Sunteți pe pagina 1din 822

A.A. Andrei ARICESCU, dr.

\

B.

Andrei BODOR, dr. doc, prof. univ.

Âi B. Alexandru BARNEA

I.B. Ion BARNEA, dr. doc, prof. univ.

N I.B. Nicolae I. BARBU, dr. doc, prof. univ.

V.B. Vasile BARBU E.C. Eugen CIZEK, dr., conf. univ.

I.H.C. Ion Horaţiu CRIŞAN, dr., conf. univ. M.C. Maria COJA, dr.

M. Ch.

C G. Constantin GEORGESCU, dr., conf. univ.

M.G. Mihai GRAMATOPOL, dr.

N.G.

R.H. Radu HARHOIU, dr.

VI.H. Vladimir HANGA, dr. doc, prof. univ. CP . Constantin PREDA, dr. D.P. Dumitru PROTASE, dr., conf. univ. G.P. Gheorghe POPILIAN, dr. G.P.B. Gheorghe POENARU-BORDEA, dr. A.S. Alexandru SUCEVEANU, dr. S.S. Silviu SANIE, dr. A.S.S. Alexandru Simion ŞTEFAN, dr. D.T. Dumitru TUDOR, d'r. doc, prof. univ.

Mariana CHIŢESCU, dr.

Nicolae GUDEA, dr.

E.T.

O.T.

V.T.

CV. Cristian VLĂDESCU, col. dr.

Emilia TOMESCU Octavian TOROPU, dr., conf. univ. Vasile TOMESCU, dr.

G.V. Gheorghe VLĂDUŢESCU, dr., prof. univ.

V.W. Völker WOLLMAN. dr.

REDACTOR

COORDONATOR:

EMILIA

TOMESCU

ILUSTRAREA

LUCRĂRII

ŞI

ALCĂTUIREA

HĂRŢILOR

dr.

MIHAI

GRAMATOPOL

I

(A li

ENCICLOPEDIA

CIVILIZAŢIEI

ROMANE

Coordonator

ştiinţific :

Prof. univ. dr. doc. DUMITRU TUDOR

en

Editura

ştiinţifică

Bucureşti — 1982

şi

enciclopedică

I

m

l

Tehnoredactor:

Olimpiu Popa

Coperta şi supracoperta:

Gheorghe G. Marinescu

Cartografie: Vasile Mărgărit

diapozitive

Radu Braun

Fotografii

alb-negru

şi

color:

„Enciclopedia civilizaţiei romane", realizată de un grup de excelenţi specialişti, atît în dome- niul civilizaţiei propriu-zise — monumente arheo- logice, monumente artistice, construcţii etc.— cît şi în domeniul social-economic, cultural şi politic, constituie o realizare al cărei nivel şi prezentare oferă toate garanţiile şi răs- punde tuturor exigenţelor ştiinţifice. Ea este redactată într-un stil curgător şi poate da satis- facţie atît specialiştilor, cît şi marelui public de cititori români, ce pot căpăta pe calea acestei enciclopedii acele informaţii necesare înţele- gerii genezei, dezvoltării şi rolului excepţional Jucat de Roma în istoria umanităţii. împărţirea însăşi a materialului, care acorda egală atenţie tuturor formelor legate de geo- grafia lumii romane, cu elementele sale atît de variate, aduse în cursul procesului de unificare a lumii romane şi a constituirii Imperiului roman îa o anumită formă de unitate, dovedeşte că autorii au pornit de la elemente ecologice con- crete, ajungînd astfel să explice şi din acest punct de vedere unitatea şi diversitatea lumii romane. Odată cu tratarea istoriei politice romane, fie că e "vorba de marile perioade (Italia pre- romană, Roma regală, P^epublica romană şi Imperiul), fie în faza sa iniţială, fie în faza sa finală — epoca Principatului şi epoca Domina- tului — este redactat cu competenţă şi într-o gradaţie justificată de evoluţia societăţii romane şi de rolul maselor, pe de o parte, rolul perso- nalităţilor politice, pe de altă parte. Desigur, s-ar putea pune întrebarea, în ce măsură o enciclopedie de acest gen poate acorda un spaţiu mai mare sau mai mic istoriei politice, i-espectiv unor oameni politici, a căror persona- litate şi activitate a jucat desigur un rol, fără însă ca acest rol, cel puţin în aparenţă, să fie determinant din punct de vedere al evoluţiei civilizaţiei romane însăşi. în sensul îngust' al termenului o asemenea observaţie ar părea justi- ficată. Autorii însă s-au păzit să alunece pe calea unei astfel de ispite, îneît ori de cîte ori este vorba în cuprinsul acestei enciclopedii de mari personalităţi — oameni politici, comandanţi de armate, oameni de cultură etc.— spaţiul care le-a fost acordat este exact acel care era necesar şi permitea o integrare a unor astfel de persoane şi de activităţi în cadrul general al evoluţiei culturii romane. Acelaşi lucru se poate spune şi despre instituţiile specifice diferitelor epoci ale istoriei romane. Se cuvine a fi subliniat însă faptul că autorii acordă o atenţie deosebită structurilor social-

economice, organizaţiei interne a Romei, Italiei şi apoi a Imperiului, după cum, aşa cui cititorul poate constata încă de la început, atenţie egală a fost acordată agriculturii, meşti şugurilor şi producţiei meşteşugăreşti, morn delor şi circulaţiei monetare, drumurilor şi circi laţiei de mărfuri, atît din Roma şi din Itali cît şi din provincii Cum era şi firesc, Datia romană şi, în gener vorbind, zona balcanică s-au bucurat de atent

necesară şi se justifică, permiţînd astfel cititorii

poată înţelege mai bine locul şi însemnătat

acestor provincii în cadrul general al istor

romane

Artele, sub diferitele lor forme de manii'i tare, nu puteau lipsi, după cum nu puteau li' construcţiile de arhitectură militară şi civi caracteristice acestei perioade a istoriei omeni:

Se acordă locul şi însemnătatea cuven istoriei religiilor şi unor capitole din isto antichităţilor mai puţin cunoscute de citito obişnuit şi anume acele aspecte sociale care i vesc costumul, muzica, dansul etc Ne aflăm deci în faţa unei lucrări cu mult:

implicaţii, îneît se poate pune problema, de fel, de astă dată, de ordin teoretic, şi anum( ce măsură sub termenul de „civilizaţie" ii sau nu aspecte legate de istoria gîndirii sau istoria mentalităţilor, a schimburilor şi sintez culturale. Din acest punct de vedere, în ci faptului că termenul de „civilizaţie" este fol şi înţeles într-un sens mai îngust, şi anume a de creaţii de ordin material, autorii nu au g] acordînd acestui termen o dublă définir anume, pe de o parte aceea legată imediat

în chip implicit de fenomenele întregului sţ

geo-cultural tratat, pe de altă parte, integj

în acest termen a tot ce înseamnă creaţie a

ligenţei şi activităţii umane realizată în cei

o mie de ani de istorie romană. in ceea ce ne priveşte, considerăm că a au dat acestui concept de „civilizaţie" o semnificaţie, integrînd — aşa cum propun mai bine de trei decenii în urmă unul d:

mai mari istorici contemporani ai civiliza Fernand Braudel (L'histoire des civilisa le passé explique le présent, în „Ecrits sui stoire", Paris, 1969, 289j: „toate descopl

pe care le-au făcut în domeniul inepuiza vieţii oamenilor diferitele ştiinţe sociala acest fel, istoria civilizaţiei înseamnă, atît 1 autorii enciclopediei, cît şi pentru autorul a; rînduri o adevărată sinteză de „istorii I culare": de la aceea a limbii şi literati

a

ştiinţelor

şi

tehnicii,

de

la

istoria

i cuvînt,

:ă rile diferite

o •iartificiale de ase opei

şi

d

ntre ^

v

( m

™' e ' d e

la

nu

dir

^

.

. ermen i

ace ea

&

trateîntr

e

se

invoc a

unu ]

.

de

t

an a

sensur i hng v s .

franceză

unde

»cultură ; au altul divergente

tic ă i, 1 1 , ^ f S a e ta OP unor drf&ţii citare de la Voi-

Verticale

strict delimitate cronologic, corespun-

^UASl i

pe un spaţiu

oînă la Golful' Persic, din Scoţia pînă la deşertul Sahara, de la Carpaţi şi pînă la cataractele Nilului pune două însemnate probleme de ordin teoretic şi practic: 1) unde a ajuns „mica Romă , întemeiată, aşa cum o dovedesc şi recentele cercetări arheologice, în sec. IX î.e.n, nu numai ää unifice sub stăpînirea sa întreaga Italie, dar să ţi reunească în jurul său şi sub directa sa stăpi-

nire un Imperiu atit de vast; 2) în ce măsură oamenii locuind pe un spaţiu geografic atit de întins, cu vechi tradiţii, uneori milenare, sâ adauge pe deasupra, sau uneori chiar în inte- riorul acestor aspecte tradiţionale, anumite trăsă- turi comune specifice lumii romane. Dacă nu ne-am gîndi pentru a ilustra însemnătatea acestei

ultime şi grave întrebări decit la fenomenul

urbanizării unor întinse zone rurale şi integrarea lor în spaţiul şi în structurile civilizaţiei urbane mediteraneene, şi încă ar fi de ajuns pentru a

fi

ne aflăm în faţa unui fenomen de istorie generală de o însemnătate covîrşitoare. De fapt, ne aflăm

în faţa unui fenomen de convergenţă a mai mul-

tor civilizaţii, specifice fiecărei zone integrate Imperiului roman în parte, dar şi în faţa unui fenomen de „interculturalizare", care — aşa cum s-a întîmplat şi în cazul altor mari imperii ale antichităţii (Imperiul persan, Imperiul chinez etc.) — poate fi definit ca o sinteză nouă de caracter evident colectiv, dar nu mai puţin inte- resant şi cu atît mai însemnat, atunci cînd

e vorba mai ales de consecinţele ulterioare sfir-

şitului Imperiului roman în pragul şi în primele secole ale evului mediu. Iată deci, de ce salutăm apariţia acestei lu- crări redactată cu competenţă şi cursivitate de către un grup de specialişti, a căror muncă se cuvine a fi apreciată aşa cum trebuie şi a căror lucrare se înscrie la un loc de cinste în cadrul publicaţiilor Editurii ştiinţifice şi enciclopedice.

acad. Em. Gondurachi

în chip obiectiv obligaţi să recunoaştem că

NOTĂ

ASUPRA

EDIŢIEI

Volumul este rodul activităţii unui larg colectiv de specialişti din marile centre universitare ale ţării (Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi), cercetători din institutele de istorie şi arheologie ale Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, Muzeul de Istorie a R. S. România, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Compo- zitorilor. Prima din seria marilor enciclopedii destinate civilizaţiilor antice aflată în curs de pregătire la iniţiativa Editurii ştiinţifice şi enciclopedice, Enciclopedia civilizaţiei romane reprezintă o lucrare de pionierat ţinlnd seama de faptul că pină la această dată in ţară şi peste hotare n-a văzut lumina tiparului o lucrare similară ca amploare şi complexitate. Folosind rezultatele obţinute pînă în prezent de cercetarea istorică şi arheologică mondială şi punind în valoare roadele strădaniilor personale privind cunoaşterea civili- zaţiei romane sub toate aspectele sale, colectivul de autori a căutat să pună la. Indemîna cititorului un mijloc util şi rapid de informare asupra istoriei lumii romane intre data fundării Romei (153 î.e.n.) şi prăbuşirea Imperiului roman de apus sub loviturile populaţiilor germanice f476 e.n.).

