Astazi contrar asteptarilor mele a fost o dimineata PREA Prea cenusie Fanfara canta prea de mort, lume prea

multa la coada la ciolan (cu fasole evident), prea multi vanzatori de baloane (colorati si ei si baloanele), prea putine utilaje ( ce nume pe vremuri parca se numea tehnica de aparare si razboi) au defilat ( parca nici nu mai merge verbul asta), cateva avioane prea putine si prea sus ca sa le vada toata lumea (noroc ca erau galbene si faceau zgomot) La un moment dat chiar am avut senzatia ca a murit cineva important si ceea ce vad este de fapt cortegiul funerar Cred ca a si murit de fapt : Romania mea Ca dupa orice inmormantare, urmeaza traditionala masa de pomenire, nu? M-am trezit din reflectii brutal cand boxele au inceput sa urle : La multi ani Romaniaaa!!!. Concert Irina Loghin si.!!! Lumea se imprastia care incotro, unii traversau bulevardul spre casa, altii dadeau fuga la carnati cu fasole Cozile la mancare (imbulzeala ca la orice moca) incadrate de jandarmi utilati cu garduturi metalice, erau pline de pensionari dichisiti ca de sarbatoare (asta mi-a placut) si incruntati ca nu se incepe odata (cred ca se refereau la mancare) Tatii faceau poze copiilor plantati in picioarele jandarmilor (cei care semanau cu personajele din Star Trek erau cei mai cautati ), vata (roz) de zahar pe bat era si pe manecile trecatorilor, mamele devenisera nervoase pe baloanele infipte in ochii copiilor de catre stolurile de comerciante, o femeie a lesinat ( de foame sau de pofta sau de prea putin calciu), copiii cu pahare de vin fiert in mana radeau stramb si clopoteii lingalinga Prea putine steaguri , prea multe promisiuni desarte, prea multa ignoranta in discutiile unora persoane cu staif de altfel despre Unirea lui Mihai Viteazul (sic) - ca doar de asta eram noi toti acolo Prea putina istorie stim dar prea mari ne dam cu coroanele si insignele de pe revere Prea multi Mitici si Fanici Si peste toti si toate, un cer plumburiu de o densitate amenintatoare ce-a trecut fix dupa ceremonie, amintindu-mi de prea coloratele manifestatii din Paris de pe 14 iulie al lor( aia lenesi), sau de 4 iulie al americanilor (aia prosti) M-am oprit totusi la cateva amintiri din copilarie cand tronam pe umerii tatalui meu, defiland cu un stegulet rosu in mana si cu stomacul lipit de spinare de pofta starnita de mirosul micilor de pe gratarele teraselor, si am urmarit in minte copiii veseli (asa pareau si cred ca unii chiar erau) cu esarfe si cercuri in maini, pe care ii vedeam de la inaltimea la care eram, peste capetele tuturor P.S.1- Si totusi mi-a placut ceva : o gasca mica de medici militari ( in privirile lor am citit ceva indescriptibil, ceva intre ironie si resemnare, demnitate si lehamite ce mix !) si una compusa din 7 veterani de razboi, imbracati in uniformele de atunci ( ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu ) Acestia din urma m-au insotit incolonati frumos pe mijlocul bulevardului, in pas militar, pana acasa M-am simtit escortata si importanta asa deodata Eram cetatean al unei Romanii apuse ca si perioada pe care o reprezentau ei Eram ( si eu si ei ) pierduti in spatiul acela cenusiu si flamand, unde singurele pete de culoare erau baloanele si vanzatoarele lor P.S.2- Mda, prea multe paranteze si prea multe P.S.-uri. Stiu !