Sunteți pe pagina 1din 88

fenomen paranormal, fapt mistic, dragoste fulgeråtoare, conjuncÆie

Liei Mora, la prima noastrå încruciçare, pårea ceva din toate:


ce så cred, må depåçeçte chestiunea... Ce tråiam acum, în preajma
de duzinå ce zåceau peste tot; de predestinare sau damnare nu çtiu
de conjuncÆia astrelor sau a destinelor citisem pe fugå în revistele
eram ca çi såtul (toate cuceririle mele fuseserå la prima vedere!);
de fenomene mistice çi paranormale; de dragoste la prima vedere
împåienjenea o groazå de nedescris? Auzisem, în anii de pe urmå,
glasului Liei, mi se pårea cunoscut, iubit chiar? Çi de ce, totuçi, må
memoriei. De ce timbrul acesta cristalin, aproape rece, metalic, al
çi mi se pårea cå aud o voce de demult, uitatå printr-un fiçier al
care o crescuse). Ascultam aceste nimicuri, fårå haz çi fårå noimå,
vroiau så o înfieze, dupå ce a murit çi bunica ei, mama mamei sale,
vreodatå, se pare cå a murit çi el), unde locuieçte (la niçte rude care
de ce (mamå-sa e moartå, nu çtie cine este tatål, nu l-a cunoscut
pentru cå nu are bani çi nici viitor), ce sînt pårinÆii ei (n-are pårinÆi),
din oraç, care i-a cerut så se culce cu el, çi-a fost silitå s-o facå,
çcoalå a urmat (un liceu oarecare), unde a mai lucrat (la un patron
Mi-a povestit ce-i cu ea. CîÆi ani are (douåzeci çi unu), ce
parcå prin lucarnele azurii ale necunoscutei numite Lia Mora.
açteptînd un semn, o loviturå de bici de la Dumnezeu, cel întrezårit
groazå – sau de plåcerea groazei – ca în preajma unui monstru,
venise cu Lia a plecat, iar eu am råmas captiv, cu sufletul chircit de
prezentare. Dupå un timp, am fåcut un gest cu mîna, femeia care
inima, în timp ce låsam så-mi zboare pe lîngå urechi vorbele ei de
så domolesc, dacå nu så-i sting flacåra necunoscutå ce-mi incendiase
Am poftit-o så se açeze în fotoliul din faÆa biroului. Încercam
çi sufocant. Nici chiar dupå ce am intrat în vraja Liei Mora.
N-am crezut cå dragostea este o boalå, ceva cu totul unic, iraÆional
întruchipat într-o femeie la care te întorci dupå multe aventuri...
ajunsesem så cred cå dragostea e statornicia unui sentiment
påstra frumuseÆea oarecare çi råbdarea, pentru alte amånunte încå,
må întreba de unde vin, la orice orå aç fi venit, pentru cå îçi
cu amantele, pentru cå nu-mi reproça vreodatå trådårile astea, nu
ColecÆie îngrijitå de DAN PETRESCU dovedea umor în împrejuråri cînd nu puteam nega încurcåturile
cå-mi creçtea båieÆii, pentru cå îngrijea de mama ei, pentru cå
påstram fidelitate çi nu må purtam prea frumos cu ea. Dar pentru
este ceea ce s-ar putea numi dragostea mea, chiar dacå nu-i
DUMITRU UNGUREANU 16
Coperta de VALENTIN NICOLAU LIA MORA 13
sau mute, din partea celor douå femei råmase în grija mea. Ba pot
zice, de nu må înçel, cå am simÆit o mulÆumire surdå, a lor, plutind
în jurul persoanei mele, fiindcå le izbåvisem.
Numai cå din complexul åsta de afecÆiune-duçmånie-mulÆu-
mire-acuzare, pe care nu-l pot descifra, am råmas cu tendinÆa de
a rezolva disputele cu lovituri de palme, mai rar (dar îndesat) de
pumni. Cînd mi se pårea cå soÆia, sau vreun coleg de serviciu, çef
ori subaltern, pun „ceva contra“, începeam båtaia... Au fost cîÆiva
ani crînceni, pînå s-a domolit ceva în mine, çi nu de naturå eroticå
a fost acel ceva.
Lucram la uzinå, cu LenuÆa. Ea era proiectantå, eu un fel de
joker, bun „så-rezolve-tot-felul-de-chestiuni-încurcate-de-biro-
craÆia-totalå-çi-toantå“! Aproape çapte ani am båtut judeÆele,
dormind prin cåmine, campinguri, hoteluri cu praf, ÆînÆari, çobo-
lani sau, pur çi simplu, în maçina cu care mergeam ca perso-
nal-delegat. O viaÆå fårå tihnå; dar o agitaÆie care îmi plåcea çi
care mi-a folosit dupå ’89, cînd mi-am deschis propria mea firmå.
Cu afacerile, am intrat în altå viaÆå, dar nu asta la care må gîn-
deam pornind så scriu însemnårile de faÆå.
O geantå cu rulmenÆi de furat çi cinci calupuri de caçcaval.
DUMITRU UNGUREANU Cu ele am plecat prima datå la turci. A doua oarå, am luat çi o
LIA MORA curvå, agåÆatå într-un bar mårginaç. Nu era cea dintîi, desigur, çi
© Editura Nemira, 2001 nici ultima aventurå extraconjugalå, genul rapid çi volatil ca o
vorbå în vînt. Tipe de consum gåseam çi în voiajele cu delegaÆie;
Comercializarea în afara graniÆelor Æårii fårå acordul editurii este interziså. azi, sînt profesioniste pe çosele... Proxenetismul mi se pare o
treabå urîtå, cînd nu plåteçte impozit la stat, ci numai çpagå.
ProstituÆia legalå, da, e o afacere. Am constatat cînd cu blonda
Difuzare:
S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, Bucureçti care mi-a jurat cå, dacå o duc în Turcia, lucreazå o såptåmînå
Telefax: 314.21.22, 314.21.26 pentru mine. Aça am cîçtigat prima mie de dolari.
Clubul cårÆii: C.P. 26-38, Bucureçti Restul a venit apoi de la sine, cu (nu am Æinut socoteala cîtå)
båtaie de cap, (cîtå) mitå la autoritåÆi imbecile çi (cîtå) evaziune
e-mail: editura@nemira.ro fiscalå. Aproape fårå så iau seama, m-am trezit cu un çir de
www.nemira.ro magazine, de fapt, niçte încåperi deplorabile, luate pe nimic çi
recondiÆionate de mîntuialå, douå mori, patru tractoare, douå
ISBN 973-569-483-2 combine, douå autocamioane, o crescåtorie de porci, un heleçteu
cu peçte, o pådure (în litigiu încå) çi cîte un apartament în Bucureçti,
ConstanÆa, Braçov, plus garsonierele puse pe numele amantelor –
cåci am douå, ca orice om de afaceri cu greutatea mea... Nu må
dåduse båtåi de cap. Cred cå må obiçnuisem cu ideea cå LenuÆa
gostei. Nici în cele mai tîmpite clipe ale mele, treaba asta nu-mi
sub o formå sau alta. Må scutise Dumnezeu de problema dra-
intimitatea cu o femeie despre care presimÆi cå aduce pierzania,
scufundasem pînå atunci în fericirea înfricoçatå induså de
mexicane. Nu mai tråisem vreodatå asemenea emoÆii, nu må
nervilor mei ca valurile fåcute de spectatori pe stadioanele
punctele lor, iar amîndouå senzaÆiile goneau prin råmuriçul
cåldurå çi un frig de neînÆeles de cîte ori îmi lipeam privirea de
necum så-i înfrunt. Ce çtiu sigur, legat de ei, este cå må apuca o
putea preciza, pentru cå n-am avut curajul så-i privesc direct,
În ce fel de nuanÆå de albastru erau pictaÆi ochii Liei, n-aç
întîlnit-o pe Lia Mora.
fåcut-o doar pe întuneric çi nu mai mult de o singurå datå. Pînå am
evitat femeile cu ochi albaçtri, cînd am fåcut amor cu vreuna, am
despre care multe muieri mi-au spus cå inspirå teamå. Çi dacå am
cå må vede însuçi Dumnezeu! Poate fiindcå am çi eu ochii albaçtri,
dezbråca în faÆa unei perechi de ochii albaçtri, prin care mi se pårea
senzaÆie de råcealå. N-am putut iubi, nici måcar nu m-am putut
mie, femeile cu ochii albaçtri mi-au transmis totdeauna o stranie
prima atingere a privirilor noastre. Erau de culoare albastrå; iar
foarte depårtaÆi de baza nasului, ochii ei m-au electrocutat de la
„pizdå înfloritå de juncanå“); 2) ochii! AçezaÆi cumva asimetric çi
frapaserå: 1) buzele (largi, råsfrînte în genul popular denumit
care nu l-am sesizat dintru-nceput. Pentru cå douå chestii må
lung pînå pe umeri, tråda un aer ce mi se pårea cunoscut, dar pe
doar la gît, deasupra tricoului alb. Pårul blond, spålåcit, drept çi
sub geaca lucioaså, iar pielea, de culoarea pîinii rumenite, se zårea
chiar dacå çoldurile erau pitite în blugi, pieptul nu i se vedea de
siluetå subÆire, bine strunjitå, carne tare, cu rotunjimi periculoase, acolo unde se aflå
cå o cîntåresc pe Lia ca pe-o viitoare cålåreaÆå. Avea 1,70 înålÆime, Lui Mircea Nedelciu
imprevizibile, çi nici o fire asprå. Çi de la început m-am pomenit
deçi femeia care o adusese trebuie så-i fi spus cå n-am obiceiuri
A intrat în birou timidå, ca çi cum i-ar fi fost fricå de mine,
putea så fac amor. Pînå cînd s-a ivit Lia Mora.
nici o nou-venitå în firmå n-am privit ca la o femeie cu care aç
fiecare datå cînd am poftit. Çi nimeni nu mi-a reproçat ceva. Çi la
fårå discuÆii de prisos. M-a primit apoi ca pe binefåcåtorul ei, de
15 LIA MORA
14 DUMITRU UNGUREANU
mai laud cu maçinile în care çofez de colo-colo, ca så rezolv
problemele firmei. De çapte ani, asta e viaÆa mea: alerg întruna, Dumitru Ungureanu
fac afaceri çi tråiesc pe apucate, chestii ce mi se påreau imposibile
altådatå. Asta a fost viaÆa mea, mai corect zis, pînå cînd, la
patruzeci çi doi de ani, am întîlnit-o pe Lia Mora.
Dådeam de lucru cîtorva zeci de oameni. Ca så n-am
complicaÆii, îmi stabilisem douå reguli: 1) nu ofer hoÆului çansa
reabilitårii; 2) cu femeile angajate nu întreÆin relaÆii sexuale, nici
måcar ambigue. De ce? Cu hoÆul e clar: cunosc bine nåravul
românului çi n-am uitat apucåturile mele de cînd lucram la stat.
Cu femeile musai så fiu precaut, corect çi distant, pentru cå ele au
fost, sînt çi vor fi cålåreÆele mele iscusite! De la prima fetiçcanå LIA MORA
pe care am convins-o så-çi dea chiloÆii jos çi så må lase så i-o bag
unde se bagå, pînå la nevasta unui aça-zis coleg de afaceri (cå
partener parcå nu-i pot zice, cînd çtiu cå l-am tras dupå mine de
dragul nevestei lui), una care çi-a låsat curul pe biroul meu, Încercåri narative despre Autor,
spårgînd geamul de 6 mm, fårå så-çi dezbrace vreo Æoalå (nu Opera sa
purta desuuri!), am plåtit într-un fel sau altul, ca så nu-mi creez &
complicaÆii. Niciodatå n-am ezitat în preajma unei femele care,
relaÆia lor incestuoaså
prin semne çi semnale subînÆelese, accepta så-mi stingå-întreÆinå-
aÆîÆe-întåreascå focul din sînge. Sînt un tip cåruia îi fierbe ceva
prin vene, dar nu fac din asta caz çi falå, chiar dacå am perforat
crusta de refuz aparent a – n-am Æinut socoteala cîtor femei.
LenuÆa mea e doar una dintre ele, çi anume aceea care trebuia
så-mi dea çi så-mi creascå båieÆii. Nu mi-am iubit soÆia în mod
special, dar nici n-am fost ipocrit cu ea. Niciodatå nu i-a lipsit
nimic. Nici alte femei cu care am tråit o vreme oarecare n-au dus
lipså de ceva. Dumnezeu m-a ajutat så cîçtig destui bani, så le
împac pe toate. Fiecare a råmas cu amintiri plåcute çi palpabile
dupå ce ne-am separat. Poate unele vor fi fost nemulÆumite; n-am
auzit. Cred cå vreo trei-patru au avut çi copii de la mine, nåscuÆi,
nu avortaÆi. (Pe åçtia nu-i pun la socotealå.) N-au venit så cearå
în plus. Se cåsåtoriserå la vreme, ca soÆii lor så aibå fudulia de
masculi irezistibili. Poate cå alte femei m-au dus cu preçul, afiçînd
o iubire pentru mine doar ca så obÆinå foloase. N-am purtat
resentimente cuiva. Dar cu angajatele am fost corect çi distant.
Una, care mi-a sucit ochii, am scos-o din schemå dupå ce am
început så må culc cu ea. I-am dat salariul pe un an çi garsoniera,
din imagistica revistelor „paranormale“, mînjit cu acelaçi sînge, N-am avut milå ori sentimente de pocåinÆå. Nici reproçuri, vorbite
sentimente meschine. Peretele påstra semnul diavolului, reprodus regrete, dar cu valtrapuri la camion, plus ipocrizia de rigoare.
venele mortului tråda lipsa consideraÆiei, inconçtienÆa, risipa de s-a mai sculat din pat decît luat de alÆii, mort. L-am îngropat fårå
cruce nazistå, pe podeaua întunecatå, lichidul vital împråçtiat din råbdarea din ÆîÆîni, çi l-am båtut aça de råu, cå s-a cåcat pe el. Nu
trupul îngheÆat, pe unghiile murdare, pe fruntea incizatå de o Tråiam clipe grele çi scene de balamuc. Pînå cînd mi-a sårit
închegat alcåtuia mici pete ca niçte insuliÆe sfårîmicioase. Pe era de fåcut? Ziua se îmbåta, noaptea dezlånÆuia scandalul.
Tåieturile påreau fåcute de brici, strangularea de o sîrmå. Sîngele cîteva ori, ca så-l domolesc, dar nici metoda asta n-a folosit. Ce
Cadavrul fusese gåsit într-o subteranå a CurÆii-din-Dos. turilor intrafamiliale. Nu ne-am înÆeles. Atunci l-am båtut de
– Am curaj, dar n-am dovezi! recunoscui. nere. Am încercat så mediez o convenienÆå çi o açezare a rapor-
– Scrie despre asta, dacå ai curajul så-i înfrunÆi! zise çeful. de båut çi fåcea pe tiranul cu fiicå-sa, pretinzînd respect çi supu-
avea misiunea så çteargå urmele. tatål LenuÆei nu i-o mai da, fie de silå, fie de lehamite. Se apucase
de o crimå) nu-çi dau silinÆa, ba chiar se comportå de parcå ar ei. Mamå-sa era paralizatå çi necesita îngrijire, o îngrijire pe care
masca laçitatea sau lenea) de LenuÆa, iubita mea, så locuim cu ai
dupå ce publicasem cinci articole despre caz, insinuînd cå e vorba
dupå ce m-am cåsåtorit), m-am låsat convins (e un fel de a-mi
ofiÆerul çi procurorul (special desemnaÆi så investigheze abia
curajul de a tråi (au çi murit, pe rînd, în råstimp de nici trei ani
încå o campanie asemånåtoare, dåm faliment. Am råspuns cå
råcisem relaÆiile cu pårinÆii mei, niçte oameni lipsiÆi parcå de
la cafea çi mi-a zis, mai în glumå, mai în serios, cå, dacå iniÆiez marginea oraçului, pe o stradå parÆial asfaltatå. Student, dupå ce
voalate, numai verbale. Redactorul-çef m-a oprit într-o dimineaÆå treabå-în-caså. Tråiam într-o micå gospodårie, a socrilor, la
dintre care, nici una ajutåtoare. Sosirå, în schimb, ameninÆåri ieÆi sånåtoçi, isteÆi çi tembeli, de la o soÆie uscatå-de-prea-multå-
apeluri lansate, la ziar nu s-au primit mai mult de trei scrisori, Împlineam treizeci çi cinci de ani în ’89. Aveam deja doi bå-
obscure, bånuia cå çi asta va fi muçamalizatå. În ciuda deselor de nerecunoscut.
Foarte multå lume, informatå despre afacerile postdecembriste unde îçi pierd vechile nåravuri, ajungînd la o docilitate ce-i face
Ancheta oficialå n-a risipit misterul morÆii. Dimpotrivå. nåråvaçi pînå cînd nimeresc între coapsele unei cålåreÆe iscusite,
lentå împråçtiatå la extirpare, au nåclåit totul în jur. figuraÆie în categoria bårbaÆilor care, ca çi caii nåråvaçi, sînt
înlåturatå. Înså împrejurårile decesului, ca çi vîscozitatea puru- asta, cad într-o stare bleagå, çi cu greu o pot depåçi. Pentru cå fac
Lulu Visariuc a fost asasinat, prima impresie fu cå infecÆia e viaÆa. AlÆii nu çtiu cum sînt; eu, cînd må gîndesc la chestiunea
ment chirurgical, deçi cîteodatå vindecå. Definitiv! La çtirea cå zeci-çi-ceva de ani, så-çi schimbe viaÆa. Çi nevasta, deodatå cu
Abcesul necesitå totdeauna bisturiul. Moartea nu-i un instru- Se presupune cå orice bårbat simte nevoia, pe la patru-
(1)
LULU VISARIUC CLUSTER ONE
8 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 9
soratul, elevilor le spun ce-i bine çi ce-i råu, dar cînd scriu la ziar, efectiv), cît çi nåravurile sale „absolutiste“. Pretext nu era cazul
må detaçez de porniri moralizatoare. Datoria mea e så numesc în sine, nici refuzul accesului la raportul vizat, ci principiul
lucrurile çi faptele, exact çi pe faÆå; cititorul are putinÆa så aleagå, „informårii libere“ çi, amånunt de legåturå, lipsa declaraÆiei ofi-
e major çi matur, nu? DiscuÆia s-a încheiat în coadå de peçte. Aç ciale despre deces. Amånuntul se açeza în rama afacerii doar
fi uitat-o, dacå n-ar fi intervenit, seara, alt telefon. Tocmai dacå implicaÆiile duceau sus, cåtre puternicii zilei. Fraza finalå
terminasem lectura numårului urmåtor çi må pregåteam så dau întorcea semipamfletul (pentru care, sincer så fiu, nu çtiu ce
bunul de tipar (eram cap limpede), cînd må chemarå la aparat. O inspiraÆie må vizitase cînd îl açternusem dintr-o suflare çi-l
voce ca-n filmele de groazå îmi susurå: dådusem tiparului într-un moment de inconçtienÆå) la chestiune.
– Dacå eçti sigur cå a fost strangulat, de ce pui semnul Judecarea prozei s-a fåcut dupå strålucirea metaforicå, nu dupå
întrebårii? Scrie A-de-vårul, båi-iete! (Am ortografiat cuvintele fond. OfuscaÆi, dar çi mîndri cå îi blagoslovisem cu epitete
aça cum au fost pronunÆate.) insolite, poliÆiçtii atacaÆi, altådatå prieteni de-un coniac, la cîr-
La vremea respectivå, încå mai credeam cå metodele Mafiei ciuma lor cu preÆuri modeste, îmi aråtarå obrazul. Erau doar niçte
sînt reale doar în ficÆiunile hollywoodiene. Aça cå mi-am permis oameni simpluÆi, care cåutau o pîine mai uçoarå. Nu-mi deco-
o glumå, de genul: „Da’ cine crezi cå sînt eu, så scriu adevårul, pertaserå hîrtia, fiindcå aça venise ordinul.
Augustin Buzura sau directorul ziarului cu numele tradus din – Cine l-a dat? întrebai, gata så deschid alt scandal.
ruså?“ Dar individul din spatele vocii çtia ce spune, sau poate Må izbii de muÆenie. Or fi fost ei, poliÆienii, såraci cu duhul,
urmårea un scop dinainte stabilit, iar eu dovedeam reale calitåÆi dar pricepeau interesul meu. Så atac iaråçi, nu-mi dådea mîna,
de pion, lesne manipulabil prin informaÆii „secrete“. pentru cå aç fi închis definitiv robinetul çtirilor de fapt divers. Çi
– Cere poliÆiei raportul medical de autopsie, çi-ai så vezi ce nu må pricepeam så comit eseuri plicticoase la fiÆuici pe care nu
cantitate de droguri i-a fost injectatå înainte de a fi omorît! le citeçte nimeni. Probabil renunÆam la subiect, dacå n-ar fi
Çi telefonul fu ghilotinat. revenit vocea misterioaså.
De cînd intrasem în ziaristicå, eram „prieten“ cu poliÆaii. – Ai våzut cå am avut dreptate?
Uitasem (corect zis, tråsesem linie între anii ’89 çi ’90) anteceden- – Ce folos?! spusei, fårå så-mi pitesc dezamågirea. Ei sînt
tele çi cultivam „relaÆiile“ pentru a cåpåta exclusivitate la diverse intangibili, cîtå vreme Æin rapoartele secrete!
cazuri ce Æineau prima paginå måcar o såptåmînå. Dacå înÆele- – Existå çi canale de scurgere a informaÆiilor utile!
geam så nu fac trimiteri la mentalitåÆile miliÆiste, în schimb nu – Utile cui?
iertam nici o abatere de la – cum se spune acum – regula demo- – Ai uitat? Utile A-de-vårului!
craÆiei. Înså întîlnirile zilnice cu aceçti tipi impersonali, care Nu obiçnuiam så caut în cutia poçtalå cînd ajungeam seara
manifestau, la ordin, sentimente complet opuse, neteziserå aspe- acaså. Cunoscîndu-må, poçtaçul îmi înmîna plicurile pe stradå, la
ritåÆile. Ne salutam çi beam împreunå, iar eu consideram asta un redacÆie sau chiar în clådirea oficiului, vizitatå de mine regulat,
fel de anexå a serviciului, o modalitate prin care aflam amånunte înainte så merg la ore. În acea zi am deschis uçiÆa, mînat de-un
picante, de colorat proza foii tipårite în condiÆii arhaice. De cînd gînd subînÆeles. Plicul galben, fårå timbru, fårå adreså, fårå
fostul meu coleg Mårgineanu preluase comanda unitåÆii, eram çtampilå, rînjea complice.
primit în clådire ca unul de-al casei. Contextul morÆii lui Visariuc L-am reprodus integral, însoÆit de o scurtå introducere çi un
îmi permisese un exerciÆiu de stil, evident gratuit çi superficial, nu rînd final, reluînd întrebarea iniÆialå. Apoi am açteptat un alt semn
fantezist, ci documentat cu fapte acumulate în timp. Aça obÆinui sau o reacÆie oficialå. Nimic. Mi-am permis o zi de råbdare. Nu
un succes facil cu cel de-al doilea articol, cel care punea la zidul prea çtiam ce strategie så adopt, nici dacå meritå efortul, sacrificiile
de hîrtie al paginii atît „organul bastonal“, puÆin schimbat (ca sau implicaÆiile nedorite. Cumpånind între neplåcerea scormonirii
Mårgineanu, strîngînd din måsele. Acum este un cadavru! Sau,
– Hoitul åsta a fost un om pînå ieri-alaltåieri! spuse aspru
– Nu ia nimeni hoitul åsta d-aicea?
så memorez amånuntele dizgraÆioase. Un poliÆist izbucni:
suferise o rupturå nu demult. O singurå privire a fost suficientå ca
picioarele scheletice, dreptul deformat deasupra gleznei, unde
umflat, gata så crape sub presiunea descompunerii, penisul flasc,
braÆele subÆiri, pieptul ascuÆit, cu oasele ieçite în relief, pîntecul
Caravaggio, Sfântul Geronimo scriind, minus barba. Umerii cåzuÆi,
CåpåÆîna stafiditå çi chealå apårea ca decupatå din tabloul lui
un ritual pågîn. Ridurile inerente vîrstei påstrau jegul nealterat.
Naele meu? Întrebåri retorice, çi nu prea. Poate cå... operativå, pielea stråvezie cåpåtase luciul de cearå pregåtitå pentru
Visariuc este Marele Prieten, Mai-Çtiutorul, Socratele, Platonul çi Era gol-puçcå. În lumina låmpilor electrice aduse de echipa
lipsit de necesara distanÆå criticå? Çi de ce consideram cå Lulu cåråmidå solidå. Iar mîzgåleala nu dezvåluia nimic despre mort.
adopt un model de comportare mimeticå, un soi de snobism, çi azi çi feminine, împreunate sau ba, vopsite cu spray pe zidurile de
dintre noi toÆi, Dictatorul, El, Supremul... Ce må împingea så altceva decît semne absconse, schiÆe de organe sexuale, masculine
de groazå glorioaså, cunoscute dupå numele celui mai detestat încåperi ale subsolului au fost explorate amånunÆit. Nu s-a gåsit
la „izvorul înÆelepciunii“, dar n-am scåpat de reflexul deceniilor care vindea asemenea obiecte în tîrgul de sîmbåta. Cele çapte
subconçtient çi acÆioneazå necontrolat. N-am avut ambiÆia så urc nou, de furat, cum recunoscu „fabricantul“, un Æåran din Vålmaçi,
cultura de performanÆå çi celelalte bazaconii încå dospesc în pite prin unghere. O saltea într-o firidå. Un bici de cåruÆaç, aproape
paricidul ritual!... Lecturile çi influenÆa påltiniçeanå, anii optzeci, Urme de foc pe o vatrå improvizatå lîngå turn. æoale çi cîrpe risi-
sub modelul nicasian, învåÆåcelul care se desparte de maestru, cu Subterana pårea, dacå nu locuitå, måcar vizitatå frecvent.
ce voi fi început så comit acest alt fel de crimå? Pesemne cå stau de a-i pune så scrie cîte o declaraÆie, inutilå cercetårilor, desigur.
poticniri, dar este inadmisibil så tot ocolesc. La drept vorbind, de acest fel. ÎnÆelegînd psihologia copiilor, îi trimisese acaså, nu înainte
cîndva. Constat cå asta fac çi eu. Recunosc, e greu så merg fårå
Mårgineanu, fostul meu coleg de claså, participase la aventuri de
DeviaÆia e un soi de abandonare a luptei, a drumului ales
obiçnuia så ospåteze acolo unde noi defecam doar. Chiar çi maiorul
comentarii...
încurcat în protuberanÆele soÆiei, care a suportat agresiunea fårå peste resturile låsate de Ciuricå, nebunul inofensiv al oraçului, care
îmi cufundam termometrul în despicåtura cîlÆoaså. M-am trezit çi comori. Dådusem peste, cel mult, oasele vreunei pisici moarte çi
mijlocul, înhåÆam merele pieptului, pipåiam catifeaua çoldurilor, vîrsta lor, çi eu må strecurasem în tunel, sperînd så descopår taine
bucile în formå de inimå, invita fårå jenå la dezmåÆ. ÎmbråÆiçam ocolind råspunsul clar. Nu era nevoie så-çi dezvåluie motivaÆia. La
Numai cå acest spate era cald, viu, apetisant. Fundul perfect, cu råsuflåtoare. ÎntrebaÆi ce cåutau acolo, båieÆii bålmåjirå aiurea,
nu lipsitå de graÆie, çi-mi aråta spatele demn de-o statuie anticå. dupå ce au înlåturat chepengul de metal fixat, fårå lacåt, la
ochi verzi, gurå largå, senzualå. Arunca veçmîntul, cu o piruetå paznicul intrase la umbrå, så bea o bere, coborîserå în cavernå,
mine, era o femeie tînårå, viguroaså, cu plete lungi, cåråmizii, Trei puçtani se jucaserå printre ruine. Profitînd de faptul cå
se înfåçura într-o pînzå viçinie. Cînd întorcea iaråçi faÆa cåtre – Mai degrabå din sectele staliniste!
så pricep cå nu vrea så spunå nimic. Se da jos din braÆele mele, sataniste. Replica veni fårå så o caut:
Må împiedica de la vorbå çi-mi rîdea cu inocenÆå, çi nu era greu probabil. Cineva spuse cå ar fi „opera“ unor tipi din sectele
11 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 6
10 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 7
pe teren minat çi gloria ce-aç fi obÆinut-o scriind despre cazul în dacå preferi, un om pe care sîntem plåtiÆi så-l studiem çi så aflåm
façå, mi-au revenit în minte momentele petrecute în preajma cine l-a adus în condiÆia de obiect!
victimei. Må înduioça privirea fixå, de sticlå murdarå, în care Am rezistat cîteva minute lîngå mort, în duhoare. Apoi
credeam cå desluçesc uimirea neputincioaså tråitå dinaintea am fugit în vale, dupå niçte boschete, çi-am încercat så vomit.
asasinilor; må înduioçau buzele arse de scrumul ultimei Æigåri, SenzaÆia de scîrbå mi-a trecut abia dupå vreo såptåmînå sau douå.
degetele chircite a neajutorare, pieptul fårå forÆa de-altådatå, SenzaÆia de råcealå, frisonul fricii, teroarea extincÆiei, spaima de
muçchii atrofiaÆi, care constituiserå cîndva fala unui mascul dorit necunoscuta lume de-apoi îmi produc çi azi coçmaruri! N-am
de femei. Privisem cu neîncredere sexul oarecare, nici frumos, nici vrut så discut iaråçi cu acei puçtani. Presupun cå inocenÆa unora
de lungime terenÆialå. Oare dupå aceastå zvîrlugå zgîrcitå va fi fost zdruncinatå de imaginea morÆii, aça cum se vedea
leçinaserå cele mai ÆanÆoçe curve ale oraçului? Ce mister ascunsese reliefatå pe granitul subteranei CurÆii-din-Dos.
între coapse bårbatul fatal (de) odinioarå? Care så fi fost natura La prima ochire, ai fi crezut cå Lulu Visariuc s-a sinucis.
faimei ce înconjurase fruntea înaltå, romanticå, de poet damnat? Briciul odihnea lîngå palma dreaptå, doar tåieturile porneau toate
Am compus un text aproape lacrimogen, un fel de biografie dinspre stînga. Çi la gît, çi de-a curmeziçul pieptului, çi multiplele
sentimentalå, ceva între necrolog, amintire çi elogiu discret. dungi însîngerate pe picioare çi pe fese. Dacå omul îçi fåcuse felul
Adresîndu-må cuiva care nu s-ar fi bucurat, ba chiar s-ar fi opus cu instrumentul de ras, cine îl strangulase? Urma chingii de metal
publicårii, conçtient de reticenÆa çi reproçurile celui ce putea så mi pe gîtul firav, cu mårul lui Adam imens, bulbucat, sta ca o secerå
le facå doar imaginar sau pe lumea cealaltå, am tipårit articolul a deasupra concluziei preliminare a investigaÆiei poliÆieneçti
treia zi dupå ce dezvåluisem conÆinutul raportului medico-legal. (miliÆieneçti, ar fi mai aproape de adevår). Çi dacå sfîrçise au-
Efectul a constat în scrisorile pomenite anterior, cu încurajåri tosugrumat, cine îl tåiase pe frunte în formå de cruce? Întrebarea,
convenÆionale, plus cîteva ipoteze, påreri çi „informaÆii“ ale unor elementarå çi evidentå, dådu titlul primului articol din seria
amatori de lecturi neobiçnuite, gen maculaturå inevitabilå dedicatå afacerii. Nu çtiam cå, publicînd textul, dezvåluiam un
redacÆiilor. Nici un semn din direcÆia informatorului misterios, amånunt pe care anchetatorii vroiau så-l Æinå secret, deocamdatå.
nici de la poliÆiçtii care mi-au iertat pamfletul çi m-au chemat la Abia sosisem la redacÆie, cînd må cåutå la telefon maiorul
una micå. Mårgineanu. Calm, placid, vag sictirit de situaÆie, îmi reproçå
A mai trecut o zi. Încå una. Çi încå una. O såptåmînå s-a graba çi nedelicateÆea såvîrçite. Nu neapårat faÆå de victimå, care
scurs ca smoala pe terasele blocurilor jupuite de caniculå. Må nu mai poate protesta, desigur, çi nici nu are familie så-i apere
pregåteam så abandonez subiectul. Dar cum så-l uit pe acela care memoria. Gestul meu denotå lipså de sensibilitate faÆå de moarte,
îmi fusese prieten? Cum så trådez amintirea omului care må ca fenomen în sine, çi faÆå de cititor, cåruia – nu el, Mårgineanu,
învåÆase tot ce çtiu cå este drept, çi bun, çi frumos – çi nedrept, çi este persoana calificatå så mi-o spunå – a-i oferi amånunte de ge-
råu, çi urît? Cum så-l arunc, prin uitarea mea, în lumea celor nul åsta înseamnå a-l trata ca pe-un amator de macabru, un de-
inexistenÆi, a celor care n-au tråit, ci au vieÆuit? Cum aç fi putut guståtor de orori, un gen uman josnic.
så ies înaintea lui, la întîlnirea De-Apoi? – Çi poate cå nu-i aça, sau poate cå nu sînt toÆi aça! încheie
L-am visat într-una din nopÆile açteptårii. Avea trup de copil, amicul tirada sa echivocå.
cu braÆe çi picioruçe fragile, pe care nu le atingeam de teamå cå I-am råspuns cå nu fåceam altceva decît så reproduc
le rup. Mi se agåÆase de gît. Palmele moi çi ude mîngîiau barba, realitatea. Ce vinå am eu cå realitatea este çi macabrå, çi plinå de
se încurcau în pår. Gîngåvea ceva neînÆeles çi se uita peste umår, orori, çi josnicå? Çi ce vinå am eu cå asta intereseazå cititorul, nu
ca în ziua în care îl våzusem prima datå. Vroiam så-l întreb ce chestiile frumoase, perfect cinstite çi etice? Îmi fac doar meseria,
cautå aici, de ce s-a întors çi alte nimicuri legate de noua lui stare. care nu-i principala mea surså de trai, recunosc, am çi profe-
gîndul cå joacå teatru, era abilå în ale patului, çtia totul despre
culcam; dar Lia îmi trezise un interes neaçteptat. Må zgîndårea
apoi cu alÆii. Înainte nu-mi påsa de trecutul femeilor cu care må
så-mi spunå cum a fost primul ei bårbat, nici dacå s-a mai culcat
închipuise ea în materie de bårbaÆi... N-a vrut, çi eu n-am insistat,
çi patronul care a våzut în ea doar o tîrfå, tot-tot-tot, tot ce-çi
cunoscut, çi båiatul la care a rîmnit (era vorba ei) pînå deunåzi,
tandru. Çi îmi zicea cå în mine se aflå çi tatål pe care nu l-a
råspundea cå am totul – bani, putere, vigoare, bunåtate, suflet
eu numai al meu, de må sufocå în îmbråÆiçåri çi lacrimi. Îmi – De ce? Vrei så-mi copiezi stilul sau ideile?
de sute de ori, ce i se pare cå am eu în plus faÆå de alÆii, sau ce am program, çi care e acela.
çi pårintele sub ocrotirea cåruia çi-a gåsit refugiul. Am întrebat-o, programul lui, mi-a spus cîndva. L-am întrebat dacå are un
iubitul ei visat, bårbatul perfect çi complet, idolul credinÆei sale måcar o mapå, çi-ar fi intrat oriunde. Asta nu fåcea parte din
din toropealå sau din somn, çoptindu-mi la ureche cå eu sînt ar fi dorit så-çi impunå personalitatea, Lulu putea så-çi cumpere
må solicitå, cå må doreçte, cå se împlineçte cu mine, trezindu-må printre accesoriile celor cu funcÆii, dar mai ales cu pretenÆii. Dacå
întreb de ce mi se dåruieçte aça, de ce må primeçte aça, uimit cå puÆin obiçnuitå. Servieta – mai tîrziu geanta-diplomat – se numåra
încetineala cu care zahårul se topeçte în apå, çi nu încetam så må punea în servietå. De fapt, rar purta servietå. Çi asta era o chestie
asprå. Må scufundam în viscerele hulpave ale osoasei Lia, cu vara çi iarna, nu-i lipsea de sub braÆ sau din buzunar. Rareori o
situat în ConstanÆa, cu geamurile deschise cåtre marea seninå çi Cartea de filozofie a devenit sigla lui Visariuc. Niciodatå,
çi uscatå, tråind un fel de vrajå, în apartamentul izolat fonic, accesibil.
Ne-am iubit pînå la demenÆå çapte zile dintr-o toamnå tîrzie chestii noi deodatå, îl fåcea de neînÆeles. Sau, oricum, greu
nu ståpînesc astfel de noÆiuni çi nu-mi place så bat cîmpii... tibile în fiinÆa mea. Iar faptul cå stråinul venise cu prea multe
chestiunea asta cå a fost un ritual sacru, o experienÆå misticå. Repet, aproape douåzeci de ani tråiÆi „între noi“ trasaserå linii indestruc-
n-am cuvinte. Poate doar så zic (dar cred cå spun prostii) despre dintre „ai noçtri“, çi nu-i nevoie så insist cine erau ai noçtri. Cei
ce dorisem demult, parcå dintotdeauna, ceva ce nu pot clarifica, m-am simÆit totdeauna integrat perfect comunitåÆii locale, unul
la început, impresia cå este o împlinire a ceva îndelung açteptat, ceva N-am cåzut cu totul în mirajul personalitåÆii blondului, pentru cå
uitare çi prostealå, ca în filmele ordinare. RelaÆia cu Lia mi-a dat, de netrebnic, pînå am devenit eu însumi nucleul grupului meu social.
cu învelitoare gri çi m-am lansat cåtre o såptåmînå de împreunare, atît de puternicå, încît m-am rotit în jurul såu ca un electron
ferindu-må de angajaÆi, Lia s-a urcat, m-am strecurat çi eu în scaunul social, în primul rînd, apoi ca profesor. AtracÆia personajului era
coridorul din spate, am deschis uça micului Fiat, cu care må fofilez, Visariuc, dar nu pot contesta rolul såu în formarea mea ca individ
noçteam o femeie promiÆåtoare. Am încuiat biroul, am ieçit pe çtiu ce se petrece. N-aç afirma cå am fåcut parte dintre intimii lui
N-am fåcut nimic din ce obiçnuiam så fac atunci cînd cu- am primit dubla sugestie (vestimentarå çi educaÆionalå) fårå så
çaptesprezece-optsprezece ani fusesem! Deci, judecînd la rece, Lulu m-a influenÆat fårå så vrea, iar eu
fi fericit, lipsit de griji, puternic, sånåtos çi liber, cum numai la vorbeam cu el...
senzaÆii, çi må simÆeam fericit într-un fel în care nu credeam cå pot Dar mi se pårea cå n-am vorbit niciodatå cu altcineva, aça cum
geri, politicå. Trecusem parcå în altå lume, în alt univers de pe aleea ce duce la ruinele CurÆii-din-Dos. Ce-am vorbit, nu çtiu.
amante, afaceri, amici, inamici, datornici, clienÆi, concurenÆi, ale- eliberat uçor din disputa cu grupul. Ne-am trezit mergînd alåturi,
astralå, predestinare, destin, damnare... Uitasem de soÆie, copii, nevoia så rîd. Abia m-am abÆinut. El a sesizat reÆinerea mea, çi s-a
17 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 32
20 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 29
donaÆii bisericilor, înså presimÆeam cå n-o så Æinå mult, presimÆeam nedisciplinat se îmbråca la fel. Unele femei (dezamågitele, în
ceva tulbure în viaÆa mea, çi nu çtiam unde, în trecut sau în viitorul primul rînd) îl cåinau, cu acea dozå indescriptibilå de admiraÆie
pentru care trebuia så optez. Plånuiam så må retrag din afaceri. frustratå, urå mocnitå, satisfacÆie nedisimulatå çi cinism strepezit.
Cum så deschid discuÆia cu LenuÆa pe tema asta? Vroiam så îi trec PuÆin îi påsa lui! Apoi, pe måsurå ce s-a integrat comunitåÆii, Lulu
ei decizia çi dreptul de semnåturå, cåci – deçi asociatå sau çi-a schimbat stilul. Vara, bunåoarå, ca så råmînem în sezon, umbla
preçedintå la unele firme – nu çtia ce înseamnå firmå, nu participa îmbråcat în alb. Pantaloni uçori, de nanchin, croiÆi impecabil,
la nimic, må slujeam de numele ei ca så fac mai mulÆi bani. De evidenÆiind aceleaçi buci senzuale, dupå care oftau atîtea suflete
fapt, singura preocupare a LenuÆei era gospodåria pårinteascå, chinuite. Cåmaçå de måtase, invidiatå de majoritatea femeilor
renovatå çi måritå. Se crampona de ale casei ca çi cînd astea îi (bårbaÆii nu acordau atenÆie amånuntelor de felul åsta!), pantofi din
dådeau sens existenÆei. Probabil cå aça çi era. Altfel, cu fiecare zi piele de cåprioarå sau din pînzå, niciodatå sandale împletite, nici
apuså, uçile de comunicare dintre noi se închideau una dupå alta, adidaçi, nici – oroare deplinå! – papuci, aça cum vedeam la diverçi
fårå zgomot, çi nimic nu må tenta så le redeschid. Nu mai tipi „cu pretenÆii“! Dupå ce çi-a tuns frumuseÆea de plete (asta
dormeam în acelaçi pat decît vreo douå-trei ore, cînd veneam destul de repede, înainte så se însoare chiar – unii spuneau cå
acaså. De obicei, må lungeam pe canapea çi aÆipeam schimbînd tunsoarea fusese condiÆia puså de socrul såu, ca så-l primeascå
canalele TV. Spre ziuå, urcam în dormitorul comun, cu pat dublu. drept ginere!), Visariuc purta pålårie. Cînd era cald, o panama cu
Vîrît sub plapumå, dibuiam formele umflate ale LenuÆei, consta- care se detaça automat din massa patibularå (adjectivul circula în
tînd cu indiferenÆå cå îçi pierduse uscåciunea atractivå, poate çi din anii 80, de cînd un distins profesor universitar clujean îl aruncase
cauza unor tratamente aplicate la boli mai mult închipuite, poate cu repugnanÆå justificatå). O datå cu råceala, toamna çi primåvara,
çi din lipsa preocupårilor vitale. Erotic, nu-mi spunea nimic
Lulu se acoperea la inteligenÆå cu unul din acele meloane ce fåceau
aceastå femeie care dormea profund. Amor, dacå fåceam de douå
furori între råzboaie. Nu-i ståtea chiar aiurea, deoarece pårul îi
ori pe lunå, cînd calcula ea calendarul çi må solicita mutå,
açteptîndu-må treazå la ore matinale. Intuiam cå de asta må încårunÆise, apoi, foarte iute, albise pe porÆiuni ample, çi-i da un aer
açtepta, çi-mi desfåceam conçtiincios halatul de baie. Dar de cînd distins. Nu trecuserå patru-cinci ani de cînd venise cu frumuseÆe de
cu Lia, sexul LenuÆei devenise o corvoadå... coamå blondå çi, brusc parcå, Lulu Visariuc aråta a om båtrîn, cu
Mi se pare semnificativ cå toatå aceastå perioadå nu m-am o singurå relicvå a tinereÆii rebele: un smoc de pe frunte se ridica
întrebat de ce este LenuÆa liniçtitå çi nu face scenele de umor permanent din lîna pieptånatå spre ceafå, un fel de zuluf sau meçå
obiçnuite. Så nu fi intuit prezenÆa altei femei în inima mea, çi nu råzboinicå, jalnic semn al råzvråtitului de odinioarå! Pieptånåtura
doar o simplå aventurå? De ce lua de bune toate palavrele pe care îl dezavantaja. Probabil cå, atent la detalii, adoptase pålåria ca så-çi
altådatå nu ezita så mi le ironizeze? Så-çi fi gåsit un amant? påstreze imaginea de bårbat fermecåtor, fin, ale cårui maniere
Iatå-må çi gelos pe propria-mi nevastå, pe care o înçelam boiereçti flatau nåravurile proletare.Tot cam în acea perioadå îçi
necurmat! Pårea mulÆumitå cå are maçina ei, casa, bani la discre- låså mustaÆå. Tuçinatå çi îngrijitå cu acurateÆea pictorului minia-
Æie, copiii la o çcoalå serioaså. Pårea mulÆumitå cå-i tråia mama turist, permanent neagrå (nefiresc de neagrå, aç scrie, dupå reacÆiile
paralizatå çi se încåpåÆîna så o îngrijeascå personal, så o spele înregistrate), mustaÆa pårea vopsitå, înså nu era. Ca çi sprîncenele,
zilnic çi så o pieptene, så o hråneascå çi så-i citeascå din Mihail de altfel. Cåci, se cuvine precizat pentru exactitatea relatårii, deçi
Drumeç sau Octav Dessila. Era mama ei, în fond, çi mi se pårea podoaba capilarå prinsese lustru de om trecut prin greutåÆi enorme,
normalå comportarea LenuÆei, luam notå de ce mai trebuie prin mustaÆa çi sprîncenele råmaserå colorate ca în prima zi cînd îl
caså, çi plecam så rezolv afacerile, çi plecam så-mi gåsesc feri- våzusem. Poate chiar îçi accentuarå tonul închis, ceea ce atrase
cirea în furtuna de dorinÆe arzåtoare dintre coapsele fiinÆei parcå bånuiala cå individul îçi cåneçte respectivele accesorii ale feÆei,
de pe altå lume, cu numele Lia Mora. apucåturå evidentå de fåtålåu neserios. Bastonul apåru în mîna lui
inimii. Îmi mergea bine, må închinam lui Dumnezeu çi fåceam degetele care prindeau breteaua genÆii, Lulu Visariuc avea o carte.
ce mi-au adus o avere nesperatå, suficientå så tråiesc dupå pofta strict indispensabile. Iar în mîna stîngå, cumva sub braÆ, Æinutå cu
Implicat în comerÆ, conjunctura m-a favorizat la cîteva tunuri destul de micå, în care, probabil, nu-çi ducea hainele, ci lucruri
eu încå eram capabil så-i propun asta çi så rezist dezlånÆuirilor ei... cunoscut din literatura genului. Cåra pe umår o geantå de voiaj,
bucura de nici o propunere, afarå doar la aceea de a face amor. Iar începe o nouå viaÆå. Nu purta cu el bagajul tradiÆional, bine
prefera ceva anume, nu se entuziasma la nici o rochie, nu se un cuib, ca un erou civilizator între båçtinaçi naivi, ca un ratat care
båieÆoaså în gustul cu care alegea hainele, nu vroia nimic, nu un moldovean dispus la cele mai josnice combinaÆii ca så-çi facå
ce mi se pårea necesar, pentru cå ea, Lia mea aiuritå çi cumva ardelean hotårît så arate regåÆenilor ce înseamnå românismul, ca
zgîrcit la capricii; i-am cumpårat tot ce-am crezut cå-i foloseçte, dizgraÆie, ca un prim-secretar detaçat la munca de jos, ca un
prin oraç, cum så cheltuiascå discret çi aça mai departe. Nu m-am ca un Rastignac decåzut, ca un revoluÆionar exilat, ca un poet în
luni. O instruiam ce så spunå vecinilor de scarå, cum så se poarte nostru, capitala unui judeÆ muntenesc, l-aç parafraza pe Caragiale,
O vizitam la fiecare sfîrçit de såptåmînå, de vineri seara pînå Întîmplåtor, chiar în acea dupå-amiazå el descindea în oraçul
zilnicå. Iar ståpînul meu era Lia Mora, çi eu îmi adoram ståpînul... la Visariuc. Am descris îndeajuns cum l-am våzut prima datå.
un cal de cålårie, cînd ståpînul îl scoate pe pajiçte, la plimbarea cîndva) conÆin datele necesare întregirii tabloului vivant. Så råmîn
låsam înçeuat de nimicurile astea, cu plåcerea cu care se laså înçeuat convins cå notele informative (pe care sper så le pot transcrie
care ar trage så ne despartå... Iar eu o credeam, o iubeam çi må så comit aici un raport exact despre cele petrecute, deoarece sînt
trainic çi tainic, ceva nenumit, ceva mai puternic decît orice forÆå Deçi am asistat la multe din dezbaterile furtunoase, n-aç dori
liniçtea, çi plinul sufletului... Îmi çoptea cå pe noi ne leagå ceva novatoare, la scara oraçului nostru, så fim înÆeleçi!
doar ea, Lia, îmi poate da çi fericirea astralå, çi fericirea banalå, çi subiecte. Aç putea scrie chiar cå alcåtuiau un nucleu de gîndire
plîngeam cå n-am gåsit-o la alte femei, dornicå så må convingå cå împrejurul corpului penetra(n)t se ocupau cu genul åsta de
conçtient, nu çtiam cå existå, çi fericirea banalå de care må destui prieteni din grupul sedimentat precum granulele de sare
facå så simt, la rîndul meu, fericirea astralå de care nu eram abordate în registru minor, dar nu mai puÆin esenÆiale. De altfel,
Æine cont de nimic! O nebunie, îmi çoptea, înfriguratå, arzînd så må Cåci el se confrunta cu probleme esenÆiale. Poate un picuÆ
dragoste, tot-tot-tot – iar dragostea adevåratå asta e, asta care nu Chestiuni faÆå de care Lulu Visariuc råmînea perfect indiferent.
ce o face fericitå, tot ce o scapå de grijile mårunte, tot ce se numeçte noscutå. Încå un motiv pentru gelozii, bîrfe, idiosincrasii.
bîntuitå de nåluciri, cå Dumnezeu m-a scos în calea ei, så-i dau tot mare, cu aceeaçi soartå. ProvenienÆa lenjeriei råmase necu-
oboseascå. Dupå astfel de reverii îmi turuia, înfierbîntatå, parcå marin, mort pe plajå. Çi reveneau, precum alt val, din aceeaçi
så priveascå marea, ore çi ore la rînd, fårå så se miçte çi fårå så Cîte o avea? Ce-o fi dat pe ele?“ Çuçotelile treceau ca un val
ConstanÆa... N-o încînta nimic mai mult decît så stea pe balcon çi provocau nevricale în rîndul femeilor. „De unde le-o procura?
fost aça, ea, Lia, çtie, presimte cå într-o altå viaÆå a tråit aici, în Mi-amintesc foarte bine cåmåçile lui de måtase mov, care
fåcut un copil, ca så aibå de la el o amintire... Oricum, dacå nu a nelipsita, tradiÆionala înjuråturå de mamå...
l-a dorit, deçi nu se puteau cununa, l-a iubit pînå la moarte çi i-a dinÆi sudalme obiçnuite; ceilalÆi pufneau în rîs, çi toÆi trågeau
iar tatål era un domn în vîrstå çi cåsåtorit, nefericit acaså... Mama Dar puÆini dintre ai noçtri îl sesizau. Cei mai mulÆi scuipau printre
så creadå cå poate tatål çi mama ei s-au iubit, cum ne iubim noi doi, împrejuråri, cabotinismul se releva aici în splendoarea-i måruntå.
cå aici este casa ei adevåratå, aici se simte bine, aici e ceva ce o face cum s-ar fi dezis de cele spuse. Decelabil cu greutate în alte
locuiascå în oraçul pe unde trecuse cîndva çi mama ei. Îmi spunea decît acest obiect – çi îl aråta cu oarecare mîndrie neglijentå, ca çi
acceptat så råmînå acolo, deoarece îçi dorise, de cînd se çtia, så neîncrederea interlocutorului) cå de-acum nu mai are ca sprijin
din ConstanÆa iarna, primåvara, vara çi toamna urmåtoare. A stîngå nu mult dupå ce îi muri soÆia. Spunea (deçi pårea sigur de

19 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 30

18 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 31

cum se fericeçte sexual un bårbat çi mi se pårea cå spune ce I-am citit coperta fårå så vreau, iar titlul mi-a fost motiv de legåturå
spune çi face ce face doar ca så profite de banii mei. Sînt eu (link, ar scrie, ea singurå, claviatura!) cu unele fapte de mai tîrziu.
generos, dar nu cred cå m-am låsat fraierit financiar. Pe de altå Era volumul lui Platon, Dialoguri, apårut în 1968, la Editura
parte, în timp, mi-a devenit evident faptul cå Lia îmi adusese pentru Literaturå Universalå (traducerea lui Papacostea, revizuitå
cam multå fericire, çi presimÆeam cå visul åsta nebun se va dovedi çi îngrijitå de Noica), ilustrat cu celebra picturå a lui Rafael, în care
un coçmar... Çi må temeam de Lia Mora. (din ignoranÆå çi superficialitate) multå vreme l-am socotit pe
Dupå o noapte – sau o såptåmînå – de amor, nu mai suportam Aristotel drept Platon, iar pe acesta drept Socrate! Cînd, imediat
atingerea degetelor ei de gheaÆå înfierbîntatå, nici sårutårile de dupå deschiderea cursurilor anului întîi, am început så frecventez
miere çi fiere, nici sexul ei de låmîie putredå. A simÆit saturaÆia. FaÆa biblioteca facultåÆii, am gåsit un exemplar din cele 3 065 legate,
ei avu atunci o crispare de urå, o asprime de preoteaså jignitå. çi m-am apucat så-l citesc sub impulsul faptului cå våzusem cartea
Ochii fulgerarå în albastrul marin cu viniçoare roçii. Fu o clipå la Visariuc. Mare filozofie n-am înÆeles eu atunci, çi Platon mi-a
trecåtoare. Pe urmå, toatå fiinÆa Liei se pråbuçi în sine. Am înÆeles råmas în sistemul de referinÆe la nivelul locului comun – idealist,
cå îi este fricå de påråsire, regretå cå s-a dåruit, e furioaså pe liric, aristocrat etc. Abia prin 1988, dupå ce am regåsit un exem-
slåbiciunea aråtatå mie, pe iubirea cu care m-a primit, cå totul e în plar broçat din ediÆia în cauzå (la un anticar particular, ce-çi
zadar... Am cåzut în genunchi dinaintea fotoliului unde çedea, ca transformase apartamentul în boutique), çi în contextul efervescen-
orice femeie abandonatå, çi m-am uitat prima datå direct în ochii ei Æei noiciste, lectura din Platon a fost o revelaÆie. (Dar asta e o
çi-am våzut un abis terifiant çi gol. Çi m-am îngrozit. I-am spus ce chestiune adiacentå, pe care n-o mai despic aci...)
voi face pentru ea: îi dåruiesc apartamentul åsta, îi deschid cont în Strada era aproape goalå. Pe trotuar, nimeni în sus çi în jos,
bancå, îi cumpår maçinå çi tot ce vrea, tot ce-i pofteçte inima, nici vizavi. Tocmai cînd, tras oarecum deoparte, admiram vråjit
numai så... Mi-a stopat înjosirea, spunînd cå tot ce vrea este så fiu silueta necunoscutå, individul se pråbuçi la un pas în faÆa mea!
cu ea, så ståm alåturi, så nu o påråsesc niciodatå! Altceva nu o Picioarele i se poticnirå, ca çi cum pantofii cu tocuri tronconice
intereseazå... Mi-au trebuit multe ceasuri så o fac så înÆeleagå cå ar fi cålcat în gropi ascunse, iar mîinile i se agåÆarå de gard cu
asta doresc çi eu – så fim alåturi! Dar pentru a tråi fårå griji restul disperarea celui ce çtie cå se duce la fund. Sårii så-l ajut. Nu
zilelor çi nopÆilor ce ne açteaptå, trebuie så divorÆez de soÆie, så refuzå. Chiar mulÆumi, fårå jenå. Un damf de alcool må izbi
asigur båieÆilor banii lor, så închei socotelile de afaceri, ca så ducem puternic atunci, fix în nas. Omul era beat pulbere! Cum de reuçea
o viaÆå fårå povara trecutului, fårå strîmtoare financiarå, deoarece, så se Æinå drept, råmase un mister!... Re-echilibrat, Lulu îçi aranjå
fårå så fim asiguraÆi båneçte, nu vom gusta fericirea... A spus cå nu geanta pe umår çi primi cartea de la mine, cu aerul cå sînt valetul
înÆelege toate astea; o fi cum zic eu, dar ea çtie cå pe noi ne uneçte ce-i înmîneazå pålåria çi månuçile. În loc så må enerveze, situaÆia
ceva mai profund çi mai tare ca banii pentru pîine sau apartamentul må înveseli. Rîsei ca de-o glumå, nu înainte de a-l privi pe om în
unde vom locui. Ea e sigurå cå nouå ne este dat så fim altfel decît ochii albaçtri. O secundå, furia beÆivului copleçi måreÆia citito-
perechile normale, cå destinul nostru e trasat dinainte de a ne rului de filozofie. Apoi, faÆa încruntatå çi încurcatå se destinse.
naçte... Çi a delirat aça multå vreme Lia Mora, Lia mea... Lulu råspunse tot rîzînd. Aça ne despårÆiråm.
Am pus vorbele ei pe seama lecturilor çi a iluziilor de N-am auzit de el cîteva luni. În vacanÆa de iarnå mi s-a po-
fetiçcanå. Avea totuçi douåzeci çi unu de ani çi nu se maturizase vestit de un tip care fåcea çi spunea chestii ciudate. Cum pe atunci
tråind printre stråini, ca altele. Çi poate cå åsta era çarmul ei! A nu-i çtiam numele, n-am legat pe omul beat de insul excepÆional,
trebuit så fiu un pic mai sever, så må råstesc la ea, chiar så o trag care luase maul tuturora. Tocmai în primåvarå l-am revåzut. Çi
puÆin de pår, ca så vinå cu picioarele pe mochetå. Mi s-a pårut cå atunci Æinea un volum de filozofie sub braÆ. Cine oare ne-a fåcut
am convins-o çi a aprobat tot ce plånuiam. A locuit în apartamentul cunoçtinÆå? Nu Æin minte. Dînd mîna cu Lulu, am simÆit iaråçi
mai tînår cu zece, çi se comporta ca çi cum abia împlinise vîrsta direct pe formele sculpturale, un fel de palton-hanorac-scurtå
Se apropia de patruzeci de ani, cînd debarcå la noi. Pårea înså o hainå la modå, îi turnase lui Visariuc, din postav maro, parcå
Lulu Visariuc, cel mai frumos bårbat din oraç... adapta moda la gustul clientului çi de a scoate din gustul clientului
(n-ar fi recunoscut pentru nimic în lume cå doar se futuse!) cu comandå“. Croitorul, meseriaç de çcoalå veche, cu çtiinÆa de a
întextuatå tråia cu aceastå luminiÆå din trecut: cîndva, se iubise popoului se constata çi iarna, cînd Lulu îmbråca un palton „de
ei a fost un bairam fårå båuturå çi fårå låutari. Acum, veriçoara pagini de-o frumuseÆe izbitoare... Trebuie remarcat cå percutanÆa
credea minciuna debitatå; probabil juca teatru, conçtientå cå viaÆa moliciunea întåritå, fesele cartonate ale opului în chestie, savurînd
entuziasm juvenil abia acoperea sufletul prematur osificat. Probabil muieruçte, muieri çi muieroaie desfåcurå, cu unghiile înfipte în
nenumåratelor veri însingurate uscase çi ultimul pic de sevå. Falsul carte doar privind la coperta ei, se poate lesne presupune cå destule
lîngå dezamågire, eçec marital peste eçec marital. Soarele sesizat doar de experte çi cunoscåtoare! Çi cum nu poÆi judeca o
erotice. Neîmplinite. Pe fruntea ei îngustå se încreÆise dezamågire cå formeazå un rictus de refuz, dar promiteau ceva misterios, ceva
veriçoarå Bette, beatå de nelåmurite çi nemårturisite sentimente posesorul tocmai s-ar fi abÆinut cu greu så meargå la WC. Påreau
Priveam la fiinÆa care ofta. Un soi de fatå båtrînå, o balzacianå curul! Bucile înguste, perfect arcuite, jucau strîns, ca çi cum
remuçcarea se împleteau în çoapta fårå Æintå a nostalgiei neruçinate. Nici spatele, nici muçchii, nici alte calitåÆi evidente, ci fundul,
„Ah, Lulu! Frumos bårbat! Ce cur avea el odatå!“ Suspinul çi de ascunse în opÆiuni, pe atît de riguroase în opinii) era fundul!
amintirea încå dåinuia în povestirile cîte unei muieri neconsolate. Ce le atrågea pe femei la el (nu toate, ci numai unele, pe cît
Peste ani, cînd fizicul de manechin ajunsese un sac umblåtor, austerå, a provinciei çi a vremurilor auroral-comuniste.
numai! – pot scrie azi, fårå så råscolesc prea mult în vasul tutorial. se råsuceau nu puÆine priviri pieziçe, crescute în morala sobrå,
de havanå cubanezå, ce se întipåri în memoria olfactivå. Çi nu sporturilor care cer forÆå fizicå. Fårå discuÆie, un mascul dupå care
greu de ocolit, greu de uitat. La Visariuc, fundul fu tutun aromat, femeiesc. Un sportiv, poate atlet; indiscutabil, un practicant al
Din buchetul de mirosuri se detaçeazå cîteodatå un fir, o dîrå, o patå sub mîneca scurtå, elegantå, a cåmåçii din material fin, aproape
ghiveci, n-aç putea så precizez dacå din cel de flori sau de mîncare. fel bicepçii, parcå turnaÆi în bronz, pe care çi-i încorda ca-n joacå
Mintea multor femei amestecå senzaÆiile asemenea unui fel de båtåuçilor un respect, niciodatå luat în serios de „greii“ breslei. La
poala fårå despicåturå, incitînd diverse pofte... Spatele trapezoidal, uçor arcuit, bulbucat de muçchi, impunea
voie. Dar çi iarna, fundul lui Visariuc împungea excitant prin mulaÆi pe un poponeÆ de fatå mare, cum se exprimå careva.
de clienÆi. Prin natura evidenÆei, vara putea så-çi fîlfîie bucile în Purta pantaloni evazaÆi, bine întinçi pe coapse, dar mai cu seamå
ostentativ calitåÆile sale trupeçti, ca o cocotå masculinå în cåutare înalt, subÆire, cu ochi albaçtri çi plete blonde, låsate pe umeri.
Italia. În timpul plimbårilor, Lulu Visariuc pårea cå afiçeazå Apåruse în oraçul nostru la începutul anilor 70. Un bårbat
cå avea ocazia så etaleze niçte månuçi de piele finå, provenite din
Vara, din cauzå cå pantalonii strînçi nu-i permiteau. Iarna, pentru
minor.) El nu mergea niciodatå cu palmele vîrîte în buzunare. (2)
gelozii. (Voi reveni mai tîrziu asupra acestui aspect, de altfel deloc
så-l contureze necontenit, cumva çi pentru a stîrni pasiuni çi LULU VISARIUC
dinspre caså. Mersul în sine era un act artistic, pe care bårbatul çtia
discreÆie parfumatå, neobiçnuitå stråzilor mohorîte, cålcate spre çi
cu care Lulu purta veçmintele erau subliniate de palton cu o
imposibil de trecut cu vederea, de neuitat. EleganÆa çi rafinamentul
cåptuçit, cu guler înalt çi buzunare adînci. O hainå unicat,

25 LIA MORA

28 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 21

un cuvînt expresiv, sinonim cu straniu, acela este pidosnic! Nu A trecut un an de cînd am întîlnit-o, a venit altå toamnå cu
vreau så fac exerciÆii de ocolire. Feminitatea (feÆei) lui Visariuc våzduhul nemiçcat çi senin, çi eu çedeam deunåzi în fotoliu,
exprima o realitate greu de înÆeles atunci, lesne definibilå acum, privind albastrul mårii çi azuriul cerului, iar Lia, sprijinitå pe o
dar încå dificil de acceptat. (De mine nu, oricum!) pernå, îmi îmbråÆiçase picioarele, cu obrazul stîng pe genunchii
Pantalonii evazaÆi, ca çi perciunii, îmi stîrnirå invidia. Proaspåt mei çi cu pårul risipit, în care degetele mi se jucau uituce. Çi-am
bacalaureat, purtam çi eu un „trapez“ de 18 cu 22; îmi comandasem simÆit deodatå lacrimi ca picåturi de cearå pe pielea mea chircitå
la croitor geometria respectivå din timp çi Æinusem Æoala pititå, så brusc, çi m-am cutremurat de groazå. I-am apucat tîmplele çi-am
nu afle tata (doar maicå-mea çtiuse, ea îmi asigurase banii çi ridicat faÆa Liei spre mine. Apoi am açezat-o alåturi, pe braÆul
conspirativitatea); bifînd cu destul succes examenul liceal, çtiind cå fotoliului, am obligat-o så må priveascå direct – iar ochii ei
obÆinusem nota generalå bunå, îmbråcasem evazaÆii în seara în påreau, la fel ca çi orizontul inundat de soare, o mare fårå Æårm,
care am fost så våd lista rezultatelor. Credeam cå voi impresiona o un abis mat çi umed.
colegå, la care mi se tot scurseserå ochii în trimestrele ultimei – De ce plîngi, Lia?
clase. Ea venise cu viitorul soÆ, çi m-a salutat din mers; drept care, – Eu voi muri, çi n-o så-mi cunosc tatål!
alåturi de alÆi colegi, m-am îmbåtat crunt, terfelind bunåtate de Ce så-i råspund? Ce så-i spun, ca så o readuc lîngå mine din
tergal prin niçte boschete, unde vomitasem! Îmi plåceau evazaÆii çi teritoriul unde fugise fårå så-mi dau seama cînd, cum çi de ce?
må mîndream cu „trapezul“ meu, destul de îndråzneÆ la noi în oraç. Am bålmåjit ceva, nu mai çtiu ce, çi m-am trezit angrenat într-o
Stråinul înså purta 18 cu 28, cel puÆin, dacå nu cu 30! Se vedea cît discuÆie confuzå çi misticå, sau misticoidå, la fel cum mai
de colo bucureçteanul, çi Æin minte ce mi-am zis – cå e destul så fusesem prins de cîteva ori în såptåmînile abia trecute, dar atunci
intru la facultate, çi-mi voi face niçte pantaloni la fel! Dar în acel ea nu plînsese... De ce nu må sustrågeam iluziei çi universului
an a început prigonirea celor cu perciuni, evazaÆi çi plete! Abia am åsta al morÆilor fårå cruce, al fiinÆelor de pe alte planete sau din
reuçit så îmbrac o pereche de blugi Lee, pe care era så-i pierd, cînd alte lumi, al vibraÆiilor cosmice çi al sufletelor care se reîntorc în
un miliÆian de la noi a vrut så mi-i taie, la finalul unei încåieråri locurile unde au fost fericite, dar nu mai gåsesc decît tristeÆe çi
lîngå stadion, dupå un meci al FC-ului local... ruinå? Zadarnic îi spuneam Liei cå citeçte prea multe bazaconii
Iar am ocolit! (Ispitå cåreia nu çtiu dacå îi pot Æine piept cu çi cå vede prea multe filme trucate, zadarnic îi aråtam frumuseÆea
adevårat, fiind ea mai dulce ca o fetiçcanå!) Revin la prima în- luminii de afarå; nu pårea cå aude, nici nu vroia så ieçim pe plajå
tîlnire cu Lulu Visariuc. Acum mi-e greu så-i spun stråin, pentru sau pe malul lacului de lîngå oraç, sau så plecåm undeva peste
cå de mult este un tip aparte în mitologia habitatului nostru. Am hotare... Zadarnic må chinuiam så o Æin în lumea realå, ea fugea
spus ce fel de evazaÆi purta. Culoarea stofei, un albastru marin rar mereu undeva unde parcå nu-mi era îngåduit så intru. Çi
våzut pe stråzile oraçului, se asorta cu ochii, cum aprecie o femeie ceva-ceva se infiltra în comoditatea mea, sub forma întrebårii: dar
(ulterior), çi se potrivea perfect, credeam eu, cu tricoul roçu, bine dacå are dreptate?
påstrat (lipsit, vreau så spun, de sarea transpiraÆiei, închegatå în Çi deodatå Lia spuse:
Æesåturå). Dacå pårul blond ar fi fost açezat între pantaloni çi – Hai så mergem så vedem mormîntul mamei mele!
tricou, spuneau ai noçtri, cu scîrbå invidioaså, individul se putea Am acceptat fårå tragere de inimå. Cine çtie ce complicaÆii
considera steag naÆional! se vor ivi, iar afiçarea mea cu Lia în acele locuri va fi un prilej de
L-am våzut pe Lulu în hainele astea cîteva sezoane la rînd, nenorociri. Dar ca så o våd scåpatå de melancolia asta bolnavå,
vara. Atunci eram çi eu prezent pe Strada Mare, cåreia i se spunea, am acceptat. De ce nu m-am aruncat pe fereastrå? Ne-am pregåtit
deja, Çtrasse, un o calchiere din germanå, vocabulå introduså de repede çi am coborît la maçinå. Cînd am pornit motorul, un clopot
Visariuc în limbajul curent. Chiar çi dupå ce s-a cåsåtorit, sportivul mi-a sunat puternic în urechi, çi-am avut cîteva clipe de ameÆealå.
aparent fårå efort çi, desigur, perfect inconçtient. Înså cåsåtoria
(+ boaçelor!), n-ar fi ajuns ei la rezultatul înregistrat de Lulu,
Visariuc se cåsåtori. Så se fi scremut ani în çir, din afundul minÆilor
se zbatå prea mult, ai noçtri obÆinurå o satisfacÆie deplinå cînd Lulu
întotdeauna existå o revançå, o recompenså. În cazul dat, fårå så
oculte, declara în gura mare cå i-ar înfrunta pe TemuÆi!) Dar
la locul cuvenit, paradoxul cå Lulu, care nu nega legåturile sale
mai potente în Æarå, çi chiar peste graniÆå? (Va fi amplu dezbåtut,
Doamnei SecuritåÆi! Cine så riçte ancheta organelor de stat celor
întuneric mi se açternu pe ochi... (deçi nimeni nu putea preciza de unde) cå Visariuc este în graÆiile
påstratå, vie încå. Çi un tråsnet bubui în capul meu, çi o jerbå de noi. Çi nu din cauzå cå aça ceva ieçise din uz, ci de fricå: se aflase
Atunci am privit fotografia imprimatå în ceramicå, bine cinematografelor çi televizoarelor, nu putea fi puså în aplicare la
cînd lucra la Filaturå! Aceasta a fost mama mea! influenÆa filmelor vestice, încå abundente în acei ani pe ecranele
– Acesta e mormîntul Corneliei! Aceasta e fotografia ei de stresarå de-un fleac! Alungarea publicå, la care unii se gîndeau sub
parcå vocea Lui gråi astfel: Lulu refuzau mîngîierile tradiÆionale, bårbåteçti, prea puÆini se
nitå, cu ochii ca necuprinsul azuriu în care se afla Dumnezeu. Çi te complici! Chiar dacå, se devoalå treptat, curvele delectate de
asfinÆitului, cu pårul ei galben spålåcit, cu pielea ca pîinea rume- aducea galeriei alt deliciu, suculent). De-astea sînt destule, ce så
Lia era o siluetå fårå forme, ca o razå de soare între razele fandositul? Pentru o pizdå de curvå, linså de åla? (Precizarea
avansez deloc. Creierul îmi vuia, clopotele dångåneau necontenit. çofer. În definitiv, pentru ce så-çi facå oarecine påcate cu
Am påçit mai departe, dar parcå mergeam ca-n vis, fårå så ca o povarå la care nu prea era nimeni dispus så se bage cåruÆaç ori
– Hai, vino, de ce-ai cåzut aça? spuse Lia. fåcut. Numai cå urmårile – judecata, închisoarea etc. – se adunau
pierdui respiraÆia çi må oprii ca poticnit de-o piedicå nevåzutå. omor sau alungare publicå. Omorul... Uçor de zis. Uçor çi de
a soarelui în amurg. O jale nespuså cuprinse inima mea, îmi vor izbuti; în mintea femeilor înså, nu! Så-l înlåture? Doar prin
flori ofilite. Lia må conduse cåtre un colÆ aflat sub lumina oblicå ce obÆineau cu asta? Så se substituie lui, în patul amantelor, poate
Cålcaråm printre morminte aproape çterse, pe rådåcini çi ura. Så se batå cu el, pårea calea cea mai simplå de råzbunare. Dar
maçina çi-am urcat poteca grunjoaså, stîrnind gîzele amorÆite. ApariÆia lui Visariuc aduse rivalitatea, stimulå invidia, dezlånÆui
gardul de piatrå albå fusese nåpådit de iarbå çi ferigi. Am oprit mediocritatea anulatå çi mågulitå cînd se culcau în açternut stråin.
potniÆa care strîngea mormintele sta aplecatå, gata så alunece, iar decît ale lor, fireçte!) era o recompenså necesarå. Îçi simÆeau
nåçteau senzaÆia cå aici este capåtul lumii, cum zisese Lia. Clo- iertau! Pentru mulÆi dintre ai noçtri, succesul „la femei“ (altele
lemn, de fier sudat sau de ciment turnat în forme imprecise ascunderea vîrstei reale apårea drept cochetårie femininå. Çi nu-l
måceçi zgîriau aerul cu crengi sîrmoase, bålårii netåiate, cruci de frustrare trebuie så fi introdus Lulu în rîndul concitadinilor,
cimitirul în vîrful unui deal ca o spinare de elefant. Tufe de în acei ani, detaliile intrau în mecanismul compensatoriu. La cîtå
çi vii ruginite. Cînd ne-am apropiat de Cocargea, am zårit bîrfå. Probabil cå la nivelul opiniei publice, aça cum se manifesta
Çoseaua trecea prin niçte locuri uscate, cu piersici desfrunziÆi fåceau deliciul galeriei, nici dacå se ofereau doar ca subiect de
– Poveçti adevårate! cerute çi necesare. Nu-mi amintesc dacå amånuntele respective
Nu i-am mai scris! personal. Desigur, Lulu informase acolo unde aceste date erau
cå s-a måritat, cå se mutå cu soÆul în Bacåu, så nu-i mai scriu... greu, destul de tîrziu çi fårå consecinÆe asupra statutului såu
din caså, mai erau çi alte fete, çtii cum e! Mi-a scris ultima oarå încorporårii în armatå. Cînd se nåscuse, çi unde, se aflå destul de