Cum era şi firesc o atenţie deosebită a fost acordată Daciei romane, carpatină şi pontică, teritoriul de astăzi al patriei noastre intuind în sfera Imperiului tocmai în faza de apogeu a dez- voltării sale. Colectivul de autori s-a oprit atent asupra rezul- tatelor cercetărilor arheologice şi epigrafice, a utili- zat concluziile numeroaselor studii şi monografii apărute in România mai ales în ultimele decenii, privitoare la intensitatea romanităţii nord-dună- rene şi aportul acesteia la procesul de formare al limbii şi poporului român. Aceeaşi grijă a manifestat-o colectivul de autori

şi pentru evidenţierea elementelor de cultură şi

civilizaţie romană pretutindeni unde acestea şi-au marcat prezenţa, linînd seama că exceptînd lumea greacă şi orientală, Roma a reuşit să influenţeze şi să transforme civilizaţiile popoarelor cu care

a venit în contact, preluînd la rîndul ei importante valori. Aceasta este şi raţiunea pentru care s-au prevăzut articole speciale avînd ca, subiect filo- sofia, istoriografia, literatura, retorica şi arta greacă din vremea Imperiului.

în ceea ce priveşte structura lucrării, pentru a înlesni orientarea cititorului, precizăm că infor-

maţia a fost concentrată în mari articole de si avind ca subiect principalele etape ale is, Romei (Italia înainte de cucerirea romană, Ri tatea, Imperiul, Dominatul), economia, agi tura, meşteşugurile şi producţia meşteşugăre mineritul, moneda şi circulaţia monetară, corn fiscalitatea, administraţia financiară, drurr şi cursus publicus, urbanizarea, armata, sis,

de fortificaţii, armamentul, provinciile, dri religia, ştiinţele, filosofia, literatura, arteh Acestea sînt completate de alte a'ticole adu de mai mică întindere, repjrezentînd nume pt (personalităţi, localităţi, mari unităţi admiri tive, oraşe, denumiri geografice) şi comune ţiuni de drept, administraţie, magistraturi,

ale economiei, populaţii, circulaţie monetară

bcaie, răscoale ele). Desigur că o proporţie < a celor peste S 000 de articole a fost greu de

cum tot atît de anevoioasă a fost şi asigi unui echilibru în cadrul fiecărui articol în Cea mai mare parte a termenilor comuni inseraţi alfabetic în limba română, păstrînd latină sau greacă acolo unde aceasta a

în uz.

In ceea ce priveşte referirile bibliografi

sînt mai numeroase la subsolul articolelor

teză, exceptîndu-se marile enciclopedii de sp täte. Unele lucrări, frecvent utilizate au fo:

în formă abreviată, titlul complet fiind mer în ordine alfabetică în lista abrevierilor bibliografia, aflată la începutul volumului

Informarea

cititorului

am

încercat

pletăm cu o ilustraţie corespunzătoare desene, tabele, fotografii alb-negru şi color),

plificînd acolo unde era cazul cu materiale perite pe teritoriul ţării noastre. Hărţile ciilor reprezintă situaţia administrativă

II e.n. Acum cind eforturile, noastre sînt gata de exprimăm sincere mulţumiri deopotrivă, vului de autori, conducerii editurii, rede Emilia Tomescu, dr. Mihai Gramatopol întocmit ilustraţia, enciclopediei şi lehn torului Olimpiu Popa pentru solicitudi:

care au dat dovadă la realizarea acestei l

Bucureşti, iulie, 1980

Prof. univ. d Dumitru Tue

hirpiurilor, a instituţiilor şi normelor

nînă la a credinţelor, a doctrinelor,

? 1C f'o-iilnr a psihologiei, cu un cuvînt, isto-

l-

HffdSÄ ase opera deosebiri tranşante între

" si civilizaţie", de a se mvoca unul Hintrp cei doi termeni pentru sensuri A n e ie, uneori, şi de aria lingvis- J «I nnera de la aceea Iranceză unde

f S a e ta P unor definiţii unitare de la Voi-

Dînă la Guizot, de la aceea germană, unde

Humboldt

£

P

les P ui

d feră de la Wilhelm

von

Sard , la Spengler şi Lamprecht sau a

anSo-saxonă pentru care pot fi citate

dările lui Toynbee şi cele ale reprezentanţilor

antropologice americane) ca şi dincolo

: e le mai recente receptări ale. teoreticienilor

•iei de a desluşi într-o „civilizaţie - echi- ntă cu un „ansamblu istoric'' —, secţiuni icale, strict delimitate ^cronologic, corespun-

ä

i

la tot atîtea „culturi",

storia unei civilizaţii desfăşurate pe un spaţiu •rafie atît de vast, care, cel puţin în cursul

— V e.n., pornea de la Oceanul Atlantic

Golful Persic, din Scoţia pînă la deşertul

ira, de la Carpaţi şi pînă la cataractele

lui, pune două însemnate probleme de ordin

îtic şi practic: 1) unde a ajuns „mica Romă",

neiată, aşa cum o dovedesc şi recentele stări arheologice, în sec. IX î.e.n., nu numai îifice sub stăpîm'rea sa întreaga Italie, dar să unească în jurul său şi sub directa sa stăpi-

II

la

nire un Imperiu atit de vast; 2) în ce măsură oamenii locuind pe un spaţiu geografic atit de întins, cu vechi tradiţii, uneori milenare, să adauge pe deasupra, sau uneori chiar în inte- riorul acestor aspecte tradiţionale, anumite trăsă- turi comune specifice lumii romane. Dacă nu ne-am gîndi pentru a ilustra însemnătatea acestei ultime şi grave întrebări decit la fenomenul urbanizării unor întinse zone rurale şi integrarea lor în spaţiul şi în structurile civilizaţiei urbane mediteraneene, şi încă ar fi de ajuns pentru a fi în chip obiectiv obligaţi să recunoaştem că ne aflăm în faţa unui fenomen de istorie generală de o însemnătate covîrşitoare. De fapt, ne aflăm în faţa unui fenomen de convergenţă a mai mul- tor civilizaţii, specifice fiecărei zone integrate Imperiului roman în parte, dar şi în faţa unui fenomen de „interculturalizare", care — aşa cum s-a întîmplat şi în cazul altor mari imperii ale antichităţii (Imperiul persan, Imperiul chinez etc.) — poate fi definit ca o sinteză nouă de caracter evident colectiv, dar nu mai puţin inte- resant şi cu atît mai însemnat, atunci cînd e vorba mai ales de consecinţele ulterioare sfir- şitului Imperiului roman în pragul şi în primele secole ale evului mediu.

Iată deci, de ce salutăm apariţia acestei lu- crări redactată cu competenţă şi cursivitate de către un grup de specialişti, a căror muncă se

cuvine a fi apreciată aşa cum trebuie şi a căror lucrare se înscrie la un loc de cinste în cadrul

publicaţiilor Editurii

ştiinţifice şi enciclopedice.

acad. Em. Condurachi

Volumul este rodul activităţii unui larg colectiv de specialişti din marile centre universitare ale \ării (Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi), cercetători din institutele de istorie şi arheologie ale Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, Muzeul de Istorie a R. S. România, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, Uniunea Compo- zitorilor. Prima din seria marilor enciclopedii destinate civilizaţiilor antice aflată In curs de pregătire la iniţiatica Editurii ştiinţifice şi enciclopedice, Enciclopedia civilizaţiei romane reprezintă o lucrare de pionierat ţinlnd seama de faptul că pînă la această dată In ţară şi peste hotare n-a văzut lumina tiparului o lucrare similară ca amploare şi complexitate. Folosind rezultatele cbţinute pînă în prezent de cercetarea istorică şi arheologică mondială şi punînd în valoare roadele strădaniilor personale privind cunoaşterea civili- zaţiei romane sub toate aspectele sale, colectivul de autori a căutat să pună Ia. îndemina cititorului un mijloc util şi rapid de informare asupra istoriei lumii romane între data fundării Romei (153 î.e.n.) şi prăbuşirea Imperiului roman de apus sub loviturile populaţiilor germanice f476 e.n.).

Cum era şi firesc o atenţie deosebită a fost acordată Daciei romane, carpatină şi pontică, teritoriul de astăzi al patriei noastre intuind In sfera Imperiului tocmai în faza de apogeu a dez- voltării sale. Colectivul de autori s-a oprit atent asupra rezul- tatelor cercetărilor arheologice şi epigrafice, a utili- zat concluziile numeroaselor studii şi monografii apărute în România mai ales în ultimele decenii, privitoare la intensitatea romanităţii nord-dună- rene şi aportul acesteia la procesul de formare al limbii şi poporului român. Aceeaşi grijă a manifestat-o colectivul de autori

şi pentru evidenţierea elementelor de cultură şi

civilizaţie romană pretutindeni unde acestea şi-au marcat prezenţa, ţinînd seama că exceplînd lumea greacă şi orientală, Roma a reuşit să influenţeze şi să transforme civilizaţiile popoarelor cu care

a venit în contact, preluînd la rîndul ei importante valori. Aceasta este şi raţiunea pentru care s-au prevăzut articole speciale avînd ca subiect filo- sofia, istoriografia, literatura, retorica şi arta greacă din vremea Imperiului.

în ceea ce priveşte structura lucrării, pentru a înlesni orientarea cititorului, precizăm că infor-

maţia a fost concentrată în ?nari articole de sintez avînd ca subiect principalele etape ale istorii Romei (Italia înainte de cucerirea romană, Regal tatea, Imperiul, Dominatul), economia, agricu tura, meşteşugurile şi producţia meşteşugăreasca mineritul, moneda şi circulaţia monetară, comertu fiscalitatea, administraţia financiară, drumuri şi cursus publicus, urbanizarea, armata, sislemx

de fortificaţii, armamentul, provinciile, dreptu

religia, ştiinţele, filosofia, literatura, artele et Acestea sînt completate de alte articole adiacen

de mai mică întindere, reprezentînd nume propr

(personalităţi, localităţi, mari unităţi administre tive, oraşe, denumiri geografice) şi comune (nt ţiuni de drept, administraţie, magistraturi, ramul

ale economiei, populaţii, circulaţie monetară, răi

boaie, răscoale ele). Desigur că o proporţie exact a celor peste S 000 de articole a fost greu de realize cum lot atît de anevoioasă a fost şi asigurări unui echilibru în cadrul fiecărui articol în part Cea mai mare parte a termenilor comuni au fo inseraţi alfabetic în limba română, păstrînd forn, latină sau greacă acolo unde aceasta a intr

în

uz.

în ceea ce priveşte referirile bibliografice, e

sînt

mai numeroase la subsolul articolelor de si)

teză, exceplîndu-se marile enciclopedii de special tale. Unele lucrări, frecvent utilizate au fost da

în formă abreviată, titlul complet fiind mention

în ordine alfabetică în lista abrevierilor privir

bibliografia, aflată la începutul volumului.

Informarea cititorului am încercat să o cor,

pletăm cu o ilustraţie corespunzătoare (har, desene, tabele, fotografii alb-negru şi color), exer, plificînd acolo unde era, cazul cu materiale dese perite pe teritoriul ţării noastre. Hărţile provi, ciilor reprezintă situaţia administrativă în st

II e.n. Acum cînd eforturile noastre sînt gala de sfîrş exprimăm sincere mulţumiri deopotrivă, colea vului de autori, conducerii editurii, redactoar Emilia Tomescu, dr. Mikai Gramatopol care întocmit ilustraţia enciclopediei şi tehnoreda torului Olimpiu Popa pentru solicitudinea i care au dat dovadă la realizarea acestei lucrat

Bucureşti, iulie, 1980

Prof. univ. dr. dot Dumitru Tudor

A 4 - Archäologischer Anzeiger te - Arhivele Olteniei, Craiova I, 1922 ACyiIT — Anuarul Comisiunu Monumentelor orice. Secţia pentru Transilvania. Cluj, I,

'6 — 1928

,

Acta Antiqua - Acta Antiqua Academiae sci-

iarum

Hungaricae,

Budapest,

I,

19ol

Acta MN - Acta Musei Napocensis, Uuj- tpoca, I, 1964

_ ulm.- administraţie, administrator, adminis-

_

tiv

V.

