Parintele atasat moda sau naturalete? psiholog Anca Pal Teorii despre cresterea copiilor exista o multime...

.pe langa cele ce au o oarecare baza stiintifica, oamenii au propria lor teorie, indiferent daca au sau nu copii, si de multe ori nu se sfiiesc sa le exprime, bombardand proaspetii parinti cu sfaturi, idei, pe care acestia, uneori le accepta intr-un mod necritic, fie din nesiguranta data de noul rol de parinte, fie din lipsa de informare. Expresii de genul: nu-l tine in brate, ca se rasfata!, lasa-l un pic sa planga, isi face plamani.., bataia e rupta din rai sunt din pacate arhicunoscute in pesisajul autohton. Chiar si sursele stiintifice, oficiale sunt din pacate contradictorii, in functie de formarea teoretica a autorilor, ceea ce nu face decat sa creasca si mai mult confuzia noilor parinti, sau si mai rau, sa ii faca sa urmeze orbeste un curent sau altul. Un exemplu negativ ar fi teoria emisa de pediatrul Richard Ferber, a carei idee centrala este metoda cry it out adica, lasarea bebelusului sa planga pana adoarme singur, de obicei de la 4-6 luni bebelusul este pus in pat treaz, parintele paraseste camera, chiar daca acesta plange, si il lasa pe bebelus sa planga singur pentru perioade de timp din ce in ce mai lungi, pana cand bebelusul invata sa adoarma singur si renunta la plans de bunavoie, pentru ca parintii nu le mai raspund episoadelor de plans decat prin vorbe de alinare, dar fara sa ii ridice in brate sau sa ii hraneasca. Din pacate multi parinti dar chiar si psihologi au adoptat aceasta metoda in a antrena bebelusii sa adoarma singuri, fara sa se gandeasca la efectele negative pe care plansul in exces le poate avea asupra bebelusilor: a lasa un copil sa planga pana adoarme poate crea sechele emotionale pe viata, sentimente de abandon, furie, nesiguranta in lumea inconjuratoare plansul poate fi extrem de stresant pentru organism, crescand nivelul tensiunii arteriale si a pulsului a lasa un copil sa planga vine in contradictie cu instinctele parintesti de a alina un copilas care plange La polul opus acestei metode stau practicile parentale ce se inscriu in paradigma atachment parenting (parintitul atasat). Din ce in ce mai mult parinti din vest au inceput sa adopte in cunostinta de cauza aceste practici (care de fapt, in esenta lor au fost implementate de mii de ani in mod natural de catre parinti), iar in tara noastra existenta forumurilor cu parinti atasati face dovada ca metodele au fost preluate si la noi. Teoria parintitului atasat (atachment parenting) isi are radacinile in munca psihologului John Bowlby, conform caruia, copilul formeaza legaturi emotionale puternice cu persoanele care il ingrijesc, legaturi ce isi extind consecintele de-a lungul vietii copiilor. Un parinte sensibil si disponibil fata de nevoile copilului duce la formarea unui atasament securizat, la o dezvoltare socio-emotionala benefica. Parintii (sau ingrijitorii) mai putin sensibili sau mai putin disponibili fata de nevoile copiilor lor pot determina prin comportamentul lor neglijent, dur, un atasament insecurizat, care constituie un factor de risc pentru o serie de probleme mentale.

