Sunteți pe pagina 1din 4

Hidrogenul

INFORMATII GENERALE

Hidrogenul se gsete n paturile inferioare ale atmosferei ,n apa, hidrocarburi si gaze naturale. Este un constituent al materiei vii. Hidrogenul furnizeaz mai muli compui dect oricare alt element. n cromosfera soarelui se gsete hidrogen atomic la fel ca si n stelele albe. Stelele reci conin n atmosfera lor hidrogen molecular. Hidrogenul se obine uor prin aciunea acizilor diluai asupra zincului sau fierului ori prin electroliza apei. Industrial se obine prin cracarea hidrocarburilor, prin reacia apei cu crbune si prin alte procedee dintre care amintim :

Na + H2O NaOH + 2 H2` 3Fe + 4H2O Fe3O4 + 4H2 (570 C) P4 +16H2O 4H3PO4 + 20H2 (400 C 600 C ; n prezenta unui catalizator) Zn + 2HCl ZnCl2 + H2 Zn + 2NaOH + 2H2O Na2[Zn(OH)4] + H2 C + 2H2O CO2 + 2H2 (550 C ;n prezenta unui catalizator) H2O H2 + O2 (electroliza) CH4 + 2H2O CO2 + 4H2 (conversie)

Hidrogenul se fabrica mai ales din amestecul de hidrocarburi care se nltura la cracarea petrolului brut. Trecnd amestecul peste bauxita la 397 C, sulful se transforma n H2S care se retine ntr-un scuber cu hidroxid. Vaporii mpreuna cu aburul trec peste un catalizator de nichel la 927 C. Are loc reacia, de exemplu:

C3H6 + 3H2O 3CO + 6H2

Se adaug vapori de apa gazelor care ies din furnal spre a reduce temperatura la 397 C , cnd are loc reacia : 3CO + 3H2O 3H2 + 3CO2

Trecnd gazele printr-un scruber cu etanolamin se retine CO2 :

2HO CH2 CH2 NH2 + H2O + CO2 (HO CH2 - CH2NH)2CO3 + 2H2

din care se recupereaz CO2 prin nclzire la 117 C. Sunt necesare cteva etape pentru a ndeprta n ntregime oxidul de carbon.

Cantiti mari de hidrogen se obin prin rafinarea hidrocarburilor pentru a mari cifra octanica a produilor.

Atomul de hidrogen, al primului element din sistemul periodic, are cea mai simpla configuraie electronica, cu electronul distinctiv n orbitalul 1s.

Hidrogenul molecular (H2) n condiii normale este un gaz diatomic cu distantele ntre nuclee H - H = 0,037 nm.

n stare gazoasa, hidrogenul este incolor, inodor, insipid, fiind cel mai uor dintre toate gazele (densitatea= 0,06952 g/cm) si anume de 14,38 de ori mai uor dect aerul. Avnd o masa moleculara mica, hidrogenul prezint cea mai mare putere de difuziune dintre toate gazele si o conductibilitate termica si electrica deosebita, prima fiind de 6,5 ori mai mare dect a aerului. La temperaturi nalte este absorbit n cantitate mare de ctre metale, si anume de 19 ori de ctre fier, si de 875 ori, propriul sau volum, de ctre paladiu. Foarte stabila, molecula de hidrogen se disociaz la temperaturi nalte, n arc electric, trecnd n hidrogen atomic.

Amintim cteva constante fizice ale hidrogenului :

Masa atomica1,008 Raza coalenta, nm..0,037 Raza ionica , nm.0,208 Volumul atomic , cm /atom-g14,1 Potenial de ionizare , eV..13,59 Afinitatea pentru electroni , eV.0,715 Electronegativitatea(Pauling).2,1 Densitatea - g/l..0,0899 g/cm .0,06952 Punctul de topire , C-259,23 Punctul de fierbere , C..-252,77 Temperatura critica , C.-239,9 Cldura de formare a H2 la 0 K , KJ/mol.430 Cldura de sublimare la 1396 C , KJ/mol..1029,10 Cldura de vaporizare , KJ/mol..904,33 Solubilitatea n apa la 18 C , vol./1 vol. apa.0,0185 Moment electric 0 Susceptibilitatea magnetica , x/10 c.g.s. .-1,97 Reeaua cristalina(solid)cubica