Degrassi, i^ i — A. Degrassi, / fasti con-

ari dell'impero romano, Roma, 1952

i. Dobö, Verwaltung — A. Dobô, Die Verwal- ;g der römischen Provinz Pannonien von guslas bis Diocletianus, Budapest, 196S

id.

pop.— adunarea poporului

U'r.

— Africa

ifr.— african [gr.— agricultură, agrar, agricol ^h.— Ahaia AHA — Anuarul Institutului de istoria şi eologie. Cluj-Napoca, XIV, 1971 USC — Anuarul Institutului de studii cla- j, Cluj, I, 1928-1932 üsehyl, Ag.— Aischylos, Agamemnon i. J. Phil.— The American Journal of Phiio- y, Baltimore, London Llk.— Alkaios mf.— amfiteatru

i.mm.— Ammianus Marcellinus, Rerum ges- im libri XXXI inakr.— Anakreon irrian.— Arrianos, Anabasis inat.— Anatolia \.nn Ép.— Année Épigraphiquae. Paris ntc— antic ntic— antichitate, antichităţi ped,— apeduct pic— apicultura pollod. bibi.— Apollodoros, Biblioteca poli. Rhod. - Apollonios din Rhodos •pp., civ.— Appianos, Bella civilia pp., Hist.— Appianos, Historia Romana pp., Ib.— Appianos, Iberica Pp., Mac- Appianos, Macedonica Pp., Sarnn.— Appianos, Samnitica prox.— aproximativ

Pulum-

Apulum.

Buletinul

Muzeului

regio-

Alba

Iulia,

r-— Arabia

f--

rchil.-Archilochos

rchim.- Archimedes

arabi ,

ara b

rh

iT

1869-188aeologis0

^^^Sie ;

i ' ~

arheologic

i

Értesitô

Arch

Budapest

arhit,— arhitectură Arh. Mold.— Arheologia Moldovei, Iaşi

Aristoph., Ach.— Aristophanes, Achamensis Aristot., Alh. pol.— Aristoteles, Athenaionpo- lite ia Aristot., div.— Aristoteles, De divinations Arm,— Armenia Arm. M.— Armenia Mică Arm. Mr.— Armenia Mare

Me-

moriile

ARMSI — Analele

secţiei

Academiei

Bucureşti

Romane.

istorice,

Arnob.— Arnobius Arr.— Arrian, Anabasis As.— Asia

asiat.—

asiatic

Asir.— Asiria asir.— asirieni ; asirian ASS — Acta Sanctorum A. Stein, Legaten — A. Stein, Die Legaten von,

Die

Aug., civ.— Augustinus, De civitate dei Aug., conf.— Augustinus, Confesiones Aur. Viet., Caes.— Aurelius Victor, Caesares Aug., Epist.— Augustinus, Epistolae Aur. Viet., Epit.— Aurelius Victor, Epitomas

Auson.—

aux.—

A.

Moesien,

Budapest,

1940

Stein,

Reichsbeamten — A.

von

Dazien,

Stein,

1944

Reichsbeamten

Budapest,

Ausonius

auxiliar

avie— avicultura

Bab. — Babilon

BAC — Bulletin archéologique du Comité des

travaux historiques

et archéologiques

Baet.— Baetica Banatica — Banatica,

Reşiţa

bast,— bastarni Bel,- Belgia bibi.— bibliotecă Billiard, L'agriculture — R. Billiard, L'agri-

culture dans l'Antiquité d'après les Georgiques de

Virgil,

Paris,

1928

bis.— biserică

Bit.— Bitinia

biz.— bizantin

Brit.— Britania

Caes., civ.— Caesar. De hello civili

Caes

Gall.— Caesar, De hello Gallico

Cagnat-Chapot — R. Cagnat et V. Chapot, —

Manuel d'archéologie romaine t.

I

II

CAH — Cambridge Cap.— Capadocia Cart.— Cartagina

Ancient

History

 

cart,— cartaginez

Cass.

Dio — Cassius

Dio,

Historia

Romana

Cassiod., var.— Cassiodorus,

Variae

Cato, De agr.— M. tura liber

Porcins Cat o,

De agricul-

categ.—

categorie

C. Daicoviciu, La Transylv.— C. Daicoviciu, La Transylvanie dans VAntiquité ; Bucureşti, 1945 cenz.— cenzor ceram,— ceramică Gez.— Cezareea Chers, tr.— Chersonesul tracic Chers.taur.— Chersonesul tauric Cic, Att.-~ Cicero, Epistulae ad Atticum Cic, Brutus — Cicero, Brutus Cic, Calil.— Cicero, In Catilinam

Cic.,

div.— Cicero, De divinalione

 

Cic,

fam.

Cicero,

Epistulae

ad

familiäres

Cic,

,fin.—

Cicero, De finibus

Cic.

Font.— Cicero,

Pro

M

Fonteio

Cic,

leg.— Cicero, De legibus

Cic,

Marceli.— Cicero, Pro M. Marcello

Cic,

nat.— Cicero, De natura deorum

Cic,

off.— Cicero, De officiis

Cic,

rep.— Cicero, De republica

Cic.,

Süll. — Cicero,

Pro P. Sulla

 

Cic,

Tusc— Cicero, Tusculanae disputationes

Cic,

Verr.— Cicero, In Verrem actio

CIL

Corpus

Inscripţionam

Latinarum,

Berlin Cir.— Cirenaica circ— circumscripţie circumf.— circumferinţă civil.— civilizaţie coh.— cohortă col.— colecţie Coin.- Colchida colon.— colonie Colum.— Columella com.— comună Comm.— Commagene Cors.— Corsica cos.— consul; consular cos. suff.— consul suffectus Cr.— Creta

CBAI — Comptes Rendus de l'Académie des

Inscriptions,

Paris

creşt. — creştin ; creştinism

Crim.— Crimeea

Criton — Criton, Getica

Braşov

cvest.— cvestorii Dacia — Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie. Bucureşti I — XII, 1924-1948 Dacia NS — Dacia. Revue d'Archéologie et

d'Historié ancienne. Nouvelle Serie, Bucarest

Cumidava—Cum'idàva

Muzeul judeţean

11957-

)

Dacia Apul.— Dacia Apulensis Dacia Inf.— Dacia Inferior Dacia Mal.— Dacia Malvensis Dacia Medit.— Dacia Mediterranea Dacia Porol.— Dacia Porolissensis Dacia Rip,— Dacia Ripensis Dacia Sup.— Dacia Superior Dalm.— Dalmaţia dalm.— dalmaţi Demokr.— Demokritos Demosth,— Demosthenes depart.— departament Dicţionar—Dicţionar de istorie veche a Româ- niei, sub coord. D. M. Pippidi, Bucureşti, 1976

DID — Din 1965; II, 1968 din.— dinastie

istoria

Dobrogei,

Bucureşti

9

'

i

:

dioc— dioceză

Diod.— Diodorus Siculus, Bibliotheca historiée Dion Cass. — Dion Cassius, Historia Dion Chrys.— Dion Chrysostomos, Orationes Dion. Hal.— Dionysios din Halikarnas Dion. Per.— Dionysios Periegetes dipl,— diplomaţie, diplomatic div.— divinitate Dom.— Dominat

DOP — Dumbarton dr.— drept

Oaks

Papers

D. Tudor,

romană,

Arh.

rom.— D.

1976

D.

Tudor,

Arheologia

romană

tirguri şt

To-

Bucureşti,

OR* -

Bucureşti,

D. Tudor,

ed.

IV,

Tudor, Oltenia

1978

D. Tudor, OTS — D.

Tudor, Oraşe,

sate în Dacia romană, Bucureşti, 1968

Ducati — Pericle rino, 1927

Ducati,

L'arte Classica

E

-

est

EAA —Enciclopedia dell'arte antica, Romana classica e orientale ebr.— ebraic

EC — Enciclopedia

econ.— economie, economic

ED — Ephemeris Dacoromâna, Annuario della

Classica

Scuola

Romana

di

Roma

Eg.

-

Egipt

eg.—

egiptean

elem.— elemente

elen.— elenistic

EMÉ - Az Erdélyi Miizeum - Egylet Évko-

nyvei,

e.n,— era noastră Ep.— Epir Epikt. — Epiktetos epig.— epigraf ie Epigraphica — Epigraphica. Travaux dédiés au VII e Congrès d'épigraphie greque et latine, Bucureşti, 1977

Cluj

épis.— episcop, episcopat Eratosth.— Eratosthenes Eţ.— Etolia etim.— etimologie

etnogr.—

etnografie

Etr.— Etruria etr.— etrusci ; etrusc Eukl. elem.— Eukleides, Elementa Eur. — Europa eur.— european Eur., Ale. — Euripides, Alcestis Euseb. Hieronym.— Eusebius Hieronynms, Epistolae Eus., hist.— Eusebios, IIistoria Ecclesiastics

Eutr.— Eutropius ext.— extern; exterior Fen.— Fenicia fen,— fenicieni F.H.G.— Fragmenta Hisloriconim Berlin fii.— filologie filos.—filosof ; filosofie fin.— finanţe, financiar fisc.— fiscalitate l'i^cil

Graecorum,

10

fi — fluviu

w r,tp<! — Fo Fontes historiae Daco-Romanae, Bu-

n

«64-197 0

«641970

del

cuStl^ uStl^voll

v

Sl ^

fort,- ft

Fr. - Frigia

,

p

fortificaţie

r a g _ fragmente r ov a _ Antonio Frova, Varie ăi Borna e

Mondo

Romano,

Torino,

1961

G

Gai.— Galenos

Galat.- Galatia

Gall

Gall

Gall

Gall' Narb.— Gallia Narbonensis

Gali Trans. - Gallia Transalpina

Gall.

Gis.- Gallia Cisalpina

-

golî

Bel. -

Gallia

Belgica

Lugd.— Gallia

Lugdunensis

Transpad.- Gallia Transpadana

Gell.— Gellius

geogr.— geografia,

geografic

Geogr.

Rav.— Geograful

Ravennat

Germ.— Germania germ.— germani Gr.— Grecia gr. - greci gramat.— gramatică; gramatician Greg. Tur.— Gregorius Turonensis guv.— guvernator Hdt.— Herodotos, Historiae Hekat,— Hekataios Hellesp.— Hellespont Hes., theog.— Hesiodos, Tkeogonia H. G. Pflaum, Carrières - H. G. Pflaum, Les carrières procuratoriennes équestres sous le Haut Empire romain, vol. I — IV, 1960 — 1961 Hier., chron.— Hieronymus, Chronicon Hippokr.— Hippokrates Hisp.— Hispania Hisp. Cart.— Hispania Carthaginensis Hisp. Cit.— Hispania Citerior Hisp. Tar.— Hispania Tarraconensis Hisp. Ult.— Hispania Ulterior Hor., Carm. saec.— Horatius, Carmen saeculare

nortic— horticultura hot.— hotare Hyg.— Hyginus, Astronomica Iambi., v. P.— Iamblichos, De vita Pylkagorica io.— iberic, iberi 1er.— Ierusalim 111.- Illiria ill-— illiri, illiric Imp.— Imperiu impoz.— impozite inc.— incineraţie 'mp- - imperial Ind.- India inf.— inferior ins.— insulă inse— inscripţii

int.— intern,

ion.— Tn«

interior

I i

Get T

~

Iordanes »

De

origine

gaetarum

us., ani. lud.— Iosephos, Anliquitales ludaicae

ţ»s., Bell. lud.- Iosephos, Bellum Judaicum isr.— Israel ist.— istorie

l\\'

i en '

arhit

-~

Istoria

vol.

î

generală

iqfi-i

arhitec-

u ™,

a

üueuresti.

