TEMA 1 Introducerea in economia transportului 1.

1Esenta termenului de economia ,obiectul si sarcina stiintei

Esena economiei
Economia este o tiin social care cerceteaz baza economic a societii umane. Ea analizeaz modul n care societatea administreaz resursele relativ limitate pentru satisfacerea nevoilor umane nelimitate. Pentru a determina esena economiei trebuie de concentrat atenia la dou aspecte ale economiei: tehnologic i social-economic. Economia privit n aspect social economic reprezint unitatea forelor de producie. Forele de producie reprezint un raport dintre oameni i natur, iar relaiile de producie reflect relaiile economice dintre oameni, care apar n procesul de producie, indiferent de dorina sau voina lor. Relaiile de producie au urmtoarele patru trsturi: au caracter obiectiv i istoric; servesc ca motor n dezvoltarea forelor de producie; constituie baza economic a societii; determin structura social n orice ar. Principalele relaii economice le constituie relaiile de proprietate.

1.2metodele de cercetare a stiintei economice

1.3. Metodele de cercetare, categoriile i legile economice Teoria economic se bazeaz pe diferite metode de cercetare: 1.Unitatea inducie-deducie .Inducia presupune trecerea de la cercetareafaptelor unice la concluzii generale (de la particular la general, de la fapte lageneralizri teoretice).Deducia presupune trecerea de la generalizri comune laconcluzii particulare (de la general la particular, de la teorie la fapte). 2.Abstracia tiinific reflect cercetarea unei laturi a fenomenuluieconomic, determinarea esenialului acestuia. Orice abstracie tiinific reflect ncontiina omului realiti obiective .3.Unitatea dintre analiz i sintez . Analiza nseamn descompunereafenomenului, procesului de cercetat n elementele sale componente i cercetareafiecruia dintre acestea, ca pri necesare ale ntregului.a) analiza calitativ relaiilor de proprietate n societate); b) analiza cantitativ reflect msura de desfurare a fenomenelor economice;c) analiza static reflect realitatea economic la un moment dat;d) analiza dinamic reflect schimbrile survenite n procesele ifenomenele economice ntr-o anumit perioad de timp;e) analiza microeconomic reflect studierea fenomenelor i proceselor economice la nivelul unitilor economice, la nivelul firmei;f) analiza macroeconomic reflect cercetarea fenomenelor i proceselor economice la nivelul societii. Sinteza presupune unirea elementelor analizate separat n cadrul ntreguluiunitar, legat prin resorturi interne (cauzale i funcionale).4.Metoda dialectic contribuie la descoperirea cauzelor i consecinelor dezvoltrii vieii economice. Ea reflect examinarea fenomenelor, categoriilor ilegilor economice n procesul apariiei, dezvoltrii, modificrii i dispariiei lor istorice.5. Unitatea dintre metoda istoric i cea logic Cu ce se incepe istoria cuaceia se incepe si analiza practicilor economici6. Metoda matematic const n reproducerea schematic a unui proceseconomic sub forma unui sistem linear sau analog, n scopul studierii modului dedesfurare a procesului i fenomenului real.7. Metoda de experiment Teoria economic, ca i alte tiine, se bazeaz pefapte, procese economice, legiti care sunt verificate de practic. 4

1.3Rolul si importanta transporturilor

Transporturile reprezinta un domeniu important al activitatii economico-sociale pentru ca prin intermediul lor se efectueaza deplasarea n spatiu a bunurilor si oamenilor n scopul satisfacerii necesitatilor materiale si spirituale ale societatii omenesti. Dezvoltarea, diversificarea si modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea si intensificarea productiei si a

circulatiei marfurilor, de adncirea diviziunii internationale a muncii. Avnd n vedere necesitatea realizarii legaturilor dintre productie si consum, transporturile sunt acelea care deplaseaza bunurile obtinute n celelate ramuri ale productiei materiale din locul n care au fost produse la cel n care urmeaza a fi consumate n cadrul pietei interne si internationale.Obiectul activitatii de transport l constituie deplasarea n spatiu a calatorilor si marfurilor. nsa nu toate deplasarile n spatiu constituie obiectul activitatii de transport supuse contractului de transport. Astfel, activitatea de transport poate fi definita ca actiunile prin care se organizeaza si se realizeaza deplasarea calatorilor si marfurilor n spatiu si timp. Un rol important l are transportul n sfera productiei unde, printr-o mai buna organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de productie, accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante, mbunatatirea indicatorilor economico-financiari.

