunea in timpul domniei lui Ludovic XIV si a ajuns la apogeu in timpul lui Ludovic XV. Versiunea franceza a stilului include modele ambitioase, realizate cu o varietate impresionanta de materiale, pentru crearea carora era nevoie de multa indemnanare si multa pasiune din partea mestesugarilor. Principala caracteristica erau liniile si formele complexe si sinuase care pareau a se curba in toate directiile. Modelele de decoratii erau incastrate in straturi de furnir, care, la randul lor erau incadrate de bronz poleit, care sublinia picioarele mobilelor, marginile si partea din fata a sertarelor. Picioarele drepte au fost inlocuite de cele inspirate de formele animalelor, intr-o varietate de forme curbate. Mobilierul rococo in Anglia In Anglia stilul rococo nu s-a bucurat de acelasi succes ca in alte tari, fiind mai putin folosit si nu tot atat de liber. Se foloseau foarte putin incrustatiile pentru ca mestesugarii preferau sa foloseasca pentru ornamentare furniruri din mahon si nuc, care erau finisate astfel incat granularea materialului sa fie scoasa in evidenta. Designerii englezi si cei inspirati de acestia mai taziu au folosit un element inedit : picioarele mobilelor au fost sculpate in forme curbate, terminate printr-o prin forme aproape sferice, idee preluata de la artizanii chinezi. Designurile franceze inovatoare din 1750 au fost adoptate si modificate de Chippendale in modele bogat sculptate, renuntand la inscrustatii. Elementul principal scos in evidenta de Chippendale si de cei mai multi artizani englezi era aerul de capriciu, de joaca pe care il avea stilul. Varietatile chineze si gotice erau incluse in carte ca exemple tipice, subliniindu-se ca realizarea acestora era mai usoara decat a celor franceze. Intre 1740-1760 designerii englezi au produs putin mobilier si fara inovatii deosebite. Unii dintre ei insa s-au decis sa reproduca modelele impuse in timpul Renasterii italiene de arhitectul Andrea Palladio - stilul Palladian - pe care le-au adaptat secolului XVIII. Mestesugarul William Vile, care a fost angajat de Curtea Regala intre 1750-1760 a realizat si piese de mobilier clasice in afara de cele rococo. In coloniile americane stilul clasic s-a situat la egalitate in topul preferintelor cu cel rococo. Exceptia de la regula de a continua stilul clasic l-au constituit, atat pentru designerii britanici cat si pentru cei englezi, modelele de scaune. La Londra au fost realizate scaune si fotolii elegante, cu spatarul din lemn si diferite din punct de vedere al constructiei de cele din America. La inceput, spatarul era realizat din scanduri solide ca suport central, intr-un stil care amintea de scaunele chinezesti. Ulterior spatarul a primit diferite forme. Artizanii americani au ales sa foloseasca tipurile de lemn la fel ca britanicii, acordand o deosebita atentie calitatilor

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

distincte ale acestora. In Europa fabricantii de mobilier au fost mult mai dispusi sa creeze modelele rococo dorite, chiar si acolo unde incrustatiile erau prea scumpe, caz in care totul era inlocuit prin vopsea.

Istoria mobilei - partea 5


Mobilierul neoclasic Neoclasicismul, o reactie de respingere a curentului rococo in favoarea clasicismului a fost o miscare care a aparut in momentul in care rococo-ul era la apogeu. Designerii care au initiat-o au dorit o intoarcere la sursele de inspiratie grecoromane in locul celor din Renastere. Dar pentru a se potrivit gusturilor secolului XVIII au adaptat modelele vechi prin reducerea dimensiunii ornamentelor pana la modele care se potriveau dorintelor celor deja plictisiti de rococo. Nu se stie nici astazi exact cui ii revine meritul pentru lansarea acestei revolutii in design. Robert Adam, un arhitect englez, a fost primul care inainte de 1760 a propus publicului primele modele neoclasice. Cu toate acestea, de cealalta parte a Canalului Manecii, la Paris, un important colectionar pe nume La Live de Jully a prezentat o camera decorata in acelasi stil, pe care il botezase "a la grecque". Piesele erau virtual identice, asa ca nu se stie exact cine a fost pionierul. Dar dupa acest inceput nenumarati artisti si mestesugari englezi, britanici si de alte nationalitati s-au luptat pentru a ajunge la vechile ruine ale civilizatiilor romane si elene, unde sa gaseasca surse de inspiratie. Roma si Atena s-au trezit practic invadate de curiosi si artisti, iar neoclasicismul s-a dovedit in scurt timp primul effort constient de a revitaliza un stil, in loc de a folosi elemente ale stilului ca inspiratie pentru noi modele. Ideea s-a raspandit foarte repede si a fost adoptat in numeroase tari, iar productia de mobilier a fost profund influentata. Neoclasicismul francez In Franta prima faza a neoclasicismului a primit numele de stil Ludovic XVI, desi domnia acestuia a inceput abia in 1774, primele exemple de mobilier neoclasic fiind realizate inainte. Clasicismul s-a manifestat printr-o gama larga de teme si motive, inspirate de traditia greco-romana, dar in mare formele reflectau noul stil. Formelel pieselor erau simple si geometrice : rectangulare, circulare, ovale, care se sprijineau pe picioare drepte care erau fie rotunde, fie patrate. Ca ornamente se foloseau ghirlande de flori, draperii, motive arthitecturale cum erau paterae (medalioane), forme dorice, ionice sau corintice. Neoclasicismul englez In Anglia mobilierul pictat a devenit tot mai popular, iar interesul pentru decoratiunile incrustate, care disparuse in era rococo, a revenit in forta. Noul stil neoclasic era preferatul moltora, iar exemplele si mai ales cartile si cataloagele cu modele dadeau publicului idei si sugestii. Una dintre cele mai importante lucrari de gen, publicata postum in 1788 a fost lucrarea lui George Hepplewhite dedicata 9