Puin solubil n apa, coeficientul de absorbie fiind de circa 0,0193 ntre 0 20 C, este ceva mai solubil n alcool, benzen. Se lichefiaz foarte greu la 252,77 C fiind al doilea dup He, gazul cel mai greu de lichefiat. La 259.23 C se solidifica ntr-o masa incolora, transparenta, cristalizata n sistemul hexagonal. Se cunosc trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Penultimul si ultimul se mai numesc deuteriu si tritiu. Ei sunt puin abundeni n hidrogenul natural (1,6/10 si respectiv 10 ). Dei masa lor este de doua si de trei ori mai mare dect a hidrogenului, caz neobinuit, proprietile chimice sunt aceleai, cu excepia vitezei si a constantelor de echilibru ale reaciilor.

Deuteriul(2D) izotopul greu , stabil al hidrogenului, se obine din apa grea (D2O) prin procedee ca: electroliza, descompunere cu metale. Avnd masa dubla n comparaie cu izotopul obinuit (1H), diferena relativa ntre masele celor doi izotopi influeneaz proprietile fizice, la deuteriu observndu-se variaii ale densitii, punctelor de topire si de fierbere, cldurii latente, vitezei de difuziune. Asemenea deosebirii (efecte izotopice) stau la baza metodelor de separare a izotopului greu de cel uor. Totodat, moleculele izotopice coninnd deuteriu n structura lor, avnd viteze mai mici, dau natere la procese chimice mai lente. Pe baza acestor comportri, deuteriul se utilizeaz ca atom marcat stabil, n reacii de schimb izotopic la studiul unor mecanisme de reacie, n probleme de structura si altele, avnd aplicaii n chimie, biologie, hidrologie, geologie, agricultura. Tritiul (3T) izotopul cel mai greu al hidrogenului este radioactiv, avnd timpul de njumtire de 12,26 ani. Pe lng formarea lui permanenta n natura, aa cum s-a artat, el se obine si pe cale artificial , iradiind srurile de litiu cu neutroni n pila nuclear , pe baza reaciei 6Li(n,a )3T. Tritiul se utilizeaz ca atom marcat radioactiv al hidrogenului n cercetri radiochimice sau ca sursa de radiaii b.

Hidrogenul atomic (H) rezulta cu greu n cantiti mici prin descrcri electrice sau disociere termica a hidrogenului molecular .Hidrogenul n stare nscnd este denumit hidrogenul rezultat n momentul formarii ntr-o reacie chimica , de exemplu din Zn + HCL . El prezint o reactivitate superioara celui molecular, datorita existentei de atomi de

hidrogen , n momentul reducerii ionilor de hidrogen, care nc nu s-au unit n molecule de H2. Dac la temperatura obinuit hidrogenul gazos este puin reactiv , n condiii speciale de temperatur , catalizatori , iradieri cu lumina U.V., reacioneaz cu numeroase elemente si combinaii ale acestora, formnd hidruri. Caracteristic pentru el este tendina de a forma ioni pozitivi (H ), negativi(H ) i de a se lega covalent. Se combina direct cu halogenii, rezultnd hidracizi de tipul HX, intensitatea reaciei scznd de la fluor la iod. Cu oxigenul nu se combin la rece dect n prezena catalizatorilor de platina sau paladiu. n schimb reacia este lenta ntre 180300 C i exploziv ntre 550 840C.. Peste250C reacioneaz cu sulful i seleniul, iar peste 400C cu telurul. Reacia cu azotul are loc numai la temperaturi i presiuni ridicate, n prezen de catalizatori. Cu monoxidul de carbon, n anumite condiii, formeaz metanol, metan sau etan .