Activitatea de transport este, in general, o activitate continua in timp care, in cele mai multe cazuri, este o activitate de zi si noapte, atat in zilele de lucru, cat si in cele de sarbatoare, dar discontinua ca intensitate, cu intermitente, motiv pentru care randamentul ei este variabil. 6. Transporturile sunt activitati ce se desfasoara pe spatii intinse, prin sute si chiar mii de unitati distincte, indepartate geografic unele de altele, dar strans legate.

TEMA2.Mijloace de productie folosite in agriculturaa

2.1Mijloace fixe esenta economica ,uzura si clasificarea lor1.Mijloacele

fixe: esena economic, componena i structura Mijloacele fixe ale ntreprinderii - mijloacele de munc, care particip la procesul de producie de multe ori, treptat i transfer valoarea iniial pe msura uzurii asupra produsului finit i nu-i schimb sau i schimb neesenial forma sa natural - substanial. Clasificarea mijloacelor fixe ale ntreprinderii: I. n dependen de modul de participare la procesul de producie: 1. 2. mijloace fixe productive; mijloace fixe neproductive.

Mijloace fixe productive particip nemijlocit la procesul de producie sau creeaz condiii pentru realizarea procesului de producie (strunguri, cldiri, maini, instrumente). Mijloace fixe neproductive sunt destinate pentru satisfacerea necesitilor sociale a lucrtorilor ntreprinderii (spital, profilatorii, sli sportive, grdinie, osptrii ect.). II. n dependen de forma natural substanial dup grupe (aceast clasificare determin i componena mijloacelor fixe) 1. cldiri - blocuri ale seciilor de producie,birourile ntreprinderii i altor subdiviziuni; 2. construcii speciale - sonde de petrol, poduri, drumuri speciale, ngrdituri, fntni arteziene; 3. instalaii de transmisie - reele electrice, telecomunicaii, conducte; 4. maini i utilaje: a. b. c. d. e. enumerate maini i utilaje de for generatoare, transformatore; maini i utilaje de lucru - liniile tehnologice automate; aparate i instalaii de msurare i reglare i utilaj de laborator; tehnica de calcul - computere, calculatoare; alte maini i utilaje - maini i utilaje care nu ntr n grupele aerian, nave maritime;unelte i

5. mijloace de transport - transportul auto, cile ferate, scule, inventar de producie i gospodresc,

6. alte mijloace fixe - fondurile de bibliotec, valorile muzeale; III. mijloacele fixe productive n dependen de rolul n procesul de producie se mpart n: 1. mijloace fixe active - mijloace fixe particip nemijlocit la procesul de producie, transformnd obiectul muncii n produs finit (maini, utilaje);

2. mijloace fixe pasive creeaz condiii pentru realizarea procesului de producie (cldiri, mijloace de transmisie) Divizarea mijloace fixe productive pe grupe (pe elemente) permite de a determina structura mijloace fixe i de a analiza nivelul sau gradul de progresivitate al acestei structuri. Structura mijloace fixe (d) este ponderea (%) fiecrei din grupele sau elementele mijloacelor fixe ctre valoarea total a lor. Divizm structura: general; productiv, tehnologic. Uzura mijloacelor fixe. Uzura mijloacelor fixe - este pierderea parial sau total de ctre mijloacele fixe a proprietilor de consum i a valorii n procesul exploatrii sub aciunea (influena) factorilor naturali, sub influena progresului tehnic i creterii productivitii muncii. Deosebim 2 forme de uzur: 1. naturali; uzura fizic - are loc n procesul exploatrii i sub influena factorilor