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

constructiei si ornamentarii mobilei. Acesta adoptase unele modele franceze si engleze traditionale pentru ca acestea sa poata fi folosite de fabricantii de mobilier care cautau modele neoclasice. Cel mai cunoscut capitol al volumului este cel despre scaune, foarte documentat si plin de exemple diverse, desi repertoriul de modele oferit de Hepplewhite era mult mai impresionant. Stilul neoclasic in industria de mobilier britanica s-a dezvoltat atat datorita lui Hepplewhite cat si datorita lui Thomas Sheraton, care in 1791 a publicat o prima editie incompleta dintr-o lucrare similara. Editia definitiva si completa avea sa apara abia in 1802 si includea modele care erau mult mai clasice. Mobilierul Empire Folosirea unui design inspirat de arheologie a inceput sa devina o optiune populara la sfarsitul secolului XVIII, influentandu-i mai ales pe creatorii din Europa. Schimbarea de atitudine si de gusturi marcheaza cea de a doua faza a neoclasicismului numita stil Empire, care se identifica in prima faza cu perioada in care Napoleaon isi incepuse lupta de expansiune. Desi tendinta de a crea mobilier in spiritul vechiului stil roman exista dinainte de Revolutia franceza (1789-1799) designerii lui Napoleon, Charles Percier si Pierre Francois Leonard Fontaine au fost cei mai inovatori. Un catalog cuprinzand modelele de interioare si mobilier propuse de acestia a fost publicat la Paris in 1801. Din 1796 modelele inspirate de cei doi au fost publicate si in Journal des Modes editat de Pierre de La Mesangere, care au ajutat stilul sa fie cunoscut in intreaga lume. Ideile prezententate in aceasta publicatie au fost preluate printre primii de Rudolph Ackerman care avea sa foloseasca imaginile in publicatia sa, Repository of Arts, Literature, and Fashions, pe care a inceput sa o editeze din 1809. Stilul Empire a fost raspandit in intreaga Europa si prin intermediul publicatiilor de limba germana. Investigatii mai amanuntite arata ca in fiecare tara au existat surse distincte. In Anglia, unde stilul a primit numele de Regency, Henry Holland, arhitectul printului de Wales din 1780 a creat mobilier in spirit Empire pentru resedintele regale si pentru mai multi proprietari foarte bogati. Thomas Hope, un colectionar si cunoscator pasionat, foarte entuziasmat de stilul clasic, a publicat in 1807 si o lucrare despre decoratiunile interioare, care ilustreaza conceptia sa despre un stil clasic in care predomina influentele elene si egiptene. Empire a devenit treptat un stil international, pe masura ce Scandinavia, Germania, Italia, Rusia si America au oferit propriile interpretari. Conceptul de baza a ramas acelasi, prototipurile vechi fiind adaptate pentru a corespunde gusturilor secolului XIX. Principala schimbare, pe langa cresterea influentei arheologice, era la nivelul scalei. Designerii incercau sa recastige simtul monumentalitatii care fusese pierdut din secolul XVIII, cand scala a fost micsorata pentru a se adapta dimensiunilor fiintelor umane. In regiunile de limba germana, stilul, tipic pentru clasa de mijloc, a primit numele de Biedermeier, dupa un personaj de caricaturi care ar fi trebuit sa reprezinte gusturile celor cu venituri medii. Acest nume a inceput sa fie folosit abia cand stilul incepuse sa nu mai fie la moda, in 1850. Dar sub oricare nume Empire a fost un stil care a facut istorie, pentru a disparea din topul preferintelor abia dupa jumatatea secolului XIX. In SUA, unul dintre cei mai cunoscute ateliere de mobilier din New York, s-a deschis in 1790 si s-a inchis abia in 1847. 10