23 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 26

22 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 27

Mi-am pus fruntea pe volan så-mi revin, çi-am înfipt dinÆii în (despre care voi da amånunte mai jos) îl puse pe Visariuc într-o
carnea buzelor. situaÆie paradoxalå: era invidiat în aceeaçi måsurå în care era
– Lia, tu çtii ce vrei så faci? Çtii unde mergem? detestat! Ai noçtri exultau: çi-o fåcuse cu mîna lui! Se însurase cu
– æi-am spus cå la mormîntul mamei mele! Çtiu unde e, cum o çchioapå! Dar nu o çchioapå oarecare!...
så nu çtiu?! Este aici, aproape de oraç, dar parcå este la capåtul Sar de la una la alta, încercînd så creionez (de fapt, scriu
lumii... Nu Æi-am spus niciodatå unde e? direct în/ la/ pe computer, înså metafora e un reziduu de care nu
– Nu mi-ai spus! Unde anume? pot, nici nu vreau så må dezbar!) ceva din personalitatea
– La Cocargea! complexå, parÆial necunoscutå, ce face obiectul investigaÆiei.
– Unde? – aproape cå era så ies cu maçina în decor. Efortul meu este abia în stare germinativå. Dacå va rodi, nu çtiu;
– De ce Æipi aça? La Cocargea, n-ai auzul bun? dar cere muncå!...
– De la Cocargea este soacrå-mea! Nu cumva eçti din neamul Aç fi început cu o amintire proprie, din ziua în care l-am
ei, de-ai tras tot la mine? Ai o dulceaÆå ce-mi pare cunoscutå, cred våzut prima oarå pe Lulu Visariuc. Fårå så vreau, çi fårå ca omul
cå am gustat-o la altcineva... så însemne ceva pentru mine, la acea datå, chiar çi-n anii urmåtori,
– Nu cred, dar cine çtie?! Ai fost vreodatå acolo? întîlnirea mi s-a impregnat în memorie. Plecam så susÆin examenul
– Am fost o datå, dar atunci n-o cunoscusem pe LenuÆa mea, de admitere la facultate, în Bucureçti. Plecam dupå-amiazå; urma
nici nu credeam cå må voi însura... så dorm la niçte rude, iar ziua urmåtoare så dau prima probå. Må
– Cînd ai fost? gråbeam, çi nu prea, cåtre garå. Pînå la tren îmi luasem o marjå de
– Demult, så fie vreo douåzeci de ani, cînd eram militar în siguranÆå mult extinså. Era una dintre acele clipe de varå, cînd
termen la gråniceri... anotimpul pare oprit pe vecie, lumina soarelui îndulceçte çi aureçte
– Ai fåcut armata la Topraisar? totul, oamenii se miçcå lent, ca în vis, sunetele se aud fårå
– Nu, am fåcut-o la ConstanÆa, dar am avut o iubitå din Deleni. stridenÆå, sîngele pulseazå domol, viaÆa are un gust de neuitat.
O chema Camelia, lucra la Filaturå, am cunoscut-o într-o învoire, (Cred cå „hard-disk-ul“ nu-mi joacå feste. Çtiu precis cå, dupå
cînd må plimbam pe Falezå, am agåÆat-o çi-am tråit cu ea cîteva studenÆie, am învåÆat så decupez/ localizez amånuntele înçirate; dar
luni... Fugeam noaptea din unitate, pe la poarta CFR, îmbråcat în secvenÆe asemånåtoare am gåsit çi în copilårie...)
tricou çi pantaloni scurÆi, çi må duceam la gazda unde çedea Pe trotuarul umbrit de castani ce vine/ duce (din)spre garå,
Cameluç, aça o alintam, ne iubeam pînå ne pierdeam råsuflårile, çi mergea un bårbat impresionant. Era, desigur, Lulu. (Nu çtiam cine
må întorceam în zori, cu ochii roçii, dar cu sufletul plin! este çi cum îl cheamå, dar nu are sens misterul aci.) M-au uimit,
– Ai fost al dracului la tinereÆe, çi-ai råmas la fel! De asta te de departe çi dintru început, pletele. Lungi pînå pe umeri, bogate,
iubesc! Mama se numea... æi-am spus, nu? Cornelia... ondulate natural, culoarea spicului copt, despicate în creçtet, pe
– Parcå am auzit-o pe soacrå-mea de o nepoatå cu numele centru, ca pårul lui Isus din unele icoane, såltau maiestuos, în
acesta... Oi fi rudå cu mine?! ritmul mersului. Întîi mi s-a pårut cå våd o femeie. Apropiindu-ne
– Vedem noi acum, cînd o så oprim la niçte neamuri care cred unul de altul, am remarcat cå nu doar pårul må indusese în eroare.
cå ne descurcå! Çi mama a lucrat la Filaturå, ca atîtea altele de la FaÆa omului aråta straniu, deçi cu greu puteam înÆelege anomalia.
noi din sat, apoi s-a întors, m-a fåcut pe mine çi a murit. Råcise Poetic spus, Lulu avea faÆå de înger. Buze roçii, ochi de un albastru
la plåmîni, sau çtiu eu ce påÆise în nenorocita aia de fabricå... fermecåtor, piele albå (ca laptele, ar comite comparaÆia neråposatul
Bunica m-a crescut greu... Camelia ta ce-a ajuns? poet din mine), nas mic, çarmant, urechi subÆiri, stråvezii, cînd le
– Ne-am scris un timp, dupå ce-am plecat la facultate, tot scotea de sub bucle. Mi-au trebuit mulÆi ani de studiu så înÆeleg
plånuiam så revin aici, dar eram tînår, nu må dådeau banii afarå extravaganÆa chipului întipårit pe retinå. Çi dacå ar fi så folosesc
lume. Am strîns bani, am reparat casa, am luat o Dacie, am petrecut
afirmaÆii categorice, dar poate este cel mai mare dintre toÆi!
ceva de mîncare, creçteam odraslele, parcå n-aveam vreun Æel pe
– Acela, indiscutabil, este un criminal! Nu obiçnuiesc så fac
sîrguinÆå la uzinå, ne îngrijeam de gospodårie, din care scoteam cîte
restricÆii celor care vor så-l cunoascå?
care vremurile çi condiÆia noastrå îl permiteau. Munceam fårå
– Dar cel care, çtiind adevårul, nu-l dezvåluie, ba chiar pune
Unsprezece ani am dus cu LenuÆa traiul anost çi cuminte pe
poate, e de neiertat!
la moartea lui, nu-mi plåcuse omul.
de scuzat; în schimb, cel care n-a vrut så afle, deçi a çtiut cå
la cîÆiva ani dupå ce LenuÆa a nåscut al doilea copil. N-am plîns
compåtimit; unul care n-a aflat, deçi putea, este de înÆeles, dar nu
zeama lungå de prune alcool metilic, rafinat industrial. S-a curåÆat care afirmå cå n-a çtiut pentru cå n-a avut de unde så afle este de
mult båtrînul, dar ieftin. Îçi fåcea singur båutura, amestecînd în çtie! IgnoranÆa nu este o scuzå. Cel mult, una jalnicå. Individul
chircitå a soÆiei, care pårea så se însenineze cînd îi strîngea. Bea cauzå, corect çi bine – cel puÆin pentru persoana sa – el trebuie så
Inofensiv, deloc cheltuitor, aducea toÆi banii cîçtigaÆi în palma singur ce are de fåcut! Çi ca så decidå în perfectå cunoçtinÆå de
aceeaçi odaie cu paralitica, se apucase de båut. Rar cînd era treaz. liber trebuie så judece singur, så ia decizii singur, så hotårascå
dent vasocerebral. Tatål, cînd s-a convins cå trebuie så tråiascå în – Supunerea e „calitatea“ sclavilor! Omul independent çi
ea så poarte greul gospodåriei. Mamå-sa paralizase dupå un acci- – Bine, dar tu îndemni la nesupunere!
intrase funcÆionarå la CEC. Singurå la pårinÆi, picase necazul pe – Mai ales de cåtre aceçtia!
cartier çi pårea nåscutå så må açtepte pe mine. Absolvise liceul çi – Chiar dacå e afirmat de partid çi de conducåtor?
de inginer la uzina din oraçul åsta pråfuit. LenuÆa avea o caså în adevår demonstrat, sau numai confirmat de alÆii...
så nu dau chix în cåsnicie. Am gåsit o nevastå, deodatå cu postul o axiomå pe care n-ai înÆeles-o cu mintea proprie, så nu accepÆi un
flåcåu tomnatic în acte, bårbat cu destule experienÆe amoroase, ca struguri cînd faci vinul... Niciodatå så nu iei de-a gata, så nu admiÆi
çi, în fine, o facultate din care am ieçit la douåzeci çi opt de ani, ciur, så o freci pe råzåtoare, så o storci de sevå cu teascul, ca pe
påiatå ca burlac. Am fåcut çcoala profesionalå, liceul seral, armata realitatea, så o dai la întors, la råscolit, så o macini, så o treci prin
M-am cununat la treizeci de ani, dupå o viaÆå destul de zvå- falsuri! Dacå vrei så çtii, så afli, så cunoçti, atunci trebuie så scuturi
cårora capoteazå „victorioçi“. mistificat, denaturat, simplificat, schematizat, pe scurt, minciuni,
nevastå, de obicei mai tînårå, cu coapse viguroase, în strunga ceea ce vrea dåruitorul så ofere, ceva ce poate fi prefabricat,
dar nu pentru a-çi recåpåta libertatea, ci pentru a fi înçeuaÆi de altå mulÆumesc doar cu ce mi „se dådea“! Cå, spunea, deseori Æi se då
regretå cå nu e. MulÆi bårbaÆi care tråiesc acest regret divorÆeazå, iau realitatea la scuturat, dacå vroiam så o înÆeleg, så nu må
e cåsåtorit, regretå cå s-a cåsåtorit (cu asta!). Dacå nu e cåsåtorit, oferitå cu generozitate, cel puÆin mie, consta în aceea cå trebuia så
Ajuns la patruzeci-çi de ani, fiecare bårbat regretå ceva. Dacå atenÆie, dacå m-aç fi låsat sedus de aparenÆe, poate cå... LecÆia
aparenta contradicÆie a prietenului meu? Dacå nu l-aç fi observat cu
valabil pentru francezi, pe orice plan... Så fi fost surprins de
frumuseÆea genului, nefiind în stare så o construiascå, lucru general
chiar cîte un San Antonio, despre care obiçnuia så spunå cå distruge
ALTERNATE TAPE Simenon, Chandler, Agatha Christie, Hammett sau J.H. Chase,
Cred cå poseda, întreagå, colecÆia Enigma, volume semnate de
care obiçnuiam så ståm la taifas, am våzut doar romane poliÆiste!
måsuÆa din bibliotecå folositå ca birou, pe noptierå çi în salonul în
patalama datå de partid... Nu çtiu cînd çi dacå le citea. Acaså, pe
într-ale scrisului, profesori cu pretenÆii çi diplome, ideologi cu
DUMITRU UNGUREANU 48
36 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 45
çi o çcoalå de coafeze, dar n-a tuns pe nimeni, nu-i place), de ce le zic bunuri de larg consum, pe care nici nu çtiam så le folosim.
lucreazå aici (unde så se ducå, parcå în altå parte sînt bårbaÆi mai Personal, dupå ce-am intrat în sfera amicilor lui Visariuc, m-am
cinstiÆi? aici s-a obiçnuit deja, cu patronul s-a culcat o singurå datå, ales cu multe discuri de muzicå rock, foarte rare în acei ani, de la
cå are el boalå så nu-i scape nici o angajatå, dar s-a purtat ca un surså, nu la mîna a doua. Bolnavii apelau la filierå pentru
domn, cu beÆivii se împacå, nu fac mai urît ca alÆii), are iubit? medicamente, profesorii pentru cårÆi. La jumåtatea anilor 80,
prieten? amant? (n-are vreunul sigur, doar ce-i picå, dacå se îndurå såptåmînal soseau pe adresa amicului pachete cu cafea çi diverse
careva så se uite la ea, cînd e beat, tråieçte singurå, n-o doare capul, alimente, conserve, båuturi, supe concentrate, zahår cubic etc.
nu-i trebuie balamuc), soÆ? (nici atît!), ce face cînd e liberå? (se uitå Traficul negustoresc nu-i scåzu cota „intelectualå“, de care se
la TV, n-ai våzut ce filme bune dau åçtia?), n-am våzut (çi citeçte, bucura încå din primii ani, dupå „debarcare“. (Folosesc vocabula
asta îi place foarte mult, numai cå nu-i ajung banii så cumpere cîte în cele douå înÆelesuri – a da jos din funcÆie; a coborî pe un Æårm.)
cårÆi ar vrea, cå apar atîtea, cu paranormal, cu mistere, cu tarot, cu Atunci se mai purtau discuÆii pe teme abstracte, îndeosebi
lumi ascunse, cu Dumnezeu çtie cîte çi mai cîte...) I-am spus – de matematice, foarte la modå în anumite cercuri, cele în care se
ce oare am vorbit fårå så gîndesc? – cå aç vrea så-i våd cårÆile, må instalå, familiar, Visariuc. æin minte cum çi-a cîçtigat reputaÆia de
intereseazå çi pe mine chestiile astea... M-a privit speriatå, apoi a „creier“. Eram la grådina de varå a restaurantului Central, adunaÆi
råspuns, scuturînd scrumul în ceaçca de cafea: ca de obicei la bere çi discuÆii. În coada mesei noastre, Lulu nu se
– Vino la mine cînd vrei, stau în camera 69! afla într-o zi bunå, altcineva conducea disputa, nu mai çtiu pe ce
Am açteptat ziua ei liberå. M-am ferit så fiu våzut de lume temå. Ne-am pomenit deodatå cu BoiÆå, cel mai tare dintre
cunoscutå cînd am intrat în holul blocului de garsoniere, cu uçå profesorii de matematicå, un ins retras çi ciudat, ca toatå tagma.
Minte strålucitå, creator de probleme, nu simplu dezlegåtor, BoiÆå
pe coridor comun. Må ståpînea un tremur ciudat, parcå mergeam
ieçea din caså numai cînd obÆinea un succes spectaculos çi vroia
prima datå la o femeie, parcå aveam optsprezece ani çi må fofilam
så-l serbeze, vroia så se afle cå a mai urcat o treaptå în ierarhia
seara pe uliÆa pe care çedea GheorghiÆa Grecoaica, despre care „creierelor“. Cunoscîndu-i obiceiurile, l-am întrebat cu toÆii ce
çtiam de la ceilalÆi båieÆi cå e destul så îi duci o gåinå ca så te ispravå a comis. Mîndru çi modest în orgoliu, ca un adept al cine
înveÆe ce înseamnå så fii bårbat... çtie cårei secte, BoiÆå ne-a spus, în treacåt:
Lia purta aceiaçi blugi tociÆi çi un tricou roçu, sub care îi – Am demonstrat teorema lui Fermat, pentru n = 5!
jucau sfîrcurile întårite. Nu pårea spålatå, aråta la fel de slinoaså PuÆini înÆelegeau despre ce e vorba. Doar profesorul Çemat,
ca în bar, poate cå asta era natura ei. Camera simplå, un pat, o un tip corcit, din tatå româno-jidan çi mamå trei sferturi ungu-
maså, un scaun, un dulap, o chiuvetå çi o oglindå, niçte preçuri roaicå, un sfert nemÆoaicå, bun, dar leneç matematician, îndråzni
curate, cîteva nimicuri la colÆuri, un TV second hand, un caseto- så se entuziasmeze çi chiar îl rugå pe BoiÆå så explice. BoiÆå
fon, un reçou. Prin fereastra în trei foi, cu perdea subÆire, se ve- scoase imediat un carneÆel çi un pix, fåcu loc pe un colÆ al mesei
dea cîmpia pînå departe, spre Sud, într-o luminå de toamnå clarå. çi se puse pe scris. Çemat îl urmårea admirativ, scoÆînd neobiçnui-
Lia puse de cafea într-un ibric, trase o måsuÆå lîngå pat, scoase te sunete de aprobare, spre nedumerirea noastrå, care îl çtiam
douå pahare, în care turnå profesional din sticla de Martini aduså foarte rezervat çi ponderat. Cînd BoiÆå terminå, Çemat îi strînse
de mine. Nu båuråm. Începu så-mi aråte cårÆile ei cu chestii mîna cu toatå energia çi spuse cå acum poate intra în analele
paranormale çi minuni secrete. Lua cîte una, o råsfoia, numea matematicii, fiindcå nimeni nu mai demonstrase teorema în acest
autorul, enunÆa tema çi concluziile, detalia cînd credea cå e cazul, fel. Çi comandå imediat o ladå cu sticle de Azuga, cea mai bunå
povestea cu repeziciunea obiçnuitå felului ei de a vorbi cîteva bere din cele douå „mårci“ vîndute la tejghea. AgitaÆia lui Çemat
amånunte, vreun caz deosebit, vreo idee ciudatå sau vreo scenå îl trezi pe Visariuc. Påruse adormit. Fårå så cearå, luå carnetul lui
revelatoare, se aprindea la cîte o faptå pe care o considera im- BoiÆå çi se uitå la cele scrise. Deodatå îl auziråm:
nåscut-o, tatå nu se çtie cine a fost), cîte clase a fåcut (zece clase convingerea çi-l chestionam discret asupra trecutului såu. Nu
ei ce fac? (nu are pårinÆi; mamå-sa a murit la un an dupå ce a suferinÆå, pårea deviza lui. Må întrebam uneori de unde cåpåtase
unde s-a mutat dupå moartea bunicii), bunica a crescut-o? pårinÆii Cam aça era stilul în care lucra Visariuc. Nici un bine fårå o
(dintr-un sat, Glodeni, dar a fost crescutå de niçte rude în Jugureni, pentru înlåturarea cariei. Ceea ce nu pot nega, desigur...
unu), unde locuieçte (la cåminul de nefamiliçti), de unde e Cîndva, amicul mi-a demonstrat cå durerea dintelui este inevitabilå
început så o chestionez despre situaÆia ei. CîÆi ani are (douåzeci çi aruncarea în spital çi celelalte manii cåpåtate de profesor apoi?
cafea. Desigur, s-a bucurat. A venit pe scaunul de vizavi, çi-am dat ocazia så se facå de rîs în lumea matematicienilor justifica
am cerut un Martini. Cînd mi l-a adus, am întrebat-o dacå bea o de ales: Lulu i-a fåcut lui BoiÆå un råu sau un bine? Faptul cå nu i-a
client. Lia çtergea niçte pahare la tejghea. M-am açezat la maså çi radiat din memorie povestea, înså aça ceva nu se poate uita. Çi e greu
Într-o zi am intrat în bar la o orå matinalå. Nu era nici un minte... M-a cuprins frigul cînd adjectivul potrivit s-a insinuat! Am
nevåzutå çi neprevåzutå, o complicitate – dar nu çtiam întru ce... depistase eroarea... Totuçi, ca så descopere inexactitatea îi trebuia o
de lumea noastrå. Repet, între mine çi Lia se stabilise o legåturå cel puÆin. Nu uitasem rînjetul acela diabolic, din clipa în care
ochilor prin care mi se pårea uneori cå întrezåresc ceva de dincolo cåpåtat convingerea cå Lulu fusese råutåcios la modul involuntar,
murdare, acoperiç ca çi transparent pentru iriçii såi, pentru albastrul så le mediteze copiii pentru admiterea în facultate. Peste ani, am
mei. Tråiam un ciudat sentiment de triumf cînd îçi pleca pleoapele avea trebuinÆå: cîÆiva pårinÆi grijulii îl chestionarå serios dacå nu vrea
zîmbeam, privind cum, dupå cîteva råsteli, se fîstîceçte sub ochii Întîmplarea îi aduse lui Visariuc faima suplimentarå de care nu
cu reclamaÆii la patron, ca alÆii... Observam doar, înregistram çi DEMONSTRAæIA doar cu o fracÆie...
replic în acelaçi mod çi pe acelaçi ton, sau – stupid – så o ameninÆ internat la clinica de psihiatrie, de unde a ieçit convins cå ratase
ferit så o „educ“, så-i dau lecÆii de conversaÆie, så o persiflez, så-i relaÆie, cå o echivalare îi joacå festa... Trei luni apoi, a fost
vorbesc, dar ce mi-ar plåcea så-Æi arunc ceva în meclå...“ M-am pe altådatå. El se ambiÆiona, simÆea cå îi scapå un amånunt, o
scurt, råstit, cu evident sictir, ca çi cum ar fi zis „sînt obligatå så-Æi doar Visariuc çi eu ne aflam lîngå BoiÆå, çi-l imploram så amîne
sau cînd må interesa ceva anume, fårå importanÆå. Råspundea a strålucitei sale inteligenÆe. Cînd a venit nevasta så-l ia acaså,
Am vorbit cu Lia de mai multe ori, cînd comandam båuturi studenÆesc, cel de-al treilea cumpårat în råstimpul sforÆårii inutile
care sesizau ciudåÆenia afectivå. ultimii bani, BoiÆå tot refåcea demonstraÆia, pe un caiet tip
putinÆå så evit recunoçtinÆa bleagå a fetei, çi mi-era jenå de amicii la aceeaçi maså încårcatå de sticle goale, pe care le plåtise cu
nici astea nu-mi tentau viscerele în cazul Liei. Mi-era peste aproape. Peste douå sau çase ore, cînd mulÆi dintre noi plecaserå,
vizibilå ca så taie pofta de niscai sårutåri. Cel mult felaÆiuni, dar niçte mingi gåunoase. Mîna i se întinse automat spre sticla aflatå
rujate, acolo unde se forma o pårere de clåbuc, suficient de Ochii aprinçi de un foc låuntric i se scufundarå sub pleoape ca
opacå, se aprindea, un surîs îi înflorea la colÆul buzelor prost Nu-l scåpam din lentile pe BoiÆå. Se albise la faÆå ca o cretå.
fiecare datå cînd intram pe uça boatei, privirea copilei, ca çi goalå, – Da, dom’le, Visariuc are dreptate!
vulgarului. Dar ceva se petrecea între noi; am observat cå, de se lovi deodatå cu palma peste frunte.
eu nu eram atît de depravat ca så am tentaÆia vulgului, agrementul hîrtie. Pe deasupra umårului såu, Çemat studia çi el intens. Acesta
må apucase? Repet, Lia nu era atît de urîtå ca så fascineze, çi nici la rîndul respectiv. Acolo se opri un timp, cu ochii pironiÆi pe
zi, în såptåmîna ce a urmat descoperirii Liei în barul sordid. Ce suplimentare, profesorul de matematicå refåcu demonstraÆia pînå
SenzaÆiile çi observaÆiile enumerate le-am tråit çi adunat zi de cine çtie ce atenÆie, atraçi de spectacolul lui BoiÆå. Cerînd låmuriri
vreo fascinaÆie a demonului... Bågaråm de seamå rînjetul mefistofelic, dar nu-i dåduråm
mizeria asta så se degaje vreun mister, vreo atracÆie a urîÆeniei, rezolvatå la modul i-po-te-tic, nu exact!
era aproape de limbå çi cu greu te abÆineai så vomiÆi, fårå ca din – DemonstraÆia ta, dragå BoiÆå, e falså! Aceastå ecuaÆie este

35 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 46

34 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 47

concedii prin staÆiuni litorale. M-am înÆeles destul de bine cu refuza prea des confesiunile, pårea chiar cå-i face plåcere så må
LenuÆa. Nu era o frumuseÆe, dar nici o çtearså. Blajinå, supuså, çtie în preajmå, så îl descos, cu un termen båtrînesc. I-am
îndatoritoare, dornicå så mulÆumeascå pe toatå lumea din jur. Mi-a construit biografia din fårîme, ca un adevårat detectiv. Çi nu
fost tovaråçå de pat în felul ei placid çi corect, fårå entuziasme, fårå rareori am fost nevoit så las umbrele çi echivocul acolo unde le
surprize. Cinci ani çi doi copii ne aduseserå deja la inapetenÆå çi plantase Lulu. Bunåoarå, n-am reuçit så aflu în mod precis care
indigestie. Dupå încå doi ani, mi se luase de fofoloanca LenuÆei ca este funcÆia ori locul în schema de personal pentru care Visariuc
de-o gutuie acrå. Aveam de ales: fie så påråsesc traiul care nu-mi lua salariu de la Primårie... Instructor de partid? Pårea plauzibil,
oferea o motivaÆie, alta decît copiii (consideraÆi de LenuÆa drept omul fusese ani buni în rîndul utemiçtilor, apoi al uteciçtilor, în
raÆiune suficientå), fie så-mi fac o amantå care så dea sarea, piperul comitetul lor central, responsabil de legåturile internaÆionale. Dar
çi flacåra necesare unei tocåniÆe sleite. N-am gåsit curajul så rup unde asta? La judeÆ, regiune, raion? Sau chiar pe toatå Æara?
cåsnicia. La urma urmei, alt mariaj putea eçua, ca çi åsta, în rutinå Întrebårile mele treceau pe lîngå o ureche neatentå. Dacå discu-
çi cenuçå. Mi-am fåcut amante, trei sau patru, în cursul anilor gri. tasem pînå atunci despre problemå, deodatå discuÆia se întorcea
Escapadele au adus un aer respirabil; dar tipele vedeau în mine un spre alt subiect, ca çi cum acela ne-ar fi preocupat intens...
posibil bårbat „pe care så punå gheara“! Açteptau så-mi las nevasta Abilitatea de a spune doar ce vrea el, alunecarea din chinga ce
çi så må cåsåtoresc cu ele. Atunci, firesc, am apucat tot mai des pårea så-l oblige la mårturisiri inconvenabile, råsucirea întrebå-
calea cîrciumii, stråduindu-må så nu depåçesc linia dintre rilor ce i se puneau, în aça fel încît råspunsul så fie exact, dar nu
bunå-dispoziÆie çi viciu. Aça mi-am tråit viaÆa pînå la patruzeci çi cel cåutat, obiceiul de a råspunde punînd altå întrebare – toate
doi de ani, cînd am întîlnit-o pe Lia Mora. acestea aråtau o minte mobilå, exersatå cu dialectica, nu doar
Lucra la bodega în care îmi fåcusem obiceiul så intru cu doi cea clasicå, filozoficå, general recunoscutå ca bazå a marxismu-
prieteni, dupå serviciu, la o bere. Am remarcat-o într-o searå, din lui, de care – surprinzåtor sau nu – Visariuc nu fåcea caz...
întîmplare, cînd cineva a ciupit-o de fund. În loc så rîdå nåtîng, Am povestit deja despre sosirea lui în oraç, cu volumul lui
ca altele, Lia (numele îl çtiam deja) s-a råstit: Platon la subsuoarå. Mi-aminteam scena de cîte ori îl vedeam, anii
– Dacå mai pui mîna pe mine, îÆi dau cu sticla în cap! urmåtori, circulînd pe Çtrasse cu o carte – neapårat de filozofie! –
Pårea gata så o çi facå. Nu çtiu de ce, n-am admirat demnita- sub braÆ. Cele 12 volume traduse din Hegel, fiecare în copertele lui
tea ei, afiçatå fårå ostentaÆie, ci m-am pomenit întrebîndu-må ce verzi cu dungi (cineva spuse cå de-ar fi fost dungi pe diagonalå,
va fi tråind ea în familie, de este obligatå så lucreze aici, între cårÆile puteau fi considerate... legionare!), apoi Critica RaÆiunii
bårbaÆi libidinoçi, pe un salariu de nimic. Am studiat-o discret çi Pure, ca o cåråmidå neagrå, cu iniÆialele lui Kant vopsite
atent. Nu era deloc frumoaså, ci complet oarecare. Purta blugi pe alb-murdar, Fizica çi Metafizica lui Aristotel, iar din Organon-ul
niçte çolduri osoase, o bluzå cu mîneci scurte ce-i dezvelea braÆele aceluiaçi autor doar volumul I, Eseurile lui Montaigne çi Locke,
subÆiri, urîte, cu palme noduroase, masculine. Pieptul pårea tras scrieri de Pascal çi Descartes, Etica lui Spinoza, un volum semnat
îndåråt de ftizie, ÆîÆele nu se prea zåreau, iar umerii înguçti se Sextus Empiricus, masiva culegere de Scrisori cåtre Lucullus,
adunaserå în faÆå, dînd spatelui o curburå de bovinå aflatå expediate sau doar adresate de Seneca, broçurile semnate de-un –
permanent sub bici. FaÆa aråta o adolescentå acneicå, mucoaså çi oarecare pentru mine, atunci – Noica (ulterior, am aflat çi cine
slinoaså. Probabil cå glandele sebacee, sau crema dubioaså, este, çi m-am înscris în noicomanie eu însumi!)... În fine,
fåceau ca pielea så-i luceascå în luminå, dizgraÆioaså çi poate urît volumaçul tradus de Sergiu Al.-George, „Din gîndirea indianå“ –
mirositoare. Pårul blond, un ciuf cu fire puÆine, tåiat scurt çi Bhagavat-gita... Lulu îçi fåcuse obiceiul så citeze din el, dupå
drept, în loc så capteze atenÆia, ca orice pår blond, inducea o moartea soÆiei... Cu acestea, çi altele asemånåtoare, umbla prin
stranie reticenÆå. Iar cînd ochii ei albaçtri te aÆinteau direct, greaÆa oraç, epatînd „cunoscåtorii“, cititori påtimaçi de literaturå, amatori
o facultate întîi, pe urmå så-mi gåsesc un serviciu bun, apoi så må vorbå bunå... Nu ceream bani, vroiam så çtiu doar cå existå!
încå trei fraÆi, çi-oricum, eram prea mic... I-am scris cå vreau så fac curajul så fie domn, dar måcar så-mi transmitå prin cineva o
så nu må însor curînd. La ai mei så o duc nu puteam, aveam acaså de înÆeles cå nu poate så må recunoascå? Pricep cå i-a lipsit
mei, ea se måritå, nu mai poate så açtepte! Eu plånuiam pe-atunci – Dar de ce nu m-a recunoscut pînå azi? De ce nu mi-a dat
dacå eu nu am de gînd så vin în permisie så o iau çi så o duc la ai så-l tragå în jos, sau cine çtie ce mister al destinului o fi fost...
în armatå, n-a mai avut råbdare, mi-a scris cå çi-a gåsit un båiat bun, cå el ar fi vrut, dar ea, mama Liei, s-a opus, cå-l iubea çi nu vroia
– E måritatå în Timiçoara! S-a cåsåtorit dupå ce am plecat eu s-au întîlnit pe ascuns, cum n-au izbutit så rupå cåtuçele, cu toate
– S-ar putea så o çtiu! Cumva e måritatå în Piteçti? în mrejele unui om lipsit de dragoste acaså, cum l-a iubit ea, cum
Vålcele, nu din Gîrla Seacå, de unde eçti tu... a început så fabuleze cum cå mama ei, fecioarå nevinovatå, a cåzut
– O chema Camelia, era tot din Glodenii tåi, dar din satul Poate så-çi închipuie, i-am spus, cå doar este o fatå cititå... Çi-atunci
– Da? De unde era? Çi cum o chema? acrå çi de o situaÆie sus-puså, director, judecåtor, secretar de partid.
Textila, în Piteçti? ajuns la o anumitå vîrstå, dar o fi fost Æinut din scurt de o nevastå
– Çtii cå am avut çi eu o iubitå, în tinereÆe, care lucra tot la douåzeci-çi-ceva de ani. S-a îndrågostit de mama ei ca orice bårbat
pe fiica ei, mama mea... creez iluzia cå tatål va fi fost un om cu oarecare situaÆie acum
råzboaiele acelea care au låsat-o fårå sånåtate, çi-apoi fårå viaÆå dar nu aflasem mai mult decît îmi spusese ea. Am preferat så-i
– Da, acolo çi-a distrus viaÆa! Mama-mare blestema mereu Nu aveam ce så-i råspund. Investigasem discret trecutul Liei,
– La Textila a lucrat? am întrebat în treacåt. – Uite, eu o så mor, çi nu çtiu cine a fost tatål meu!
mîncat plåmînii la Textila, în Piteçti... – Ce ai, Lia?
mamei mele! Såraca de ea! Cum a iubit ca o proastå, çi cum çi-a privit în albastrul ochilor ei nåclåiÆi.
– Cum så nu?! Mergem la Glodeni, unde este mormîntul Am apucat cu delicateÆe fruntea plinå de acnee a Liei Mora, çi-am
– Lia, tu çtii ce vrei så facem? Çtii unde mergem? simÆit çiroaie de lacrimi pe genunchi, çi m-am scuturat de groazå.
råsuflat greu, çi-am întrebat: ritå çi ascultam un blues numit November Rain. Çi deodatå am
observå starea mea de – pot zice – ameÆealå. Mi-am revenit, am Într-o dupå-amiazå de toamnå savuram poziÆia noastrå favo-
convulsiv volanul. Lia, ocupatå cu açezatul în scaun, n-a pårut cå muzica luase, cu timpul, locul discuÆiilor mistice, absurde...
Am pus fruntea pe dosul palmelor transpirate, cu care strîngeam nu må atrage, nu må înveseleçte. Deseori ascultam muzicå, iar
motorul, ceva ca un clopot a råsunat puternic în urechile mele. îçi epuizase interesul de ocultism, sau båga de seamå cå subiectul
Am acceptat, çi-am coborît. În clipa în care am pornit lipindu-çi obrazul de pulpele mele uçor transpirate. Nu vorbeam. Ea
dacå n-ai bani! açeza pe o pernå la picioarele fotoliului, çi-mi îmbråÆiça genunchii,
mai fost de mult acolo! Vrei? Ai benzinå în rezervor? Pun eu, priveam în zare, pe fereastrå, cîmpia necuprinså. Uneori, Lia se
– Hai så mergem så vedem mormîntul mamei mele! Cå n-am disperare. Dupå minutele de amor, çedeam amîndoi în fotoliu çi
Çi-atunci, oarecum uçuratå, Lia îmi ceru: neaÆa ce urma nopÆilor în care placiditatea LenuÆei må aducea la
– Deocamdatå så nu ne gråbim! am zis, prudent sau laç. Cele mai plåcute ceasuri alåturi de Lia erau acelea din dimi-
ai så-mi spui cå vrei copil cu mine! gata så împungå pe cine nu se då deoparte...
så-Æi sparg casa! Dar n-o så må las gravidå cu tine pînå cînd tu nu cu bårbia înfiptå în piept çi fruntea ca un corn de vitå înfuriatå,
nimic?! Nici eu nu Æi-aç spune cå am råmas gravidå, cåci nu vreau oblic, cu un umår împins înainte, ca çi cum ar fi despicat vîntul,
pretenÆii! Çi eu sînt tot proastå ca ea: nu te iubesc fårå så pretind maçina în spatele cinematografului, iar Lia venea, cu mersul ei
– Såraca mama! Ce proastå a fost, cå l-a iubit aça, fårå dezmåÆul cel mai crunt, în josnicia oarbå a Liei); çi parcam
spus cå a råmas gravidå... dupå colÆuri ca un hoÆ, în camera 69 (unde aflam purificarea în
– Poate cå el nici nu çtie cå te are! Poate cå mama ta nu i-a urcam la ultimul nivel al blocului cu garsoniere, tupilîndu-må pe

41 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 40

44 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 37

confuze. Nu ca realitate în sine, povestibilå, ci greu de explicat portantå. Vocea ei cåpåtase o febrilitate cuceritoare, inflexiuni de
fårå trimiteri la altå realitate, necunoscutå, din care så fi råsårit un actriÆå frumoaså, tonalitate de crainicå a jurnalelor de actualitåÆi.
firicel, ici-colo... (Ciudat, în acea primå searå petrecutå cu Lia nu am deschis
– În fond, spunea Lulu, cu vocea gravå, coborîtå, conspi- televizorul, nu am simÆit nevoia altei prezenÆe, afarå de noi...) Am
rativå, noi çtim despre Æara noastrå, despre ce se petrece în ea, båut cafea çi Martini, am fumat çi am mîncat snacksuri. Çi am
acum, adevårat, doar ce ni se spune, ce auzim çi ce vedem! Pe ce discutat continuu despre toate aceste nimicuri pe care Lia le lua
punem bazå? Mai cu siguranÆå, pe ce vedem! Dar cît poate în serios, iar eu treceam sub tåcere cå mi se par prostioare... Cînd
cunoaçte un om, singur? Un bob, un pic, un fleac! Adåugåm se înnoptase bine, m-am dus la fereastra întredeschiså çi am
bobul, picul, fleacul vecinului, al prietenului, al colegului! Cît am respirat aer curat. Lia råsucea paharul cu ce mai råmåsese pe
obÆinut? Douå, trei, patru, zece, o sutå, o mie de boabe, de fund – felia de låmîie çi puÆinå båuturå. M-am întors.
fleacuri! Tot un nimic, dacå çtim – çi çtim! – cå realitatea este – Lia, aç vrea så dorm la tine, dacå se poate!
alcåtuitå din milioane çi miliarde de picuri! ÎnÆelegeÆi? Singur, – Açteptam så spui asta, de cînd ai venit açteptam!
fiecare dintre noi este inexistent! A urmat ceva simplu, fårå pretenÆii çi fårå cine çtie ce patimå.
Ascultam cu neîncredere çi uimire. Dacå Lulu urmårea ceva, Cînd am ispråvit, må sufoca un nod mare în gît. Lia nu fusese mai
n-a dat de înÆeles, vreodatå, ce. Parte dintre ai noçtri îl suspecta abilå în pat decît LenuÆa mea; dar må purjase complet, må uçurase,
cå este un provocator. Faima lui de „om care s-a båtut cu Securita- aça cum de mult nu må mai uçurase o femeie. Poate de asta îmi
tea“ acoperea scopul pentru care fusese trimis aici – så ne venea så plîng, så må urc pe pereÆi, så urlu ca un animal în capcanå.
supravegheze, så ne aibå la mînå, så ne çantajeze. Se povestea cå Cu greu m-am abÆinut. Mi-am fumat Æigara, muçcînd filtrul, mi-am
încercase aça ceva. Cu cine çi cînd, erau chestiuni confuze çi muçcat buzele çi limba pînå la sînge. Am plecat spre ziuå de la
neimportante. Çi nu prea se agita careva så le låmureascå. Asta aceastå fiinÆå fårå consistenÆå, care se numea Lia Mora, cu senti-
poate çi din cauzå cå era mai bine så nu çtii nimic despre individ, mentul cå am comis o faptå urîtå, dar cu mulÆumirea cå, în sfîrçit,
ca så nu fii obligat så råspunzi la întrebåri. O påÆise, pe tema în mi-am gåsit adevårata femeie, perechea potrivitå, jumåtatea...
discuÆie, unul. Chemat la „organ“ så dea declaraÆii despre niçte Au urmat cîteva luni de asemenea întîlniri clandestine, în
rude råmase în Germania sau FranÆa, respectivul fu interogat garsoniera Liei. Må feream så intru acolo cînd era agitaÆie pe
asupra lui Visariuc. Amånuntele nu contau, ci esenÆa: Lulu era în scåri. De obicei, mergeam spre miezul nopÆii, dupå ce ieçeam de
legåturå cu åia care „çtiau tot“, Atot-Çtiutorii, cum le zise cineva. la cîrciumå, în zilele libere ale fetei, sau dimineaÆa, cînd blocul era
Altå legåturå, care fåcea din Lulu Visariuc un tip cåutat çi aproape pustiu. Uneori o açteptam pe Lia undeva în oraç; ea se
evitat în egalå måsurå, era cu stråinåtatea. Deçi evidentå, afirmatå pitula în maçinå çi ne plimbam prin pådurile de pe dealuri sau în
în public fårå teamå, utilizatå din plin çi cu folos, pårea la fel de lunca Argeçului. Ne iubeam cu greu în scaunele scobite, iar
impreciså ca çi prima. Visariuc nu preciza cine este „dincolo“, ce satisfacÆia, fårå så aibå consistenÆa celei obÆinute în açternut,
grad de rudenie sau ce prietenie îl Æine aproape, nici dacå e un conÆinea o dozå de otravå ce-mi înnebunea simÆurile. Dacå do-
bårbat sau o femeie, o familie sau cineva izolat, unul singur sau risem vreodatå o iubitå care så må divinizeze çi så se poarte cu
mai mulÆi. Cîteodatå, venea vorba despre lucruri stråine, cårÆi, mine ca o tîrfå, acum o aveam – Lia!
discuri, haine, maçini, medicamente sau alte obiecte de uz curent. Am întrebat-o de ce face asta, de ce må primeçte în inti-
Lulu spunea, fårå ezitare, cå le poate obÆine, tot ce are de fåcut mitatea ei çi de ce må trateazå ca pe-un erou, ca pe-un zeu, sau
este så comunice dincolo, çi i se vor trimite. Dar dureazå atît çi numai ca pe un bårbat care îçi plåteçte generos partida de sex
costå atît, iar åçtia la vamå pun taxe mari, ca så descurajeze cere- complet. Mi-a zis cå a gåsit în mine tot ce-çi dorise în materie de
rea... Totuçi, el cerea çi obÆinea. Am våzut astfel o serie de – så bårbaÆi: iubitul care o trateazå cu respect, patronul care o plåteçte
dovediserå loialitatea, întîmplåri pe cît de simple, pe atît de bårbatul ei, o dezbråcam, se låsa în voia simÆurilor mele artificial
împrejuråri atent alese çi într-un anturaj sigur, cu amici care îçi Nu-mi cerea så facem amor. Iar cînd eu, ca så-i aråt cå sînt, totuçi,
ce alÆii nu auziserå måcar. Ba mai mult, el chiar povestea, în pe sexul meu. Pe LenuÆa nu o interesau amånuntele de acest fel.
datele påreau valabile, çi despre toate Lulu çtia cîte ceva, în vreme prin buzunarele mele, pe faÆa, pe gîtul, pe pieptul, pe spatele sau
Poate în anii 50, cu partizanii? Poate la miçcårile din ’56? Toate tem cå LenuÆa poate gåsi vreo urmå a Liei, låsatå compromiÆåtor
Cînd anume, nimeni n-ar fi reuçit så precizeze. În ’68? În ’71? Nu må feream, deoarece ea nici nu le punea. Ar fi trebuit så må
revolte bine jucate. Se povestea uneori cå fusese chiar arestat. Ar fi trebuit så må feresc de întrebårile justificate ale soÆiei.
çtie cum, cåpåtå faimå de persecutat, probabil din cauza acestor mea paraliticå çi cu copiii mofturoçi?
sigur cå nu are putere de decizie, nici våditå, nici ocultå. Nu se hotårîrea cum dådeam ochii cu LenuÆa mea insipidå, cu soacra
împingea protestul numai pînå la un punct, çi doar faÆå de cine era cu hotårîrea de a nu cålca niciodatå îndåråt, dar îmi uitam
În mod obiçnuit, Lulu Visariuc protesta în orice ocazie, dar lîngå Lia? De ce veneam tot mai des la ea? De ce plecam scîrbit,
gåseau oriunde, çi se importau doar cu aprobare de foarte sus!) de problemele serviciului, de copii, de nevastå... Ce må Æinea
biliardul era un joc rezervat aleçilor, mesele çi ustensilele nu se gicå, de parcå, ascultînd båsnirile ei, må drogam, uitam de mine,
clubului, discutînd çi disputînd o bilå cu båieÆii. (Pe atunci, în serios. Iar vorbåria Liei må liniçtea, må purta într-o stare ma-
cu diverçi tipi din brançå, iar uneori era våzut în sala de biliard a ceva, o întrebare ce o fåcea så delireze în voie çi så se simtå luatå
oamenilor de fotbal. Asta pentru cå frecvent lua masa la restaurant ba chiar citeam çi eu unele broçuri doar pentru a-i spune cîte
Visariuc amånunte çi secrete din anturajul jucåtorilor, antrenorilor, cate, çi aça mai departe... O ascultam fårå så-i contrazic pårerile,
a jucat în prima divizie. Înså nimeni nu cunoçtea mai bine ca culaturå ocultå, se uitå la prea multe filme absconse çi bine tru-
n-a cålcat vreodatå pe stadion, nici chiar în anul cînd echipa localå Ce så-i råspund? Vorbe de copil care citeçte prea multå ma-
mului personaj din folclorul microbiçtilor. Ca o parantezå, Lulu una, o voinÆå, un tot, un cerc, sau cum vrei så îi zici...
Gicå-contra. Nu se lipi. Lulu depåçea mult imaginea simplissi- fi azvîrliÆi oriîncotro – de-acum, destinul nostru este unul, sîntem
alt fel, pe alt plan. Ai noçtri încercarå så-l boteze, tradiÆional, ne potrivim, ne împårÆim çi ne întregim atît de bine, încît putem
dacå pierde o disputå, revine pe cåi dosnice, se råzbunå, cîçtigå în unul pentru altul ca çi cum am fi fåcuÆi unul din altul, ne unim çi
om cu care nu-i bine så te contrazici, cå are argumente. Çi chiar toate o semnaleazå, o transcriu, o aduc pe maså... Sîntem fåcuÆi
ierarhia abia stabilitå, indiferent în ce domeniu. Îçi fåcuse faimå de a destinului pe care cårÆile, semnele, zodiile, liniile vieÆii, tarotul –
Gåsea mereu ceva contra, agita orice discuÆie comodå, råsturna supranatural, o conjuncÆie a astrelor, o forÆå paranormalå, o voinÆå
general admise? Poate al pårerii conformiste, al locului comun! imagineze... Pentru cå noi sîntem legaÆi de ceva profund, tainic çi
Îi plåcea så treacå drept opozant. Al regimului? Al moralei îi voi aduce o schimbare a vieÆii, aça cum nici nu vrea så-çi
speranÆa cå mîine va fi soare çi în camera ei, çi certitudinea cå eu
Dragostea noastrå îi då çi puterea så rabde alte nedreptåÆi, çi
(3) recompensatå, pentru toate relele îndurate, de dragostea cu mine.
cedeze, ca så tråiascå un piculeÆ mai omeneçte... Acum se simte
LULU VISARIUC care au luat-o de milå, poftele bårbaÆilor cårora trebuia så le
cruzimea colegilor de çcoalå, dispreÆul prost mascat al rudelor
suferit destule nedreptåÆi: moartea mamei, såråcia bunicii,
mîngîie fruntea încinså de închipuiri çi vise urîte... Mi-a zis cå a
a fugit de ea, fratele gata så o apere cu pumnii, bunicul så-i
corect, prietenul în care poate gåsi un sprijin la nevoie, tatål care
DUMITRU UNGUREANU 38
42 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 39
însor... A råspuns cå-mi doreçte noroc pe drumul meu, çi-alte stîrnite, cu o dezabuzare de prostituatå forÆatå la treabå, aç zice
de-astea... Pe mama ta n-am cunoscut-o atunci, poate o luam pe ea chiar cu o dozå de repulsie neascunså, ca çi cînd aç fi fost vreun
de nevastå, dacå çtia så må farmece aça cum m-ai vråjit tu... vierme... Så-çi fi gåsit LenuÆa un amant? Så fi tråit ea, în felul ei,
– Da, mama mea, såraca! O chema Cornelia, Æi-am spus... A aceeaçi stare de insatisfacÆie faÆå de cåsnicia noastrå, faÆå de vîrsta
lucrat la Textila pînå cînd a råmas gravidå cu mine, a plecat så çi decrepitudinea fiecåruia? Tot mai des se våita de beteçuguri –
nascå la o prietenå, tocmai în Ciomågeçti, spre Vîlcea. Pe urmå dureri de dinÆi, de stomac, crampe intestinale, reumatisme,
a venit înapoi în Glodeni çi a spus cå a påcålit-o båiatul cu care dischinezii biliare, calculi renali, urechi înfundate... Nu m-am
se culcase, cå nu au vrut-o ai lui, cå e såracå, çi alte minciuni... întrebat de ce nu-i paså ce fac eu cînd råmîn peste program sau
Dar ea må fåcuse cu contabilul-çef, iar el nu putea så o ia de cînd plec dimineaÆa altundeva decît la serviciu; nu m-a interesat
nevastå, cå-çi pierdea funcÆia çi casa, copiii çi ce-o mai fi avut... de ce n-o afecteazå cînd lipsesc noaptea çi invoc motive puerile.
– De ce zici cå a fost contabilul-çef? Se mulÆumea cu ce este în caså çi în curte, se stråduia så-çi creascå
– Contabilul sau alt çef, ce conteazå? Mai degrabå contabilul, båieÆii sånåtoçi, iar fetele curate (vorbea la plural despre copii), se
cå åçtia umblå cu bani çi pot så fie galanÆi... consola, deçi nu aråta, alåturi de mama ei paralizatå, cåreia îi
– Poveçti adevårate! am zis, çi am încetinit mersul maçinii citea seara din Octav Dessila sau Mihail Drumeç... Parcå
cînd am coborît valea Neajlovului, dincolo de care se întindea paralizase çi LenuÆa, sufleteçte...
Glodeni, cu satul Gîrla Seacå, sub malul jupuit. Nu-mi lipsea nimic acaså. Dar nimic nu må mai atrågea
Cimitirul se gåsea chiar pe prispa açezårii, vecin bisericii, la acaså! Ar fi trebuit så fiu mulÆumit cå nimeni nu-mi cere socotealå
intrarea în sat, umbrit de salcîmi scheletici. O luminå roçie aråmea ce fac, de unde vin, cîÆi bani am cheltuit, de ce n-am fåcut cutare
casele, arborii çi aråturile bolovånoase din stînga çoselei, un praf sau cutare chestie. Nu eram mulÆumit cå nimeni nu-mi cere
de toamnå ståpînea atmosfera, un aer de sfîrçit al lumii må sufoca, socotealå! Iar cînd o vedeam pe LenuÆa, cu figura ei de statuie a
deçi era senin çi råcoare în acel amurg de la jumåtatea lui råbdårii çi credinÆei, aproape cå aç fi dårîmat zidurile! Må
octombrie. Am oprit lîngå gardul cimitirului çi am intrat pe o întorceam atunci, întîi cu gîndul, apoi cu pasul çi cu tot sufletul,
portiÆå låsatå în paraginå. Cu sufletul agitat de porniri confuze, la cealaltå, la Lia Mora. Må întrebam ce are aceasta de-mi frînge
cålcam temåtor iarba unor alei nesigure, pierdute printre pîlcuri voinÆa, de må îngenuncheazå, må obligå så vin la picioarele ei
de flori çi ferigi, açternute peste morminte demult uitate. Måceçi, strîmbe, în formå de X, cu carne împuÆitå – cåci, deçi se spåla çi
rogoz çi bålårii cåzute umpleau locul de o jale insuportabilå. se parfuma zilnic, Lia tot a balegå de miel sau a caca de copil de
Crucile de lemn putrezit, de fier sudat, ruginit sub vopseaua ÆîÆå mirosea... În sinea mea, juram cå n-o så mai dau prin cîrciuma
scorojitå, sau de ciment turnat în forme rotunjite aproximativ, çi aceea, cå n-o så mai urc la etajul cu camera 69 din blocul de
Æarcurile cîte unui mormînt de om pretenÆios, çi surpåtura din
garsoniere, cå n-o så mai parchez maçina în spatele cinemato-
spatele altarului bisericuÆei, çi sunetele neclare, venite de nu çtiu
grafului, så o açtept pe Lia så termine slujba – strînsul paharelor,
unde, çi toate, toate acestea trådau atacul morÆii çi-al nimicniciei...
çtersul meselor, ridicatul scaunelor, måturatul, cåratul gunoiului
Lia må conduse într-un colÆ, un capåt de lume cuprins de o
la tomberon, încuiatul uçilor... Dar nu treceau nici zece minute de
teribilå tristeÆe, çi-mi aråtå o cruce de ciment, cu un medalion
la juråmînt, çi ceva pornea så roadå în adîncul minÆii mele, acolo
încrustat în placa de marmurå.
unde zåcea demonul necunoscut care må punea în stare de
– Aici e îngropatå, aceasta e mama mea!
Am privit fotografia corect lucratå çi bine påstratå – çi groaza inconfort, în alertå, în agitaÆie, în erecÆie, în suferinÆå, în miçcare
må cuprinse ca o mînå de fier înfiptå în beregatå, çi un giulgiu mi – çi mergeam la cîrciumå (unde o privire a Liei må liniçtea, îmi
se açternu pe faÆå. reda încrederea çi foamea de murdåria iubitei mele, care nu se
låsa ciupitå de fund de beÆivi, dar nici nu evita mîna acelora); çi
întrebare! impertinente la picioarele lungi, interminabile, printre care pot
albaçtri – se uitå parcå trece prin ziduri... I-aç rezista? Ce mea! O priveam cu ochiul stîng, de sus în jos, de la pieptul cu ÆîÆe
viperå, te doboarå în luptå directå, te ucide fårå milå. Ochii înveselea, må agita çi må ameÆea de fericire. În sfîrçit, iatå femeia
fibrå pe la rotunjimile ei, nu gråsime. Cred cå este agilå ca o pielea de sidef, iar fluidul transmis de atingerea permanentå må
blondei. E înaltå, mai degrabå slabå decît bine fåcutå, numai palma prin deschizåtura bluzei, aça, ca din greçealå. Må fripsese
mijloacele de transport ale ITB. N-aç pune nota 10 pe corpul asta, care îmi aparÆinea! O luasem de braÆ, dupå ce-i strecurasem
misterios, ceva ce nu adulmec la alte femei de care må frec în ståpîneam çi eram hotårît så må bat cu oricine pentru frumuseÆea
exersatå în ale patului, trupul çi comportarea ei transpirå ceva oase, un frig în sînge – dacå se iau vagabonzii de noi? Må
cum sînt, çi må detest! De ce s-ar uita la mine? Cred cå este simÆeam sigur pe mine, deçi PåuniÆa îmi strecurase o tulburare în
Presupun cå este salariatå, eu sînt elev. Ea e ca lumea, eu sînt aça cu maci, de dincolo de çoseaua de centurå... Pentru prima datå må
blondele må atrag!). Aç vrea så o cunosc. Nu va ieçi nimic. care o simÆeam în ceafå, çi vorba ei ca un zefir peste cîmpul plin
extraordinarå. Are înså ceva teribil, care må atrage (laså cå toate provocator. Pårul blond, råvåçit de vînt, çi respiraÆia parfumatå, pe
Blonda cu care må întîlnesc frecvent în maçinå nu este despicatå între craci, în faÆå, låsa la vedere un genunchi alb,
Alåturi de mine, PåuniÆa plana superbå, iar minijupa de velurå
cum poÆi învåÆa eficient, dacå nu din înfrîngeri? fost pasårea calandrinon, m-a vindecat cu o atingere doar...
fete – n-are el timp så må educe în ceea ce pot så învåÆ singur. Çi necunoscuta brunetå a pus mîna direct pe penisul meu. Parcå a
jignirile altora, nu laudele lor. Cît despre fratele meu çi despre irezistibil çi nu mai çchiopåtam, defectul mi-a cam pierit de cînd
Nu-mi place så trag cu urechea. Må simt bine cînd înfrunt împingeam pectoralii în faÆå, må credeam imbatabil, ireproçabil,
mine cå mint... buzunarul, så må vadå careva çi så må toarne båtrînilor, çi-mi
tronconice, purtam un pachet de Æigåri la ciorap, så nu-mi umfle
atrågåtor pentru femei, çi zicea cå nimeni nu poate afirma despre
imprimat color, purtam pleata în vînt çi ciocatele cu tocuri
Celålalt, dimpotrivå, pårea convins cå tocmai handicapul må face
plecåm în centru. Purtam blugii mei evazaÆi, tricoul cu Hendrix
la fratele meu toate amånuntele çi cå eu aç fi un çchiop låudåros.
pe aleea dintre blocuri, ne îndreptam spre staÆia de troleu, så
tier nu am nici un coleg la liceu, aici. Unul presupunea cå aflu de så cred çi ce så zic, så rîd sau så plîng... Abia må întîlnisem cu ea,
Cå må feresc de ei, n-ar fi cine çtie ce, oraçul e mare, iar din car- curva... Nici nu mi-am dat seama cînd çi cum, nici nu mai çtiu ce
despre ele, încît trebuie så am o prietenå secretå, o viaÆå ascunså. meu a reuçit så mi-o sufle pe curva de PåuniÆa! Curva dracului,
sînt våzut rareori în compania unor fete, dar çtiu çi spun atîtea rialist pînå la detaliu, practic çi didactic în acelaçi timp, fratele
claså. Fac rezumat, fiindcå må priveçte. Ziceau despre mine cå Rapid, realist, sigur pe sine, afabil, amabil, impecabil, mate-
Aståzi am auzit, fårå så vreau, o discuÆie între doi colegi de
am fost luat de fraier în locul altuia...
nå întîmplarea asta? Tot ce pot scrie, am scris: quiproquo. Adicå
(file de Caiet pentru...) e cinci dimineaÆa, nu-mi revin din uimire çi încîntare. Ce înseam-
Ne-am despårÆit cu promisiunea unei întîlniri „pe mîine“. Acum
PRIMELE ÎNFRÎNGERI o vorbå care m-a tråsnit: „Sînt virginå, prostuÆule, n-ai înÆeles?!“
noapte, nu ne vede nimeni, sau så mergem undeva... Çi mi-a zis
întrebat dacå vrea så o facem cum trebuie, chiar pe bancå, tot e
nînd, bruneta mi-a mulÆumit pentru ajutor çi înÆelegere. Atunci am
fost fericit ca niciodatå de cînd mi-o frec singur... Tîrziu, suspi-
parcå înroçit în foc... Dacå åsta e amor, ori sex, dracu’ çtie! Eu am
DUMITRU UNGUREANU 64
52 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 61
Ce-o så-i fac mîine, dacå o prind iar! A sunat telefonul, frate-meu Lamentabil! Am tråit un vis teribil, eu çi ea într-un pat plin de
s-a dus în hol så råspundå, pe urmå a venit så ia ceva din camerå sînge, çi ce-i fåceam, n-are sens så povestesc... Sînt scîrbit de vis,
çi mi-a spus cå-l cheamå aia. Çi a plecat, cu toate cå e trecut de nu de poluÆia ce mi-a inundat slipul, este o senzaÆie mizerabilå.
unsprezece seara. Ce curvar! Iar eu am råmas aici, så frec hîrtia... M-am trezit nervos, am mers la baie, am spålat locurile çi rufele
murdårite, çi pe cînd må pregåteam så fac treaba ce må uçureazå,
Graba stricå treaba, m-am convins, pe pielea mea! Am agåÆat a båtut båtrînul în uçå, vrînd så urineze. M-am întors în camerå,
çi eu o tipå astå-searå, pe aleea dinspre complexul comercial. e ora patru dimineaÆa, frate-meu nu-i aici, eu scriu cu dreapta, iar
Cred cå este elevå, deçi purta haine uzate, ca de ucenicå la IMGB. cu stînga îmi frec måciulia... Mi-e silå, mi-e o scîrbå colosalå,
Mi-a zis cå o cheamå Katy, cu K çi y. Pårea dispuså la orice, luasem hotårîrea så nu mai fac asta, så încerc så devin un tip
inclusiv så meargå la mine acaså, unde nu era nimeni. Numai cå, normal, dar cum? Nu må simt demn de nici o fatå, nu voi putea
încercînd så o iau în braÆe çi så o sårut, înghesuiÆi într-un colÆ de så o mai privesc pe Carmen în ochi, sau va trebui så-i spun totul
pårculeÆ, a ieçit råutatea din ea: mi-a tras o palmå çi m-a dråcuit çi så-i cer så må accepte aça cum sînt, altfel o iau razna. Va
ca ultima Æigancå din Ferentari. Apoi mi-a întors spatele çi a înÆelege ea? Carmen, cîntec ciudat! O uråsc în acest moment, o
plecat. Uimit, n-am fåcut un pas dupå ea. Iar ea asta açtepta, dacå uråsc pentru ce m-a obligat så fac, o uråsc pentru cå m-a înfrînt,
înÆeleg bine ce s-a întîmplat. Nu credeam cå existå astfel de fete. chiar dacå nu çtie cå m-a înfrînt çi nu-çi serbeazå victoria... De
Într-un fel, m-a înçelat çi înfåÆiçarea ei. Pårea o tipå gata så se mîine refuz så mai stau de vorbå cu ea, refuz çansa de a-i fi
întindå într-un pat, dacå îi oferi ceva ce-i place. Avea un corp de prieten, am så fug din lume, am så må sinucid, nu mai pot tråi
prostituatå çi buze fårå dubii. M-am gråbit, asta e, n-am aplicat astfel, nu mai pot suporta aceçti ochi nevåzuÆi ce må privesc de
nimic din ce-am aflat de la fratele meu. Nu cred cå m-am înçelat: peste tot – dezaprobatori, dispreÆuitori, distrugåtori... Oroarea må
vrea çi ea, numai cå n-am çtiut så o iau cum trebuie. Pornise cu face så urlu – nu, nu, nu, nu, nu sînt normal! Onoarea må obligå
mine deja, se låsa pe braÆul meu, dar n-am råbdat så o duc pînå så spun nu, nu, nu – dar am eu onoare?
unde aç fi fost sigur cå nu are altceva în gînd. Ce çtiu eu despre
fete? Recunosc aici cå nu çtiu nimic, fiindcå îmi lipseçte acea Numai cå trebuia så må açtept la asta: azi, Carmen nu mi-a dat
experienÆå directå çi completå, care te schimbå fundamental – o cît de micå atenÆie, nu mi-a adresat nici un cuvînt, parcå nu må
concepÆii, stil de viaÆå, ideal, viitor, ca så nu mai zic de schim- cunoçtea, parcå nu existam în claså! Mai råu ca înainte! Am prins,
bårile fiziologice... Nu-mi ajung istoriile fratelui meu, ca så învåÆ fårå så vreau, cîteva ironii, pe care le spunea cu voce scåzutå unei
ce trebuie. Nu pot så accept intermedierea lui, cînd se oferå så må colege, dar în aça fel ca så le aud çi eu, çi era sigurå cå o aud, se uita
ducå la o curvå, unde så fac ceea ce visez cå fac, dupå ce el îmi spre mine de parcå ar fi rîs! DiavoliÆa! Zicea despre niçte båieÆi care
povesteçte ce face el. Îl mint cå må descurc, îi argumentez cå am fac pe nevinovaÆii, dar ei sînt impotenÆi, spun vorbe mari, çi fug
viaÆa mea, preferinÆele mele, iubitele mele. Çi îmi place så cînd e så arate ce pot så înfåptuiascå, promit orice ca så obÆinå ce
punctez, nu prea des, cînd îl prind exagerînd... vor, iar pe urmå pretind cå te respectå! De ce oare nu må atingeau
sågeÆile ei otråvite? Pentru cå deja hotårîsem: cu toate cå m-a
Hainele de uniformå sînt o piedicå în agåÆatul tipelor. Niciodatå înfrînt, în dreptul numelui Carmen Movilå trag __________ çi pun
n-am reuçit så må lipesc de vreo gagicuÆå, îmbråcat în costum punct! Gata. De azi nu mai existå!
oficial. Eleve, da; dar ce så faci cu angoasatele astea de vîrsta mea,
care te fac obsedat cînd le vorbeçti de sex? E teribil så fii elev de Oricînd, oriunde, oricum, în cel mai neobiçnuit mod çi loc cu
liceu, så ai nouåsprezece ani çi så nu se uite la tine nici o fatå! Mai putinÆå m-aç fi gîndit la o eventualå întîlnire cu blonda mea,
ales la mine, care çi çchiopåtez! De nu çtiu cîte ori m-am gîndit så-mi numai în blocul de garsoniere pentru nefamiliçti, unde locuieçte
pun çtreangul de gît, så termin dracului cu viaÆa asta nasoalå! Dar så vårul Petre, numai acolo nu gîndeam så o gåsesc! Am råmas
în locul fratelui meu, nu între cracii fufei, ci între ai Mihaelei. pofteascå! N-am så fac un pas cåtre ea, ba chiar am så-i întorc
stinså, ascultam o bandå cu Melanie, iar eu îmi închipuiam cå sînt mine, i-am spus unde locuiesc, dacå are nevoie de ceva, så
Çedeam întinçi, eu pe pat, el în fotoliul extensibil, cu lumina n-am så mai umblu! Am hotårît: de acum încolo, så vinå ea dupå
trebuia, så procedez asemenea lui, în caz cå-mi picå çi mie ceva! dupå ea?! Dar dupå curvuliÆa asta ce se då aproape puçtoaicå,
fåcuse el ca ea så-l invite în apartament. Çi tocmai asta îmi ia dracu’ de labagiu, cum så pun mîna pe o femeie, dacå nu umblu
sexului, am simÆit cå mi se întårea penisul. N-am mai înÆeles ce cu piciorul åsta beteag!... Sau poate cå nu çtiu ce vorbesc? Så må
Æuguiate såltau ÆîÆele muçcate... Cînd a intrat în detalii de anatomia bårbatul care så alerge dupå o meseriaçå ca ea, çi nici n-aç putea,
miros ieçea de la subsuori; ce forme luau bucile tipei, dar çi ce cu umblu dupå ea... PåuniÆa e o femeie teribilå, dar eu nu sînt
nuanÆa rimelului; ce miros de parfum ieçea din pårul ei, dar çi ce întreb pe vårul Petre, la el n-am urcat decît o datå, så nu se prindå
amånunte, ceva de comå! Ce culoare aveau ochii tipei, dar çi Cornelia-PåuniÆa, çi n-a råspuns nimeni. Mi-a fost ruçine så-l
troleibuz. A început cu descrierea hainelor. Are talent la dorinÆa cea mai fierbinte. Cinci seri la rînd am cåutat-o pe
Fratele meu mi-a povestit aventura cu o gagicå agåÆatå în Poate cå eram deja împåcat cu gîndul cå nu-mi voi împlini

nu çtie, çi eu n-am cuvinte så explic greaÆa ce-o simt... sper så obÆin ceva, ar fi prea iute, n-am eu bafta asta teribilå...
apropii iar de fata asta care îmi promitea orice... M-a înfrînt, dar serile urmåtoare. BineînÆeles cå voi merge chiar mîine, dar nu
Înfrîngerea este evidentå, nu suport înfrîngerile, çi e greu så må A råmas ca de la sine înÆeles så-i vizitez garsoniera, într-una din
pe Mihaela. Ea numai cå nu cerçea o vorbuliÆå de la mine! cu PåuniÆa, dar cum så ajung în patul ei? Nu i-am propus nimic.
erotice. Iar dupå gestul ruçinos din baie, nu pot så o mai privesc iubim împreunå? Prea se uita cu neruçinare! Aç vrea så må culc
în mine nåmolul, rahatul dospit dupå o noapte de chinuri çi vise opt de primåveri... Ce-a mai rîs! Mi s-a pårut, sau chiar vrea så ne
pantalonii. E puÆin zis må iritau: må scîrbeau profund, råscoleau decît mine, deçi nu pare, sau minte, eu i-am dat vreo douåzeci çi
genunchi în jos, pe care ieri le-aç fi mîncat, dacå nu erau fatå de la Æarå, deçi nu aratå, cå are cu vreo trei-patru ani mai mult
iritau ÆîÆele însufleÆite, må iritau mai ales picioarele goale de la încît numai debitînd prostii am ieçit din impas. Am aflat cå este
iritau cårbunii aceia negri, må irita faÆa de minge surîzåtoare, må proaspåtå, ca a ta...“ Iar eu, ca de obicei, m-am inhibat într-atît,
Evident, azi n-am reuçit så o privesc în ochi pe Mihaela. Må sånåtoaså?“ m-a întrebat. „Virilitatea place çi slutelor, mai ales aia
ironic çi a rîs. „Crezi cå asta deranjeazå pe o femeie liberå çi
nimic – vuiau oasele în mine de la atingerea Mihaelei... gest indecent. Dar PåuniÆa – m-a rugat så-i zic aça! – a privit
fratele meu, un T. Rex, am luat o carte så citesc, dar n-am înÆeles nori. Am bîlbîit niçte scuze pentru ce credeam eu cå fusese un
Mihaela. Pe urmå mi-am pus, în camera unde dormim, eu çi blonda pe aleile uscate, sub un soare cu dinÆi, båtea vîntul, nu erau
treaba cu laba, mi-am stins focul din måruntaie, pe care îl aÆîÆase holul blocului, unde eram, am ieçit afarå çi m-am plimbat cu
trebuie så scriu cå, în timp ce apa curgea cu zgomot, am fåcut prezentat, apoi ne-a låsat çi a plecat, ca un zåpåcit ce este... Din
så må uçurez. Fiindcå mi-am propus ca jurnalul meu så fie sincer, ce face çi alte amånunte. El, pur çi simplu, m-a dus la ea, çi ne-a
bucureçtenizat de tot, ce mama dracului! Am intrat så fac baie çi frumoaså, mai apetisantå. L-am întrebat pe vårul Petre cine este,
în satul din care au venit nu se mai duc, ne trimit pe noi, ei s-au De atunci n-am zårit-o, måcar. S-a împlinit parcå, s-a fåcut mai
plimbare, la un restaurant, la munte, la mare, ca alÆii. Nici måcar alint. Så fi trecut douå luni de cînd am påÆit ruçinea din maçinå.
enervasem gîndindu-må cå ei nu pleacå niciodatå duminica la O cheamå Cornelia Mora, dar i se spune PåuniÆa – e numele de
råstesc, dar n-au sesizat, erau prea pasionaÆi de filmul imbecil. Må personalå, stå singurå, fårå obligaÆii. Stå la trei, çtiu camera acum.
pe un ton råstit cå de la niçte prieteni. E prima oarå cînd må toritå ori plecatå din cartier. Dar ea e nefamilistå, cu garsonierå
sticloanÆa alåturi. Cînd m-au întrebat de unde vin, le-am råspuns uitasem, de atîta vreme n-am întîlnit-o, mi-o închipuiam cåså-
gåsit pe båtrîni în faÆa televizorului, cu cafele pe måsuÆå çi blocat cînd am våzut-o. Nu eram pregåtit så o revåd, aproape o