2. uzura moral - ieftinirea valorii este legat de creterea productivitii muncii sociale sau creterea progresului tehnic. n procesul utilizrii mijloacelor fixe valoarea iniial a activului se micoreaz treptat pe msura calculrii uzurii i raportrii acesteia la consumuri sau cheltuieli. Reflectarea uzurii la consumuri sau cheltuieli se exercit n baza defalcrilor anuale de uzur. Defalcrile anuale de uzur sau uzura anual Uan este expresia bneasc a uzurii anuale a mijloacelor fixe; este parte a valorii iniiale ce se recuper anual de ctre ntreprindere. La calcularea defalcrilor anuale de uzur a activului pot fi aplicate diverse metode: I. uzur regulat; 1. metoda casrii liniare; 2. proporional volumului produselor (serviciilor); II. uzura accelerat. 3. metoda degresiv cu rata descresctoare (metoda cumulativ); 4. metoda soldului degresiv. Not: Metoda aplicat se alege de ntreprindere n mod independent, n baza modelului presupus de obinere a avantajului economic. Not: Uzura mijloacelor fixe se determin i se contabilizeaz de ctre toate ntreprinderile indiferent de forma de proprietate, asupra tuturor mijloacelor fixe aflate n exploatare, reparaie, rezerv sau n timpul modernizrii, chiar i n timpul staionrii.

2.2Indicatorii eficientii utilizarii cu mijloace fixe(( metoda determinarii lor))si caile de sporire

2.3Caile de sporire a eficientii folosirii mijloacelor de productie 2.4Active curente-esenta structura si indicatorii utilizarii lor
Esena, coninutul i structura activelor circulante n sfera proceselor economice Societile din sfera activitilor economice i constituie capitalul din aporturi n numerar i din aporturi n bunuri. Numerarul va reprezenta cea mai important parte a capitalului activ pe seama creia s se realizeze att aprovizionarea i formarea stocurilor, ct i susinerea proceselor economice n sine. Din aporturile n natur, o parte se materializeaz n active fixe sub forma cldirilor, terenurilor, utilajelor, iar o alt parte, tot n form material, este reprezentat de materii prime, materiale, obiecte de inventar, adic elementele patrimoniale ce nu satisfac condiiile de a fi incluse n categoria mijloacelor fixe
active circulante -; denumite si active curente, valori circulante, bunuri mobile sau mijloace circulante, cuprind valorile economice sub forma stocurilor, creantelor, investitiilor financiare si disponibilitatilor banesti. Activele circulante sunt o parte a activului economic, care se caracterizeaza prin transformarea permanenta ale formelor functionale prin consumarea lor intr-un singur ciclu de exploatare si transmiterea valorii integrale asupra productiei in care se incorporeaza. Stocurile au ponderea cea mai mare in structura activelor curente si nu trebuie sa fie nici foarte mare si nici foarte mic. Valorile realizabile pe termen scurt sunt alcatuite din creante ce apar din operatiunile de exploatare, adica odata cu vinzarea produselor finite, elementele de active circulante nu dispar, valoarea lor transformindu-se in creante, pina la incasarea contravalorii sub forma de bani. Elementul fundamental al activitatii il reprezinta mijloacele banesti, adica disponibilitatile banesti din casa sau de la banca, care asigura achizitionarea de materii prime si materiale necesare procesului de productie propriu-;zis.