Hrad \

Istros — Istros. Revue roumaine d'archéologie

et

d'historié

It.— Italia

ancienne,

Bucureşti

it.—

hin. Anton.— Itinerarium Antonini hin. Burdig.— Itinerarium Burdigalense lord. Get,— lordanes, De ori?;nae Getorum lud.— ludeea iud.— iudei, iudaic lust.— Iustinus luv.— Iuvenalis

J. Fitz, Laufben— J. Fitz. Die Laufben der

Statthalten in der römischen Provinz Moesùi

Inferior,

J. Jung, Fasten — Y. Jung. Fasten der Pravir.z Dacien, Innsbruck, 1S94

JRS— The Journal of roman studies, Lon- don

italici

Weimar,

I960

jud.— judecată,

jur.— juridic,

î.e.n.— înaintea erei noastre Smp.— împărat înă]ţ.— înălţime Snh.— înhumaţie înv.- învăţămînt Lact.— Lactantius, De mort it us persecutorum

lat.— latinii, latin

latif.— latifundii; latifundiar

judecătoresc

jurist,

jurisdicţie

d'études latines,

Bruxelles lăţ.— lăţime Ib.— limba leg,— legiune legis.— legislaţie, legislativ legum.— legumicultura Lex. XII tab.— Lex duodecim tabularum Lexikon — Lexikon der antike, Leipzig, 1969 Lib.— Libia lib.— libieni

Latomus — Latomus.

Revue

Lie— Licaonia

Lye—

Lid.— Lidia

Lycia

di

lingv.— lingvistică

lit. — literatura

libri

localit,— localitate

locot. — locotenent Lucr. — Lucretius

Lugli — Giuseppe Lugli, /. menumenti antichi

loc— locuitori

Liv. — Titus

Livius,

Ab

Urbe

condita

Roma

e suburbia,

Roma,

vol. I—I I

1931 —

1934

lung. — lungime

Lus. — Lusitania

m. — mort

Maced. — Macedonia maced. — macedoneni

M. Adr. — Marea Adriatică

mag. — magistrat_;jrnagistratură ~ Martin, Recherches"— R~ MartmŢ^Recherches sur les agronomes latins et leurs conceptions économique et sociales, Paris, 1971

Mauret. — Mauretania

Baltică

MCA — Materiale şi cercetări arheologice.

M. Bait. — Marea

1953-1973

Bucureşti

I-X ,

H

ABREVl

MEFRA — .Mélanges de l'école française à

Or. — Orient

Oros.

Orosius,

nos libri septem

Historiarum

Rome,

antiquité

Or. Ap. — Orientul Apropiat

M. Eg. — Marea Egee .Mela — Pomponius Mela, De chorégraphia Men. — Menandros Mesop. — Mesopotamia

orient. — oriental Orig. — Origenes —

adversus

pi

j

meşt. — meşteşuguri, meşteşugar

Ov., Fast. — Ovidius, Fasti j

miji. — mijlociu " milen. — mileniu milit. — militar

M.I.N.Ä.C. — Muzeul de Istorie Naţională şi

Arheologie,

Constanţa

M. Ion.— Marea

Ionică

M.I.R.S.R. -Muzeul de Istorie a R. S. Româ- nia Mis. — Misia

Transilvaniei,

M.I.T. — Muzeul Cluj-Napoca

de

Istorie

al

mitol. — mitologie

M.

Lig. — Marea Ligurică

M.

Macrea, Viaţa — M. Macrea. Viaţa In Da-

cia romană, Bucureşti, 1969

M.

Marm. — Marea Marmara

M.

Médit. — Marea Mediteranà

M. Negr. — Marea Neagră

M. Nord. — Marea Nordului

Moes. — Moesia Moes. Inf. — Moesia Inferior Moes. Sup. — Moesia Superior monop. — monopol moz. — mozaic M.R.P.F. — Muzeul Regiunii Porţilor de Fier,

Drobeta-Turnu

Severin

ras. — manuscris

M. Tyr. — Marea

Tyrrhenianà

mţi. — munţi Mţi. Alp. — Munţii Alpi Mţi. Antilib. — Munţii Antiliban Mţi. Apen. — Munţii Apenini Mţi. Apus. — Munţii Apuseni Mţi. Cauc. — Munţii Gaucaz Mţi. Or. — Munţii' Orăştie Mţi. Pir. — Munţii Pirinei Mţi. Rhod. - Munţii Rhodope Mţi. Taur. — Munţii Taurus munie. —municipiu, municipal muz. — muzeu n. — născut N — nord necr. — necropolă neol. — neolitic Nepos — Cornelius Nepos Nicom. — Nicomedia Nor. — Noricum Norm. — Normandia Not. Dign. Episc. —Notitia Dignitatum Epis- coporum •Soi. Dign. Occ.Notitia Dignitatum Occidentis

Not. Dign. Or. Nolitia Dignitatum Orientis Num. — Numidia numism. — numismatică Oc. — Ocean Occ. — Occident occid. — occidental

of. — ofiţer

Ov.,

Pont. — Ovidius, Ex Ponto

j

Ov.,

trist. — Ovidius. Tristia

j

Paf. - Paflagonia pal. — paleolitic Pal. - Palestina Palm. — Palmyra Pamf. — Pamfilia Paneg. Lat. — Panegyrici latini Pann. — Pannonia pann. — pannoni Parni. — Parmenides Patr., Hist. — Petrus Patricius, Historiae Paus. — Pausanias, Descripţia Graecae PECS - The Princeton Enciclopedia Classical Sites, Princeton, New Jersey, 1 Pelop. — Pelopones pen. — peninsulă Pen. Apen. — Peninsula Apeninieă Pen. Bale. — Peninsula Balcanică Pen. 1b. — Peninsula Iberică

Pen. It. — Peninsula Italică

Pen. Int. — Peninsula

Pen. Scand. — Peninsula

lutlanda

Scandinavă

Pers. — Persia pers. — persan Philostr. — Philostratos pict. — pictură Pind. — Pindaros, Isthmia Pippidi, Contribuţii 2 — D. M. Pippidi, Ct tribuţii la istoria vechea României, ed. a II Bucureşti, 1967

Pippidi, Stud.

rel. — D. 31. Pippidi,

Studii

istorie

a

religiilor

antice.

Texte şi

interpretă

Bucureşti,

1960

(,pv

 

PIR'

Prosopogra0a

Imperii

Romani

sat

I,

II,

III

iteratis

curis

edd.

Edm.

Groag

A. Stein,

Berolini

et

Lipsiae,

11-e

éd.,

19;î>

1970

Pis. — Pisidia Plat. - Platon Plant. - Plautus Plin. B., Nat. Hist., — Pliniu s maior, .Va ralis Historia Plin. T. — Plinius minor, Epistulae Plot. — Plotinos

Lat

Roman Empire by A. II. M. Jones; J. R. Me tindale and J.Morris, Cambridge, 197i Plut. — Plutarchos, Vitae paraHehle Pol. — Polybios, Historiae pol. — politică Polyainos — Polyainos, Sirategenuua pomic. — pomicultura pop. — populaţia Porph. — Porphyrios Poseid. — Poseidonios pref. — prefect, prefectură

PLRE -

The

Prosopography

of

the

JBEVIERI

Prise

- Priscianus

 

_

 

_ procurator,

procuratorian

£

hJ soth. - Procopios, De hello gothico

IUI

De aedif. - Procopios De aedifieüs

nrocos

- proconsul,

proconsular

ß™ 1_ Propertius nropr - proprietate, proprietar £rov - provincie, provincial

. Pc Scvm - Pseudo-Scymnos, Penegesis

Ptol

.

- Quint, dec/. - Quintiliamis, Dedamatwnes

Ptolemaios,

Geographia

Raet. '-

Raetia

r |fLReSÏvclopëdi e imswisenschaft uttgart, 1, 1S93 Reg. — Regalitatea reg. — regiune rel. — religie Rep. — Republica rep. — republican

R Vïnomàsson , Lat. prae. -R.E . Thomasson, iterculi praesidium Moesia Dana Ihracia,

Al-

(Pauly-U issowa-kroll,,

der

classischen

. w. Roum. d'Hist. - Revue Roumaine <THis- ire, Bucureşti RIR — Revista istorică romană, Bucureşti

R.

Dthobur, 1977

Vulpe, HAD — R. Vulpe, Histoire ancienne

la Dobroudja,

Bucureşti,

1938

S — sud Sail., Cat. — Sallustius, Coniuralio Catilinae Sail., lug. — Sallustius, Belhan lugurlhinum

Sard. — Sardinia şarm. — sarmaţi sbof. — subofiţer Scit. - Sciţia sculpt. — sculptura sec. ~ secol Sel. — Seleucia

Sen., epist. — Seneca, Epistulae ad Lucilium

sf.

- S.H.A. — Scriptores Historiae Augustae Sicii. — Sicilia

Sidon. —

Simoc. hist. — Theophilactus Simoratta, His- •iae

Sir. — Siria

sir. — sirieni

soc. — societate, social Sokr., Hist, eccles. — Sokrates. Historia Eccle-

sfînt

Sidonhis

Apollinaris

istica

Soz. — Sozomenos. Historia Ecclesiastica bteph. Byz. - Stephanos Byzantios btrabon - Strabon, Geographica

suburb. — suburban Suet. — Suetonius Tranquillus. De vita Cea- libri sup. — superior

epi-

sarum

Suppl.

graphicum

epigr.

graecum — Supplementum

graecum

Tab. Peut. — Tabula

Peutingeriana

Tac , Agr. — Tacitus, Agricola Tac , ann. — Tacitus, Annales Tac , Germ. — Tacitus, Germania

Tac , hist. — Tacitus, Historiae Ter., Hec. — Terentius, Hecyra terit. — teritoriu Terţ. — Tertullianus Theokr. — Theokritos

Theopbr

c. plant. — Theophrastes, De causis

plantarum Thes. — Thessalia thes. — thessalieni Th LL — Thesaurus Linquae Latinae Thuk. — Thukvdides, Historiae

Tib. - Tibullus

Tingit. — Tingitania

TIE. — Tabula

1968-1969

Imperii

Romani,

Budapest,

Tr. — Tracia

tr. — traci

Transilv. — Transilvania Tripolit. — Tripolitania

Turd. — Turdetania Tzetz. - Tzetzes

Ulp., D. — Ulpianus, Digestae urb. — urban, urbanizare V — vest

V. — vezi

Val. Max. — Valerius Maximus

Varro, lat. — Varro, De lingua latine Varro, rust. — Varro, Res rusticae

Veg

Veil. — Velleius Paterculus Verg. — Vergilius

vitic. — viticultura Vitr. — Vitruvius vol. — volum

V. Pârvan, Getica — V. Pârvan, Getica. O pro-

mil. — Vegetius, De re militari

toistorie a Daciei,

Bucureşti, 1926

Xen., Ag. — Xenophon, Agesilaos

Xen., an. — Xenofon, Anabasis

Zeiller, Les Origines — J. Zeiller, Les origines chrétiennes dans les provinces danubienr:ei de

l'Empire

romaine,

Paris,

1918

Zon. — Zonaras zoot. — zootehnie Zos. — Zosimos, Historia nova

HĂRŢI ŞI PLANURI

1

_ Africa

romană

în

vremea

Principatului ;

17

— împărţirea administrativă a Imperiul'.

fig.

10,

p.

31

roman în vremea lui Diocletianus şi î

2

— Ahaia.

Peninsula

Balcanică

în

vremea

 

prima perioadă a Dominatului: fig. 13!

Principatului;

fig.

22,

p.

44

p.

269

3

— Al

doilea

război

punic;

fig.

470,

p.

647

IS

împărţirea

administrativă

a

Imperiuh

4

— Asia.

Orientul

roman

în

vremea

Princi-

roman în vremea lui Theodosius I : p

patului ;

fig.

7S.

p.

104

 

IV- V

5 — Bătălia de la Actium; fig.

2.

p.

IS

19

— Limes-ul germano-retic; i'ig. 299, p. 43

6 la

- Bătălia

de

Cannae;

fig.

108.

p.