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Aici au fost produse nenumarate modele in stil neoclasic, chiar daca este mai cunoscut pentru lucrarile speciale facute intre 1800-1820, in care proportiile de lumina si detaliu erau integrate.

Istoria mobilei - partea 6


In paralel cu revenirea stilului neoclasic in prima jumatate a secolului XIX mai multe stiluri au revenit de asemeni in atentia publicului.

Revenirea goticului Goticul, pe care Chippendale l-a folosit ca sursa de motive ornamentale, i-a interesat si pe Sheraton si pe alti designeri. In lucrarea lui George Smith "Colectie de modele pentru mobilier si decoratiuni interioare" publicata in 1808 cateva modele gotice sunt prezentate alaturi de cele neoclasice. Pana spre 1830 interesul pentru stilul gotic a continuat sa creasca. Goticul era admirat de multi ca o reactie impotriva clasicului, iar de altii ca un stil de inspiratie crestina care era de preferat celui inspirat de spiritualitatea pagana a grecilor si romanilor. Mai mult, entuziasmul romatic prefera atmosfera creata de ruine si asimetrie, in timp ce in cealalta tabara exista o puternica inclinare spre designul echilibrat si riguros, cu o anumita dimensiune religioasa. Oricare ar fi fost motivatii, stilul gotic a trecut prinr-o perioada de puternica revitalizare de ambele parti ale Atlanticului, atat in Anglia cat si in SUA. In Anglia s-au remarcat in acest domeniu doua generatii ale familiei Pugin - tatal, Augustus Charles Pugin, si fiul Augustus Welby Northmore Pugin. In principal aceasta revenire a stilului gotic a inclus folosirea ornamentelor de gen in modelele de secol XIX. In SUA, in paralel cu aceasta revenire a avut loc si asa-numita revenire Elizabetheana, inspirata de designul englez din secolele XVI-XVII. Renasterea Rococo Designerii care doreau o revenire a elegantei au avut o cu totul alta abordare. Incepand cu 1820 stilul rococo din secolul precedent a servit ca sursa de inspiratie pentru revneirea in actualitate - mai mult o reinterpretare - a stilului rococo parizian. Renasterea rococo s-a bucurat de popularitate in Anglia, America si Europa. In America acest fenomen a atins apogeul intre 1840-1860, fiind realizate modele deosebite de mobilier. Un producator din New York, John Henry Belter, a reusit sa isi inregistreze patente de inventii care serveau la imbunatatirea tehnicilor de fabricare. Cu ajutorul lor atelierele Belter au reusit sa produca mobilier minunat sculptat, cu o migala care a impresionat, folosind in principal lemn laminat. In afara stilului rococo designerii s-au inspirat foarte mult si din baroc. Revenirea Renascentismului