TEMA3 Resursele de munca in agricultura 3.1Resursele de munca esenta competenta si importanta lor.piata resurselor de munca
Pentru caracterizarea resurselor de munca se folosesc urmatorii indicatori: populatia apta de munca - se determina ca diferenta intre numarul total al populatiei in varsta de munca si numarul populatiei cuprinse in limitele varstei de munca, dar incapabila de munca; resursele de munca disponibile - exprima potentialul de munca care poate fi folosit in activitatea economico-sociala si se determina scazand din volumul resurselor de munca, populatia in varsta de munca cuprinsa in procesul de invatamant si militarii in termen; populatia potential activa - cuprinde populatia in varsta de 15-64 ani si exprima, intr-o forma generala, resursele de munca; acest indicator poate fi folosit in comparatiile internationale
Astfel, este evident c la nivel microeconomic este o funcie vital. Resursele umane sunt implicate n toate sferele de activitate. Pentru a obine calitate, poziionare, satisfacia clienilor, i nu n cele din urm profit, e nevoie de o baz rigid pe care o constituie oamenii, care vor face posibil obinerea rezultatelor de performan ale organizaiei. otui, care este rolul resurselor umane ntr-o companie i de ce este att de important aceast funcie?- resursele umane reprezint organizaia;- resursele umane sunt unice n ceea ce privete potenialul lor de cretere i dezvoltare precum i capacitatea de a-i cunoate i nvinge propriile limite pentru a face fa provocrilor actuale sau de perspectiv;- resursele umane sunt cele care exprim cel mai sugestiv specificul managementului ca tip de activitate uman;- resursele umane reprezint una din cele mai importante investiii ale crei rezultate devin tot mai evidente n timp;- eficacitea utilizrii tuturor celorlalte resurse depinde n masur de eficacitatea reusrselor umane. Astfel, putem identifica 4 mari funcii pe care le realizeaz (ar trebui s le realizeze) Departamentul Resurse Umane n cadrul oricrei organizaii pentru a asigura eficiena proceselor manageriale, acestea putnd fi modelate n dependen de specificul companiei, ns pstrnd esena. Deci, managementul resurselor umane reprezint utilizarea eficient a personalului organizaiei, urmrindu-se att realizarea obiectivelor acesteia, ct i satisfacerea nevoilor angajailor. De aceea este foarte important s valorificm aceast domeniu, deoarece el constituie elementul vital, inimaoricrei organizaii.

Piata fortei de munca are legaturi stranse cu celelalte subsisteme: cu piata bunurilor si serviciilor, cu sistemul de productie, cu sistemul de preturi si profitabilitate. Pentru a se putea produce bunurile si serviciile necesare satisfacerii nevoilor populatiei, firmele angajeaza prin intermediul pietei factorilor de productie un anumit numar de muncitori. Acesti muncitori sunt oferiti de catre sectorul gospodariilor care ii inchiriaza firmelor luand in schimb plata acestor factori de productie. Firmele ofera pe piata bunurilor si serviciilor productia obtinuta si vor primi la randul lor plata pentru aceste bunuri. Ajunse pe piata bunurilor si servicilor, rezultatele proceselor de productie vor fi consumate si utilizate de catre gospodarii. In acest fel se formeaza un flux

circular alcatuit din mai multe verigi. Daca o singura veriga lipseste, fluxul de bunuri si servicii ar fi stopat. Piata factorilor de productie este o veriga importanta fara de care o economie nu ar putea functiona, iar un factor de productie principal este forta de munca care formeaza piata muncii.
Munca este cel mai important factor de productie. Pentru a obtine produse se utilizeaza munca. Materiile prime sunt extrase din pamant de mainile omului; echipamentul utilizat in acest proces este produs prin munca si utilizarea altui echipament produs in trecut tot prin munca. Chiar si cunostintele acumulate de oameni - uneori denumite capital uman - vin tot datorita efortului acestora de a stapani tehnologii si a acumula indemanare si incorporeaza munca profesorilor cheltuita incercand sa-i educe.Forta de munca ca orice factor de productie se vinde si se cumpara pe o piata. Dar piata muncii nu este o piata standard. Spre deosebire de masini sau materii prime, munca are un specific aparte. Masinile nu pot parasi locul de munca si nici nu pot decide daca ele doresc sa munceasca pentru proprietarii lor. Articolele comercializate pe piata muncii pot astepta un cumparator mai mult decat un produs dintr-un magazin. Relatiile de munca includ aranjamente contractuale implicite si explicite care adeseori raman neschimbate mult timp.

3.2Indicatorii eficientii utilizarii fortei de munca si productivitate muncii

Eficiena cu care este cheltuit munca n comer, reflectat de numrul de personal folosit, activitatea economic i cheltuielile efectuate pentru remunerarea muncii, depinde de productivitatea muncii, considerat unul din indicatorii calitativi ai activitii comerciale.