157

20

— Migraţiile populaţiilor din afara Imperiuh

7

- Bătălia

ce

la

Kynoskephalai :

 

fig.

2S4.

pînă

în

sec.

5

e.n.;

fig.

344,

p.

495

p.

413

21

— Peninsula Italică; fig. 439, p. 570 — 57

8

— Bătălia

de

la

lacul

Trasimenus ;

fig.

539,

22

— Planul oraşului Constantinopol; fig. 15'

p .

775

p.

217

9

- Bătălia

de

la

Trebia ;

fig.

540.

p.

777

23

— Planul Romei regale, republicane si imot

10

— Bătălia

de

la

Zama ;

fig.

471,

p.

648

riale;

pi.

XX-XX I

 

îl — Britania

în

epoca

Principatului;

fig.

99,

24

— Planul

unu i

oraş

nou

fundat ;

i'ig.

551

 

p.

142

pi.

793

12

— Dacia

şi

Dobrogea

romană:

fig.

177,

25

— Planu l vilei de la Piazza Armerina ; fii

p.

243

445,

p.

581

1 3 —

Gallia

în

vremea

Principatului;

fig.

233,

26

— Provinciile

central-europene

în

vrem

 

p.

344

Principatului ;

I'ig.

300,

p.

439

14 — Hispania iii vremea Principatului : fig. 263,

27

—Răscoala Iui Spartacus; fig. 469, p. 6-5

 

p.

371

28

29

—Roma ,

forul

fig.

228,

334

15 — Imperiul roman pînă în sec.

2

e.n.

(117);

roman;

p.

— Roma, forurile imperiale; fig. 227, p. 3

 

pi.

XII-XII I

16 — Italia

şi

cuceririle

romane

pini

la

sfîr-

30

— Tabula Peutingeriana ; fig.

515,

515

i

 

şitul Republicii; i'ig.

474. p,

660

 

p.

745 — 746

 

Ababa (Hababa), mama lui —• Maximums Trax ;

de origine alană, trăia în Tr.

abac, instrument de calculat folosit de romani pentru efectuarea celor patru operaţii elemen- tare. Unităţile de calcul erau aşezate pe coloa- ne, iar în partea de sus se marca rezultatul, indiferent de unităţile mobile folosite (jetoane, pietricele sau cuie).

abactor (lat.;, hoţ de sclavi.

a banii, trib din Afr. aşezat în Mauret., probabil

au fost

învinşi, împreună cu —> caprariensii de imp. Theodosius I (Amm. Marceli., XXIX, 5,37).

G.P.B. abasgîi, pop. vest-caucaziană (R. S. S. Ab-

hază), aşezată la N de Colchida în apropiere

de

tată de romani. Hadrian care a păstrat dintre cuceririle lui Traian şi Colchida, le-a impus ca

rege. pe Resm.agas, cu scopul păstrării contro- lului in zona M. Negr. ameninţate de incursiu- nile-» alanilor la S de Mţi. Cauc. (Arrian., 15).

A

existat o ala I Abasgorum, încartiruită sub

—> Theodosius I în marea oază a Thebaidei (Not. Dign., Or., 28, 75). în a doua jumătate a sec. 4 e.n.

au recunoscut puterea lăzilor.

Dioscurias. aflată în stare de semidependenţă

în reg. muntoasă de la N de Msila ;

a.

RE,

I,

1894,

cal.

20;

1st. Univ.,

II , Bucureşti,

1959,

680

şi

769.

G.P.B.

ab instrumentis tabularii v. mineritul

Ablabius (Flavius Ablabius), pref. prêt, sub i^onstantinus I (329—337 e.n.). Originar din

Cr., a venit la Constantinopol, s-a îmbogăţit

şi,

nit unul din membrii de frunte ai senatului. Vicarius de Asiana (324—326 e.n.) şi cos.

cîştigînd mare influenţă asupra împ. a deve-

(331 e.n.). Constantinus I i-a încredinţat edu- caţia fiului său Constantius. Acesta însă, după

ce a ajuns împ., 1-a înlăturat. Retrăgîndu-se la

propr. sa din Bit., A. a încercat să ajungă la tron. Prins şi executat, împreună cu mulţi

Or., XLII,

-3 ; Zos., 2,

alţi aristocraţi (337 — 338 e.n.) (Lib

I.B.

40, 3".

•aborigènes (lat.

trivit legendei, l-ar fi

triva lui Turnus, t-srit. lor.

1 , loc. autohtoni ai It. cafe, po-

ajutat pe Aeneas împo-

iar Roma a fost ridicată pe

 

N.G.

afrrasax

(gr),

piatră

gravată

folosită

ca

talis-

man,

al

cărei

nume

notează în

gr. numeralul

filos. creşt. de obirşie sir., rezident, cu începere de la 125 e.n., în Alexandria. Basilidienii soco- teau plenitudinea div. supreme (pléroma) com- pusă din 365 eoni creatori, mulţi dintre ei (Iao, Sabaoth, Adonaî, Bloî, Oraios etc.) figurinJ pe pietre gravate sub forma unor făpturi cu anatomie eteroclită, însoţiţi, in afară de cuvîn- tul a., de inse. cabalistice neinteligibile în care se pot repera rădăcini lexicale ebr., gr., sir., copte, precum şi formula destul de frecventă, citibilă şi retrograd: ABAANA0ANAABA (abla- nathanalba).

M.G.

abrincatuii, trib din Gali. Lugd., aşezat în reg. Avranches din Norm, de azi (Plin. B., Nai.

hist., IV,

monetare care însă nu-i aparţin. G.P.B.

107). A fost acreditat cu emisiuni

Abrittus, (azi Hisarlăk, în Bulgaria) oraş romaa în Moes. Inf. Aici, în iunie 251 armatele romane conduse de împ. Decius au suferit o mare înfrîn- gere din partea goţilor conduşi de regele —• Kniva, însuşi împ. căzînd in luptă. Oraşul era fort. cu un zid puternic (2,40 — 2,85 m grosime) şi tur- nuri (10 m înalţ.) pe o suprafaţă de 10 ha. Fort. au fost ridicate între 250 — 251 e.n. D.T. şi O.T.

Abrud (jud. Alba', aşezare rurală romană din Dacia, în Mţi. Apus., legată de exploatările aurifere din zonă şi de o mică fort. (castellumj cu perimetrul de cea 300 m. Aici s-au descoperit inse. in 1b. lat. şi lb.gr. monumente funerare, vase si cărămizi cu ştampile. I.H.G.

absida (gr.), spaţiu semicircular sau poligonal în continuarea unei săli patrulatere.

D.T.

Academia, şcoală filos., întemeiată de Plat. (în sec. 5 î.e'.n.) la Atena, în grădinile lui Aca- demos. în evoluţia sa a cunoscut trei perioade distincte: a). Vechea A. cu Plat., care, drepi metodă de cercetare, întrebuinţa dialectica, cu ajutorul căreia se pot elimina diferenţele dintre indivizi, spre a se ajunge la esenţa lor identică.

Potrivi»- teoriilor vechii A. esenţa identică a

indivizilor o constituie ideile, la care participă indivizii. Ideile constituie o ierarhie, in vîrfuî căreia se află ideea de bine; b). A. medie cu Arcesilaos (316 — 241 î.e.n.) se abţinea de la orice afirmaţie categorică şi drept criteriu al adevărului lua verosimilitatea raţională; c). A.

nouă.

cu

Carnenrip «

(•?!<» —19 «

«

o

"

\

dietin g

16

juind să se limiteze la a aproba ceea ce-i apare

;a verosimil.

»catalepticü

N.I.B.

v.

îilosoîia

Vcca Larentia, div. şi eroină a două legende in Werite variante (pi. I, 1). Faptele primei le- vpnde s ar fi petrecut io timpul domniei lui

li Romulus sau a lui -> Ancus Martius. Păzi-

orul templului lui Hercules din Roma, jucînd

aruri cu zeul însuşi a pierdut urmînd să ofere -eului un prînz şi o fată frumoasă. Fata promisă { fost A.L., cea mai frumoasă fiică a Romei acelor •remuri. Hercules a sfătuit-o să se pună în ser- viciul primului om pe care-1 va întîlni. A.L. 1-a neuitat şi a ajuns astfel soţia unui foarte bogat Ir. Tarrutius. După moartea soţului A.L. a >romis întreaga avere, care cuprindea şi pose- ;iuni din preajma Romei, poporului roman, lonform celeilalte legende, A.L. soţie a cioba- mlui Faustulus, mamă a 12 copii, a hrănit şi reseut pe Romulus şi Remus. Cînd i-a murit mul dintre copii, A.L. 1-a adoptat pe Romulus, are va funda împreună cu fiii acesteia colegiul

-• arvalilor (Fratres arvales). A.L. este consi- terată a fi mamă a larilor (Mater Larum) aşa um indică numele ei, precum şi personificare pămîntului fecund în care se depun seminţele

i

ilor. Raporturile cu Hercules sugerează în esenţă

nirea unei div. chtonice cu un zeu solar. Sărbă- oarea Larentinalia (Larentalia), cu sacrificiul nual instituit în onoarea ei, avea loc la 23 de- embrie la cumpăna dintre ani şi îmbrăca un iublu aspect, al unui cult funebru (Parentatio) i altul, vesel în onoarea lui Iupiter care aduce amina.

morţii, mamă a pămîntului roman şi a arva-

Tabeling,

!.

fxix '

Mater

Larum,

Frankfurt,

1932;

i n

Slud i

e

D

Sa6-

1959 lîi 4ll i " ACC a

Larentia <

materiali,

A.B. şi S.S.

ccensi velati (lat.) (în armata romană din timpul ţeg.), categ. de soldaţi suplimentari (adserip-

'•cuj, neînarmaţi, care îi înlocuiau pe cei căzuţi

n luptă. Se pare că aveau ca sarcină şi amenâ-

area drumurilor pe care urmau să se 'deplaseze

rupele Ulterior, în perioada Rep., a.v. sînt

unoscuţi ca ordonanţe în slujba of. în timpul nncip. a.v. formau o centurie care se ocupa

e construirea drumurilor din It., dar si un

oiegiu ele privilegiaţi, fără rol milit. în care erau

l

membr i

ai

ordin ului

ecvestru

şi

chiar

A.A.

ecessio (lat.) („accesiune") (în dr. roman), prin-

-W= J

^cesorm într-altul principal (ex. în cazul unui

tere-

construcţiei). Reali-

,7,°:

"

r \

car e

Prevede

pe

întruparea unui lucru

străin,

propr.

b ."construit

'in

aevine

şi

urn,i" S - e ° .

7

rincin

uniun e în

teren

propr.

tre cele două lucruri, propr.

«urni principal devine propr. întregului, deoa-

iîr 1

i î«/ r u l

CU m

se

ex

accesori

primă-> Ulp.

[D.,

19,1,

u se încorporează în cel

Acei (azi Guadix, în Spania), oraş situat la N de muntele Solorius, întemeiat foarte probabil ds —>• Lepidus (-42 î.e.n.). Ridicat la rangul de colo- nia în timpul lui Caesar sau Augustus, la începu- tul Imp., adăpostea detaşamente din două leg. (I Germanica ci // Augusta). Pînă la reforma lui Augustus (" — - î.e.n.), A. era încadrat adm. în prov. Bae-t., apoi a trecut la Hisp. Nu a fost dezvelit prin săpături arlieol. D.P.

Aeeîus Lucius'(Attius, Atins), dramatur g ;i;u —

9?Te7n7) / A scris cea. 40 tragedii, dintre care mai reuşite sînt considerate Alreus. Epigonii, Epinau- simachae, Pkilocteta şi Telephus. Subiectul pie- selor 1-a luat din mit. gr. Două dintre dramele lui A. aveau subiecte din ist. romană: Aenaeade sive Decius, unde este prezentată figura eroică

a lui —» Decius Mus şi Brutus, unde tratează

căderea Reg. şi viaţa lui —• Iunius Brutus. A mai scris o operă în 9 cărţi intitulată Didas- calia. unde ia în discuţie probleme legate de spectacolele teatrale (timpul, modul, succesul pieselor dramatice, actorii etc.) O altă lucrare, cu titlul Pragmalicon Libri abordează probleme lit. şi de ist.