51 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 62

50 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 63

Cînd am terminat orele, am råmas puÆin cu Mihaela, la colÆ, spatele cînd o întîlnesc. Så-i iaså limba dupå prospeÆimea pulii
lîngå bibliotecå. Am discutat banalitåÆi, gen: ce ore ai fåcut, cum mele, dacå-i place! Aiurea! M-aç duce tîrîç, dacå m-ar chema, aç
Æi se pare profesorul cutare, ai citit cartea cutare, ai ascultat linge pardoseala pe unde trece... Vise de l... l... l... licean!
melodia lui cutare? Apoi ne-am despårÆit, ea avea încå douå ore
de laborator, ce så-i fac, e în anul doi, o så creascå çi o så dea cu Quiproquo. Aça se poate defini întîmplarea ciudatå din seara
flit la ce nu-i place. Am stabilit o întîlnire pe bulevard, la cinema asta. Nu-mi revin din uimire çi emoÆie! Çi tremur tot. Så încerc o
„Favorit“, mîine, ora unu. Så våd ce-o ieçi, nu må omor dupå fata Æigarå, poate må calmeazå. Bun. Iatå ce-a fost...
asta cu coçuri pudrate, dar în lipså de alta... Eram la PiaÆa Sudului çi vream så iau troleul. Am våzut o
tipå care încerca så ajungå la scarå. Mi s-a pårut o brunetå
Dupå-amiaza cu Mihaela a fost surprinzåtoare. Fata venise în focoaså, poate Æigancå, deçi nu mirosea. Am glumit cu ea, zicînd
pantaloni, dar am putut så fac tråsnåile dorite. Din film am våzut „hai, baby, cå Æii lumea pe loc“ çi-am ajutat-o la urcare. S-a uitat
doar începutul, pentru cå restul timpului ne-am îmbråÆiçat çi la mine cu o privire verde, caldå, ce mi-a injectat fiori în sînge.
ne-am sårutat pînå am ameÆit. Aç fi rupt braÆul de la scaun, cåci Fiori de plåcere. A luat bilet, a venit lîngå mine. Pînå la coborîre
încurca al dracului. Må pot låuda cå m-am descurcat çi peste el, am vorbit nimicuri, în çoaptå, eu cu inima duduind, ea... Mi se
çi pe sub el. Bågasem mîna în bluziÆa Mihaelei çi o plimbam bågase în suflet imediat, un picior împungea printre genunchii
unde vroiam, de la sîni la chiloÆi. Mîna ei o strecurasem sub mei, o mînå îmi intrase sub cåmaçå. Purta sarafan de elevå, nu çtiu
centura pantalonilor mei. Nu îndråznea så apuce penisul direct, la ce liceu, cå n-avea matricolå, nici n-am întrebat. Am coborît
dar nici nu se îndura så-çi ia palma de pe slip. Am scårpinat-o la amîndoi ca çi cînd am fi fost înÆeleçi. Tot debitam prostii çi
floci cît am vrut, pe unde am vrut (ai naibii pantaloni, ce m-au minciuni la urechea ei, çi nu m-a uimit cå ascultå; m-a uimit cå
încurcat!). Mihaela se låsase pe umårul meu, cu faÆa în sus çi cu ståtea ca drogatå pe mine... Mi-am petrecut braÆul dupå mijlocul
gura deschiså, îmi båga limba între dinÆi de cîte ori o muçcam. ei, ne-am potrivit pasul çi am mers aça cine çtie cît. Må apucase
Mai cå-mi vine så cred cå fåcea asta din prostie, nu din plåcere, limbariÆa, ori faptul cå eram braÆ la braÆ cu o necunoscutå
cå prea sta ca bleaga! Am våzut cum toÆi din jur se uitau la noi, formidabilå îmi dådea inspiraÆie. Ce i-am îndrugat, nici nu mai
dar nu mi-a påsat. Ce înseamnå ei, niçte stråini, pentru mine? çtiu. Ce Æin minte, e ce mi-a spus: cå suferise un afront amoros çi
N-am recunoscut pe cineva, så må feresc, så nu fiu turnat la vroia consolare! Poate cå ar fi trebuit så må prefac indignat, dar
profesori, sau båtrînilor mei. Çi dacå m-ar pîrî, ce? Ei pe unde o cum så dau cu piciorul meu bont unei ocazii ca asta? Tipa era
frecau, la vîrsta ce-o am eu acum? de-o frumuseÆe rarå, n-am prea våzut pe-aici, armeancå sau arå-
Dupå film, ne-am plimbat mult în LibertåÆii. Am cåutat så boaicå, oricum, ceva oriental... Mirosea a cafea proaspåt rîçnitå,
fac ceva, nu çtiam ce-aç putea: så-i trag pantalonii? Så çi-i lase ea, am întrebat-o dacå båuse, çi-a rîs... Buzele ei aveau o dulceaÆå çi
dacå o påcålesc? Mihaela pårea beatå, drogatå, ameÆitå. N-am o asprime fårå egal între buzele morfolite çi mozolite aiurea... Ce
reuçit så vorbesc clar, så-i spun ce vreau... A înÆeles din aluzii, så scriu? Am ajuns în parc. Am stat pe banca unde çezusem cu
înså eu am fost un prost, n-am insistat, n-am crezut-o. Mi-a zis, Katy. ÎmbråÆiçarea a fost o contopire! Ne-am bågat mîna sub
ea, cå, dacå am camerå, merge cu mine pînå la capåt! Poate cå ar chiloÆi unul altuia. Mîna ei, deosebit de caldå çi umedå, mi-a
fi trebuit så o facem pe loc, în vreun boschet, erau destule frunze frecat penisul pînå a scos ce scoate el regulat (laså cå nici nu era
uscate pe-acolo... Totuçi, nu sîntem cîini, are çi Mihaela dreptate, greu, fiindcå...). Eu am atins zona de pår nåclåit cu dracu’ çtie ce,
oricît aç dori eu så... Nu-mi venea så ne despårÆim, aça de bine se çi am pus degetul pe o bucåÆicå de carne moale, presupun cå era
lipeau buzele noastre. Ea a zis cå trebuie så ajungå acaså la ora clitorisul. Cînd a simÆit mîna mea acolo, cu mîna cealaltå tipa a
nouå, ca så plece çi altådatå, så ne mai întîlnim. Am sosit în apåsat vîrful degetelor pe moliciune çi a început så-çi frece fundul
Berceni pe întuneric, plin de euforie. M-am desumflat cînd i-am de bancå, gîfîind ca apucata çi strîngîndu-må de penis cu un cleçte
elev, inhibiÆia congenitalå çi alte chestii pe care nu le înÆeleg încå. orele cînd am fost alåturi de Carmen a erupt noaptea asta!
cînd inspiram respiraÆia ei çi må îngheÆau neputinÆele, hainele de Må miram dacå s-ar fi întîmplat altfel! ExcitaÆia reÆinutå în
de smarald, nu le-am desluçit culoarea... Må umplea fierbinÆeala
pieptul ei, çi m-am dezmeticit privind în ochii ca bilele de safir ori Açtept doar, la cotiturå, pregåtit så rîd...
ameÆit, am leçinat, iar fruntea mi-a cåzut pe umårul femeii, la precaut: Carmen este o tipå imprevizibilå çi NU trebuie så o cred!
bolant (cuvintele astea le-am cules din cårÆi!), încît nu çtiu cum am ce-o fi gåsit la mine? N-am nevoie de alte semnale, ca så fiu
distins, violent, o senzualitate tristå, cuceritoare, un balsam miro- toate biruinÆele, idila lui Carmen må nedumereçte foarte mult:
mea, pot scrie fårå teamå cå må laud. Blonda împråçtia un parfum zeiÆe din Grecia, pe care am våzut-o la televizor nu demult... Cu
simÆeam bine prin haine... Am tråit cea mai teribilå clipå din viaÆa strîns-o pe Carmen în braÆe, parcå am strîns statuia caldå a unei
I-am intrat direct între sîni, atît eram de lipit de ei, deçi nu-i tråit un sentiment raÆional, dacå se poate spune aça... Iar cînd am
cåldura blondei, m-am råsucit çi am avut visul pe pieptul meu! m-am excitat, n-am împuns-o cu penisul, cum le fac altor fete, am
a cui e! Ca de obicei, çedeam cu spatele cåtre interior. SimÆind miçcåri în preajmå... Pot scrie çi despre mine un cuvînt bun: nu
Am zårit lîngå ochiul meu stîng pielea sidefatå, am çtiut imediat ne vadå cineva cå ne sårutåm! Dar cine oare? N-am observat
cum, n-am våzut-o decît cînd a întins braÆul çi s-a agåÆat de barå. impresia cå, de fapt, Carmen tocmai asta vroia: så fie våzutå, så
lipitå chiar de pieptul meu. Fusese împinså pînå în colÆ, nu çtiu satul bunicilor, cu care m-am hîrjonit vara trecutå... Am avut
departe de asta... Azi n-am citit, n-am privit, pentru cå blonda era vede cineva. La ce înåuntru se referea? Parcå era o ÆåråncuÆå din
sub maçinå îmi då o senzaÆie ciudatå, n-aç zice plåcutå, dar nu zefirul gurii ei, Carmen îmi spunea så intråm înåuntru, cå ne
Uneori citesc, alteori må tot uit pe fereastrå. Curgerea asfaltului de mai leçinat sårut din viaÆa mea! Çi iaråçi, în timp ce pluteam pe
cineva. Nu stau jos, dar nici nu dau pentru un bilet banii cuiva. cu sårutul dinainte çi am continuat cu sårutul din seara asta, cel
staÆie. Må açez în spate, så nu deranjez çi så nu må deranjeze Ba da, îi pot da toate astea, çi m-am dåruit deja ei, am început
meraÆie teribilå în 32 barat. Eu urc la cap de linie, blonda la a doua m-am enervat cå nu l-am înÆeles pe loc, dobitoc ce sînt...)
confirmarea situaÆiei, deçi azi ne-am vorbit. DimineaÆa e aglo- l-am repetat pînå acaså, unde m-am dus direct la dicÆionar... Çi
mea“, cu toate cå sîntem perfect stråini unul altuia. Azi am avut siune? (Åsta e un cuvînt auzit de la Carmen, l-am memorat çi
Iar m-am întîlnit cu blonda mea, în maçinå. Îi zic „blonda puÆinå dragoste, solidaritate, iubire, compasiune, comprehen-
Vreau så o am pe conçtiinÆå? Nu pot fi eu prietenul ei, nu-i pot da
blestemat? Dar de ce tocmai eu? dacå nu-i råspund aça cum sperå, am nenorocit-o, se sinucide!
cînd vreau så må dau båÆos! Ce l-aç mai tåia cu toporul! Sînt altcineva lîngå ea, dacå refuz så fim apropiaÆi, dacå o påråsesc,
açteaptå så profit? Çi nenorocitul de picior, care må laså tocmai mea, nu a altcuiva, må viseazå noapte de noapte, nu vede pe
vînd, cumpår etc. Ce så fac dacå åsta sînt, dacå nu pot profita de cine animal se supårå çi o zgîrie... Are nevoie de prietenie, de prietenia
pe care sînt lipite etichete cu diverse anunÆuri – primesc în gazdå, primului întîlnit pe stradå, alteori chinuieçte pisica pînå ce bietul
atrage vreuna, trec pe lîngå ele ca pe lîngå stîlpii de iluminat public, înnebuneçte sau se prosteçte definitiv, uneori îi vine så se dea
cu farmece ori mai çtiu eu cu ce? La astea am succes, dar nu må singurå, este insuportabil de retraså çi nu mai poate tråi astfel,
fi gîndind? Cå dacå am blugi çi sînt bucureçtean, pot ele så må lege petrece, ce simt cu adevårat pentru ea. Mi-a mårturisit cå e foarte
care rînjesc dinÆi fasoliÆi çi put de nespålate! Ce så fac cu ele? Ce-or toate astea n-ar fi existat. Am nevoie de timp så înÆeleg ce se
hainå de velur, låsatå de frate-meu, dau numai de Æårånci tîmpite, gol, o barierå, o diferenÆå, chiar dacå am glumit cu ea ca çi cînd
persifleazå çi-mi fac semne obscene. Iar cînd îmi pun blugii çi o vreo speranÆå, o çanså, o încurajare, între noi a fost permanent un
cînd sînt în rolul elevului întîlnesc niçte tipe de nota zece, care må gîndit la noi ca la niçte iubiÆi, îndrågostiÆi, niciodatå nu mi-a dat
obligatorie la sacoul bleumarin, un obiect de... Culmea e cå tocmai iubesc, niciodatå n-am sperat så fim prieteni, niciodatå nu m-am
recunosc: n-am curaj! Dacå aç avea curaj, aç face din cravata neagrå, ce motive nu se culcå acum cu mine; i-am zis cå nu çtiu dacå o
53 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 60
56 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 57
piept sau så-i bag mîna pe sub sarafan. Din trei motive: 1) nu pårut cå le açteaptå de la mine, çi m-am crezut capabil så i le ofer
vroiam så par prost crescut, obsedat sexual, cum ne bîrfesc fetele pe toate – dragoste, prietenie, sex –, numai cå nu çtiu precis ce
prin claså; 2) nu vroiam så creadå, Carmen, cå sînt înnebunit vrea, ce-i trebuie, ce urmåreçte, este cam confuzå la vorbå. În
dupå ea; 3) poate iese altfel de prietenie, de lungå duratå, nu toatå povestea persistå, sigur, o necunoscutå, ceva ce îmi scapå çi
aburealå... Pe drum, spre caså, mi-am adus aminte cå, în timpul nu må îndeamnå så må avînt aiurea. Lîngå aceastå fatå n-am
sårutului, fata asta ciudatå murmura „så mergem înåuntru, cå ne simÆit doar cåldurå, ci çi frig. Sînt urmele comportårii ei rigide.
våd, ne våd...“ La cine se referea? Care înåuntru? Påcat cå nu am Bine måcar cå nu i-am fåcut declaraÆii explicite în momentele de
fost atent atunci. Nu m-am excitat, cum påÆesc mereu cînd sînt cu intimitate: Carmen e în stare, nu çtiu de ce cred aça, så le repete
o fatå. E drept cå n-am atins-o pe Carmen decît cu buzele çi cu colegilor, pe un ton de batjocurå ucigaçå! Totuçi, acel fel de a
degetele, superficial înså. Pot så må felicit? Nu e tot o înfrîngere? cådea în limbå, sårutul din poartå... Nu pot crede cå o face cu
M-am urcat çi-am coborît din maçina ITB fårå så våd pe unde oricine, çi în chip premeditat... Totuçi...
calc. Nu puteam så ies din vraja lui Carmen. Bånuiesc de ce a
fåcut asta. Am observat cå uneori må urmåreçte în tåcere, parcå Jenant jocul jalnicei Carmen. M-ar fi nimicit, dacå îi dådeam
aç fi o vietate interesantå, de care nu îndråzneçte så se atingå. I-am importanÆå sau numai dacå m-aç fi angajat sincer în chestia
råspuns cu o privire plinå de poftå neascunså. La orele de sport descriså mai alaltåieri. De trei zile, dupå începutul acela frumos,
i-am admirat corpul splendid, i-am declarat de multe ori cå o prea frumos ca så fie adevårat, Carmencita nu mi-a adresat nici un
iubesc, amor etern çi alte replici de teatru, în glumå çi nu prea. Så cuvinÆel! Iar eu, ca tîmpitul, de trei zile încerc så intru în vorbå cu
le fi luat în serios? De ce m-a ales, totuçi, pe mine, care sînt cum ea, în fiecare zi, în fiecare pauzå, în fiecare orå. Stau în preajma ei
sînt, dintre toÆi colegii? Nu vreau så explic de ce, så nu cad în çi açtept så se uite la mine, incapabil så-i spun ceva, dacå nu må
narcisism. Nu vreau så presupun o milå odioaså, de care mi-ar fi priveçte. Refuzå, subtil çi imperceptibil, çi nu pot så n-o admir
scîrbå. Nu-mi råmîne decît – dar refuz – så cred cå fata asta are pentru stilul ei. Ar trebui så-i çi mulÆumesc, pentru cå – la cîtå
niçte porniri perverse! Så fie oare aça? De ce så må aleagå tocmai nesåbuinÆå am dovedit – m-a ferit de ironiile colegilor, nu a
pe mine, handicapatul clasei? Såruta cu atîta patimå, ca o demascat insistenÆa mea. Må pune oare la încercare? Am simÆit cå
disperatå, ca o însetatå... Oare ce-o semnifica înåuntru? Chiar så turbez aceste trei zile, iar azi m-am pomenit cu bileÆelul åsta, în
fi vrut ea ce visez eu? Nu are prieten, iar familia îi impune un trai care scrie – dar nu semneazå! – så ne întîlnim mîine... Îi çtiu scrisul,
de balamuc, numai învåÆåturå çi învåÆåturå, tîmpenie sigurå... nu e fals, dar de ce n-are curajul semnåturii? „Så ne întîlnim mîine,
Totuçi, nu e cea mai bunå din claså, TomiÆå o bate de departe, fårå dupå-amiazå, la unu, în parcul tuturor îndrågostiÆilor, fiindcå
efort. Dar, deh, ea e çefa clasei, çi e serioaså çi sobrå. Azi îmi fu înfloreçte primåvara în mine çi vreau så beau apå din apa iubirii
dat så aflu cå çtie så se bucure de „plåcerile tinereÆii“, vorba ålor tale...“ Aça îmi scrie. O så påstrez „documentul“, så-mi aduc
båtrîni. Recita sau compunea versuri cînd ne plimbam pe stråzi, aminte cå... Vasåzicå, m-a fiert fårå apå trei zile negre, iar acum
iar cînd am coborît pe Uranus, mi-a zis cå iarna îi place så se dea vrea så-çi spele påcatele cu apa din mine, iar locul, parcul, e o
pe alunecuç, la vale... Cine så-çi închipuie despre Carmen Movilå promisiune subînÆeleaså... De data asta e rîndul meu la serviciu:
cå are înclinaÆii poetice? Aç fi un mare mågar dacå aç tråda-o NU, n-am så må duc la întîlnire, n-o så-i fac plåcerea så må port
colegilor. Oare ce ascunde sufleÆelul ei? Dacå eu am nevoie de cum vrea dînsa! Dacå simte ceva pentru mine, så simtå cå o doare!
prietenia unei fete, de ce mi se pare cå n-ar avea çi Carmen nevoie Iar luni, la çcoalå, nici n-am så-i dau atenÆie. Nu sînt sigur cå e
de prietenia unui båiat? Dar de ce unul ca mine? Da, are nevoie sincerå, deja mi-a demonstrat cå çtie så se prefacå. Çi poate så fie
de iubire, de altfel de afecÆiune decît cea pårinteascå, de dragostea o farså, dar a cui? Oricum, pe Carmen nu pot så o cred!
unui båiat çi, desigur, de ce nu, chiar de împlinire sexualå!... Ea (Notå ulterioarå. BineînÆeles cå n-am rezistat så stau acaså,
mi-a spus toate astea, ca o lecÆie bine învåÆatå! Iar mie mi s-a oricît am dat muzica de tare çi oricît mi-am muncit pectoralii cu
n-am întrebat de ce face asta, nici n-am îndråznit så o strîng la habar n-aveam cå din cauza mea suferea Carmencita. Începusem så
parcå må scufundam între buzele ei pline de rouå... Atît. Nici este bolnavå, cå stå în pat. Nu mi-am fåcut probleme de conçtiinÆå,
s-a låsat sårutatå çi m-a sårutat aça cum nu a fåcut-o nimeni: De marÆi, a lipsit o såptåmînå çi trei zile. Liliana parcå ne-a spus cå
înainte de a ne despårÆi, chiar în poartå, un pic pe trotuar, Carmen s-a uitat la mine ca la urangutanul de la Zoo. Doar luni a fost la ore.
searå caldå çi dulce, pe care n-o voi uita prea curînd. La poartå, A doua zi dupå ce-am fugit din LibertåÆii, la çcoalå, Carmen
urmåriÆi de niçte priviri – n-am cuvinte så le descriu! A fost o petrecut...
luat de mînå – ea, pe mine! – çi m-a rugat så o conduc. Am plecat m-am ales cu o prietenå sau cå am judecat corect? Iatå ce s-a
încotro så apucåm – la un film sau spre LibertåÆii. Carmen m-a så fie mai important dupå ziua aceasta – cå am luat o hotårîre, cå
faÆå cu toÆi, în gura mare çi în mijlocul grupului, cînd ne sfåtuiam din care pun pe hîrtie, aici, doar o micå parte, ca un fel de...). Ce
Republicii. Un pas neaçteptat la Carmen, mai ales cå l-a fåcut de necruÆåtor promiscuitåÆile pe care doar eu çi Dumnezeu le çtim (çi
boieresc sau cum i-o zice, pe o stradå din spatele stadionului bucuria cå am avut dreptate så o evit, çi m-au trîntit de asfaltul
ea, mie! – så o conduc pînå la poarta casei. Este o caså veche, stil Lungå discuÆie, azi, cu Carmen Movilå. M-a purtat pe braÆe
de sub aripa mamei çi a nu çtiu cîtor måtuçi. Aståzi mi-a cerut –
alt båiat, dar este Æinutå foarte din scurt acaså, nu scapå nici o clipå vedem deseori, deoarece locuim în blocuri apropiate...
relaÆiilor din afara çcolii a eçuat; nu numai cå nu a fost våzutå cu „çedinÆe de pupat“ (cuvintele ei!), fiind de la sine înÆeles cå o så ne
s-au împintenat så fie prieteni cu ea. A refuzat. Iar spionarea decît seara, cå dimineaÆa este la çcoalå. N-am fixat data urmåtoarei
deliberat asumatå, ca så-i întåreascå ostilitatea. Mai mulÆi colegi orarul meu, nu sînt prea des singur, iar pe Katy nu pot så o întîlnesc
Carmen e brunetå, apetisantå, rece – o atitudine studiatå, construitå, vizitå la mine? Dar cînd? Båtrînii au programul suprapus peste
evidentå pune în umbrå discreÆia lui Carmen çi a altor fete.) mine. Nici nu çtiu cum så må comport mai departe – så-i propun o
nu-mi facå altå figurå, poate mi-a fost ruçine, så nu rîdå cumva de
Unii o preferå pe Adina, alÆii pe Liliana, a cåror frumuseÆe
ståpînesc, så nu-mi aråt instinctele. Poate mi-a fost çi fricå, så
probabil cea mai frumoaså dintre colege. (Pårerile sînt împårÆite. vînt data trecutå. Personal, am fåcut un pas înainte, reuçind så må
erotism trucat. Dupå ore, s-a lipit de mine Carmen Movilå, ferim prea mult, Katy mi-a înapoiat cu dobîndå sårutul risipit în
replici scînteietoare, cu metafore în cascadå çi gesturi de un cartier, pînå în parc çi prin parc. Acolo, pe o bancå feritå, fårå så ne
dispoziÆia mea, îndeosebi fetele, pe care le-am uimit çi încîntat cu ajuns prieteni, parcå de cînd lumea... Vreo orå ne-am plimbat prin
dupå-amiazå. Laborator. ToÆi din claså au fost surprinçi de o dacå mai este supåratå pe mine. A rîs, am rîs çi eu, çi cu asta am
neuitat, dacå n-aç fi cucerit-o chiar. Numai cå azi am avut ore cå nu m-am înçelat asupra ei. Întîlnind-o întîmplåtor, am întrebat-
De-aç fi întîlnit-o pe blondå, precis i-aç fi låsat o amintire de Katy, tipa care mi-a tras cîndva o palmå, îmi dovedi astå-searå
rånit, dar vesel, degajat, pus pe ironii, proaspåt ras çi parfumat. fatå ciudatå e Carmencita, çi ce individ infect sînt eu!...)
Înfrîngerea de ieri m-a ambiÆionat. Azi am fost ca un leu trezitå în mine de fapta asta josnicå nu se va stinge niciodatå! Ce
de altceva. N-am reuçit så mi-o scot din minte decît la baie, iar ura
nu te-oi prinde undeva... (Iar fac rime, så må ia naiba!...) inaccesibilå. Am fugit de urgenÆå, poate mai mult de ruçine decît
sau Parkinson, nu çtiu cum îi zice... Ah, blonda mea, blonda mea, legat mereu –, o rochie albå, cu flori çi frunze; mi se pårea
Dracu’ çtie, sper så nu pic în boala de care suferå labagii, dambla Purta pårul despletit, o vedeam prima datå aça – în claså çi-l Æine
må uçurez! Ce simt, e cå mi-am sporit suferinÆa, nimic mai mult! unei poete gînditoare, cu spatele drept ca o dansatoare spaniolå.
blondei sînt în mine pînå la refuz, o mai omor încå o datå... Fårå så ochi, îçi tot miçca nervoaså mîinile. Se plimba singurå, cu aerul
îmbîcsit de scursoare, dimineaÆa. Çi pentru cå imaginea çi parfumul adicå am våzut-o! Avea o figurå sålbaticå, parcå îi curgea foc din
baie, pe terenul predestinat acestei tråiri. Mi-am spålat slipul strecurat cum am putut mai bine, så nu må vadå. Çi am întîlnit-o,
timp suficient så scriu asta, dupå ce mi-am savurat înfrîngerea, la så ne întîlnim. În parc am intrat pe la CuÆitul de Argint. M-am
tîmpite. Acum sînt acaså, ai mei n-au venit de la servicii, aça cå am extensorul. Am plecat chiar la ora la care Carmen scrisese cå vrea

55 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 58

54 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 59

Dar cel mai mult m-a lovit indiferenÆa ei! S-a uitat la mine în o uit, angajat în cucerirea altor fete –, sînt atîtea în clasele a IX-a çi
treacåt çi çi-a schimbat mîna de sprijin, împingîndu-çi umårul a X-a, încît e påcat så pierd timpul... Carmen a revenit alaltåieri,
drept în pieptul meu çi un çold în pîntecele meu, în penisul palidå, slåbitå, nesigurå pe picioare çi pe cuvinte, ea, care altådatå
înÆepenit de dorinÆå çi ståruinÆå. Înså pînå så se întoarcå, blonda ne îngheÆa cu ståpînirea de sine. M-a privit o singurå datå, prelung,
m-a trimis o clipå în paradis. (Fac rime sau mi se pare? Ca så vezi cu sprîncenele concentrate çi genele înlåcrimate. A fost suficient ca
ce înseamnå o tipå miçto!) La un moment dat maçina a pornit så-mi fie atîta ruçine de mine, cîtå nu mi-a fost niciodatå. Doamne,
brusc. Surprinså, blonda a azvîrlit un picior între ale mele, cå nu ce prost am putut så fiu! Nu m-a onorat cu o vorbå, dar scria totul
avea loc în altå parte. Inevitabil, ÆîÆele s-au izbit de mine, bazinul în ochii ei negri, plini de sclipiri necunoscute, rele. Am fugit iaråçi
çoldurilor ei s-a lipit de bazinul çoldurilor mele, sexul ei de sexul de ea, cînd toÆi se cåzneau så afle ce-a påÆit, så-i intre în graÆii. N-am
meu, çi aça mai departe. Atunci am simÆit ce înseamnå femeia, a mîncat la prînz, nici la cinå, doar puÆin azi-dimineaÆå, ca så nu pic
fost de ajuns acea fracÆiune de secundå! Apoi dulcea mea blondå de epuizare. Dacå am rezistat, e din cauzå cå am un trup robust,
s-a retras, cerîndu-çi scuze, cu voce çoptitå, mi-a vorbit numai mie, atletic, minus piciorul, care m-a durut mai tare ca în alte dåÆi, cred
doar mie, iar eu am închis ochii, så nu fac vreo nefåcutå... Aç fi cå din cauza nervilor tulburaÆi.
vrut så-i spun cå poate så cadå oricînd peste mine, aç fi vrut så-i Azi am mers direct la Carmen, înainte de a începe orele, pe
spun cå vreau så fiu salteaua pe care se aruncå despuiatå, çi cîte çi coridor. Råmåsese evident în urmå, cu niçte colegi din clasa
mai cîte. N-am fost în stare så gîngåvesc un cuvînt, îmi pieriserå paralelå, çi am Æinut-o de mîneca sarafanului cînd am întrebat-o
graiul, mintea, limba. Çi-a fåcut loc lîngå mine, fårå så-çi tragå dacå vrea så låmurim situaÆia, çi cînd. A acceptat, vorbind pieziç –
çoldul de la trandafirul meu amorÆit ca un båÆ. Aveam senzaÆia cå, dupå ce terminåm orele, dacå mai pot så ne plimbåm... Cred cå
deçi se uitå pe fereastrå, blonda må observå çi se amuzå. Mi s-a era çi ea la capåtul råbdårii. În pauze ne-am evitat, deçi ochii
noçtri se cåutau din orice colÆ, din orice loc. Nu Æin minte så-mi
pårut, sau chiar se freca de sexul meu cu çoldul, cu fesele ei
fi mutat privirea de la Carmen, çi am avut baftå så nu må asculte
sufocante? N-am fost în stare så må abÆin, nu mi-a påsat de ce-o la lecÆii. Nu m-a interesat dacå observå ceilalÆi. Cu atît mai bine
så zicå ea sau lumea; decît så înnebunesc sau så fiu luat de fraier, dacå vedeau, abordam chestiunea exclusivitåÆii, ce mama
mai bine så må ia careva la çuturi çi huiduieli: am întins mîna dracului! Dupå cursuri, am plecat iar pe jos, çi-am mers atît de
dreaptå çi-am cuprins-o pe blondå cam prin zona buricului, çi-am mult, încît mi-a amorÆit piciorul, dar n-am simÆit durerea. Mer-
tras-o spre mine o datå, o singurå datå! Era så leçin! Ea n-a zis geam ca atunci, mînå în mînå, çi toatå cåldura cu gust de conva-
nimic, doar m-a privit dintr-o parte, cu coada ochiului. Açtepta så lescenÆå a lui Carmen îmi transmitea o plåcere neasemuitå, un soi
scot o vorbuliÆå, så-i propun o întîlnire sau altceva? Eu, fir-ar de beatitudine niciodatå încercatå! Ne-am spus multe, poate cå nu
limba mea a dracului, n-am izbutit så descleçtez dinÆii, poate totul, mai sînt destule neclaritåÆi între noi, mai sînt destule ecleruri
mi-era teamå cå dacå deschid gura, o så miroaså caria pe care nu de consumat în mårturisirile ce ni le vom face... Må iubeçte de
m-am dus så o plombez... Poate cå... Dracul så må ia! Degeaba fac multå vreme, mi-a spus (çi eu nu çtiam, soro!), într-un fel cam
planuri acum. N-am îndråznit alt gest, nici n-a fost timp. Blonda romantic, la fel ca o fatå de pension din secolul trecut, complet
a coborît la Viilor, iar eu am råmas mocofan, cu buzele uscate çi demodat, dar ea aça a fost crescutå de familie, iar familia are
slipul ud, distrus pe toatå ziua... Ea a stat în staÆie pînå cînd maçina neamuri care au fost cineva în Æara asta, çi acum sînt cineva peste
s-a pus în miçcare çi-am våzut cå se uitå la mine. Mi-a zîmbit çi hotare... Carmen e pudicå, se ruçineazå de vorbele vulgare auzite
mi-a fåcut un semn din degete, åla care înseamnå futut, iar eu n-am în claså, nu-i stå în fire så se întindå cu mitocanii, ca Çtefania, så
fost în stare toatå ziua de nimic!... Numai la asta m-am gîndit. se lase îmbråÆiçatå çi sårutatå în public, fårå pic de ruçine, ca
Maçina a plecat, iar eu, ruçinat în aglomeraÆie, duceam o durere Adina. Nu se pune problema så ne culcåm, deocamdatå (nu a
surdå în testicule, o povarå groaznicå pe suflet. La çcoalå m-am pretins cå e virginå!), dar, dacå o så fiu råbdåtor çi atent cu ea, må
simÆit ca la închisoare, iar glumele colegilor îmi påreau absolut va iubi cum alta nu o poate face... N-am låsat-o så-mi spunå din
are forÆå în craci çi mîini, nu bånuiam cå e aça puternicå! Vin
de faptul cå nu se laså dezbråcatå de chiloÆi. Am tras de ei, dar ea
boalå? æine doliu? E gravidå cu altul? N-am ce-i reproça, în afarå
sincer, mi-e fricå så o întreb direct: e virginå? E pe stop? Are vreo
feluri, cu aluzii pe care nu le-am priceput bine, çi, de ce så nu fiu
Så fi minÆit fratele meu? PåuniÆa çi-a justificat amînarea în multe
PåuniÆa, çi eu nu-mi dau seama? Atunci de ce må primeçte la ea?
preferinÆa ei, dacå m-aç låcomi, precis må ia somnul! Må refuzå
(Sfîrçitul caietului) nu-mi mai då!), çi nu beau decît un påhårel de lichior de cafea,
iar dacå intru în ei, consum din porÆia de vacanÆå, çi babacul
îndråznesc så cumpår ceva de båut (laså cå nici n-am destui bani,
de Çtefy, ci çi – sau mai ales – faÆå de cel care a scris pînå aici.) o vorbå a ei!) Îmi place så joc cinstit çi încerc så fiu înÆeles. Nu
aceste însemnåri groaznice. Sper cå sînt alt om acum, nu doar faÆå cafea, cînd nu e atentå? Cum så o påcålesc çi så o viclenesc? (E
(P.S. Înainte de a må reîntîlni cu Çtefania, va trebui så distrug cum så fac så o dezbrac – så-i rup hainele? Så-i pun ceva în
mamelesc çi o strîng de unde vreau, dar nu atîta cît vreau! Nu çtiu
* * ståm de hîrjonealå... O iau în braÆe, o sårut pe unde apuc, o
* ziså PåuniÆa! De trei seri merg la ea, ståm de vorbå, dar mai ales
Toatå problema e så o prind pe blondå, pe Cornelia-Cordelia,
bolnav çi deliram, cu gripå, sau oreion, sau dracu’ çtie ce boalå...
încet, se culcå peste mine, çi adorm ca în copilårie, cînd zåceam Cum de nu mi-am dat seama cå fratele meu îçi båtea joc de mine?)
soarbe lacrimile, må încalecå, se înfige unde trebuie, se miçcå (Notå ulterioarå. Incredibil ce mult ne credem irezistibili!
plîns, må scutur ca un diliu, tremur, plîng, PåuniÆa-Cornelia îmi în ea, aça mi-a mårturisit, dracu’ çtie ce i-ai fåcut, ce i-ai spus...
acum cå må iubeçti çi pot så rabd orice de la tine, eu izbucnesc în am fost aça, ca un capriciu al ei, o toanå de moment, tu ai rupt ceva
în pat, schimbå cearçaful, ne açezåm alåturi, må mîngîie, çtiu nu îndråzneçte så må cheme. Çi tu? Pe tine de ce te-a primit? Eu
duç, se vede în oglindå, uite ce mi-ai fåcut, se spalå, ne ducem iar zis cå pot så merg oricînd la PåuniÆa, garsoniera ei må açteaptå, dar
degetele picioarelor, çi plînge peste ele, iar eu o ridic, mergem la vrea, çi ai noroc cu nemiluita, e o femeie datå-n Paçte... Mi-a mai
fac toÆi bårbaÆii... Çi cade în genunchi, îmi sårutå labele, gleznele, numai rîs çi batjocurå, ea te place foarte mult, de fapt pe tine te
port ca înainte, så må uit la ea ca la un om, nu ca la o tîrfå, cum vreun råu mie! Çi este? l-am întrebat. Nu este, a zis el, cu ochii
toate, îmi cade la picioare så o iert, n-am ce ierta, numai så må a vrut numai så verifice dacå PåuniÆa este coardå, nu så-mi facå
fost dårîmatå de biletul låsat atunci, vrea så se spele de påcate, de bebeluçul!... Printre dureri, scuipåturi çi înjuråturi, mi-a spus cå el
mine, eu sînt unicul tip care a våzut ce are ea frumos în suflet, a comentat ce s-a întîmplat, l-a doftoricit, så nu se infecteze,
dementå, cå nu pot så înÆeleg cît însemn eu pentru ea, cît Æine la batista udå pe umflåturå çi cu ceai de muçeÆel, iar mama, care n-a
topitå. PåuniÆa îmi zice, printre sughiÆuri, cå må iubeçte ca o aça loviturå nici în cafturile cu vagabonzii... Toatå ziua a stat cu
bagå între picioarele ei. Parcå am intrat într-o mlaçtinå de smoalå zis apoi, dupå ce s-a spålat çi s-a tamponat cu batista, cå n-a primit
bagå limba în gurå, må stranguleazå cu degete neputincioase, må în bot domnului frate al meu, de i-am umplut gura de sînge! Mi-a
meu ca o femeie care a våzut moartea, se lipeçte de mine, îmi din sårite, turbarea simulatå a devenit realå çi i-am tras un pumn
de o urîÆenie ce-mi produce milå. O iau în braÆe, se agaÆå de gîtul superior, çarmant çi ironic. Pînå la urmå, zîmbetul åsta m-a scos
inexpresiv, plinå de o tristeÆe cum încå n-am våzut altundeva. E gestul de mågar, iar el asculta injuriile mele cu un zîmbet subÆire,
Torn lichidul råcoros pe faÆa umflatå, ea se miçcå, må priveçte improvizat çi plin de spumå. Jucam pe mîniosul, reproçîndu-i

77 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 68

80 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 65

insuportabile, sau cum le considera cel venit så obÆinå rezolvarea ajunge în iadul plåcerilor çi-al... Dar ce çtiu eu ce-o fi acolo, ca
lor... De pildå, dacå unul vroia o caså, Lulu îi demonstra cå nici så scriu aici? Måcar aici så fiu sincer, cå-n rest am umplut lumea
el nu are o caså proprie, ci stå cu chirie te miri unde. cu minciunile mele! Ne potriveam la mers, paçii noçtri se
– Çi ce så fac acuma dacå nu am posibilitatea så intru în pose- deschideau egal, nu m-am poticnit niciodatå, PåuniÆa n-a fost
sia unei cåmåruÆe måcar, care så fie a mea? Så-mi dau foc? Så må mai grea ca o palå de aer parfumat (uite ce må face så scriu!)...
arunc în faÆa trenului? Nu, måi dragå, må limitez la ce posibilitåÆi Plutea alåturi de mine, iar eu, beat de prostie – cå de-atîta fericire,
am, strîng din dinÆi çi economisesc bani din salariu, pînå obÆin eram prostit – incapabil så aduc vorba despre noaptea mult visatå,
suma necesarå! rîvnitå de mine, çi promiså de ea – în fine, mi-a promis-o, cînd
Dacå omul se plîngea cå nu are de unde închiria camera, ne-am sårutat, la jumåtatea distanÆei dintre staÆii, fårå så ne pese
primea råspuns cå existå o micå publicitate, o listå la ICRAL, sau, cå sîntem våzuÆi... Dar fratele meu, enigmatic çi flegmatic, afiçînd
pur çi simplu, existå oameni pe stradå, care pot fi întrebaÆi cu- o suferinÆå ascunså, mi-a suflat-o de sub nas pe fiinÆa la care
viincios, simplu, omeneçte. Ce este ruçinos în faptul cå nu ai încå începusem så... Iar ea, tîrfa, curva ordinarå, nu s-a împotrivit, ba
unde så locuieçti? Cîtå vreme ai dorinÆa så lucrezi în mod cinstit, poate cå i-a plåcut så se lase luatå! De ce oare nu m-am opus, cînd
nimeni nu-Æi refuzå o mînå de ajutor. Çi nu trebuie så açtepÆi milå, el, nemernicul, a cules cu neruçinare floarea îngrijitå de mine?
nu e omeneçte så rabzi pînå vine cineva cu soluÆii de sus, cå de Pentru cå sînt mai mic, pentru cå sînt handicapat? Nu må voi
obicei nu vine, sau vine prea tîrziu, sau pune condiÆii neplåcute. sinucide din asta, Æin prea mult la fratele meu, dar chestia m-a
– Uite, bunåoarå, partidul nostru! Dacå açtepta ajutorul enervat groaznic, înainte så pricep cå e o lecÆie! Påi nu vine el
fråÆesc, al çtim noi cui, ce se întîmpla? Açteptam mult çi bine! Dar acaså? Am så-l caftesc, deçi e greu så-l prind, e mai solid ca
aça, ne-am pus mintea la contribuÆie, çi aståzi am dovedit cå se mine, înså måcar så vadå cå nu sînt mucos!
poate! Aça cum partidul procedeazå în mare, fiecare dintre noi Deci må întîlnisem cu PåuniÆa pe alee, spre centrala termicå,
trebuie så procedåm în mic, în dreptul nostru, în domeniul nostru çi-am ocolit pe çoseaua de centurå, så luåm troleul. În parcare,
de activitate! Înainte så întrebåm ce face partidul (çi statul, frate-meu. Çtiam cå plecase la o întîlnire, mult înaintea mea, ce-o
desigur!) pentru noi, hai så ne întrebåm ce facem noi pentru fi cåutat acolo? În loc så-l iau la miçto pe tema plasei primite de
partid! (Çi pentru stat, desigur!) Cåci, fåcînd ceva pentru partid (çi la amanta lui actualå, m-a întrebat el, cu o moacå extrem de
pentru stat, se subînÆelege, desigur!), facem pentru noi, dragå preocupatå, çi pårea cå nici n-a våzut-o pe PåuniÆa. Mi-a picat fisa
tovaråçe! Çi viÆåvercea! prea tîrziu cå vrea doar så se lipeascå! I-am råspuns cît se poate
Vå puteÆi transpune în situaÆia „låmuritului“! de serios la întrebåri, fårå så sesizez pe moment cå erau incoerente
Deçi se formase intelectual în epoca stalinistå, Lulu Visariuc çi må puneau într-o posturå jenantå, de mucea al casei. Aparent
prinsese bine deschiderea spre Vest, începînd din anii 60. Circulase a fost mulÆumit de ce-i spusesem çi a zis cå, dacå e aça, poate så
mult în Æårile occidentale, çtia – çi povestea cu farmec, dar foarte meargå liniçtit în oraç. Am comis a doua sau a treia prostie, çi
rar – cum aratå diverse capitale celebre, pe care eu le vizitam cu i-am prezentat-o pe PåuniÆa. El n-a pårut încîntat, nici nu s-a uitat
gîndul, sau cu ochii pe vreun ghid turistic. Mai cu seamå America la ea. În troleibuz n-am vorbit împreunå. Eu am înghesuit-o pe
exercitase asupra lui o influenÆå covîrçitoare. Inutil så precizez cå, blondå într-un colÆ çi-am izbutit så o sårut de cîteva ori, çi så-i bag
din cîte îmi dådeam seama, vorbea engleza destul de bine, iar mîna unde trebuie, povestindu-i înså despre fratele meu, ce
franceza pårea så-i fie cea de-a doua limbå maternå. Cåci, recu- gagicar e çi cîte aventuri a avut. El çedea impenetrabil çi
noçtea la cîte o beÆie, crescuse cu dådacå franÆuzoaicå! Azi, chestiu- imperturbabil pe un scaun çi se uita pe fereastrå. Am coborît la
nea trece neobservatå. Atunci, pårea de neînÆeles ca un „cadru“ de Universitate, çi-am luat-o pe bulevard înspre Ciçmigiu, så gåsim
partid så aibå mentalitåÆi burgheze. Un alt vechi comunist, ilegalist, bilete la un film. Natural, frate-meu s-a ataçat de PåuniÆa, în
cicå, îmi spunea cå partidul degenerase tocmai din vina lui partea liberå, n-a luat-o de braÆ, ca mine, dar a preluat iniÆiativa –
nu rîd. Prima parte a discuÆiei a fost un monolog al meu, zut. Cum så fie 1930?! A råspuns aça mirårii mele peste måsurå:
fofileze. I-am închis uça cu un gest de care abia m-am abÆinut så Anul naçterii îl precizå de la primele convorbiri. Nu l-am cre-
açteptat så se scoale, så se spele, så-çi bea cafeaua, dar nu så se cu recunoscute calitåÆi çi abilitåÆi materne. Poate vroia så epateze?!
aproape am uitat de povestea cu PåuniÆa çi fratele meu. Am cå fusese crescut – alåptat sau dådåcit – de-o Æigancå mai spålatå,
Çtefania, noua mea descoperire – pot så-i zic prietenå adevåratå! – acestei rase. Inventa? Evita o realitate care nu-i convenea? Poate
iar de cînd am început så må plimb zilnic, de la uzinå spre oraç, cu cu ascendenÆii såi Æigani, cåci Lulu nu poseda nimic din evidenÆa
vreau så-i fac råu... Dar azi l-am prins. Oricum, furia mi-a trecut, celebru între råzboaie, iar mamå-sa Æigancå... Nu çtiu ce tot avea
cå aça hîrîi çi eu. Nu-l mai trezesc, çtiu cå munceçte din greu çi nu Æigånimea, cei cu ochi albaçtri... Sau poate un boier cu nume
perete, horcåie parcå se îneacå, mi-e milå çi silå så-l aud – poate cå tatål ar fi fost un fiu de bulibaçå, din rasa celor care conduc
Cînd plec la uzinå, îl las pe frate-meu dormind, cu faÆa la Tot astfel întreÆinea confuzia çi despre pårinÆi. Låsa de înÆeles
dacå am avea bani, çi tot aça... cabanå la munte...
mergem la concerte adevårate çi la bordel, ce gagici am alege ca un canton de cale feratå, acareturi la o moçie pe Bårågan sau
ora actualå! Ne închipuim cum ar fi så fim în Occident, så loc de trecere, o înjghebare puså sub semnul utilitåÆii de moment,
Zeppelin çi mai ales Black Sabbath, asta-i trupa numårul unu la mahala de provincie, o margine de sat sau de oraç fårå ståpîn, un
sîntem buni prieteni de cînd ascultåm împreunå Deep Purple, Led chioarå! Ei, cam aça era localitatea unde m-a lepådat mama – o
în vacanÆå am så merg la Mangalia, m-a invitat Marius la el, tåria, cåci esenÆa superioarå se evaporå! Çi ce råmîne? Zeama
asigurat, cå la facultate nu se çtie dacå intru din prima... Cred cå chestiunea pur fizicå: un alcool fiert este un alcool care îçi pierde
m-a vrut tata cu meserie çi bacalaureat totodatå, acum am viitorul Pe lîngå nota de absurd criminal a faptului în sine, dåm peste
de-acum în ultimul an, licean întîrziat, fiindcå fac industrialul, metricå (Æuicå încålzitå) împinge spre nonsens: baia în Æuicå fiartå!
de ales. Abia apoi så våd încotro apuc, så uit de prostii... Sînt o cacofonie (Æuicå caldå, Æuicå cålduÆå) çi de a îndepårta o forÆare
practicå. Practica ne månîncå trei såptåmîni de vacanÆå, dar n-am cå poÆi scålda un copil în Æuicå fiartå! Efortul poetului de a elimina
så plec çi eu devreme, trebuia så ajung la uzina unde fåceam – E admisibilå naçterea printre butoaie, înså e greu de crezut
întreb? Båtrînii pleacå devreme, eu sînt ultimul. Apoi am început cea spaÆialå, eçuînd în aberaÆia botezului:
DimineaÆa nu-l gåseam lîngå mine, nici în fotoliu. Pe cine så Critica poetul ocazional, care sårea de la localizarea temporalå la
Obosit de açteptare, adormeam buçtean çi nu simÆeam nimic. Iar popa-n Æuicå fiartå m-a scåldat...
zice nimic. Seara n-a venit niciodatå acaså. Noaptea, nu çtiu. Cînd m-am nåscut, în jur erau butoaie,
acelaçi moment. Dacå sta, sta lîngå mama sau tata, çi nu puteam Deseori fredona un cîntec de cîrciumå, celebru în anii 60:
destulå grijå, çmecher çi ipocrit. Dacå intram pe uçå, el ieçea în caracteristic, zîmbind misterios, evita så elimine neclaritatea.
mai våzut-o. Nici pe bandit, çi au trecut opt zile! El m-a evitat cu N-a precizat vreodatå care îi este locul naçterii. În stilul såu
dar nu må las, n-o så-mi scape! Din duminica respectivå n-am
Çtiu cå nu sînt de nasul PåuniÆei, n-am talentul fratelui meu,
(4)
deja trei zile, çi parcå mi s-a otråvit ceva în sînge...
un pas de mine, la o foaie de ceapå, azi cine çtie unde e... Au trecut LULU VISARIUC
ajung vreodatå så bag ce trebuie unde-i este locul! PåuniÆa, ieri la
deschide porÆile... Iadului? Raiului? Så vedem! Dar parcå nu mai
o palmå cu piciorul! – poate tocmai ea va fi aceea care îmi va
frate-meu, fata asta, Katy, e un gunoi, înså nu-i dau cu piciorul –
asta)... În comparaÆie cu superba PåuniÆå, zburatå pe craca lui

67 LIA MORA

66 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 79

povestea, fluiera, spunea bancuri, glumea pe seama trecåtorilor, – Corpul omenesc e victima timpului, nu måsura lui! Faptul
må îndemna så ajut vreo båtrînå så treacå strada etc. PåuniÆa rîdea cå eu n-am fost mursecat încå de ani e o excepÆie!
de se pråpådea, eu abia reuçeam så strecor o vorbå, un cuvînt de Dacå nu minÆea, numåra pe-atunci, cînd vorbeam despre
Doamne-ajutå... N-am intrat la film, iar cînd am ajuns la vîrstå, vreo patruzeci çi cinci de ani. Nu-i tråda. În special dupå ce
„Gambrinus“, frate-meu mi-a dat o sutå de lei så cumpår un s-a tuns, la nuntå, aråta surprinzåtor de tînår, ca un copil vicios, alb
pachet de Chesterfield. Cînd am ieçit, ia pe cine dacå ai de unde! la faÆå çi moale în obraji ca un cur de bebeluç. Atent la detalii de
Încotro så apuc? IntersecÆia aglomeratå oferea doar patru direcÆii, genul åsta nu eram; înså le observau alÆii, sau, mai ales, altele, çi må
pe care så alerg? Oare merita så alerg dupå ei? Fratele meu må chestionau asupra lor, fiindcå må vedeau mereu în anturaj... De
fåcuse de rîs în faÆa PåuniÆei, sau eu må dovedisem mucea, unde concluzia cå trebuie så fiu prieten foarte bun cu Lulu. Chiar
PåuniÆa nu dåduse doi bani pe mine, ce conteazå! Învîrteam eram? Uneori må întrebam çi eu dacå este aça... Nu în puÆine cazuri
pachetul de Æigåri în mînå çi-mi venea så plîng de ciudå. M-am sufeream de pe urma „prietenului“! Pocinoguri precum cel fåcut
întors pe jos acaså, habar n-am pe unde am umblat, Æin minte cå profesorului BoiÆå må açteptau såptåmînal. De ce le suportam?
am trecut pe la Bellu, cå am båut un coniac într-o cîrciumå pe Altå chestie caracteristicå lui Visariuc era, cum så spun,
Våcåreçti, lîngå Abator, çi m-am luat de-o çtoarfå pe Cocioc... plierea pe dorinÆa celuilalt! Asta deriva din structura lui tipic
Am sosit mort de obosealå, cu piciorul amorÆit complet, mi-era politicianistå, aç zice azi, cînd çtiu mai multe. De obicei, apro-
somn de picam pe drum, iar ai mei nici nu m-au întrebat ce am, fundînd o problemå ridicatå de cineva, cunoscut sau nu, Lulu
de unde vin în halul åsta... Ce le påsa, beau cafea çi lichior çi se începea prin a-i da dreptate aceluia. Pårea bunåtatea întruchipatå,
uitau la televizor! Cît de obosit sînt, tot i-aç trage una în bot cel mai înÆelegåtor om din lume, ca un fel de preot la spovedanie,
deçteptului de frate, så må Æinå minte! Nu vine el acaså! Dracu’ calm, blînd, afectuos. Totdeauna reuçea så dea interlocutorului
îl gåseçte! (Çi-acuma l-o fi gåsit, bånuiesc unde se aflå, în iadul senzaÆia cå el, solicitantul umil, nefericit, nedumerit, nedreptåÆit
dintre cracii PåuniÆei... Ar trebui så merg pînå la garsoniera este cel mai important om din lume. Sau cel puÆin dintre ei doi,
PupeziÆei, dar nu vreau så må fac de rîs, çi nu-l cred pe frate-meu care stau la acelaçi birou, înså în pårÆi opuse. Nu e greu de
så se ducå în altå parte decît unde çtie el cå n-o så aibå greÆuri... imaginat cum se vor fi desfåçurat audienÆele, pe vremea (despre
Çi mi-ajunge cît am mers pe ziua de aståzi!) care nu se încumeta så vorbeascå des, la începuturile prieteniei
noastre, ci abia prin ’88-’89) funcÆiei sale politice în cadrul
Så cad jos, nu alta, astå-searå, auzind-o pe Katy: „Bå, cînd partidului. Venea omul în cabinetul sobru, dar elegant, cu mobilå
Æi-oi da o palmå cu piciorul, n-o så mai uiÆi în viaÆa ta så vii la de lemn masiv, zugråvitå în tonuri stinse. Masa cu diverse hîrtii
întîlnire! Te buçesc, dacå må laçi så te mai açtept, cotoiule!“ Am çi dosare, un ceas ornamental, un penar açijderea, o vazå cu flori,
întrebat-o cînd i-am dat eu întîlnire çi n-am venit. Am priceput, un tablou pe peretele din spate („Tovaråçul“!), o fotografie în-
dupå multå vorbårie, cå ea înÆelesese cå ne vom întîlni pe alee în råmatå, jumåtate întoarså cåtre deÆinåtorul scaunului confortabil,
fiecare searå, çi m-a açteptat de trei ori, pînå s-a låmurit. Ei, parcå jumåtate cåtre vizitator, ca så impunå seriozitate çi så dea impre-
eu n-aç avea altå treabå decît så pierd timpul pe alei, açteptînd så sia de suflet, de sufletist... Desigur, petentul (altcumva penitent,
aparå contesa! I-am zis înså cå nu mi-am dat seama, cå sînt sur- probabil) se va fi simÆit, în egalå måsurå, timorat de oficialitate,
prins så våd o tipå aça de miçto dîndu-mi atenÆie, cå nu îndråzneam dar çi încurajat så-çi expunå påsul fårå fricå. Înså nu micå îi va
så sper nimic, nu credeam cå s-ar putea uita la unul ca mine, fi fost mirarea, cînd va fi constatat, ulterior, cå n-a obÆinut decît
handicapat de un picior etc. Îi fåcea plåcere ce auzea, iar eu mi-am promisiuni, poate nici pe acelea! Pentru cå, ascultînd cu atenÆie ce
rîs de mine, încårcîndu-må cu toate påcatele. Minciuna risipea vrea petiÆionarul, Visariuc råspundea plîngîndu-se, çi el, de exact
sîcîiala pricinuitå de figura slinoaså, ca de prostituatå (cum o fi aceleaçi neajunsuri, sau måcar de unele asemånåtoare, cumva
asta, habar n-am, dar presupun cînd våd una de teapa lui Katy mai puÆin stresante, dar tot acute, sau derizorii, sau trecåtoare, sau
pornit så umble prin camerå, så se umfle la mine, cu ochii întrebat-o. „Dar tu çtii så iubeçti cu adevårat o femeie?“ mi-a
poziÆia preferatå, çi ea o face...“ N-a fost nevoie de mai mult. A iubi numai pe EL! „Tu çtii så iubeçti cu adevårat un bårbat?“ am
de gros, cu poze numai ale ei, îl deschizi la întîmplare çi-Æi alegi çi ar da toate onorurile, începînd cu acela, deloc simplu, de a-l
a urlat, çi-atunci am înÆeles cå l-am prins. „Are un album, uite-aça fericirea alåturi de o singurå femeie. Iar ea, Çtefy, ar fi devotatå
venit asta cu...?“ „Cum, nu i-ai våzut pozele porno?“ „Ce poze?“ inteligent çi atent, deschis la noutåÆi çi decis så-çi construiascå
unde çtii tu cå eu çi PåuniÆa o frigem împreunå? Çi de unde Æi-a rîndu-le. Pentru Çtefania, idealul e un bårbat de vîrsta ei,
face PåuniÆa-curvuliÆa? Mai suge puliÆa?“ A råmas tråsnit. „De se çi poartå ca doamnele, pretind respect, ca så respecte la
så scot nimic, pînå în momentul în care l-am întrebat: „Ce mai severitatea çi devotamentul, se çi desfrîneazå cu bårbatul lor, dar
råspunsurile sale erau, toate, o batjocurå nemiloaså. N-am reuçit bine numai dacå se cåsåtoresc. Atunci îçi dezvåluie senzualitatea,
substratul atitudinii sale. Aproape cå-mi rîdea în nas. Iar oferå cu tot ce are mai bun, inclusiv sexul. Sînt fete care se simt
timp, m-a pus pe gînduri. L-am provocat la o discuÆie, ca så aflu familiei, atunci e jalnic pentru mine, nu pentru acea fatå care se
Veselia, voioçia cu care se uitå fratele meu la mine, de-un fufå, dacå nu vreau så våd într-o fatå fiinÆa devotatå iubirii çi
ca una din alea! Dacå eu nu-mi propun ceva mai de soi decît o
proba contrarå. E o precauÆie necesarå. E firesc så vreau o tîrfå, dar nu e firesc så se poarte ea, Çtefania,
fete, femei, muieri, ce-or fi ele... Nici în Çtefania nu cred, pînå la zbuciumul meu erotic, pentru cå çi ea se fråmîntå din cauza asta.
mine, în fiecare zi. Dar am învåÆat så fiu reticent, nu må încred în la fel, fie mascul, fie femelå. Mi-a zis cå înÆelege perfect
varå lungå çi uscatå, mi-ar fi de folos prezenÆa Çtefaniei lîngå dacå båieÆii vor sex, çi fetele vor! Nevoile corpului omenesc sînt
urechea mea, ca o alinare pentru rånile mele... Må açteaptå o Ea are delicateÆe çi inocenÆå, dar nu se fereçte så-mi spunå cå,
Çtefany, Fanny, Stephanie – ce frumos sunå, ca o mîngîiere pentru Çtefania o fatå care nu aparÆine nici unuia dintre cele douå feluri.
îmbåÆoçat membrul çi am împuns cu el în Çtefy! Çtef, Çtefy, decît curvåsåria cinstitå. Dar sînt bucuros cå am descoperit în
despre sex, så o învåÆ çi pe ea... Nu mi-a fost ruçine cå mi s-a oferi, pentru cå må dezgustå perfidia cu aspect de cinste, mai mult
de stradå, çi chiar îmi recomandå så fac asta, ca så aflu mai multe decenÆå! Cu una din astea nici måcar nu m-aç culca, dacå ea s-ar
Pînå atunci, din partea ei, am libertatea så frecventez orice femeie cå nu må pot apropia sufleteçte de prefåcutele care pretind numai
toamnå, cînd va împlini douåzeci de ani, çi va începe altå viaÆå... mult tovaråç de pat o noapte çi gata. Înså tot aça de clar îmi este
cråpat uça speranÆei, zicînd cå abia açteaptå så ne vedem la ca orice tînår. N-aç putea så fiu prieten cu vreuna de soiul åsta, cel
Pårea dispuså la ceea ce eu i-am dat de înÆeles cå vreau, çi a culc cu una din prima categorie, este pentru cå am nevoie de sex,
çmecheriÆå? De ce m-a întrebat dacå çtiu så iubesc o femeie? numai ce e frumos, pur, delicat. Dacå îmi doresc deseori så må
gurile, teribil de sufocant. Så fie çi ea o prefåcutå? Så fie o romantice, timide, aeriene çi ipocrite, care açteaptå de la viaÆå
tam, mai ales cå mi-a aråtat un anume fel de a umple buzele çi picioare, ÆîÆe, sex, sifilis, ingrediente de-astea... Apoi existå femei
poate... Cine çtie, mai vedem!... Ne-am sårutat de nu mai supor- Unele vulgare, degradate, materialiste, vicioase, compuse din
reîntîlnire, în ultimul nostru an de liceu, vom fi la fel ca acum, mine. Am ajuns la convingerea cå existå douå feluri de femei.
în satul bunicilor, undeva lîngå Cîmpulung Muscel, iar dacå la nu-mi credeam simÆurilor, care certificau prezenÆa fetei lîngå
promite, nici la o prietenie de duratå. A zis cå în vacanÆå merge carte cu poze, inima mi se umpluse de fericire çi recunoçtinÆå, çi
nu pentru ce-mi promite... Nu îndråznesc så sper la ce-mi cå-mi doresc råspunsurile... De fapt, Çtefy citea în mine ca într-o
îmbråÆiçårile noastre de astå-searå, o respect pentru ce-mi spune, alt eu însumi în fiinÆa ei! Îmi råspundea aça cum doar eu çtiam
pentru sentimentul aråtat faÆå de mine, nu pentru sårutårile çi spuneam tot ce am pe suflet, iar ea nu doar må aproba: parcå era
nou, dar må înfricoçeazå sinceritatea-i desåvîrçitå. O respect incomodat piciorul. Mergeam cu Çtefania, mînå în mînå, çi îi
admir la ea frumuseÆea sufletului, pe zi ce trece descoper cîte ceva unde am umblat, nu conteazå, nici n-am reÆinut nimic, nici nu m-a
întors-o. Nu çtiu dacå îmi va fi sortit så o am alåturi pe Çtefania, lunga plimbare cu Çtefania, la sfîrçitul zilelor de practicå. Pe

73 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 72

76 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 69

ratarea, întunericul mi se laså pe ochi, muçc ÆîÆa femeii. Urlå turbat acaså, må închid în baie çi o fac numaidecît, iar descårcarea
înfundat, înjurå cumplit çi-mi trage un pumn în frunte de våd stele e o înfrîngere fårå pic de plåcere. Deocamdatå îmi înghit repulsia,
verzi. Atît mi-a fost! Dau çi eu pumni, ca la box, parcå m-aç bate pot så o privesc pe PåuniÆa în faÆå dupå treaba cu laba. PåuniÆa e
cu un coleg. Ea îmi vîrå degetele în nas, unghiile taie carnea, mai presus de orice sentiment al meu. Cum o våd, uit de toate çi
sfîçie pieptul, pe care ies dîre de sînge. Cine mi le-a fåcut? Cålare zbor spre ea. Trebuie så o prind, trebuie så o despic, victoria este
pe femeie, nu slåbesc strînsoarea genunchilor, chiar dacå primesc aproape, adulmec parfumul ei ameÆitor, îmi vine så urlu cînd plec
lovituri în burtå çi coaste. Amestecul de sînge çi spermå råspîndit blegit din camera unde am ratat, çi unde puteam triumfa, dar
pe patul de båtålie må îngreÆoçeazå, dar PåuniÆa parcå de asta e unde o så rup bariera, presimt cå o s-o fac, çi acolo o så fie, çi cu
mulÆumitå, excitatå, însetatå. Se linge pe degete, îçi pune clei pe PåuniÆa va fi... Noaptea o visez pe blondå, çi e fårå chiloÆii åia ca
gît çi pe buze, pe sînii ca douå moviliÆe de nisip. Çi nu çtiu cum, foaia de prelatå, çi nu mai scriu ce-i fac! Bine cå n-am poluÆii, dar
din luptå, må trezesc iar între cracii ei, potrivit çi proptit unde må duc uçurat la uzinå, unde o regåsesc pe Çtef, Çtefy, Çtefania...
trebuie, iar ea face valuri sub mine, trågîndu-må de cur cu De cînd facem practicå, iar clasa a fost împårÆitå la diferite
palmele. Mi se pare cå sînt într-o pråpastie furioaså, care întreprinderi, Çtefania çi cu mine am devenit aproape nedespårÆiÆi.
bolboroseçte necontenit çi scoate fum vulcanic. Parcå PåuniÆa nu Lucråm împreunå, eu o ajut, sînt chestii pe care o femeie n-ar
s-a culcat cu vreun bårbat de cine çtie cînd. Ori aça face cu toÆi? trebui så fie obligatå a le face, nu çtiu de ce så umble o fatå ca
Aça sînt femeile? Aud çoapta ei, çi nu-mi cred urechilor, sau doar Çtefy cu piuliÆe, çuruburi, çaibe... Çtefania – n-am scris pînå
urechii în care îndeaså limba, saliva çi gîfîiala: „Te iubesc, te acum – e o blondå gen Faye Dunaway, în Micul Om Mare, e
iubesc, te iubesc...“ „Te iubesc, nerodule!“ zice PåuniÆa, iar realistå çi practicå în relaÆiile dintre un båiat çi o fatå. Nu discutåm
geamåtul ei må arde çi må sufocå, må face fericit çi må face så
numai mårunÆiçuri. Sîntem uimiÆi de faptul neaçteptat, impre-
vomit. Sar din pat, alerg la WC, boråsc pînå mi se întoarce
vizibil chiar, al pårerilor çi preferinÆelor comune. Parcå am fi
stomacul pe dos, maÆele dau så îmi iaså pe beregatå, totul se
råstoarnå în mine. PåuniÆa e alåturi, må sprijinå, må Æine de frunte, gemeni! În claså n-am vorbit niciodatå aça. O taxam drept
iar priveliçtea flocilor ei nåclåiÆi îmi scoate tot ce mai aveam în uçuraticå çi consumabilå, ca un suc båut pe cåldurå. Se låsa luatå
stomac... Må spål, curge apa duçului peste mine, cine çtie cît, am în braÆe de colegi, iar eu o suspectam cå e coardå, reduså la minte,
pierdut legåtura cu timpul, reuçesc så calc pe tålpile mele... Ies, cu probleme de ordin sexual etc. Dar ea, fåcînd pe proasta çi pe
må açez pe pat. PåuniÆa face duç, la rîndul ei, çi cînd se çterge, o vagaboanda, debitînd påreri derizorii çi idei puerile, ne analiza
bufneçte rîsul. Ce-o fi apucat-o? Ce-o fi våzut la mine? Nu o fårå milå, ne studia prefåcåtoriile, çi consemna într-un carnet
întreb nimic, ea nu se poate abÆine, se duce çi schimbå cearçaful, aberaÆiile noastre. Ce-am rîs cînd mi-a citit pagini cu inepÆiile
se lungeçte în açternutul nou çi se zguduie de rîs. Pun un genunchi deçtepÆilor! Altfel, anostå la învåÆåturå, pe linia medie, nu se
lîngå ea, çi-i trîntesc un dos de palmå ce-i îngheaÆå rînjetul. „Ce evidenÆia cu nimic. Nici chiar corpul, dezgolit la ora de sport, nu
ai?“ întreabå, incredulå. Nu råspund, o lovesc metodic, fårå milå, atrågea priviri. Fire discretå çi independentå, nu se consuma cå
numai peste faÆå, pînå se umflå, se tumefiazå, se înverzeçte. toatå lumea låuda frumuseÆea evidentå a lui Carmen çi frumuseÆea
„Tîrfå, curvå, muistå, scîrbå“ – må aud scuipînd ura din mine, distinså a Lilianei. Recunoaçte cå ele sînt deosebite. Nu i-a påsat
gelozia, sålbåticia çi prostia. Nu-mi dau seama de cînd o bat, dar vreodatå, înså n-a fost în stare så-çi reprime invidia, ciuda sau
cînd îmi dau seama cå açternutul e plin de sînge, iar PåuniÆa nu gelozia, cînd eu çi Carmen ne-am dat în spectacol, çi toatå clasa
mai miçcå, o sudoare absolut rece îmi inundå spatele. Må sperii a fost cu ochii pe noi ca pe catalog, la ora de dirigenÆie cu
cå am omorît-o, çi-mi vine iar så vomit. Apuc så ajung în baie. pårinÆii... „Så înÆeleg de aici cå Æi-am trezit niçte sentimente?“ am
Vomit. Icnesc. Din intestin curge un lichid gålbui. Iau o gurå de întrebat-o ieri. „Nu înÆelege nimic, çi nu te pripi!“ mi-a råspuns
apå, clåtesc, scuip, apuc o canå, o umplu, må întorc la PåuniÆa. Çtefy. Çi, fårå så-mi dau seama, am ajuns så açtept cu neråbdare
concluzie la care am ajuns dupå aventura cu PåuniÆa çi dupå parfumez din obiçnuinÆå, nu de dragul muierii. Fratele meu e la
alåturi de o egalå nevoie de trivialitate. Asta a fost un fel de pahar de vin roçu, ca så am un tonus corespunzåtor, må spål çi må
Undeva, în adîncurile sufletului, existå o nevoie de puritate, trepidez ca un armåsar? Nimic de felul åsta. Sînt calm, beau un
consemnez aici, înainte de a pleca la PåuniÆa? Fumez, sînt nervos,
acaså nu era nimeni, så-mi cearå explicaÆii... nouåsprezece ani çi o lunå, må pregåtesc så devin bårbat. Ce så
timp så trec pe acaså çi så-mi iau punga cu sandviçuri. Bine cå mea, despuiatå, gata de „sacrificiu“! Este sîmbåtå seara. Iulie. Am
mine dacå îndråznesc så mårturisesc aça ceva? Abia am avut demenÆå, care m-a fåcut så-mi storc testiculele – iat-o în faÆa
în spasme sexuale? (Açtepta pe dracu’!) Çi cine n-o så rîdå de care va trebui så urc. Çi eu çchiopåtez! Femeia doritå pînå la
creadå cå am abandonat o femeie care açtepta så urle de plåcere gîndesc, e un cobai, ceva depårtat çi detaçat de mine, o stîncå pe
adormitå, fårå så-i faci ceea ce mureai de poftå så-i faci? Cine så PåuniÆa, îmi då un sentiment neplåcut. La blondå nici nu må
mîna pe ea! Çi cum så nu cråpi de ofticå, påråsind o curvå må tem de examene, înså faptul cå fratele meu çtie ce voi face cu
parcå mor çi nu må våd intrat! Cine çtie dacå o så mai pun curînd må jeneazå în aranjamentul åsta cu iz de examen de admitere. Nu
scåpasem ocazia så-i bag lunguieÆul în gaura blestematå, în care Zarurile au fost aruncate. Totul e pregåtit çi hotårît, dar ceva
afarå de scîrbå, trebuie så recunosc, mi-era un amar de ciudå cå
acolo, chiar dacå o så-mi parå foarte råu çi o så-i duc dorul. În atunci sînt impotent...“
cîte altele. Am plecat de la ea cu gîndul precis cå nu voi mai intra zis, „tu spune-i doar så fie gata, çi dacå nu sînt în stare så o fut,
Intercontinental, c-aç vrea så o våd înfiptå în Foiçorul de Foc, çi dat seama cå nu-i convine, dar nu are încotro. „Treaba mea“, am
de fraier. I-am scris cå n-are decît så se prostitueze çi cu hotelul poftesc! „N-o så fugi, ca data trecutå?“ a rînjit fratele meu. Mi-am
înÆeleagå faptul cå nu sînt un tip oarecare, de luat la miçto çi bun scuipat-o... Iar dacå ea n-o fi mulÆumitå, så rîdå amîndoi cît
vulgare çi calificative gen curvå, tîrfå, muistå etc. Vroiam så mine, cît så-mi treacå greaÆa, cå nu pot så må uit la ea dupå ce am
Am scris un bilet, în care må dådeam mare sculå, numai expresii nu e gelos, poate så-i cearå PizduliÆei så stea într-o searå lîngå
mirosit cînd l-au gåsit pe vecinul acela mort de douå såptåmîni... scoalå destul ca så o satur çi pe HulpåviÆa! Dacå are dubii, dacå
påtrunzåtor, ca duhoarea de cadavru în descompunere, cum a Asta nu admit, pentru cå nu sînt aça. Oi fi eu çchiop, dar mi se
în tåcere, copleçit de scîrbå? Mirosea tulburåtor, a ceva greu çi la baie, în mînå cu poza unei femei despuiate?! Dar impotent, nu!
oare, în loc så o dezbrac uçor, am coborît din pat çi m-am echipat normalå, chiar çi el, fratele meu, o fåcuse, Æine minte cå l-am gåsit
fiu excitat çi plin de poftå, eram dezgustat de ce vedeam? De ce ritos cuvîntul – ca toÆi tinerii care n-au început viaÆa sexualå
chiloÆi çi bluzå de pijama din måtase vernil. De ce oare, în loc så adresate mie, i-am replicat cå da, må masturbez – am subliniat
Cînd m-am trezit, era deja dimineaÆå, alåturi dormea PåuniÆa, în ruçine så plece imediat så verifice. Cum eu nu suport trivialitåÆile
mai departe. Am adormit ascultînd radioul çi råsfoind albumul. în inima cråifåleanului... Chestia cu albumul cåzuse tare. Îi era
så fiu cu femeia, dacå må Æineau muçchii, çi nervii, çi banii, çi aça meu tot bîzîia ceva... Fugisem, dar acum reuçisem så bat un cui
dupå ce iau 10 la matematicå, m-am culcat în patul în care trebuia îi spusese adevårul, çi oricît må çtia låudåros, în mintea fratelui
care mi-au plåcut mai mult, çi m-am uçurat. Liniçtit çi mîndru, ca tråsesem cu PåuniÆa, de film porno, nu alta... Pesemne cå blonda
duç. Am pus albumul PåuniÆei în faÆå, pe etajerå, deschis la pozele i-am bågat-o, cåci întinsesem struna, çi îi povestisem ce secvenÆe
fåcut, era så o fac – çi m-am tras în baia micå, dotatå cu WC çi fiindcå o påråsisem pe curvå fårå så i-o bag pe unde ziceam cå
alta decît cred eu, în neçtiinÆa çi prostia mea... Ce-mi råmînea de eram de vinå cå îl spurcase aia... M-a fåcut impotent çi labagiu,
cu bani, nu ca mine, cu muci... Mi-am dat seama cå PåuniÆa este îmi fåcuse. Credeam cå sare la caftealå, s-a înverzit, parcå eu
så-mi închipui – le vinde la babalîci çi maniaci, le aratå amanÆilor breça în betonul lui, çi-i tocam nervii, så må råzbun pentru tot ce
åluia de-a pozat-o... Cine o fotografiase? Ce-o face cu pozele, pot mi-am continuat ironiile, destul de grosolane, recunosc. Gåsisem
cîrnåcior-trandafir, çi cîte çi mai cîte îi dåduserå prin cap, ei sau bulbucaÆi de mînie, gata så må ia la pumni. Eu, calm ca niciodatå,