Noiunea i modul de exprimare a productivitii muncii

n expresia sa general, productivitatea nseamn randamentul, rodnicia cu care sunt valorificai factorii de producie n economie. Ea se exprim prin raportul dintre produsul creat - bunuri i servicii - i factorii respectivi, identificndu-se productivitatea capitalului, a investiiilor, a pmntului, a materiilor prime, a muncii etc.Noiunea cea mai uzual este cea de productivitate a muncii i fr nici o alt precizare se nelege ntotdeauna aceasta. Natura activitii comerciale determin particulariti n modul de participare a factorilor de producie la crearea produsului n aceast ramur i, implicit, n msurarea productivitii muncii. Produsul creat de comer este un serviciu marfar de mijlocire a schimbului de mrfuri ntre productor i consumator, a crui mrime este dat de valoarea adugat bunurilor sub forma adaosului comercial. n msurarea activitii lucrtorilor comerciali se ia ns n considerare (din necesiti practice) ntreaga valoare a produselor desfcute, inclusiv costul mrfurilor pltit furnizorului, astfel c productivitatea muncii este mult difereniat pe ramuri de comer n funcie de acest cost (de exemplu, vnzrile de articole de mercerie comparativ cu vnzrile de esturi de ln). La crearea produsului n comer particip, n proporii foarte diferite, alturi de munc, cellalt factor de producie -capitalul. Comerul poate fi practicat cu randament ridicat i de micul comerciant, folosind o tonet sau un chioc, i de marele capital, folosind magazine sau depozite. De aceea productivitatea muncii, ca indicator calitativ, trebuie asociat cu ali indicatori pentru aprecierea eficienei activitii unitilor comerciale i, n primul rnd, cu cei viznd eficiena utilizrii bazei tehnico-materiale. Factorul decisiv n creterea productivitii muncii n economie l constituie progresul tehnic. Comerul aparine, prin natura activitii sale, sectorului teriar din economie, n care progresul tehnic este mai lent n raport cu sectorul primar sau secundar. Ca atare, i creterea productivitii muncii are anumite limite. Cum ns la

calcularea productivitii muncii se ia ca activitate volumul vnzrilor, ea crete i pe seama factorilor care influeneaz volumul vnzrilor independent de activitatea lucrtorilor i, n primul rnd, pe seama creterii preurilor. De ceea, exprimarea dinamicii productivitii muncii se face i prin unii indicatori complementari volumului vnzrilor (de exemplu, numrul de cumprtori deservii), care caracterizeaz efortul diferit depus de lucrtori pentru realizarea unui anumit volum al vnzrilor.

3.3Caile de sporire a utilizarii fortei de munca

Cile de cretere a productivitii muncii

Nivelul i dinamica productivitii muncii sunt indicatori calitativi ai activitii comerciale, creterea lor avnd consecine favorabile asupra eficienei activitii comerciale. Creterea productivitii muncii duce la sporirea volumului vnzrilor, n condiiile folosirii aceluiai numr de lucrtori, ceea ce determin n final micorarea cheltuielilor cu remunerarea muncii pe unitatea de produs. Totodat, creterea productivitii muncii fiind nsoit de creterea salariului mediu, ca o condiie a cointeresrii lucrtorilor n rezultatele muncii lor, constituie un factor al ridicrii standardului de via al acestora. Cile de cretere a productivitii muncii reprezint mijloace de intensificare a aciunii pozitive a diferiilor factori care o influeneaz. Astfel, promovarea progresului tehnic n comer, organizarea tiinific a muncii n ntreg circuitul comercial, ridicarea calificrii personalului i perfecionarea formelor de cointeresare a lucrtorilor comerciali sunt domenii cuprinznd un larg spectru de msuri ce acioneaz aspra factorilor direci. Se pot enuna, exemplificativ, msuri cum sunt mecanizarea operaiunilor de micare a mrfurilor n depozite i magazine, pregtirea comercial a mrfurilor n industrie n cantiti care s permit folosirea paletelor i a conteinerelor, promovarea formelor rapide de vnzare, expunerea larg a sortimentelor n magazine (pentru crearea cererii spontane), adncirea diviziunii muncii n cadrul formaiilor de personal, aplicarea principilor de ergonomie a muncii i altele. Alturi de msurile care influeneaz aciunea factorilor direci, cercetarea mai profund a pieei i lrgirea comunicaiilor cu piaa a oricrei firme, amplasarea unitilor comerciale n zonele de afluen a consumatorilor, concentrarea i specializarea reelei comerciale, mbinarea diferitelor forme de reea comercial, perfecionarea relaiilor cu furnizorii i altele, duc la creterea volumului vnzrilor i devin mijloace de aciune indirect asupra creterii productivitii muncii.