A.B.

acclamatio ilat.l („aclamare") îşi află analogia în imnurile gr. denumite eucpnuict, eiAoyia, 8JICUVOÇ, ejtißötijia. Refrenele cîntate de soldaţi şi de mulţimea romana, uneori cu un înţeles mai degrabă satiric (Versus Fescennini) sau omagial au devenit în epoca Imp., îndeosebi în timpul lui Augustus un gen declamat, sub formă de recitativ şi de elemente improvizate

pentru a se fixa apoi în melodii tipice, ocazionale, cu caractere ritmice şi modale precise. Acestea aveau ca scop să salute pe împ. cu prilejul apa- riţiei sale în public (teatru). Se ştie că Nero, cucerit de muzicalitatea laudelor (modulatis lau- dationihus) aduse propriilor sale însuşiri muzi- cale de către admiratori din Alexandria, a pus

să fie aduşi la Roma şi alţi concetăţeni ai aces-

tora şi a cerut să se alcătuiască din tineri romani, grupuri imense a căror misiune era de a adresa

şi

20, 25) : aceştia se numeau Augustani şi avea ! rolul de a prelua tema muzicală a a. intonată

de o persoană din suita împ. Dion Cass. (LXXIII, 21 atestă că toate a. cadenţate care, potrivit tradiţiei, se auzeau în teatru în cinstea lui Commodus, erau cîntate. Lexiconul lui Suidas menţionează texte de carmen omagiind pe Traian

şi

notate în Acta şi gravate pe table de bronz

modula aplauzele la adresa împ. (Suet., Nero,

1

pe Hadrian. în timpul Iui Traian a. au fost

(Plin. T., Paneg'., 75).

V.T.

acereseentus (reeensitus) (lat.), persoană con- tribuabilă ajunsă la vîrsta achitării impoz. capitatio sau la impoz. de recrutare, după întoc- mirea listelor pentru census.

JN.Li.

acerra (lat.) (in rel. romană), denumire a casetei în care se duceau, la locul săvîrşirii sacrificiului,

\ \

17

şi

prtsăra

bucăţele

de

tămiie

peste

flacără

incerra

lilare).

Aceste

casete

figurează

pe

repre-

zentări

conţinînd

instrumente

de

sacrificiu

sau

care

ilustrează

ceremonii

rel.

 

S.S.

Afliaia v. Ahaia Acbcronul v. fluviile Iuteriiului

Achilleus (sec. 3 e.n.), rudă a —> Zenobiei, regina Palm. A fost proclamat rege in Sir. sub numele de AnUochus de către loc. Palm. răsculaţi, in frunte cu —» Apsaeus, împotriva Imp. roman ianul 272 e.n.). Aurelian a cucerit Palm. (273 e.n.) iar A. a căzut prizonier.

O.T. Achilleus (Aurelius Achilleus), corrector în Eg. ; uzurpator (294 — 297) în timpul lui Diocletian L-înd şi-a luat numele de Lucius Dornitius Domi- t ia nus.

I.E. AchUIeus Tatios (sec. 2 e.n.) seriilor gr., autor al unui roman în opt cărţi Aventurile Leukippei

şi

ale

lui

Cleitophon

[ta

Kcrrà

ABUKITOTTIV

KÜT

K>xiTO(pcûVTa). Romanul a comportat probabil două redactări, una în sec. 2 e.n. şi cealaltă in sec. 3 e.n. sau chiar 4 e.n. Prima variantă a aparţinut autorului însuşi. Romanul narează despre Cleitophon, un tînăr din Tyr care se Îndrăgosteşte de verişoara sa, Leukippe. îndră- gostiţii fug pe mare, ajung în Eg., sint despărţiţi, dar se regăsesc la Efes, pentru a se căsători la Bizanţ. Romanul străluceşte prin ingeniozitatea intrigii, dar şi prin umorul subtil al observaţiei autorului, prin rafinamentul stilului. A.T. este singurul romancier gr. care, poate sub influenţa lui Petronius şi a lui Lucian din Samosala. ia atitudine faţă de melodramatismul situaţiilor- limită, străbătute de personaje.

E. Cizek, Evoluţia romanului antic, Bucureşti, 1970,

38 —T6;

J.

Schwartz,

Achille

Tatius

et

Lucien

de

Samo-

sate, In Erotica Antiqua, ICAN, 1976, Bangor, 1977, 81.

E.C.

Achilleus Tatios isec. 3 e.n.), astronom, comen- tator gr. a lui -• Arătos. Din opera sa Despre sfere nu s-a păstrat decît o Introducere la Feno- menele lui Arătos, în care expune ideile şcolii stoice despre cosmologie şi fizică.

Acholla (azi Henchir Bolria. în Tunisia), oraş situat pe coasta de S a M. Médit., la S de Thap- sus. întemeiat probabil de maltezi, oraşul a ajuns apoi sub stăpînirea Cart. iar în cel de-al treilea război punic (149 — 146 î.e.n.) a trecut de partea Romei. Sub Imp., s-a bucura t de sta- tutul de civilas libera, iar titlul de municipium i-a fost acordat de Hadrian. în urma săpăturilor arheol. (începute în 1937) s-au descoperit impor- tante construcţii romane: numeroase şi luxoase vile pe malul mării ; termele lui Traian, împodo- bite cu moz. ; casa cu peristil a lui Asinius

ACILir S

GLABRIO,

MAX

AcidaTii (azi Enoşeşti, com. Piatra Olt, Olt), castra roman şi aşezare civilă din D Inf. situate pe drumul dintre Romula — M şi Rusidava, pe locul unei mai vechi aşi dacice. A. este menţionată numai in Tab. 1 VII, 4. în castru (azi tolal distrus) îşi avea nizoana cohors I Flavia Commagenorum. As rea civilă situată in jurul castrului a fost ' cu vallum şi şanţ. Monedele descoperite dovedesc că aşezarea a durat pînă în sec. 4 I.] acies (lat.) (in arma la romană), termen te care desemna o armată dispusă în formaţii luptă. în mod curent, prin a. se înţelegea' . de luptă, dar o armată putea fi organizat mai multe linii de luptă şi de aceea întîl expresiile: prima a.; secunda a. etc. Partea trală a unei formaţii de luptă, unde era pla infanteria grea (—> legio), se chema media a. părţile din margini, unde erau plasate cava! şi, eventual, infanteria uşoară se numeau—M -+ latera sau —» cornua. Iniţial, cînd —» arn romană lupta după modelul falangelor maj

exista o singură a. în perioada Rep. şi la î putui Imp., o leg. era dispusă în trei linii, ; tuite din unităţi tactice de bază numite —' nipulum; prima linie era formată din —• hai

a doua din —» principes, a treia din triarii

spatele acestora se aflau —* rorarii şi —> ace

Din sec. 2 e.n. cînd unitatea tactică de ba

devenit —» coh., leg. erau dispuse în luptă cele mai multe ori, tot pe trei linii, prima forr din patru coh., celelalte din cîte trei. Leg. pu

fi însă aşezate pentru luptă şi pe o linie, (

sau chiar patru. în epoca tîrzie, se folosea ales aşezarea pe două linii, fiecare formată cîte cinci coh. Cît priveşte trupele aux. (—> c lia), erau aşezate într-o a. fie lateral, an unităţile de cavalerie (—* alae), fie în faţa anume unităţile de infanterie uşoară (-+ ct tes). Unele formaţiuni aux. erau menţinut rezervă, în spatele leg. (—* suhsidia).

Acilius Attianus, cavaler, pref. al preţ. şi ti (împreună cu traian) al lui Hadrian, rt orfan de tată. la vîrsta de zece ani. împn

cu -<• Plotina 1-a sprijinit pe Hadrian să o>

tronul în anul 117 e.n. în timpul domniei i tuia a îndeplinit de asemenea funcţia de

al

preţ.

Acilius Caius (sec. 2 î.e.n.), analist, a scris îi

de la origini şi pînă la 184

gr.

o ist. a Romei

 

N

Acilius Glabrio, Caius

(sec.

2

î.e.n.), an

roman. A scris o ist. Romei, de la începutu

pînă la 134 e.n.

Acilius Glabrio, M., cos. în anul 91 e.n. ; a tr la creşt. împreună cu unele rude ale cutat de Domitian (95 e.n.).

OUT

•1 rlin Etr în 191 î.e.n. fiind ales cos., a a Js°războiul împotriva lui Antiochos al 111-lea, Sdu- 1 la Thermopilai. A luptat şi împotriva ifflor care nu fuseseră mulţumiţi cu .mjxţm- pTomanilor în pol. int. a oraşelor gr. (Liv., 2; 37, 46).

A

B

,iit

itopates sau Dadaforii, purtători ae facle, smt lui Mithras etc.

unei div. Amor este a. Venerei ; Cautes şi

oersonai secundar în iconografia tradiţio-

.nitii,

ia muntoasă a Sard. (Strabon, \, 2, 7)

seminţie

a -> diagesbeilois

locuind

în

periş v. tectum

oama (gr.) 1. Petrecere cu invitaţi, unde se duceau°cîntece, dansuri, declamaţii din piese teatru, concerte instrumentale. 2. Persoana

e se produce cu acest prilej. 3. Interpret

V.T. olit (lat. acrolithus < gr. 'aicpcva8oç), sta- ; ale cărei mîini, picioare şi cap sînt din piatră lună sau marmură iar corpul din mate- ieftinj (lut sau lemn), pictat sau aurit

flaU t

Fig.

2.

Bătălia

de

la

Fig.

l.

Acrolit,

Roma,

Vatican.

IS

şi în mod implicit acoperit de veşminte (Fig. 1). Vitr. (II, 8, 11) menţionează cel dintîi cuvîntul în lat. (statuia lui Ares, creată de Leohares, aşezată în acropola Halicarnasuluî). M.G. acropodiuni (lat.), piedestal sau bază a unei statui, sprijinită pe sol prin intermediul unor

Actium,

31

l.e.n.

19

picioare care fac corp comun cu întregul (Hyg.,

fab.,

88).

actarii v. actuarii

literatura

creştină Actium, promontoriu in G. Ambracia, pe coasta occid. a Gr. Aici a avut loc la 2 septembrie 31 î.e.n. bătălia finală între Octavianus şi Marcus Antonius (fig. 2). Armata lui Antonius avea un efectiv de cea 100 000 de pedestraşi, 10 000 de călăreţi, o flotă compusă din 500 de nave, iar cea a lui Octavianus, cea 80 000 pedestraşi, 10 000 de călăreţi şi 250 de nave. Antonius'a fost însoţit de —> Cleopatra, care la începutul luptei a părăsit locul bătăliei, urmată la scurt timp şi de Antonius. Trupele acestuia au luptat ün timp fără comandant şi apoi au trecut de partea adversarului (Plut., Ant., 65 şi urm.). După A., Octavianus a devenit singurul con- ducător al statului roman. A.B.

Actele

alexandrine

ale martirilor v.

actor v. opaiţele actor îundi (lat.) („arendaş de lot"), persoană (de cele mai multe ori de condiţie servilă), intermediar între adm. (conductor) unui mare domeniu particular şi coloni. Parcela de pămînt luată în arendă de a.f. se numea fundus. Aceleaşi persoane mai puteau fi denumite dispensator fundi şi villicus fundi. V. şi domeniul particular. A.S. actorii (lat. histriones), dansatori şi cântăreţi veniţi la Roma din Etr. (364 î.e.n.). Grupuri de a. s-au organizat pentru prima dată pentru pie- sele lui Livius Andronicus, conduse de regizor (dominus gregis), cu costume gr. (pallium) sau romane (toga pretexta). Masca a devenit obli- gatorie numai în sec. 1 î.e.n. V. şi spectacolele publice ('pi. I — II).