71 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 74

70 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 75

întîlnirea de fiecare zi cu fata asta blondå, din partea cåreia prevåd serviciu, schimbul doi. Nu sînt sigur cå n-a trecut în prealabil pe
multe surprize... la CiuguliÆa, dar ce mai conteazå? E seara mea, çi voi da dracului
toatå buna creçtere, dacå am vreuna, toate inhibiÆiile çi inepÆiile
æåranca de PåuniÆa m-a încuiat ieri-searå în garsonierå! din minte. Ezit în faÆa blocului, cu garsonierele încuiate, mulÆi
Urcasem la ea fårå gînd så råmîn sau så-i fac lucrarea. Mi-a locatari fiind plecaÆi în concedii sau excursii, sau la Æarå, în satele
deschis dupå ce a întrebat cine este, pititå în spatele uçii, cu mîna lor, ca vårul Petre. Parcå aç vrea så fug, så dau înapoi, nu de
pe yalå, parcå se temea cå e altul. Am intrat çi cînd m-am întors fricå – de greaÆå! Dacå simt duhoarea din dimineaÆa aceea, sigur
så-i spun nu çtiu ce, pur çi simplu am înlemnit: era complet goalå! ratez iar çi abandonez pe veci! S-o pun så se spele, så se
Så fiu al dracului dacå nu e o splendoare de femeie! N-am våzut parfumeze! Intru precaut çi, fårå så vreau, simt cum mi se moaie
alta aça! Am presupus cå åla era momentul decisiv çi m-am picioarele, nu må Æin genunchii! Uça se deschide fårå så bat.
repezit så o iau în braÆe. Mi-a pus mîna în piept, çi parcå mi-a PåuniÆa må açtepta, îmbråcatå într-un neglijeu negru, ea blondå,
fåcut o vrajå – deodatå m-am muiat, m-am astupat la gît, am ochi albaçtri, îi vine minunat! Må priveçte puÆin ironicå çi
cåzut pe pat. A zis cå trebuie så fiu cuminte, så mai açtept un pic, surîzåtoare, må pofteçte pe canapea, må întreabå ce vreau så
vine çi vremea mea, så nu forÆez nota, cå stric ce e frumos. Am beau. „Laså båutura, çtii de ce am venit?“ „ Çtiu“, zice, „te açtept,
dat iar så o pun jos, m-a ameninÆat cå se supårå, cå må spune nu vezi?“ Zîmbeçte larg çi-çi desface måtasea, decopertînd un
fratelui meu, cå Æipå, cå se aruncå pe fereastrå... De ce am crezut corp ca un rîu de lavå albå. Deja nu mai pot så må controlez, fac
ce spunea? Dar auzeam ce spunea? Ochii må dureau, urechile îmi un efort çi vîr o Æigarå între canini, nu reuçesc så aprind. Îmi
vîjîiau, nu respiram, çuieram, îmi tremurau mîinile cînd mi-am întinde ea bricheta cu flacåra Æîçnitå – çi în flacårå eu våd corpul
aprins o Æigarå, am scåpårat cinci-çase beÆe, iar cel mai nasol era ei gol... Geamul e deschis, perdeaua fluturå într-o pårere de vînt,
golul din plex, lipsa de aer ce-mi crampona plåmînii. Leçinul çi draperia e înlåturatå. „Nu ne vede nimeni, dar, dacå vrei, tragem
ameÆeala scurseserå bårbåÆia din mine; så se fi låsat PåuniÆa, nu camuflajul“ spune PåuniÆa, çi urmeazå: „Hai, ce mai açtepÆi, nu
cred cå îi puteam face, în açternut, ceea ce doream cu disperare eçti neråbdåtor så må spargi?“ Så fie o jignire? O batjocurå? Nu
så-i fac! Într-un fel, a picat bine vorba ei – cå are puÆinå treabå la çtiu så deosebesc, nu sînt lucid... Aç vrea så fiu dispreÆuitor, så må
Poçtå, så stau în camerå, så o açtept, så nu fug, revine iute... I-am reÆin, så acÆionez calm, detaçat – dar îmi este peste puteri! Arunc
promis ce vroia, tot nu eram bun de nimic, iar ea a plecat rapid, hainele de pe mine – blugi, chiloÆi, tricou. Råmîn gol în mijlocul
fårå så se uite la mine cînd m-a sårutat. I-o fi fost fricå? M-a camerei, în umbra înserårii ce coboarå peste cartier. Penisul erect
încuiat în camerå, unde am turbat patru ore çi mai bine! Så plec, e ars de umezealå. PåuniÆa nu s-a miçcat din pat – mi se pare, sau
nu puteam, yala este dintre cele care nu se încuie automat, i-aç fi fixeazå sexul meu? Visez? Rîde? E fascinatå de ce vede? Am un
låsat garsoniera deschiså çi cine çtie ce intervenea. Dar nu må låsa membru urît, råsucit çi bont, cu rît ca de porc çi narå ca buza de
inima så plec, cînd îmi promisese cå vine çi o så facem amor... tigru. Ce-o gåsi de våzut la el? Brusc, må arunc peste ea, o trîntesc
Tîrziu am priceput cå mi-a tras o påcålealå de nota zece, çi mi-am în açternut çi o apås crîncen. Îçi desface picioarele. Sînt surprins,
luat adio cå se întoarce curînd. Am gåsit ceva potol în dulap sînt bulversat de contactul cu FEMEIA, pe toatå pielea de pe
çi-am gåsit pe fundul unui sertar – cine ar fi crezut? – un album, piept çi pîntece... Noutatea senzaÆiei må ameÆeçte, nu çtiu ce se
în care toate pozele erau ale PåuniÆei. Dar ce poze! Sexy, nu petrece, nu çtiu ce fac, ce spun. O muçc de umår sau gît, în vreme
porno: PåuniÆa goalå, aça cum o visam eu, în poziÆii senzuale, ce vîrful måÆåoanului intrå în despicåtura fierbinte. Se
excitante, provocatoare, cu un ursuleÆ de pluç pe post de amorez, împotriveçte, se miçcå, çi din cauza asta nu påtrund bine, nici
çi cu diferite obiecte folosite ca penis – fåcåleÆul de bucåtårie, adînc... Sau poate atît trebuie? Spîrcîi la întîmplare, pe floci, pe
tocul de la pantof, mînerul clanÆei, un castravete, o bananå (de çolduri, pe catifeaua albastruie a coapsei, pe cearçaf, fiindcå ea,
unde dracu’ o fi luat-o, cå n-am mai våzut în comerÆ?), un PåuniÆa, se învîrteçte aiurea, iar eu nu mai termin... Umilit, simt
plåcere så vorbesc despre neîmplinirile mele, despre eçecul celor unei femei, fie aceea profesoara lui! Pentru cå asta era Cornelia,
fåcusem primii ani de çcoalå. În rest, nici o evaziune. Îmi fåcea Numai cå nu s-a våzut bårbåtuçul åla deçtept, care så dea dreptate
biografia, ascunsei cu sîrguinÆå acest amånunt – locul în care azi, poate çtia ceva ce noi nu çtiam încå. Desigur, avea dreptate.
de puçtan precoce. De ce? Parcå mai conteazå de ce!... Din toatå situaÆii. Ea ne trata de sus pe toÆi, la gråmadå. Poate meritam, zic
îndelungile reverii senzuale, inevitabilele masturbåri çi suferinÆe stare så stau numai lîngå ea, fårå så am conçtiinÆa înjositoarei
satul unde suplinise la materia „agriculturå“, nu-i povestisem nu-i pierdeam un cuvînt, cînd må aflam în vecinåtate. Çi eram în
trådasem cine sînt, nu-i dezvåluisem faptul cå o cunoçteam din Am fost la doi paçi de ei. Nu-mi scåpa nici o miçcare a stråinei,
bruma de apåråtoare pe care Leni çi-o împletise. În schimb, eu nu fulgeråtor. I-a çi spus printre dinÆi un „març, potaie!“ umilitor.
rîcîiam coaja ca så aflu, insistam fårå så parå cå insist, jupuiam o palmå grea! Fata nu s-a mulÆumit så-l scuipe çi så-l pocneascå
påcat? Çi ce-mi påsa mie? De ce nu reuçeam så må abÆin? Tot nesigurå palma pe care el a încasat-o. Pot depune mårturie – a fost
aduceau liniçte, nici izbåvire de påcat. La urma urmei, era un bine çi nu ezitase nici o secundå. Rumoarea întinså în urmå da ca
Mi-am dat seama tîrziu cå întrebårile mele o chinuiau, nu-i brutalitate, umårul ei, flegma fetei a poposit în ochii lui! Ea Æintise
rana, cå nenorocirile atît açteaptå! care el s-a înfipt lîngå Cornelia, împingînd ca din greçealå, cu
Påi tocmai asta e, cå nu çtie dacå çtie, çi îi este fricå så deschidå nostru, n-am auzit. Înså am våzut clar ce s-a petrecut. În clipa în
abandonat fårå jenå!? O lua peste bot imediat. Dar dacå el nu çtie? tipe çi un prostovan, cum îl consideram noi. Ce-a spus eroul
Leni, n-a protestat, n-a fåcut scandal? Cu un copil nelegitim, frumoasa cu picioare zvelte perora vesel. Acolo se aflau încå douå
decum, amantele nu i-au lipsit, chiar dupå nuntå a avut una. Çi ea, împårÆeam, ne-o însuçeam chiar. S-a apropiat de grupul în care
nu bånuieçte? Poate! Asta îl face så umble cu amante? Nici- modå, Cassius Clay, cred. Ne bucuram de iminenta cucerire, o
Niciodatå. De ce? N-a gåsit curajul. SoÆul çtie de copil? Nu. Nici erou, un învingåtor la Plevna sau Måråçeçti, sau ca pe-un boxer la
Copilul era båiat sau fatå? Fatå. A mai våzut-o de-atunci?
faÆå cu mai mulÆi, a pariat cå o agaÆå pe loc. Îl priveam ca pe-un
m-a fåcut så întreb, så intru în amånunte, så zgîrii nefericirea.
dupå ce îçi båtea joc de ele, întîlnind-o pe Cornelia, în centru, de
suferinÆå, pieptul zguduit de spasme. Stupiditatea – ce altceva? –
trecut prin çcoala Bucureçtilor, unde învåÆase så dea cu flit fetelor,
incoerentå, cu obrajii cåzuÆi, ochii vineÆi, gura senzual ruptå de
îndurare. Cui, sau pentru ce anume, nici ea nu çtia, beatå çi scenå antologicå. Un flåcåu, care se credea irezistibil nevoie mare,
îçi amintea, fosta profesoarå plîngea la pieptul meu çi cerea Scuipa fårå jenå, îndeosebi agresori de ocazie. Mi-amintesc o
între ele, ci numai una spre afarå, çi trei ferestre cît palma. Cînd unghii lungi, låcuite cu roçu, bluzå decoltatå. Fuma. Bea cafele.
cu lut pe jos, cu douå cåmåruÆe încålzite de o sobå oarbå, fårå uçå despletit, neglijent låsat pe umerii topiÆi. Purta minijupå, toc înalt,
fu înfiat çi crescut de femeie. Leni a locuit patru luni în cåscioara ani. O fatå deosebitå de-ale noastre, blondå, cu pårul vîlvoi,
nici popå. Atribuit fetei, care îçi abandonå slujba vreun an, copilul Pe Cornelia am våzut-o prima datå cînd împlinise optsprezece
în mijlocul Dobrogei, unde nu exista nici doctoriÆå, nici miliÆian,
Leni så nascå în satul lor de baçtinå, Cocargea pe nume, undeva
Aceea avea fata la Filaturå, încurcatå cu un soldat. Convenirå ca
care...? Gåsi ajutor la femeia de serviciu, o creçtinå miloaså.
acaså, cu copil. Nu-i da mîna. Ce båiat s-ar mai fi cåsåtorit cu una LENI
moralå“, Cornelia se trezi în situaÆia neplåcutå de a se întoarce
carîmbul cizmei de pådurar. Exmatriculatå „din motive de
întreagå a umblat dupå el prin ConstanÆa, cu çiçul ascuns în
buçit. Tatål Corneliei era gata så-l omoare pe nemernic. O zi
nebuloase, mistice, oarecum stråvezii.) Scandalul nu a fost înå-

93 LIA MORA

96 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 81

usturå, cå nu poate så mai umble, cå o så moarå. I-am luat Ceauçescu, care permisese intrarea în activul superior a foçtilor
piciorul. æineam în palme un obiect fragil de scrum întårit, ca un asupritori, iar åçtia îl îndemnaserå ori îl ajutaserå pe cretin så facå
lemn incomplet ars, uitat în cenuçå. SuferinÆa cîinelui a trecut nepotizarea partidului... Nu intru în subtilitåÆile subiectului.
asupra mea. M-am trezit cu inima grea, cu lacrimi în ochi çi un Cititorul are surse de informare, poate så deosebeascå singur
gust de cårbune pe limbå. Zorii nu såltaserå vålul nopÆii, negura nuanÆele. Vreau doar så subliniez – dar presimt cå este çi greu, çi
båltea pe la ferestre. Leni se sculase, trebåluia în baie. Nu i-am convenÆional, çi oarecum redundant – latura liberalå a viziunii poli-
povestit visul, deçi simÆeam nevoia så må descarc. Ne-am tice din cauza cåreia va fi fost Lulu Visariuc expulzat de oficialitåÆi,
îmbråcat în tåcere, am luat un dejun consistent çi-am plecat pe din vîrf. Aceasta era motivaÆia conturatå de „mårturisirile“ lui.
munte, într-o plimbare demult programatå, dar amînatå fie din Istoriceçte, putea så aibå dreptate. Practic, Lulu venise în oraçul
lene, fie din comoditåÆi amoroase. nostru dupå momentul 1971, cu celebrele Teze din iulie. Înså...
Cabana era açezatå pe-o coastå, la marginea unei poeni ce Nu cå m-ar fi interesat amånuntele „cåderii“ sale. De altfel, nu
urca lent spre pådurea de brazi. Poteca pe care, vara, se ajungea le acordam cine çtie ce coeficient de credibilitate. Chiar felul de a fi
sus, în locurile propriu-zis montane, fusese acoperitå de zåpadå, al amicului må fåcea sceptic. Am spus deja cå protestele sale se
groaså de aproape un metru. Nu îndråzneam så må aventurez. opreau la o limitå, dincolo de care nu se încumeta. Må îndoiesc så
Practic, nu aveam cum face pîrtie, nici nu puteam cålca pe fi învåÆat asta abia dupå ce suferise çutul în fund. Sînt unele obiceiuri
pojghiÆa de gheaÆå, nu exista aça ceva. Totuçi, Leni, îmbråcatå care se adoptå, altele cu care te naçti. Naturile catilinare nu sfîrçesc,
adecvat, costum de fîç, bocanci, glugå, månuçi, baston, raniÆå –, nu eçueazå în mefistophali de provincie! De-ar fi avut în sînge
porni fårå så se uite îndåråt. Purtam çi eu echipament potrivit, dar libertatea çi independenÆa de care fåcea atîta caz, Visariuc fie se
nu må Æinea piciorul, nici nu ardeam de vreo pornire sportivå numåra printre conducåtori, fie dispårea în beciurile închisorii, fie
oarecare. Am urmat-o pe iubita mea în virtutea obiçnuinÆei. pleca în Occident, ca mulÆi dintre cei cu gusturi cosmopolite. Înså...
ÎncålÆårile mi se cufundarå în omåt, cu picioare cu tot, pînå la Asistam cîteodatå la scene, la scenete demne de-un Teodor
genunchi, apoi pînå la çolduri, alocurea pînå la piept. Femeia Mazilu. Masa noastrå de la cîrciumå se umpluse de niçte sticle,
croise un fel de canion; înotam în siajul ei, greu, încet, cu atmosfera se îmbîcsise nu doar de fum, ci çi de inepÆii savante,
obstinaÆie. Aerul curat må îmbåta, ca un alcool veritabil. Muntele mintea fiecåruia lucra la supracapacitate, stimulatå de alcool çi de
tåcut må atrågea çi må respingea în egalå måsurå. Îl priveam la ambianÆå. Deodatå apårea çi Lulu. Cu cel mai firesc aer, saluta pe
råstimpuri, cînd må odihneam, iar priveliçtea îmi insufla un toatå lumea, chiar çi cînd nu cunoçtea pe nimeni, eventual însoÆea
sentiment necunoscut. Desigur, n-am rezistat ritmului impus de pe altul care cunoçtea comesenii. GentileÆea normalå în astfel de
Leni, care înainta egal, precis, implacabil, ca un robot. Nu s-a cazuri impunea o minimå solicitudine din partea ambelor tabere.
uitat vreodatå înapoi. Ce puteam så fac? M-aç fi întors, dar atunci Un pahar, o comandå în plus, o amabilitate. Acceptarea tacitå,
pråpastia s-ar fi cåscat automat çi definitiv. Mi se pårea cå Leni, pînda grijulie, inconfortul reprimat în speranÆa unei revelaÆii umane
dupå povestea de azi-noapte, asta vroia: så se rupå de mine, så despre care poate se auzise –, toate astea se întindeau ca o pînzå
fugå aiurea, så nu mai avem nici un fel de legåturå... Totdeauna Æesutå de-un påianjen ascuns. De la un pahar, Visariuc ajungea
presimÆirile de felul acesta s-au împlinit. Çtiind cå asta o så rapid la cinci, la zece, la cincisprezece. De la o pårere exprimatå cu
urmeze, la ce må agåÆam de coada femeii? Precum se cunoaçte, reÆinere çi sfialå de intrus, la afirmaÆii categoric-dubitative. De la
actele îndrågostiÆilor – sau ale celor care au doar legåturi uçoara participare la dezbateri, Lulu se instala în fruntea ostilitåÆilor
sexuale – sînt iraÆionale. Dacå ne-am da seama de asta chiar în dialectice, conducînd abil spre o Æintå vînatå pe parcurs, doar de el
cursul respectivelor acte, cîte suferinÆe am înlåtura!... çtiutå, sau poate nici de el. Îi fermeca pe toÆi prin generalizåri
Dupå trei ore, Leni se depårtase la vreun kilometru. Sau må rapide çi paradoxale. Lucra cu vagul, cu imprecisul, cu teoreticul.
înçelasem? Peste puÆin timp, n-am mai våzut-o. Urcase pe un De cele mai multe ori, prelua argumentul susÆinut cu mult elan
îmi spunea – çi beregata lui schelålåia cuvintele corect – cå îl – Çi ai gåsit iubire în politicå?
de Æigarå! A simÆit durerea abia cînd toatå laba i se pråjise. Acum Ei, nu te mai obosesc!
Bietul de el, îçi arsese laba stîngå, deoarece adormise pe un muc capabil så delimitezi cele douå forme ale amorului în discuÆie, nu?
çi discutam cu cåÆelul meu, un ciobånesc corcit, cu blanå gålbuie. o iubire bårbåteascå, raÆionalå, conçtientå! Presupun cå eçti
de mirajul nocturn. Am visat ceva ciudat. Eram acaså, la pårinÆi, sau aflate în relaÆia cu o femeie! Nu mi-e ruçine så spun cå eu caut
cådeau chiar pe pernå, lîngå faÆa mea. Somnul mi-a fost colorat Iubirea invocatå de mine nu-i una simplå, de genul celei oferite
pace, abia spre dimineaÆå am reuçit så aÆipesc. Razele astrului rece – Hai så amînåm un pic discuÆia despre femei çi iubirea lor...
apropiatå, nåucitoare. Cum gîndul cå fåcusem o prostie nu-mi da – Bine, dar soÆia ta nu te iubeçte? Sau, må rog, nu te-a iubit?
multå vreme. Cerul s-a limpezit, descoperind luna clarå, plinå, caut oriîncotro må poartå soarta!
veioza, a tras plapuma çi a pårut cå doarme. Am råmas tåcut n-am fost Æinut în braÆe de cineva care så-mi transmitå iubire! Asta
Disimularea o îngrozise? N-a spus nimic. S-a råsucit, a stins de o privaÆiune strict omeneascå: n-am avut parte de dragoste,
îmi marcase creçterea? O impresiona puterea mea de reÆinere? eu... Eu am fost împins în faÆå de o lipså, de un gol în copilårie,
crudå de-altådatå? Se ruçinase acum pentru gestul neståpînit care mereu, pentru cå permite cele mai diverse puncte de vedere. Înså
studiat, mutå. Încerca så descopere sub tråsåturile mature fiinÆa drume, så îndemne måcar! Despre asta am discutat çi vom discuta
Leni s-a ridicat în çezut, a aprins lumina pe noptierå çi m-a microbul puterii, vrea så manevreze oamenii, så conducå, så în-
flocilor, etalate fårå jenå în faÆa unui copil... politician are înså altå structurå sufleteascå. El este bolnav, are
faza cu tipul pålmuit, apoi obsedanta scenå a picioarelor çi a ceilalÆi despre ei! Fiecare în parte, fårå spectatori, nu existå! Un
cutare – în care ea, Leni – Cornelia – profesase ca suplinitoare –, luminile rampei, nu existå prin ei înçiçi, ci prin ceea ce cred
întîlniri? M-am trezit povestind despre copilåria mea, în satul dragå prietene! Un fotbalist, o cîntåreaÆå, un actor, deçi sînt în
servare, cel care îmi blocase pînå atunci confesiunea primei Mi s-a pårut cå da!... A fi în centrul atenÆiei nu înseamnå cå exiçti,
iernii, neantul singuråtåÆilor – ce a tocit simÆul meu de autocon- cetåÆean responsabil... Folosesc termeni care te agaseazå cumva?
ficÆiune. Tåcerea deplinå a muntelui, lespedea ca de cleçtar a egalitate teatrul cu politica, dorinÆa de afirmare cu nevoia de a fi
cante. Tråiam ca într-un vis, ca într-un vas izolat, ca într-o – Ai întrebuinÆat niçte cuvinte prin care pui pe picior de
Beam çampanie, fumam Æigåri fine çi ciuguleam fursecuri cro- Odatå mi-a vorbit aça:
natå, o iubitå perfectå, un suflet mårinimos, çi aça mai departe. convingåtor, dacå nu chiar Råspunsul, cu majusculå...
fufe, må ispitea så o laud, creçtea auzind cå este o femeie minu- Dar nu våd cå ai fi neputincios så gåseçti singur un råspuns
Marquez. Må îndemna så-i povestesc despre amante, neveste sau – Våd cå te-ai molipsit puÆin de la mine, cu paradoxurile...
pieptul meu, jucîndu-se cu penisul de-a påpuça, cå aça citise în M-a privit ironic.
tatå din poieni çi cetini. Leni çedea, de obicei, cu fruntea lipitå la cå existå un motiv subconçtient? (Dacå îmi permite paradoxul...)
ceam amor çi discutam pe întuneric, la „lumina“ zåpezii, reflec- prim-plan, fie ca om politic, fie ca simplu oråçean... Este conçtient
dar becurile nu prea le aprindeam nici noaptea, cînd mai mult få- tot mereu în centrul atenÆiei, care e motivul intim al jocului în
salvamontist. Nu oprea la casa noastrå. Încålzeam cu electricitate, sau de ce iese la rampå aça, sau – cum så zic? – de ce vrea så fie
trecea un cålåtor pe poteca din vecinåtate – drumeÆ, pådurar sau L-am întrebat, fireçte, de ce se complace în astfel de scene,
Eram singuri nu doar în cabanå, ci çi în zonå. Cîteodatå Çi urma recitalul!
din mine un bårbat aspru, peste putinÆå så refuz asemenea sejur! autorizate în domeniu... Dar...
circulaÆia. Evit cît pot muntele, råceala. Cu Leni, hotårîtå så facå – Nu çtiu, nu sînt sigur, n-am acces la sursele cele mai
deasupra bazinului, unde se ramificå nervii çi se stranguleazå lipsurile de informaÆie. Deseori, chiar aça începea:
stresant. Piciorul îmi amorÆeçte, chiar çi coloana vertebralå, cå îl susÆine! Nu se sfia så-çi recunoascå limitele, limitårile çi
apa (nu marea caldå, vara) îmi produc un råu surd, sîcîitor, de-un conviv, çi-l întorcea împotriva aceluia, dîndu-i înså impresia
95 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 82
94 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 83
douå cåsåtorii, despre proiectele abandonate din lipså de susÆinere – Nu iubire, ci o solidaritate bårbåteascå, una dintre acelea pe
familialå. Adicå nu neapårat familialå. Ai mei, pårinÆii çi fratele, care le ai la tinereÆe, cînd Æi se pare cå trebuie så schimbi lumea
erau – sau fuseserå – de partea mea. Nu må înÆelegeau, dar må çi ai forÆa necesarå så o faci! GeneraÆiei mele i s-a oferit acest
sprijineau sincer. Înså nevestele, amîndouå, se feriserå de-o lux – så schimbe din temelii o lume! Nu oricînd çi nu oricui este
încurajare måcar formalå, ceva simplu, necesar mie, un handi- dat aça ceva! Aç zice cå e un dar divin, dacå n-aç fi cam sceptic
capat psihic în clipe de råscruce, înainte de a fi – sau mai mult în privinÆa lui Dumnezeu... Am pornit la fapte cu aceastå
decît – un handicapat fizic. Çi cîtå nevoie resimÆeam uneori de-o perspectivå captivantå. Numai cå... Çtii cum e la noi, în România:
vorbå dulce, un îndemn convenÆional! teoria ca teoria, dar practica te omoarå! Forme fårå fond, asta a
Leni se transpuse în situaÆia posibilei „tovaråçe de viaÆå“, spus-o cineva, çi åsta e defectul nostru naÆional!... Sau, må rog,
idealå. Må dådåcea, îmi da sfaturi cum så må îmbrac, cum så n-am gåsit prea bine ce ni se potriveçte, ca så facem o naÆie
umblu pe stradå ca så nu mi se vadå infirmitatea, cum så trec puternicå, de bågat în seamå... Dar am luat-o razna... Aça e cînd
peste momentele penibile, generate de imbecilitatea celorlalÆi, te ridici de la particular la general, asta e dialectica, sau viciul ei...
care nu puteau accepta cå çi unul ca mine vrea så fie tratat ca Al dialecticii, poate nu; al lui Visariuc, da! Ieçea deseori din
fiinÆå umanå, nu rebut al genului... O întrebam dacå nu cumva „clenciuri“ prin evaziuni stilistice, prin divagaÆii „filozofice“ pe
este implicatå în vreo fundaÆie de-astea, cu profil umanitar, teme incontrolabile, aburoase, „generoase“. Enervante sau nu,
apårute dupå revoluÆie. Refuza detaliile, må toca zilnic la cap çi alunecårile sale trådau un spirit pe cît de cuprinzåtor, atrågåtor çi
la creier, må fortifica prin tratamente alimentare çi cårturåreçti, încîntåtor, pe atît de nesigur. Dacå judec bine, incertitudinea era
prin excursii în locuri visate, unde nu credeam så ajung vreodatå. singura constantå pe care o poseda Lulu. Nu aceea filozoficå, nu
Am vizitat astfel FranÆa, Italia, Germania, Grecia çi cîte altele. În îndoiala creatoare, nu punerea în discuÆie a cutårui fapt, pentru a
oraç se coagulase un cor mixt, bårbaÆi çi femei, persoane cu afla ce este bun, valabil, util în aparenÆa ori esenÆa lui. Nici acea
oarece stare çi statut profesional, profesori, medici, un inginer, neîncredere funciarå în tot ce este construcÆie umanå, perisabilå
chiar çi un popå, foarte activ afacerist, pesemne ofiÆer cu patrafir, çi trecåtoare, despre care s-ar putea spune cå reprezintå un mod
de a fi, de a tråi, o „filozofie a vieÆii“. Çi nici veselul scepticism
prea le çtia pe toate... Nu-mi cultivasem vocea pînå atunci,
datorat experienÆei, frecventårii istoriei la cursul de zi, nici ironia
auzeam mai degrabå un scîrÆîit decît un instrument muzical.
corozivå, umorul „care îndreaptå moravurile“... Ciudat, dar Lulu
Instructorul angajat ca dirijor îmi dezvålui cîteva trucuri. Dupå nu adoptase aceste instrumente de corecÆie çi de autoprotecÆie, la
exerciÆii çi antrenamente, devenii capabil så susÆin partitura care apelaserå mai toÆi congenerii såi, cei treziÆi la vreme din
tenorului în timbru mulÆumitor. Leni cînta çi ea, dar nu excela în utopia tinereÆii. Modelul Caragiale, referinÆå obligatorie în
vreun registru. Era nelipsitå în deplasårile „artistice“ din cauzå cå discuÆiile despre „specificul neamului nostru“, era acceptat çi de
soÆul sponsoriza generos fiecare „turneu“, oferind autocarul Visariuc. Înså partea întunecatå, lucifericå a lui Caragiale, din O
firmei, çoferul çi benzina. El n-a venit cu noi vreodatå. În general, fåclie de Paçti, Nåpasta sau În vreme de råzboi...
turneele însemnau prilej de distracÆie, negoÆ ambulant çi aventuri Evident, generalizez çi alunec în explicaÆii secundare (m-am
erotice între persoane care pofteau una la alta, fårå så aibå ocazia virusat çi eu!), din lipså de repere. În perioada sa de glorie, cum
så-çi împlineascå rîvna. Må împerecheam cu Leni fårå jenå, se spune, puÆin dupå apariÆia în oraç, înainte så se însoare cu
profitam cå amanta mea face pe sufletista, pe mama råniÆilor. Iar Ofelia Gîrlan çi mult dupå moartea soÆiei, Lulu Visariuc impuse
eu påream un rånit, deçi eram un hrånit... un personaj de care nu puteai så nu Æii cont! Cînd, personal,
Într-o iarnå, Leni aranjå så petrecem cîteva zile singuri, lîngå mi-am dat seama de inconsistenÆa personalitåÆii „dilematice“,
Rucår, unde posedau o cabanå, ea sau firma soÆului, nu m-a Lulu cåzuse în ridicol, neseriozitate, beÆie...
interesat amånuntul. Decorul fastuos, impresionant, sålbatic
nu-mi plåcea sub nici o formå. Frigul, îngheÆul, umezeala, ploaia,
triunghiul, mîngîindu-l totodatå cu un deget norocos. Între versuri; puÆin prea ermetice pentru mine, în descendenÆå barbianå,
chiloÆii jos çi mi-a aråtat påduricea – blondå çi ea – ce-i înÆelenea låsase urme în poemele publicate deja. (Am citit çi eu acele
paravanul catedrei, Cornelia çi-a desfåcut picioarele, çi-a tras copilului, deçi experienÆa deflorårii unei fete, prima din viaÆa lui,
cå-i plåcuse îndråzneala –, m-a råsplåtit în mod parçiv. Feritå de relevat forÆa inexistentå: n-a recunoscut cå el este autorul, tatål
în loc så må pedepseascå public – de unde am dedus, peste ani, Cornelia-LenuÆa-Leni a refuzat så se debaraseze. Asistentul çi-a
fierbinÆi, nu era indiferentå faÆå de visele mele. Auzind cuvintele, Dragostea sfîrçi printr-o sarcinå neprevåzutå, de care
Nu-i scåpase îndrågostirea mea, nu o låsau rece ocheadele risipind argumente scînteietoare çi metafore inedite...
sufleteçte. Alta så-mi fi fost vîrsta, må însuram cu blonda, poate. poeme, romane çi criticå, individul se duela cu profesorul,
speranÆå, mågulind fårå så çtiu singuråtatea unei fiinÆe fragile independent çi sarcastic. Celebru apoi prin cårÆile publicate,
mîncam fårå dinÆi, o lingeam cu privirea candidå, îndrågostit fårå consumase dragostea dintîi, cu un asistent orgolios çi impunåtor,
nu-çtiu-ce, sågeta cu coada ochiului. O sorbeam fårå lingurå, o farmec nespus ale båtrînei cetåÆi. La mare, în studenÆie, îçi
Cornelia privea çågalnic peste claså. La mine, cel gelos pe închipui, cu învåÆåturå lejerå, cu plimbåri prin locurile de un
fura dulceaÆa chipului çi – obsesia mea! – frågezimea pulpelor. ConstanÆa. Trei ani tråise viaÆa cea mai frumoaså din cîte îçi putea
aproape de chiloÆi, pieptul bombat natural. Soarele toamnei îi biografice. Dupå ce plecase de la noi, intrase la facultate, în
neglijent peste spåtar, dreptul învîrtind un stilou, minijupa såltatå ca petrolul dintr-un puÆ proaspåt deschis. Aça am aflat amånuntele
N-am så uit în veci: çedea pe scaun cu braÆul stîng atîrnat bea, mårturisirile conteneau greu sau deloc, gîndurile se revårsau
– Ah, Doamne, ce picioare frumoase ai! o trecea din categoria vicioaselor în cea a nåpåstuitelor. Cînd
admirativ, în locul lecÆiei pentru care må scosese la tablå: evaziune, dispoziÆia liricå a bietei femei, pe care doar un i în plus
acelei femei! Ce alta, dacå nu ursita, m-a îndemnat så-i çoptesc marginea posibilitåÆilor, a ne-întîmplatelor, speculînd nevoia de
educau! Eram predestinat Corneliei, eram blestemat så aparÆin eçuam în retorica moralei aparte, fåceam hermeneuticå pe
pe uliÆele satului må incitau, må chemau, aç spune chiar – må venea în relaÆia cu Leni. Må fofilam pe dupå dileme cårturåreçti,
meie atît de goalå! „Scandalul“ çi provocarea lansate de Cornelia filozofie de nimic, truc ieftin de ocolit responsabilitatea ce-mi re-
vraja, provenea pesemne din faptul cå nu mai våzusem încå o fe- suma actelor sale, desigur. Dar Actele fårå ConçtiinÆå? BanalitåÆi,
Cred cå se manifesta în mine, precoce, bårbatul; dar atracÆia, Talentul sau palmaresul? Moralitatea sau bibliografia? Omul este
de-dulce!) formau o Æarå de explorat la vîrsta tinereÆii viguroase. unui om? Gîndurile sau gesturile? IntenÆiile, opiniile sau actele?
pietruiÆi (cuvîntul aparÆine unui båtrîn care, deh!, poftea la Faptele înså... Ce cîntåreçte mai greu, ce este mai preÆios în viaÆa
culoarea cerului nu-mi trezeau fiori metafizici, ca aståzi. Sînii exterior. Se spovedea. Ascultam, înregistram, nu judecam.
indiferent; am învåÆat så-l apreciez mult mai tîrziu. Ochii de neutre, Leni scoase la ivealå temeri çi obsesii fårå sens, privite din
çi crudå, genunchii delicaÆi çi gleznele subÆiri. Pårul må låsa Nici måcar nu fu o revelaÆie. Stimulatå de întrebåri aparent
foarte bine cå må fascinau picioarele ei cu piele måslinie, netedå placå traiul ce-l tråiesc!
Må Æineam dupå fusta Corneliei ca un cåÆel. Îmi amintesc murit! Ei, asta e perioada mea, acum! Vreau så tråiesc çi så-mi
îçi poate imagina, desigur, contextul. Çi restul. Nu insist. Atunci cauÆi altceva, chiar dacå te doare, måcar simÆi cå n-ai
întîlnire cu Cornelia. Adaug vîrsta mea – doisprezece ani! Cititorul cînd te saturi de atîta bine, çi orice Æi s-ar da, nu mai are gust!
çapte paçi de capitalå. Precizez cå în 1968 s-a petrecut prima aça cum vreau, nimeni nu må întreabå de nimic! Dar vine o vreme
prin ungherele CarpaÆilor sau în pustietåÆile Olteniei, ci chiar la munceçte så meargå totul strunå! Eu am doar foloasele! Tråiesc
într-un loc vetust çi ancestral, cum sînt în Æara noastrå nu numai actele, puterea, dar el trage toate necazurile, el descurcå iÆele çi
satul din josul cîmpiei. Era o apariÆie mai mult decît çocantå, – ÎnÆelegi? mi se plîngea Leni. Sînt la mîna lui, are banii,
hotårîtå så nu se piardå, prin måritiç sau încurcåturi amoroase, în niciodatå nimic!
profesoarå suplinitoare, de „agriculturå“, absolventå de liceu, låsatå, pentru tot ce-i oferå çi, mai ales, pentru faptul cå nu-i cere
85 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 92
88 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 89
nostalgii va fi trezit privirea mea ca limba umedå? Ce însinguråri care sînt, asta care stå pititå sub mine, care îçi spalå mama cu
çi vise de cadînå a unui sultan cu sute în harem va fi risipit raza mînuÆa ei, cînd ar putea så plåteascå o infirmierå calificatå, chiar
de laser înfiptå în pieptul sculptural? douå, una care stå dimineaÆa çi citeçte Prins çi Marele singuratic,
Atîta chestie pricepeam çi eu: cå Leni era stînjenitå de Serenada la trompetå çi DimineaÆa pierdutå, EducaÆia senti-
prezenÆa mea, cå stînjeneala provenea dintr-un simÆåmînt de mentalå çi Doamna Bovary, în loc så se uite la telenovele sau alte
complicitate la un act rîvnit, nu împlinit, cå tensiunea generatå la prostii... Aç fi vrut så-i spun cå nu må priveçte; dar cum så tai o
frecarea vorbelor cu dublu sens electrocuteazå Æesuturi amorÆite, confesiune imbecilå fårå så stric, fårå så ratez aventura? Am
çi le pune în stare emergentå, de nu chiar incendiarå. Ca într-un açteptat så treacå momentul acuplårii. Pe urmå...
dans al dez-våluirii, fåcut de-o stripteuzå thailandezå, jocul femeii Pe urmå a fost foarte greu så-i dau cu flit bietei adulterine. A
neglijate din faÆa mea înlånÆuia çi våzul, çi multe pårticele din cårei unicå plåcere pårea så fie asta – trådarea conjugalå, doar cu
sufletul meu. Scanerul bilentil cu gene arse çi pleoape usturate mine! (Numai cu tine am îndråznit, zicea, så nu må-ntrebi de ce,
parcurgea masivul trup în care dospeau vulcani. Pår lung, vopsit tu m-ai fåcut så tresalt ca la optsprezece ani...) Dacå infidelitatea
negru, ochi albaçtri, faÆå bine cremuitå, degete cu unghii fin tåiate, lui Leni ar fi fost simplå monedå de schimb pentru infidelitatea
låcuite cu roçu, pulpe gelatinoase, strunjite de fitness, ciorap bårbatului, pesemne cå nu i-aç fi acordat atenÆie multå vreme. Nu
superfin. Ce avea femeia neobiçnuit, de-mi ridicase oblonul doream så intru în conflict cu masculul potent, nici nu må cîçtiga
întunecat? Ce sens puteam gåsi în ezitårile adolescentine? Ce dåruirea de paradå cu care femeia se forÆa så må trateze. Dar,
invitaÆii ascunse tipåreau ácele imprimate fårå cerneluri, înså încetul cu încetul, am înÆeles cå Leni tråia o dramå. Banalå,
vizibile fårå soluÆii speciale? obiçnuitå de cînd lumea civilizatå, dar nu mai puÆin dramå.
Nu voi comite impoliteÆea så-l consider pe cititor naiv çi Påråsitå de soÆ, de copii çi de prietenele dinaintea îmbogåÆirii, fårå
neinformat, ca så descriu tot traseul parcurs pînå în momentul o ocupaÆie bine stabilitå, cu o mamå paralizatå, chinuitå de
„pusului (the score, în englezå) în paginå“. Tai proza pregåtirii vinovåÆii neprecizate, femeia asta în vîrstå de numai patruzeci çi
actului copulativ, cå nu e importantå aci, çi sar direct în patul în cinci de ani vedea înainte doar moartea. NopÆi la rînd traversa
care zac alåturi de Leni. Douå corpuri satisfåcute, douå fiinÆe coçmarul sicriului, auzind cum cad bolovanii pe capac. Deseori,
timide, una bulversatå de ardoarea sexuirii, cealaltå ghemuitå visa slujba înmormîntårii, cu preoÆi în odåjdii strålucitoare, lumini
încå de prelungita abstinenÆå, impuså de factori obscuri. Pe drum çi flori fårå numår. Se trezea rece la trup, cu pielea îngheÆatå
spre açternutul ca un sanctuar pågîn, Leni îmi çoptise la ureche: chiar çi în pijamale våtuite, cu dinÆii clånÆånind fårå ståpînire.
„Ah, ce poftå am så må distrez!“ Dormea singurå. SoÆul, dacå venea acaså, gåsea culcuç pe vreo
Crezusem cå braveazå. Cå vrea så-çi ascundå obiçnuinÆa. canapea, în living, la televizor. Dar deseori nu venea. Leni bea
Cå – mågulitor pentru mine – încearcå så alunge tracul începu- frecvent, ca så se încålzeascå, så uite, så adoarmå. Nu devenise
tului de legåturå. Sau cå – jignitor pentru ea, dar asta e! – justificå dependentå de alcool, dar pînå acolo poteca prea lungå nu era!
adulterul cu o puerilitate nici måcar hazlie. O privisem întrebåtor: Amånuntele impresionau. Înså menÆineam distanÆa, ca så nu
interesul meu stîrnise oare cortexul ei? Conducea maçina cu cad în plasa unei slåbiciuni tolerabile. Un bårbat cu treizeci çi
dexteritatea çoferiÆei profesioniste. Fuma çi-mi spunea poveçti nouå de ani çi douå cåsåtorii eçuate la activ este oricînd gata så
din lumea tipilor cu bani, între care se miçca obligatå de afacerile încerce. Måcar cå amantlîcul e o corvoadå, ca çi cåsnicia, poate
soÆului. Pe care nu-l condamna pentru amantele schimbate ca mai restrictivå chiar (nevasta o poÆi înçela, dar amanta ba!), cine
batistele. Dacå poate, zicea Leni, de ce så nu o facå?! Çi eu, dacå îl refuzå? Ne despårÆeau çase ani. Socoteam cå sînt insuficienÆi
aç putea, tot aça aç proceda! Dar eu nu pot, nu må laså inima så pentru a umple diferenÆele multiple dintre noi. Dacå eu aç fi avut
o pun cu unul sau altul. Îmi trebuie un bårbat de suflet, så må vîrsta ei çi ea pe-a mea, poate cå falia existenÆialå s-ar fi lipit. Dar
iubeascå aça cum sînt, nu pentru ce am sau ce dau, ci pentru asta aça, trebuia så am cu cincisprezece-douåzeci de ani mai puÆin, så
picioarele soÆului. Pentru confortul asigurat, pentru libertatea neglijent într-o pungå transparentå. Ochiul meu zåri cotorul unor
murit, nici socrii, cå nu are aça ceva! Uneori ar fi în stare så-i lingå librårie, cînd lua de la vînzåtoare un pachet de cårÆi, înfåçurate
care sînt mari çi seamånå numai cu tatål lor, nici tatål ei, cå a locuitoare a oraçului în care îmi tîråsc neputinÆa. O întîlnisem în
zvîrle de-a berbeleacul pe scåri, çi nimeni n-o ridicå. Nici båieÆii, De bunå seamå, pe Leni o cunoçteam de-o vreme, ca
plin de bani, n-ar çti, nu vrea çi nu se bagå så-l domoleascå. O modå în lumea lor – amantele...
proastelor ce trag de el? Prost ar fi dacå le-ar da! Acum, cînd e Çi de aici porni aventura mea cu Leni, de la o discuÆie pe tema la
çeze, Leni refuza. Ce så-i reproçeze? Cå nu då cu piciorul bårbatul femeii care îmi stricå açezarea în viaÆå? Amante, desigur!
Afemeiat, omul nu pårea; înså nu rezista tentaÆiilor. Så-i repro- haznale?!) Magazine, mori, maçini, cîrciumi – ce mai avea
regulå, nunta, copiii çi restul urmarå fårå alte complicaÆii. în cîÆiva ani mirosea neplåcut. (Dar ce avere nu emanå parfum de
cåzu! Måcar individul se Æinu de cuvînt: cåsåtoria se fåcu dupå Nimeni nu-l apreciase ca om de prim plan, aça cå averea ce-o fåcu
cu minte slabå, nevindecate la prima lecÆie, femeie proastå, Leni pårea un tip oarecare, poate descurcåreÆ, poate legat de Securitate.
minunat cu viitorul socru, cu care bea zilnic Æuici. Ca toate tipele auzite ici-colo. Lucrase la serviciul „aprovizionare“ al uzinei,
atracÆia infectului e o chestie, nu? El vîna „situaÆia“ çi se înÆelegea ridicat dupå ’89, ca mulÆi alÆii. Îl çtiam din vedere çi din vorbe,
insistent, îi ghici råceala çi calculul, îi simÆi noroiul sufletesc. Dar LenuÆa – Leni, în intimitate – era måritatå cu un afacerist
fusta în colectivul mic, dar select, al CEC-ului. I se påru prea
care-i fåcea curte cam stereotip çi fårå talent, cînd ea îçi plimba * *
Pe soÆ, LenuÆa-Leni aproape cå nu-l plåcuse. Un individ insidios, *
de mama paralizatå, ci de tatål viguros, pådurar cu relaÆii çi bani.
LenuÆa, apoi Leni, dupå o veche prietenå, i se lipiserå în caså, nu noçteam! Jalnic final pentru povestea primei iubiri...
Pe numele ei adevårat – Cornelia. Diminutivele CorneluÆa, se topi în memorie. De-aç fi întîlnit-o fårå veste, desigur n-o recu-
„agriculturå“, iubirea mea dintîi! terfeleam cu prima muiere agåÆatå la întîmplare. Chipul rotund mi
era una çi-aceeaçi cu pierduta Cornelie, profesoara suplinitoare, de Cornelia. Stafia ei aurie må vizita rar în clipele de singuråtate. O
doisprezece ani! Pentru cå – vei fi ghicit deja, çcolite cetitor! – Leni fripserå inima, plus tinereÆea toatå!) Apoi, cum se întîmplå, uitai de
tînårå zbanghie, într-o toamnå auritå, cînd abia numåram din jur, nu numai blonde, ci çi brunete. (Acestea, îndeosebi, îmi
aceleaçi tufe, doar cå mult pipernicite acum, ce mi le aråtase o seducåtoare a pierdut interesul meu. Începusem så våd çi fetiçcanele
spus – pentru cå-mi plåceau crizantemele-i galbene dintre coapse, fi måritat cu un popå! Dupå ce-am aflat de måritiç, persoana
çi simplu, nu evitam så o întîlnesc, ba chiar o cåutam eu? Simplu lume. Çtiu cå anul urmåtor Cornelia a intrat la facultate, apoi cå s-ar
så-i spun? De ce-i acceptam moft urile çi entuziasmele? De ce, pur cules informaÆiile care parveneau pe diverse cåi în mica noastrå
„unicå çi singurå“ – toate astea må plictiseau. De ce nu îndråzneam va fi låsat çi alte amintiri decît ale mele. Amorezat de ea fiind, am
senatori, miniçtri, de care nu putea så scape, pretenÆiile de iubitå În fapt, Cornelia a stat la noi doar un trimestru. De bunå seamå,
soÆul, atenÆiile din partea unor oameni importanÆi, deputaÆi, care må scald, uite, çi azi...
mare vedetå a reuniunilor la care se vede obligatå så meargå cu tudine, plutirea în zone superioare, cancerul emoÆiei de neuitat, în
care o neglijeazå, spaima de chestii nesigure çi dubioase, ifosele de cuvintele profesoarei, nici ale colegilor. Ci numai starea de beati-
bunå stare, plînsul prefåcut pe marginea traiului prost cu bårbatul împlinire eroticå, de vreme ce nu mai Æin minte nimic, nici
våicårealå pe tema mamei bolnave çi a sånåtåÆii proprii, nici asta în zece, fårå så çtiu lecÆia! Presupun cå atunci voi fi avut prima
cå gemetele, înåbuçite astfel, må satisfac teribil. Apoi, veçnica ca în dupå-amiaza de toamnå cînd am cåpåtat singura notå de
încît ajunsei så pun între dinÆii muierii un prosop råsucit, pretextînd påcåtoaså, çi de cîte ori må vizita Cornelia în somn, erecÆia venea
preferinÆe fårå importanÆå, zisei. Dar permanenÆa lor må scîrbi, protuberanÆå, ci o patå a pielii. Ani la rînd am visat priveliçtea
måcånea sau necheza. Odatå chiar cîntå cocoçeçte! CuriozitåÆi çi pådurice çi buric era – de neuitat – o aluniÆå cît unghia, nu
91 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 86
90 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 87
pot rezista lîngå Leni peste un semestru. Çi totuçi, am rezistat volume arhicåutate în anii 80 – Cel mai iubit dintre påmînteni,
cinci! De ce – må întreb çi azi, uite, cînd scriu! Iar de-aç vroi un ediÆia de buzunar. Pesemne cå çi Leni må remarcase dinainte –
råspuns direct çi simplu, acela ar fi: pentru cå må fermecase nici nu e prea greu, cu defectul meu la picior, cu faÆa de copil
triunghiul blondelor tufe dintre coapse! Dar îndeosebi aluniÆa – neînÆårcat, sînt inubliabil, vorba unei muieri. Privirea pe care
de fapt, o patå a pielii, nu o protuberanÆå! – dintre buric çi mi-o aruncå din ochii albaçtri nu tråda milå, silå sau oroare,
pådurice, asta îmi da insomnii!... Glumesc, çi nu glumesc. Un chestii gustate obligatoriu în dialogul mut cu persoane necu-
amånunt de nimic, un fleac så fie cuiul în care mi-am agåÆat noscute. La iniÆiativa duduii gazdå întîmplåtoare, schimbaråm
sufletul? N-aç fi eu primul bårbat distrus de-un floc! Çi nici n-am cîteva cuvinte, evident, despre romanul învelit deja în legendå, nu
fost distrus, de vreme ce scriu çi-s viu, cu ochiul îmbåtrînit çi doar în polimeri... Complicitatea nescriså a celor care citesc
scrotul cenuçå, dar încå viu! aceleaçi cårÆi îmi dådu dreptul så o salut çi så schimb cîteva
Au fost mai multe såptåmîni de eros påtimaç, aproape cuvinte cu Leni de cîte ori treceam unul pe lîngå altul, pe stradå
adolescentin, ca în orice relaÆie nouå. Ne întîlneam prin diferite sau prin magazine. Alte locuri de întrunire nefiind în uz, discu-
locuri, atent stabilite, dupå un studiu prealabil. Pentru cå Leni a Æiilenu progresarå. Nici nu-mi da brînci vreun sentiment stråful-
refuzat orice cheltuialå din partea mea, iar eu, pragmatic, n-am geråtor, ca-n romanul råscitit çi råscitat.
insistat, mi-am folosit resursele pentru surprize amoroase. Figuri Leni era pe-atunci o femeie cam oarecare. Pårul galben, tuns
çi recuzitå, båuturi çi fructe, scenarii çi ritualuri, måçti sau extrem de scurt, ochii apatici, trupul deloc sexy. Purta haine
unguente afrodisiace – toate astea cåzurå în responsabilitatea mea. cenuçii, fustå lungå, taior croit ca din topor, batic sau cåciuliÆå
De care må achitai cu tot mai plåcutå preocupare, descoperind la roçie, cu moÆ çi boruri bulbucate. O vedeam uneori însoÆitå de
fiecare întîlnire o altå Leni, o femeie fårå complexe, dar çi fårå copii, mamå de provincie ca la carte, Æinînd sub braÆ poçeta cu
iniÆiative. Cåci, îmi spunea cu råsuflarea fierbinte, parcå am banii de cheltuialå. Så-mi fi fåcut vreodatå iluzia cå se uitå la
renåscut din pulbere, s-au întors încå o datå cei optsprezece ani, mine ca la un bårbat bun de iubit? Nu cred. Oricum, eu n-am
am devenit din nou o biatå studentå, defloratå de cel mai iubit simÆit vreodatå dorinÆa så dezbrac aceastå femeie. Aça ne-am
påmîntean, cel pe care îl suisem la icoanå, nenorocitul!... N-am trezit dupå ’89, în altå lume parcå...
comis indelicateÆea så întreb cine-i omul. Nu mi-am consumat Într-o zi må aflam în magazinul „Elvila“, unde un amic se
afectivitatea doar pentru cå Leni îmi fåcea impresia cå må angajase recent. Salonul de expunere a mobilei ocupå un etaj –
confundå cu prima ei dragoste. Sau chiar gåsea în relaÆia cu mine primul çi singurul. Leni a urcat pentru o vizitå de rutinå. Nu
ingrediente din acea experienÆå? Ce importanÆå are? Ascultînd dorea så cumpere, ci numai så afle noutåÆi. M-am ridicat din
sfatul unui amic çtiutor çi cabotin, tråiam clipa fårå så-mi pese de fotoliu în virtutea obiçnuinÆei de om bine-crescut, nu galant. Poate
rådåcinile înfipte – sau suspendate – într-un trecut fårå consistenÆå. cå silueta femeii trezea involuntar admiraÆia, iar såltatul din scaun
Numai cå acel trecut veni dupå noi, çi curînd ne çi întrecu, în însemna un fel de erecÆie. Ca înfåÆiçare generalå, Leni se schim-
cursa cu obstacole, fårå premii, ci doar coroane. Pe mormînt. base mult. Nu o vedeam prea des, nici nu o urmåream special.
De la un timp, legåtura deveni monotonå. Oricîte surprize Constatarea noutåÆilor de look – aça se spune azi – o fåcu amicul,
pregåteam, oricît entuziasm deborda Leni, trupul nu mai ascundea vechi prieten cu familia oaspetei. Pe un ton glumeÆ, el aduse
nimic, nurii nu mai deschideau parfumuri negustate. Începeam så elogii negative aspectului „la modå“, stil business-woman,
înÆeleg de ce a påråsit-o – sexual vorbind – soÆul, de ce nu çi-a aflat adoptat de femeie. Neatent la discuÆie, admiram – probabil fårå
ea alt partener de scurtå/lungå legåturå. SaÆul gråsimii, totuçi decent jenå, cam indecent çi necuvenit – superbia mascatå a trupului
påstratå în linii fine prin fitness, parcå se revårsa deodatå cu maturizat, înflorirea de crizantemå cu care, la patruzeci-çi-ceva de
sinusoida orgasmului. Cînd ajungea la vîrful curbei, Leni grohåia ani, impresioneazå unele urmaçe ale Afroditei. Ce coardå, atinså
ca porcul la scopire, behåia ca oaia cåpiatå, mugea ca vaca, de unghia ochiului pofticios, va fi vibrat în sufletul lui Leni? Ce
greu, impracticabil... Cît despre Leni, tot douå variante: fie suferise resat de mai multe chestii, detalii biografice. I-am råspuns pe un
plec spre localitate, circa cinci kilometri pe drum nedeszåpezit, Profesorul X face apelul, ca så ne cunoascå, zice. S-a inte-
reduceau la douå: ori nu plec, çi cad obosit de mers împrejur; ori 23 septembrie
de junglå toridå, în ciuda îngheÆului. Acum, posibilitåÆile mele se
întuneric. Nu se desluçea nimic. Spaima crescu în mine ca vegetaÆia sigurå cå nevasta lui meritå un bårbat aça de bine, dar asta-i viaÆa.
problema påtrunderii în interior, acoperiçul fusese deja cuprins de dau seama cum le stå. Au un Renault roçu, au çi doi copii. Nu sînt
nu exista. Garajul blindat era impenetrabil. Cînd începui så-mi pun e cåsåtorit cu o doctoriÆå, dar nu i-am våzut împreunå, ca så-mi
se aflau la o înålÆime inaccesibilå. Scarå sau alt mijloc de cåÆårare umeri largi. Se cunoaçte cå face sport. Un bårbat perfect. Çtiu cå
se încuia cu o broascå de penitenciar. Så sparg un geam? Geamurile Larisa zice!). Trupul pare bine întreÆinut, fårå burtå, spate drept,
subtilitate. Så intru în clådire, n-aveam cum. Uça din lemn masiv verighetå. Are mîini delicate, foarte fine çi foarte masculine (tot
vreun urs? O fi degerat? Çi-o fi rupt piciorul? Frica se insinuå fårå Poartå un costum gri, cåmaçå albå çi un inel cu safir lîngå
muiat bånuind cå påÆise ceva. Poate cåzuse în pråpåstii? O atacase pårul grizonat. (Oare pot scrie cå ochii se asorteazå cu pårul?)
s-a instalat pe nesimÆite. De ce nu apårea Leni? Puterile mi s-au sorului X sînt albaçtri, ca çi ai mei. Se potrivesc, se asorteazå cu
de nori çi ceaÆå, din ce în ce mai îngroçatå. Dupå un timp, noaptea mei sînt niçte secåturi, nu pun preÆ pe spusele lor. Ochii profe-
Ziua pårea încremenitå la amiazå, cu lumina filtratå prin perdeaua afirmat cå e impresionantå, impunåtoare, ucigåtoare. Dar colegii
îndemna så rup gura femeii care, credeam, îçi båtuse joc de mine. frumoaså. Parcå må çi înspåimîntå un pic. Mai toÆi colegii au
oricårui scandal ce l-aç fi putut face. Cînd mergeam, enervarea må întorc pe mai multe feÆe. Må urmåreçte privirea lui albastrå, foarte
Cînd çedeam, gerul se infiltra în oase çi-mi tåia elanul necesar Revin puÆin la profesorul X. Simt nevoia, nu çtiu de ce, så-l
M-am învîrtit în jurul temeliei de granit vreo patru ceasuri. 19 septembrie
Uitasem „amånuntul“ cå Leni luase cheile asuprå-çi...
ore så revin. La cabanå am realizat cå sînt obligat så açtept afarå. remarcat? Dar prin ce så ies în evidenÆå?
decît întorsul. Cålcînd pe propriile mele urme, mi-au trebuit douå bågat de seamå cå exist çi eu în aceastå çcoalå. Pînå azi. M-o fi
faÆå cu alÆii. Så o ajung din urmå, peste putinÆå! Nu exista alegere, numai bîrfe despre el, çi l-am studiat de la distanÆå. Nu cred cå a
asta dinaintea ei sau så accept ruçinea, umilirea, înfrîngerea de Larisa, care a prins-o de la sorå-sa. De doi ani îl çtiu, am auzit
obosiserå. Leni må întrecuse fårå probleme. Råmînea så recunosc ameÆeala. E frumos, e un mascul adevårat, cum zice colega mea
dare a voinÆelor, nu o plimbare de agrement, aerul tare – toate må catedrei chiar. M-a privit de cîteva ori în ochi, cå mi-a venit
sfîrçitå neprevåzut, tensiunea excursiei, care însemnase o încor- aproape çi foarte de aproape, cå stau în prima bancå, în faÆa
poate moarte. Somnul îmi da tîrcoale. Oboseala durea. Noaptea Azi am început orele cu profesorul X. Îl våd întîia datå de
Frigul irezistibil m-a påtruns. Så råmîn pe loc, însemna îngheÆ, 18 septembrie
pierdusem la propriu çi la figurat!... Am zåbovit un sfert de orå.
Æigårile se aflau în sacul graÆios purtat de Leni, pe care o
Foamea se simÆea amågitå; dar setea, deloc! Termosul cu ceai çi
capacele cutiilor çi cum am înghiÆit materia sleitå, peçte sau pateu.
minimul necesar pentru cålåtorie. Nu çtiu cum am desfåcut FRAGMENTE DINTR-UN JURNAL
çi-am lepådat rucsacul din spate. Cåram niçte conserve çi pîine,
jupuit. Am croit cu picioarele, båtînd troianul, un fel de vatrå,
stîncå ridicatå la doi metri deasupra zåpezii, un perete gol, ca
locul în care ajunsesem? M-am oprit lîngå un soi de teçiturå, o
tåpçan, coborîse într-o vale, gåsise o potecå, neobsevabilå din
97 LIA MORA
100 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 109
tîrziu, analizînd tot dialogul, care nu fusese decît o continuå jelanie povestit-o, ci numai cuiva (unei femei) care mi-a înÆeles frigul din
neglijent machiatå. Îmi råspunse, întrebîndu-må aça: oase, într-un moment delicat.
– Tu çtii cå soÆul meu e combinat cu fata mea? Mama Ofeliei murise chiar la naçterea fetei. Måtuça care o
Mi se påru cå nu aud. crescuse, devenitå amanta bårbatului aducåtor de bani în caså, se
– Cu cine? purtase fårå reproç. Fiicå så-i fi fost, neînÆelegerile n-ar fi lipsit. Din
– Da, cu fata mea, pe care am nåscut-o la Cocargea çi am partea ei, Ofelia avusese tot sprijinul, mai ales dupå nenorocirea cu
låsat-o femeii aceleia miloase! piciorul. Cåzuse din greçealå, pe gheaÆå. Ruptura osului, nu prea
– Nu se poate! gravå, pårea så se vindece normal. Înså Anghel, neîmpåcat cå are
– Tu îÆi dai seama în ce situaÆie în-gro-zi-toa-re sînt puså? o fiicå mototoalå, çi nu un båiat, trînti fata cînd abia se ridicase din
Ce så-i råspund? Am înçirat niçte fraze convenÆionale, pe convalescenÆå, çi-i fårîmiÆå lipitura. Un an çi ceva s-a chinuit Ofelia
care Leni nu le-a ascultat. M-a påråsit aça cum må întîmpinase, cu gipsul, cu medicamente contra infecÆiilor de tot felul, cu mutårile
cu un zîmbet evaziv çi miratå cå sînt aici, la îndemîna ei. N-am prin localitåÆi de la marginea civilizaÆiei, în care tatål era numit –
stabilit altå întîlnire. Nu credeam cå voi regåsi vechile sentimente sau detaçat – çef de penitenciar... Obligatå så stea la pat, Ofelia
pentru ea, nici nu må vedeam în posturå de vindecåtor, de çaman. prinse patima cårÆilor. Måcar pentru asta gåsi înÆelegerea tatålui,
Realitatea m-a preocupat puÆin. Cu pretexte stråvezii, am iscodit care cumpåra volume cu toptanul, de la anticari sau de la cei care
afacerea soÆului amantei. (Sau e corect, fostei amante?) SituaÆia confiscau biblioteci în acei ani.
pårea posibilå, deçi neverosimilå. Individul tråia, la vedere, cu o InteligenÆa naturalå se çlefui în contact cu minÆile celebre. În
tipå blondå, genul manechin, agåÆatå nu se çtie unde, mai micå tåcere çi singuråtate, bîjbîind sinuos prin geografia gîndirii, de-a
decît el cu vreo douåzeci de ani, cåreia îi cumpårase un aparta-
lungul veacurilor, Ofelia cåpåtå dezinvoltura omului cu çcoalå,
ment în ConstanÆa. Am zårit-o în treacåt o datå, çi nu am înÆeles
care se miçcå lejer în orice domeniu l-ai pune. ViaÆa în vecinåtatea
ce gåsise la ea. Dar în materie de frumuseÆe, femininå sau mascu-
linå, fiecare stabileçte un ideal propriu, de necombåtut... centrelor de pedepsire a celor care îndråzneau så gîndeascå în
Leni a încetat så må caute. Pînå atunci, ea avusese iniÆiativa. primul rînd, nu neapårat infractori de drept comun, îi dådu lecÆii,
O datå cu ruperea legåturii noastre, nu mai fu våzutå în public. chiar indirecte, de cinism çi ipocrizie socialå. Treptat, îçi construi
Cunoçteam numårul telefonului de acaså. N-am sunat-o, çi din o personalitate complexå, nu lipsitå de anumite atitudini echi-
dorinÆa de a ispråvi definitiv çi din precauÆie. Cine çtie ce faze voce, înså – indiscutabil – fårå nici o iluzie în ce priveçte viaÆa
traversa!... La urma urmei, dincolo de problemele ei, gestul faÆå personalå çi cadrul societåÆii absolutiste în care supravieÆuia.
de mine era incalificabil. Puteam så uit; dar nu så iert, asta nu se Dezvoltarea fireascå pretindea dialogul, confruntarea. Neavînd la
prescrie! Multå vreme m-am amågit cu iluzia cå gata, s-a ispråvit, îndemînå alt adversar, Ofelia deschise ostilitåÆile cu tatål ei.
am scåpat! Cum-necum, ce conteazå?! Mi-am rezolvat treburile, Acestuia îi lipseau çi cunoçtinÆele, çi elementele dialecticii. El
am tråit cîteva luni ca çi cum n-aç fi întîlnit-o çi iubit-o vreodatå executa ordine. Gîndirii, îi råspundea cu nagaica. Cînd pricepu
pe Leni. Înså Leni... cam ce vrea fiicå-sa, nagaica fu argumentul-replicå. Båtåile
Cînd a telefonat, era de parcå ieri am fi vorbit ultima oarå. ajunserå specialitatea casei. Dacå çeful penitenciarului aplica
Vroia så ne întîlnim de urgenÆå, cå are ceva teribil, cumplit çi „învåÆåtura partidului“ pentru combaterea duçmanului, fiica
demenÆial de spus. Sau de fåcut? Mi-a cerut så vin, dar unde – n-a pesemne cå tråia sentimente masochiste, acceptînd så fie biciuitå.
precizat. A închis înainte så aflu detaliul, çi-am råmas cu ochii pe Îndeosebi dupå punerea pe liber, cu pensie adecvatå, a celui
fereastrå. Afarå, primåvara trecuse, fructele våratice umpleau råspunzåtor cu „reeducarea“, båtåile administrate fiicei luarå
grådina, iar cåldura îndemna la plajå. M-am privit într-o oglindå turnura unei relaÆii psihanalizabile. Lulu chiar se dedicå terapiei,
imaginarå. Îmi luasem alte angajamente, croisem o viaÆå oarecare, circa un an dupå ce se cåsåtori cu Gîrlanii. Pentru cå – recunoçtea
al urçilor. Pînå så må asculte, mi-am dat seama cå, dacå povestesc
ocupat cu niçte ciobani care denunÆau nu çtiu ce caz de jaf sau atac
la postul de poliÆie, så comunic dispariÆia lui Leni. Dar poliÆistul era
platformå, ce mergea spre Cîmpulung. Înainte så pornim, am intrat
Autobuz nu circula, înså am gåsit o maçinå de çantier, cu dubå çi
muntenii – musai så fie un autobuz. Dacå nu e, må întorc la ei!...
de la gazde çi-am pornit spre centrul comunei, unde – afirmau
Refuzam så cred, înså... Am decis så plec. Mi-am luat la revedere
cabanå, çi-n garaj. Nici urmå så fi stat cineva acolo de curînd.
acceptat. Dupå vreo douå ore s-a întors, spunînd cå e pustiu çi-n
mai bine så-mi påstrez vlaga pentru coborîre la casa mea. Am
iubeam! Bårbatul s-a oferit så meargå el în cercetare, zicînd cå e
må intriga absenÆa femeii, aceastå Leni fistichie, pe care uite cå o
Cînd vremea s-a limpezit, am vrut så urc înapoi. Må durea çi
pricina...
s-au limitat så fie primitori. Probabil çtiau cine ocupa cabana cu
tåcuÆi, s-au ferit de iscodiri. Bånuiau o istorie neplåcutå mie çi
cincizeci çi cinci de ani çi nevasta torcåtoare de lînå, discreÆi çi
cununii! E încîrduitå cu dracu’! E orb, ca Lelia lui...“ ienupår a fost un medicament imbatabil. Muntenii, un bårbat la
çchioapå! A venit ea dupå el! I-a fåcut farmece! E legat la vremea rea, m-am vindecat çi mi-am refåcut forÆele. Rachiul de
obligat de socru, nu çtii ce om este?! Naiba l-a pus så se ducå la n-a påråsit curtea. Nimeni n-a urcat la gazda mea. Cît a Æinut
vråjitoarea? A fåcut-o pentru caså! Pentru bani! Pentru... A fost ce-aç fi fåcut-o? DimineaÆa urmåtoare s-a pornit viscolul. Nimeni
cîteva rînduri anoste. „Cu çchioapa? Cu pocitania? Cu Nu sînt sigur cå mi-au crezut povestea. Cel puÆin n-am minÆit. De
Comentariile sînt de prisos. Reproducerea lor încarcå în paginå Trei zile am zåcut bolnav în casa acelor oameni cumsecade.
ca un Alain Delon blond. N-a fost nimic pe lîngå çocul cåsåtoriei! degajat vreodatå cåldura celui stråin!
Lulu çocase un oraç de muieri, cu apariÆia sa de actor elegant, în geam, un om a strigat cine-i acolo... Nici glasul tatålui meu n-a
alte çase luni, murea çi ea, în chinuri de nedescris... marginea açezårii. Un cîine a pornit så latre, un felinar s-a aprins
coçciug. Încå çase luni apoi, Ofelia nåçtea un prunc. Mort. Peste instinctul de supravieÆuire decît altceva m-a condus la o caså din
Visariuc o luå de soÆie. Peste çase luni, Anghel Gîrlan era în clopote nebåtute, zgomote fårå sens, chemåri niciunde. Mai mult
ghiceascå/ prezicå destinul! Avea treizeci çi çase de ani cînd Lulu necunoscute, vedeam lumini depårtate, inexistente, auzeam
cu un cuÆit de bucåtårie... Doar pentru sine n-a çtiut så-çi invocînd numele unui Dumnezeu al pustietåÆilor, gåseam repere
va muri groaznic. Çi-ntr-adevår, a fost uciså de soÆul gelos, håcuitå punct ce mi se pårea animal de pradå, çi-l alungam cu rugåciuni,
direct. Dupå ce a plecat, Ofelia i-a deståinuit Niculinei cå femeia ligamente... Må aplecam så dibui urme invizibile, fixam cîte un
amantlîc n-a vrut så-i prezicå nimic. Sau n-a vrut så-i spunå în faÆå, vertebralå blocatå, încheieturile cu sticlå pisatå în loc de
Dar... a cîçtigat o Dacie la pronosport! Unei femei care tråia în cîntårind fiecare cît un sac de ciment, picioarele amorÆite, coloana
fetelor din oraç, cu D prima literå, ca så afle mai repede ursita. beznå, prin zåpada muiatå, cu hainele ude pînå la piele, bocancii
o... ceva al cårei nume începe cu D. Omul a fåcut lista tuturor Nu voi uita prea curînd, nici uçor, acel drum parcurs în plinå
mult de dragoste ghicea/prezicea Ofelia), i s-a citit îmbogåÆire cu cine çtie unde çi cum, çi-atunci açteptam ca prostul...
nuntå, dupå legea stråbunå. Unui holtei de nevoie (în genere, mai un accident, çi-atunci trebuia så anunÆ; fie må påråsise, plecînd
111 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 98
110 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 99
mirat de ce fusese capabil –, luînd-o în custodie pe Ofelia, se alese despre Leni, voi dezvålui, obligatoriu, çi faptul cå eram amanÆi.
çi cu tatål ei! Cînd îmi povestea despre cåsnicia sa, era la modå Pentru mine, nu era o problemå; pentru ea, înså... Oare puteam
un serial american, în care personajul cel råu se numea Falconetti. comite indiscreÆia? Dacå nu påÆise nimic (dar atunci unde
Aça îi spuse totdeauna socrului såu – Falconetti –, chiar dacå, dispåruse?), nu era o prostie ce fac? Dar, dacå murise, voi fi com-
mort de cîÆiva ani, acela nu mai putea fi motiv de teamå. Dar frica plice la omor, poate considerat criminalul? Indecizia m-a scos
transmiså de cålåu o puteam urmåri pe faÆa lui Visariuc. Povestind afarå. PoliÆistului nu i-a scåpat miçcarea mea confuzå. Abandonînd
amånunte despre socru çi soÆie, umbra faptelor cumplite se pe cei cu urçii, m-a întrebat ce doresc. Må interesa cum ajung în
råspîndea de la prieten la mine, çi simÆeam cum sînt, chiar eu, oraç, cå m-a prins vijelia în munÆi... CostumaÆia, deçi sumarå, pårea
scuturat de frisoane. În fond, nu trecusem cîndva la doi paçi de adecvatå. Ochiul expert m-a cîntårit neîncrezåtor, totuçi. Am tåcut.
nagaica demonului? O vorbå aruncatå prost îmi råpea libertatea, cel puÆin pe moment.
Dupå întîmplarea cu perele, n-am mai våzut-o pe Ofelia pînå Revenirea pågubiÆilor de urs m-a scåpat de un interogatoriu pentru
la cåsåtoria ei cu Lulu. Pentru cå nu eram însurat, çi pentru cå må care må pregåtisem, dar momentan eram incapabil så îl susÆin. Am
apropiasem de stråin mai mult decît alÆii, am fost cavaler de urcat în cabinå. Çoferul basculantei s-a dovedit taciturn. M-a låsat
onoare. Onoare nedoritå, deçi onorantå într-o måsurå, mai micå în vecinåtatea gårii din Cîmpulung fårå alte comentarii. Am ajuns
decît aç fi vrut. Lulu îçi crease o anumitå faimå; Ofelia deÆinea, acaså noaptea, puÆin înainte de ora unu.
la rîndul ei, un statut de ciudåÆenie. Prieten cu astfel de oameni, Spre searå, ziua urmåtoare, am ieçit în oraç. Dupå cîteva ture
cum aç fi scåpat eu de atribuirea unor etichete pe care nu le pe Çtrasse, de la piaÆå la Primårie, am våzut-o pe Leni. Conducea
consideram reale, cuvenite? Am înÆeles asta cînd credeam cå maçina cu gesturile sale obiçnuite – un soi de exaltare istericå la
pericole imaginare, o siguranÆå de femeie care valoreazå atîtea
gåsisem fata cu care, la rîndul meu, så „întemeiez“ o familie.
milioane. A oprit, a coborît, s-a îndreptat spre mine. Zîmbea ca çi
Discutam de ceva timp, nu îndråznisem så-i propun måcar o
cum ne-am fi despårÆit adineauri, çi se confruntase între timp cu
aventurå, o excursie, un bairam. Må purtam corect çi sobru, îi o problemå la care doar eu deÆineam rezolvarea. Înainte så spun
sårutam dosul mîinii drepte, îi ofeream garoafe de serå... Cînd am ceva – çi ce-aç fi avut de spus? – Leni îmi apucå braÆul, se lipi de
îndråznit så-i solicit oficial acceptul pentru cununie, mi-a reproçat mine çi må trase într-o direcÆie oarecare, cred cå nu çtia sau n-o
sec prietenia cu Visariuc, trecîndu-må automat în categoria celor interesa încotro mergeam. Vocea joaså, råguçitå, de fumåtoare çi
de neluat în seamå. Am abandonat instantaneu ideea cå voi face båutoare påtimaçå, rosti ca în transå:
caså cu fiinÆa respectivå, çi-am încetat så pierd timpul pe lîngå – Çtii, am descoperit un lucru îngrozitor! Dacå ai çti ce lucru
fustele ei... Episodul a fost un semnal, pe care nu numai cå l-am îngrozitor am descoperit! Nu pot så-mi revin, nu-mi vine så cred!
neglijat, dar am çi încercat så-l combat. Inutilitate fastidioaså... Îngrozitor, e îngrozitor! Çi nu pot spune nimånui, decît Æie! Doar
Pînå så intre în atenÆia lui Visariuc, Ofelia îçi cîçtigase faima tu çtii, tu înÆelegi, tu må poÆi ajuta, ajutoor! Deçi cred cå nu, nu
unei ghicitoare în cårÆi. Fårå egal, fårå echivoc, fårå greçealå se poate...
aproape. Niculina era mesagerul... Mai degrabå codoaça care – Dar despre ce e vorba? am întrebat într-un tîrziu, dupå
aducea prin fundul grådinii tot soiul de solicitante, femei lipsite bune variaÆiuni pe tema datå.
de noroc, de bårbaÆi sau de averi. Manevrînd vechi cartoane de Påru cå n-a înÆeles, cåci continuå alte minute acest fel de
tarot, Ofelia reuçea le så dea amatoarelor iluzia cå au gåsit leacul tînguire, destul de diferitå, ce-i drept, faÆå de cele cu care må
contra neîmplinirilor de tot soiul. Çtiu cå çi mama s-a dus la obiçnuise. Dupå episodul din munte, îçi pierduse credibilitatea, îmi
ghicit, så afle dacå intru la facultate!... Unei vecine, fatå båtrînå, råcise compasiunea... În fine, auzi ce o întreb çi se opri. Må privi
i s-a prezis cå va så aibå nuntå mare, cu trei popi. Aceea a avut în ochi, cu gîndul la chestiunea ce-o fråmînta, çi nu må vedea pe
parte de trei popi la... înmormîntare, fåcutå cu ceremonial de mine, ci o închipuire a ei. Mi-am dat seama de amånunt ceva mai
doi X avansaserå suficient çi rapid. Probabil cå ascensiunea lor nu Desigur, çi femei, fårå ele petrecerea lîncezea... Nu dråculeçtence
cioçi, devotaÆi, hotårîÆi, bine orientaÆi asupra luptei de claså. Cei obligatoriu cam toÆi bårbaÆii cu oarecare faimå din oraçul nostru.
de neatins, de nevisat în urmå cu un deceniu, dacå erau conçtiin- bine cå se dusese buhul despre aceste chindii, la care participau
dînsei. Tinerii de condiÆia lor, dupå ’48, puteau så urce la posturi mic, pe-atunci, så înÆeleg ce se întîmplå çi de ce. æin minte foarte
venise la Bucureçti din rîndul Æårånimii sårace, la fel ca çi soÆul rus Çotov. (Så fi fost ucrainean, dupå nume? Cazac?) Eram prea
prilejul så revin. Tovaråça X (numele nu mi l-a spus niciodatå!) TradiÆia chefurilor în casa neamÆului o instaurase generalul
anii 70 – 80. Notez aci pe scurt, pentru cå nu çtiu dacå voi gåsi acolo chibuÆuri çi... capitalismul!
sovietice, foarte iubite de intelighenÆia româneascå marxistå, prin rînd. Plecå çi el, prin ’63 sau ’64, în „Æara sfîntå“, så construiascå
filmificare, pentru cå povestea pårea mixatå din mai multe filme Romanescu, un evreu celebru prin chefurile prelungite nopÆi la
Îl suspectam pe amic de literaturizare sau, mai bine-zis, de ocupantului extern, se instalarå „ai noçtri“, colonelul de securitate
sovietic, trezirea la realitate fu dureroaså... cåmåruÆe din spate, pînå plecase armata ruså. Apoi, în locul
cînd femeia „dialogase“ nepermis de admirativ cu un ofiÆer în Donbas. La revenire, se înghesuiserå patru inçi în douå
çi opt-treizeci de primåveri, Visariuc se schimbase profund. Dar aproape de Obor. Zittmann çi ai såi fuseserå deportaÆi fårå vorbå
dragostea cu o femeie aflatå la vîrsta frumuseÆii depline, douåzeci mentului unitåÆii 254 Infanterie, cantonatå lîngå Regia tutunului,
nevindecat, al eticii comuniste. Atunci, turînd la putere maximå imediat dupå råzboi. Confiscatå, slujise drept cvartir comanda-
ceea ce el numea „complexul puritåÆii“, viciu esenÆial, de arbori, trecea ca çi neobservatå. Nu scåpase vigilenÆei sovietice,
consumårii fructului oprit, experienÆå care îl eliberase pe Lulu de obiçnuitå, casa putea så atragå atenÆia de la distanÆå. Pititå între
bucureçteanå. Cei doi amorezi tråiserå adulterul cu sentimentul generaÆii de copii. De-ar fi fost cumva în centrul urbei, pe o stradå
çi-i nåscuse un båiat soÆului legitim, maistru la o fabricå unei grådini de pomi fructiferi ce råmase atracÆia oricårei
principial“ de frumosul „tovaråç“ Visariuc. Dînsa era cåsåtoritå ropene. Toatå arhitectura asta teutonå era implantatå în mijlocul
petrecerea pomenitå. Una dintre activiste se îndrågostise „ne- din Æiglå våluritå, în stilul complicat, tipic burgurilor central-eu-
sumatå în acei ani 50, cu final previzibil, hotårît sau gråbit de masiv întårite cu bare de fier forjat, pragurile înalte, acoperiçul
Amintirea lui Visariuc påstra neçtearså o mare iubire, con- triple, cu rame minuÆios asigurate la încheieturi, uçile de lemn
vîrsta la care asemenea gesturi nu se comit în public... zimÆuitå a ogivelor, ocniÆelor çi plintelor aparente. Ferestrele
unde Lulu avea så påtrundå peste ani, ginere trecut, însurat la Zidurile de cåråmidå roçie impresionau prin lucråtura atent
dezbaterea se încheiase cu un chef balçoi, chiar în casa neamÆului, Sau ultimul care plecå în RFG. Era o clådire tipic germanå.
unor chestiuni specifice, Æinînd cont de condiÆiile locale. Fireçte, cumpårå casa lui Carol Zittmann, ultimul neamÆ din oraçul nostru.
o parte însemnatå a trupei era tînårå, påruse necesarå abordarea Prin ’67-’68, dacå amintirile mele sînt exacte, familia Gîrlan
discute unele probleme de tineret cu tovaråçii sovietici. Iar cum
acei ani, tînår cadru de nådejde, Lulu Visariuc fusese delegat så
amånunte. Dacå am pomenit de Çotov çi ai lui, este pentru cå în (5)
moralei proletare afiçate de fiecare tabårå. Nu intru aci în
nenumårate ciorovåieli... Drame cu liubov au fost, în ciuda LULU VISARIUC
Pirandele puiserå ca de obicei, dar culoarea plozilor produse
æigåneçti, nici de båÆoçenia fanfaraonicå a bårbaÆilor locului.
Presupun cå soldaÆii de rînd nu se jenaserå de murdåria cartierului
se jucau printre cei cu piele oacheçå, pår negru çi ochi de cårbune.
de-ale noastre, sau nu la vedere. Anii urmåtori, mulÆi copii blonzi