11

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Pana in deceniul al saselea al secolului XIX stilul rococo incepuse sa intre din nou in uitare, dar spre surprinderea multora a s-a impus in forta un curent puternic marcat de valorile renascentiste. Renasterea a fost definita de aceasta data intrun sens mai larg, care includea motive neoclasice in afara celor bazate pe traditia Renasterii franceze. Unii au preferat creatii inspirate de perioada lui Ludovic XVI, dar noul stil a fost caracterizat in principal de forme cu linii drepte, realizate in lemn intunecat la culoare si decorat cu incrustatii, sculpturi si decoratiuni lineare incizate. Exemplele realizate de artizanii europeni le-au depasit in eleganta pe cele americane. Revolta impotriva productiei de masa Nevoia de eleganta a produs, asa cum era de asteptat, un numar deloc mic de falsuri in industria mobilei : lemnul de proasta calitate era acoperit cu ornamente care aveau rol de a impresiona, iar mobilierul de serie, de proasta calitate dar cu un pret scazut era prost executat, gandit pentru a fi o copie ieftina a marcilor importante. Impotriva acestei situatii a aparut reactia manifestata prin curentul Arts and Craft, care a inceput in 1861, fiind creatia poetului si designerului neglez William Morris. Alaturi de asociati ca arhitectul Philip Webb si pictorii Ford Madox Brown si Edward Burne-Jones, Morris a promovat necesitatea revenirii la productia artizanala , asa cum se facea in perioada medievala. Impreuna, grupul a oferit modele si solutii pentru toate domeniile artei decorative, avand intentia de a transforma utilul in arta. Produsele lor, intre care si cele de mobilier, au fost foarte admirate pentru frumusete si finetea executiei, fiind la randul lor copiate pe scara larga. Pana in 1890 miscarea se raspandise in Europa si in America de Nord, castigand foarte repede tot mai multi adepti. Influenta lui Morris si a prietenilor sai a fost enorma pentru evolutia productiei de mobilier, modelele acestora stand la baza multora dintre cele de astazi. Ideile lui Morris au fost popularizate de arhitectul si scriitorul englez Charles Eastlake, in cartea de mare succes editata de acesta, Hints on Household Taste in Furniture, Upholstery and other Details din 1868. Eastlake sustinea la randul sau necesitatea revenirii la modele simple si drepte, inspirate de lucrarile rurale, executate in stejar si in diverse alte tipuri de lemn. In SUA, unde cartea lui Eastlake a devenit in scurt timp o adevarata Biblie a decoratiunilor interioare, simplitatea a fost uitata, mobilierul fiind adesea infrumusetat cu ornamente din abanos, poleire si incrustatii. Mobilierul Art Nouveau Patronat de miscarea Arts and Crafts, stilul art nouveau s-a manifestat intre 1890-1910 in toate domeniile artelor decorative. Art nouveau poate fi caracterizat ca un stil inspirat de formele organice care dau impresia miscarii, exemplificata prin celebra linie curba care poate fi intalnita in multe lucrari art nouveau. In mobilier primele creatii de gen erau cele relaizate de arhitectii belgieni Henry van de Velde si Victor Horta, care si-au decorat interioarele cladirilor la care au lucrat cu piese create pentru a se potrivi cu formele arhitecturale curbe, sinuoase. In Franta, arhitectul Hector Guimard, care in 1900 a realizat statiile de metro din capitala franceza, a creat piese de mobilier asimetrice, cu forme libere si sculpturi bogate. 12

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Emile Galle, specializat pe lucrari in sticla si foarte cunoscut in epoca, a creat unele dintre cele mai opulente piese de mobilier art nouveau, in care predominau ornamentele florale. Louis Majorelle a creat mobilier de lux, inspirat de formele naturii, si a devenit un important designer de art deco dupa cel de al doilea razboi mondial. Arhitectul scotian Charles Rennie Mackintosh a oferit o interpretare foarte personala a curentului, realizand mobila de o mare frumusete, foarte cautata. Piesele standard erau realizate din stejar vopsit in alb, cu incrustatii elegante si elemente din metal sau sticla pictata, care alcatuiau forme abstracte de plante.

Istoria mobilei - partea 7

Mobilierul european al secolului XX Reforma si revolutia in arta, inclusiv in domeniul mobilierului, au marcat noul secol. Printre principalii promotori ai schimbarii s-au numarat arhitectul si designerul austriac Josef Hoffmann, care, alaturi de alti colegi de generatie, a fondat Vienna Sezession in 1903. Aceasta a produs, printre alte tipuri de arte decorative, mobilier de forme cubice, care contrastau radical cu stilul impus de art nouveau, amintind mai curand de modelele lui Mackintosh, foarte admirate de grupul vienez. Era foarte folosit unghiul drept, iar detaliile erau deosebit de austere. Sezessionstil a fost precursorul a doua curente majore ale secolului XX : Bauhaus si art deco. Mobilier Bauhaus Stilul Bauhaus, a fost fondat in 1919 la Weimar de catre arhitectul german Walter Gropius, fiind o importanta scoala de arta si arhitectura care s-a dovedit una dintre marile influente care au decis dezvoltarea artei in secolul XX. Mobilierul clasic contemporan, inca in productie, era realizat de unii dintre cei mai faimosi arhitecti, Marcel Breuer si Ludwig Mies van der Rohe. Breuer a creat faimosul fotoliu "Wassily", din tuburi de otel placat cu crom si textile, iar in 1928 a lansat si seria foarte imitata ulterior de scaune din tuburi de otel intr-un cadru de lemn. Mies a creat celebrul scaun Barcelona, o adevarata capodopera din doua cadre in forma de X din benzi de otel cromat si perne patrate din piele in 1929. Scopul ambilor arhitecti era de a oferi mobilier de buna calitate pentru productia de serie, dar si placut din punct de vedere estetic. Mobilierul Art Deco Curentul Art deco, desi numele este inspirat din expozitia din arte decorative de la Paris din 1925, isi are inceputurile in prima decada a secolului XX, in special in formele geometrice Sezessionstil. O puternica influenta a reprezentant-o si preocuparea din curentul Bauhaus pentru folosirea de noi materiale in productia de mobilier. Stilul art deco a rezistat pe piata pana in 1939, revenind in atentia publicului in perioada 1970-1980. Cei mai importanti designeri art deco au fost francezi : Louis Majorelle, Andre Groult, Pierre Chareau si Jacques Emile Ruhlmann. 13