D.T. actoarii (actarii) (lat.) (în armata romană), subof. cu funcţii contabiliceşti, privind inven- tarele şi aprovizionarea unei unităţi milit. Un actarius legionis XIII Geminae este atestat la -» Apulum (CIL. III. 7 753). A.A.

Aeumirnum (azi Stări Slankamen, în Iugoslavia), eastru în Pann. Inf. pe limesul danubian, ocupat

în sec. 4 e.n. de un cuneus şi équités.

D.T.

acustica s-a dezvoltat în lumea gr. datorită mul-

tiplelor aspecte ştiinţifice in care era implicată (fizică, muzică şi fiziologie). Şcoala pitagoreică s-a ocupat de partea muzicală a a. iar Aristotel

a cercetat implicaţiile biologice ale producerii

sunetelor, dînd explicaţia ecoului, îa timp ce stoicii au explicat propagarea sunetelor.—> Vitr. s-a ocupat sistematic de această problemă. Sub Traian un reprezentant al şcolii —> medicale pneu-

tf

l i

ADLECTIO

IXTEB

CI

spre sfhşitul antic,s-a ocupat şi el de probi

de

a.

adaeratio (lat.) („convertire în bani") , măs fisc. luată de statul roman în timpul Dom

o consecinţă a legii Edictum Diocletiani

pretiis, conform căreia orice marfă datoi statului putea fi convertită în bani. Paralel recurgea şi la vînzări forţate de produse c stat, la o taxă fixă (coemptio). Dacă a. pi încuraja econ. monetară, cealaltă practică a, gea să anuleze efectele primei tendinţe.

Adamclisi v. Tropacum Traiani

addictus

obligaţii faţă de creditor erau stabilite

2.

(lat.)

libe'r

1.

Persoană

datoare

pentru

ale

c

Om

condamnat

hoţie

(furtum).

Adherltal Numele mai multor comand; milit. cart. Mai importanţi: 1. Comandai flotei cart. care în timpul primului —> ră:

punic a cîstigat victoria navală de la Drepan Lilybaion' (249 î.e.n.) împotriva roman:

2. Fiul mai mare al regelui Num., Micipisa. preună cu fratele său, Hiempsal au fost j:

prin testamentul tatălui său, sub tutela unchii Iugurtha. Acesta însă 1-a ucis pe Hiemj iar A. a cerut ajutor Romei. în ciuda ir venţiei romane, după cucerirea oraşului C Iugurtha 1-a ucis şi pe A. împreună cu mulţi cetăţeni romani (112 î.e.n.) (Sall.,/wg.,

adiectio sterilium (lat.) („adsignare forţa practică întîlnită în perioada Dom., pot căreia statul roman avea dr. să treacă la a< nări forţate din terenurile nedefrişate.

Adiminius (sec. 1 e.n.), fiul lui -» Cynobell regele britonilor. Alungat de tatăl său a a în Gali. unde s-a supus lui Caligula. A. 1-a d minat pe împ. să anunţe la Roma supun întregii Brit.

adiutor (lat.) („ajutor"), persoană aflată în si unui personaj mai important civil sau n avînd îndatoriri de locţiitor sau de secr în armata Daciei este cunoscut un birou (- cium) al subof. cu gradul de -+ comicul instituţie pusă în slujba guv. milit. de la - lum, în cadrul căreia este atestat un astis

a. ca secretar. A. ad census era un funcţi

inf. aflat în subordinea lui legatus ai ce accipiendos, cu sarcina stabilirii -» censului, care prov. era împărţită în districte adm., v dintre acestea fiind încredinţate unui a. 13 miţi şi censores sau censitores. Pentru a. tabi

v. mineritul.

A.A.

şi

adleetio inter cires (lat.) („cooptare între t tpni'M (în dr. roman), procedeu prin car

20

re posedau această calitate prin naştere (ongo) Anumiţi cives nan, puteau fi cooptau ca

£

«triinii (peregrini adoptaţi de cetăţenii Ihfls Oräs Ün membru al ordinului ecvestra, % era admis în senat, era denumit adlectus.

şi ÏN.G.

îorutio (lat.) („cuvintare"), scenă reprezentînd vînfarea în fata trupelor, frecventă pe monede, Galioane si "reliefuri oficiale (fig. 3). Struc-

n compoziţională a unei a. este he antitetică

ap urcat in faţa trupelor pe suggestum, „tn- n'X mobilă"), redată din profil sau irontal izul monedelor şi al reliefului oficial pînă la u-cus 4urelius), fie paratactică (imp. in centrul >nei) cum apare pe -> columna lui Marcus irelius sau pe arcurile lui Septimius Severus Constantinus I de la Roma şi pe ce] al lui lerius de la Salonic. Unele statui au gestul •acteristic al a., adică mîna dreaptă ridicată ugustus de la Prima Porta; Roma, Vatican), care aminteşte de acel Hermes Logios,

x verbi, sau No'vus Mercurius cu care Octa- nus însuşi fusese identificat.

> « i-c/şi sclavii eliberaţi (Ubern)

c d

e

A.S.

 

M.G.

Mediam (azi Mehadia?, jud.

Caras-Severin),

portantă staţiune balneară romană din Dacia ape termale) situată pe valea rîului Cerna. mai mulţi cercetători identifică actuala sta- ne Băile Herculane cu localit. A.M., menţio- ă în Tab. Peut., VII, 4 şi Geogr. Raç., IV, 14 edilas). Alţii presupun că s-ar fi numit Me sau Aquae Herculis iar A.M. ar fi identică Mehadia de azi. începînd cu Traian şi pînă ifîrşitul stăpînirii romane în Dacia, staţiunea unoscut o deosebită prosperitate mat'eriali- 1 în numeroase clădiri, instalaţii balneare, :. (cele mai multe închinate lui Hercules), -ui, monede, etc., descoperite cu ocazia dife- lor lucrări de amenajare a staţiunii moderne, >pînd cu anul 1736.

I.H.C.

Mutrium (azi Butoieşti, jud. Mehedinţi), :are rurală romană din Dacia Inf. cu nume, :>abil, dacic, situată pe rîul Motru (?). Este iţwnată de Ptol., III, 8, 4 şi Tab. Peut., • 4 (Amutrium). Unii cercetători presupun că • este de localizat la Botoşeşti-Paia, jud.

I.H.C.

îmaţii, trib celtic din — Pann.

JlT^r

d e

argin t

cu

(Tab - şi

-II

de

PeuL -

mai

lL

Inf., atestat

lat.

ca

Agenda

multe

toponime

Autism

Adna-

ls

fJt

Şi

dign.

Or.,

95)

Annamatius.

ori

de

numele

Adna-

ng309 e " iSC ' l e

Numismalih ' .

I.

Graz. 1963, 155 -

G.P.B. îaea, grădini luxoase, ornate cu statui şi cu n , situate în colţul de NE al Pala ti- • Proprietate imp., ele constituiau o anexă

c u

Fig.

S.

Augustus,

statuia

de

marmură

Porta,

Borna, Vatican.

de

la

Prima

care

E.T. adopţiunea (lat. adopţia) (în dr. roman), formă mai nouă a -+ adrogaţiunii, în temeiul căreia o persoană „dependentă" (alieni iuris) de un şef de familie (pater familias) trecea în puterea altui cap de familie. Neavînd consecinţe atît de grave ca şi adrogaţiunea, a. nu necesita avizul colegiului pontifical şi nici votul -+ adunărilor curiate. în schimb puteau fi adoptate persoane de ambe sexe, cu condiţia (introdusă de Iusti- nian) ca între adoptator şi adoptat să existe o diferenţă de 18 ani. La început _a. se realiza

aici audienţe filos. Apollonios din

Tyana.

dădea

printr-un fel de vînzare fictivă. în timpul lui Iustinian solemnităţile vînzării au fost înlocuite printr-o declaraţie făcută înaintea autorităţii de şeful familiei (pater familias) care adoptă şi şeful familiei în a cărui putere se afla copilul

ce urma să fie adoptat. Vl.H.

adoratio (lat.) (în rel. romană), una dintre prac- ticile ext. ale cultului, ilustrată mai ales prin atitudinea şi mişcările corpului, manifestînd cre- dinţa, iubirea şi recunoştinţa faţă de zei, prin mijloacele în care sînt exprimate aceste senti- mente de către oameni (fig. 52). Excluzînd

jurămintele, sacrificiile, rugăciunile etc., în afara riturilor pentru implorarea zeilor sau pentru a le aduce mulţumiri, rezultă că ceea ce constituie a. în sensul ante. al cuvîntului, ca o primă mărturie de respect, era salutul adresat zeilor printr-un gest al mîinii, prin sărutare, prin înclinarea capului sau a întregului corp. Era considerată o impietate trecerea prin faţa simula- crului zeilor sau a templelor, a capelelor şi ediculelor care adăposteau imaginile lor, fără

a face o reverenţă. Uneori personajele înfăţi-

şate în gestul de a. cunoscute din reprezentările

ante. cu mîna cu degetele strînse, alteori mîna

deschisă şi întinsă. Această ultimă mişcare indică

mod particular invocarea şi rugăciunea, care

succede de obicei a.sau se confundă cu ea.Rămîne dificil de stabilit ce aparţinea a. care forma preli- minariile ruffSoiiinii- OhiVpinl rlo „tn'r^nn o^ A*

în

21

ADUL1

zeilor n-a pătruns decît tîrziu la romani, iar împ. au adoptat poziţii diferite faţă de a. (-+ Augustales) de la acceptare şi încurajare (Caligula, Heliogabal) pînă la refuzul şi abolirea a. (Claudius şi Alexander Severus).

S.S.

a doua sofistică v. retorica greacă Ad Pannonios (azi Teregova, jud. Caraş-Severin), aşezare romană (tnansio) şi castru de piatră în Dacia, aparţinînd unităţii cohors VIII Raelorum, situată pe drumul Dierna-Tibiscum. Menţionată de Tab. Peut., VII, 4 şi Geogr. Rav., IV, 14 (Pannonien).

I.H.C.

Adria (azi Atria, în Italia), oraş aşezat în ţinutul veneţilor, în apropiere de M. Adr., de la care îşi trage numele. Deşi după unii ist. ai antic, A.

ar fi de origine gr., după alţii începuturile sale se

leagă mai probabil de tribul veneţilor. în perioada preromană (sec. 6 — 5 î.e.n.), A. era cel mai impor- tant port gr. din acest colţ al M. Adr., iar în

sec. 4 î.e.n. se pare că a fost ocupat de gali. din valea Fadului. După cucerirea Pen. It. de către romani, oraşul a fost ridicat la rangul de municipium, în cel de-al doilea război punic (218 — 201 î.e.n.) rămînînd fidel Romei. Săpă- turile arheol. au scos la lumină resturi de con- strucţii şi bogat material de caracter roman, precum şi un cimitir din sec. 4 e.n.

D.P.

Adrianopol v.

Hadrianopolis

adrogaţiunca (lat. adrogatio) (in dr. roman), veche instituţie jur. menită să creeze în mod arti- ficial puterea părintească prin introducerea într-o familie, lipsită de urmaşi, a unei persoane „inde- pendente" (sui iaris) ce aparţinea unui alt grup familial. în acest, chip, un şef de familie (pater familias) lipsit de descendenţi putea să-şi asi- gure succesori care să-i urmeze la exploatare bunurilor, să-i perpetueze numele şi să-i continue cultul familial. A. necesita un aviz al colegiului pontifical care cerceta dacă un asemenea act nu aducea vreun prejudiciu familiei adrogatulni, deoarece acesta fiind sut iuris şi şef de familie, urma să treacă în familia adrogantului cu întreg patrimoniul său şi cu toate persoanele ce se aflau sub puterea sa. Cu alte cuvinte, a. ducea la stingerea unei familii şi, in consecinţă, la

dispariţia unui cult familial,' situaţie ce prezenta

o anumită gravitate pentru cetate. Dacă avizul

era pozitiv, a. urma să fie încuviinţată prin votul —• adunărilor curiate. După ce aceste adu- nări au încetat să se mai întrunească, a. avea

loc în faţa a 30 de lictori. în epoca tîrzip a Imp., formele a. au fost simplificate, îngăduindu-se să

se facă prin rescript („dispensă") imp. Tot acum

s-a admis ca şi femeile să poată fi adrogate. A. avea importante efecte patrimoniale: bunurile celui adrogat reveneau din plin dr. adrogan- tului, adică noului cap de familie. Cu timpul aceste efecte au fost limitate din cauza abuzu- rilor, iar pe vremea lui Iustinian, adrogantul avea asupra averii adrogatuhii un simplu dr. de folosinţă.