105 LIA MORA

108 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 101

pictor naiv (zic acum), obrajii ca pudra de zahår, gîtul subÆire, departe de bucuriile tråite alåturi de Leni, destul de anostå, dar
neobiçnuit de lung, pårul strîns coc la spate, blond, împuÆinat çi satisfåcåtoare pe multe planuri. Cum så-i spun „fostei“ cå s-a
de nebågat în seamå. Era o frumuseÆe clasicå, spun azi, cînd am terminat? Çi cum så rezist ispitei? Curiozitatea må împunsei. Nu
învåÆat cîte ceva. Atunci nu çtiam cum så conversez, cum så må doar cå Leni era o femeie pe cinste, cåreia meritå så-i treci cu
port cu fata... Poate n-am avut destul timp de studiu, poate m-a vederea orice, dacå ea te vrea. Pentru mine, Leni însemna mai
uluit vocea cristalinå, poate m-au fermecat mîinile cu degete fårå mult decît o simplå muiere. Însemna copilåria, fascinaÆia primei
egal... Dar så nu comit romanÆuri!... Ce mi-a captat memoria, fofoloance despuiate, adulmecate ca mascul, însemna siguranÆa
încå inocentå la acea vîrstå? Ofelia m-a invitat så-i spun cine cå nu exist degeaba, însemna certitudinea cå posed o valoare,
sînt, ce caut acolo, mårunÆiçuri de-astea... Abia apucasem så intru dacå nu în sine, måcar una de utilizare! Mai mult, pot spune cå
în detalii, abia mi se deschisese mintea spre un dialog romantic, Leni fusese – çi era – genul de femeie care defineçte viaÆa unui
abia asimilasem vraja frumuseÆii, cînd ne-am pomenit cu tatål, bårbat, acea prezenÆå unicå prin care te legitimezi, nu dinaintea
cu... Så nu cad înså în påcatul acuzaÆiilor nefondate! celor din jur, ci în faÆa eternitåÆii! Leni era capabilå så-mi alunge
Era un om cam de 1,90 m înålÆime çi solid pe måsurå. Capul angoasele existenÆiale, så justifice respiraÆia mea, miçcårile mele,
tuns perie, rotund ca o bilå, fårå proeminenÆe, gîtul gros, spatele gîndurile mele, faptele de orice fel, somnul, visele, båtåile inimii,
uriaç, pieptul deosebit de musculos, braÆele zdravene. CîÆi ani så pulsaÆia sîngelui... Din cîte femei cunoscusem, Leni må absolvea
fi numårat? Nu mulÆi peste cincizeci. Purta haine cenuçii, parcå de inexistenÆå, dacå termenul nu pare pretenÆios! Uneori nu poÆi
ale altuia, iar în mînå un bici, o nagaicå veritabilå, ruseascå, am exprima ce ai pe suflet decît prin parabole; alteori, prin exageråri
aflat ulterior de la Visariuc. poetice de calitate comunå. Iar femeia pe care o iubeçti te aruncå,
inevitabil – çi nu o datå –, în ridicol!
– Ce e, ’mbå, cu tine ’mp-aicea, ai? s-a råstit în direcÆia mea
Toate astea erau destul de limpezi în mintea mea. Dar n-aç fi
ca un dulåu plictisit. Çi a continuat cåtre Ofelia: Tu ce ’mfaci, få,
recunoscut în faÆa nimånui realitatea lor! Cu atît mai puÆin faÆå de
stai då vorbå cu stråinii?! Leni. Pe care o vroiam înapoi, înså nu eram hotårît så må duc la
N-am reuçit så articulez vreun råspuns. Biciul a çuierat, întîlnire. Unde så må duc? Nu precizase. Am îndråznit så formez
despicînd cåldura zilei, çi a plesnit pe umerii fetei. Trupul fiinÆei numårul telefonului de acaså. Mi-a råspuns o voce femininå,
de vis, ce-mi apåruse în lumina clarå ca o icoanå pictatå, se chirci, necunoscutå. M-am prezentat ca un coleg din echipa coralå, ceea
se råsuci, se ghemui cu faÆa între genunchi. Alte lovituri o ce çi eram. Mi s-a spus cå Leni este internatå în spital, cum de nu
rostogolirå de pe påturå. N-am mai ascultat înjuråturile, n-am çtiu?! Am fost plecat o vreme din oraç, scuze! – replicai. Cu cine
stat så fiu atins çi eu. Poate cå nu m-ar fi lovit, presupun cå zbirul stau de vorbå? Cu menajera familiei! Domnul e acaså? Nu, este
evita så intre în conflict cu alÆii, din afara familiei peste care la firmå sau unde are afaceri. Pot så aflu în care spital este
ståpînea. Dacå ar fi vrut så må biciuiascå, Anghel Gîrlan nu m-ar internatå doamna? Pot, desigur, dar nu înseamnå cå voi fi acceptat
fi scåpat. Oricum, am rupt-o la fugå, uitîndu-må, ca Orfeu, o în vizitå. De ce? Påi, doamna este la spitalul de... glumeÆi, cum se
singurå datå îndåråt. Çi-atunci am fotografiat cumplita realitate: zice, are regim forÆat, sau cam aça ceva...
Ofelia îçi tîra piciorul, cocoçatå sub fiçca din vînå de bou, ce Am råmas blocat. Deci asta explica incoerenÆa apelului!
cådea nåprasnic pe umerii ei! Încå påstrez în memorie rînjetul, Poate çi lipsa de atîtea luni!? Totuçi, Leni sunase dupå mine, nu
fålcile nerase, nasul borcånat, pielea unsuroaså, ochii de peçte era chiar Æinutå cu, sau sub forÆå! Mi-am imaginat pe loc un
stricat ai omului care izbea mecanic, lipsit de sentiment. Ani la scenariu, obiçnuit cazurilor de gen. Bårbatul cinic çi brutal îçi
rînd m-am trezit visînd aceastå scenå de coçmar, pe care n-o pot neglijeazå nevasta geloaså, divergenÆele o împing pe ea la
istorisi amånunÆit, suculent, viguros, ca un romancier de profesie. alcoolism çi nevrozå, psihiatria apare ca soluÆie etc. Hotårîi så
(Cel mult ca un ziarist de provincie...) Nici lui Visariuc nu i-am merg la spital. Må înarmai cu ce credeam cå poate så deschidå
Dobrogea, la Canal. Unii ziceau cå l-au våzut la Poarta Albå, alÆii
Anghel Gîrlan fusese comandantul unui lagår de muncå din
Se spunea – dar ipoteza nu mi-a confirmat-o nici Lulu – cå
la suprafaÆå în împrejuråri atît de speciale...
aceste amånunte, importante pentru viaÆa prietenului meu, vor ieçi
adevårat. N-am cåutat martori, så confirme, nici n-am crezut cå
aflat de la Visariuc, picåturå cu picåturå, çi nu sînt sigur cå este
suspicioaså, dosnicå, ascunså. Ce voi spune în continuare, am
afirme cå çtie destul, extrem de reticentå în relaÆiile cu vecinii,
nu-mi råmînea destul timp så o dezleg. cruntå, predestinatå. O familie despre care nimeni nu putea så
condamnat, definitiv, pentru o vinå pe care nu o pricepeam, çi fiicå, çi Niculina, o måtuçå, pesemne Æiitoarea bårbatului cu figura
clarå, lipsitå de mister, deschiså oricårei alegeri, am înÆeles cå sînt acum în posesia legitimå a familiei Gîrlan – Anghel, tatå, Ofelia,
Mi-am întors încet faÆa cåtre Leni. Çi în lumina de august, intereså de Zittmann, acesta se afla deja în Vest. Casa intrase
nasc? germani se eliberau fårå prea multe opreliçti. Cînd Ceauçescu se
tåu! Te-am adus aici så-mi råspunzi ce vrei så fac – avortez ori datoritå politicii de „pretinie“ cu RFG, paçapoartele pentru
– Dragule, trebuie så-Æi spun ceva! Sînt gravidå cu plodul vînduse imediat çi ceruse paçaport. Pe atunci, dacå nu må înçel,
Într-un tîrziu, Leni se miçcå çi-mi apucå mîna. såtul de tergiversare, cum îçi våzuse actul de proprietate parafat,
priveam în tåcere golul strålucitor al zilei, misterios în simplitate. ordonînd o anchetå, urmatå de redarea casei. Numai cå neamÆul,
trecute, îl jupuise çi îl descårnase. RezemaÆi de capota fierbinte, mare Æinu så-l vadå pe Zittmann, cåruia îi fåcuse dreptate,
de ziduri albe çi colorate. Liniçtea sufoca peisajul; vara, pe Ceauçescu. Çtiu cå în ’69, cînd vizitå oraçul nostru, çeful cel
aiurea. Nu departe, satul, oazå de pomi îngråmådiÆi çi acoperiçuri, demersuri, pînå la Comitetul Central, çi chiar îi scrise lui
maçinå, cåruÆå, vitå sau siluetå umanå. Doar niçte påsåri ciripeau
Ca så-çi recupereze casa, Carol Zittmann fåcu numeroase
fusese luat, se usca sub arçiÆå. Jur-împrejur nu se vedea nici o
aprindere despre un subiect la zi...
Leni opri maçina. Coborîråm. Cîmpia nearatå, de pe care grîul
çi de aici apucaråm spre micul sat pierdut sub luminå. Pe deal, interes, ca o femeie oarbå sau stråinå, chiar dacå vorbea cu
De la Cernavodå, coborîråm în josul Dunårii pînå la Rasova, pierduse poziÆia socialå) priviri opace, lipsite de viaÆå çi de
vreau så-mi repar greçeala! întîmplåtor, arunca iubitului (din cauza – dar nu din vina! – cåruia
– Mergem la mare, dragule! Vom trece înså prin Cocargea, preluå starea sufleteascå a copilului handicapat. Cînd se întîlneau
motive de respingere. La întrebarea mea fireascå, råspunse: în care consortul era maistru, ea se acri cu timpul, çi cåpåtå sau
singurå, gata så plecåm în excursie. Nu admise vreun refuz sau cariera politicå a „tovaråçei“ se poticni aici. FuncÆionarå la fabrica
ieçirea. O såptåmînå n-o våzui. Cînd må vizitå, era cu maçina, picior, din cauza cåruia çchiopåta –, nu trezi repulsia lui X. Înså
lui august, femeia decise cå a stat destul izolatå. Ceru, çi obÆinu, copilul, nåscut cu semnul evident al påcatului – avea un defect la
îçi amenajase cuibul çi nu må primea decît pe mine. Spre sfîrçitul permite så treacå sub tåcere neplåceri fårå importanÆå. Chiar çi
rece decît altele, petrecui nopÆile în camera din spital, unde Leni acceptase nebunia femeii cu detaçarea omului superior, care îçi
împinse la demenÆå destråmarea mea... Toatå vara, ploioaså çi mai vedere, opina Visariuc peste ani.) Calm çi indiferent, soÆul
fu pe måsurå, fericirea lui Leni aduse fericirea mea, orgasmul ei nu schimbase felul de a fi al bårbatului molîu. (Din punctul ei de
pulpele, genunchii, coapsele, aluniÆa dintre floci çi buric. Råsplata poatå evita „demascarea“... Devotamentul soÆiei pentru alt mascul
cau într-o pastå cu gust îndoielnic. I-am lins tålpile, gleznele, se îndrågostise de Lulu çi se trådase în prea multe ocazii ca så
epilase de luni întregi. Sudoarea, mizeria, jegul subÆire se ameste- s-ar fi oprit, dacå „tovaråça“ X n-ar fi cåzut la examenul iubirii:

103 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 106

102 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 107

uçile – Æigåri, cafea, båuturå. „Cheile“ funcÆionarå perfect. Se cå ar fi fost çef la Aiud, la Gherla sau la Sighet. Nu mai reÆin cine
însera, cînd eram în camera în care Leni nu îçi rodea unghiile, nici afirma cå Anghel l-ar fi omorît cu mîna lui pe Bråtianu, ål båtrîn
nu rîcîia cu ele tencuiala... Asistentul må avertizase cå reac- sau åla micu’, nu se çtia precis. Cu siguranÆå, dintre toÆi gardienii,
Æioneazå normal, nu-i violentå, singura manifestare abnormå fiind el båtea cel mai råu. Çi asta din cauzå cå, pe timpuri, Gîrlan
aceea cå nu vorbeçte zile în çir. Nu cerui amånunte. Deoarece fusese biciuit de un boier, închis apoi ca duçman al regimului. Dar
soÆul plåtea generos spitalizarea, Leni beneficia de o camerå se- cine? La data respectivelor discuÆii, toate astea erau oarecum
paratå, cea mai bunå din cîte existau în pavilion, confort special. çoptite, ca fapte exotice, inimaginabile, dubioase. Dupå ’89,
Greu voi putea uita noaptea petrecutå cu iubita mea! Cînd am subiectul a revenit cu atîta forÆå în public, încît este greu så
deschis uça, Leni a schiÆat un gest de efuziune, apoi s-a retras în despart ce-am aflat acum de ceea ce çtiam deja. Pot scrie cu certi-
sine, înÆepenitå la marginea patului. M-a privit pe sub sprîncene, tudine cå Anghel Gîrlan o båtea fårå milå (nu çtiu dacå çi cu
furioaså, înfricoçatå, supåratå, reticentå sau Dumnezeu çtie cum. plåcere) chiar pe fiicå-sa!
M-am açezat la maså, råsucit inconfortabil, pentru cå scaunul era Am menÆionat anterior cå livada neamÆului reprezenta un
fixat de podea. Leni a tåcut mai bine de-un ceas. Am rezistat. punct de atracÆie pentru fiecare generaÆie de copii. În 1969, deçi
Brusc, icnind greu, çi-a slobozit herghelia dråcoaså. A nåvålit la eram elev la liceu, såream gardul çi furam pere din grådina ce
mine cu pumnii strînçi, m-a lovit, m-a zgîriat cu nemilå, m-a cåzuse în paraginå de cînd Zittmann plecase. Gîrlanii se
strangulat fårå dibåcie. Am rezistat. Mi-a rupt cåmaça, mi-a smuls instalaserå în locuinÆå, înså nu påreau interesaÆi de pomi, nici de
fire de pår din cap, mi-a scos sîngele prin piele. Am rezistat. M-a caså. De fapt, nu prea erau våzuÆi, çi nu ne formaseråm o pårere
înjurat, m-a scuipat, m-a bålåcårit cum i-a trecut prin minte. Am despre ei. Rîvneam la fructe çi învåÆaseråm så „atacåm“
rezistat. A cåzut în genunchi, la picioarele mele, mi-a desfåcut
dupå-amiezile, cînd çtiam cå foçtii locatari – ruçii, adicå – dor-
cureaua pantalonilor, mi-a dat jos chiloÆii çi s-a înfipt cu dinÆii în
meau. În ziua aceea de varå, de la sfîrçitul lui august, îndråznisem
carnea çoldului. Am rezistat. Dar cînd ÆîÆele fleçcåite au atins
mådularul meu, n-am rezistat. Pentru cå, înainte så-mi desfacå så må aventurez singur. Era un pår, în vecinåtatea casei, ale cårui
çliÆul, ea îçi rupsese bluza çi-çi dezvelise pieptul scheletic, pielea fructe zemoase au låsat un gust nepieritor pe limba mea. În pofida
fadå, sînii storçi, plini de noduli. Hidoçenia corpului n-a stråduinÆelor, tata nu reuçise så påråseascå vreunui altoi
împiedicat erecÆia. Cînd vigoarea mi se consumase, energia lui asemånåtor în grådina noastrå. Riscam orice numai ca så înhaÆ o
Leni abia era înjumåtåÆitå. M-a frecat în toate felurile, nemulÆu- parå de culoare gålbui-roçcatå. M-am strecurat prin gaura curÆii
mitå cå nu are cu ce så-çi umple nesaÆul. Må açteptam la violenÆe vecine, apoi printr-o spårturå mascatå cu tufe de måceç, m-am tîrît
noi; s-a domolit treptat çi ne-am revenit. DiscuÆia a curs apoi pe brînci, furiçat sub boschetele de coacåze. Cînd am ajuns lîngå
calmå. Leni nu suferea de nici o boalå psihicå. Traversase un çoc pårul cu crengi låsate, m-am oprit speriat. O fiinÆå çedea lîngå
la aflarea cumplitei – pentru ea – realitåÆi, din care cauzå ceruse tulpina grunjoaså çi citea ziarul: Ofelia! Alåturi, pe påturå, un
internarea. Nu soÆul o adusese aici, ea venise! Ca så nu fie pisoi lenevit, un borcan cu dulceaÆå din care ieçea coada lingurii,
obligatå så-çi vadå familia, pe care n-o mai suporta, inventase o carte cu scoarÆe roçii, un creion, un caiet. Înaintasem fårå multå
tratamentul de forÆå. Dupå ce prima vizitå se terminase înainte så grijå, nu credeam cå voi întîlni pe cineva, astfel cå am fost reperat
înceapå, scåpase de ingerinÆe nedorite. Apoi se adaptase regi- de Ofelia çi Æintuit de privirea ei nemiloaså. Un råstimp nedefinit
mului, çi parcå nu-çi dorea altceva. Dar de la un timp funcÆionarea am råmas amîndoi nemiçcaÆi. Apoi a fåcut un semn çi m-am trezit
corpului cerea un bårbat, o descårcare prin sex. Må chemase... alåturi, açezat pe cuvertura asprå, admirînd frumuseÆea unei femei
Cînd am înÆeles felul de iubire pe care mi-l rezervase numai cum nu våzusem încå.
mie, lacrimile au început så-mi curgå çi n-am rezistat impulsului Avea ochi albaçtri, ca rupÆi din cerul acelei zile; fruntea
de a må arunca la picioarele femeii. Erau påroase, cåci nu se înaltå, superbå, cu piele strålucitoare; gura desenatå parcå de-un
bine, cå se înÆelege minunat cu soÆul ei, chiar dacå e cu douåzeci Lulu a cåzut în plasa întinså de Anghel Gîrlan. CîÆiva – tipi citiÆi,
apartament nou, acum lucreazå la o firmå. Mi-a spus cå o duce våzute ale oraçului. Cei mai mulÆi credeau (sau poate sperau?) cå
era în clasa a XII-a cu profesorul C. S-a mutat cu el într-un rerile alor noçtri despre evenimentul çuçotit prin colÆuri nepre-
Am întîlnit-o azi pe Virginia, fata aceea care s-a måritat cînd nat-o în momentul respectiv. Apoi... Må amuzau, în epocå, på-
30 septembrie anoste, simple anecdote, bîrfe. Pe Ofelia, desigur, n-am chestio-
ridica dincolo de fapte. Or, faptele fårå explicaÆii mi se påreau
probleme la ascultare. De ce? De-aia!... Era un simptom, nu o explicaÆie. Respectiva muieruçcå nu se
çi cred cå, dacå merg aça, nu voi înÆelege niciodatå. Nu-mi fac – Nu i se mai scoalå cînd må vede!...
dar eu nu l-am scåpat din ochi. N-am înÆeles nimic din ce-a predat dintre „focoase“ cedå:
a stat mai mult în faÆa båncii mele? Nu m-a privit decît în treacåt; de-acaså... Am insistat: ce înseamnå cå nu mai e ca înainte? Una
nu a intrat niciodatå între rînduri. Mi s-a pårut? Sau e adevårat cå obiçnuitå; amantele, cu discreÆie çi aluzii fine la cei çapte ani
Azi ne-a predat prima lecÆie. S-a plimbat prin faÆa båncilor, începusem çi eu så trec, evitarå amånuntele. Lulu, cu ironia
29 septembrie înså. Atît Lulu, cît çi respectivele femei, prin casa cårora
cå le frecventa, totuçi? Întrebare de nota zece! Råspunsul nu veni
fost Y, dintr-a XII-a B? tembeli, adeverirå: nu mai este Lulu cel dinainte! Asta însemna
cåror farmece irezistibile întorseserå de la cununie bårbåtuçi
çtiu så-i lipesc un nume sau o faÆå. Så fi fost profesorul X? Så fi
schimbat nimic în viaÆa lui, cîteva din amantele abandonate, ale
dînsei? Spre ziuå am visat cå må sårutam cu un bårbat cåruia nu
cå Lulu va fi liber pentru alte femei. Deçi el susÆinea cå nu s-a
nume Stan). Asta ar fi o explicaÆie pentru refuzurile repetate ale
Vestea cå Ofelia „a råmas borÆoaså“ lichidå ultimele speranÆe
exclus, cå prea se înÆelege bine cu prietenul tatei, un nesuferit pe gravidå chiar de la primul contact cu mirele...
glumå. Sau dacå aç afla cå mama are un amant (ceea ce n-ar fi feminitatea nu-i pierise definitiv. Nici fertilitatea, cåci råmase
påråsi pentru altå femeie, cum l-am auzit ameninÆînd, poate în evident fals, încît tåia orice aluzie çi orice iluzie de feminitate. Dar
stupide. Iar el, în loc så... Må întreb ce-aç face dacå tata ne-ar Cîteodatå îçi punea corset ori sutien cartonat, dar era atît de
pårinÆii mei. Desigur, mama l-a respins pe tata, din motivele ei decåzute din ranguri. Sînii îi atîrnau complet, lipsiÆi de substanÆå.
fereastra luminatå de becul din stradå. Am auzit iar ceartå între vopsit çi coafat, pårul Ofeliei pårea ciuful unei vråjitoare,
noaptea n-am dormit bine. Ba aÆipeam, ba stam cu ochii pe pe înfåÆiçarea fetei båtrîne o slinozitate aproape scîrboaså. Rårit,
Enervatå cå ieri am fost de cîrpå în faÆa profesorului X, toatå cårÆilor de ghicit, a forÆelor necurate puse în (sau la) joc, açternuse
24 septembrie se combinau, la ea, într-o råcealå greu suportabilå. Mînuirea
urîÆise figura. Totuçi, Ofelia nu era urîtå. Cinismul çi inteligenÆa
îndîrjea, çtiam cå n-am nici o çanså în faÆa lui, çi tocmai de-asta!... suferinÆå, autocompåtimirea îi stricase seninåtatea, singuråtatea îi
dreptate, m-a zåpåcit. Dar pe mine treaba asta må enerva çi må îndoialå, jumåtate din inima ei! Handicapul îi adusese destulå
gîndea cå m-a dat gata cu o privire çi un surîs. Çi aça era, avea adoraÆiei. Spune unei femei cå e frumoaså, çi ai cîçtigat, deçi cu
cålduri de gheaÆå, buzele afiçau un zîmbet de batjocurå. Probabil de lucidå ar fi, nu rezistå linguçelii, råsfåÆului, minciunii,
în faÆa lui, discuta numai cu mine, ochii lui fåceau så må taie Ce-a turnat în urechea Ofeliei, se poate deduce. O femeie, cît
s-a apropiat de mine. N-am auzit nimic din ce mi-a spus. Çedeam Anghel omul ce înghite orice...
n-am intrat la claså. Cînd s-a terminat ora, el a ieçit pe coridor çi cadre“, Lulu va fi dat informaÆii cu care så-i închidå gura? Nu era
Mi-am dat cu apå pe faÆå la chiuveta din curte, mi-am revenit, dar sarcina nevestei? Despre sine, despre trecut çi propriul „dosar de
mi-e råu. Nu mi-era råu, ci foarte råu, çi-am cerut så ies afarå. pe socru cå nu vrea „zestre“, apoi så fi pretins ceva, çantajînd cu
ton din ce în ce mai scåzut, cå la un moment dat m-a întrebat dacå cåutat la o fiinÆå causticå, voluntarå, independentå? Så-l fi minÆit
113 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 128
116 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 125
maniaci. Le-a Æinut o lecÆie despre discreÆie în amor, despre acea çi la ea în curte açteptau toÆi så plece... Çi vreo zece ani a tråit bine
regulå de aur – cå un bårbat adevårat nu vorbeçte niciodatå de cu soÆul ei, s-au înÆeles çi s-au împåcat ca oricare. Dar de la
femeile pe care le-a avut, çi aça mai departe, niçte chestii cam RevoluÆie încoace, el nu mai este el! Umblå cu alte femei, se duce
nepotrivite, cred. Nu çtiu dacå este ipocrit sau îi place så se laude. la curve de-alea care fac toate porcåriile, çi vine acaså pretinzînd
Face pe misteriosul, dar nu refuzå ocazia de a-çi etala mîndria. de la ea – de la mama! – aceleaçi chestii ca de la curvele lui! „Påi
Dacå vroia så ne aråte cå e cum a zis cå ar trebui så fie un bårbat cum pot så fac eu ca alea? Ce-s eu, tîrfå?! Så se ducå dracului
adevårat, nu începea så vorbeascå despre „marea dragoste a unde-o vrea, la curve çi la cine îl primeçte, çi så facå tot ce-o pofti
tinereÆii“, cum s-a låudat. A motivat cå se simte oarecum ca de cu ele! Dar la mine n-are ce mai cåuta!“ Aça a zis mama, çi
vîrsta noastrå; iar cînd avea çi el anii noçtri, a tråit poate cea mai mi-era ciudå, nu çtiu de ce çi pe ce, çi m-am simÆit singurå pe
frumoaså poveste de iubire din cîte i-au fost date. Iubirea lor a lume, cu toate cå mama era alåturi, çi mi-a fost milå de ea, çi-am
început cu un telefon. Într-o zi a sunat cineva care cåuta regia de plîns, çi-am plîns, ca femeile din filmele sud-americane, numai cå
cereale. O voce caldå, senzualå, råscolitoare, de femeie care çtie noi nu sîntem din filme, tråim aici, cît vom tråi, cå uite... Çi mama
ce vrea, çi are destulå ståpînire de sine så facå pe naiva. Evident, plîngea de-ale ei, çi credea cå eu plîng de jalea ei, dar eu plîngeam
ea îl cåuta, cu toate cå el spusese cå-i greçealå de apel. A revenit cu gîndul la profesorul X, care m-a påcålit! Doamne, ce proastå
de cîteva ori, prefåcutå, neçtiutoare, insinuantå. El a prins am fost de-am plecat cu el, Doamne, då-mi puterea så må ridic çi
miçcarea çi a îndråznit primul pas. Lungind convorbirea, s-au så-l pedepsesc, Doamne, ajutå-mi så må fac bine doar cît så pot
înÆeles ca çi cînd se cunoçteau de ani. S-au întîlnit în oraç. El merge la çcoalå, så-i trîntesc nemernicului adevårul în faÆa lui
bånuia o femeie de cel puÆin treizeci de ani, divorÆatå sau
frumoaså çi scîrboaså de bårbat mortal! Doamne, ce proaste
nemåritatå, cum dedusese din discuÆie. Cum împlinise douåzeci
sîntem noi, femeile, cå îi credem cînd ne cad la picioare çi ne spun
çi unu de primåveri, terminase armata çi tocmai se pregåtea så
minciuni, cå în noi au gåsit fericirea çi împlinirea, doar în noi,
înceapå facultatea, pentru X, o astfel de fiinÆå îi putea transmite
un sentiment de încredere pe care nici o fatå, cu mofturi çi doar lîngå noi! Dar e fericirea lor, e împlinirea lor, nu a noastrå!
reticenÆe normale, nu o fåcuse. Femeia nu împlinise douåzeci çi Aça spun ei fiecårei femei, iar fiecare femeie crede cå aça este,
cinci de ani, fusese måritatå vreo trei-patru ani cu un imbecil, proasta dracului! Doamne, då-mi putere, Doamne, då-mi cre-
aråta superb çi avea un suflet deosebit. Imbecilul cu care se dinÆå, Doamne, Doamne, Domnicule!...
cåsåtorise din naivitate, la nici optsprezece primåveri, îi stricase
cei mai frumoçi ani çi o dezgustase de viaÆå, o tîrîse în cele mai 10 noiembrie
ordinare scene de mahala, îi mînjise idealul çi o batjocorise la Din nou hemoragie. Slåbiciune. Simt în mine o urå, cå aç
modul incredibil. Scåpase greu de el çi credea cå n-o så-çi mai muçca din el, din obrazul lui proaspåt ras, din gura lui perverså,
refacå viaÆa çi sånåtatea sufleteascå. Så nu aibå discuÆii, X o din nasul lui drept! Doamne, îmi vine så Æip, så jelesc, så zgîrii –
avertizase cå el nu are de gînd så încurce pe nimeni. Dacå se vor dar ce folos! Mama nu-i acaså, o açtept så vinå, så-i spun ce-am
simÆi bine împreunå o noapte sau douå, bine; dacå nu, nimeni så påÆit, så mergem la doamna Pantofaru, så-mi dea un tratament,
nu fie acuzat de minciunå. Dar ea, „fata de la celålalt capåt al dacå n-o trebui så merg la spital. E ora zece dimineaÆa cînd scriu,
firului telefonic“, cum i-a zis X de cîteva ori, cînd ne-a povestit, hemoragia nu se mai opreçte, abia-abia am venit de la baie, çi am
ea çi-a asumat povara çi a acceptat toate riscurile, numai så råmînå stat întinså mai mult de jumåtate de orå pînå så iau carnetul så
împreunå cît va dori el. Au tråit fårå grijå acea lungå varå. S-au scriu. Carnetul åsta a råmas unicul meu prieten, mi-e foarte drag,
plimbat prin tot oraçul, au fost la mare, la munte, într-o excursie e confidentul meu çi-l pup la fel cum aç pupa un bårbat... Bårbat –
în Moldova çi la Curtea de Argeç, de Sfânta-Marie, au fost la puah! Ce-am scris! Mi-e scîrbå de toÆi bårbaÆii, din toatå lumea...
virginå la treizeci çi çase de ani? Sau, ce fel de virginitate ar fi de stadion. Ca så scurteze drumul, a luat-o pe aleea din parc, unde a
în ciuda faptului cå nici un bårbat n-o curtase? Dar cum så fie amiaza mare dinspre spital çi vroia så ajungå la cineva de lîngå
Anghel Gîrlan, nu se çtie. Dezvålui cå Ofelia n-a fost „fatå mare“, Zilele trecute a påÆit aça o vecinå, Mådålina, care venea ziua în
relaÆia dintre doi oameni care se detestau de ani... Ce-i spuse lui din pantaloni çi face clåbuci la gurå fluierînd dupå fete sau femei.
unul care spårsese multe prietenii, era un fleac så rupå definitiv poate ieçi înainte un obsedat sexual, care îçi scoate chestia afarå
liber. Ori poate chiar el stimula, întårîta, sufla în jar?! Pentru grådina Zoo, unde dai mereu de Æigånuçi care cer bani, sau îÆi
mai tîrziu – nu-l deranja cearta permanentå, fiindcå el råmînea locurile periculoase. Sînt niçte alei încolo, pe sub deal, spre
milenare, ireconciliabile! Probabil – çi amånuntul fu descoperit cåtre Rîuçor. Çi l-am våzut pe profesorul X, care venea dinspre
astfel de conflicte sînt asemenea celor dintre arabi çi evrei – M-am plimbat azi prin parc, dincolo de Curtea-din-Dos,
Lulu Visariuc nu interveni între tatå çi fiicå. Probabil çtia cå 5 octombrie
cum îi spuneau în tainå toÆi vecinii.
pe stradå nu se mirau, într-atît devenise obiçnuit gestul „gîdelui“, cîteodatå aça de ciudat, cå må sperie! Så-l pîråsc tatei?
urinînd lîngå trunchiul primului mår, sub streaçinå. Trecåtorii de Zeppelin, Uriah Heep çi chestii de-astea depåçite. Çi se uitå la mine
era våzut în izmene, cu mantaua pe spate çi cåpåÆîna descoperitå, împårÆit, çi ascultå cu tata muzica lor tîmpitå, Deep Purple, Led
ori, ieçea în grådinå çi-çi deçerta båçica pe dupå vreun pom. Iarna såptåmînal, stå de vorbå cu mama, cå må enerveazå ce-au ei de
neputincios, îçi lovea fruntea cu pumnii, înjura. De cele mai multe mi se pare cå întîrzie nepermis asupra mea. Ne viziteazå
zåcutul în suferinÆå, Ofelia råbda mai uçor. Anghel bolborosea åla cu barbå de popå, nespålat, cu doliu sub ochi, ale cårui priviri
toaletå, dimineaÆa, era un chin pentru amîndoi. Obiçnuitå cu poate, sînt o mutriçoarå, cum spune prietenul tatei, Stan, individul
audå unde este celålalt, så nu dea de el pe coridor. Mersul la carneÆelul meu. Vroiam så-l dau gata pe proful X! Sînt stupidå,
iaså din camerå, açtepta lîngå uça întredeschiså, chiar çi-o orå, så pregåtisem pentru profesorul X, pot så mårturisesc asta doar în
se evitau cu obstinaÆie, se dråcuiau în surdinå. Cînd unul vroia så iubeçti tu?“ Prostul! Ce så-i fac, dacå nu observå? ...Dar eu må
cu vråjmåçia reciprocå. Mîncau pe rînd. Se pîndeau cu încordare, B, s-a postat în faÆa mea çi-a zis: „Ce sexy eçti azi, Lia, pe cine
în urå visceralå. Cînd se întîlneau, parcå electrizau spaÆiul din jur cu cine am întîlnire, cå nu-mi çtie nici un prieten. Y, dintr-a XII-a
urgiseau, fårå pic de reÆinere. Detestarea se preschimbase treptat ruj discret. Unghiile. Inelele cele mai frumoase. Larisa m-a întrebat
cåpåtå accente grave. Nu-çi vorbeau, se suduiau. Nu se acuzau, se N-a venit la orå. Må aranjasem special. Ochii. Pårul. Buzele cu
conflictul existent, vechi çi ambiguu, dintre Ofelia çi tatål ei 2 octombrie
conflict între ståpînul „de drept“ çi intrus. N-a fost aça. Doar
Te-ai fi açteptat ca intrarea stråinului în caså så producå un Îl accepta oare aça cum e? Eu ce-aç fi fåcut în locul ei?
Så nu fi avut bani profesorul C., se mai cåsåtorea Virginia cu el?
dupå profesorul X s-ar duce oricine, cå are dupå cine, el så vrea!
(6) se mai ducea Virginia dupå el? Ce întrebare am pus! Nu-i corect:
doreçte, boçorogul are bani. Så fi fost el cåsåtorit, ca profesorul X,
LULU VISARIUC Virginia pårea fericitå, poate chiar çi era, cå acum capåtå tot ce îçi
dacå îi face lucrarea cu chestia, sau cu limba, cum se aude.
ghebos, cum îi rabdå buzele de mortåciune çi n-am întrebat-o
obrajii cåzuÆi, cu picioarele ca doi Æåruçi, iar spatele ghem, aproape
fizicul åla dizgraÆios, cu burdihanul revårsat peste bråcinar çi
çi opt de ani mai micå decît el! N-am întrebat-o cum îi suportå
DUMITRU UNGUREANU 114
126 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 115
Çi mai tare mi-e scîrbå de profesorul X, de-aç putea, l-aç rîcîi pe dat de unul cu chestia în mînå. Mådålina a început så Æipe çi a fugit
faÆå cu unghiile!... de-a rupt çi pantofii, ca så scape de nebun... Çi pe-acolo se plimba
Ora cinci, dupå maså. A venit mama pe la trei çi, dupå ce a sau se plimbase profesorul X, dar nu cu soÆia, nici cu vreun
våzut starea mea, a plecat så o cheme pe doamna Pantofaru. Nu prieten, ci cu Doina Frîncu, dintr-a XII-a D! Cînd m-au våzut, s-au
pot scrie decît cå mi-a fåcut niçte injecÆii. A trebuit så-i spun tot. întors imediat çi au dat buzna dupå niçte tufiçuri pline de frunze
DråguÆå, nu m-a întrebat cu cine am fost, numai ce-am fåcut eu, galbene. Cred cå am våzut batjocurå pe faÆa Doinei çi un rîs ciudat
ce-a fåcut el, çi-aça. Mîine må duce la spital. Nu çtiu ce a vorbit pe buzele frumoase ale profesorului X. Acuma, n-am eu treabå cu
cu mama. Dupå ce doamna Pantofaru a plecat, mama a stat lîngå aventurile lui. Doina, o çtie toatå çcoala, e cam curvuliÆå çi se
mine o jumåtate de orå, fårå så spunå nimic. Tata n-a venit. De întinde cu oricine, mai ales cu profesorii care o laså corigentå ca
cîteva zile, cred cå de cînd a început povestea mea nasoalå, nu då så profite de ea. Dar el? Nu må açteptam så se compromitå cu una
pe la mine decît douå-trei minute. Poate cå e ceva în ochii mei ca Doina! O fi crezut cå îl spionez? Uite ce zace în om!
care îl alungå? Îl uråsc çi pe el, aça cum uråsc toÆi bårbaÆii din
lume... 6 octombrie
Ora zece seara. Am dormit dupå injecÆie, må simt mai bine, M-a privit azi cu destulå curiozitate. Se prefåcea cå nu må
întrematå, pot så scriu. Doamna Pantofaru a dat pe aici la ora opt, vede, dar era mereu cu ochii pe mine. Iar ochii lui ardeau ca un foc
mi-a spus adineauri mama, înainte så plece în camera ei så se de la Polul Nord, unde gheaÆa e albastrå. Nu m-a întrebat nimic, nu
culce, zice cå e frîntå. Çi doamna Pantofaru a zis cå e bine cå s-a purtat altfel decît în alte ore. Înså la sfîrçit parcå a vorbit doar
dorm, cå mîine, la spital, o så-mi fie greu, o så fac niçte analize, pentru mine. Ne povestise de-ale vieÆii, despre fericire çi regrete,
dar crede cå o så trec peste neplåcerile de moment, sînt o fatå despre aparenÆe çi adevåruri. Çi a încheiat cu aceste cuvinte, pe care
robustå, de încredere. De ce mi-o fi spus mama toate astea, nu nu vreau så le uit: „VedeÆi pe stradå un om bine îmbråcat, îngrijit,
çtiu... E o liniçte ciudatå în caså çi în cartier, nu se aude nici un aråtos, chiar frumos. AÆi auzit despre el cå are soÆie, copii, caså,
zgomot, nici måcar vreun tren în garå, nicidecum o maçinå pe maçinå, bani çi tot ce-i trebuie. Çi într-o zi aflaÆi cå a påråsit casa çi
Strada Mare. Scrisul må oboseçte, må doare degetul mare, dar aç copiii, cå e în divorÆ, dupå ce s-a påruit cu soÆia. Ori cå a fost prins
vrea så scriu tot-tot... Am råmas cîteva minute cu ochii în gol, çi cu altå femeie, ori cine çtie ce altå minune... Çi ziceÆi cå acelui om
lumina veiozei fåcea un con de umbrå spre sobå, iar lîngå soba i s-a luat de bine, sau cå l-au stricat banii, sau cå a înnebunit de-a
caldå i-am våzut clar pe profesorul X çi pe mama, Æinîndu-se în dreptul. Dar adevårul e mult mai simplu: omul era nefericit în felul
braÆe, dezbråcaÆi çi frumoçi, cum erau ei la douåzeci de ani... Çi în care tråia, çi n-a fåcut decît un gest de revoltå contra abrutizårii
ei fåceau ce cred cå trebuie så fi fåcut, dar în picioare, çi m-am sale, çi a pornind iar în cåutarea fericirii. Çi care este felul de fericire
speriat... Nu, nu e bine spus, nu e corect! Am început så am de care acel om are nevoie, numai bunul Dumnezeu çtie! Omul
halucinaÆii? Dar de ce oare este atîta liniçte? Acum o så las niciodatå nu poate fi sigur cå a atins fericirea. E blestemat så caute,
carnetul, poate mîine voi fi în stare så scriu iaråçi... çi e dator så caute mereu!“ Cam aburitå toatå treaba asta, n-o
înÆeleg, numai am notat exact ce ne-a spus el, çi am observat cå mai
mulÆi colegi au notat çi ei. Iar profesorul X, în timp ce vorbea, nu
çi-a pierdut zîmbetul acela din colÆul gurii, zîmbet despre care nu
çtiu dacå pot spune cå e o ironie!...
9 octombrie
L-am provocat azi så ne vorbeascå despre cuceririle sale,
arhicunoscute în liceu. Nu eu, niçte båieÆi cam mocofani çi
sau cine çtie ce! Çi cînd credeam cå o så ajung acaså udå leoarcå, bunåtate vecinå cu prostia, dar eu îl înÆeleg. Cred cå o înÆeleg çi
mai vorbesc, sprijineau barul vecin, cafele sau capuccino, bitter gåinå, så loveascå o pisicå sau så omoare un çoarece. E de-o
am plecat singurå de la çcoalå, cå mare parte dintre colegi... Så nu ceva. Îl çtiu incapabil så comitå un gest urît, incapabil så taie o
este sfîçiat. A plouat iaråçi pe neprevåzute, ca în alte dåÆi. Çi eu iau partea cuiva, lui i-aç lua-o! Pare neajutorat, intimidat, ros de
çi cît de jos am cåzut! Ploaia asta e în ton cu sufletul meu, care a zåbovit så fumeze. Mi-e milå de el, nu çtiu de ce. Dacå ar fi så
plînge pentru mine, pentru ce am ajuns, ce am fost în stare så fac, lumina pe hol çi am mers la WC. Dupå mine a mers çi tata, care
Iaråçi ploaie! Ploaia care plînge starea mea! Ploaia care båtut. Abia-abia au tåcut, cînd eu am ieçit din camerå, am aprins
3 noiembrie Noaptea trecutå, ceartå urîtå între ai mei. Cred cå s-au çi
26 octombrie
învåÆ, ca så n-am tapaj cu el! De-acum nu vreau så mai çtiu de el!
çi-am hotårît så-l tratez drept ce e: un profesor la care trebuie så cine çtie ce prostii fåceam!
scîrboase sînt amånuntele petrecerii sale, çi cît îl dezonoreazå, Cu greutate m-am abÆinut så må întorc la el. Dacå må întorceam,
pentru cå aråta aça cum aråta, çi-aç fi vrut så-i pot spune cît de i-am simÆit parfumul çi aerul acela de bårbat, care må nåuceçte.
l-am urît pe X pentru petrecerea la care a fost, l-am dispreÆuit çi al Mirelei. I-am simÆit råsuflarea în ceafå çi pe lîngå urechi,
de care dau dovadå çi eu, cå nu mi-s mai breazå ca Lavinia! Çi e temå çcolarå. Cît a Æinut filmul, X a stat pe scaun în spatele meu
o aude nimeni. M-a scîrbit amorul ei infect, çi m-a scîrbit prostia de cuvînt. Ce-am våzut în film, e o poveste pe care o scriu separat,
din întîmplare secretul ei, cînd îi povestea Nicoletei çi credea cå n- proiecteazå un film despre viaÆa în Oceanul Antarctic, çi s-a Æinut
meu, cå çtiu – Lavinia, care e moartå dupå profesorul X! Am aflat spunå, promisiuni nu face, fårå så le împlineascå. Ne-a spus cå ne
tacticå de-a lui? Nu m-am întors, så våd cine se gåsea în spatele altele. Trucurile nu-i stau în caracter, minciuni nu are obiceiul så
mereu în direcÆia mea, dar cumva pe deasupra capului. O fi vreo sînt indiferentå. N-a fåcut cu mine aça cum am auzit cå a fåcut cu
çtiu ce så cred. Mi s-a pårut cå se scuzå faÆå de mine, se uita våd nici un båiat din cauza lui! Çi sînt sigurå ca m-a remarcat, nu-i
nu cere ceva contra principiilor sale. Cam aburitå toatå chestia, nu pot piti în carneÆel: profesorul X e atît de fermecåtor, cå nu mai
cui nu meritå, dacå acela – sau aceea – nu pretinde prea mult sau Må pot ascunde cumva de alÆii, ai mei sau stråini – dar nu må
Este genul de om care se simte dator så facå pe plac cui meritå çi 23 octombrie
caracter, dar sînt momente în care nu poÆi så refuzi fårå så jigneçti.
vechi prieteni. A fåcut exces de båuturå, ceea ce nu-i stå în crezut colegii? Çi el, de-ar çti, ce-ar zice?
la o petrecere de Sf. Dumitru, unde a chefuit pînå la ziuå, ca între så mint din cauza profesorului X, iar el habar n-are! M-or fi
cålcatå, cravata împecabilå, costumul perfect. Ne-a spus cå a fost cizme cu talpå turnatå, cum e moda acum. Ce frumos, am început
menat, dar la fel de proaspåt ras, spålat çi parfumat, cåmaça råspuns cå am certuri cu pårinÆii, cå nu vor så-mi cumpere çi mie
Azi a venit la orå cu faÆa buhåitå, ochii roçii, evident sur- întrebat ce am, çi Nicoleta, çi Mirela, çi nu mai çtiu cine. Le-am
27 octombrie restul colegilor, m-am låsat prinså de supårare. Çi Larisa m-a
N-a venit la orå. Nu çtiu de ce, în loc så fiu bucuroaså, ca
aça mi-ar plåcea så pot fi! 20 octombrie
pårinÆi: ea este ea, çi nimeni altcineva! Poate aça sînt çi eu. Poate
dreptate Nicoleta, cînd zice cå ea nu seamånå cu nici unul dintre eram gata så-i spun...
så miroaså a bårbat, nu a terci. Eu cui semån oare? Poate cå are culcare, vorba vine, cå, dacå o revedeam pe mama, nu çtiu ce
cum se spune. Are çi ea o mîndrie, vrea så fie cu un bårbat care må spål, çi-n baie mi-a trecut starea de nervi, çi-am trecut la
pe mama. Nu-i uçor så rabde un mototol, un tip fårå personalitate, vecinå, care a venit så cearå niçte antinevralgice, çi-am plecat så