La cald reacioneaz cu majoritatea metalelor , rezultnd hidruri metalice. Hidrogenul este un excelent reductor al oxizilor , sulfurilor si halogenurilor metalice. Combinaiile pe care le formeaz hidrogenul cu elementele chimice , n general , hidrurile , si cu elementele cu caracter metalic , n special , ocupa un loc deosebit de important n chimia elementelor respective . Acest lucru este justificat de urmtoarele: : cu excepia gazelor rare , hidrogenul se combina cu toate elementele chimice n condiii care variaz n limite foarte mari de la un element la altul; hidrurile reprezint combinaiile cele mai simple ale elementelor chimice; hidrurile se caracterizeaz printr-o serie de proprieti specifice , dintre care trebuie menionat , n primul rnd , varietatea mare de tipuri structurale; studiul structurii unor hidruri a condus la lrgirea si mbogirea noiunii de legtura chimica; hidrurile unor elemente cunosc multiple aplicaii practice. Caracterul specific pe care aceasta clasa de combinaii l prezint este determinat n cea mai mare msura de particularitile, n special electronice, ale atomului de hidrogen dintre care pot fi menionate: prezenta unui singur orbital atomic 1s pe care hidrogenul l poate folosi n formarea de legturi cu celelalte elemente ; absenta unor nivele electronice interioare n structura electronica a hidrogenului ; incapacitatea hidrogenului de a funciona ca donor , respectiv acceptor ; din cauza volumului extrem de mic al protonului , numrul de coordinaie al hidrogenului nu poate depi valoarea doi ; capacitatea hidrogenului de a participa la interactia chimica , att prin cedare ct si prin acceptare de electroni , ca si proprietatea acestuia de a participa la formarea de legturi policentrice ; pe baza electronegativitii lui (2,1 n scala Pauling) este de ateptat ca hidrogenul sa formeze combinaii de acelai tip ca si borul respectiv carbonul (ale cror electronegativiti sunt 2,0 respectiv 2,5 n aceeai scala). n funcie de natura lor hidrurile binare pot fi clasificate n urmtoarele categorii : hidruri ionice , hidruri metalice , hidruri cu legturi multicentrice, hidruri moleculare covalente , hidruri complexe . HIDRURI IONICE. Acestea sunt combinaii de tipul srurilor care conin n reea ionul hidrura si ioni metalici . Exemple: LiH , CsH , BaH2 , EuH2 . HIDRURI METALICE . Au aspectul metalelor . Sunt de obicei interstiiale nestoechiometrice cu formule care depind de metodele de preparare . Sunt mai fragile dect metalele respective , sunt conductori sau semiconductori si legtura lor

chimica este parial ionica si parial metalica . HIDRURI CU LEGATURI MULTICENTRICE . Legtura este predominant covalenta . Electronii de valen sunt insuficieni pentru a se lega toi atomii prin legturi bielectronice bielectrice. Exemple :BenH2n , AlnH3n ,B2H6 . HIDRURI MOLECULARE COVALENTE . Sunt compui gazoi sau lichide volatile . Elementele grupelor IV A VII A formeaz astfel de hidruri . Exemple : Si2H6 , SnH4 , SbH3 , H2Te . HIDRURI COMPLEXE . Combinaiile respective pot fi privite , cel puin formal , coninnd ionul H coordonat la ionii metalici . Exemple :Na(BH)4 , Li(AlH4) , Li(GaH4) . Clasificarea de mai sus nu este rigida . Astfel , de pilda , se poate argumenta ncadrarea MgH2 n clasa hidrurilor inice , metalice sau a celor cu legturi multicentrice . Unele hidruri ale lantanidelor sunt metalice cnd au compoziia LnH2 dar devin predominant ionice cnd au compoziia LnH3 . Importante cantiti de hidrogen sunt folosite n sinteza amoniacului , a hidracizilor , la hidrogenarea catalitica a grsimilor si a altor combinaii organice .

Hidrogenul are importante aplicaii n domeniul energetic , fiind un component de baza al unor combustibili gazoi . Principalele procese catalitice n care se folosete hidrogenul sunt procesul Haber pentru sinteza NH3 , hidrogenarea CO cu obinerea metanolului , hidrogenarea uleiurilor vegetale nesaturate la grsimi saturate si procesul oxo adic hidroformilarea alchenelor la aldehide si alcooli cu amestec de hidrogen si CO n prezenta unui catalizator de cobalt .

Hidrogenul se mai utilizeaz si la ndeprtarea sulfului , azotului si oxigenului din substanele organice n prezenta unor catalizatori :C4H4S + 4H2 C4H10 + H2S ;C6H5OH + H2 C6H6 + H2O