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

Piesele realizate de ei aveau o bogatie datorata in principal executiei deosebite - lemn de esente rare, cu finisaje luxoase si incrustatii din materiale exotice precum fildesul, alcatuind designuri abstracte, angulare - si formele geometrice indraznete. Stilul a cazut repede in desuetudine din cauza productiei de masa de proasta calitate. Mobilierul scandinav Unele dintre cele mai admirate piese de mobilier au fost cele realizate in Scandinavia, mai ales dupa cel de al doilea razboi mondial. Dintre numerosii designeri care au facut istorie in domeniu cei mai cunoscuti au fost arhitectul finlandez Alvar Aalto si designerul danez Arne Jacobsen, care au realizat mobile din lemn laminat cu proportii impresionante si foarte potrivite pentru productia de masa. Mobilierul american in secolul XX Pana in 1946 designerii din SUA erau, cu putine exceptii, depasiti de rivalii europeni si foarte influentati de acestia. Pana in 1939 miscarea americana arts-and-crafts a dus la infiintarea a numeroase ateliere si mici fabrici, precum cea condusa de Gustav Stickley. Acesta a lansat stilul misssion, bazat pe vechiul mobilier spaniol. In fabrica lui au fost construite intre 1900-1913 piese din stejar, cu linii drepte, simple si gandite strict pentru utilitarism, decoratiunile fiind limitate. Fabricile americane au preluat ideea si au inceput productia de masa a pieselor care imitau stilul lui Stickley. Cu exceptia creatiilor lui Louis Comfort Tiffany, care a creat mobilier mai mult pentru sine, Statele Unite nu au produs mobilier art nouveau deosebit. Art deco s-a bucurat de un mai mare succes in America, in buna parte datorita productiei de masa, chiar daca rezultatele erau de slaba calitate. Un exemplu notabil au fost lucrarile realizate in atelierul lui Donald Deskey, care in 1932 a creat interioare art deco si mobilier pentru Radio City Music Hall in New York City. Arhitectul american Frank Lloyd Wright a realizat si mobilier, care din cauza aspectului poate fi foarte greu incadrat intr-o anumita categorie, deoarece acesta il realiza subordonandu-l in intregime designului cladirii. Wright a introdus si conceptul de mobilier incastrat in arhitectura. Mobilierul american contemporan In primul deceniu dupa cel de al doilea razboi mondial, multi designeri americani au inceput sa se impuna pe piata de mobilier. Printre cei mai cunoscuti se numarau arhitectii Charles Eames si Eero Saarinen. Acestia au adaptat tehnologia din perioada razboiului pentru a folosi in afara de lemn, metale si plastic, au creat noi modele, intre care scaunul Eames, au prezentat piese cu baza din metal. In 1956 Saarinen a creat o serie de mobilier cu piedestal, realizata din plastic si metal : scaune albe a caror silueta amintea de cea a paharelor, cu perne mici in culori vii ; mese, de la cele de doua persoane la cele pentru salile de conferinta, cu tablii din lemn sau marmura. Acestea, la fel ca multe alte creatii moderne, au fost copiate la scara larga pentru productia de masa. Alti designeri importanti au fost Harri Bertoia, care in 1952 a realizat scaunul care ii poarta numele, fabricat ulterior de Knoll Associates; Florence S. Knoll, presedinte al Knoll International din New York City; si Paul McCobb, care a lansat o 14

Anul III Semestrul I

CURSURI ISTORIA MOBILIERULUI

colectie bazata pe mobilierul Shaker din secolele XVIII-XIX. Pana la inceputul anilor 90 numarul stilurilor de mobilier a crescut atat de mult incat se poate deja vorbi de sute de exemple. Principalul aspect pozitiv este numarul mare de optiuni si multitudinea alegerilor, de la piese clasice la cele high-tech, ce amintesc mai curand de mobilierul medical sau industrial, de la antichitati din orice perioada si reproduceri scumpe dupa acestea pana la mobilier ieftin si simplu, care poate fi montat acasa de cumparator, in functie de ce isi doreste acesta.

15