121 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 120

124 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 117

povestit mama ce çi cum, a stat cu mine toatå ziua, biata de ea, discoteci, la nunÆi, la onomastica prietenilor. Toatå lumea îi
çi-am vorbit atîtea, cå am uitat tot ce-aveam contra ei. Încerc så felicita cå se potrivesc perfect, cå le stå bine împreunå, cå fac o
scriu în ordine tot ce mi-a povestit. Så nu uit nimic... Açadar, pereche idealå. Çi el, profesorul X, n-ar spune cå nu era exact. A
våzînd cå sînt slåbitå, a venit la mine, s-a açezat pe marginea fost vara lui cea mai frumoaså, a fost dragostea lui cea mai plinå
patului, mi-a luat mîna în mîna ei micå çi-a început så plîngå. Am de – cum a zis – „substanÆa inefabilå care ne då consistenÆå
çtiut atunci cå çtie ce mi s-a întîmplat, cå degeaba m-am ferit, çi traiului de zi cu zi, care ne face så tråim cu iluzia cå sîntem
mi-a fost ruçine cå nu i-am spus. Am început så plîng çi eu, çi un centrul universului, sau în centrul universului...“ Çi finalul a dat
timp am plîns împreunå, fårå så spunem vreun cuvînt. Pe urmå, strålucire acelei legåturi de iubire. DespårÆirea n-a însemnat o
cînd ne-a trecut, am privit la mama – çi parcå o vedeam întîia rupturå, n-a låsat regrete çi vorbe urîte, n-a råsturnat ligheanul cu
datå, çi parcå era o fiinÆå stråinå! O femeie la patruzeci çi trei de låturi. (Poate nici timp så se adune låturile n-a fost!) Nu a risipit
ani, nu prea bine påstratå, cu riduri la colÆul ochilor çi douå cute miraculosul unei iubiri de vis, de invidiat çi de necrezut. Ei s-au
în obraji, de la nas la bårbie, pe lîngå gurå, çi pe gît se våd urme despårÆit ca în oricare zi, cînd fiecare trebuia så meargå în alt loc.
ale båtrîneÆii – deçi mama nu e deloc-deloc båtrînå... Azi am El çi-a pregåtit valiza pentru facultate. Ea çi-a luat un bilet în
våzut-o înså ca pe-o femeie båtrînå, çi parcå am auzit cum scîrÆîie staÆiunea Herculane. În gara noastrå, acceleratul de Bucureçti
din încheieturi, çi am îndråznit så o întreb ce este între ea çi tata, pentru Timiçoara opreçte exact cînd opreçte trenul personal de
de ce nu se înÆeleg deloc noaptea în pat, mi-e ruçine cå-i spun, dar Piteçti pentru Bucureçti. Profesorul X, atunci student, çi iubita lui
aud certuri în camera lor deseori, çi nu-mi place deloc så aud ce açteptau pe peronul comun liniilor doi çi trei. Trenul dinspre
aud. A început så-mi povesteascå pe departe, de cînd s-a måritat Bucureçti a venit primul. X a ajutat-o pe ea så urce, apoi a fugit
prima oarå, cînd abia împlinise optsprezece ani, cu un bårbat så prindå scara unui vagon spre capitalå. De pe fereastrå çi-au mai
încuiat la minte, cu care a stat patru ani çi n-au avut copii. A tråit fåcut cu mîna o singurå datå, çi asta a fost! Privind cum se
råu la åla. Ai lui ziceau cå e stearpå çi se purtau cu ea de parcå ar depårteazå trenul celålalt, X a çtiut cå asta e despårÆirea! De ce,
fi omorît pe cineva çi se ascunde în casa lor. În loc så meargå la nu poate explica!... N-a gustat regretul, n-a plîns dupå iubita
un control, individul o båtea çi o chinuia în pat, çi ea a råbdat de tinereÆii lui, pentru cå în compartiment a întîlnit-o pe fata care i-a
ruçine. Pînå la urmå, n-a mai rezistat, çi ca så nu-çi facå felul, a devenit soÆie, çi care mergea çi ea la facultate... Nici azi nu crede,
fugit la pårinÆi, înapoi. Ei s-au strîns, cå erau doi fraÆi çi o sorå în profesorul X, cå întîmplarea a fost doar o coincidenÆå!
trei camere, un frate se însurase, dar nu se mutase la casa lui. Doi
ani dupå asta n-a mai vorbit cu båieÆi, n-a avut treabå cu nici un 10 octombrie
alt bårbat. Çi cînd împlinise douåzeci çi cinci de ani, a gåsit unul, De ce am notat toatå povestea profesorului X? Azi a plouat.
mai mic decît ea cu patru ani, care a iubit-o ca-n filme. A dus-o Nu se ghicea de dimineaÆå, aça cå m-am îmbråcat obiçnuit. Cînd
la mare çi la munte, a plimbat-o peste tot, a Æinut-o la cinste cum am ieçit pe uça liceului, turna fårå pauzå, çi ne-am lipit toÆi de
nu-çi închipuia cå poate fi Æinutå de un bårbat. Ce mai la deal, la ziduri, sperînd cå trece sau slåbeçte. Çi-atunci a oprit el maçina,
vale, a fost dragostea ei adevåratå, singura çi cea mai frumoaså! Renault-ul roçu, cu uça din dreapta în faÆa mea, çi-a zis cå ne duce
Dar el a plecat, çi ea n-a avut ce face, pentru cå el îi spusese de la acaså. Pentru cå mergeam cel mai departe, m-am urcat prima,
început cå nu se încurcå în cåsåtorie, cå vrea så plece pe vapor, çi-am stat în spatele lui. Pe drum m-a privit de cîteva ori în ochi
çi nu çtie cînd se mai întoarce. Çi pentru cå el n-a minÆit-o, ea nu prin oglinda retrovizoare, çi i-am inspirat parfumul discret, çi îmi
l-a urît niciodatå, nici nu l-a Æinut cu forÆa lîngå ea, deçi putea... venea så-i mîngîi ceafa cu pårul tuns perfect. Dupå ce l-a para-
Çi s-a måritat de nevoie cu bårbatul åsta, a fost ca çi obligatå så-l çutat pe IonuÆ, ultimul coleg, m-a invitat så stau comod în scaunul
ia, cå el avea caså çi-i fugise nevasta, çi divorÆase, çi nu avea copii, din faÆå. Am vrut så-i spun unde locuiesc, dar a zis cå çtie, cå îl
prietenå cu mama, azi am aflat cå e çi rudå cu noi pe departe, mi-a mama mi-l då jos...
asta care çi-a fåcut cabinet particular, doamna Pantofaru. E aranja dupå gustul meu, nici un poster nu pot pune pe perete, cå
gerez abundent. Cred cå mîine voi merge la medic, la ginecoloaga „camera mea“, dar nu este a mea, pentru cå nu o pot încuia, nici
am putut så merg çi så-mi clåtesc ochii, så-mi fac nevoia. Sîn- deosebite, iar de cîte ori am ocazia, må izolez în camera asta, ziså
pumå, umezite çi ele de transpiraÆia mea. M-am trezit mai bine, de tata. Må feresc så spun vreunuia micile mele secrete sau nevoi
mi-a cåzut din mîini, çi pixul... Le-am gåsit dimineaÆa sub pla- ea, zicîndu-i babå çi altele... Eu nu sînt ataçatå nici de mama, nici
Nu mai çtiu ce-am vrut så scriu asearå, am adormit, carnetul cuvînt în tot ce spune, çi se îmbracå aça fel, cå rîdem deseori de
9 noiembrie machiazå. Totuçi, Nicoleta îçi divinizeazå mama, o crede pe
slåbuÆå, cu gust ridicol în felul cum se îmbracå çi cum se
petrecut cu mine, bånuie ce-am påÆit, dar... oarecare, este foarte ataçatå de mamå-sa, o muiere de treabå,
Simt cå fierbe ceva în ea, cå are ceva-ceva çtiinÆå despre ce s-a exemplu, deçi seamånå çi fizic, çi la minte cu tatål ei, un bårbat
fricå så-i spun mamei, care tot vine çi må studiazå pe muteçte. nevoie cu ea... De ce nu sînt çi eu ca fetele din claså? Nicoleta, de
WC, am gåsit tamponul roçu. Nu înÆeleg ce se întîmplå, mi-e apropiatå ei? Simt un fel de paravan rece între noi, vorbesc de
de mare urîtå, noroi çi baltå ca sîngele stricat. Cînd m-am dus la îndråzneçti, mågarule!“ Oare ce ascunde mama? De ce nu sînt
pårea cå sînt pe ceva plutitor, çi cînd må uitam în jur, era un fel tatålui meu, mama le-a råspuns cu sictir çi „så-Æi fie ruçine cå
tot soiul de chestii pe care nu le-am mai våzut vreodatå, mi se noscutul, auzisem acelaçi soi de ceartå între pårinÆi. InsistenÆelor
N-am izbutit så dorm, deçi tare aç fi vrut. Cred cå aiuram, vedeam Noaptea trecutå, cînd am visat cå må sårutam cu necu-
12 octombrie
tremuram çi transpiram. M-am vîrît sub plapumå, îmbråcatå.
m-am culcat pe patul nedesfåcut. Çi iar au început frigurile, iar
pe care îl iubesc uneori çi îmi vine så-l ard, ca pe altele...
în camerå. Ceea ce am çi fåcut. Pe la prînz, simÆind obosealå,
Cine så må înÆeleagå? N-am pe nimeni, doar carneÆelul meu, åsta,
lapte fierbinte cu cacao, am zis cå pot så-mi fac puÆinå curåÆenie început så plîng çi så bîÆîi, ca bolnavå. De ce? Cui så må jelesc?
unsprezece seara) çi oricum eram liberå. Am mîncat, am båut sårutam, cine mai înÆelege cum eram! M-am trezit udå, çi-am
çcoalå, aç fi mers la çcoalå. Dar azi e sîmbåtå (a fost, acum e ora ceva pe pîntece, nu între picioare, çi må såruta cu foc – sau eu îl
m-am trezit odihnitå çi uscatå, cu poftå de mîncare. Dacå ar fi fost glasul cuiva cunoscut... Îmi fråmînta sfîrcurile, îmi împingea
Credeam cå a trecut, cå totul merge spre bine. De dimineaÆå, dar care el, n-aç putea så precizez! Cå nu apårea chipul clar, çi nici
8 noiembrie BineînÆeles cå noaptea trecutå am visat cå må iubeam cu el –
11 octombrie
iar. Çi transpir.
trezesc transpiratå de parcå am ieçit din lac, må schimb çi tremur foame çi nu çtiu ce-i cu mine!
çobolan cu coada lungå çi groaså, niçte ape în care înot greu. Må parfumul! N-am mîncat nimic, nu mi-e foame, nu çtiu dacå mi-e
pat, visez multe chestii urîte, un çarpe alb sau gri-cenuçiu, un din vis acaså! Au trecut atîtea ore, çi încå tremur, încå îi simt
pierd echilibrul, ameÆesc çi aç tot zåcea în fotoliu. Cînd adorm în m-au scuturat, cå tremuram din toate puterile, çi m-am trezit ca
çi fricå. Dar tot am roçu, durerea se simte, merg cu greutate, îmi cînd mi-a strecurat palma între coapse, çi nu çtiu ce fel de fiori
Nici azi n-am fost la çcoalå. Nu mai tremur, nu mai mi-e frig eu eram un copil mic, gata så adorm. Nu çtiu cînd m-a sårutat çi
7 noiembrie care nu am mai auzit pe nimeni vorbind. Parcå spunea poveçti, iar
teamå, n-am simÆit nimic. Çi-a început så vorbeascå într-un fel în
çi ea! Dar nu vreau så afle, nu vreau så çtie, nu vreau så-i spun! atins pe picioare, dar, ori eu eram chircitå de frig, ori mi-era
çaptesprezece ani çi çapte luni, pot så-i spun cå am fåcut ce-a fåcut cunoaçte pe tata, çi aça mai departe. Çi cînd a fixat scaunul, m-a
123 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 118
122 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 119
a oprit maçina lîngå trotuar çi mi-a fåcut semn så urc. N-am våzut 13 octombrie
nimic în jur de-atunci. Ce-a urmat, mi se pare un vis. Un vis Azi m-a privit ca çi cum numai eu eram în toatå clasa, cå-mi
frumos? Un vis urît? Nu çtiu! Profesorul X m-a trecut prin toate venea så intru în påmînt de ruçine. Oare ce spuneau ochii lui? De
stårile frumoase çi urîte, çi nu çtiu ce så scriu, ce-ar trebui så învåÆat limbajul ochilor, dar de pe ce manual? Aproape cå n-am
scriu, çi dacå ar trebui så scriu... Nu çtiu ce e cu mine, cine mai îndråznit så ridic ochii de pe carte sau de pe caiet, må tot jucam
sînt eu – fata de ieri, femeia de azi? Uite ce-am scris, må sperii de cu un pix çi må sufocam de nervi. Colega mea de bancå, Larisa,
ce se poate întîmpla, mi-e fricå de mama, dacå aflå? Dacå må studia cu mirare çi surprindere, mi s-a pårut. Tot timpul må
ghiceçte? Nu çtiu ce-i cu mine, sînt sfîrçitå, nu pot så scriu mai açteptam så întrebe dacå e adevårat. Ce så fie adevårat? Nici eu
mult... Doamne, ce nenorocire se îngråmådeçte peste mine? nu çtiu...
4 noiembrie 16 octombrie
Azi n-am mai fost la çcoalå. Nu çtiu dacå må voi duce mîine. Azi m-a oprit pe hol, cînd ieçeam de la bibliotecå. æineam
Sînt bolnavå, am hemoragie, nu ciclu. Mi-e fricå de mama, i-am douå cårÆi la piept. A întins mîna, çi o clipå am crezut cå vrea
spus cå mi-a venit perioada în mod neaçteptat, poate din cauza så-mi mîngîie sînul. M-am tras îndåråt un pas. Vroia doar så çtie
ploii de ieri, cå am råcit. Aça o så spun mereu. Dar, dacå må duce ce citesc. I-am aråtat. „Te intereseazå jurnalele sau ai temå la
la spital? La control? Iau tot felul de pastile, mi-am fåcut çi ceai, claså?“ I-am råspuns cå vreau så aflu cum au gîndit çi ce-au fåcut
e cald în caså, poate îmi ajutå Dumnezeu så må fac bine, chiar niçte femei care au ajuns celebre. „De ce? Vrei så ajungi çi tu
dacå picioarele îmi sînt reci çi tremur continuu. Çtiu de ce tremur. celebrå?“ Luasem volumele Jurnalul unei scriitoare, de Virginia
A fost dureros, a fost ca o sfîçiere, çi chiar a fost o sfîçiere. Mai
Wolf, çi Jurnalul unei fiinÆe greu de mulÆumit, de Jeni Acterian.
mult nu sînt în stare så spun.
„Vrei så fii romancierå sau filozoafå?“ Aç fi råspuns ceva
5 noiembrie obraznic, simÆeam nevoia så fiu rea, rea de tot. Merita. N-a mai
Trebuie så ascund cît pot ce am, altfel nu çtiu ce se va ascultat. Mi-a fåcut un semn cu ochiul. În loc så må simt flatatå,
petrece. Mama e intrigatå, tata pare nemulÆumit. Azi-noapte iar semnul acesta vulgar mi-a rånit inima. L-aç fi înÆepat cu unghia
s-au certat, çi el i-a zis: „Numai din cauza ta face asta aça, numai în ochi pe X! Am venit acaså foarte nervoaså çi mi-am tot zis pe
tu eçti de vinå!“ De aceastå datå, mama n-a mai råspuns, dar nici drum cå nu trebuie så må gîndesc la el. I-am råspuns numai în
nu s-a låsat în voia lui. N-am înÆeles de ce-o acuza el, ce-i råspår mamei, care nu înÆelegea ce am. Çi tocmai atunci a picat
pretindea, dar nu e greu så înÆeleg. Am plîns mult. Oare mama nu Stan, amicul tatålui meu, care s-a întins cu mama la cafele çi
se mai culcå, aça, ca o femeie, cu tata? Se culcå oare cu nesu- taclale, rîzînd çi povestind inepÆii. Iar tata nu era acaså, încît mi
feritul åla de Stan? se pare tot mai clar cå Stan e combinat cu mama într-un fel, çi
de-aia îi face ea ce-i face lui tata. Dupå vreo douå ore de vråjealå,
6 noiembrie cînd a venit çi tata, Stan a pretextat cå nu mai poate råmîne, cå a
Durerea s-a domolit, dar tot e ca çi cum m-ar fi ars cu un drug terminat recreaÆia acordatå de nevastå-sa, una slutå çi slåbånoagå,
de fier înroçit în foc. Curge sînge, înså ceva mai puÆin. Så-mi fi cu buze pungite, ochi de peçte çi voce de tablå jupuitå. Tata nu s-a
venit totuçi ciclul sau e altceva? Altceva ce? Ranå? Am auzit çi supårat, nici n-a fost surprins, numai a spus cå nici el n-are chef
despre råni, dar la mine parcå n-ar fi. Pe cine så întreb? Mama se så lungeascå vreo conversaÆie insipidå, e obosit çi vrea så se
uitå ciudat la mine, parcå vrea så må întrebe ceva, parcå nu. Oare culce. S-a çi culcat, iar eu am råmas cu mama în bucåtårie, în faÆa
ce va zice în clipa în care va înÆelege? Sau îi voi spune eu? Çtiu farfuriei cu spaghetti. Ea m-a întrebat ce e cu mine, de ce fac asta
cå ea s-a måritat prima datå la optsprezece ani. Eu am acum çi asta, iar eu am tåcut çi am privit-o, cred, ironic. Noroc de o
– Nu te mint, iubirea mea, dar... altoitå, ea fiind jumåtate româncå, jumåtate Æigancå. Bine am
dar nu se ascunde! De ce n-ai curajul propriei tale minciuni? veche çi mai nobilå. F e ca un must proaspåt stors dintr-o viÆå
manifestå aça cum e, må tortureazå çi må bate ca pe-un animal, coniac. Coniacul e o båuturå cu atît mai grozavå, cu cît este mai
tata îl suport de ani çi ani! Çi îl iubesc pentru cå nu minte, se acest coniac... ComparaÆia nu-i adecvatå, o puçtoaicå nu poate fi
– Dacå pofteçti så må chinuieçte, nu te piti ca laçii! Uite, pe trebui så gåsesc un hogeac, pentru a savura pînå la ultima picåturå
dintre cei doi. N-am uitat pînå azi frazele Ofeliei: dealurile din jurul oraçului, în paradis. (Iar eçti cabotin!) Va
indelicateÆe. Ori poate çtiam de ce. Asistasem, involuntar, la discuÆia vedea. Întors la çcoalå, am luat-o pe F çi am urcat, printre
Personal, n-am îndråznit så-i pun întrebarea. Mi se pårea o un semn de întrebare la rubrica Liei din catalogul personal. Vom
slugårit. Nu de familia Gîrlan. Totuçi, de ce se cåsåtorise cu Ofelia? Dacå vroiam, o aduceam pe fata asta naivå în ipostaza lui F. Pun
cå n-a priceput, dar e plauzibil cå nu-l interesa, nu-i plåcea så fie efectuat apropierea de Lia doar ca un experiment. Mi-a reuçit.
gåsi în soÆie o slugå devotatå pînå la absurd. Existå motive så cred mele californiene. Deoarece açteptam reîntîlnirea cu F, am
çtiindu-se dispreÆuitå. Dacå Lulu ar fi priceput subtilitåÆile, putea så ating picioarele çi pårul acestei fete care îmi aminteçte visurile
milei cuiva, fie chiar a propriului ei pårinte. Se simÆea confortabil cå Lia a coborît ultima. Incitat de experienÆa de ieri, am îndråznit
în viaÆa ei? Ca mulÆi individualiçti, Ofelia nu suporta så fie obiectul de elevi din clasa Liei Mora. I-am dus la casele lor. S-a întîmplat
Dezvåluirea fåcu ura doar så creascå faÆå de tatå. De ce se amesteca Azi a plouat. La ieçirea din çcoalå, am luat în maçinå un grup
citeascå psihologia bårbatului, så nu-çi înÆeleagå propriile ei scåderi. 10 octombrie
soÆului nimic. Nici nu întrebå dacå... Era mult prea inteligentå så nu
giu!? Cearta Æinu o såptåmînå. Råstimp în care înçelata nu-i reproçå despre Stendhal... Un autor de modå foarte veche.
Tot Ofelia culese fructele mîniei: de ce s-a încurcat cu un fustan-
binele îmi va fi inaccesibil. (Cabotinule!) De asta am çi disertat
faÆå de fiicå-sa. Îi çi spuse de ce, îl trådå pe ginere, fårå så-l acuze.
patetic. Scriind despre ceea ce mi-a fåcut bine, am superstiÆia cå
violentå. Nimic din astea. În schimb, Anghel îçi spori adversitatea
puçtoaice. Vreau så må opresc aici cu scrisul, nu pentru cå aç fi
så producå, normal, o complicitate comprehensivå, sau o rupturå
la care çi el, socrul, contribuia financiar. Neprevåzuta întîlnire putea çi împlinire. E prima datå cînd, la anii mei, încerc drogul unei
Într-o searå, fu descoperit de Anghel Gîrlan în casa unei curve, efluviile acelea misterioase çi electrizante, care mi-au dat satisfacÆie
Lulu nu poseda curajul propriilor sale meschinårii... care este pur senzualå, eroticå. De la prima îmbråÆiçare am simÆit
çi se interpunea între fiicå çi tatå ca un factor de favorizare. Dar pialitåÆi etice... Nu astea conteazå între mine çi F, ci natura relaÆiei,
mai çtiu eu ce demon meschin, scotea la vedere carenÆele firii sale numårå anii fiicei tale e o rara avis çi un prilej de afiçat princi-
încerca så aplaneze conflictul. De-ar fi fost complet pervers, ca presupus normalå. Nu mai spun cå a fi cåsåtorit azi cu o fatå ce
abandona infernului girat de tatål ei. De-ar fi fost un om normal, din çcoalå, din oraç, din cercul meu de cunoçtinÆe care au o viaÆå
Lulu nu intra în familia Gîrlan, cel mult o seducea pe Ofelia çi o Azi, dacå aç plåti un apartament pentru F, çi s-ar çti, aç fi izgonit
çi sublim, tipic româneascå. De-ar fi fost un caracter puternic, cåsåtorit putea întreÆine o amantå fårå så scandalizeze societatea.
prietenul meu. Nu ele constituiau problema, ci simbioza de ridicol så fiu blamat de opinia publicå. În vremea lui Stendhal, un bårbat
eu însumi elemente din sufletul slav, larg, mult prea larg, la cochetå pentru cå eu nu pot så-mi manifest interesul faÆå de ea, fårå
tuns!... Recursul la rusisme nu mi se pårea deplasat. Am depistat pentru cå altele sînt convenÆiile sociale. F poate fi îndråzneaÆå çi
obligat pe Lulu så se cåsåtoreascå! N-aÆi våzut? Ginericå s-a çi înfumurare. DisjuncÆiile cu care opera Stendhal sînt desuete azi,
gardianul de serviciu al unei lumi delirante: Anghel! Åsta l-a o formå de îndråznealå, iar îndråzneala, fårå seriozitate, e o
a dat naçtere råului... Numai cå aci era prezent, la datorie, bårbaÆilor. Femeilor le-ar råmîne cochetåria. Dar cochetåria este tot
Feodor Karamazov, viciosul care s-a culcat cu nebuna tîrgului çi ne-ar face så fim. Îndråzneala este – sau ar trebui så fie – apanajul
cu imaginaÆie înflåcåratå – îl considerarå pe Visariuc un fel de Stendhal scria cå, dacå noi, bårbaÆii, n-am fi înfumuraÆi, femeile
129 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 144
132 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 141
iniÆiere în bårbåÆie“ çi celelalte chestii... Mult mai cititå decît mine, suflet çi liniçte. (Ce locuri comune comit aici, nu-i aça R.?) Voi
Ofelia må studia ca pe-un exemplar de efebie stridentå, deçi nu citi din ViaÆa lui Henri Brulard, çi nu-mi va påsa de nimic. O
eram chiar adolescent întîrziat, nici lipsit de aventuri çi „succes“ la Æigarå de foi, un balon de coniac çi o carte ce zace în bibliotecå
unele femele, toate cu niçte ani deasupra mea. Nu a scåpat nici cea de peste douå decenii – ce fericire mai trainicå poate så existe?
mai micå remarcå. Foarte tîrziu am înÆeles trimiterea, çi mi-a fost (Çtii tu alta, çi e blondå cu ochi albaçtri, dar...)
ruçine, chiar dacå inteligenta femeie råposase de mult...
A fost un råstimp al morÆii. Întîi, Anghel, apoi, copilul 5 octombrie
Ofeliei, apoi, aceasta. O såptåmînå dupå moartea Ofeliei, Zi absolut tîmpitå. Asearå, Livia n-a venit acaså. Mi-a
Niculina fu internatå la psihiatrie. Autismul ei evident nu însemna telefonat dimineaÆa, pe la nouå, de la spital. Ajunsese acolo la
doar alienare. Ruptå de realitate încå demult, Niculina sfîrçi ca un cinci, båtutå mår de amorezul ei! Zåcea în cabinet, îngrijitå de
corp fårå sistem nervos, în care lovea oricine poftea. Decesul ei buna prietenå Crina Såvulescu-Bertea. Am gåsit-o întinså pe
cåpåtå cel mai complet certificat medical. Devenise obiect de muçamaua rece a patului de consultaÆie, cu diverse plågi çi urme
studiu pentru medicii spitalului respectiv... Incontestabil, çi Lulu vineÆii ale gusturilor ei sado-maso. Trebuia så o transport acaså cu
suferi schimbåri, måcar de exterior. Albi. Låsat ceva mai lung maçina, feritå de ochi indiscreÆi. Cînd så plecåm, Crina a fost
decît îl purtase în perioada cåsniciei, pårul lui strålucitor pårea un solicitatå de familia Frîncu, bårbatul vår primar al Liviei, un beÆiv
coif de paradå, impresionînd pe oricine. Dacå priveai, totuçi, nenorocit. Doamna Frîncu era în comå alcoolicå, båuse cot la cot
atent podoaba capilarå, senzaÆia de nefiresc începea så se cu consortul. Crina m-a rugat så o duc acolo, nu çtiu ce obligaÆii
insinueze. Oare albul era fals? Îçi vopsea Lulu pilozitatea? O avea faÆå de ei. Am plecat tustrei, am låsat-o pe Crina la Frîncu,
decolora? Pårea posibil, deoarece sprîncenele îi råmîneau mereu çi-am venit cu Livia. Era lividå çi distruså, mai mult sufleteçte
negre sau gri-închis. Barba, cînd apuca så iaså peste un milimetru, decît fizic. Îmi producea o stare de inconfort, nu de satisfacÆie, nici
tot neagrå era. Dezbråcat, corpul såu se ascundea sub o blanå ca de milå (ipocritule!), pur çi simplu de indispoziÆie, cåci trebuia så
de cotoi, jigåritå, råritå, înså complet închiså la culoare. Am må ocup de persoana dînsei, nu de mine. Orice aç gîndi, am
insistat asupra anomaliei, pentru cå totdeauna mi s-a pårut cå obligaÆia så fac ce-am fåcut, pentru cå am fost cîndva atît de prost
Lulu se preface – de fapt, pretinde cå e – îndurerat de moartea încît så accept compromisul åsta. N-am discutat cu Livia decît
Ofeliei. În acea perioadå, prietenia noastrå deja se råcise, înaintea strictul necesar. Nu era nevoie de prea mare fineÆe så observ cå må
sfîrçitului onorabil. Nu ne-am adresat injurii publice, n-am evitat uråçte, din cauzå cå – ajunså unde a ajuns – aflå un îngrijitor
întîlnirile, dar nici nu le-am cåutat. Interveniserå între noi devotat tocmai în mine! Sigur n-o så înghitå asta, çi n-o så mi-o
mårturisirile Ofeliei. Lulu çtia cå ea mi se deståinuise. Probabil cå ierte, de parcå eu aç fi vinovat de cåderea ei! PuÆin îmi paså!
nu mi-a iertat încrederea cîçtigatå, ceea ce el nu obÆinuse de la Apoi, cînd credeam cå am terminat çi voi putea så må duc la
soÆie. (Oare chiar vroise?) Va fi açteptat reproçuri din partea mea? Ioana, a telefonat Crina, de la Frîncu. Trebuia så o duc pe doamna
Tåcerea în care må închisesem va fi fost luatå drept judecatå Frîncu la spital acum, deoarece salvarea nu era bunå... Am plecat
implicitå? Prietenia îmi conferea niçte drepturi faÆå de Visariuc; fårå discuÆie, cum så refuz aça ceva?! În maçinå au urcat doamna
n-aç fi mers pînå acolo, încît så-i pretind respectarea moralei, bolnavå çi Crina, pe bancheta din spate, iar alåturi de mine, fata
minime, juste. Care moralå era justå? Çi cine stabilea justeÆea? Frînculeçtilor, una Doina, elevå în clasa XII-a. Domnul Frîncu a
Despre Anghel se vorbi tîrziu cå a murit în condiÆii dubioase. venit pe jos dupå noi. Le-am dus la spital çi am stat acolo mai
Zvonul era un ecou produs de copilul nåscut mort. Spînzurarea mult de o orå, solicitat de Crina, care vroia så discute ceva
Ofeliei apoi nu fåcu decît så amplifice rumoarea. Pe rînd, în cazul personal cu mine, dupå ce-i aplicå niçte purgative beÆivei. Ca så
lui Gîrlan, se vorbi de otråvire, sinucidere, råzbunare, pedeapså nu må plictisesc, am ieçit în parc, însoÆit de Doina. Nu çtiu dacå
divinå, blestemul victimelor. Nimeni înså nu avanså ipoteza cå nu cumva ea a propus så ne plimbåm, deoarece nu suporta så-çi
eu fiind totuçi un timid, femeile îndråzneÆe m-au cucerit fårå efort. discuta niciodatå cu Ofelia, nu-l interesa cum se simte, dacå îi
fereascå faÆa. Îndråzneala asta mi-a plåcut. Dacå analizez cu atenÆie, camerå separatå, îmbråcat, gata så plece rapid, la nevoie. Nu
Açtept ca F så iaså de la ore. S-a urcat în Fuego fårå så-çi Lulu venea din oraç dupå miezul nopÆii. Dormea pe o canapea, în
9 octombrie de vråjmaç, ura Ofeliei se råsfrînse asupra soÆului. Çi nu fårå motiv.
Decesul lui Anghel nu schimbase atmosfera din caså. Lipsitå
citiÆi ca så înÆeleagå duplicitatea în care – cel puÆin eu – am tråit. respectivå, Ofelia însåçi era moartå!
copiilor cînd vor întreba/acuza? Sper ca atunci så fie destul de Niculina era complet stråinå de chestiune; iar la vremea
furioaså. Oare cît o så mai înghit minciuna? Çi ce-o så le spun sau investigaÆii de altå naturå. Lulu nu manifestå vreun interes;
controlam lecÆiile copiilor, am avut aceeaçi stare de neputinÆå zvon. Nimeni nu ceru deschiderea vreunei anchete, deshumarea
ea a plecat så-çi rezolve afacerile, nu amoroase, în timp ce otråvirii, deveni certitudine. Dar lucrurile råmaserå la stadiul de
împreunå doar pentru a nu dezechilibra copiii! Çi iaråçi, dupå ce cadavru, un negru-violaceu, un verde-påmîntiu, semn sigur al
Calmi amîndoi, am ajuns la vechea concluzie: så ne suportåm Retroactiv, iluzia cå am fi våzut ciudata nuanÆå cåpåtatå de
DiscuÆie cu Livia, la cafeaua de la ora patru çi jumåtate. ilinÆele çi båtåile, era gata-gata så piardå sarcina din cauza lor...
8 octombrie zvonul, Ofelia çi-a otråvit tatål, deoarece nu mai råbda um-
påmînt, çi falsitatea dragostei sale. Cum çi de ce? Påi, se råspîndi
abordåri metafizice. mentelor, påru evidentå çi graba Ofeliei de a-çi vedea tatål sub
aceastå legåturå, iar urmarea, deçi banalå, ne va låmuri dacå meritå nici douå zile de la deces. Mai tîrziu, cînd reluaråm firul eveni-
pentru melanjul åsta!) Între mine çi F s-a pus în stare emergentå oraçul), el îi dåduse viaÆå... Înmormîntarea se fåcu foarte iute, la
pentru tatål ei. Chiar dacå o chinuise, o båtuse (acum çtia tot
conteazå fericirea fiecåruia dintre actanÆi. (Ce-o så-mi facå R
dical, la autopsie. I se considerå asta ca o dovadå a dragostei
doar tensiunea dinlåuntrul legåturii çi, ca så dau iar în predism,
Surprinse, çi nu prea, împotrivirea Ofeliei la examenul me-
dicÆionar), nu mai conteazå nici vîrsta, nici conexiunile. Conteazå tensiunea necontrolatå, pasul fu båtut fårå alte întrebåri.
stabilesc legåturi extrasenzoriale (o fi corect zis? – de consultat un lui, care ar fi fost provocatå de forÆarea în prostie a inimii, sau de
melå (de aici iniÆiala F). Iar cînd între un bårbat çi o femeie se serios ceea ce tu consideri o glumå... De aici pînå la cauza morÆii
tiçcanå nu au ce cåuta aici. Este vorba doar de binomul Mascul-Fe- çi faimå de nebun, de om cu care nu-i bine så „te pui“, cå ia în
sionale. Raportul profesor-elev sau relaÆia bårbat cåsåtorit-fe- Dacie. A izbutit, fireçte. Fapt care îi aduse nu numai admiraÆie, ci
cine este. Inutil så må ascund dupå scrupule morale sau profe- cîçtigului. Odatå pariase pe vadra de vin, în Obor, cå råstoarnå o
reputaÆia. O så fie consemnatå aici cu F, deçi se va înÆelege uçor cå nu se agita pentru ele, ca unii, de obicei, lipsiÆi de çansa
La clasa a XII-a D, o fatå cu care va trebui så-mi terfelesc våzut, pus la încercare, la întrecere. Îi plåceau pariurile, cu toate
7 octombrie de vin, cå månîncå liniçtit cinci kilograme de fripturå. Fusese
poveri mai grele decît poate oricine, cå bea fårå probleme o vadrå
micile construcÆii poetico-filozofice... plin de forÆå, sånåtos. Deçi rar våzut, în oraç se çtia cå ridicå
menÆine treazå, în mine, aceeaçi curiozitate pe care îmi ridic Nu impresionå, deçi îi surprinse pe mulÆi. Omul pårea viguros,
spuneam. Sper så nu-mi intre în reflex aceastå încîntare çi så pot Moartea lui Anghel Gîrlan surveni pe fondul acestor certuri.
etc. Må încînta atenÆia lor, faptul cå unii – Lia între ei – notau ce ritoare la mîncare, curåÆenie, spålat, încålzit...
despre unde se ascunde frecvent adevårul çi cum se cautå fericirea pricepea nimic. N-am auzit de la ea alte cuvinte decît cele refe-
care se aflå Lia Mora. Le-am vorbit despre aparenÆå çi realitate, çi cei doi din camerå. Doar Niculina, anostå çi reduså mintal, nu
Dintre orele de azi, consemnabilå este doar cea de la clasa în açteaptå deznodåmîntul. De fapt, pîndea, cu cuÆitul la brîu... Ca
6 octombrie Am ieçit pe furiç. La colÆul coridorului, Anghel pårea cå
143 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 130
142 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 131
vadå mama în halul acela de degradare fizicå, çi pårea gata så trebuie ceva etc. DimineaÆa nu açtepta så fie abordat de consoartå.
vomite din cauza asta. Parcul era gol, cel puÆin noi n-am întîlnit Îçi pregåtea singur cafeaua, se bårbierea la repezealå, îçi schimba
pe cineva în zona din spatele spitalului çi spre Zoo. Plimbarea cåmaça. Intra o clipå în camera gravidei, spunea bunå, dragå!, se
mi-a descreÆit fruntea (ce expresie, va zice R.) çi mi-a relaxat prefåcea preocupat de nimicuri, se învîrtea de douå ori, cu ochii pe
nervii. Chiar dacå, de complezenÆå, am ascultat vorbåria Doinei, deasupra lucrurilor, dådea de înÆeles în mod strident, aç zice, cå nu-i
o fatå care nu-mi spune nimic intelectual. Poate erotic, dar nu paså de femeie, anunÆa cå are nu çtiu ce probleme urgente, çi ieçea
eram în starea necesarå så receptez astfel de semnale. Întorçi la ca din puçcå, înainte så audå un cuvînt de la nevastå. Toatå ziua
spital, am discutat cu Crina despre – evident – Livia. Am aflat umbla razna, oriunde numai acaså nu. În cele trei sau patru luni care
astfel cå soÆia mea traverseazå o depresie psihicå çi are nevoie de urmarå, Ofelia îçi dådu seama cå scåpase de-un demon – tatål ei –
ajutor, doar eu o pot scoate la luminå etc. etc. Ce så zic? Çtiam cå çi dåduse de altul – Lulu! Ultimele cuvinte pe care mi le adreså
Livia çi Crina sînt bune prietene, îçi fac confidenÆe çi-çi zic una sunau cam aça (nu pretind cå le-am memorat precis):
alteia sorå. Nu m-a mirat cå sora joacå rolul avocatei apårårii, nu – Am vrut så må cåsåtoresc, sperînd cå voi scåpa de iadul
m-a surprins ce-mi cere. Mi-a fost greu så fiu sincer faÆå de Crina. administrat de tata! Çi n-a fost, n-a fost, n-a fost aça! Am spart
Çi, adevår scriind, må stînjenea så intru în amånuntele sordide ale zidul închisorii, fåcînd ce nu trebuia, cu speranÆa cå ieçirea må va
cåsniciei mele. Cred cå n-am procedat cu diplomaÆie, evitînd duce, totuçi, afarå! Dar a dus în altå parte a iadului! De aici nu
så-mi angajez vreo råspundere anume; dar ce rost ar avea am unde fugi, nu am pe unde pleca, pentru cå drumul trece
diplomaÆia într-o chestiune în care ai de optat între da çi nu? obligatoriu prin camera påråsitå anterior! Oare sînt condamnatå
De la spital, am trecut pe acaså, înainte så plec la socri çi så la prizonierat pe vecie?!
iau copiii. Livia se trezise din somn, îçi îndrepta „machiajul“. M-a Nu çtiu dacå era o constatare sau o interogaÆie. O vizitam rar,
privit cu urå, açteptînd så o întreb ce-a påÆit. N-am întrebat-o. Un çi eu, cît så nu dau dovadå de neam prost. Nu vroiam så intru în
schimb de replici banale mi s-a pårut mai ucigåtor decît orice casa ei, pentru cå relaÆiile cu Lulu, prietenul meu, deveniserå
„tragere la socotealå“(ipocritule!), çi destul de convenabil pentru extrem de reci. Pe de altå parte, niciodatå n-am fost în apele mele
mine. Avantajul îmi aparÆine acum. Ce voi face cu el? Nimic. La la apropierea de Ofelia. FrumuseÆea-i ciuntitå, ca så scriu poetic,
Ioana am fost primit çi m-am simÆit bine. Må întreb dacå nu må rånea; suferinÆa – pe care n-o ascundea niciodatå faÆå de
cumva m-am obiçnuit prea mult cu acest bine çi îl iau ca pe un mine – îmi da ståri contrarii. Vroiam uneori så o ajut, så iau
lucru ce mi se cuvine, fårå så am vreo obligaÆie, fårå så plåtesc asuprå-mi rezolvarea conflictelor ei, så provoc la discuÆii çi så-l
nimic în schimb. Am discutat cu Ioana orice, în afarå de chestiu- oblig pe Lulu la... La ce? Fidelitate conjugalå? Haida-de! El, care
nile mele casnice. De la ultimele cårÆi citite, la politicå çi la fåcea elogiul libertinajului çi må îndemna så gust neîncetat bio-
interpretarea datå de Claudio Abbado pårÆii a doua din a VII-a diversitatea sexualå a eternului feminin?! N-aç fi obÆinut decît o
beethovenianå. I-am zis cå dacå ar fi traducåtoare din/în englezå ironie în plus! Alteori vroiam så må substitui soÆului, så-i cer
ori germanå, ar fi proiecÆia în real a uneia dintre eroinele lui Ofeliei så divorÆeze çi så se mårite cu mine! N-am rezistat fårå
Buzura, autorul ei favorit. Çi iar am discutat relaxant, iar partida aluzii la superioritatea posibilitåÆilor mele de înÆelegere, ce
de sex a avut aceleaçi ingrediente suficiente. Întors cu copiii transgresau eroticul pur, eu fiind adept al prieteniei platonice. Çi
acaså, am avut parte de-o Livia superatentå çi serviabilå, o mamå exemplificam cu relaÆia dintre mine çi Lulu.
fårå preÆiozitate çi o soÆie calmå, înÆelegåtoare. Numai cå eu eram – Mde, platonism, çtiu çi eu?! fåcea Ofelia, privindu-må
în alt film, çi toatå mascarada mi s-a pårut un teatru de bulevard. cumva ciudat, în doi peri, curioaså, ironicå, sarcasticå.
Acum, cînd scriu pagina asta, Livia îçi pregåteçte toaleta de Nu înÆelegeam de ce må trateazå aça, îmi închipuiam cå am
noapte. Må întreb dacå så må duc în patul dublu, pe care îl comis o impoliteÆe, dacå nu ceva mai råu. Pe atunci nu çtiam de
folosim ca simplu, sau så må uit adormit aici, pe canapea... conotaÆiile iubirii platoniciene, de homosexualitate ca „metodå de
malul apei, m-a refåcut. Acum sînt singur, este sîmbåta mea de
...Ziua de pescuit, mai curînd reverie cu un båÆ în mînå pe
preÆul! (Pe care accepÆi så-l plåteçti!)
Må dezgustå çi må deprimå, dar n-am de ales, uneori. Åsta-i
neruçinatå, pe care doar o partidå de sex masochist o potoleçte.
eleganÆa unui dandy îmbåtrînit în rele... bea ceva, ca asearå, devine un animal obstinat, o vampå
cea çchioapå, apoi så-çi plimbe nonçalant doliul pe Çtrasse, cu seama de afacerile ei... Uneori pare cå înÆelege. Dar cînd apucå så
Lulu Visariuc så-çi înmormînteze cu o discreÆie deplinå nevasta cred eu, så-mi alcåtuiesc programul cum îmi convine, fårå så Æin
çi toatå Æara fu pe brînci pentru cel puÆin çase luni. Suficient ca dorinÆå, legatå de ea, este så må lase în pace, så judec aça cum
nåscu, dupå trei såptåmîni de spitalizare, påmîntul se cutremurå, Æine banii separat de-ai mei, nici alte aberaÆii. Singura mea
natura Æinu så dea o mînå de ajutor uitårii. În seara cînd Ofelia Liviei nici cå må forÆeazå la falsitate, nici cå are amant, nici cå-çi
aproape neobservatå în contextul celorlalte întîmplåri. Chiar çi farså çi pînå cînd o så-i guståm partea macabrå. Nu-i reproçez
La drept vorbind, naçterea sau moartea pruncului trecu face pe çefa. Må întreb, iar, cît vom putea så mai jucåm aceastå
maçinii, iar în loc de puÆå – o coadå de porc! pe toatå linia – çi casa, çi copiii, çi preÆuirea comunitåÆii în care
ascuÆite. Sau, auzi tu, så nu spui la nimeni, avea cåpåÆîna cît roata îi spun. Ce, e proastå så-çi admitå înfrîngerea? Çtie cå ar pierde
despicate, coadå cu påmåtuf la vîrf çi chiar corniÆe. Sau cu urechi prietenie dezinteresatå, ca lui R. Dacå nu-Æi convine, divorÆeazå!,
Ofelia nåscuse un monstru, jumåtate cîine-jumåtate Æap, cu copite dezamågirii ce i-am provocat, aproape cå aç fi capabil så-i port o
deloc, nu se vådea deloc – dar deloc! – a fi om, fiinÆå omeneascå! ar înceta så må tiranizeze, dacå ar înceta reproçurile pe tema
colÆuri de ureche, cu jumåtate de glas, era cå pruncul nu aducea desigur, så consemnez cå seara precedentå m-a istovit. Dacå Livia
fusese declarat un avort spontan. Secretul bånuit, sugerat, çoptit la De dimineaÆå, la pescuit. Un mod de a må relaxa. Inutil,
rea se produsese, dar, ca så nu aparå la cifra de morÆi a spitalului, 4 octombrie
Deci copilul nici nu s-ar fi nåscut! Altå versiune susÆinea cå naçte-
Ofelia, dupå moartea tatålui, n-a vrut så nascå, ci forÆase avortul.
pot scrie mai mult?
fricå! Neoficial, spuneau – dar cine anume, nu se preciza – cå
i-am dus iar la bunici. Seara, cu Livia în living-room. Infernal! Ce
nuntele nu se aflarå. Nimeni de la spital nu vorbi. Le era, evident,
Copilul e bine, am recuperat lecÆiile împreunå. Dupå-amiazå
plare asemånåtoare. MulÆi copii nu rezistå ieçirii pe lume. Amå-
3 octombrie
Moartea copilului påru la fel de normalå ca oricare întîm-
scenariul dupå care Visariuc regizå drama.
cunoçtea, fusese o joacå. Las cititorului libertatea så-çi formuleze are ocazia, må umileçte. Så fie asta victoria ei, numai a ei!...
sentimentelor celorlalÆi în scopuri pe care numai el, Lulu, le çtie cå pot ceda orice, dar nu privilegiul de a fi tatå! Çi de cîte ori
Lulu descoperise fårå probleme micul secret. Manevrarea idioÆeniile sale! Probabil cå asta açtepta de la mine, çi pe asta miza;
accepÆia curentå a lucrurilor – urå... Versat çi, de ce nu, pregåtit, doar cå îmi asum creçterea copiilor mei, så må scuteascå de
în exterior, de unde se vedea numai cearta, care exprima – în gata så-i trag una peste bot, ca în romanele lui Preda... I-am spus
Natura, tipul relaÆiei dintre cei doi nu se vådise, sau nu transpirase pentru îngrijit copiii. Çi tot aça clåmpånea „doamna“ Livia, çi eram
disperare çi violenÆå, ca orice om lipsit de çansa unei alte afecÆiuni. persoana pe care o angajåm çi så ne asiguråm cå este bine pregåtitå
altceva decît amånunte din intimitatea fiicei, pe care o iubea cu de cåcåÆiçuri, copiii sînt pe mîini bune. E suficient så fim corecÆi cu
variantei åsteia. Ce îl putea împinge la moarte pe Anghel? Nimic cîçtigå. E çi practic, çi pedagogic bine venit: noi sîntem degrevaÆi
existau o sumå de elemente care, adunate, dådeau 75% în favoarea A zis cå e cazul så angajåm o dådacå, îçi poate permite, la cît
Anghel fusese omorît de Lulu! Dacå s-ar fi analizat cu atenÆie, mama lui, n-a putut så-l îngrijeascå: pierdea o afacere importantå!
133 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 140
136 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 137
mea de idealuri! Dar idealurile nu coincideau chiar într-atît. Iar zåresc vechile volume pe care mi-am tocit ignoranÆa. Çi încerc så
Livia n-a fost capabilå så înÆeleagå. De-atunci s-a dus dracului tot uit cå acopår o promiscuitate care, de-ar çti-o X sau Y, ce mi-ar
ce-a fost frumos în viaÆa noastrå. GreaÆa pentru felul åsta ipocrit rîde în faÆå! Cîndva, buba se va sparge, çi puroiul va murdåri în
în care coabitåm se înalÆå perceptibil, milimetru cu milimetru, çi jur pe mulÆi. Pînå atunci, så-mi fac datoria çi så fiu impecabil.
o simt apåsînd tot mai greu pe ceea ce nu çtiu cum altfel så-l Datoria este un cuvînt cu care, azi, în lumea româneascå, destui
numesc decît sufletul meu. Recunosc, Livia m-a stimulat så urc se drapeazå în eroii neamului. Datoria mea este så fiu eu însumi,
destule trepte ale ierarhiei sociale. Dar, de la un timp, urcuçul m-a nimic mai mult. Çi fiind eu însumi, sincer, în acest carnet pe care
obosit. Çi nu cå n-aç fi fost capabil så joc rolul profesorului de poate îl voi arde, trebuie så consemnez cå lupt cu o unicå himerå:
succes, al omului de societate ireproçabil, al bårbatului irezistibil så fiu iubit de o femeie adevåratå. Nu de o puçtoaicå oarecare, aça
sau al politicianului abil. SimÆeam cå toate ambiÆiile Liviei må cum e Lia Mora. (Ipocritule, ce-Æi mai doreçti una ca Lia!) Nu am
duc încet-încet departe de mine, departe de ceea ce eu consideram vîrsta la care o astfel de iubire poate fi organicå. Posibila
important în viaÆå. Din acel moment mi-am reluat scrisul zilnic în puçtoaicå m-ar „iubi“ dintr-un oarecare interes. Altå ipocrizie,
carnetul de faÆå. Este modalitatea cea mai accesibilå de a må deci! Dacå m-aç låsa dus de ameÆeala unei iubiri livreçti cu o fatå
întîlni cu mine însumi. Cå voi påstra sau voi arde aceste file, de nici douåzeci de ani, atunci cu siguranÆå voi ajunge în situaÆia
råmîne de våzut. Deocamdatå vreau så fiu sincer çi så nu-mi de a må salva prin sinucidere. Vîrsta îçi reclamå drepturile.
pierd, iaråçi, naturaleÆea. Måcar aici. Douåzeci de ani nu tocmai se potrivesc la patruzeci. Amantul
Liviei o toacå de bani fårå jenå çi fårå milå. În lipsa banilor, cine
26 septembrie s-ar uita la faÆa ei stricatå de viciu? S-ar putea înÆelege din nota
Våzut pe Lia Mora într-un grup. Aerul ei stingher, de timidå mea cå mi-e ciudå cå Livia îçi tråieçte viaÆa, iar eu îmi usuc
împovåratå cu un trecut tumultuos. Aerul ei de feminitate in- instinctul erotic. E posibil. Eu înså mi-am luat obligaÆia så
conçtientå, de femelitate, dacå pot scrie aça ceva, fårå så primesc consemnez adevårul faptelor: Livia plåteçte un amant, eu îmi
observaÆii de la R. Priveam din maçinå, în vreme ce açteptam så alin libidoul cu o amantå. Nu sînt chiar ascet, nu caut så-mi etalez
vinå copiii, så-i duc la bunicii lor, socrii mei. Lia çi-a întors faÆa superioritåÆi ce nu le am, nici nu ascund înfrîngeri care mi se par
de aur spre locul în care parcasem, ca çi cum ar fi simÆit cå este evidente. Partea frumoaså a ipocriziei este cå må însoÆeçte gloria
observatå, ca çi cînd ar fi auzit chemarea dorinÆei mele. Oare unui cuceritor irezistibil! Ajutå la întreÆinerea faimei (de fapt, o
chiar o doresc? altå minciunå, înså nevinovatå) înfåÆiçarea mea distinså, pe care
doritorii o pot studia în fotografiile publice.
27 septembrie
Sîmbåtå seara. Ca de obicei, acaså, råsfoind o carte pråfuitå, 28 septembrie
mirosind a mucegai. Nu deschid TV, nu pun o casetå cu muzicå, Înainte så-mi iau copiii de la socri, må opresc douå ore la
aça cum fac de obicei, cînd este aici familia çi vreau så må izolez Ioana. Aç consemna mai pe larg delicateÆea acestei femei care må
oarecum de obositoarea minciunå în care tråim. Copiii sînt la açteaptå de atîÆia ani. Dar ce så fie notabil la o fiinÆå a cårei cali-
bunici. Livia are întîlnirea såptåmînalå cu amorezul ei de nouå- tate este resemnarea? Bem o cafea çi facem amor cu regularitatea
sprezece ani. Råceala cu care am ajuns så consemnez aberaÆia ceasornicelor nemÆeçti din turnuri medievale, cu indiferenÆa
asta, må face så-mi pun întrebarea dacå nu cumva sînt çi eu påtimaçå a celor ce çtiu cå numai aça îçi påstreazå echilibrul çi
pierdut, nu doar Livia. O ipocrizie în plus, ce mai conteazå? Sîm- sånåtatea. De cîte ori våd figura bunå, blîndå çi poetic-ruinatå a
båta e ziua în care må regåsesc din plin, pe mine, cel de altådatå. sensibilei Ioana, må apucå o stenahorie çi o acrealå de viaÆå, pe
Citesc, pregåtesc teme pentru orele urmåtoare, conspectez, frun- care numai lumina ochilor ei mi-o alungå, ochi din cel mai
rece. DimineaÆa avea febrå, gîtul umflat, ochii roçii. Doamna, så cad, så må calce în picioare cînd m-aç tîrî så-i cer clemenÆå.
Pierdut toatå ziua cu un copil råcit. Alergase ieri çi båuse apå locuri. Dacå ne suportåm reciproc din cauza copiilor, ce n-ar da
2 octombrie vede în bunå formå fizicå. Ea se vaitå mereu cå o doare în diverse
lålîu. M-a privit cu obiçnuita acrealå. Nu-i picå bine cînd må
adolescent imberb. Mai lipsea doar masturbarea. buhåitå, gura strîmbå, ochii umflaÆi, pieile cåzute la guçå, pårul
fost stupid çi cå m-am comportat ca un vicios ratat, ca un frecam spatele cu prosopul råsucit ca o frînghie, a venit çi Livia:
iubitå de mine, uvertura la Tristan, de exemplu. Mi se pare cå am simt împuÆit çi greu: defecat, ras, danturå, unghii, duç. Cînd îmi
îmi da o stare de ameÆealå, de beatitudine, ca o muzicå foarte la vîrsta mea. Apoi am intrat în baie pentru toaleta fårå de care må
interesa ce spune: må captiva felul cum spune. Timbrul vocii ei M-am trezit ca de obicei çi am fåcut gimnastica, obligatorie
asigurat cå este ea. Am pîndit apoi, ascuns dupå perdea. Nu må 19 septembrie
Jos, în curte, cîteva eleve. Am desluçit glasul Liei Mora çi m-am
Fumam o Æigarå la fereastra laboratorului de çtiinÆe naturale. måcar cum se numeçte. Am destul timp.
1 octombrie çtiu cum o så rezist ispitei. (Påi, cå çi vrei!) Azi n-am întrebat-o
(moda revine!), ceva din America viselor mele de adolescent. Nu
individul så intre în vorbå cu mine. N-a fåcut-o. Dincolo de vulgaritatea fizicului, se detaçeazå un aer flower-power
ciunea poporanå...) (Ipocritule, eçti gelos!) Açteptam curios ca çoldurile generoase çi coapsele binecuvîntate, de lårgime totemicå.
adunå“, din proverbul çtiut. (Sper cå R. nu-mi va tåia înÆelep- asta de ceva timp. Fårå så vreau (ipocritule!), i-am remarcat
oarece complexe... Dar e un caz clar de „cine se aseamånå, se machiate. (Ce stil! Ce-o så må taie R., cînd va citi!) O çtiu pe fata
unele ca Livia! Måcar de-ar fi fost un tip frumos, så am çi eu alb-roçcatå çi pare o tipsie, fårå strålucirea unsuroaså a femeilor
Dar te pui cu „intelectualele“?! Bastarzii cu bocanci au succes la
monturå de aur, nu de argint sau de platinå. FaÆa ei are culoarea
o iubesc! Putea så-çi cumpere un exemplar mai de soi, la banii ei!
de un albastru cum e safirul ridicat în lumina soarelui, piatrå în
animalului clasic. Ce gusturi la femeia pe care mi-am închipuit cå
onduleazå ca aripile unei påsåri, cînd çi le strînge dupå zbor. Ochii
destul de brutalå, picioarele strîmbe çi ceafa umflatå. Tipul
Pare bine fåcut, dar privirea îi este complet inexpresivå, faÆa de cårarea perfectå, îi cade în cascadå pe umeri. La tîmple se
în vecinåtate pe amicul Liviei, puçtanul de nouåsprezece ani. mici idile? (Parcå çi våd!) Pårul bogat çi blond, despicat la mijloc
Cînd spålam azi maçina çi lustruiam capota roçie, l-am zårit a smuls preÆuirea çi m-a fåcut så n-o uit, consemnînd debutul unei
30 septembrie silueta pe care o admir în secret. De cînd mi-a atras atenÆia? Ce mi-
Orå la clasa a XI-a B. Chiar în prima bancå, surprizå: fata cu
må tem cå n-am så pot ocoli manifestårile de adolescent îndrågostit. 18 septembrie
intelectual vorbind, peste medie, înså mi-a atins punctul sensibil, çi
claså mediocrå, cu cîteva figuri mai interesante. Lia nu este,
tic, vreau så le uit... Så revin la clasa în care învaÆå Lia Mora. O
må streseazå deseori çi n-am cum så le evit. Chiar dacå, programa-
pomenit de ei aici, pentru cå asemenea aspecte fac parte din peisaj, FRAGMENTE DINTR-UN ALT JURNAL
rebuturi umane chiar, nu ale unui sistem prost aplicat. Inevitabil am
conversez cu aceste råmåçiÆe comuniste, deçi pot scrie cå sînt
poveste veche!) Cam asta e mentalitatea. De multå vreme refuz så
curte... (Cå unii profesori preferå så vadå scene de striptease, e
urechii trebuie pedepsitå, ca çi cum çi-ar fi dat poalele peste cap în
139 LIA MORA
138 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 135
frumos albastru natural. Ioana este ieçirea secretå, rezerva care Dialog minim, obligaÆii precis delimitate, teatru. Nu må întreb cît
îmi asigurå rezistenÆa. Deseori, Livia urlå, iritatå de siguranÆa o så mai reziståm aça. Eu deja m-am împåcat cu ideea cå abia
mea imbatabilå. Asta demonstreazå cå nu çtie de Ioana çi nu dupå ce vor intra copiii la facultate, så-mi refac viaÆa çi idealul,
crede så existe altå femeie în viaÆa mea. Çi må apucå rîsul cînd dacå se va påstra ceva din el, çi dacå voi fi în stare så o iau de la
Livia afiçeazå superioritatea fandositå a muierii intangibile. capåt. Dacå nu, nu. Înså nu-mi pot reprima îngrijorarea pentru
Tragic este cå, tot promovînd – så folosesc un termen din ziua în care copiii vor çti så ne judece çi vor înÆelege artificia-
publicitate – imaginea mea de succes, am ajuns la superstiÆia litatea în care ne complacem. Çi ne-o vor reproça. Uneori må
succesului ca modalitate prin care am acces la Ioana. Pentru cå ea întreb dacå nu-i cumva mai bine så disparå unul din doi – Livia
este mulÆumitå cînd îi povestesc noile mele cuceriri, despre care sau eu. Çi încå îmi pun întrebåri asupra sinuciderii. Simptom al
a auzit vorbindu-se în cancelarie. Iar eu inventez. Cît voi putea så neputinÆei, sau al lipsei de curaj? Voi avea oare forÆa så o fac?
mai joc çi aceastå comedie? Cabotin cum sînt, aç juca-o la infinit,
cåci în ziua în care çi Ioana må va respinge, s-a sfîrçit cu mine! 23 septembrie
Lia Mora. Acesta e numele fetei menÆionate în 18 septem-
29 septembrie brie. (Ciudat: citit Mora Lia, ca la catalog, då Moralia... Iar dacå
Încep så sufår atracÆia Liei Mora (nu atracÆie pentru, a se pun iniÆiala A în faÆå, iese Amoralia... Ciudat, foarte ciudat!)
reÆine!). Predînd prima lecÆie la clasa ei, m-am plimbat prin faÆa Amånunte din viaÆa familiei. Notez cå îi cunosc pårinÆii, am fost
båncilor, ca de obicei. Clasa nu-i foarte grozavå, dar simt cå acei chiar apropiaÆi într-o vreme, cînd Lia avea doi sau trei ani. De ce
copii n-au cu cine comunica, acaså. Cîteva dintre vechile mele nu mi-o reamintesc? Sînt aproape så refac povestea lui Ibråileanu,
trucuri pedagogice au prins lejer. Am imaginea unor fiinÆe cu care din Adela. Nu çtiu dacå trebuie så pun semnul întrebårii sau
nimeni n-a discutat – problemå ce pare nesemnificativå oamenilor semnul mirårii. Asta înseamnå cå Lia mi-a trezit instincte pe care
maturi, angrenaÆi în plictisitoare lupte de orgolii stupide. Aceastå le credeam uscate? Çi dacå ar fi aça? Patruzeci çi unu de ani nu-i
vîrstå presupune primele întrebåri asupra ta, ca persoanå çi ca o vîrstå la care så fiu consumat. G.X. abia acum çi-a tråit povestea
individ integrabil. Dar integrabil în ce? Aceastå vîrstå este una a de amor cea mai teribilå din viaÆa lui, el o recunoaçte... (Dar nu
luårii la cunoçtinÆå cå exiçti çi cå existenÆa înseamnå ceva, mai cu o puçtoaicå, ipocritule!) În definitiv, ce-am cåutat atîÆia ani çi
degrabå o durere decît bucurie (rareori bucurie!). Çi aceastå vîrstå nu am gåsit? Stendhal a spus-o: cåutåm o fiinÆå faÆå de care så
înseamnå o avalançå de întrebåri, la care nu-i obligatoriu så dea putem urma întotdeauna primele noastre impulsuri, fårå a ne
cineva un råspuns, dar vai de acela care nu are norocul så formu- gîndi vreodatå la convenienÆe. Så fie Lia fiinÆa pe care am
leze întrebårile corect! Or, rolul meu, ca profesor, este så-i ajut pe cåutat-o? Råmîne de våzut dacå voi fi dispus så nu må gîndesc la
aceçti copii så-çi punå întrebårile în forma lor corectå, çi abia apoi convenienÆe. Sau la consecinÆe.
så schiÆez unele råspunsuri posibile. Nicidecum så le impun. Çi
niciodatå så afirm cå existå doar un singur råspuns. O coafurå 24 septembrie
originalå, un cercel în ureche, o bråÆarå, o amuletå, niçte haine Livia, înnebunitå cå nu s-a înscris din prima lunå la GSM.
fistichii sînt semne exterioare ale personalitåÆii fiecåruia, çi eu sînt Economisea abonamentul, chiar dacå nu putea så vorbeascå de la
dator så nu le interzic tocmai aceste semne, dacå vreau så am o inaugurarea sistemului åsta telefonic. Aça a fost de cînd o çtiu: så
sumå de individualitåÆi, nu o adunåturå de uniformitåÆi. Este o fie prima! La orice. Un timp, ambiÆia ei m-a ambiÆionat çi pe
micå çi banalå subtilitate aici, pe care puÆini dintre profesori, colegii mine, çi-am delirat amîndoi la unison, într-un clasic exemplu de
mei, o înÆeleg. Çi, practic, nici unul nu o aplicå. Pentru ei, o fatå paranoia în cuplu. Filmul s-a rupt cînd eu n-am vrut så intru în
care îçi pune un inel pe degetul mare sau cercelul mai sus în lobul politicå. Avea planuri måreÆe cu mine, ea, Livia, soÆia çi tovaråça
carnetul cu mine, simt nevoia så fiu singur, altfel, altcumva...
nevoie de mine în sat. Plec pentru douå zile chiar acum. Nu iau
spus Liviei cå m-au cåutat la çcoalå sorå-mea çi cumnatul, cå au
Aceeaçi greaÆå. Am dus copiii la socri çi, întors acaså, i-am
permiteau så-i fac vreun reproç. Se råciserå pînå la simplul salut... 31 octombrie
cå fata este a lui, relaÆiile dintre mine çi fostul amic nu-mi
aflat cå Lelia, oarba violatå de Lulu Visariuc, a nåscut o fatå, çi La fel ca çi ieri.
Avea sau nu dreptate, n-am stat atunci så cercetez. Cînd am
30 octombrie
pot zice? Am fåcut o experienÆå deosebitå, într-adevår!
cå fac o experienÆå deosebitå, atît sexualå, cît çi sentimentalå! Ce
cuvintele celei pe care m-am milostivit så o iau de soÆie, crezînd vorace.
jgheab, pentru cå mintea ta a fost îndoitå în formå de jgheab de GreaÆa dupå sabatul cu Livia persistå. Încå. Vie, vîscoaså,
scap?! Toate cuvintele mele trec prin mintea ta ca apa pe un 29 octombrie
fost arestatå, iar eu a trebuit så depun diligenÆe disperate så o
acuza pe Niculina cå vrea så o omoare, çi de-aia biata båtrînå a R, laså-l!)
pîntec un copil monstruos, cå a låsat scris un bileÆel în care o definitiv, cå Livia este o formå goalå! (Nu-i un calambur, dragå
ea l-a ucis pe tatå-såu, cå çi-a provocat avortul pînå a scos din lîngå F çi îl presimt lîngå Lia Mora.) Abia acum pot afirma,
meu, cînd te-a impregnat minciuna ei? Cum så-Æi demonstrez cå plinåtatea care ne motiva altådatå. (Sentimentul åsta l-am regåsit
så må acuzi de obscurantism. Cum så te conving de adevårul avut un gust amar çi sec – çi un gol imens în suflet, în loc de
rog så ai în vedere ce fel de activitate practica ea cu ghicitul, ai meschinårie mincinoaså. La sfîrçitul acestor zile de orgie, am
a fost întruchiparea råului, ai så zici cå o judec în lipså! Dacå te cinci-çase ani de iluzii sfårîmate çi prin bålegarul celor doi ani de
te întreb! Pentru cå tu nu çtii cine a fost Ofelia! Dacå îÆi spun cå Tot ce-am comis (åsta-i cuvîntul!) acum trecea prin filtrul celor
– Aç putea så te întreb – cine eçti tu, ca så må ierÆi? Dar nu de-acum zece ani, nu înså çi amoralitatea de atunci. (Bolnavilor!)
sinucidere, asta nu Æi se iartå! Nu eu! Livia, am avut porÆia mea de sabat sexual. Am regåsit fervoarea
ta de conçtiinÆå! Dar cå ai împins-o pe sårmana femeie la Au fost cîteva zile incalificabile. Sîmbåtå çi duminicå, acaså, cu
Ofelia, este omeneçte admisibil! Cå n-ai vrut copilul, e problema Abia azi reiau scrisul aici. Dar ce så mai fie de consemnat?
– Cå te-ai culcat cu alte femei, fugind ca un laç de lîngå 28 octombrie
cineva faÆå de care ai greçit impardonabil!
Çi cum se çtie, este foarte greu, dacå nu imposibil, så suporÆi pe
mizerabilå...
mai ales din pricina reproçului pe care nu m-am ståpînit så i-l fac.
Lulu çi din cauza presupunerilor asupra deviaÆiei sale sexuale; dar frumos mergea, ce siluetå de vis californian plutea pe stråduÆa
s-a gåurit; în fine, chestii derizorii... Evitam så-l mai vizitez pe så o iau în maçinå. Puteam så o chem, dar n-am îndråznit. Çi ce
faianÆå albastrå! – nu o pot utiliza, cå vine apå puÆinå, iar boilerul Am açteptat så o våd pe Lia, la ieçire. Ca çi altådatå, aç fi vrut
mîndru cînd am dat-o în funcÆie, fiind unica în oraç placatå cu 24 octombrie
fundaÆiei prost calculate; pereÆii au igrasie; baia – de care eram
nisip. Azi, casa mi-a cråpat din cauza terenului moale çi a gåsesc dincolo de faza asta!
activitate perisabilå çi la fel de utilå ca înålÆarea castelelor de în faza asta – çi nu çtiu dacå voi avea norocul så må înÆeleg/re-
cåsåtorisem în acei ani, çi-mi rostuiam din greu gospodåria, întîmplå în raportul cu Lia, este complet de neînÆeles! Cel puÆin
pårile çi ce fel de atmosferå se crea cînd îl vizitau prietenii. Må corp, fiziologie), în nici un caz ceva ilogic. Or, ceea ce mi se
respectivå. Deci, nu pot preciza cum tråia, care îi erau preocu- metafizicul este, simplu spus, ceea ce trece dincolo de fizicå (sex,

157 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 148

160 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 145

bun så cheltuim çi bruma de bani ce-o avem? Çi n-a izbutit la ajuns, n-am ce zice! Oare cine o judeca pe Livia mai ieri, çi o
facultate... Se fåcuse octombrie, eu nu gåsisem serviciu, ea nici detesta pentru gusturile ei brute? Çi ce va zice oare R?
atît. De la forÆele de muncå ne îndemnau så açteptåm, cå o så ...Mi-ar trebui un caiet så-mi explic – så må explic – de ce am
aparå nu çtiu ce lege. Ajutorul pe care îl primeam, çi eu, çi Lia, intrat în combinaÆie. Asta dacå mi-aç propune så comit o analizå
ne ajungea cît så nu facem foamea. Aça a trecut iarna. Så muncesc psihologicå. Am cåzut în påcat, în desfrîu, în banal? Literaturå!...
pe la vreun patron, la butic, pe degeaba, nu mi-a venit la Ce doresc, e så-mi påstrez luciditatea de la început, så tråiesc
îndemînå. Te angajeazå unul çi zice cå-Æi då o sutå de mii pe intens fiecare clipå, så pot memora fiecare clipå, så am despre ce
lunå. Iar cînd se terminå luna, îÆi face inventarul çi te scoate lipså scrie apoi... (Meschinule!)
în gestiune. În loc så iei banii promiçi, zici mersi cå nu te reclamå
la poliÆie, çi te mulÆumeçti cu nimica toatå. Asta nu e viaÆå de 11 octombrie
mine. La fabricå, de bine, de råu, lucram ceva çi luam un ban la O sumå de exerciÆii pe sîrmå så må întîlnesc cu F. Norocul
timp, cît am luat. Nu era destul, dar måcar nu te acuza cå te-au meu cå, provenind dintr-o familie destråmatå, fata nu are obligaÆia
furat clienÆii. Aça cå am tot açteptat, cît am avut ajutorul de çomaj. så dea socotealå unde se duce, cu cine se întîlneçte çi ce face. Am
Pînå la urmå, mi-am fåcut socoteala cå n-am la cine gåsi mers la o discotecå aproape de Bucureçti, unde F mai fusese.
scåpare, decît la X. Ce så fac? Så fac trotuarul? Så apuce Lia pe Atmosferå de Occident, lume diverså, nu numai tineret. Am
drumul åsta? Måcar eu sînt hîrçitå, dar ea... Eu n-am ce mai observat o serie de bårbaÆi a cåror corpolenÆå tråda starea socialå.
pierde. Çi m-am dus la X. Îl çtii, l-ai cunoscut bine, poate mai bine Çi o mulÆime de fete disponibile, consumabile, accesibile. Nu
ca mine. Acum s-a ajuns, e mare patron! Are nu çtiu cîte må mir. Çtiam de mult cå existå o industrie ascunså a prostituÆiei.
Chiar F mi-a dat de înÆeles cå urmeazå çcoala doar pentru a intra
magazine, moarå, fabricå de pîine, maçini peste maçini. Nevastå,
la o facultate particularå, de unde çansele sînt altele, lumea în care
doi copii, alÆi doi copii cu prima nevastå, plus amantå, pe una de
se va miçca – alta... Astfel, este uçor så aleagå un bårbat cu bani,
la liceu, o profesoarå, mi-a spus Lia cå o açtepta så iaså de la ore,
så îl scarpine pe burtå çi så aibå apartamentul ei. Må pufneçte
seara, fårå så se jeneze cå-l vede lumea. Ba poate cå e chiar rîsul: mai alaltåieri scriam cå Stendhal e depåçit!... Så nu uit:
mîndru cå-l vede çi cå çtie ce face el acolo – îçi açteaptå amanta! intrarea în discotecå s-a fåcut cu un permis special çi un control
Çtii ce-i putea pielea cînd era un oarecare prin fabricå. Så-l vezi serios – de arme! F avea permisul, cu pozå color...
acum! Nu-i ajungi la nas! Aça mi se pårea, cînd îl vedeam de
departe, prin maçinile sale, sau la firmå în prag. Azi mai degrabå 12 octombrie
aç zice cå e un infect. A råmas cum îl çtiam. Dupå noaptea cu F, întîlnirea cu Ioana a fost lipsitå de haz.
O så må întrebi ce-am cåutat la el, cînd am tråit ce-am tråit Fireçte, a simÆit, çi am citit reproçul ei tåcut, care m-a oripilat. Så
împreunå, çi cînd lucrurile n-au fost desurcate pînå la capåt, cînd lichidez orice legåturå cu aceastå femeie, profesoarå tipicå, uitatå
s-a purtat nu numai ca un laç, dar çi ca un nenorocit, o jigodie într-o debara mucedå, açteptînd nu se çtie ce. F mi-a deschis porÆi
împuÆitå. Ce-aç putea så-Æi råspund? Nu prea aveam încotro. Tu nebånuite. Tot ea mi le va trînti în nas, desigur, dacå nu voi çti så
eçti departe. Çi deçi gîndul la tine îmi då încredere, nu puteai evit asemenea finaluri ruseçti. Pe Ioana o voi Æine totuçi... De
så-mi vii în ajutor. Apoi, a fost o împrejurare care m-a obligat rezervå. (Ipocritule!)
aproape så merg la X, pe mîna lui, cum se zice. Så-Æi povestesc.
Eram la oficiul de plasare a çomerilor. Cåutam ceva conve- 13 octombrie
nabil çi aproape de oraç. N-am gåsit. Am plecat. Pe treptele clådirii, Orå în clasa unde învaÆå Lia Mora. Nu çtiu dacå e ceva
cu cine dau nas în nas? Cu X! Ne-am salutat, cå nu putea så treacå întîmplåtor sau nu: azi mi s-a pårut cå întrezåresc în figura Liei o
pe lîngå mine ca çi cum nu m-ar fi våzut. S-a oprit çi m-a întrebat imagine a cuiva care mi-a fost cîndva drag çi apropiat. Så fie
dorit o femeie cu care så am legåturi metafizice, da; dar termina prost. Draga noastrå prietenå de departe – de ce eçti aça
chestiilor orientale – adicå mitologie çi misticism! Cå mi-am cå tu n-ai zis niciodatå aça, cînd pacostea nu se mai sfîrçea sau se
culmea ca eu, adept al explicaÆiilor raÆionale, så pic în abureala beleaua se sfîrçea cu bine pentru noi; çi ne certam una pe alta –
surpat cînd må gîndesc numai la Lia – çi nu la altcineva... Ar fi iar dacå nu le spuseseçi, îÆi atribuiam gîndurile noastre bune, cînd
viciul cel mai detestabil la un profesor. Dar må sufoc, må simt zice tu, ce ne-ai sfåtui så facem. Çi ne aminteam vorbe de-ale tale;
oare am cåpåtat pasiunea asta, cînd çi de ce m-am molipsit de loveam de vreun necaz, ne gîndeam la tine çi ne întrebam ce-ai
o am pe Lia în... Prostii, banalitåÆi, desigur. Må întreb de unde Ai fost çi ai råmas nådejdea noastrå, lumina noastrå. Cînd ne
cå transmite dorinÆa pe care vrei så o transmiÆi. Çi eu doream så care ne-am sprijinit mereu la greu, måcar cînd vorbeam între noi.
de la F, atingere despre care aceea spunea cå are valenÆe magice, încredere în tine. Tu ai fost, pentru mine çi pentru Lia, fiinÆa de
filmul çi ne-am ridicat så plecåm. Am mîngîiat-o în felul învåÆat la inimå. Acum asta fac. Nu çtiu dacå voi scåpa scriindu-Æi, dar am
în creçtet. Am mîngîiat-o, ca din întîmplare, cînd s-a terminat du-te la un popå sau la o prietenå, fie scriind pe o hîrtie ce ai greu
dezvelitå sub pårul ridicat månunchi çi prins cu un ineluç tocmai învåÆat cå aça te despovårezi de gîndurile negre – fie deståinuin-
greu m-am abÆinut så întind mîna çi så-i ating ceafa, senzual så-mi uçurez sufletul, îÆi scriu ca çi cum m-aç spovedi. Tu m-ai
manevrat în aça fel încît a ajuns unde ai vrut!) lîngå mine. Cu posibilitåÆi så ne ajuÆi. Nu-Æi scriu ca så-Æi cer ajutor. ÎÆi scriu ca
metru distanÆå. Le-am pus un film. Ea a nimerit (ipocritule, ai M-am hotårît så-Æi scriu. Çtiu cå tu n-ai prea multe ore libere, nici
Azi am avut-o pe Lia în faÆa mea, pe un scaun, la nici un acaså. Dar vremurile acelea s-au dus çi n-ai cum le întoarce!
23 octombrie çi o îndestulare cu de toate, ca pe vremuri, cînd fåceai sårbåtorile
împins så joc niÆel teatru, ca så-Æi aråt ce nu conteazå – o bogåÆie
întîlnit-o pe Lia Mora, dar am simÆit nevoia så o våd... vreme, çi erau çi prea multe de spus. Iar bucuria de a te vedea m-a
Abia azi mi s-au vindecat rånile çi am mers la çcoalå. N-am n-am fost în stare så-mi descui sufletul pe moment. Nici n-a fost
22 octombrie poate cå nu e aça, înså nu mi-o pot închipui altfel. Eu, pentru cå
delicatå, çi nu vrea så intre cu necazurile ei în viaÆa altora. De fapt,
adevår!) Asprul adevår, vorba cui se çtie... aça. N-am fost în stare så råspundem. Lia, pentru cå este o
Promiscuu çi insuportabil, dar acesta este adevårul... (E boalå, nu supårate, distruse aproape, çi ai întrebat ce e cu noi, de ce sîntem
impulsivitate/primitivitate – evident, doar la capitolul sex! ståm de vorbå aça cum aç fi vrut. Ne-ai gåsit pe amîndouå
cå pot face orice cu ea; efectiv, sînt sub categoria ei la capitolul De sårbåtori ai trecut pe la noi în fugå, încît n-am apucat så
fie ruçine de impulsurile mele, atunci Livia este aceea! Nu doar
råmîne de fåcut? Dacå am cåutat o femeie faÆå de care så nu-mi Draga noastrå prietenå de departe,
preÆios pacient al ei. Mai degrabå voi rîde alåturi de ea. Ce-mi
pe Livia, care tot rîde çi må îngrijeçte, numindu-må cel mai
çtiu dacå e cazul så fiu furios pe mine, cå am acceptat, sau furios
vorbå. Stau în caså, cu bustul gol, uns cu alifii anti-infecÆie, çi nu
cå nici nu pot så îmbrac o cåmaçå. De maiou sau hainå, nici O SCRISOARE DESPRE „UMANISM“
vigoare am fost capabil så am; mai mult, m-a lovit çi m-a zgîriat,
Livia nu este o femeie cåreia så-i reziçti uçor. A stors din mine cîtå
Nu pot spune cå din milå, ci poate dintr-o atracÆie spre josnicie.
de la båtaia de pominå!) Uite unde am ajuns! De ce am fåcut-o?
reînceput så må culc cu Livia! (Care n-a mai avut un sex-tango

147 LIA MORA

146 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 159

vorba despre mama ei? Nu-i posibil. Am cunoscut-o bine pe departe? De ce nu ne-a låsat viaÆa så fim una lîngå alta, ca în
mama ei, çi çtiu cå n-am avut niciodatå vreo clipå de intimitate, tinereÆe? Så fim ca surori, cum ne-am dorit çi cum ne-am simÆit!
necum de amor! Atunci despre cine så fie vorba? Nåpasta noastrå a început anul trecut, cînd eu am intrat în
çomaj, iar Lia a terminat liceul. Banii nu ne ajungeau nici înainte;
14 octombrie dupå asta, chiar cå am ajuns la såråcie. Locuim la bloc. Cumpå-
Azi am luat plaså de la F. Deja! De-aç fi un pic mai tînår, aç råm tot ce mîncåm, de la pîine la påtrunjel. Noroc cå am apucat
insista så o întîlnesc, så-i cer explicaÆii çi toate celelalte. Am înså så achit apartamentul, altfel ne dådeau afarå. Ce-oi face cu plåtitul
destulå experienÆå çi suficientå raÆiune ca så pun punct aici. întreÆinerii, curentul, apa çi restul, vom vedea. Nu sîntem doar noi
ComplicaÆiile nu-mi sînt necesare. Oricum, så-i mulÆumesc lui F în situaÆia asta. Måcar avem unde sta, çi dacå ne silim un pic, o
pentru cele trei întîlniri care au deschis pentru mine niçte så ieçim cumva la capåt. Aça ne-am fåcut socoteala atunci. Dar
coridoare pe unde nu credeam så am curaj a påçi vreodatå. (Ce-o am tot dat îndåråt pînå n-a mai fost loc de întors. Aça cå îÆi dai
zice R de pastiça asta?) (Ridicol!) Mi se pare uçor så faci gesturi seama cå n-am dormit niçte såptåmîni...
de care så-Æi fie ruçine, apoi, chiar så te dispreÆuieçti, ca un semn M-am trezit în çomaj la 42 de ani, dupå aproape 25 de muncå
cå n-ai pierdut sentimentul moral. Dar cine mai pune preÆ pe aça în fabricå. Încotro så o iau? Ce så fac? Lia, cuminte çi nepreten-
ceva? Sper så nu må cobor pînå acolo. Æioaså cum este – sau mai bine zis, cum era – nu cerea nimic. Aç
fi vrut så aud de la ea o încurajare? Cine mai çtie ce era çi în
15 octombrie sufletul meu! Acum vreun an çi jumåtate, cînd se zvonea cå
Ieçind de la o claså, am zårit-o la capåtul coridorului pe Lia fabrica o så fie închiså, cå e falimentarå, mai vorbeam cu Lia
Mora. Am avut deodatå un puseu virulent de... Cum så-i zic? De despre ce o så fie. Ea mi-a zis: Laså, mamå, cå dupå ce termin
pasiune? Un puseu violent çi clar de dorinÆå, de iubire pentru Lia, liceul, må angajez çi eu, çi-o så ne fie bine! Nu çtii cît m-a durut
sau, mai precis, pentru ceea ce îmi aminteçte icoana Liei – toatå vorba asta! Så se angajeze! Dau deoparte cå nu prea ai unde în
tinereÆea mea irositå, tot idealul meu terfelit în zeama ambiÆiei tip oraçul nostru. Dar så se angajeze! Så fie toatå viaÆa la cheremul
Livia... Pe scurt, viaÆa mea, adevårata mea viaÆå, pe care – într-o cuiva! Så depindå de bunul plac al vreunui patron sau al vreunui
fulgerare cît o miime de secundå (acum am înÆeles ce vroia så maistru, cum am depins eu! Mi-am våzut deodatå toatå viaÆa, tot
spunå poetul care a scris, în Bhagavad-Gita, cå Vishnu s-a revelat ce-am tråit în anii åçtia de cînd lucrez în fabricå, fårå så am altå
complet într-o asemenea fracÆiune de timp!) – mi-am våzut-o ca ieçire decît cimitirul sau spitalul de nebuni. ÎÆi dai seama? Asta era
din afara mea, cu ochii altuia, complet, de la prima iubire pînå la tot ce învåÆase Lia de la mine: så se angajeze, ca så cîçtige bani de
ultima nefericire. De ce îmi spune cineva cå asta nu e viaÆa mea? trai! Eu nu Æineam minte så-i fi spus vreodatå aça ceva! Totdeauna,
Cine este acela care a tråit în locul meu? Cine m-a tråit? cînd vorbeam de viitor, mi-o închipuiam måcar învåÆåtoare,
indiferent în ce sat. O învåÆåtoare la capåtul Æårii, în cel mai amårît
16 octombrie sat, tot e mai bine decît muncitor în fabricå. Dar n-a putut så intre
Iar am întîlnit-o pe Lia. Sper så nu fac din asta o banalå la liceul pedagogic, a cåzut la muzicå! Çi ce-a mai plîns, ce s-a mai
obsesie. Oare îmi va deschide Lia porÆi metafizice? Så fie ea femeia jelit, ce-a suferit! Cred cå nici acum nu i s-a çters amåråciunea
de care am nevoie ca så fiu eu însumi? De studiat. Nu! De încercat! de-atunci! Iar eu n-o så uit cît voi tråi durerea care mi-a înÆepat
inima cînd am auzit-o pe Lia vorbind de angajare la patron...
19 octombrie A încercat la facultate. Toatå vara s-a stråduit så înveÆe
Prima duminicå, dupå mai multe såptåmîni, cînd nu må duc singurå ceea ce colege de-ale ei învåÆau meditate. I-aç fi plåtit çi
la Ioana. Çi asta din simplul motiv cå ieri çi azi-noapte am eu profesoarå, dar Lia n-a vrut. Zicea cå dacå nu izbuteçte, la ce
resemnat. Nu mi-a reproçat cå am lipsit ultimele duminici de la singur, în casa neamÆului. Nu l-am vizitat niciodatå, în perioada
m-a privit lung çi ciudat, cu teamå, oroare çi admiraÆie, Ioana s-a zvonurile çi necazurile furå uitate. Lulu se instalå definitiv, çi
...O rog pe Ioana så se intereseze de situaÆia Liei. Dupå ce Revin la perioada Gîrlan, din motive de coerenÆå. Açadar,
7 noiembrie preçedinte de Front, pînå la... Dar så nu anticipez.
activ, iar oraçul nostru se trezi cu Lulu în frunte, primar sau
lipseçte de marÆi. Ce-i de fåcut? Tac çi açtept. precizez cå evenimentele din ’89 îl gåsirå pe Visariuc extrem de
de luni. Azi açteptam så o gåsesc în claså. Aflu cå este bolnavå çi obstacole de neînvins, çi ocolesc, ocolesc... Nu e prematur så
revedea pe Lia se manifestå la fel de violent ca înaintea întîlnirii urmei... Tot ce vreau, e så låmuresc enigma prietenului, dar simt
Pe fondul reglementårii relaÆiei mele cu Livia, dorinÆa de a o åsta e procesul meu, çi nu despre mine vroiam så scriu, la urma
unei realitåÆi, cå lecturile m-au condus paralel cu viaÆa etc. Dar
6 noiembrie
cå idealizez din lipså de prizå la real, nu din ambiÆia reformårii
mi-am dat seama cå am o idee preconceputå despre lumea din jur,
clipa mea astralå... Vroiam så scriu ce se întîmplå, så consemnez fapte çi vorbe. Aça
o impudoare cå dezvålui çi-atît, dar nu pot eluda – tocmai aici – Am rårit, inevitabil, articolele de „atitudine“, trecînd la concret.
Ce s-a petrecut acolo între mine çi Lia, trec sub tåcere. Mi se pare „contrå“ a diavolului må arunca în dilemå, dubiu, nesiguranÆå.
N-am dus-o acaså, ci pe drumul pe care am mers cu F în paradis. ce mi se påreau justificate, noi, liberale, europene. Iatå cå o
Mora. A urcat în Fuego, naturalå, timidå, tulburatå çi tulburåtoare. bîrlogul meu“, aproape zilnic umpleam un colÆ de ziar cu „opinii“
Dar azi, dupå orele de çcoalå, cînd ploua, am întîlnit-o pe Lia vecinå cu umilinÆa. Pornisem deja pe calea scrisului, „ieçisem din
Anevoie mi-am ascuns repulsia... a fost ultima oarå cînd am discutat, çi mi-a pricinuit o ciudå
råspundå cum credea ea cå-mi place. M-a dezgustat amarnic. doi sau trei ani înainte de moartea lui Visariuc. La drept vorbind,
çi fericitå, Livia mi-a declarat amor înfocat çi s-a simÆit obligatå så Inutil de precizat cå discuÆia s-a purtat dupå decembrie ’89,
luat-o în braÆe. Ce-a urmat, a fost un fel de viol. Surprinså, mågulitå opiniile despre poporul român çi rostul såu pe lume!
Am ezitat så o trezesc pe Livia, dar pentru cå nu se mai putea, am sau simplå aglutinare de informaÆii. Oricum, trebuie så-Æi revizuieçti
sufleteçte, lac de transpiraÆie çi ars de nevoia unui act sexual real. Mai råmîne de våzut dacå suma cunoçtinÆelor tale înseamnå culturå
uneia la care tînjesc inexplicabil... M-am trezit distrus trupeçte çi care pårea cultivat, lucid çi sånåtos. Nu eçti nici lucid, nici sånåtos.
o fetiçcanå ca acelea care mi-au plåcut în zilele din urmå. Fantasma la timp? Dar fraza ta probeazå cå boala s-a råspîndit pînå la un om
vreme. Noaptea am visat ceva erotic, o scenå extrem de violentå cu popor! Subtilitatea nu-i prea grea pentru tine, cum de n-ai receptat-o
m-am culcat cu nevastå-mea în mod firesc, dupå cine çtie cîtå – Una e så vrea poporul, alta e så vrea conducåtorul acelui
så fie respectat, dacå nu temut çi admirat?
de a fi acum? Asta nu e o întrebare la care så råspund uçor... Seara
– Generalizarea ta cade în banal! Ce-i råu cå un popor vrea
adecvate felului meu de a fi. Må mai întreb înså care este felul meu Asta, dacå ne trezim, într-adevår!
unitate de succes pe care o visa Livia, dar cu obiective-Æintå dar nu suficienÆi, cel puÆin cincizeci de ani ca så ne vindecåm!
cumva meritå så ne întoarcem pe calea comunå, så redevenim acea ambele çi-au pus amprenta pe istoria noastrå. Ne vor fi necesari,
venÆionalå. Primit cu cåldurå çi recunoçtinÆå, m-am întrebat dacå nu Legionarismul çi comunismul sînt mesianisme, sînt boli, çi
acaså, am gåsit copiii çi pe Livia la televizor, ca o familie con- a Dementului este identicå României în delir a Descompusului!
infernul sentimental-senzual numit Livia. Duminicå seara, venind românå pe un drum care nu-i este potrivit! Industrializarea forÆatå
de precedenta. Deci, am fost în sat, nu conteazå care. M-am rupt din Ceauçescu, la fel ca çi Cioran al tåu, a vrut så împingå naÆia
Noapte. Ce så scriu mai întîi? Trebuie så leg cumva nota asta existå popoare de primå linie çi popoare de linie secundarå!
3 noiembrie – Dragul meu, aça cum existå un Dobrin çi un Prepurgel,
149 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 156
152 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 153
manevrå era suficient de îngust ca så nu existe ramificaÆii, deviaÆii, invidia pe nepoatå pentru „norocul“ numit Lulu; sau çtia (?),
conotaÆii. Niculina, întoarså din piaÆå dupå tîrguiala zilnicå, o gåsi bånuia (?) vinovåÆia fetei în moartea tatålui, a bårbatului pe care
pe Ofelia agåÆatå în laÆ, chiar în holul de intrare, unde se afla o ea, Niculina, îl iubise; sau Lulu o sedusese çi pe Niculina, iar asta
grindå transversalå. Cum çtia cå o låsase în toane bune, glumind ar fi fost geloaså pe Ofelia... Toate påreau bîrfe, dar nu fårå o dozå
chiar despre nu çtiu ce poveste a unor vecini, uimirea Niculinei fu de credibilitate, ceea ce dusese la circulaÆia lor o bunå bucatå de
nemåsuratå. Båtrînica råmase blocatå aproape o orå, cu plasele timp. Cît despre alibiul femeii, nu exista!
cåzute pe jos, mîna la gurå çi ochii fixaÆi la çtreang. Apoi se miçcå Nu acelaçi lucru se putea spune despre Visariuc. El nu numai
încet, cu lentoarea unei påpuçi manevrate de-un mecanism ruginit. cå avea alibi solid, ci era din start absolvit de suspiciune, pentru
Ieçi din caså, din curte, la poartå. Aci se propti de stîlpul înclinat, cå – se aflå ulterior – în dimineaÆa respectivå fusese convocat la
ce nu fusese reparat de cînd plecase neamÆul. MulÆi trecåtori îi biroul colonelului S.S., çeful SecuritåÆii oraçului. Cine scorni,
dådurå bunå-ziua. Nici unul nu o întrebå de ce stå aça. Pînå cînd o totuçi, cå era un alibi fals, çi cå securistul i-l oferise lui Visariuc
vecinå observå ciudåÆenia: Niculina, care niciodatå nu zåbovea tocmai pentru a-l „avea la mînå“? Fårå îndoialå, tot cel care lanså
decît strictul necesar, acum çedea degeaba la poartå! Vecina puse ipoteza cå Lulu este autorul ambelor crime.
întrebåri, çi dezvålui oroarea... – Crime?!, rîse cu poftå, peste ani, comandantul Mårgineanu,
Ca un fåcut, Lulu nu se afla acaså. Plecase dis-de-dimineaÆå cînd îl chestionai asupra acestor neclaritåÆi din trecutul prietenului
într-o afacere necunoscutå Niculinei. OfiÆerii çi procurorii, sosiÆi nostru. Dacå ar fi fost un criminal, crezi cå scåpa el nepedepsit?
în anchetå, açteptarå fårå impacienÆå –, fåcîndu-çi meseria –, O fi fost regimul trecut dictaturå poliÆistå, cum ziceÆi voi, åçtia
revenirea soÆului. Chemat çi eu la cåpåtîiul sinucigaçei, dådui intelectualii, dar nu fåcea scåpaÆi infractori de drept comun,
detaliile cerute, nimic în plus faÆå de ce-mi cereau anchetatorii. ucigaçi sau delapidatori...
Eram oarecum çocat. Zic oarecum, pentru cå – çi nu çtiu de ce – – Dar unde este dosarul instrumentat atunci?
fusesem sigur cå aça o så se termine povestea asta. N-am rezistat – Dacå a fost fåcut, este la tribunal. Dar nu existå aça ceva,
lîngå moartå pînå a venit Lulu. Paloarea cadavericå, ori poate m-am interesat!
rictusul întipårit pe faÆå în momentul acela de groazå, în care Prea tîrziu mi-a picat fisa: oare de ce se interesase Mårgi-
Ofelia înÆelesese cå nu mai existå posibilitatea supravieÆuirii, m-a neanu despre dosarele lui Visariuc? Degeaba nu, çi asta pentru cå,
gonit. Vreo trei-patru zile n-am fost capabil så månînc. De la aça cum îl çtiu, fostul meu coleg nu este un tip care så piardå
moartea bunicului nu tråisem un astfel de sentiment. De scîrbå. timpul cu investigaÆii literare, ca mine...
A doua zi, Niculina fu arestatå sub acuzaÆia cå ea ar fi Niculina ieçi de la arest peste vreo såptåmînå. Mai apoi fu
omorît-o pe Ofelia! Cîteva amånunte duseserå la concluzia cå internatå la psihiatrie, de unde „scåpå“ moartå. Cît despre Lulu
sinuciderea era improbabilå din punct de vedere tehnic: grinda era Visariuc, o ipotezå dådea ca sigurå prezenÆa lui în patul unei femei,
prea înaltå så ajungå Ofelia acolo cu scaunul gåsit sub picioarele alta decît Ofelia (dar care?), în clipa sinuciderii soÆiei. Peste niçte
ei, frînghia fusese legatå la distanÆå de perete, suficientå ca så ani am auzit cå fostul meu „profesor“ çi „magistru“ era în pat cu un
nascå dubii. Existase o mînå de ajutor, dacå nu una criminalå. Or, båiat sau bårbat, ceva mai tînår çi pidosnic... Cu alte cuvinte, må
Niculina fusese în apropierea victimei, pregåtise fapta cu destulå confruntam cu zvonul cå Lulu era homosexual! Ceea ce pårea så
viclenie çi acÆionase chiar cu riscul de a fi descoperitå din çtie çi Ofelia, cînd îmi spusese, pe un ton ciudat, acele cuvinte
întîmplare... Dar ce mobil så fi avut o femeie reduså mintal, apropo de platonism(e)... Din aceastå cauzå så se fi sinucis ea? Nu
evident devotatå familiei, ca s-o ucidå pe cea care îi era un fel de era plauzibil, nu pentru mine, care cunoçteam cît cinism poseda
fiicå? Råspuns logic putea fi aserÆiunea cå anumiÆi ucigaçi nu au femeia... Fårå a nega posibilitatea obiceiului sexual mai special, pot
motivaÆii prea bine delimitate, explicabile prin conexiuni validate så afirm: mie, Lulu nu mi-a fåcut nici o propunere suspectå, nici un
de experienÆå. Apårurå ipoteze ca: Niculina vroia „averea“; o gest de curvåsårie masculinå! Ori poate am fost orb la asemenea
– Ai nostalgii dejiste, ca toÆi cei traçi pe linie secundarå!
utopia egalitarå nu va pårea o aberaÆie!
Ai så vezi – nu vor trece nici cei douåzeci de ani ai jidanului – cå
idealul stråmoçesc al burÆii pline çi atît, cred cå nu vorbeai astfel! cum le-am ars pe celelalte. Dragå R, te rog så ai grijå ce faci cu el!
Gheorghiu-Dej, cu lejeritatea, cu egoismul mic-burghez, cu savurez ultima plåcere. Scriu aici – çi n-o så ard acest carnet, aça
ne-a condus Ceauçescu! Dacå evoluÆia mergea în stilul impus de LaÆul de frînghie este pregåtit. Fumez ultima Æigarå de foi,
– Asta o susÆii acum, avînd la spate trecutul deprimant în care 13 noiembrie
tuturora la fel!
ceva natural, oamenii se nasc inegali, çi nici Dumnezeu nu le då dator cu o victorie! A cui victorie så fie?
– Dar generaÆia voastrå a visat o aberaÆie! Egalitatea nu-i la nefiinÆå. În fond, de ce nu? Am eçuat în atîtea, måcar aici sînt
care este zadarnicå în final, dupå cum putem constata pe viu! Ieri, vestea despre Lia. Azi, privirile Ioanei, ca o condamnare
prinzi o conjuncturå favorabilå, çi-Æi vezi împlinit visul de mårire, 12 noiembrie
cu lumea, ori eçuezi între cracii unei femei sau pe gîtul sticlei, ori
halucinat al iluziilor tinereÆii, ai trei opÆiuni: ori sfîrçeçti în conflict discernåmîntul actelor ei. Lia înså... Ce pot så mai scriu?
dai seama cam cum merg lucrurile, çi-apoi... Dacå råmîi un o mai Æine în viaÆå... Så nu fiu nedrept. Ioana este adultå, are
cinci-patruzeci de ani, dacå ai råmas ori ai devenit un tip lucid, îÆi speranÆå, cå çi-a agåÆat de mine ultima iluzie, poate chiar ceea ce
tåu, dacå nu toatå omenirea! Dupå un timp, pe la treizeci çi deloc moralå!) – am descoperit faptul cå Ioana må iubeçte fårå
nutreçti convingerea cå poÆi schimba ceva în lume, måcar în jurul care habar nu are ce înseamnå viaÆa, pur çi simplu viaÆa (care nu-i
– Desigur, am avut, nu mi-e ruçine så recunosc! La tinereÆe de aspectul banal, Æinînd de morala publicå – apåratå de cineva
stîrnesc. sînt un biet ipocrit, un cabotin!... Am suportat cu stoicism. Dincolo
– Înseamnå cå ai avut cîndva! spuneam, oarecum ca så-l cretin, dement, infractor de drept comun, diavol çi cîte încå! Iar eu
nu mai are ambiÆii. voi auzi. Ioana s-a dezlånÆuit, m-a fåcut imoral, pervers, pornograf,
bine ce învîrtea. Înså tocmai în zona politicului, Lulu pretindea cå mai bine. Oarecum uçurat, am urcat la Ioana, fårå så bånuiesc ce
„fruntea“ partidului în acest ungher de Æarå, unde nu se çtie prea Ioana a intrat pentru cinci minute. S-a întors cu vestea cå Lia este
Din ce perspectivå? Politic, sigur era, cåci fusese zvîrlit din mers acaså la ea, trecînd pe strada unde locuieçte Lia. Am oprit.
Æine loc de justificåri pentru învinçi... Era Visariuc un învins? privirea înÆelegåtoare çi dezaprobatoare. Am luat-o în Fuego çi am
uitå, iar dupå un sfert de veac, la bilanÆul inevitabil, amintirile pot Lia tot nu vine la çcoalå. Ioana, în cancelarie, må striveçte sub
fåcut chefuri (chiar tovåråçeçti!), vor fi visat poate... Astea nu se 10 noiembrie
verificaÆi, oamenii aceçtia vor fi tråit çi ei clipe de iubire, vor fi
nostalgie dupå anii tinereÆii. ÎndoctrinaÆi politic, supravegheaÆi çi vinovåÆia – dar în faÆa cui? Çi ce se mai poate repara? Ce pot spera?
anti-rus modelat de propaganda ceauçistå, le consideram simplå SituaÆia Liei ar trebui så må îngrijoreze? Nu çtiu. Så recunosc
veçnic îngheÆat... La data evocårilor sale, fiind eu un fel de 9 noiembrie
scriu zece pagini de „atmosferå“, îmbibate cu aerul Nordului
dar despre oraçul Leningrad mi-a povestit atîtea, încît aç putea så nimic – nici måcar de ce må intereseazå, nici dacå sînt implicat.
punct de vedere politic. Nu vorbea despre cursuri çi „învåÆåturå“; Ioana îmi descrie starea în care se aflå Lia. Nu må întreabå
Uniune“, la începutul anilor 50, laolaltå cu tineri „sånåtoçi“ din 8 noiembrie
de urme vizibile. Doar çcoala (de partid?) fåcutå în „måreaÆa
genealogic al amicului niçte legåturi cu Råsåritul. Înså n-am dat duminicå iar. Mîine voi fi în patul Ioanei. N-am de ales.
„avea suflet rusesc“. Asta m-a determinat så caut în arborele ea. Privindu-ne în ochi, am çtiut înså cå nu voi açtepta så fie
155 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 150
154 DUMITRU UNGUREANU
subtilitåÆi? De asta så fi ieçit din orbita preocupårilor amicului?
Bîrfa (cum så-i spun altfel?) susÆinea cå Ofelia renunÆase la viaÆå
din cauza înfrîngerii sale în lupta cu demonul de care era ståpînit
soÆul ei. Sau cå bårbatul era chiar Demonul, çi-atunci nu-i råmåsese
decît så se sinucidå. Evident, incongruenÆele acestor presupuneri
„certe“ nu dådeau nimånui dureri de cap, nici insomnii... LULU VISARIUC
Cå între Ofelia çi Lulu a fost o femeie totuçi, constituie azi
un fapt sigur. Persoana nu era, cum te-ai fi açteptat, o mîndreÆe de (7)
muiere, focoaså, voluntarå, perfectå, cu ochi scåpåråtori çi carne
planturoaså. Ci o sårmanå oarbå, pititå ori uitatå de ai såi într-o
cåmåruÆå dosnicå, un fel de ruçinea sau påcatul familiei... Se Cînd oare se nåscu întrebarea dacå nu cumva Lulu Visariuc a
ascundea, så zic aça, sub numele Lelia. Sau Lea. Sau Leliah. omorît-o pe Ofelia pentru a moçteni o caså invidiatå çi rîvnitå de
Ceva de sorginte iudaicå, deçi nu çtiu dacå femeia este fiica mulÆi? Çi cine formulå acuzaÆia? Prieten så-i fi fost? Exclus!
biblicului Israel. Am fost o singurå datå în preajma ei. N-am Inamic? Pe cine så conteze Lulu, ca duçman sigur, cînd toÆi îl
îndråznit så repet vizita. Dar niciodatå n-am simÆit vreo dorinÆå primeau cu zîmbete çi efuziuni netrucate? Så fi îndråznit vreun
mai acutå decît så o revåd pe Lelia. Çi så fac dragoste cu ea! Îmi mocofan care suferise umilinÆe din partea iubitei „suflate“, cucerite
pot imagina ce va fi fost în sîngele lui Visariuc, de ce s-a culcat de Visariuc? Vreo amantå înçelatå? Posibilitatea asta pare viabilå,
cu fiinÆa nåpåstuitå, el, focosul cu altruisme bolnåvicioase. Pot så se çtie cå femeia påråsitå devine o Furie necruÆåtoare!...
må transpun în situaÆia sexualå vecinå cu viciul, pot så refac tra- Lulu afirmå, în unica, lungå, discuÆie ce-o mai avuråm între
seul sentimentelor, de la curiozitate la indecenÆå, de la minciunå noi, dupå nenorocire, cå Ofelia, pur çi simplu, a ars de prea multå
la cinism. Totuçi, Lulu a depåçit locurile comune ale tribulaÆiilor dragoste! Çi cå se simte vinovat pentru sentimentul provocat
erotice. Am aflat îndeajuns de tîrziu (çi într-un mod nu prea nefericitei. Nu-çi închipuise cå se va aprinde atît de tare, iar faptul
elegant, recunosc) amånuntul cå relaÆia cu Lelia s-a desfåçurat sub cå ea îçi asumase – cu o hotårîre demnå de cauze mai juste –
semnul ororii, al celei mai josnice monstruozitåÆi. Cititorul îçi va sarcina (copilul), fusese peste capacitatea lui de înÆelegere.
fi dat seama, desigur, despre ce este vorba: profitînd de situaÆia Desigur, instrumentase o minciunå ca så intre în sanctuarul
exilatei, påråsitå çi neputincioaså, Lulu a violat-o, pur çi simplu! Ofeliei, înså n-o fåcuse cu rea intenÆie...
Nu vå gråbiÆi så-l acuzaÆi! Visariuc n-a fost un Feodor – Dar de ce te-ai lansat în minciunå?
Karamazov (cum ziceau unii, uitînd cå deunåzi tot ei îl numiserå – DorinÆa de a experimenta ceva nou! Pe urmå, aventura
astfel pe Gîrlan), iar Lelia, dincolo de cecitate, poseda o frumuseÆe m-a prins la modul serios çi mi-a fost greu så dau înapoi! Ofelia
absolutå, perfect asemånåtoare statuilor antice! Întocmai ca mar–- poseda o forÆå gravitaÆionalå de neînvins!
mura era carnea sa, limpezi tråsåturile feÆei, sobre, sîngerii çi sen- – De-asta fugeai tu între cracii altora, cå te atrågea Ofelia!
zuale buzele, gingaçå rotunjimea obrazului, de måtase pårul împletit – Dragule, din momentul intrårii în sfera de atracÆie a unei
în coroanå de cozi, codiÆe, çuviÆe råsucite îi sprijineau tîmplele, femei, nu scapi oriunde vei fugi! O gåseçti pe acea femeie – vrei,
nasul zvîcnea cu nepåsare çi atenÆie, pieptul înålÆa valuri de... Dar ce nu vrei – în toate femeile cu care te vei culca! Ba chiar acolo
fac eu aici? A, nu-i permis! Dupå ce cå încerc så justific imoralitatea, prezenÆa dînsei este mai pregnantå, apåsåtoare, durå! N-ai nici o
vorbesc çi la trecut despre Lelia, iar ea tråieçte, må cautå uneori la çanså de scåpare!
telefon, vorbim... Så-mi fie ruçine de impoliteÆea comiså! N-am insistat, cåci putea så parå cå am de revendicat ceva,
Cei care îl asemuiau pe Lulu Visariuc lui Feodor Karamazov vreun sentiment obscur çi necuvenit pentru defunctå. Zvonistica în
nu greçeau. Lulu poseda multe apucåturi de rus, ca så nu zic cazul Ofeliei n-a fost mai amplå decît în cazul tatålui. SpaÆiul de
complex de reguli proprii, fie acelea necunoscute mie, fie så fac mîine, la ce probleme vor fi la noul meu serviciu.
dacå a fost o apariÆie realå, adicå una cu existenÆa definitå de-un toatå noaptea aceea n-am dormit, visînd cu ochii deschiçi la ce-o
scuturå çi azi, scîrba îmi provoacå vome imprevizibile. Çi nu çtiu pe post de çefå în secÆia unde zicea X cå vrea så må punå çefå, çi
Fiecare amånunt mi s-a impregnat în memorie, frigul råspîndit må fågåduiascå çi så nu împlineascå. Iar eu må vedeam luînd avînt,
Am simÆit-o cu atîta acuitate, cå nicicînd n-o voi putea uita! de la bun început cå nu poate. Nu se auzise pînå atunci så
Nu çtiu cum çi cînd a venit lîngå mine creatura aceea oribilå. cuvînt, dacå promitea cå te ajutå, te ajuta; dacå nu putea, spunea
tråit în continuare poate fi numit somn. Dar cum altfel?! mulÆi se duceau la el ca altådatå la primul-secretar! Era om de
de forÆa necunoscutå. Aça mi-am aflat somnul, dacå ceea ce am batjocurå. Era patron, tot oraçul discuta de reuçita lui în afaceri,
m-am låsat strivit de apåsare, sufocat çi aplatizat, ori poate sorbit de ales? Zi tu! Nimic nu-mi da de înÆeles cå X ar fi vorbit în
orice gåseam la îndemînå – pernå, pat, veiozå sau gînd violent –, Ce bånuia? Poate cå vroia så-mi reproçeze umilinÆa! Dar aveam
cå voi muri! Ciudat, în loc så må agit, så må agåÆ cu disperare de ajung – la cheremul lui X! Çi Lia, cu reproçul ei... Ce simÆea ea?
coastele mi se tasau sub presiunea nevåzutei greutåÆi. Mi s-a pårut parte, simÆeam aça o ciudå cå am ajuns acolo unde nu vroiam så
respiraÆia pårea un exerciÆiu deosebit de complicat çi chinuitor, gîndeam la X, la ce i-aç fi fåcut dacå îl aveam alåturi. Pe de altå
naiba çtie ce era! O povarå ca de plumb mi se açeza pe piept, el, så-mi înfig unghiile în pieptul lui – e de prisos så-Æi spun cå må
scurgea precum sîngele dintr-o venå tåiatå, curgea un fel de mîzgå, arså, fleçcåitå, nervoaså, çi aç fi vrut så am un bårbat, så muçc din
råsuflarea mi se duce cu sufletul tîrîç. Aluneca din mine ceva, se neauzit. Eu m-am perpelit ca pe jar. Pe de-o parte, må simÆeam
cei nouå care alcåtuiesc cifra ce v-am pomenit-o, am simÆit cum întors. A stat cu spatele la mine çi cu faÆa la perete, respirînd
666 666 666, iar eu nu adormisem! Cînd am çoptit ultimul 6 dintre Noaptea aceea n-am dormit. Cred cå nici Lia, dar ea nu s-a
De data asta, Æin bine minte, numåråtoarea se apropiase de seama cå greçesc. Ce-o fi crezut biata Lia, ea çtie...
sau ca în ce vreÆi så vå imaginaÆi... ce ne-am despårÆit. Aici am greçit, înså pe moment nu mi-am dat
simt împåcat cu mine çi cu soarta, çi somnul coboarå ca în basme ascuns cå am tråit cu el, înainte så o fac pe ea, dar nu i-am spus de
ajung pe la 666, ritmînd numerele cu båtåile inimii. Atunci må vrea så facå pentru mine çi pentru ea, çi aça mai departe. Nu i-am
punct oarecare din tavan. Çi-am început så numår. De obicei, lor. I-am explicat cine era tipul cu Cielo, cînd l-am cunoscut, ce
lumina, am tras cearçaful sub bårbie çi mi-am fixat ochii într-un calzi, în ciuda albastrului îngheÆat, cum ai zis tu despre culoarea
automate, ca de fiecare datå cînd intru sub plapumå. Am stins am obligat-o så se uite la mine cu ochii ei atît de frumoçi, atît de
m-am pregåtit de culcare, cu gesturi aproape mecanice sau camera unde fata råmåsese nemiçcatå. Am pus mîna pe umårul ei,
paginile de publicitate, unde gåseçti mici istorii în cîteva rînduri, m-am dus la baie çi m-am spålat. M-am întors mai liniçtitå în
decente çi credibile?! Dupå vreo douå sau trei ore de frunzårit Am våzut prea tîrziu cå plînge. Ca så nu izbucnesc çi eu în lacrimi,
gust – ce pretenÆie så ai la niçte cretini så guste laudele subtile, capul plecat, cu degetul rîcîind cuvertura açternutå pe canapea.
aceeaçi propagandå imbecilå, aceleaçi laude fårå sens çi fårå nu mi-ai luat gura, så nu mai iaså din ea prostii?! Lia a ascultat, cu
altfel, ce-ai putea citi în ziarele noastre de azi? Nimic interesant, umblu ca proasta pe la încuietoare. Ce nu i-am zis! Doamne, de ce
douå zile, uitatå pe maså. Nu apucasem så citesc nimic din el. De Am nåscocit cå nu-mi deschisese uça, deçi sunasem, må låsase så
negru, minunat. Am deschis ziarul, o Românie liberå veche de pentru bani! Atunci m-am descårcat de nervi pe ea, pe biata Lia.
stilul meu, dupå tipicul cåpåtat în atîÆia ani de sorbit lichidul åsta deci! Çi-çi închipuia cå m-am culcat cu vreunul plin de bani –
obiçnuita mea cafea naturalå, måcinatå cu rîçniÆa proprie, fiartå în intru în baie, mi-a zis: De cînd te plimbi tu la Cielo? Må våzuse,
så pot închide ochii – le-am înlocuit, cum vå spuneam, cu o cafea, în sufragerie, må privea ciudat, parcå zîmbind a reproç. Cînd så
îl obligå så se trînteascå pe o pernå, pe ceva tare, pe orice, numai pot face asta, dar aç fi fåcut-o, dacå n-ar fi fost Lia. Ea må açtepta
creier, o greutate surdå ce urcå din måruntaie çi-mi råpune capul, rugîndu-l pe X så vinå la o cafea çi tot ce urmeazå... Çtiam cå nu