Exista o serie de practici parintesti care duc la disponibilitatea fizica si emotionala a parintilor fata de copii, la raspunsul sensibil si consecvent al acestora la nevoile copiilor factori esentiali in dezvoltarea unui atasament securizat. Pediatrul William Sears a sintetizat acesti factori in 8 principii sau scopuri adresate parintilor: 1. Pregatirea pentru sarcina, nastere si meseria de parinte implica pregtirea fizica pentru sarcina si nastere (hrana sanatoasa, exercitii fizice moderate, evitarea stresului), explorarea teoriilor de crestere a copiilor, educarea in legatura cu alaptarea, informarea legata de aspectele practice ale meseriei de parinte (ex. imbaierea bebelusilor) etc. 2. Hranirea copiilor cu dragoste si respect, indiferent ca se face prin intermediul alaptarii la san, hrana artificiala, sau introducerea solidelor hranirea copiilor se face atunci cand acestia semnaleaza foamea, de preferinta prin intermediul alaptarii care aduce nenumarate beneficii copiilor (si satisface atat nevoile nutritionale cat si cele emotionale), mamelor si relatiei dintre acestia; daca hranirea se face cu lapte artificial, copilul ar trebui tinut la pieptul mamei, astfel incat sa fie posibil contactul vizual si sa primeasca atentia completa a mamei; diversificarea se incepe atunci cand copiii dau semne ca sunt pregatiti, se urmaresc semnalele acestuia si se permite copilului sa manance daca ii este foame si sa se opreasca daca e satul, fara interventia ajutatoare a parintilor de genul avioane cu bucati de mancare in lingurita care sa il convinga sa manance mai mult decat corpul i-a semnalat ca are nevoie. 3. Raspunsul empatic si sensibilil la nevoile copiilor fundamentele increderii si empatiei incep din prima clipa, asculta ceea ce iti spune copilul si raspunde in mod adecvat; bebelusii nu se pot linisti singuri, au nevoie de parinti calmi, iubitori, empatici care sa ii ajute sa isi regleze emotiile. 4. Folosirea atingerii prin intermediul atingerii se satisface nevoia bebelusilor de contact fizic, afectiune, siguranta, stimulare si miscare; in acest sens, extrem de eficient este contactul piele pe piele, purtarea bebelusilor (in sling, wrap sau alte instrumente corecte de purtare) satisface si ea aceasta nevoie atunci cand parintele se afla in miscare, iar mai tarziu, imbratisarile, joaca, masajul ajuta la satisfacerea acestei necesitati la copiii mai mari. 5. Siguranta fizica si emotionala in timpul somnului bebelusii si copiii au nevoi si in timpul noptii, la fel ca in timpul zilei de la foame, singuratate, teama, la senzatia de frig sau cald ei se bazeaza pe parintii lor sa ii linisteasca si sa ii ajute sa isi regleze aceste emotii puternice. Tehnicile de antrenare a somnului labebelusi pot avea consecinte negative fiziologice si psihologice. Co-sleepingul, sau dormitul in apropierea bebelusului (fie in acelasi pat, avand grija sa se respecte cateva criterii de siguranta, fie in aceeasi camera) are numeroase beneficii atat pentru bebelusi cat si pentru parinti. 6. Asigurarea ingrijirii constante si iubitoare bebelusii si copiii mici au o nevoie intensa de prezenta fizica a unei persoane iubitoare, care sa le

raspunda consecvent nevoilor lor, de preferinta unul dintre parinti; in cazul in care acestia nu pot fi disponibil, copilul va fi lasat in grija unei persoane cu care a format o legatura anterioara, iar momentele de separare de parinti vor fi reduse la minumum inainte de varsta de 3 ani. 7. Practicarea disciplinarii pozitive aceasta le permite copiilor sa isi dezvolte auto-disciplina si compasiunea fata de ceilalti. Disciplinarea facuta cu empatie, dragoste si respect intareste legatura parinti-copii. Descoperiti nevoile care au dus la un comportament, cautati impreuna solutii, mentinand in acelasi timp intacta demnitatea partilor implicate in conflicte. 8. Cautarea echilibrului in viata personala si de familie este mai usor sa fii disponibil din punct de vedere emotional si fizic atunci cand esti o persoana echilibrata - bazeaza-te si pe sprijinul celorlalti, fixeaza-ti scopuri realiste, fii creativ, distreaza-te in meseria de parinte, acorda-ti momente in care sa ai grija de tine. Aceasta abordare le faciliteaza parintilor o buna cunoastere a copiilor si le sadeste copiilor sentimentul de incredere in propria persoana. Parintii observa indiciile date de copii, le raspund acestora in mod intuitiv si au incredere ca au procedat conform nevoilor bebelusilor. De asemenea, au asteptari realiste legate de comportamentul copiilor in diferite stadii de dezvoltare, copiii devin o sursa de bucurie pentru parinti. Parintii si copiii se afla intr-o stare de armonie care se rasfrange inclusiv in modificari la nivel fiziologic la mamele care practica acest stil de crestere a copilului (cresterea nivelului prolactinei datorita alaptarii nerestrictionate, a apropierii fizice de bebelus - care duce la o stare de calm, buna-dispozitie, chiar si in perioadele mai dificle). Beneficiile asupra copiilor sunt nenumarate, de la sentimente pozitive fata de propria persoana, incredere in oameni, o stransa conexiune cu oamenii si nu cu lucrurile, abilitati de ingrijire a celorlalti intr-un mod sensibil si empatic asa cum si ei au primit de la parinti, dezvoltarea unui constiinte corecte ceea ce duce la o auto-disciplina , la beneficii pe termen lung. Copiilor le este modelat un stil parental pe care ei la randul lor il vor implementa atunci cand ei vor deveni parinti la randul lor. Surse si resurse: http://attachmentparenting.ro/ www.sling.ro http://www.attachmentparenting.org/ http://www.drmomma.org/ http://www.parentsafely.com/