TEMA 4

Consumurile de productie si costul productiei agricole

4.1Consumuri de productie notiunea ,tipurile si clasificarea lor

Consumurile resursele utilizate pentru fabricarea produselor si prestarea serviciilor in scopul obtinerii venitului. Ele sunt nemijlocit legate de procesul de productie, isi gasesc intruchipare materiala in stocurile productiei finite si produselor in curs de executie, la finele perioadei de gestiune se reflecta in bilantul contabil ca active si nu se iau in calcul la determinarea rezultatului financiar al intreprinderii.

Cosumurile directe consumurile identificate nemijlocit pe un anumit produs sau serviciu in momentul efectuarii lor. Consumuri directe de materiale valoarea materiei prime, mateirialelor, semifabricatelor, utilizate la fabricarea produselor care, in mod substantial, intra in componenta acestora si se includ direct in costul produselor finite. Consumuri directe privind retribuirea muncii consumurile privind remunerarea muncitorilor, incluse in mod direct in costul produselor finite. Consumuri indirecte de productie consumurile aferente deserviriisi conducerii subdiviziunilor de productie, care nu pot fi incluse in mod direct in costul produselor finite si se repartizeaza la sfirsitul perioadei de gestiune pe tipuri de produse. Consumuri indirecte de productie variabila consumurile intreprinderii, marimea carora depinde de volumul de productie, cum ar fi remunerarea muncitorilor ce deservesc sectiile de productie, consumul de materiale pentru gestiunea generala a sectiilor etc. Consumuri indirecte de productie constante consumurile intreprinderii, marimea carora nu depinde sau depinde neesential de volumul productiei, cum ar fi uzura calculata mijloacelor fixe, consumul de energie electrica pentru eluminarea sectiilor de productie etc. Cheltuielile reprezinta cheltuielile si pierderile(daunele) care apar in rezultatul activitatii economico-financiare si nu sunt legate nemijlocit de procesul de productie. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ in costul produselor, se reflecta in raportul privind rezultatele financiare si se scad din venituri la determinarea profitului(pierderii) perioadei de gestiune.

Cheltuielile activitatii operationale cuprind cheltuielile aferente desfasurarii activitatii de baza a intreprinderii. Costul vinzarilor o parte din consumurile aferente produselor, marfurilor vindute si serviciilor prestate. Cheltuieli comerciale cheltuielile aferente desfacerii produselor, marfurilor si prestarilor de servicii si anume: cheltuieli privind serviciile de marketing aferente incheierii sau rezilierii contractelor; cheltuieli privind ambalarea, incarcarea-descarcarea produselor si marfurilor; cheltuieli de transport aferente; pentru reclama. Cheltuieli generale si administrative cuprind cheltuieli privind deservirea si gestiunea intreprinderii in ansamblu. Ele cuprind cheltuieli ce tin de retribuirea muncii salariatilor, atribuite personalului de conducere si gospodaresc, premiile de orice tip conform sistemelor existente la intreprindere, adaosurile de orice tip etc. Alte cheltuieli operationale cuprind cheltuieli privind vinzarea altor active curente, pentru arenda curenta, cheltuieli sub forma de amenzi, penalitati, despagubiri; cheltuieli din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente etc. Cheltuieli ale activitatii neoperationale cuprind cheltuilelile suportate de intreprindere la efectuarea altor feluri de activitati. Cheltuieli ale activitatii de investitii sunt generate de scoaterea din functiune a activelor pe termen lung si cuprind cheltuieli privind iesirea activelor nemateriale, activelor materiale pe termen lung, activelor financiare pe termen lung, pierdirile din partictipatiile in alte intreprinderi si din operatiile cu parti legate etc. Cheltuili ale activitatii financiare sunt generate de modificarea marimii si structurii capitalului propriu, imprumuturilor si creditelor intreprinderii. Acestea cuprind cheltuielile privind plata redeventelor, privind arenta finantata a activelor materiale pe termen lung, privind diferentele de curs valutar nefavorabile etc. Pierderi exceptionale rezulta din evenimentele sau operatiunile rare si netipice, nelegate de activitatea financiar-economica a intreprinderii. Acestea cuprind pierdirile provocate de calamitatile naturale, pierdirile rezultate din perturbarile politice, pierderile ocazionate de modificarea legislatiei.

Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totala a cheltuielilor privind impozitul pe venit, luate in considerare la calcularea profitului(pierderii) net al perioadei de gestiune.

4.2Cheltuelile esenta clasificarea 4.3Costul productiei esenta clasificarea baza metologica de detrminare a costului productiei agricole ,caile de reducere a costului Caile de reducere a costurilor deproductie In conditiile economiei de piata sporesc in importantaactiunile firmelor de reducere a costurilor. Preocuparilefirmelor in directia reducerii costurilor sunt justificate dinmai multe considerente: caracterul tot mai restrictiv al resurselor oferite de planetanoastra, care impune tuturor statelor preocupari permanentede reducere a cantitatilor de resurse atrase in circuituleconomic si mai ales reducerea consumulrilor specifice pentru procesele de productie; produsele realizate pe seama tehnologiilor avansate suntobtinute cu consumuri reduse de factori de productie, cu parametri tehnicofunctionali superiori, sunt competitive pe piata; firmele care produc bunuri cu consumuri reduse potrealiza sporuri ale ofertei, in situatiile in care aceasta se justifica, cu acelasi volum de resurse, iar in alte imprejurari,chiar cu un volum mai redus.Atunci cand firmele reusesc sa reduca costurile, acestea potsa initieze masuri de aparare contra actiunilor concurentilor, pot atrage consumatorii potentiali prin practicarea unui pret de vanzare mai scazut decat pretul pietei.Caracterul tot mai restrictiv al factorilor de productie facedin reducerea costurilor o posibilitate, pe care agentuleconomic o poate controla si prin care se mai poate atenuadin cresterile de pret ale produselor si serviciilor.Analiza evolutiei costurilor se face in functie de interval

TEMA 5 Eficienta economica a investitilor in agricultura 5.1 Investitii notiunea ,structura si sursele de formare .caracteristica investitilor capitale 5.2 Indicatorii eficientii economice a investitiilor in agricultura 5.3 Caile de sporire a eficientii investiitilor in agricultura TEMA 6 Progresul tehnico stiintific in agricultura 6.1 Esenta (PTS) si a revolutiei tehnico-stiintifice in agricultura 6.2 Indicatorii (PTS) 6.3 Directiile de sporire a progresului tehnico-stiintific TEMA7 Eficienta economica a productiei agricole 7.1Notiuni despre efect si eficienta economica 7.2 Indicatorii eficientii economicea productiei agricole 7.3 Caile de sporore a eficientii economice a productiei agricole TEMA 8 Economia mijloacelor de transport si bazele de reparatie in agricultura 8.1 Esenta si tipurile de transport utilizat in economia nationala

8.2 Indicatorii de utilizare a mijloacelor de transport) si cai de sporire a utilizarii transportului 8.3Esenta bazei de repararie in agricultura 8.4 Indicatorii de utilizare a bazei de reparatie( metoda determinarii lor) TEMA 9 Planificarea si elaborarea planului de afaceri 9.1 Necesitatea planificarii activitatii intreprindelor mici si mijlocii 9.2Scopul obiectivele si structura planului de afaceri 9.3 Elaborarea planului de afaceri