173 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 164

176 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 161

gardurile cåzute, cîinii, puradeii mai agresivi decît javrele, porcii, ce fac. I-am spus. Påi de ce n-ai venit la mine, zice, cå eu, uite, îmi
caprele çi iezii låsaÆi de izbeliçte, caii uitaÆi lîngå vreun gard, fårå extind investiÆiile çi vreau så angajez oameni prin oficiul de çomaj,
mîncare, fårå apå, vacile tåiate sub vreo polatå de carton, ce så cå am scutire de impozit. Am îndrugat ceva la nimerealå. N-a
insist – o poezie! M-am înfundat printre magherniÆe – deodatå se ascultat. Stai niÆel, zice, så las niçte hîrtii aici, çi te duc acaså... N-a
înserase, un vål de ceaÆå se råspîndise peste clådiri çi oameni, açteptat så-i råspund. A intrat. Am råmas ca viÆeluça între apå çi
bîjbîiam în cåutarea drumului. Dar încotro mergeam? Iatå, aceastå iarbå. Aç fi vrut så plec, så-i aråt cå n-am cåzut chiar atît de jos, så-i
întrebare nu mi-o pusei deloc, dar deloc! Må înÆelegeÆi? Eram atît aråt cå mai am niÆicå demnitate. Çtiam înså cå n-am unde merge så
de sigur cå merg în direcÆia cea bunå, încît nu vroiam nimic alta cîçtig un ban, çi çtiam cå acaså frigiderul e gol, scos din prizå chiar,
decît så-mi påstrez mersul pe porÆiunile drumului, uscate, cå tocmai se terminase ciorba de legume çi nu apucasem så fac alta,
pietruite sau måcar fårå de noroi. Dar ceaÆa se îngroçase într-atît la ce så mai Æin aparatul în prizå, så consume degeaba?
de mult, cå nu mai vedeam la doi paçi în jur. Chestia nu må Aç fi vrut så plec çi din altå cauzå. Cum çtii, de cînd lucrurile
speria, nu må agita. Repet, çtiam încotro merg çi tot ce vroiam era cu X au råmas aça cum au råmas, n-am vrut så må cåsåtoresc. Am
så calc pe påmînt solid, nu prin çleau. Dacå må întrebaÆi cu ce avut çi eu ambiÆia mea, çi Dumnezeu mi-a ajutat så-mi cresc fata.
eram încålÆat de-mi feream tålpile, n-aç prea çti så precizez. Nu Pînå la treizeci çi ceva de ani, au dat raitå în jurul meu tot felul
Æin minte så fi våzut dacå purtam pantofi, ghete sau bocanci. de mameluci. Unii erau de bunå credinÆå: pentru cå nici o altå fatå
Dupå cum çtiÆi, cizme nu obiçnuiesc. Din principiu. nu le da atenÆie, s-ar fi cåsåtorit cu mine, chiar dacå o aveam pe
Çi deodatå eram iaråçi în casa mea, unde må drågåleam cu Lia din flori. CinstiÆi, ascultåtori, necheltuitori – cum så nu faci
femeia, cu creatura påroaså, rece, umedå, slinoaså. UrîÆenia mi se caså cu unul dintre ei? Nu-mi trebuiau. Må simÆeam tare, eram
pårea evidentå, necesarå çi inevitabilå. Mi se pårea, zic, deoarece frumoaså în felul meu, gåsisem apartament, nu datoram nimic
n-am privit niciodatå faÆa ei. æin minte perfect cålcîiele, ascuÆite ca nimånui. Ce-mi folosea un mocofan în caså? Så-i spål ciorapii çi
niçte pene de metal, din acelea folosite în satele de sub munte la chiloÆii? Så-i suport gîfîiala? MulÆumesc, nu! AlÆii erau çmecheri.
cråparea buturugilor uscate. Pe urmå, urcînd în amintire privirea Încercau la mine cum încercau çi la altele. æinea, bine; nu Æinea,
mea bolnavå, dezvelesc picioarele subÆiri, noduroase, båÆoase, nu salut! Cu cîte unul din åçtia m-am încurcat chiar çi-o jumåtate de
båieÆoase. Çi pårul de pe ele, o adevåratå blåniÆå de caprå, deaså, an. Dar le spuneam de la început: apartamentul este al meu, uça
asprå, scurtå. La gleznele roçii, pårul forma un fel de guleraç, parcå e a ta! Cine înÆelegea, bine; cine nu, treaba lui! Iar dacå vreunul
era tuns cu maçina numårul zero, cåci se vedeau rådåcinile ca niçte fåcea pe jupînul, îi aråtam cum pun ceva în cafea. Çi-l întrebam
puncte negre. Femeia, v-am spus, era uscatå ca o scîndurå. Nu i se dacå vrea så moarå otråvit. Nu-l mai prindeam! Cu åia care må
evidenÆiau çoldurile, nici ÆîÆele. Bazinul era un fel de burlan, un cot fåceau så må simt prea bine, nu må culcam decît o singurå datå.
cu încreÆituri fåcut dintr-o singurå tablå, îndoitå de-un meseriaç A doua oarå nu exista. Dacå dådeam de gustul bunåtåÆii, må
începåtor. N-am asemånat aiurea femeia cu un burlan. SenzaÆia mea învåÆam çi ajungeam gata de orice... Iar bårbatul, çtii bine, dacå
cea mai acutå asta a fost: cå mi se dåruise o muiere de tablå! aflå o muiere slabå çi fleaÆå, se crede cocoç unicat, nu concepe cå
PorÆiunea dintre buric çi fofoloancå, porÆiunea asta teribilå, cea poÆi så-l înlocuieçti ca pe-o pieså defectå, nu înÆelege cå e doar o
mai periculoaså parte a femeilor, terenul de båtålie unde au abdicat sculå între altele... Am avut doi dintr-aceçtia care se pricep så
generali celebri çi napoleoni de mucava, ei bine, dragilor, asta era fericeascå o femeie în pat. Amîndoi însuraÆi! Lor le-am spus mai
ca un çorÆ din tablå galvanizatå, proaspåt scoaså de la fabricå, iute ca altora – apartamentul este al meu, uça e a ta! M-am înÆeles
strålucitoare, ce-i drept, dar perfect rece, platå, seacå, uscatå, asprå bine cu unul cåsåtorit, familist convins, cicå, dar care se prostea
çi... cum så zic? AstuÆioaså! Da, vicleanå çi ascuÆitå într-un cuvînt, cîteodatå la picioarele mele de-mi venea så vårs! Såtul de nevastå,
deçi astuÆios este sinonim doar cu primul! Poate aÆi våzut, la unele sau numai pofticios la carne de împrumut, se fofila printre blocuri
sacrificii pentru el! Çtiam cå Lia este acaså, altfel m-aç fi umilit despre care scrie autorul vostru. Am tråit îndeajuns printre ei, ca
så vrei, så poÆi çi så n-ai cu cine, fiindcå tipul nu meritå så faci paltonul pe puncte çi mîncarea la cantinå! Cel puÆin aceçti oameni
broasca uçii. Tremuram. Ce înseamnå så fii toatå o piftie de nervi, acest çmecher. Aveau altele pe cap, de la dosarul de cadre la
doi, unde este apartamentul nostru, çi abia am nimerit cu cheia în oamenii din anii 50 nu se preocupau de chestiile atribuite lor de
dat jos din maçinå, udå toatå çi plinå de draci. Abia am urcat la unor oameni ceea ce este omenesc, general valabil. Numai cå
bårbat – çi çtiam ce poate X, cînd vrea... Cum så må abÆin? M-am juraÆi. El are dreptate, dar la modul absolut, adicå pune în seama
încerca un sentiment de ciudå pe mine, cå mi se trezise pofta de spuselor unui romancier pe care voi îl credeÆi, chiar sînteÆi gata så
numai så-l fure, çi alte de-astea. Aç fi putut så nu-l cred? Må zilele noastre. Çi nici nu se preocupau de dragoste, în ciuda
cå e bucuros så må çtie pe mine, e såtul de neserioçi care cautå depune mårturie cå nu atingeau cota de senzualitate a celor din
mi-l încredinÆeazå, mi s-a plîns cå nu are oameni de încredere, aça militåreçte. Ca unul care am trecut printre femeile acelor ani, pot
cå sperå så må descurc în serviciul çi în postul important pe care ciuf în creçtet, urechile descoperite, ceafa liberå, perciunii retezaÆi
decît cele legate de meserie. Mi-a spus ce are de gînd, mi-a spus bårbie, cu pårul tuns în stilul comunistelor din anii 50, un fel de
trecut, nu s-a aråtat interesat de alte aspecte ale situaÆiei mele, de mine, åsta care sînt, påcåtosul!... Avea un cap Æuguiat cåtre
fusesem impresionatå: X se purta ca un domn. N-a fåcut aluzie la în coçmar, n-are importanÆå – de reversul tipului de femeie preÆuit
X, çi n-am avut ce face, decît så trag ponosul! Pe moment, Ei bine, dragilor, mi-a fost dat så fiu vizitat – în somn, în vis,
douå miloage! Numai cå mi-am dat seama prea tîrziu ce-a urmårit Shakespeare, ca oameni de culturå ce vå pretindeÆi a fi!
era situaÆia: cînd ne-am angajat la el, çi eu, çi Lia, parcå am fi fost animal care a pierdut a doua spinare, sper cå l-aÆi citit pe
vinovatå, eu, cå nu m-am dus så-i cer de pomanå! Pentru cå asta otråvite çi otråvitoare, toxine scåpate de sub epiderma vreunui
îÆi dai seama: cînd m-a låsat acaså, în faÆa blocului, må simÆeam Dar în dragoste çi în gelozie nu existå cadavre! Cel mult trupuri
çi tocmai mie så nu-mi dea ajutor?! Tu çtii ce vråjealå are, aça cå poate exista în adulte decenÆå –, cå am trecut peste „cadavre“...
oameni, el este un umanist, în fond, cå alÆii nu meritå ce cîçtigå, cå am exagerat, cå de multe ori am depåçit limita decenÆei – dacå
cå de ce nu m-am dus la el pînå acum, cå a dat de lucru la atîÆia viermii, încît nu ai scåpare decît în sinucidere sau crimå... Admit
plecat. Pe drum m-a tot descusut de mine çi de fatå, mi-a reproçat prostului! Te îmbåloçeazå cu viciul såu, te ingurgiteazå cum fac
ca çi cum toatå viaÆa må plimbasem numai în maçini de-astea. Am din cauzå cå n-ar pofti! Oho, så te fereascå sfîntul de pofta
Cum så-i rezist? L-am urmat ca o cåÆeluçå, m-am urcat în Cielo alåturi de drum. Numai proçtii se Æin deoparte de adulter, dar nu
bine! O leprå, o jigodie, un îngîmfat scîrbos, dar bårbat bine! nu le doresc. Orice om de bun-simÆ, oricît ar fi el de cinstit, calcå
X s-a întors. L-am privit de departe. Må, recunosc, e bårbat încerc så scap de el – çi så-mi atribui merite pe care nu le am çi
m-a Æinut pe loc? Cine çtie?! N-am så fac pe ipocritul – åsta e viciul epocii noastre, dar eu
så plec, de vreo trei ori am pornit în direcÆia pragului. Ce dracu degenerat într-o situaÆie fårå ieçire, din motive independente.
cînd ieçeau din clådire çi vroiau så çtie dacå merg çi eu. Eram gata parcå, un gest de altruism neprevåzut, neplanificat, care a
întreba de una, de alta, çi zåu cå mi-era greu så-i suport, mai ales mele în materie de femei. Cåsåtoria cu Ofelia a fost, v-am spus-o
mutrele care se fîÆîiau pe uçi. Må mai cunoçtea cîte cineva, må aschimodie neagrå, urîtå, rece, påroaså, jegoaså! Voi çtiÆi gusturile
toate anunÆurile afiçate pe pereÆii oficiului çi am cîntårit toate Marylin!... Vå asigur cå a fost una complet opuså acestora, o
S-a întors cam într-o jumåtate de orå, timp în care am citit sigur cå aÆi presupus vreo Sophia Loren, Ava Gardner ori
Çi-am råmas. N-aç mai fi råmas! tasma întruchipa o femeie! Dar ce femeie! Nu, nu veÆi ghici, sînt
poate amintirea nopÆilor de-acum douåzeci-çi-ceva de aniçori... gatei abstinenÆe sexuale. Pentru cå, veÆi fi bånuind poate, fan-
dorinÆa, nu çtiu de unde venitå pe neaçteptate, de a-l mîngîia. Ori mele obosite, tumefiate, a indigestiei, a insomniei çi a îndelun-
tîrî la picioarele lui. Dar privirea de oÆel må împiedicase. Ori poate inacceptabile pentru lumea noastrå. Sau a fost o creaÆie a minÆii

163 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 174

162 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 175

çi se azvîrlea pe mine ca disperatul! Punea atîta patimå în coÆåialå, så çtiu ce vorbesc. Ei bine, de fiecare datå cînd må culcam cu una
cå eram gata-gata så cred cå eu sînt marea lui iubire! Cåcat! Un dintre acele femei voluntare, devotate liniei politice a partidului,
încuiat la suflet, un uscat la umbra unei neveste cu burduf în loc una subÆire, arså de idei, cu pieptul scobit de ofticå çi fundul
de burtå, deformatå çi obositå, såraca, de håmålealå – çi caså de întårit de çezutul pe scaune la çedinÆe interminabile, tråiam
Æinut, cu trei copii, çi muncå în fabricå, çi în bucåtårie, çi påmînt senzaÆia cå fac amor cu o scîndurå în care este o gaurå îmblånitå,
de pråçit, cum så mai fie bunå de pat? Ce så-i ceri uneia ca ea? Ce un fel de piele de caprå muiatå în sînge, în seu, în muci. Eu n-am
çtie ea ce înseamnå dragostea? Dînsa gîndeçte numai cå trebuie întîlnit niciodatå vreuna dintre acele „tovaråçe“ obsedate çi
så spele, så cureÆe, så facå mîncare, çi tot de-astea... Måcar eu må frustrate sexual, de care pomenesc unii! Or fi fost, nu zic ba. Dar
çtiam liberå çi må puteam plînge de orice neajuns, dar de unul nu n-am avut parte de una måcar, aça, de poftå! M-am stråduit så
må puteam plînge: cå trebuie så stau cu cracii în sus cînd vrea cunosc diversitatea speciei feminine, så cuprind o arie largå de
bårbatul meu! Cînd i se scoalå dumnealui, dupå ce se trezeçte din relief, så-mi îmbogåÆesc zestrea naturalå çi dotarea profesionalå,
beÆie sau dupå ce vine de la meci, ca så nu mai zic de la cîrciuma så fac pe dracul în patru, doar-doar må voi låmuri ce este cu
unde a båut çi s-a uitat la pornografii pe video, iar eu abia am jumåtatea noastrå fizicå! Pentru cå femeia, dragilor, este jumå-
terminat de întins rufele sau am sosit de la serviciu – çi chiar dacå tatea bårbatului, cum spuneau vechii greci, çi cum spune chiar
n-am nici un chef e musai så îi fac domnului pe plac, se supårå çi Biblia, nu cum afirmå „învåÆåtura“ marxist-leninistå! Dar hai så
se duce la alta! De asta nu må plîngeam – cå nu luasem bårbat în trec la subiect, cum se cerea în çedinÆele în care mi-am pierdut
custodie. Sau cu chirie! „credinÆa“ comunistå, de voi fi avut-o cu adevårat cîndva!
Dar cînd l-am regåsit pe X, m-a furnicat ceva dintre buci pînå Må aflam la marginea oraçului, împreunå cu socrul meu,
la ceafå. Så fi fost privirea lui albastrå çi rece, care trece prin om ca Gîrlan. Mînam împreunå o mîrÆoagå de cal, înhåmat la o cåruÆå
o lamå de cuÆit prin gelatinå? Så fi fost amintirea celor ce-am tråit plinå cu påmînt. De unde încårcasem påmîntul, habar nu am.
noi atunci? Så fi fost nevoia mea de bårbat? Cå de mai bine de-un Çtiu doar cå mirosea puternic, aça cum miros aråturile primåvara,
an nu må culcasem cu un bårbat, de cînd era Lia pe terminarea cînd solul este uscat, çi numai umezeala zåpezilor topite se
liceului. Atunci gåsisem unul cuminte çi tåcut, însurat, cu doi copii, påstreazå în Æårînå. Calul trågea din greu, roÆile se înfundau în
ce-o fi våzut la mine, nu çtiu, cå nevastå-sa nu aratå råu, are corp asfalt, cåci eram pe o stradå cu bitumul gåurit, ciuruit de îngheÆ.
çi picior frumos, e tînårå, cu pårul lung – da, dar poÆi så çtii cum Eu împingeam de o leucå, socrul meu îndemna cu håÆul çi cu
tråiesc unii?! Çi åsta se învåÆase la mine de douå ori pe såptåmînå, biciul, dar calul nu avansa deloc. Må gråbeam, ca de obicei, cå-
çi aç fi mers cu el mult, dacå într-o zi nu l-aç fi întrebat de ce se tot ruÆa îmi sta în drum, nu numai la propriu, înså ceva må împiedica
uitå la pozele Liei – çtii cå a umplut toate camerele, asta i-a plåcut så plec, så las dracului atelajul çi pe socru. De unde! Vroiam så
så punå pe pereÆi... Tocmai fåcusem sex (el m-a învåÆat så zic aça!) porneascå, naibii, calul, så pot urca çi eu în spate, unde îmi
pe covorul din camera Liei, çi ce crezi cå mi-a råspuns båiatul? (Are pregåtisem locçorul, un fel de cuib în påmîntul afînat, pe care
31 de ani, cu 11 mai mic decît mine, så nu zici cå am luat-o razna?!) açternusem un nailon så nu-mi murdåresc pantalonii... Dar calul
Cå s-ar culca çi cu Lia, ar plåti oricît så o aibå! L-am dat afarå chiar nu vroia sau nu putea så înainteze! Abia îçi miçca un picior, tîra
atunci, cu pantalonii neîncheiaÆi! Îmi fåcuse niçte draci... A fost cåruÆa cîÆiva paçi, apoi se oprea iar. M-am våzut obligat så plec
momentul cînd am observat cå Lia e o fatå frumoaså çi m-am fårå socru. El a bodogånit ceva, vreo înjuråturå, cum îi sta în fire,
gîndit cå nu mai trece mult pînå se aruncå în braÆele unuia... Çi de çi a råmas cu mîrÆoaga. Din strada pe care poate o çtiÆi, aia de
la båiatul åla nu må culcasem cu altul, båtrîneÆea sau oboseala, ce lîngå bodega „Trei-jumate“, am urcat deluçorul spre Mårgi-
vrei... Cînd l-am våzut pe X, eram fleaçcå! Vroiam så plec, så aråt neanca, am traversat Râul Târgului, am ocolit parcul, çi-am intrat
cå am demnitate çi libertate, vroiam så nu-i dau satisfacÆia de a må în æigåneçti. CunoaçteÆi cartierul. Stråzile mizere, casele turtite,
Dar ce-a fost, a trecut! Nimeni n-are vreo obligaÆie! Çi så-Æi fie çi ale luciditåÆii, cîteva pahare de vin dîndu-mi un fel de vertij în
– Ce importanÆå mai are asta acum? Eu am spus adevårul! înlocuit båuturile dizolvante – dizolvante ale osînzei din stomac
– Cornelia, tu chiar crezi cå e adevårat ce-ai susÆinut atunci? mînå, nici în caså, nici la cîrciuma apropiatå nu gåsisem. Am
de pe altå lume. Abia acum mi-a fost fricå de el, çi-am dat så ies. verificate pentru cårnuri. Nu aveam în seara aceea vin la înde-
acelaçi fel, credeam eu. S-a îmblînzit treptat, ca çi cînd ar fi revenit slujitå de vinuri, cele închise la culoare fiind recomandate çi
teamå, dar nu çtiu ce m-a fåcut så nu dau îndåråt. L-am privit în al tåriilor, Æuicå, rom çi mai ales coniac. Masa cu fripturi se cere
sus çi cu aerul de nebun gata så se repeadå la gîtul tåu. Mi-a fost fi båut, vin beau frecvent, cu poftå netrucatå, deçi eu sînt iubitor
tulbure, cu faÆa cåzutå çi buhåitå, cu un tremur nervos al buzei de Era exclus deci så folosesc usturoi la masa de searå. Vin aç
Bårbatul amabil çi vesel de adineauri låsase locul unuia cu privirea nici cu Rudotel, nici cu morfinå injectabilå...
M-a privit îndelung, nemiçcat. Parcå deodatå se schimbase. am asiguratå o durere de cap ce nu-mi dispare nici cu Fasconal,
– I-am spus totul, cum puteam så-i ascund?! må dor îngrozitor. Dacå am apucat så înghit fie doar un gråunte,
– Ascultå, i-ai spus Liei ce-a fost între noi? gata så iaså din orbite, iar orbitele, apåsate de globurile oculare,
lui de gheaÆå înfipÆi în ochii mei, X a întrebat: peste limita suportabilului, creierul mi se tulburå, ochii se dilatå,
rugat så råmîn puÆin, låsînd-o pe Lia så iaså. În picioare, cu ochii intestinele în mine, cum viteza de rotaÆie a sîngelui capåtå valori
dornicå så lucrez cît mai iute. Ne-am ridicat de pe scaune. X m-a niciodatå intenÆionat sau cu bunå çtiinÆå – simt cum se revoltå
mai plåcut decît så çtii cå ai pe cine te sprijini la nevoie? Eram fiecare datå cînd pun pe limbå, din întîmplare sau din greçealå –
SimÆeam cå încep bine o viaÆå nouå lîngå un vechi prieten, çi ce e întrucîtva greaÆa. Nu obiçnuiesc înså usturoi. Nu çtiu de ce. De
de angajare, am semnat ce era de semnat çi eram gata så plecåm. indigestii, îmi asigurå insomnii. Usturoiul putea så diminueze
se ocupau cu hîrÆogåria firmei, çi le-a pus så întocmeascå formele multå gråsime çi mult zahår. Alimente care îmi provoacå
împiedicat de ea. Cît a Æinut discuÆia, X a chemat niçte femei care sem pe maÆ çi niçte pråjituri greÆoase, un fel de baclavale, ceva cu
ochii spre Lia, nu mult, nici cu plåcere, aça, ca çi cum s-ar fi spus, numai o bucatå de stîrv, de cadavru fårå formå, mai båga-
toriu, mi-a dat så studiez acaså niçte dosare. În råstimp, arunca meniul propriu-zis, care nici måcar meniu n-a fost, ci, cum v-am
eu am spus cum våd treaba, X a completat cu ce credea el obliga- må cred voinic çi sånåtos, ca în urmå cu... niçte ani! Afarå de
mai interesat-o, cît am råmas acolo. Am discutat planul de muncå, råu?! Påi de-aia, cå uneori uit de mine, uit ce-am påÆit înainte, çi
Lia, vroiam så-mi vadå triumful. Lia studia podeaua. Nici X n-a vîrîsem asta pe gît? Mai ales cå çtiam, din alte ocazii, cå-mi face
angajatå çefå la secÆia cea nouå, çi aça mai departe. M-am uitat la fleicå fårå gust, un fel de gråsime aÆoaså, plinå de zgîrciuri. De ce
cu mine, intråm înaintea altora, fårå så ståm la uçå, cå de azi eu sînt de vin. Nici usturoi nu adåugasem la fripturå. Dar ce fripturå! O
trei cafele. Cînd aia le-a adus, el i-a spus cå de-acum, noi, Lia çi Cred cå seara mîncasem prea multå carne. Çi nu båusem pic
scaune pînå a terminat el cu telefonul. Pe urmå a cerut secretarei
Iar Lia, la rîndul ei, îl privea curioaså çi indiferentå. Am stat pe
continuat så vorbeascå la telefon. Se uita la noi, la Lia, mai ales. (8)
intrat. Cînd ne-a våzut, X s-a oprit din råsfoitul unor hîrtii, dar a
Æi-e prieten, ca pe una oarecare. Am råbdat. Greu. În fine, am LULU VISARIUC
patronul tåu, care Æi-a fost amant pe vremea ta, çi care te lauzi cå
privirile ironice ale Liei. Parcå spunea cå uite, aça te trateazå
îi låsa så intre în ordinea sosirii. Am açteptat çi-am suportat
Erau acolo încå vreo zece femei çi patru-cinci bårbaÆi, iar secretara
A doua zi ne-am dus, Lia çi cu mine, la sediul firmei lui X.
165 LIA MORA
168 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 169
semeaÆå çi înfumuratå ca tatål ei – çi pînå la urmå n-am çtiut dacå fire! ÎnÆelegeam çi må trecea un fior de frig, må durea treaba
trebuie så fiu furioaså ori mîndrå cå este aça. asta, dar ce puteam så mai fac? Pînå så-mi dau seama bine, må
– Dacå te-ai liniçtit, pot så plec fårå grijå?! – asta çi atîta a trezisem deodatå singurå – o pierdusem pe Lia! Dar încå nu-mi
gåsit de spus dupå toatå ora aceea, sau cît o fi Æinut plînsul meu. închipuiam ce va urma!
S-a îmbråcat, çi-a dat cu spray çi a ieçit fårå måcar så spunå pa! Çtii A trecut aça vreo lunå sau douå. Lia venea de la serviciu la cele
ce groaznic m-am simÆit apoi? Ce plînsesem çi ce suferisem mai neobiçnuite ore, uneori råmînea acaså peste zi, çi pleca seara,
înainte, abia må atinsese. În definitiv, odatå çi-odatå, tot trebuia så cînd eu, frîntå de obosealå, abia må întorceam. N-am deschis o
treacå çi Lia mea în rîndul femeilor, chiar eu o pregåtisem ani çi discuÆie pe tema relaÆiilor ei cu amanÆii, prietenii sau ce-or fi fost
ani, învåÆînd-o ce så facå! Dar gestul åsta indiferent çi nesimÆit, de åia cu care umbla. Nici n-am încercat så aflu, prin interpuçi, cu cine
a pleca fårå så-mi spunå måcar la revedere, åsta m-a dat gata! se întîlneçte Lia mea, çi pe unde umblå. Între noi discutam doar
Doamne, pentru ce m-am chinuit eu cu fiinÆa asta, 21, ba chiar 22 de-ale casei çi de-ale muncii noastre la firma lui X. Îl låudam
de ani, dacå pun la socotealå çi perioada sarcinii?! FiinÆa asta amîndouå, cå e un bårbat adevårat, se Æine de cuvînt çi face treabå
egoistå çi meschinå e fata mea? Puteam så înÆeleg: are viaÆa ei, serioaså, çi alte de-astea. Ne era bine în apartamentul nostru, aveam
preferinÆele ei, plåcerile ei. Putea så fumeze, så bea, så se ducå la acum tot ce ne dorisem, iar eu îi mai ziceam cîteodatå Liei cå ar
discoteci, så se culce cu cine vrea çi cît vrea! Dar så fie indiferentå trebui så se pregåteascå de o facultate, fie çi la particular, cå prinde
faÆå de mine – ei, asta a trecut peste puterea mea de a suporta! Så bine. Ea îmi spunea cå n-are nevoie så piardå timpul prin çcoli, totul
accept, så îndur, så car dupå mine bolovanul åsta? Mi se pårea e så çtii så faci bani. Cu cît ai mai mulÆi, cu atît nu-Æi trebuie
nedrept! Cînd oare se schimbase fata mea? Çi unde greçisem, çi cu diplome. Ce så mai zic? Aça era, aça este, dar nu ziceam cå e aça,
ce greçisem eu faÆå de ea, ca så se poarte în felul åsta faÆå de mine? så par çi eu mai sigurå pe felul meu de a vedea lucrurile...
Draga mea prietenå de departe, de ce eçti aça departe? De ce Çi pe 28 noiembrie, într-o vineri, fiindcå venise iarna, X a zis
n-ai råmas alåturi, så-mi fii ca o sorå çi så-Æi spun tot ce må arde så ne pregåtim de-o micå vacanÆå, eu çi Lia. SecÆia are liber pe 1
pe suflet, atunci cînd må arde! În ziua aceea, çi în cele urmåtoare, Decembrie, iar familia lui este în excursie în Italia. Noi vom
n-am fost bunå de nimic. Lucråtoarele de la firmå au crezut cå merge la munte. Ne duce el, cu maçina, la o cabanå a lui, într-un
m-am îmbolnåvit din cauzå cå am pus prea mult suflet çi am dat sat de lîngå Rucår. A spus cå mi se cuvin douå zile de respiro,
aproape totul cînd am pornit secÆia. Mi-au propus så-mi iau o dupå tot ce-am fåcut pentru el. Iar Lia meritå çi ea o încurajare,
såptåmînå-douå de concediu, så merg undeva, så må refac. Nu cå a început så prindå çpilul afacerilor, a çi dat vreo cîteva lovituri
puteam primi aça ceva. Pe de-o parte, îmi fåcea bine tocmai de toatå frumuseÆea... Iar el, X, vrea så se izoleze în munte, så nu
munca, preocuparea çi problemele de fiecare zi, må obligau så uit, çtie de nimic, så se cureÆe de zaÆ çi så ia aer pentru încå un an!
så fiu activå, så am mintea agåÆatå de-o chestie care må pasiona. L-am privit miratå. Eram în birou noi trei, Lia, el çi eu. Ce vroia
Pe de altå parte, ideea de a pleca de lîngå Lia, acum, de a o låsa så însemne asta? Normal, cum îÆi închipui, m-am gîndit cå-mi
singurå acum, mi se pårea de neacceptat, de negîndit. Îmi face o surprizå – pofteçte så se culce cu mine, ca pe vremuri!
închipuiam cå o pierd definitiv. Nu concepeam cå deja am pier- æi-am spus, cînd l-am întîlnit la oficiul de çomaj, må dåduse pe
dut-o, cå deja Lia are drumul ei, viaÆa ei, destinul ei. Nu-mi intra spate doar cu privirea. Dar de atunci, luatå cu treaba, uitasem
în minte ideea cå Lia a crescut, nu mai este copila neajutoratå de aspectul åsta al colaborårii noastre. Comportarea lui faÆå de mine
mai an, fetiÆa cuminte çi lipsitå de pretenÆii din urmå cu cîteva fusese fårå reproç. Nici o vorbå în doi peri nu scåpase, nici vreo
luni... Nu pricepeam çi nu înghiÆeam chestia asta banalå – çi pace! aluzie, acolo, despre sex... Çi-acum uite cå... Dar de ce o lua pe
Înså înÆelegeam cå Lia fusese dintotdeauna aça cum se aråta Lia cu noi? Normal, çtiind toate cele ce fuseserå înainte, mi-am
acum, numai cå îi lipsise anturajul, ca så-çi dezvåluie adevårata zis çi eu ce Æi-ai putea închipui çi tu: cå vrea så recupereze timpul
taÆii! – må asigura. Çi eu o credeam, de ce-aç fi fost bånuitoare?!
aerul cå aurul çi argintul çi pietrele se pot arunca la gunoi. – Imi-
– Astea nu sînt bijuterii, astea sînt fleacuri! – fåcea Lia, cu
– Dar bijuteriile de unde le ai?
creme, parfumuri – ca så intre mai iute la patron.
aça, eu, asta care am greçit de neiertat?
de afaceri ai lui X, obligaÆi la atenÆii mårunte – oje, rimeluri,
så murim amîndouå! Sau doar så må spînzur... Cum så mai tråiesc
gîndesc deseori, cînd nu dorm nopÆile, så dau foc apartamentului, despre care aflam cå le-a primit cadou din partea unora, parteneri
fåcut? Cum så mai tråim pe lumea asta? Çi unde så ne ducem? Må pe unghii cu negru çi mov, çi-mi låuda toate nimicurile astea,
sînt îngrozitå. Tu ai trecut în fugå, prea în fugå. Ce ne råmîne de ce nu i-l çtiam çi må miram cå-l cåpåtase. Se machia çi se vopsea
liniçtit, apoi am devenit nepåsåtoare, apoi m-am îngrijorat. Acum cumpårate, care mai scumpe, care mai ieftine, dar toate de-un gust
legume. În faÆa muÆeniei pe care o påstreazå Lia, întîi m-am avut de lucru la birou. Se îmbråca în tot felul de Æoale, nu çtiu cînd
ieçind doar dupå cumpåråturile strict necesare – pîine, zahår, ulei, poate mai încoace... Venea acaså numai noaptea çi spunea cå a
scutit de-o clipå penibilå. Tot acest decembrie am stat acaså, s-a schimbat. Poate la vreo trei-patru luni dupå ce ne-am angajat,
printr-una din muierile lui. Mi-era scîrbå så îl våd, aça cå m-a caså, nici la altele. Mi-am dat seama destul de tîrziu cå fata mea
El n-a îndråznit så må vadå; mi-a transmis hîrtiile semnate pretenÆii – nici la mîncare, nici la îmbråcåminte, nici la lucruri din
Fireçte, a doua zi am lichidat ce era de lichidat la firmå, la X. pînå mai ieri fusese neajutoratå çi nesigurå, tåcutå çi fårå
De-o lunå må roade aceastå întrebare. parte, parcå am uitat cu totul çi cu totul de Lia! De fata mea, care
Lia nu vorbeçte cu mine! Cum am putea så tråim în situaÆia asta? parte, adormitå de încrederea pe care X mi-o acordase, pe de altå
bine îmi jupuiam pielea decît så rabd ce-am råbdat! De-atunci, fost atentå la ce se întîmplå cu Lia. Preocupatå de treabå, pe de-o
dezvålui prea tîrziu ce-a fost între mine çi X, çi, mårturisesc, mai bine. Nu må îndoiam cå çtie ce responsabilitate çi-a luat. Çi n-am
poate så te întrebe çi pe tine, dacå nu crede. Am regretat cå fost contra? Dacå el simÆea cå trebuie så procedeze aça, foarte
întors de la munte – nu ne-am mai fi întors! I-am spus Liei cå mîine-poimîine firma ei. L-am crezut çi-am acceptat, de ce-aç fi
M-am hotårît så spun adevårul. Chiar atunci, cînd ne-am o aibå sub ochi, så creascå din ea o çefå, care så poatå conduce
çi acum trebuie så culeg roadele minciunii! înveÆe calculatorul çi probleme de secretarå. Mi-a spus cå vrea så
cuvenitå, ba am çi minÆit, crezînd cå o protejez. Da, eu am minÆit, Lia n-a intrat în halå. X a reÆinut-o la birouri. A pus-o så
Lia nu çtia, çi eu sînt vinovatå cå nu çtia! Nu i-am spus la vremea deoparte, cå nu se çtie ce aduce ziua de mîine. Iar Lia...
cå nu crede, cå are motivele lui så nu creadå! Treaba lui! Numai aveau ce lucra, eu eram bucuroaså cå pot Æine casa çi pot pune ceva
så repet! Ce çtii tu, çtiam çi eu, çi çtia çi X, deçi el a spus totdeauna mea. Banii încå nu råsplåteau efortul, dar nu må plîngeam. AlÆii nu
adevårul are altå faÆå, una de groazå, çi tu o cunoçti, nu-i nevoie secÆie çi cîte 14 ore pe zi, çi nu-mi pårea greu. Se vedea ceva în urma
çi în mod normal, eu aç fi cedat – vîrsta, deh! Çi gata! Numai cå trecut pe producÆie. Luna urmåtoare, am ieçit în profit. Çedeam la
n-ar fi fost de condamant. Ne-am fi certat între noi, Lia çi cu mine, apucat de treabå la serviciul cel nou. Într-o lunå, dupå teste, am
alesese pe cea tînårå, dupå ce-o avusese pe cea îmbåtrînitå – tot era pe pile, nu pe ce çtiai çi ce fåceai. Nu-Æi închipui cum m-am
dracului, ai zice tu! Dar noi eram mama çi fiica, çi faptul cå X o secÆie ca asta unde m-a pus X çefå. În fabricå n-am reuçit, cå acolo
acelaçi tip, puteam så ne çi batem pe bårbatul fatal – fatalul plåcut de cînd eram ucenicå. Am dorit mereu så ajung çefå peste o
acum! Dacå am fi fost douå tipe stråine una de alta, amorezate de Am început munca. Tu çtii, dragå prietenå, cå meseria mea mi-a
însetatå de bani çi dornicå så-çi tråiascå viaÆa din plin – så tråiascå – Fie cum zici! – a încheiat el.
muiere båtrînå deja, intratå în menopauzå, de la o fatå ca ea, tînårå, altceva! Nu caut så complic viaÆa nimånui!
zeflemea, fårå milå. Påi cum?! Ce milå puteam så pretind eu, o clar: am venit la tine pentru cå vreau så-mi fac meseria, nu de
171 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 166
170 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 167
pierdut, fårå alte complicaÆii! Sau, mai bine, o lua pe Lia ca un fel Eu n-am purtat niciodatå o bijuterie de aur, n-am cumpårat aça
de paravan, så nu se spunå în firmå cå... Sau pentru a-çi acoperi ceva çi n-am dorit vreodatå chestii de-astea. Cum så-mi treacå
spatele faÆå de familie... prin minte cå Lia minte?! Dacå mi-ar fi spus cå agoniseçte aur
Dar adevårul era altul, çi era cel mai råu din cîte puteau fi! Pe pentru cå leii pierd valoarea, n-aç fi fost mai miratå ca atunci cînd
scurt – cå nu mai pot så rabd, nu pot så scriu din aproape în mi-a råspuns la întrebarea dacå nu cumva se întîlneçte çi se duce
aproape, må sufoc! X tråia cu Lia! Nu se mulÆumise c-o batjocurå: undeva cu bårbaÆii åia care îl cautå pe patron. Nu m-a privit în
acum tråia cu Lia! ÎÆi dai seama? Dupå ce tråise cu mine, acum faÆå, dar nici nu s-a ascuns cînd a zis aça:
tråia cu ea! Am înÆeles asta prea tîrziu ca så-l mai pot opri. Cum – Tu çtii cîÆi ani am eu, mamå? Douå-zeci-çi-unul!
de-am fost aça oarbå çi proastå? Aça sîntem noi, femeile, cîteodatå: Parcå mi-a båtut fiecare literå ca pe un cui în cap! Parcå
nu vedem ceea ce este clar ca bunå-ziua, çi mare cît cuprinde! Nu mi-a båtut cei 21 de ani ca 21 de cuie în creier! Am simÆit cå nu
înÆelegem ceea ce nu vrem så înÆelegem, pentru cå tråim ca oarbele mai am aer, cå må strînge o mînå de beregatå çi un cuÆit mi se
cu credinÆa cå dacå noi sîntem cinstite, çi ei, porcii åçtia bårbaÆi, învîrteçte în inimå. Nu çtiu cum aråtam, dar trebuie cå eram de
sînt cinstiÆi ca noi! Sau måcar pe jumåtate ca noi! speriat. Lia m-a privit în liniçte, s-a dus în baie, a muiat un prosop
Asta e, prietena noastrå dragå çi de prea departe! X o påcålise în apå çi mi l-a legat pe frunte. Apoi a desfåcut poçeta, a scos un
çi pe Lia, nu conteazå cum! Mi-am dat seama în casa aceea de la pachet de Æigåri de culoare verde, a aprins una çi mi-a pus-o în
munte (cabana lui!), cînd am açteptat ca el så vinå în camera gurå, îndemnîndu-må så trag, cå-mi face bine. Am tras çi, nu çtiu
unde dormeam eu – çi n-a venit! Eu am adormit, båusem cam de ce, m-am înecat cu fumul, am tuçit din stråfundul plåmînilor
multå çampanie, obosisem, aerul de iarnå ca în poveçti era prea çi al sufletului, mi-am revenit – dar se clåtina apartamentul cu
tare pentru mine... Iar dimineaÆå, cînd m-am trezit în odaia rece, mine, de tutun çi de nervi. Dar mai cu seamå fiindcå înÆelesesem
nu mi-a venit så cred cå sînt singurå în pat, iar X çi Lia se båteau cå Lia o fåcuse! Çi de vreme ce-a fåcut-o, ce mai conta cu cine?
afarå cu bulgåri de zåpadå! Atunci, privindu-i pe fereastrå, am M-am våzut în situaÆia ei, cînd am fåcut-o çi eu prima datå, duså
simÆit cå totul se întunecå în jur, çi am cåzut pe mochetå. Mi-am pe un cîmp de lîngå sat de-un çmecher de Bucureçti, care îmi
revenit cine çtie cînd. Lia çi X erau lîngå patul meu, må gåsiserå luase minÆile cu vråjeala çi-mi trezise mila cu un fel de çchiopåtat,
çi må açezaserå în açternut, çi continuau så rîdå, zicîndu-mi så sau o nesiguranÆå la mers, n-am înÆeles bine ce avea... Era båiat
beau mai puÆin... Abia cînd au våzut ura din ochii mei, pe care eu de capitalå, dar pårea de-al nostru, bunicii tråiau în sat, el venea
n-o vedeam, dar o tråiam, s-au tras îndåråt çi-au tåcut, arun- în fiecare varå la ei çi ståtea o lunå-douå. Mi-a dat chiloÆii jos fårå
cîn-du-çi ocheade peste ocheade... så-l plesnesc peste mînå çi mi-a desfåcut picioarele fårå så se
Ne-am întors în oraç imediat ce-am putut så stau în cur. lupte cu mine, cå çedeam ca proasta! Çi m-am våzut în Lia, parcå
Tåceam. Ce mai era de zis? La uça blocului nostru, Lia a coborît eram eu, deçi eu o fåcusem la 17 ani... Mi-a fost dragå Lia tot
prima, fudulå de nu se poate, çi m-a låsat så închei cu X. I-am timpul; înså acum o uram, nu înÆeleg de ce, poate fiindcå seamånå
spus doar: mult cu tatål ei, nu cu mine. Mi se pare normal så-i semene, doar
– Eçti un monstru! s-a purtat cu mine aça cum çtii... Am început så plîng. Nu çtiu cît
– Dar ce-am fåcut? am plîns. Înså tot acest timp, Lia n-a scos un cuvînt, n-a låcrimat
– Ai fåcut påcat cu Lia! o boabå, nu s-a uitat la mine decît în treacåt. A fumat în tåcere,
– Nu çtii ce vorbeçti, femeie! – a råspuns. çi-a våzut de unghii în tåcere, çi-a tras sprîncenele tot în tåcere,
Am urcat în apartament çi mi-am lepådat haina, fularul çi çi-a stors coçuri pe care nu le avea, tot în tåcere, çi-a miçcat
jacheta. Lia se açezase în fotoliul ei çi se pregåtea så aprindå Æigara. degetele de la picioare tot în tåcere. Ajunsesem la capåtul
Pårea cå çtie ce vreau så-i spun çi pårea gata så-mi råspundå în råbdårii. Era insensibilå çi rece, era plinå de ea, çi sigurå de ea, era
cînd o så le aruncåm de sus în capul vreunui noctambul... Asta era Çi-un teanc de cårÆi ca un zid circumflex
o sticlå de Angelli, cå paharele çi-aça o så le spargem într-o searå, Aç vrea o mansardå cu-n pat çi o maså
ca-n filmele våzute de Lia, dar decît så luåm de-alea, plåtim încå frecventam cenaclul literar de la Casa de culturå:
pînå am gåsit un set convenabil, fabricaÆie româneascå, nu sunau compus pe la douåzeci-çi-ceva de ani, cînd må credeam poet çi
curbate, çi am colindat prin ConstanÆa o dupå-amiazå întreagå nesårate. Norocul mi-a surîs. Am tråit conform cu „idealul“ meu,
el o vårsase, nenorocitul dracului... Nu aveam pahare înalte çi virtuoze în ale patului, cu fantezii çi preferinÆe dintre cele mai
dracului, fåcea Lia, nu obiçnuia! Iar cînd cumpårase ea o sticlå, curve în adîncul firii lor, unele decent mascate în soÆii virtuoase,
zgîrcitul, care nu vroia çampanie – cå „nu obiçnuia“! Auzi, al Poate par pretenÆios. Dar n-am dus lipså de femei pe gustul meu,
generozitatea mea, cum se simÆise cu doctorii ei, mai ales åla så lege o frazå, så înÆeleagå o glumå sau o idee neconvenÆionalå.
de fericire sau nefericire, eram darnic çi nu se simÆea umilitå de nu mi-a trezit vreun interes, erotic sau ba, o femeie care nu poate
printre ÆîÆe, ca actriÆele porno... Se arunca de gîtul meu çi plîngea de acord cu adagiul conform cåruia „p... nu çtie carte“! Niciodatå
bea, çi mi-a zis cå o excitå mai mult ca orice, îçi turna din sticlå încît abia le suportam la slujbå, darmite în pat! Niciodatå n-am fost
Beam numai çampanie, asta vrea Lia, învåÆase din filme cum se devine de nesuferit. Colegele mele erau – çi sînt – aça de proaste,
în camerå. Så ståm e un fel de a zice; fåceam sex pînå la epuizare! înçelat, ci de silå. Cînd te freci prea des de cineva, mirosul aceluia
Zilele ploioase, mai multe ca în alÆi ani, ne-au forÆat så ståm cu colegele de birou, nu de teamå cå m-ar fi agresat vreun soÆ
seama ce zace în tine. ironiilor çi a cîtorva gelozii. Am evitat încurcåturile sentimentale
de-astea, cu titlu definitiv ca un ordin de platå. Nici nu-Æi dai La serviciu, ca burlac între nenumårate femei, am fost Æinta tuturor
tudinile mele de maniac inofensiv. Nu e bine så-Æi faci socoteli nimeni la proprietåÆi, çi l-am utilat cu tot ce mi s-a pårut necesar.
açternut unui mod de viaÆå, cå nimic n-o så må scoatå din habi- cumpårat apartamentul åsta, înainte de ’90, cînd nu se înghesuia
în acel august. Lia a råscolit în mine tot nåmolul. Credeam cå sînt prea mari regrete. Dupå ce mi-au ras casa la sistematizare, am
de incendii, accidente auto etc. Am fost la un pas de indigestie, motive... blonde çi brune! Mi-am petrecut pårinÆii la cimitir fårå
sinucidere, o rupturå cu familia, cu prietenii, ca så nu pomenesc energia çi ignoranÆa necesare; nu am fåcut-o apoi din diferite
acestei perioade çi nu rareori izbucneçte nefericit – o crimå, o viaÆå modestå, decentå çi liniçtitå. Nu m-am însurat cînd aveam
August e o lunå grea. Tensiunea verii se adunå sub capacul la sucursala comercialå a Båncii NaÆionale. Pînå în ’89 am dus o
Am fåcut liceul economic çi-am ocupat un post la CEC, apoi
* * fi tråind, îi zic vecinii babå...
* vulva... Cornelia trecuse atunci de patruzeci de ani; azi, de va mai
pådure de floci sîrmoçi? Fugit irremeabilis tempus, futut irrepletus
aça îi dicta abecedarul meseriei... la contactul cu himera ascunså între coapsele maronii, sub jerpelita
cå minte din obiçnuinÆå, cå este interesatå de bani, sau pentru cå de tutun, amara limbå ce mi-a înfåçurat nepriceputa puÆå, fleçcåitå
bun, çi-alte cliçee dulci çi gratuite. Iar eu am crezut, deçi bånuiam pahare, cu proteza dentarå puså la apå, saliveazå limba ei ca frunza
såtule. Mi-a spus cå må iubeçte, cå o excit, cå i-o bag bine, cå sînt îngust çi descårnat, în care inima båtea så spargå sternul? În ce
a unei îndrågostite de altul, çi cu placiditatea naturalå a femeii buzele ei roçii, pungite çi lipicioase, încet plimbate pe pieptul meu
unei femei cåsåtorite, scåpatå o orå de acaså, cu pasiunea simulatå cu ciupituri electrizante prin locuri neprevåzute? Ce mai sårutå
m-a dezinhibat, cu nonçalanÆa unei curve profesioniste, cu viteza mi-au salvat bårbåÆia de la blegealå çi-au alungat din mine emoÆia,
puçtoaicelor funcÆiona un embargo inconçtient. Lia m-a bulversat, cåzute, reci çi albe? Ce colonei salutå palmele ei calde çi fragile, ce
„prospåturå“, nu-mi ridicase nici o „fetiÆå“ libidoul. Dinaintea hangarul tulburåtor çi moale? În ce paturi îçi va fi açternînd bucile
Ea nu era Lolita, eu nu eram Humbert; nu dorisem nicicînd Unde o fi azi nepreÆuita Cornelie care çi-a deschis pentru mine

189 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 180

192 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 177

Sigur, mai tot timpul petrecut cu Lia må vedeam în oglinda femei, pîntecele se revarså deasupra dungii chiloÆilor ca un çorÆuleÆ,
lecturilor recente, çi încercam så-mi dau seama în ce tipar må ca o guçå inesteticå, o pungå de osînzå neplåcutå privirii, dar atît
încadrez, ca så am idee cum så procedez în continuare (çi-n de caldå çoldurilor noastre înfrigurate, cînd, rebegiÆi de frig çi
epilog!). Nu eram nici Stavroghin, nici Omul din subteranå, nici abstinenÆå, nåvålim asupra sobei ascunse între coapsele ca niçte
Humbert Humbert, nici Marchizul de Sade, nici Magistrul din dealuri calcaroase! La multe gråsane dintr-astea, actul futerii
Cajvana, nici ucenicul Playboy al acestuia, nici Dumitru solicitå eforturi deosebite, cu rezultate dezamågitoare nu de puÆine
Ungureanu, nici vreun erou de filmodramå snoabå franÆuzeascå. Çi ori. Dar dai uneori peste vreo bunåtate de balenå, un miraj ca Moby
chiar dacå Lia må vînase, må agåÆase, må lovise cu dragostea ei de Dick, dupå care alergi obsedat, Ahab lunatic çi psihopat fårå leac!
curvå necoaptå, eu må vedeam factorul distructiv, demonul care Pînza ce atîrnå deasupra påduricii are, la gråsanele astea, dulceaÆa
perverteçte, agentul oranj pulverizat pe-un suflet pur... Må înçelam? sînului mamei, dacå vi-l amintiÆi! Plutirea pe pîntecele umflat este
Îmi supraestimam vigoarea narativ-negativå? Tînjeam zadarnic så asemånåtoare cu plutirea pe un val din vecinåtatea Havanei, çi çtiu
fiu bad-boy-ul demn de un scenariu filmat la Hollywood? ce vorbesc, am fåcut experienÆå! Nimic nu egaleazå îmbråÆiçarea
N-am cum så evit, în context, singura scenå de „tensiune çi coapselor grase, cînd Æi se urcå pe umeri sau cînd pieptul Æi-e
suspans“ întreÆesutå în povestea cu Lia. Era a doua sau a treia searå cotropit de burdihanul senzual, genunchii te apaså pe coaste, iar
dupå ce ea se mutase în camera mea, låsîndu-çi prietena singurå. fofoloanca te çmirgheluieçte pe unde nu çtii!
Singurå – vorba vine, cåci aceea trågea zi çi noapte la ramele unei Dar çorÆuleÆul creaturii care må asaltase, må asfixiase aproape,
bårci banale: se prostitua pe bani, nu-çi fåcea probleme psihologice cu råceala çi mirosul de curvå rar spålatå, forma o streaçinå, de pe
nici cît Nutzi, spaima constituÆii din revista CaÆavencu, lucra rapid care picura un lichid scîrbos, parcå alcool tehnic sau ulei mineral
çi eficient. Cît pot så strîng, zicea, cå pe urmå nu se uitå nici dracu diluat cu neofalinå sau naiba çtie ce substanÆe de rafinårie. Flocii îi
la mine, çi dacå nu pun mîna pe niçte milioane acum, am pizdit-o! crescuserå pe un teren miçcåtor, o mlaçtinå sau mocirlå fårå crustå
Numåra vreo treizeci de ani, çtia ce vrea, çi chiar avea bunåtatea de frunze la suprafaÆå, çi se ridicau dupå cum dicta sau mai bine-zis
unei eroine zoliste: o îndemna pe tovaråça ei mai micå så fugå de bolborosea turba de dedesubt. Vå puteÆi, desigur, imagina ce fel de
meseria asta, så scape cît e posibil... miros degaja acea turbårie, acel Æinut fårå consistenÆå, din care
– Çi ce så må fac? Çomerå, ca mama? – zicea Lia. izvora pucioasa, în rîuri fårå noimå çi nume... Alte amånunte ale
Çedeam în bar, seara amintitå, cînd a venit un tip plin de sine, individei n-am reÆinut. Ochii mei nu s-au cåÆårat mai sus de ÆîÆele
care se dådea dur. Çi-a pus fundul pe scaun la masa noastrå, fårå ca doi vulcani din munÆii Buzåului. FaÆa mi-a råmas nedezvåluitå,
så cearå voie, çi a zis Liei cå dacå are de gînd så se mårite, el nu deçi, v-am zis, avea aspectul acelor comuniste românce din anii 50.
e contra, numai cå vrea banu’ lui! M-am simÆit mascul ca un stu- Poate så fi fost comunistå evreicå, dar una tînårå, pînå în treizeci de
dent în club „La Preoteasa“, çi-am dat så låmuresc eu chestiunea, primåveri. Nicidecum o – de altfel vå sînt arhicunoscute – Ana
dar Lia mi-a retezat elanul, zicînd cå e treaba ei, så nu må Pauker sau Nina Cassian! Ei, da, mi-amintesc gura – micå, moale,
amestec... Çi-am råmas inutil pe scaun, în timp ce puçtoaica mea o moliciune asprå, cu limba ca un raçpel! Da, asta mi-e clarå, limba
s-a dus cu individul afarå din bar, a revenit dupå vreun sfert de ca un glaspapir de tîmplårie! De ce tîmplårie? Pentru cå este mai
orå, çi-a reluat paharul ca çi cînd ar fi fost la WC. M-am consi- aspru, mai rugos, mai greu de îndoit... Çi pentru cå, v-am spus, per
derat çi prost, çi laç, çi nepermis de puÆin curios; n-aç fi întrebat-o total, Æineam în braÆe o muiere de tablå! Dar o tablå ca pielea de
ce s-a întîmplat, cine era tipul... Dar Lia mi-a cerut special så nu caprå, pe care tåbåcarul abia a scos-o de la cenuçårire, din cada cu
insist vreodatå så aflu ce nu vrea så-mi spunå ea... Am trecut sulfurå de sodiu, var çi caolinå în care pårul a cåzut aproape
indelicateÆea ei pe seama fricii de individ, çi-am trîntit o glumå, complet, smocurile råmase ici çi colo intrînd la rotativå, aparatul
înghiÆind în sec: Lia s-a uitat la mine cu mutra unei feline acela greoi, cu perii de sîrmå ce jupoaie definitiv pilozitåÆile... Îmi
altå femeie cu care m-am culcat, vibra întîia! Atunci, în plimbårile de dupå prînz prin bazarele ambulante
prin açternutul îmbibat în zeamå de clistire -, pentru cå în orice urme de dragoste lîngå lipsa capacitåÆii de a simÆi dragostea...
n-am revåzut-o niciodatå dupå ce-am (pe)trecut vreo douå luni inerÆia afectivå a femeii rånite profund, adåuga lipsa oricårei
încå. Çi-am råmas devotat acelei curve, ca un amant fidel – deçi a curvei båtrîne, ajunså la cap de linie fårå nimic agonisit, instaura
Dacå medical m-am vindecat, sufleteçte – cum se vede – sufår sau nostalgia, sau nesiguranÆa turna în Lia fragilitatea deprimantå
o boalå scårpinåtoare, de care tot ea m-a scåpat cu sulfamide. nostalgie, o nesiguranÆå... Atunci îmi plåcea, la disperare: frica,
nitatea. Femeia care a cules nectarul tinereÆii mele mi-a dat în loc iar eu simÆeam nu çtiu ce misterios în fiinÆa ei, un dor, o fricå, o
mi-am låsat – lepådat, mai bine zis – sfioçenia, caracterul çi virgi- zicea în treacåt, çi må lua de braÆ, çi se lipea de mine cu afecÆiune,
într-o mansardå – demult demolatå – de pe Calea Våcåreçti, – Îmi place så caut, niciodatå nu çtii peste ce poÆi så dai! –
raiului... Açteptînd întîlnirea asta, au trecut douå decenii de cînd, – Dacå nu alegi nimic, de ce mai scotoceçti?
vreau, în inima cåreia så plantez eu råsadurile unei grådini a spunea, cu privirea visåtoare, pierdutå çi neclarå, neconvinså...
indiferent çi deprimat, o femeie pe care så o modelez eu cum timpul; nu alegea, laså, mai încolo, sau mai tîrziu, sau altådatå,
så fi distrus capacitatea de a iubi, o femeie cu sufletul gol, ciurucuri! De multe ori insistam så aleagå ceva, dacå tot pierde
inerÆie afectivå! Da, mi-am dorit intens o femeie în care pasiunea
nici calitatea, nici utilitatea. Çi nu-çi cumpåra mare lucru –
de hapuri... O singurå certitudine pretindeam viitoarei consoarte:
uscatå de neajunsuri, fricå, libido, stoarså de solicitåri sau umflatå conta cå a våzut alåturi exact ce vede çi aici, nu conta nici preÆul,
blondå, cum era femeia care mi-a sorbit fecioria, planturoaså ori råscoleascå toate tarabele, pe care zåceau aceleaçi nimicuri. Nu
poate acoperi striaÆiile dezamågirilor, cu limba uscatå de felaÆiuni, çi buticurile cu mårfuri turceçti. Avea o pasiune morbidå så
triçti, apoçi, visåtori, cu buzele fanate, pe care nici un ruj nu mai Ce nu-mi plåcea, era fascinaÆia Liei pentru Satul de vacanÆå
trecutå, cu carnea flascå, ruinatå de Æigåri, alcool, cafea, cu ochii camerå, zgribuliÆi, çi ne-am îndestulat...
copulare. Cel puÆin eu asta am cåutat douåzeci de ani: o curvå tråznit a låsat doar un apetit generos pentru cînd am ajuns în
care çi-au bågat colonelul, în actul de curaj numit de medicinå cu stabilopozi, valurile ne-au dezechilibrat. Încercarea de amor
aleargå så ia de nevastå o cópie cît mai preciså a primei femei în faÆå de lume så ne despuiem, iar cînd am trecut dincolo de digurile
vorbi doar din punctul meu de vedere. Iar eu cred cå bårbaÆii încercat så facem çi sex pe çaua de plastic, n-am reuçit, era jenant
çtiu cum e cu fetele. Bårbat fiind, adult, matur copt chiar, pot subconçtient cå pot lovi pe cineva, cå pot da într-o groapå... Am
subconçtient, uneori pînå la moarte, nostalgia sînului matern. Nu altceva decît mersul cu maçina; pe valuri nu må temeam
båiat/bårbat asemånåtor tatålui; båiatul, masculul crud, poartå asta, n-am luat droguri, dar îmi închipui cå aça ar fi...) Oricum, era
dupå arhetipul pårintelui de sex opus. Tînåra fatå alege un pe apå aducea cu ameÆeala unui vis de narcoman. (Nu çtiu cum e
Unii psihanaliçti susÆin cå orice om îçi cautå partener în viaÆå cå-i plåcea Liei. A meritat banii, era o senzaÆie neobiçnuitå, goana
sky-jet-ul, am cheltuit o groazå pe aça ceva, çi-am fost mulÆumit
cu douå spinåri, condus de o dorinÆå comunå. Ne-am plimbat cu
la gusturi, nu doar în pat, unde lucram ca un singur trup, un animal
gheaÆå, så nu fim ca în reclamå, zicea Lia. Pînå çi aici ne potriveam
THE FINAL CUT çuncå, dulceaÆå, cafea, çi un aperitiv, de obicei Martini sec, fårå
coboram în restaurant. Luam un mic dejun consistent – ouå, unt,
fåceam o partidå eroticå, ne Æineam unul altuia duçul, dupå care
Ieçeam pe plajå puÆin dupå ora zece dimineaÆa. Ne trezeam,
iubeam din ce în ce mai profund?
Lia, çi eu nu o corectam la nimic... De ce-aç fi schimbat ceea ce
DUMITRU UNGUREANU 190