Ad Salices (azi Sinoe, jud. Constanţa), loc aflată pe malul lacului Razelm, în zona C manchioi — Enisala, menţionată de (227, 1), de Anim. Marceli. (XXXI, 7, 5), o numeşte Oppidum Salices şi, se pare, de F (De aedif., IV, 11, 20,), unde apare forma T Mis. Era o staţie de marş şi de aprovizioi pentru trupele care parcurgeau pe uscat dru ce urma litoralul M. Negr., între Gurile Dur şi Histria. Este posibil ca cei doi stîlpi mi descoperiţi la Vicus Quintionis [CIL. 12 513, 12 514) să indice distanţa de .18 00C paşi (28,100 km) dintre acest s'at şi A.S.

j.

Ad Saxa Ilubra v. 31ilvius, pons ~ adsignatio (lat.) („atribuire de pămîntui

operaţie prin care odată supus acţiunii de -» . turiatio, solul unei colon, romane era atril (adsignalus) civililor sau veteranilor cu ti de —> ager çiritim adsignatus. în terit. oraş

supuse

(-* civitates stipendiariae) autorité

romane puteau proceda de asemenea la a. ii viduale sau colective. V. şi domeniul pul

î

Ad Statuas (azi Vardomb, în Ungaria), cas în Pann. Inf. pe limes Pannoniae, refortj sec. 4 e.n.

ij

Ad Stoma, localit. ante. pe braţul Sf. Gheor; atestată de Tab. Peut. (VIIl[ 4) şi de Ge Rav. (IV, 5, 13), care o numeşte Stoma Pe aflată în zona de contact al fi. cu marea, poati la grindul Caraorman. Era punct de aprovi nare şi de transbordare de pe vasele fluv pe cele maritime şi invers, cum pare să rei; fără vreo precizare toponimică, dintr-un p; al lui Zos. (IV, 10).

adstrictio gleliae (lat.) („legarea de glie"), ] cedeu practicat în Imp. încă din sec. 2- 3 i dar legiferat abia în 332 e.n. (Cod. The 5, 17, 1) potrivit căruia colonii erau obligat rămînă pe pămînturile lor de origine. Xeres; tarea acestei dispoziţii atrăgea grave pede atît pentru propr. care ar fi găzduit un ce fugit cit şi, evident, pentru aceasta din ur V. şi domeniul particular.

adtributio (lat.) („atribuire") (în dr. rom; procedeu prin care comunităţile rurale e atribuite unui centru urban. După cerce mai noi, a. se referea numai la atribuirile coi nităţilor indigene, nefiind valabilă şi pen alte aşezări rurale aflate pe territorium-u\ luiaşi centru urban.

adulatio (lat.) (în rel. romană), manieră de ex:

mare exagerată a mărturiei veneraţiei, p prosternarea corpului şi aplecarea capului p la pămînt. Era practicată îndeosebi în cu unor div. orient. Poeţii lat. utilizau şi expres

POPULAI^

,„e , organe constituţionale ale în competenţa cărora intra edic-

lPtfUoT'alegerea mag. şi unele sarcini d si rel. Hotăririie a. p. erau luate

rezulta nu din majoritatea votu-

:i din acefe al grupurilor

etc.) care alcătuiau aceste

cu" 1 ' cel ' LU ,ro' upuÎurînsă'votul era determinat moaui in°care se exprimase majoritatea,

'

iii

au

r

a.

originea

p.

stat

a.

curiate

(comitia-

- ° * epoca -» R e 8'-> a - curiate cuprindeau pe curii pe toţi bărbaţii adulţi din eicutu cu excepţia sclavilor şi clienţilor. în Atent a lor intrau : alegerea regilor (cărora

"Sre à imperium), dr. de a declara război

Ï încheia pacea, dr. de pronunţare asupra unor

familiale (- adrogatm, - adoptio), judeca-

ea

aie

*n prima zi a fiecărei luni (calendae) pentru

unor crime grave etc. A. curiate erau convo-

C

e

tabiîirea -> calendarului rel. po luna curentă şi

e două ori pe an pentru ratificarea testamen-

jlor în aceste două situaţii a. curiate se numeau ilata adică „convocate" în scopuri speciale, ăzînd la începutul epocii Rep. în desuetudine,

. curiate şi-au păstrat doar dr. de a conferi

cunate

rau reprezentate în mod simbolic de 30 de

ciori(lictores).A.centuriată(comitiacenturiata)

ra alcătuită din pop. roman sub arme, iar ordi-

ea de.vûtera aceea în care pop. mergea la luptă,

u alte cuvinte

sare,

iptă, sînt şi primii la vot". La vot era chemată

mi

pöi

[dividual, pe cap de cetăţean, ci pe centurii,

j

asă, de aşa natură, încit asigura preponde- ;nţa celor bogaţi. Astfel, din totalul de 193 de

jnturii ale celor 5 clase, prima clasă cuprindea 3, fapt care-i garanta întotdeauna majoritatea 3solută a voturilor, in. această situaţie, dacă îtăţenii din prima clasă, care fără a constitui ajoritatea pop. dar care erau cei mai bogaţi jtau în majoritate, votul celorlalte clase deve-

3a

Jl. pentru cei ÎBsIăriţi, A. centuriată, organi-

ttă

suferit o modificare în structura organizatorică

ga 241 î.e.n. Reforma a produs o coordo- ire a centuriilor cu -> triburile terit. Pop. îcărui trib terit. a fost împărţită, potrivit cu 'erea loc, în 5 clase şi fiecare clasă în două nţurii, una de iuniores („juniori") şi alta de mores („seniori"). -în total se'ajungea Ia un

iifflar de 373 de centurii, inclusiv cele 18 cen-

conform tradiţiei dé regele -* Servius Tullius,

inutil. Astfel se asigura un adevărat monopol

+ imperium cos. şi preţ,. în sec, 1 e

n.

i

a

o defilare

regulii

a unităţilor luptă-,: ;

„primii

înf-

conform

romane

întîi prima clasă, în care intrau şi cavalerii,

pe rind celelalte clase. Votul nu se calcula

numărul centuriilor era stabilit în fiecare

ni de cavaleri şi cele 5 centurii aux. Noua

ructură organizatorică, avîndu-se în vedere ecanismul de vot, a ridicat importanţa pol. a iturilor de mijloc, dar nu şi a celor nevoiaşe, atarea se făcea în ordinea claselor şi în fiecare isa se urma ordinea tradiţională a triburilor, i început votul a fost otaî, dar după fox Papiria

« î.e.n.) a îmbrăcat forma scrisă. în compe-

îa electorală a a. centuriate intra alegerea ior-> mag. (cos., preţ., cenz.), declararea răz- mjui şi încheierea păcii. Această ultim« atri-

n

22

hüllä .a trecut insă asupra senatului. A. centu- riate aveau totdeauna atribuţii legis., dar legile jä.e.-C&re le vota urmau să primească „aprobarea"

(auctoritasj senatului. In domeniul judecătoresc

a. centuriate aveau, potrivit legii Valeria referi-

toare la apel din 509 î.e.n. (—* lex Valeria de

provocatione), competenţa de a judeca apelurile

introduse împotriva unor sentinţe ce pronun-

tribute

'Ceomitiaţ tributaj) îşi aveau originea in a. ple- ÏÏeene (concilia plebis) pe care —• tribunii plebei Ie convocau, pe triburi, începind din sec. 5 i.e.n.

Aifîaii. în. competenţă alegerea tribunilor şi edi- lilor plebei şi luarea de hotărîri obligatorii pentru plebei. în anul 449 î.e.n., plebea a reuşit si impună valoarea —> legii Valeria Horalia care decidea c5 hotăririle a. plebeene (-* plébiscita) au putere de lege pentru toţi cetăţenii, sub rezerva ratificării posterioare de către senat. t>e la această dată patricienii încep să participa şi ei la a. plebeene care devin acum adevărate comiţii (comitia tributa) asemenea celorlalte a.p.

prin

constituţionale romane. în anul .28.7 î.e.n.

legea Hortensia hotărîrile a. tribute (plébiscita) aveau putere de lege fără a avea nevoie de rati-

ficaxea senatului; devenind izvorul principal al

legis. romane. A. «-j'iitte alegeau tribunii, cvest,

edilii şi mag. cfe rang inf. Spre deosebire însă de a., centuriate, a. tribute aveau o competenţă jur. Eestrînsă care se reducea la cercetarea unor j acuzaţii penale de o gravitate mai mică. îri. Imp. a.p., organ constituţional rep. prin

şi-a pierdut repede importanţa. Atri-

buţiile electorale ale a.p. au fost atribuite de către împ. Tiberius senatului, iar cele jur. au trecut definitiv în competenţa instanţelor imp. de jude- cată. O evoluţie identică a avut-o şi competenţa

legis., ultima lege votată de a.p. fiind o ]eg? agrară pe vremea împ. Nerva. A.p, care aclamau pe împ. la urcarea sa pe tron, cu care ocazie pri- mea puterea imp. f—» imperium), păstrau după toate probabilităţile, forma comiţiilor tribute. Simplă formalitate, actul nu avea nici o se- mnificaţie constituţională.

ţaseră pedeapsa cu moartea sau exilul

A.

r

excelenţă,

Th. Mommsen, Römisches Staatsrecht', 2 vol. Leipzig, 1887 — 1888 ; G. W. Boţsford, Roman Assemblies, Londra, 1909; H. Siber, Römisches Verfassungsrecht in geschi- chtlicher Entwicklung, Lahr, 1952; R. Monier, G. Car-

dascia, J. Imbert, Histoire des institutions et des faits sociaux, Paris, 1955; J. EUul, Histoire des institutions /*.• Institutions grecques, romaines, byzantines, franc- ques, Paris, 1962; G. de Martino, Storia délia costitu-

zione romana I — IV,

Napoli,

1951 — 1965.

Vl.H.

adventus (lat.) („sosire"), scenă simbolizind intra- rea împ. la Roma. Frecventă pe monede, meda- lioane, în gliptică, printre reliefurile monumen- telor oficiale (cel al lui Marcus Aurelius din aticul —<• arcului lui Constantinus I de la Roma), în moz. (—<• Piazza Armerina), şi a cărei schema constitutivă va fi preluată de arta neoficială (altorelieful cavalerului Titus Flavius din Muzeul Lateran, Roma, fig. 5). în afara împ. călare, salutînd (fig. 4), urmat de suită, o variantă este aceea reprezentînd pe împ. dînd mîna

Rome i

(nersnnifieats^

onn

,,n a ;

„.,«•.*

j„

1-

-aw-

Fig.

J.

Sosirea

stăptaului,

mozaic,

Piazza

Armerina.

Fig.

5.

Relief reprezentlndu-1

vius,

cavalerul

Roma, Vatican.

pe

Titus

Fla-

cazuri cînd e vorba

de

a. într-o

prov., sau

pur

şi simplu mergînd pe jos, înconjurat de mulţime

şi

uneori

de

personificări.

P.

G.

Hamberg,

Studies

in

Roman

Imperial

Art,

Up-

psala,