178 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 191

ståtea în gît gelatina ce Æinea loc de muçchi, ce înlocuia gråsimea risipite pe aleile din Mamaia – çi am fåcut aceastå plimbare
normalå a muierilor natural dolofane. Creatura n-avea nici carne, aproape în fiecare zi, chiar çi în cele ploioase, ca un exerciÆiu de
nici ligamente. Doar gelatinå çi oase, încît trupul meu poartå, ca siestå neconvenÆionalå – atunci am simÆit sufletul gol çi indiferent
amintirea unei båtåi, semnele låsate de protuberanÆele çi colÆurile al Liei, çi l-am îndrågit cu patima oarbå çi absurdå a bårbatului
scheletului vîrît în såcoteiul-burduf. Împreunare cu aschimodia matur, care çtie cå nu poate ståpîni instabilul, incoerentul suflet al
n-am fåcut. Vå asigur înså cå a fost ca çi cum m-aç fi împreunat puçtoaicei de 17-18-19 ani, dar se încåpåÆîneazå så-l ståpîneascå,
întîia datå cu o muiere! GreaÆå necuprinså, silå de mine, vomå, tot så-l domine, så-l „formeze“ çi „educe“... Så-l cultive, ca pe-o
ce înseamnå prima oarå! grådinå, fie çi lumeascå, dacå nu paradiziacå, aça cum visam eu...
A doua zi abia må tîram. Creatura nopÆii supsese din mine tot Mi-am påstrat luciditatea, cred, çi n-am ajuns pînå acolo
ce må Æinea la verticalå. Boaçele mi-erau golite çi må dureau, unde ajunge – mai bine zis, cade! – bårbatul matur, fiindcå între
muçchii spatelui se blocaserå contractaÆi ca de råcealå, inima îmi mine çi respectivul tip existå o diferenÆå: nu sînt cåsåtorit! Asta
båtea greoi, plåmînii-mi çuierau ca la tuberculoçii în ultima fazå, îmi acorda, în relaÆia cu Lia, çi libertatea de a må situa la vîrsta
mii de ace îmi înÆepau beregata. Stomacul refuza chiar çi o partenerei, çi posibilitatea de a greçi fårå urmåri, çi necuviinÆa de
picåturå de apå, nasul mi se înfundase, ochii må usturau, limba a îndråzni orice... Cînd am înÆeles-o pe Lia (oare chiar am
parcå-mi fusese vîrîtå într-o boia de ardei cu piper, gingiile îmi înÆeles-o?) n-am dorit så fac din ea acea grådinå în care så plantez
sîngerau, scuipam cheaguri ca femeile la ciclu. O dupå-amiazå ce credeam eu cå meritå plantat. Nu un teren neînceput cåutam,
întreagå m-am chinuit så vomit. Nu se gåsea în mine nimic de ci unul peste care trecuserå toate calamitåÆile! Çi-apoi – era ele-
vårsat, borîsem tot ce se cheamå aliment. Sucurile gastrice nu mentar, ce dracu’! – orice acÆiune, cu orice scop, din partea mea,
îndråzneau så iaså din glandele lor, saliva mi se uscase pe papilele va distruge goliciunea, indiferenÆa, fragilitatea, inerÆia çi
gustative, care se transformaserå în solzi de reptilå puså la fript.
nesiguranÆa acestui suflet... Adicå, îmi ziceam, voi distruge chiar
Din cînd în cînd må încerca senzaÆia de urinat. Mergeam la WC,
eu ceea ce må fascineazå, må atrage, må extenueazå...
sprijinindu-må de pereÆi sau de gard, îmi scoteam puÆa, icneam
degeaba. Må uitam la carnea moartå. Parcå fusese puså la O priveam dimineaÆa, cînd dormea cu faÆa spre interiorul
saramurå cu usturoi. Era chircitå, vînåtå çi tumefiatå ca o çuncå de camerei, nederanjatå de lumina strecuratå prin draperie. Cine era
porc uitatå în borcanul cu zeamå de varzå acrå. Må ustura cînd o fiinÆa asta care råspundea la numele Lia? (Lia çi mai cum?
atingeam, pårea cå o folosisem intens, pe o dungå de pizdå crudå, Celålalt nume nu conteazå, n-are sens så-l Æii minte, eu sînt doar
noatenå neînvåÆatå, dar zurlie... MaÆele mele chioråiau neîncetat, Lia!) De cine îmi amintea? Mi se pårea atît de apropiatå, încît o
pîrÆîiam fårå så må pot controla, rîgîiam în loc så purjez, chiar çi asemuiam cuiva din preajmå... Treaz, conçtient, lucid, nu încetam
urechile mi se påreau gåuri de sac fårå noimå... Tot mai clar mi se så må uimesc, så må întreb dacå nu visez, dacå fata asta cu trupul
infiltra gîndul cå fusesem vizitat de o strigoaicå, de-o çtimå sau de ca un solo de saxofon nu e o iluzie holograficå... Eram treaz çi
iele, de-o vråjitoare ce bîntuia în cåutarea fraierului de muls... lucid, conçtient çi pregåtit pentru ce va urma – dar nu îndråzneam
Ofelia så fi fost? ÇtiÆi doar cå ea umbla cu forÆe necunoscute, greu så-mi imaginez ce va urma, ca så nu gråbesc, så nu urnesc, så nu
de înÆeles pentru oamenii simpli, greu de ståpînit la o adicå! Dupå canalizez faptele pe fågaçul care... Am fost meschin, am fost
moartea ei, nu-i exclus ca lumea de dincolo så nu fi primit-o! Çi cinic, am fost de un egoism insuportabil. Dar nu aveam de ales –
sufletul îi råtåceçte între lumi, ca un demon turbat. Deh, ce så-i iar meciul åsta pervers çi inocent merita toate cheltuielile. Måcar
faci?! Ea s-a vîrît în chestia aiasta, ea så tragå ponoasele, cum a sub aspect financiar mi-am permis så fiu „grande“, så am fantezii,
tras çi foloasele! Dar dacå n-a fost ea, atunci cine? cu nepåsarea unui jefuitor de bånci exilat într-o Æarå caldå. Dacå
În seara acelei zile de chin jenant, am zårit-o întîia oarå pe nu aç fi avut bani, cådeam în promiscuitate çi fapt divers, în
Livia. melodramå sovieticå sau comedie fårå happy-end...
– La ce-ar folosi? aplicînd o reÆetå simplå, iar sfîrçitul nopÆii m-a gåsit în patul
– MinÆitå? Cum çi de cine? Povesteçte-mi! într-un anturaj de unde scåpa ocheade spre mine. Am çi agåÆat-o,
multå vreme minÆitå, ca så må las amågitå de aparenÆe... cåtre o femelå cu iz de intelectualå påråsitå, aflatå în vecinåtate,
– Vodcå çi cola. Çi nu judec dupå aparenÆe. Am fost prea Pur çi simplu constatam; organele mele detectoare erau orientate
– Nu judeca dupå aparenÆe. Ce bei? bine proporÆionatå, promiÆåtoare, picantå. Nu må atrågea deloc.
– Dacå n-o tråiai, nu dansai aça. Dupå cîteva banalitåÆi, a plecat. Atunci am remarcat cå e
– Eçti sigurå cå tråiesc muzica asta? – N-am partenerå, iar de unul singur doar beau coniac!
fi dansat... – Dacå vå place muzica, trebuie så dansaÆi! Hai!
m-a tulburat. TranspiraÆia îmi curgea acum çi pe spate, çi n-aç mai fi despårÆit adineauri:
al meu. Purta un fel de maiou ce-i låsa buricul gol, iar atingerea de tari. Lia a venit la mine, çi-a zis fårå så se açeze, parcå ne-am
ridicat tricoul, så iau aer, çi ca din întîmplare, çi-a lipit pîntecul de çi au consumat ceva în pahare înalte, cred cå erau coctailuri destul
çi îi proptisem sfîrcurile de pieptul meu. Transpirasem, Lia mi-a de vîrsta ei, mi s-a pårut, doi båieÆi çi o fatå. Au dansat tot timpul
fireascå a unui dans lent, fals numit blues, cînd o Æinusem la piept revedere. Am revåzut-o în bar, seara, la o maså cu alÆi trei tineri,
dumneavoastrå subînÆeles, la acest tu nesigur – era urmarea banal. Cînd a terminat de båut coca-cola, a plecat fårå så-çi ia la
Ne açezaseråm la maså, iar schimbarea de persoanå – de la ConversaÆia a durat vreo jumåtate de orå în stilul åsta plat,
Lia. – Çi uite, tu chiar o tråieçti ca noi... în particular? Çi nu pentru cine m-ar tenta?
– Nu credeam cå te loveçte la fix muzica noastrå! – zise – Ce rost ar avea så par interesant în general, dacå nu pot fi
reconfortantå, eliberatoare... – Nu çtiu, aça, în general...
plåcut, o senzaÆie fizicå, çi de bunå seamå cå çi metafizicå, – Interesant pentru cine?
simÆeam efectiv o izbiturå de box în stomac; dar impactul era – Çtiu çi eu? Ca så påreÆi mai interesant...
puternice, båtaia tobelor imprima aerului o miçcare ca de piston, – De ce-aç minÆi cå-mi place?
vibreze independent, suficient sieçi. InstalaÆia audio avea boxe – Chiar vå place? Nu pot så cred!
rupea din context, îmi påtrundea în fiecare nerv çi-l fåcea så condiÆioneazå plåcerea sau bucuria ascultårii?
atent la partenerå, la vecini. Muzica må cotropea, må umplea, må – Da? MulÆumesc de compliment! Dar crezi cå vîrsta
muzical în dozå unicå, proprie... Intrat în carusel, nu mai eram så aibå trecere... Asta e o muzicå pentru ciutani!
izolau, se despårÆeau, fiecare trepida singur, fiecare primea drogul – Nu prea aveÆi vîrsta la care genul de muzicå difuzatå acum
dezmorÆit, mi-am dat drumul, m-am dezlånÆuit chiar. Perechile se – Poftim? Da, îmi cam place muzica, recunosc påcatul...
så må miçc greu, çi açteptam så aparå Daniela... Dar pe ring m-am Era oare doar un joc?
Eram deja amuzat de insistenÆa ei, çi destul de alcoolizat ca nu prea deçtepÆi, dar simpatici? Çi de ce nu vroiam så intru în joc?
de tot çi am poftå så vå distrez! De ce må simÆeam „Æintå“, ca un diplomat stråin vizat de spioni
– Nu scåpaÆi fårå så dansaÆi! Vå iau cu mine, cå sînt singurå cupatå de niçte tineri care înotau în mare fårå så le pese de ploaie.
m-a apucat de încheietura stîngii: frumoase, întinse pe maså. Må cerceta în treacåt çi pårea preo-
fi dansat, mi-a întins mîna, eu nu i-am prins-o, nu m-am prins, çi cu un inel, avea cercei claps çi bijuterii de plastic la mîinile
pricep cu ce se ocupå „fetele“. Lia a venit spre mine ca çi cum ar privit-o. Purta un tricou alb pe care scria YES, pårul strîns la ceafå
fustå çi doar un tip, altul decît cei dinainte, çi nu mi-a fost greu så A repetat cuvintele astea de cîteva ori pînå am auzit-o çi am
Urmåtoarea searå, acelaçi scenariu. La masa Liei era cealaltå – Våd cå vå place muzica!
dispårut Lia, cu cine, çi cînd. zis:
Danielei, parcå aça a spus cå se numeçte. N-am fost atent unde a toatå atmosfera otråvitoare a zilei ploioase, a plajei pustii... Mi-a

185 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 184

188 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 181

aranjeazå angajare la firmå. O Æinuse bine, e drept, îi împlinise Çi-o curvå båtrînå, så îmi spunå: „Laså-
toate poftele, scotea bani cu ghiotura, era despårÆit, nu divorÆat, -må så-Æi pun fericirea cu limba pre sex!“
de nevastå, avea doi copii, chiar çi o nepoÆicå. Ar fi stat la el Am avut mai mult: un apartament çi niçte femei nu prea
oricît, nu rudele erau problema, ci moçul, doctorul... Era un trecute, toate în jurul vîrstei de 40 de ani, vîrsta cînd iluziile
desfrînat fårå pereche, un afemeiat care mai aducea çi alte femei, tinereÆii s-au spulberat, çi orice persoanå cåsåtoritå are impresia
çi le punea så facå tot soiul de chestii... Perversul o iniÆiase pe Lia cå a ales greçit çi cå poate så o ia de la început, dar n-o ia; çi atunci
în arta sexului, aça pretindea, îi aråtase casete video çi cårÆi stråine se mulÆumeçte cu ce picå – o privire vinovatå, o orå furatå, o
cu poze color, çi jucaserå toate prostiile pe viu, çi n-ar zice cå nu fericire mimatå...
era miçto, moçul avea talent la dat limbi çi alte chestii, o lua cu Dar am trecut çi eu pragul lui 40, çi nici n-am început
frumosul, punea ceva în båuturå, se simÆea plutind pe un nor, pe „primul început“! M-am obiçnuit singur çi mi-e foarte greu så
o coajå de portocalå în mijlocul mårii... S-a såturat înså de ea, çi „întemeiez o familie“, cum se spunea pe vremuri. Ce sens så dau
a plasat-o altuia, tot babalîc, dar zgîrcit, çi ea nu l-a plåcut, a fåcut vieÆii mele? Cum så-mi cheltuiesc banii? (Da, am bani, nu mi-e
ceva scandal, s-a ales cu niçte bani çi cu un çut în cur, çi gata. Nu ruçine så spun, am avansat în ierarhia båncii...) Cum så-mi
era proastå, så nu înveÆe rapid lecÆiile astea, se descurcase... valorific resursele afective, råmase aproape intacte de la Cornelia
Nici eu nu eram prost, så nu înÆeleg... Am uitat înså cine a încoace? ToÆi anii de „comunism“ m-am Æinut de citit, de ascultat
luat iniÆiativa så mergem în camera mea, iar odatå intraÆi, så... Nu, muzicå, de petreceri în cerc restrîns, de vieÆuire la un nivel
nu am început imediat... Lia s-a açezat pe pat, obositå çi fragilå, oarecare. Dupå „revoluÆie“ am råmas pe loc. N-am dorit så fac
çi a adormit pe loc, cu picioarele strînse, genunchii aproape de nici politicå, nici afaceri, nici averi, nici måcar så umblu în lumea
gurå, braÆele peste ei... Eram ca un pepene copt, gata så plesnesc largå. Slavå Domnului, bani am avut mai mulÆi decît îmi trebuiau,
de dorinÆå, vroiam un contact sexual aça cum vreau så beau o plåcerile trecåtoare s-au diversificat, dar nu s-au intensificat,
cafea înainte de ora zece, dimineaÆa... Am îngenuncheat lîngå pat mi-am luat aparaturå hi-fi, mi-am luat un Volkswagen cu douå
çi-am început så o mîngîi pe pulpe, pe mîini, pe umeri, pe ceafå, uçi, alte obiecte nu foarte necesare. Cred cå sînt acelaçi tip modest
cu teamå så n-o sperii trezind-o, cu spaima cå må trezesc din vis, çi oarecare. Pårul mi s-a rårit puÆin çi e cårunt la tîmple încå
singur... Cînd palma mea a ajuns pe obraz sau pe frunte, Lia a de-acum vreo zece ani, îmi conferå un fel de çtaif, cu succes la
zîmbit çi a deschis ochii enigmatici, puÆin oblici: tîrfe. Nu obiçnuiesc så må recomand „bancher“, ca unii colegi,
– Credeai cå te las aça, în întuneric? dar nici contabil, ceea ce profesez. Nu ezit så fac exerciÆii de
M-a apucat de umeri çi m-a tras peste ea, çi-a lipit buzele gimnasticå dimineaÆa, çi nu uit så iau înainte de micul dejun o
mincinoase, nesåÆioase, indecente chiar, de gura mea uscatå, mi-a linguriÆå de miere. Mi-am påstrat cele douå slåbiciuni la care
bågat între dinÆi limba ei asprå – çi må gîndeam cîte felaÆiuni fåcuse n-aç renunÆa pentru nimic: så-mi fac concediul în august, numai
cu ea, dar nu-mi era scîrbå, nici n-o respingeam, nici n-o simÆeam... la Mamaia, çi så torn în cafea cîteva grame de coniac, indiferent
Am descoperit atunci ceea ce nu aflasem cå existå: curva dacå çofez sau nu dupå ce plec de la maså...
tînårå, cu carnea tare çi pielea finå, cu ÆîÆele pietroase çi gåuricea Pînå acum, tot femeile trecute au råmas idealul meu erotic.
îngustå, cu limba amåruie çi buzele veninoase, cu beregata ca un N-am coborît sub 28 de ani; de ce, nu çtiu! Poate cå „aça a fost
vagin çi vaginul ca o beregatå, cu buricul proeminent ca un så fie“... Dar femeile care acum zece ani împlineau 40, çi må
sîmbure de rodie çi cu bucile ca piersicile dobrogene – tari, devastau cu ultima lor rafalå de pasiune, azi au 50-çi! Çi sînt
pufoase, aromate. La început avusesem o reÆinere. Mi se pårea cå gîrbovite de neajunsuri, necazuri, nepoÆi... Unele au divorÆat;
nu voi fi în stare så înghit cruditatea asta, cå voi rata, cå va rîde fireçte, le-am evitat, fiindcå le simÆeam gata så-mi cadå în caså –
fårå jenå de mine, ba – cel mai råu lucru – îi va fi milå de mine! late çi înamorate de independenÆa mea, care ar fi murit odatå cu
dus de vedenii, de muzicå, de coniac, de tutun, de reverii çi de tisem în destule romane faze asemånåtoare, nu crezusem, çi-acum
eram singur, çi neatent, çi multe minute n-am bågat-o în seamå, Puteam så o refuz? Acest „te rog“ m-a bulversat complet. Ci-
påpuçå. Era singurå, çi a cerut voie så se açeze la masa mea; çi eu ai zis? Mai spune o datå, te rog!
parcå prea mici ca så-i acopere globurile, aproape nemiçcate, de – Ce miçto! I-auzi cum sunå: o curvå roaså de alcool... Cum
de care el nu se çtia vinovat. Çi må iritau pleoapele de asiaticå, tutun, cafea çi alte vicii...
senzaÆia unui rictus permanent, o dezaprobare a interlocutorului, felaÆiuni, cu inima roaså de remuçcåri, iar beregata arså de alcool,
gropiÆele din obraji – dar pe cine interesa plåcerea mea? -; dådeau – O curvå uçor fanatå, cu sufletul uscat çi limba asprå de
sportivå, piept strîns, mijloc subÆire, ÆîÆe slobode. Nu-mi plåceau – Cum Æi-ar plåcea så fie tipa?
pistruiatå, buze late, urechi mici, çolduri formate, picioare de – N-am gåsit ceva prea pe gustul meu, recunosc...
Ochi albaçtri, pår blond, faÆå rotundå, piele albå, uçor – Hopaaaa! Aça deci!
çi simplu zis – Lia! – Dar nu m-ai våzut nopÆile!
profesionistå? Curvå? Micå prostituatå? Toate întrupate în – pur – Faptul cå te våd singur de cîteva zile.
Puçtoaicå? Adolescentå? Copilå? Tînårå? Liceanå? Liber – Ce te face så crezi c-aç fi astfel?
moment dat, a venit – de unde, nu çtiu – o... Cum så-i zic? Fatå? homosexual? – må întrebå Lia, cu un soi de cinism naiv.
pe care îl credeam luminos çi pur, curajos çi tandru! La un – Tu nu eçti cuplat cu cineva? De ce eçti singur? Eçti cumva
adîncurile nebånuite çi mîloase ale sufletului... Ah, sufletul åsta Nu pårea trecutå de 20. Må înçelam? Ce mai conta!...
Pe neaçteptate, ceva mi-a tulburat siesta, mi-a dezvelit de cînd avusesem çi eu aceeaçi vîrstå. Dar cîÆi ani avea? 18? 19?
pluteau alene pe valul unui vis exotic, çi-mi eram, mie, destul... speram? De cînd nu mai flirtasem cu o fatå de vîrsta Liei? Probabil
aici, poate doar imaginea societåÆii, stratificatå deja. Çi ochii mei teamå så nu greçesc, så spun vreo vorbå aiurea, så stric... Ce? Ce
vremea urîtå, schimba vorbe cåznite. Nu vedeam nimic interesant imaginam cå toatå lumea se uitå la mine? N-am mai vorbit, de
pårinÆilor... O altå familie, fårå nimic de consumat, agasatå de diafanå faÆå de ochii Liei; de cei din jur nu-mi påsa... Dar de ce-mi
grijå care pare a spune cå ei, copii, vor råzbuna neputinÆele roçu închis cu striaÆii verzi çi albastre, îmi oferea o protecÆie
mutre, jinduiau la båuturile vecinilor çi se råsteau la copii cu acea speram cå-mi va face bine, çi-am aprins o Æigarå. Lumina obscurå,
parå degajaÆi, poate chiar erau, deçi li se citea çtatul de platå pe adus comanda. Am turnat pe beregatå o porÆie zdravånå de coniac,
de vîrsta mea, beau coca-cola çi mîncau snacksuri, se cåzneau så implacabil spre inimå çi gît, aproape må sufoca... O picoliÆå ne-a
vodcå Rasputin cu suc la cutie. O familie cu doi copii, pårinÆii cam ar fi adevårat, dar excitaÆia îmi fierbea în testicule çi urca
mese çi jucau remy, în timp ce beau Metaxa cu apå gazoaså çi noroaså, dorinÆa så strivesc sub piept fata asta! Refuzam så cred cå
într-un colÆ, açteptînd så treacå ploaia; patru cupluri uniserå douå Am tåcut. Deodatå simÆisem, ca un tråznet în fiinÆa mea
çlagårul zilei, cum se spune... CîÆiva puçtani se înghesuiserå mine. E çi mai bine, çi nici nu am obligaÆii...
otråvit de ambianÆa vag libidinalå, creatå de melodia Casablanca, nevoie de grija lor, nici de-a altora. Pot så-mi våd singurå de
sub copertina terasei, ca legånat de hula mårii, ameÆit de viciu çi – N-au plecat. S-au dus în camerå så facå sex. Çi nu am
un coniac, o cafea çi un pachet de Rothmans pe maså, leneveam låsat aici, fårå så te salute?
una ucigåtor de plåcutå pentru deguståtorul de inedit din mine! Cu – Ce fel de prieteni? Precum åçtia care au plecat çi te-au
Ziua era ploioaså, dintre cele nedorite de nimeni la mare, dar – Am prieteni cårora så le povestesc.
ideal, poate cå doar visez... inimå çi vrei så scapi, povesteçte cuiva...
rentier într-o staÆiune pe litoral! Poate cå voi atinge micul meu – N-am. Çi nu sînt medic psihiatru. Dar dacå ai ceva greu la
nu mi-e mai dulce pe lumea asta – ca stare socialå – decît så fiu – N-ai mutrå de popå.
nevertebratelor, a mineralelor chiar... Nimic nu-mi surîde, nimic – æi-ai uçura sufletul.

183 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 186

182 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 187

acceptarea lor la mine... Femeile generaÆiei mele sînt angrenate în mi se pårea cå joc într-un film lacrimogen... Lia a repetat dupå
afaceri, au devenit materialiste vulgare, realiste sau încrezute, mine, låsatå puÆin pe spate, cu ochii fixaÆi în ochii mei, cu buzele
dupå cîÆi bani au în cont, au pierdut romantismul, çi parcå au ei late, jucåuçe, nervoase, lansate în urmårirea cuvintelor çoptite.
pierdut çi farmecul vîrstei lor... Cele care „vin tare din urmå“ – S-a aplecat peste maså çi m-a obligat så må aplec çi eu. A zis:
28/35 – sînt çi mai materialiste. Multe çi-au fåcut „stagiul“ în – Eu nu sînt aça.
Turcia, au pus de-un butic sau de-o afacere, se fut între douå – N-am zis cå eçti! Nici n-am gîndit måcar!
socoteli, çi mai degrabå te trag în Æeapå decît se laså trase, Æeapa – Dar te pot face fericit.
fiind o figurå de stil atît comercialå, cît çi sexualå!... Nu toate au – Dar sînt fericit!
prosperat, unele çomeazå, s-ar prostitua, înså nu le ies prea mulÆi – Nu, nu eçti, citesc în ochii tåi durerea, çi disperarea, çi
bani în provincia noastrå de Æarå, ar pleca în Vest, dar deja sînt prea singuråtatea, çi scîrba, çi uscåciunea sufletului... Çi e normal så fii
båtrîne pentru meseria sau industria cea mai veche din lume... aça, cînd eçti singur!
Aça tråiesc eu, çi ascult muzicå, çi citesc din cînd în cînd pe – De unde çtii tu astea? Eçti fata lu’ Mama Omida, ghici-
Cioran, så-mi treacå lehamitea de viaÆå, çi beau apoi coniac så uit toarea? Ia uite lîngå cine ståteam...
ce-am citit, çi dezbrac o femeie cu aceeaçi plåcere indiferentå cu – Çtiu, pentru cå çi eu sînt aça!
care descojesc o bananå... Ce-açtept? Ce vreau? Pentru ce tråiesc? Atunci a început så-mi umple urechea cu dulcea otravå. Tråia
Evident, açtept çi vreau o Cornelie, çi tråiesc cu speranÆa cå voi la o bunicå, din partea mamei. PårinÆii se despårÆiserå încå de cînd
planta cîndva o grådinå într-un suflet arid, înainte de a ajunge eu avea ea un aniçor. Nu-çi cunoscuse tatål, nu întrebase niciodatå de
suflet arid, surpat çi definitiv pierdut... N-am început încå så beau ea, n-o interesa dacå el este în viaÆå. Mamå-sa venea rar prin sat,
ca un alcoolic, dar nu-i tîrziu... avea altå familie, alÆi trei copii cu un bårbat care o båtea des,
tråiau înghesuiÆi într-un apartament din Ferentari, erau çomeri, çi
* aça mai departe. Lia crescuse cu bunica, în råutåÆile unei hoarde
* * lovite cu leuca în cap, pe lîngå Vaslui, un sat de beÆivani – çi
bårbaÆii, çi femeile, çi chiar copiii beau, de mici prindeau gustul
Vara trecutå am locuit tot în acelaçi hotel de trei stele din Æuicii sau vinului, care se gåsea mai mult decît apa. La 12 ani
Mamaia Nord. O camerå cu fereastra larg deschiså cåtre mare, un fusese violatå de trei båieÆi, fiecare de 17-18 ani. La 14 ani
pat simplu, o måsuÆå, un scaun balansoar, o baie micå, un çifonier. prinsese ea pofta sexului. Se culca noapte de noapte cu un flåcåu
Ce puÆine lucruri fac viaÆa fericitå! De fapt, un singur lucru îÆi din sat, de 22 de ani, suplinitor la çcoalå, cu liceu militar, dat afarå
trebuie – bani! Dar banii nu sînt un lucru, ci o formå de viaÆå din armatå cå pierduse niçte arme, çi bågat în învåÆåmînt, pe pile.
curioaså, fascinantå, çi n-am så compun elogiul lor aici... La Çase luni se culcase cu åla, îl iubise cu adevårat, çi se vedea
parterul hotelului era o teraså cu restaurant çi bar. Se asculta femeie la casa ei, de fapt casa lui, cå era pricopsit... Dar cînd
muzicå diverså, iar noaptea se dansa în draci techno, rave çi alte råmåsese gravidå, åla – în loc s-o ia de nevastå, cum se tot låudase
chestii la modå. Simt rar nevoia så dansez; dar aceastå muzicå cînd se futuserå – o båtuse çi o gonise, punîndu-i în poçetå banii
rapidå må satisface nepermis de mult, må råcoreçte çi må de avort... Noroc cå avortul era liber, nu ca pe vremea lui
însufleÆeçte, parcå aç fi puçtan... Marea, çi plaja, çi boarea orien- Ceauçescu. De atunci se vindecase de iubire, nu mai credea în
talå ce toropea Æårmul, çi luna august cu ruinarea ei latentå, cu vorbele vreunui bårbat, fie holtei, fie însurat. Nici nu-çi mai
aerul ei scåpåtat, çi delåsarea specificå vacanÆei, çi scufundarea în dåduse silinÆa så fie altceva decît ce era – o curvuliÆå care o pune
alcool, în sex, în apa såratå çi murdarå... E un soi de plåcere, o pe lovele... Un moçulicå din GalaÆi, doctor, la vreo çaizeci de ani,
fericire promiscuå, o lene paradiziacå, uitare de sine în starea cu maçinå, apartament çi restul, o luase la el, minÆind-o cå îi
tamentului, iar ea a råmas agåÆatå de gîtul, de inima, de sufletul
Am purtat-o pe braÆe cînd am trecut prima datå pragul apar-
înçelat? În ce måsurå? Nu m-am înçelat? Atunci de ce...? aici!
sublimarea murdarå a instinctelor mele depravate... M-am conduce destinul Æårii spre o Æintå greu de întrezårit azi, acum, de
atîÆia ani, påmîntul arid în care så plantez grådina raiului meu, miçcare de acele mecanisme oculte care au condus, conduc çi vor
îmi va aduce nemurirea... Am crezut cå ea este curva açteptatå activitåÆilor noastre de suprafaÆå så fie irigate cu sîngele pus în
båutura care må va ameÆi, parfumul care må va ferici, elixirul care întreaga mea poveste alåturi de Lulu Visariuc, iar subteranele
propria mea viaÆå... Am crezut cå ea este carnea care må va såtura, Nu çtiam atunci cå viitorul o så må oblige så reconsider
cå ea este fiinÆa care må va face så simt ce este viaÆa adevåratå, dacå putea så-i atribuie o consistenÆå iluzorie...
suficient, care a traversat pustiul çi a ajuns la izvor... Am crezut o umbrå pe pînza murdarå a zilei ce nu-l mai lua în seamå decît
crezut cå Lia este femeia bårbatului care a suferit çi a påcåtuit Çi-am rîs fårå jenå, laolaltå cu vizitatorul, ajuns un moçulicå,
çoare de la sine, lent çi implacabil, cum dicta destinul... Am – Nici eu!
nåscåtor de lume, çi-am låsat ca lucrurile så se înfåçoare/desfå- – Nu te çtiam mîrçav!
elementar, androginul platonician, simbolul universal al cuplului tirajul! Hai, contribuie çi tu cu ceva la democraÆie!
urma så rotunjeascå, împreunå cu mine, unitatea primordialå, oul ultragiat, då ziarul în judecatå! Abia aça vom sålta încå un pic
joc. Am crezut cå ea este perechea idealå, principiul feminin care zitatea publicului, care este unicul nostru ståpîn! Dacå te simÆi
juncÆia astrelor, de scenariul cosmic în care jucam fårå så çtiu ce – Domnule-tovaråç, e libertate acum! Nu pot ståvili curio-
Am crezut cå ea este fiinÆa håråzitå mie de soartå, de con- comune pentru adevår!
fragil çi impenetrabil, visåtor çi cinic uneori pînå la insuportabil... – Opreçte mascarada, în numele trecutului çi al iubirii
preferinÆe çi dorinÆe, altele decît cele sexuale, suflet gol çi crud, care a pierdut totul, m-a rugat:
abordeze la redacÆie sau în altå parte. Cu mina sa umilå, de om
devotatå çi exigentå, pretenÆioaså çi lipsitå de ifose, lipsitå de
så-mi vorbeascå çi a venit la mine acaså, neîndråznind så må
competentå în tot felul de probleme minore pe care eu le ignoram,
Cînd scandalul a luat ceva amploare, Lulu Visariuc s-a hotårît
fiicå çi mamå în acelaçi trup, ocrotitoare fårå stridenÆå, grijulie çi nevoie de „mårturii“, pentru cå era dibaci în confecÆionarea lor!
o partenerå înÆelegåtoare çi atentå, era la fel ca o soÆie, amantå, sorå, curajul så dezmintå faptele atribuite. Iar scribålåul nici nu avea
însoÆit acaså, în oraçul acesta, de parcå ar fi fost nevasta mea. Era luciditatea så evite dialogul cu reporterul, çi nici unul nu gåsi
m-a întrebat ce am de gînd. S-a urcat alåturi în maçinå çi m-a listei celor care participaserå la „orgii“, puÆini nominalizaÆi avurå
Cînd s-a terminat concediul çi am achitat nota la hotel, Lia nu cîrciumi sau în condiÆii de stres evident. Cåci, dupå publicarea
încålzitå doar ea çtia de care anume sentimente... erau numai cîteva propoziÆii culese în împrejuråri dubioase, pe la
hetairelor...), copila viciatå, liberå çi indiferentå ca o statuie, lipsitå de josnicie!... Urmarå „depoziÆiile“ martorilor. În realitate,
avea viaÆå proprie çi nu-i trebuia ajutorul Afroditei så înveÆe arta eliminat din vîrful ierarhiei de partid, a cårei moralå era, totuçi,
cå ea nu se simÆea „opera“ mea, era vie dinainte så må întîlneascå, ortodox!) nu admite aça ceva, domnul-tovaråç Visariuc a fost
acum le vedeam ca un Pygmalion pentru neçtiutoarea Lia (numai cu poeme publicate la zile festive, individul era, iatå, creçtin
Sinoe... Cunoçteam acele locuri, le tot vizitasem ani la rînd, iar putem fi de acord, spiritul nostru creçtin (fost comunist de paradå,
Midia, Costineçti çi Neptun, 2 Mai çi Vama Veche, Cap Aurora çi viciu, de altfel omenesc, så recunoaçtem (scria reporterul), deçi nu
aça-zis celebre ale litoralului – Istria çi Babadag, Jurilovca çi çi organului competent, adicå SecuritåÆii. Cåci din cauza acestui
împlinirea sexualå... Cu micul meu Golf II am colindat locuri ascuns – dar nu atît de ascuns încît så scape vigilenÆei partidului
urmåtoare, a nopÆilor spumoase, a uitårii de sine pe care Æi-o då folosise de poziÆia sa privilegiatå pentru a-çi satisface viciul
nervoase! Amåråciunea acelei seri s-a diluat în çampania zilelor Frontului local, în primele luni, pînå la cucerirea puterii, se
193 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 208
196 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 205
n-a avut inspiraÆia så asculte cuvintele mele fårå prejudecata pårea o relicvå demodatå; peste un timp, mi-am dat seama cå
sufletului ei deformat de cumplitu-i trecut. A plecat aça cum a amicul folosea cuvîntul în accepÆia peiorativå, generatå sau datå
venit, simplu çi indiferent ca un „E liber scaunul åsta de alåturi? de personajul istoric nefast, acea Elena Lupescu, metresa regelui
Pot så må açez? MulÆumesc!“ – cuvintele de început, spuse pe Carol al II-lea. Am evitat så o întreb pe Livia dacå çtia la cine
teraså la Mamaia... Dar ce bine c-a plecat, îmi spun azi, cînd çtiu trimite apelativul, pe care ea îl considera un alint...) La vremea
ce-ar fi însemnat så råmînå! respectivå, cu Lulu må salutam doar. Vorbeam puÆin – generalitåÆi
Mi-am închipuit, un timp, cå o împrejurare petrecutå la sau chestiuni fumate, råsuflate. Probabil cå Livia nu cunoçtea, nu
serviciul meu a forÆat plecarea ei. Din cauze oarecare, am fost i se povestise trecutul comun, al meu çi al lui Visariuc. Ne-a
obligat så lucrez patru zile de dimineaÆa pînå noaptea tîrziu. De invitat så-i vizitåm, ne açteaptå, sînt dornici de prieteni. În timp
douå ori, sosit pe la 11,30, Lia m-a întîmpinat cu seriozitate çi ce ea vorbea cu entuziasm, îl studiam pe Lulu. Privirile lui
grijå. A treia searå m-a privit ironicå çi indiferentå, nu mi-a pluteau într-un våzduh depårtat, precis çi nebulos, aidoma
încålzit mîncarea, nu a pregåtit baia. A patra searå, cînd lucrul frazelor convenÆionale debitate pe un ton alb. Fuma çi pufåia
suplimentar se terminase, am venit acaså bine dispus; sårbåto- strident, ceea ce o determinå pe Livia så-i spunå, råstit:
risem în colectiv, båusem whisky çi miroseam a parfum de la – DråguÆule, sîntem cu cineva, nu singuri!
colegele care se dåduserå cu deodorante. Nici atunci Lia n-a zis – Ah, da? Ce påcat!...
nimic. Înså în ziua urmåtoare, cînd m-am înapoiat de la slujbå cu Ironia trecu neobservatå. Femeile aveau ceva de împårtåçit la
poftå de sex (patru nopÆi nu mi se ridicase nimic, primele din modul urgent, eu fredonam în açteptarea plecårii. Am pierdut în
cauza stresului, ultima din pricina båuturii), apartamentul era dupå-amiaza aceea de iunie foarte mult respect faÆå de mine,
sec! Un bilet pus la vedere îmi notifica niçte probleme urgente, respectul meu, nu al celorlalÆi. Îmi spuneam cå n-aveam ce cåuta
care îi solicitau Liei mai mult decît prezenÆa undeva... (Dar unde în compania oamenilor åstora, cå nu avem nimic de împårÆit,
anume, çi ce probleme, nu preciza.) Pe urmå, dacå voi fi liber, nimic din ceea ce s-ar numi preocupåri comune, nici interese de
ne-om mai vedea, scria... Açtept çi azi så ne vedem! vreun fel, cå era destul ce çtiam despre Lulu ca så fug cît de
Nu mi-a luat nimic din caså, nici bani, nici haine, nici departe puteam... Dar curiozitatea må Æinea în loc, în apropiere,
aparate, nici cårÆi, nici maçina. Cheia apartamentului a låsat-o, în açteptare! Bånuiam ceva tulbure, niçte scene de coçmar, niçte
într-un plic, în cutia de scrisori. Mai bine mi-ar fi luat totul, çi ar lipituri mîloase, în care voi gåsi... Dracu’ çtie ce credeam cå voi
fi låsat în loc trupul de tîrfå necoaptå, cu care så-mi umplu nopÆile gåsi! IntuiÆia nu mi-a fost înçelatå. Må întreb înså dacå a meritat.
çi så-mi ucid neputinÆele! A plecat, çi în urma ei am råmas pustiit Çi, cum nu vreau så intru prea mult în amånuntele „psihologice“,
çi gol, ars çi surpat, letal atins de contactul cu idealul! Se în „subterana“ relaÆiei, încerc så må limitez la „fapte“, încerc så
spulberase viaÆa mea liniçtitå, nevoia mea de o curvå uçor fanatå, povestesc în cuvinte cît mai simple. Çi iaråçi îmi vine så scriu ce
tristå çi roaså de vicii... Lia abandonase în mine urma de foc, zic printre dinÆi – „pe dracu’!“
amprenta eroticå, gena degeneratå a vulgaritåÆii sale sugrumå- Pînå så aparå Livia, casa lui Visariuc era frecventatå de
toare, cinismul corect al lucrurilor aça cum sînt, nu cum ne-am tineret, îndeobçte båieÆi, liceeni, cårora Lulu le facilita întîlniri cu
dori noi så fie, sau cum ne imaginåm cå apar, virusul imuno- fete, punîndu-le la dispoziÆie camere unde så-çi facå educaÆia
deficienÆei amoroase, care ucide inexorabil, ca SIDA... sexualå. Se strecurau pe lîngå ziduri ca umbrele, se tupilau ca
Am scris SIDA. Am imaginat o altå perspectivå, generatå de hoÆii çi aruncau priviri disperate în toate pårÆile. Ce se petrecea
love-ala cu Lia. Mi-am amintit cå tråisem un soi de moment înåuntru, eu unul n-am insistat så aflu. Pentru mine, în calitate de
prevestitor, ca în literatura parabolicå, mi se fåcuse un semn, încå profesor çi diriginte al unora dintre adolescenÆi, responsabilitåÆile
din varå, într-una din zilele noroase ale acelui august de fiere çi se opreau la poarta çcolii. Nu consideram necesar så le urmåresc
N-am avut çansa de a o convinge cå ea reprezintå norocul meu, bilitatea homosexualitåÆii (sau pedofiliei?) lui Visariuc. Mi se
faptului cå nu eram serios, cå må prefåceam, cå o minÆeam... Cu toate astea, n-am reuçit så alung din mintea mea posi-
tu, aça cum eçti!“ – må privea ca çi cum ar fi açteptat confirmarea generatå de relaÆia pårinte-copil!
datå cînd îi repetam aceastå craså banalitate – „tot ce vreau, eçti gerea çcolii, pregåtire pentru viaÆå, fårå tensiunea restrictivå
så înÆeleagå esenÆialul – cå tot ce-mi doream, era ea? De fiecare acåtårii... Pe scurt, educaÆie lipsitå de formalismul çi constrîn-
De-ar fi avut oricîte, pe toate le-aç fi împlinit! Cum så o fac viu în faÆa bålÆilor în care açteptam så pescuim vreun peçte mai
cu mine çi nu må dispreÆui... din-Dos, excursii per pedes în pådurile din jurul oraçului, lecÆii pe
Este singura mea pretenÆie, dacå pot så am çi eu pretenÆii, fii bun prin parc, cercetåri printre zidurile stråvechi çi surpate ale CurÆii-
rog, iluzia cå sînt pentru tine ceea ce tu îÆi doreçti cel mai mult! moram clipe frumoase din urmå cu mai bine de 15 ani, plimbåri
– Poate cå este chiar aça, nimeni nu e perfect – dar då-mi, te mie; regåseam aceleaçi titluri de cårÆi ce trebuie citite; reme-
Çi, ca un soi de report: spune? Recunoçteam aceleaçi sfaturi pe care Lulu mi le dåduse çi
sînt de ajuns, cå nu te umplu, cå nu te fac fericit! precizau cu pedanterie stridentå, dar nesupåråtoare... Ce puteam
Orice dorinÆå a ta, pe care apuci så o spui, e un semn cå eu nu-Æi îçi doreau un tatå ca Domnul Visariuc, scris cu majuscule,
închipui cå vrei ceva – altceva decît ce ai în momentul åsta! så simtå un profesor în stil çi în spirit. MulÆi mi-au mårturisit cå
– Nu vreau så aud ce vrei tu! Nu vreau nici måcar så-mi audieze la facultate... Çi o fåcea extrem de profesoral, fårå ca ei
Altådatå îmi zicea aça: canalizeze efortul cerebral, ce profesie så aleagå, ce cursuri så
çi vocea cåpåta o råguçealå nåucitoare. dubii, fårå conteståri. Le recomanda ce så citeascå, încotro så-çi
bine mîine, cu ce vrei tu så adaugi ca så te simÆi bine? – spunea, camarad scåpåråtor la creier, un lider natural, recunoscut fårå
construite, îl numeau ca çi cum ar fi fost unul de vîrsta lor, un
te simÆi bine cu mine în momentul åsta, cum crezi cå te vei simÆi
Capitalå... ToÆi vorbeau despre Lulu cu elogii reÆinute, atent
– Nu conteazå ce vrei tu, conteazå ce tråieçti acum! Dacå nu
chiar jucåtori de Go, înscriçi în cercul special, organizat în
balele planurilor de om care vrea så... probleme din gazeta matematicå, poeÆi amatori, cîÆiva dintre ei
închis gura cu limba-i asprå, cînd blegul de mine da så-çi lepede jocuri ce solicitau raÆiunea, rebusiçti, çahiçti, dezlegåtori de
avans – financiar sau material -, e dovada ei de iubire cå mi-a „tineret taurin“, cum se spunea. InteligenÆi, cultivaÆi, amatori de
de grandomanie vulgarå, meritul e doar al ei cå a refuzat orice ei nu erau, totuçi, slabi la învåÆåturå, nici mocofani, nici numai
iraÆionale – indiferent de urmåri! Lia nu m-a låsat så fac gesturi elevii care frecventau casa lui Visariuc. TåcuÆi, retraçi ori abulici,
orice greçealå çi orice nebunie – fiecare om are momentele lui Tehnica dialogului anost îmi era cunoscutå. Am aplicat-o cu
imponderabil. Cu toate acestea, recunosc timid cå aç fi comis Dar curiozitatea m-a obligat så fac investigaÆii discrete.
elementar çi avea suficient sînge rece ca så nu mizeze pe Ca atare, nimeni n-a „luat måsuri“, iar eu, cu atît mai puÆin!
mînuitorul de bani çi de femei ståtute cunoçtea regulamentul sesizat oficial, nu s-a fåcut vreo delaÆiune, o anonimå, un protest.
tomå. Dacå jucåtorul din mine se mulÆumea cu un biliard amical, se fofileazå de la orice activitate obçteascå!... Bîrfe! Nimeni n-a
luciditatea, nu jucasem poker orb, nu speculam tranzacÆii fan- lîncezesc, sînt abulici, tåcuÆi, respingåtori, refuzå orice iniÆiativå,
aça se va sfîrçi, indiferent ce gåsise Lia la mine. Nu-mi pierdusem (çi-i trecut, dom’le, de cincizeci çi cinci!), iar copiii... Uite-i cum
orice iluzie, am înlåturat orice depresiune, orice durere. Çtiam cå vampir, se vede, pe faÆa lui, în corpul råmas nealterat de båtrîneÆe
revenit în oraç, pe la începutul lui septembrie. Mi-am reprimat primite ar consta în fundul întors, cå Lulu ar suge vigoarea ca un
Må gîndeam cå o så må påråseascå la puÆin timp dupå ce-am cå ar întreÆine cu båieÆii anumite relaÆii, cå plata pentru facilitåÆile
din jurul subiectului îl defavorizau evident pe Visariuc. Se spunea
* * ce ni se cerea, trec peste absurditåÆile „epocii de aur“. Zvonurile
* viaÆa privatå, cu toate cå politica, pe-atunci, era categoricå. Se çtie

195 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 206

194 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 207

meu, mireaså impurå çi desfrînatå, curvå feciorelnicå lipsitå de pårea cå-mi amintesc anumite gesturi ale lui, de-o gingåçie
inhibiÆii, orfanå agresivå çi timidå, total devotatå çi egal depår- inexplicabilå (la vremea respectivå), vorbe cu înÆeles nedesluçit
tatå... I-am dat tot ce vroise, ce dorise, ce visase çi ce nu sperase. (nici de mine, nici de Lulu) atunci, înså posibil, evident, acum!...
M-a fåcut så må simt ca la 24 de ani, m-a devastat cu dragostea Ce alta, decît o înclinaÆie pentru båieÆi, tråda çoapta påtimaçå cu
ei, cu libidoul ei fårå opreliçti, cu apetitul necenzurat, cu sexul ei care îmi povestea cålåtoriile sale prin Æåri mirifice – Vietnam,
gofrat, tub îngust çi extensibil, gurå cu dinÆi de carne întåritå, a China, India, Cuba, Venezuela ori Libia? Tot asta vroia så fie
cåror apåsare îmi reteza cartuçul erectil – çi må înghiÆea, însufleÆirea cu care îmi vorbea de Grecia anticå, de çcolile de
bucåÆi-bucåÆi, trup sfîrtecat de implozie, de turbare, de uitare, de filozofie çi palestrele epocii, de libertatea moravurilor çi de
nebunie, terci de patimi, nefericire çi nesåbuinÆe fårå numår... celelalte amånunte pe care cititorul uçor le poate bånui!... Numai
cå eu nu reacÆionasem în sensul açteptårilor sale. Pe atunci, Platon
ViaÆa cu Lia avea çarmul ei, dar nu în oraçul meu. Ieçeam cu
era ca çi interzis, despre antici se cunoçteau doar chestiunile ce
fata la biliard sau numai la o bere – amicii se uitau la însoÆitoare adevereau marxismul, iar literatura mai dezbråcatå, ca Satyrico-
ca la o curvuliÆå ce era, o ciupeau de fund, o trimiteau dupå Æigåri, nul sau Banchetul, se edita în tiraje confidenÆiale, cu tåieturi çi
må întrebau, de faÆå cu ea, dacå se fute bine, çi-alte amabilitåÆi... prefeÆe orientate corect din punct de vedere ideologic... E drept,
Lia nu protesta, nu-mi cerea så intervin în vreun fel, råspundea nici în anii 80 nu se discutau public aceste probleme; înså çtiutorii
inamicilor pe loc, fiecåruia ce se cuvenea så-i råspundå, parcå nu se înmulÆiserå, chiar excelau în cunoaçterea detaliilor, neputînd
se afla cu un bårbat alåturi, parcå se rula singurå, la agåÆat. Atunci så-çi cheltuiascå çtiinÆa de carte în studii çi doctorate libere,
se purta ca çi cînd eu nici nu existam! Aveam de ales: ori må cert neînregimentate ideologic...
cu amicii, ori nu-i întîlnesc, ori o pierd pe Lia. I-am spus cå o voi PoziÆia mea în chestiunea lui Visariuc era, açadar, una de ac-
prezenta drept soÆia mea; a refuzat – de ce så må fac de baftå? Am ceptare tacitå. Nu exclud înså amånuntul cå gelozia profesionalå
propus så nu mai frecventåm locurile unde må simÆisem bine må obliga så colportez diferite zvonuri absurde, cårora le ampli-
pînå atunci. Iaråçi a refuzat: de ce så nu må simt bine? Trebuie ficam detaliile macabre, trimiterile pidosnice, Æesåturile triviale.
doar så fiu indiferent, så nu iau seama la obscenitåÆile inofensive, Azi îmi vine uçor så recunosc; atunci n-aç fi admis, nici anchetat
çi så o las så se apere, cå çtie så punå labagiii cu botul pe labe... de Securitate, cå må fåceam vinovat de mîrçåvie. Aveam çi eu
În acele clipe o simÆeam departe de mine, çi må întrebam dacå nu „vitejiile“ mele!
cumva visez cå ea este curva cu care sînt fericit; çi dacå e, ce fel Dacå în casa lui Visariuc ar fi intrat numai båieÆi, desigur cå
de fericire este aceasta? Pricepeam cå fie îmi schimb modul de situaÆia ar fi fost analizatå de „organele în drept“ çi urmarea putea
viaÆå în oraç, fie må folosesc de Lia ca de-o ustensilå, nu o fiinÆå. fi previzibilå. Am spus deja cå în hogeacul amenajat de Lulu se
petreceau çi „primele înfrîngeri“ ale elevilor de liceu care vroiau
Nu discutasem la început, n-am gåsit apoi momentul potrivit så
så intre în viaÆa sexualå. Asta s-a aflat dupå ’89, cînd subiectul
o întreb cum vede evoluÆia relaÆiei noastre. De cîte ori deschideam Æinu prima paginå a ziarului mai bine de-o jumåtate de an, iar de
gura pe tema viitorului, Lia må obliga så tac. Tråia un prezent pe tabloidul local ajunse çi în presa bucureçteanå, cu puÆine
continuu, impur, dar simplu – acum mîncåm, acum ne futem, consecinÆe, de altfel. Subiectul fiind „analizat“ suficient în public,
acum ne plimbåm, acum privim la TV... AcÆiuni, constatåri, fapte; am så rezum pentru cursivitate doar liniile principale. Deci,
nu planuri, gînduri, dorinÆe. Adunînd clipele tråite astfel, ajun- profitînd de pofta pentru notorietate a cîtorva „foçti elevi“, un
sesem la o indiferenÆå aproape acefalå, de vieÆuitoare neverte- reporter de la ziarul nostru, cîndva „elev“ çi el (amånunt trecut
bratå, idealul meu. Asta era Lia, iar eu m-am låsat ca un baton de sub tåcere în „relatåri“), deschise serialul intitulat Din culisele
plastilinå în abulia, în non-voinÆa ei. Cå era sau nu era lîngå mine, comunismului. Orgii cu båieÆi frumoçi. Teza era cå Lulu Visariuc,
chestiunea mi se pårea deja exterioarå... fost mare mahår în CC al UTC, fost „eminenÆå cenuçie“ a
tocmai din cauza nimicului de proeminenÆå fåcloaså, pe care am era uçor – çolduri generoase, coapse neîmblînzite, umeri osoçi,
felul acesta. (Nici n-am rîvnit vreodatå la feminitatea Liviei, atras de miçcårile, de valurile, de unduirile spatelui. Ghiceam –
misterioaså çi seducåtoare. Personal, nu apreciez amånunte de graÆios în mersul åsta; ba, dimpotrivå, eram fascinat, cucerit çi
cîteodatå scrîçnitå, încrîncenatå fårå motiv, dar nu mai puÆin numitelor animale. Så fi vrut, nu gåseam ceva josnic sau diz-
rîcîitor clou masculin (haz, nu cucui!). Altfel, figura ei pårea ca çi cum femeia cålca påmîntul cu douå membre, pe rînd, în felul
neglijent teçite, ca la statuile precolumbiene, îi dådeau Liviei un mergea aça! Çoldurile çi umerii parcå îi jucau ritmat, fiecare sålta
låÆea o idee prea mult! ColÆurile de sub loburile urechilor, cårÆi despre femei cu mers de vitå, våcuÆå ori juncanå. Livia
a perfecÆiunii, tindea så strice echilibrul: maxilarul inferior se pentru cå îi admiram – çi må fermeca – mersul. Citisem în cîteva
doctoriÆei.) Un mic defect al feÆei, poate un soi de excentricitate ori må neglija cu ostentaÆie. Çtiu cå nu m-am întrebat cine o fi,
mi-am completat cunoçtinÆele despre virtuÆile curative specifice privit måcar o datå îndåråt, ori cå n-o interesa cine îi duce trena,
înjuråturi de sfinÆi sau trimiteri explicite la origine. (Tot ulterior Liviei. Jur cå n-am intenÆionat så må bag pe fir. Urmårita n-a
vorbe fårå milå, judecåÆi fårå pårtinire, la råutåÆi tulburåtoare, de „agåÆare“, înså hazardul a potrivit traseul meu pe lîngå al
nelåmuritå, vizibilå, primarå, indubitabilå. Te açteptai oricînd la metri în plasa Liviei. Urmårirea cåpåtase aspectul unei încercåri
sårutåri nesfîrçite, la råsfåÆ indecent; dar induceau o teamå çi trotuare vîscoase, cam cinci sau çase sute de paçi la vreo doi
severe, totodatå, fårå pic de ruj sau creme specifice, invitau la întîmplat så merg, în acea dupå-amiazå de iarnå, cu zåpadå puÆinå
la nåsucul Cleopatrei!). Buzele roçii, conturate acid, senzuale çi pronunÆate. Nou-apårutå în zonå, incita la... vå imaginaÆi ce! S-a
oximoroanele nu epuizeazå subiectul nasului (exclud orice aluzie remarcat-o fårå efort. Nu se putea evita. Pe unde cålca, låsa urme
aer de seriozitate glumeaÆå sau de neseriozitate impunåtoare – Am våzut-o prima oarå pe Livia, neçtiind cine este, çi-am
personalizat, nu çtiu cum este mai bine-zis/scris. Asta îi dådea un vreunei muieruçti...
nu-s prea estet! Nasul susura în vînt, foarte personal sau mi-a folosit çi în alte împrejuråri, nu doar în lupta cu stupizenia
Aç scrie – ochi de o violenÆå neagrå sau de un negru violent, dacå considerat o „datorie“ så dezbrac toate femeile posibile. Vlaga
îndeaproape; atunci, desigur, au fost între noi vreo cinci metri). despre sindromul masculului fatal, cred cå l-am ratat. Çi n-am
ochi extraordinar de negri (spun acum, cînd am cunoscut-o în vreun pat. PretenÆii de moralist nu mi-am asumat vreodatå. Cît
înfruntare de curiozitåÆi, ambele dezamågite în final. Livia avea fårå discreÆie. Destule se prindeau în joc, încheiat sau descheiat
direcÆii opuse, a råsucit capul çi m-a privit. Sau ne-am privit. O în permanenÆå. Unele må repezeau, scîrbite. Altele må neglijau
La intersecÆia stråzilor de unde ne-am urmat drumul în putea, le spuneam vorbe frumoase, minciuni sau nu, fiind sincer
oricare så se creadå un Warren Beatty!) „cunoaçterii“ femeilor. Le admiram pe stradå fårå jenå çi, cînd se
tocmai scriam cå n-am veleitåÆi de bårbat fatal! Livia înså fåcea pe Eram cåsåtorit de cîÆiva ani, dar nu renunÆasem la plåcerea
pe amantul uneia... (Ca så vedeÆi ce înseamnå fudulia masculinå:
vedere într-o perioadå în care tocmai îmi foloseam resursele så fac
nu pårea oarecare. Unde çezuse pînå atunci, çi cum naiba ieçise la (9)
înnåscutå, se råspîndea în jur, ca un parfum discret. Repet, femeia
ca vaca, o eleganÆå ce nu pårea cîçtigatå prin exerciÆiu, ci naturalå, LULU VISARIUC
transformatå în grapå fårå dinÆi. Çi, deçi cålca, vorba proverbului,
pantalonii reiaÆi. Nu încetam så-i smulg Æoalele, cu privirea de coiot
sålbatic, revoltat parcå peste haina îmblånitå, evident neagrå, ca çi
n-am cåutat så-i våd faÆa. Må mulÆumea priveliçtea pårului negru,
coaste vibratile. Ocupat cum eram cu presupunerile senzuale, nici

201 LIA MORA

204 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 197

cu articole bårbåteçti, Livia parcå se travestise în femeie, deçi miere. Parcasem Golf-ul în apropierea gårii din ConstanÆa, çi
cålca precis, în felul ei, çi nu-i tremura cålcîiul pe tocul ascuÆit. traversam lumea agitatå, cåtre o braserie unde se mînca o pizza
ÎncålÆåmintea pårea precarå sub piciorul zdravån, de Æårancå, excelentå. La intrarea în garå, niçte tineri voluntari distribuiau
deprins cu ghetele. GentuÆå de piele, cercei cu diamante, inele pe broçuri despre infecÆia cu SIDA çi cîte un prezervativ de culoare
toate degetele, farduri excesive, bråÆåri, abÆibilduri de cocotå çi alte verzuie. Le-am primit cu stingherealå, dar cu aerul amabil çi
nimicuri întregeau o siluetå artificialå, provocatoare desigur – dar înÆelegåtor al tipului cultivat çi fårå prejudecåÆi. Lia må privea cu
provocatoare de rîs, pentru cine o cunoçtea deja! Dar cine n-o un licår jucåuç în ochi. Îmi zisese, la prima noastrå înçurubare
cunoçtea? Faima stîrnitå de consultaÆiile neprotocolare înlesnea sexualå, cå ea practicå actul liber, fårå protecÆie, pentru cå se çtie
stingerea rumorii produse de (mez?) alianÆa cu Visariuc. În fond, sånåtoaså. Dacå eu am infecÆii sau alte boli, trebuie så-mi pun un
ne spuneam, se adunaserå doi tråsniÆi! Çi-i trågeam cu zicale de prezervativ! Eram prea excitat atunci, ca så reflectez la vorbele ei,
genul „a tunat çi i-a adunat“ sau „tusea cu junghiul“ çi „sacul cu çi prea neråbdåtor, ca så caut un pliculeÆ prin geamantan. N-am
peticul“... Asta ca så ne consolåm cå „am pierdut-o“ pe Livia, çi regretat niciodatå cå am slobozit armåsarul deçeuat în grådina
så ne amågim cå Lulu çi-a gåsit, în fine, ståpîna! Pentru cå, la nici crudå a Liei, nu regret nici azi, cînd må gîndesc cå m-a rånit poate
douå-trei luni de cînd „se luaserå“, era evident „cine comanda“ – fatal. Dar, la urma urmei, cît så tråieçti cu precauÆii çi medicamente?
doctoriÆa! Puteam studia detaçat natura legåturii dintre cei doi, Ce viaÆå e asta, în oblojeli çi scursori? Oare plåcerea unei nebunii
privilegiat oarecum din cauzå cå prietenia Liviei cu soÆia mea de-o varå så nu merite abandonarea pe rugul incinerårii, arderea în
îndepårta bånuiala unei situaÆii ambigue. Iar detaçarea pårea baia cu acid sulfuric? Scriu prostii, desigur, dar vine o vreme cînd
asiguratå de lipsa interesului erotic pentru femeia cu masculinitate te întrebi dacå mai are vreun rost så tråieçti...
perceptibilå. Zic pårea, deoarece în discuÆiile cu „ai noçtri“ nu Tardive consolåri çi inutilå acceptare a situaÆiei!... Uitasem
ezitam så-mi exprim cele mai nude intenÆii erotice! Pînå într-o zi... acea întîmplare legatå de pericolul îmbolnåvirii. La cîteva zile
Cînd i-am întîlnit împreunå, deveniseråm apropiaÆii doc- dupå ce Lia m-a påråsit, am gåsit broçurica SIDA în portbagajul
toriÆei. Începuserå confidenÆele, fericirea cu tot felul de „raritåÆi“ – maçinii. Am privit cu melancolie, retråind – semn de båtrîneÆe –
cafea, Æigåri Kent etc. – peçcheç tradiÆional pentru medicii noçtri. amintirea dupå-amiezei cînd mîncasem pizza lîngå piaÆa gårii
Simpatia instalatå între Livia çi soÆia mea se råsfrînse asuprå-mi constånÆene. Çi m-am întrebat – firesc – ce-ar fi så fiu çi eu
ca perdeaua de apå la o artezianå. Privirea învåluitoare çi infestat cu SIDA?
exclamaÆia de recunoaçtere „ah! aaa...“ , cu care Livia må De cînd Lia må påråsise, purtam în suflet o nostalgie
întîmpinase la prima noastrå vizitå în garsoniera ei, nu scåparå resemnatå. Acum, gîndul cå aç deÆine virusul må furnica, må
vigilenÆei consoartei. Dupå ce-am plecat, chestionarul ei cåpåtase euforiza çi må fåcea nepåsåtor. Pluteam, nu mergeam; çi mergeam
duritatea interogatoriului de specialitate. Desigur, mårturisii cå o cu maçina parcå alergam cu sky-jet-ul, culegînd amenzi... Am
våzusem, cå ne ochiseråm fårå jenå, dar çi fårå çanse... Ceea ce savurat un timp starea asta de excitaÆie asexuatå, apoi m-am
aduse liniçtea çi încrederea, fu solicitarea doctoriÆei, recent sositå învîrtit în jurul chestiunii – fac sau nu fac testul? Çi am hotårît cå
în oraç, la asistenÆå „de specialitate“ în probleme de amor: cine e nu-l voi face! Pentru cå, presupunînd c-aç fi seropozitiv, ce-ar
cutare, ce învîrte cutåricå, de ce cutårescu se fereçte så iaså la urma? Så må sinucid? Så o pîråsc pe Lia la poliÆie, la doctoriÆa
restaurant etc. Probleme cåtre care colaboratoarea mea avea o în- råspunzåtoare cu programul anti-SIDA? Så scriu la ziar, ca så-i
clinaÆie absolut dezinteresatå, o „mînå bunå“ în aranjarea legåtu- feresc pe alÆii? Dar ce sînt eu, Dumnezeu?
rilor, o inventivitate de admirat... Aça se justifica familiaritatea cu Çi-am presupus – perverså consolare – cå Lia mi-a gråbit
Livia, de mirare pentru Visariuc, oprit mascå la pupåturile moartea, cå a declançat înainte de vreme procesul ireversibil în
amicale schimbate între mine çi „Duduia“ sa... (Vocabula mi se care sîntem cu toÆii angrenaÆi çi angajaÆi, fiecare la vremea
tricouri çi pulovere, cu taioare de-a gata, cumpårate de la raionul så cadå din pråjina agåÆatå în scheletul unui pom.
al Liviei. Obiçnuitå cu pantalonii – blue-jeans ori de velur, cu vacå. Niçte påsåri picoteau prin clisa curÆii, o antenå TV sta gata
contrast aproape strident aspectul contrafåcut, împrumutat çi fals aproape smulså din peretele de chirpici, adåpostea pesemne o
barete çi pålårie cu voaletå! EleganÆa lui Visariuc punea în erau nespålate de ani. Un fel de coçar-magazie-grajd, cu uça
cununase oficial. DoctoriÆa purta o rochie vernil, såndåluÆe cu Cartonul acoperiçului fusese împilat de muçchi verzui. Geamurile
bine, la plimbare pe stradå, ca pe Livia, cu care cred cå nici nu se Casa pårea låsatå într-o rînå, cu tencuiala ornatå de cråpåturi.
cåsåtoriei cu Ofelia. Pe care n-o scosese niciodatå, çtiu foarte Resemnat, am coborît çi m-am apropiat de poartå.
cînd nu-çi pusese Lulu costumaÆia de paradå? Probabil dinaintea manevre cu maçina – nu exista altå soluÆie decît så må murdåresc.
borul puÆin låsat, dådeau figurii aerul unui mafiot din filme. De Am vrut så claxonez. Mi s-a pårut meschin. Am fåcut cîteva
ostentativ lîngå verighetå. Ochelarii negri, cu ramå auritå, sub pe mocheta de pîslå. Am cåutat din ochi un loc uscat. N-am gåsit.
mistreÆului, unghiile retezate din carne, inelul cu rubin afiçat çi mi-era milå så mînjesc frumuseÆe de ghete, apoi så urc cu ele
de råzuiÆi, urechile çi nårile proaspåt curåÆate de perii aceia ca ai la poartå, am deschis portiera, dar n-am coborît. Jos era noroi gras
cum se låudase. Pårul tuns, obrajii mustind sînge, într-atît fuseserå izbeliçte çi o caså vopsitå cîndva maro, turtitå lutului. Am oprit
tatå, pålårie de pai, alb-gålbuie, o panama cumpåratå din Cuba, ocoli. N-am mers prea mult pînå am zårit pe stînga o curte în
desigur, cravatå galbenå, o nuanÆå mai puÆin clarå, perfect asor- pe drumul mocirlos, cu båltoace pe care nu totdeauna le-am putut
bej, cu intarsii gri, çosete mov, cåmaçå de måtase, tot mov, murit, dar e acaså mama fetei... Mai bine, mi-am zis, çi-am intrat
pantaloni din stofå subÆire, precis aduså din stråinåtåÆi, pantofi indicat o uliÆå çi a Æinut så-mi spunå cå Lia nu e în sat, båtrîna a
Nepot(r)ivire... Lulu Visariuc îçi pusese un costum alb, hainå çi
îngåduitor, cu un surîs complice, fårå aluzii licenÆioase. Mi-a
ilustraÆia, titlu pretabil la ortografia Ne-p(ot)rivire sau
chef de vorbå. Întrebînd de bunica Liei, individul m-a privit
cliçeul tipårit în mii de exemplare: Ne-potrivire, s-ar fi numit
decît jupînul, un ins obez, cu fes turtit pe chelie, unsuros çi fårå
exact cu treizeci mai puÆin. Alcåtuiau un cuplu de fotografiat, iar
dacå e så dau crezare spuselor sale, cincizeci çi opt de ani. Livia, satul pustiu, oamenii aveau treburi, çi nici la cîrciumå nu era
ambii cu mîndria cå au fåcut achiziÆia vieÆii lor! Lulu numåra, înså acum soarele cådea pieziç pe påmîntul noroios. Am gåsit
(Sau a fost invers?) Deodatå, îi våzuråm împreunå pe Çtrasse, din decembrie. Ziua era uscatå çi rece, plouase pînå de curînd,
Habar n-am de unde çi cum l-a agåÆat Livia pe Lulu Visariuc. unde Lia tråise çi crescuse, cu bunica. Am pornit într-o sîmbåtå
– Çi dacå alÆii îl calcå, vrei så nu råmîi cumva mai prejos? anume stå familia la Bucureçti. Dar çtiam satul de lîngå Vaslui,
– Pentru cå juråmîntul lui Hipocrate este acelaçi! mama ei; sau cå, oricum, va fi trecut pe acolo. Nu çtiam unde
diferite! De ce Æii så intri sub incidenÆa penalå? ...Împins de acest demon, mi-am închipuit cå Lia a plecat la
– Nu te compara cu ei, cå sînteÆi în sisteme de valori complet våd în lumea asta – e tot ce doresc!
– Dar åçtia care fac avorturi nu abdicå? sårea doctoriÆa. cred în reîntîlnirea ei pe altå lume – n-am harul; så sper cå o mai
pårea – Livia abdica deseori fårå justificare. turceçti, din cei ce o încîntau atîta, ca o pedalå de la maçinå... Så
oameni må preocupa, ci etica actului medical, de la care – mi se genunchi, m-aç arunca la picioarele ei, ca un preç, ca niçte papuci
mai duci atîta, så çtii cå atîta o duci!...“ Nu problema bieÆilor voi face nimic så aflu; çi dacå aç putea, m-aç duce dupå Lia în
„Du-te la doctoriÆa Livia, çi dacå rîde la tine cînd îÆi spune cå o çi drågålaç, transmis – poate – de Lia? Nu çtiu dacå am SIDA, nu
jur. „Vrei så afli dacå mai tråieçti?“ se vorbea în lumea simplå. ca o relicvå de preÆ, ca o pastilå de uraniu îmbogåÆit, virusul mic
acerbe pe tema diagnozelor ce-o fåcuserå vestitå prin satele din ceea ce ne este sortit? De ce så nu port în mine, cît voi mai tråi,
medici o fåceau. Într-o vreme am purtat controverse destul de destinatå nouå, nu e oare o dovadå de iubire aceastå accelerare a
era un pariu cu sine. Dacå lua un pacient, îl îngrijea cum puÆini noastrå. Dar dacå sîntem sortiÆi morÆii, indiferent de durata
203 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 198
202 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 199
våzut-o clar la prima întîlnire!) AlÆii înså tocmai amånunte O jale nespuså må cuprinse çi un soi de ruçine må nåpådi cînd
de-astea cautå. Amicul de mai tîrziu, Angel X, mi-a mårturisit cå uça tindei se deschise çi ieçi o femeie care, probabil, observase
Livia prin imperfecÆiune îl cîçtigase. dinåuntru cît må eschivasem så cobor. Era uçor gîrbovitå, purta
– Çi-apoi, o femeie cu ceva în minus îÆi då çansa de a o niçte cizme de cauciuc tåiate deasupra gleznelor, fustå groaså,
subjuga, spunîndu-i în fiecare zi ce minunatå este defecÆiunea ei, flanelå de lînå, vestå din monton cåptuçit, basma incertå la culoare.
dar neuitînd så precizezi cå tocmai aceasta e arma mortalå! Çi Îçi Æinea mîinile înfipte la sîn, sub vestå, çi se apropia ca beatå,
cum alÆii se vor fi îngrijit så-i dea de înÆeles cå „arma“ e de cåcat, clåtinînd permanent capul. Ochii verzui må sfredeleau tociÆi de sub
obÆii fårå efort o sclavå devotatå pînå la josnicie... pînza urdorilor gålbui. Obrajii buhåiÆi çi plini de excrecenÆe
Tulburåtoare prin timbrul vocii, ocårile çi råutåÆile proferate zbîrcite se umflau periodic. Fruntea nu se vedea, încinså de-o altå
de Livia se lipeau pe nervul penisului, alertînd sistemul fårå basma pînå la sprîncenele pierite. Pielea fleçcåitå a pleoapelor çi
excepÆie. Apoi, precizia diagnosticului bolii de care sufereai cartilajul nasului proboscidian puteau så cadå în orice moment.
trezea respect, cu toate cå lipsa de speranÆå, retezatå clar în cazul Toate amånuntele îmi provocarå o greaÆå de nedescris. Iar cînd
unor deficienÆe iremediabile, îÆi anula puterea de judecatå dreaptå. privirea mi se opri pe buzele încreÆite çi slinoase, ca ale unei vulve
Cînd o femeie frumoaså comunicå veçti neplåcute – fie conce- de iapå, vopsite strident în roçu, printre care limba juca într-un fel
dierea, fie moartea cuiva apropiat, fie o simplå amendå –, im- binecunoscut mie de demult, greaÆa mi se poticni cu greu în
beregatå, çi nu vomitai. De ce spusese cîrciumarul cå asta e mama
pulsul de råspuns violent este domolit, dacå nu anulat de promi-
Liei? Putea fi bunicå-sa, ori vreo måtuçå...
siunea implicitå, conÆinutå în aspectul vestitoarei. (Må întreb ce
Am întrebat de Lia. Femeia începu så batå cîmpii, pe ocolite,
s-ar întîmpla dacå, în locul vreunui ministru hirsut çi nesuferit ca vrînd så afle dacå nu cumva o caut pe dînsa! Må tot întreba de
prezenÆå fizicå, o femeie gen top-model ar anunÆa închiderea unde vin çi ce sînt, nu cine sînt, cå asta se vede pe haina mea,
cutårei întreprinderi sau falimentul mineritului...) Am asistat la zicea. Nu-çi ståpînea ticurile çi gesturile de curvå, se fîÆîia çi îmi
cîteva consultaÆii ale Liviei, cînd nu acorda nici o çanså de viaÆå da de înÆeles cå açteaptå så-i cer så må invite în caså... Ba scotea
båtrînului culcat într-un açternut jegos ori båbuÆei înfåçurate în gîtul spre uliÆå, çi vrea så parå îngrijoratå cå ne våd vecinii, ba se
zece rochii rupte, cu privirea arså de nevoi çi albitå de asupriri. uita spre maçinå, cu un gest de curiozitate cochetå. Må temeam
– Tataie sau mamaie, gata, poÆi så vopseçti sicriul çi så pui de cå am în faÆå o nebunå, sau una care vorbeçte fårå så gîndeascå...
colivå! æi-ai låsat averea la nepoÆi? Hai, då-Æi de pomanå acuma, Dar ceva mi se pårea cunoscut la ea, çi credeam cå sînt acele
cît tråieçti, cå mîine te uitå toÆi! tråsåturi preluate de Lia. Dus de reveria iubitei mele de-astå varå,
Pe undeva, gluma crudå a celei care mi-a devenit prietenå (de priveam spectacolul oferit de båtrîna cåzåturå, çi ceva urca din
familie, deoarece am intrat în anturajul ei prin mijlocirea nevestei) stråfunduri spre faÆa sufletului meu, ceva plåcut çi dur ca
era blamabilå. Vedeam licårul din ochii moçnegilor, semn sigur muçcåtura beÆiei crunte...
al tinereÆii poftei, credinÆa lor subînÆeleaså cå totul se rezolvå de Çi deodatå, treptat çi brusc – nu çtiu cum så explic para-
la sine, cå viaÆa se va prelungi în trupul hîrbuit çi putred, cå doxul – mi se developå fotografia decrepitå a Corneliei mele,
veselia doctoriÆei este dåtåtoare de zile, chiar dacå gura ei zice cea îndelung cåutatå, açteptatå, visatå. Da, era ea, båtrîna curvå,
cå... Mi se pårea imoral ce fåcea Livia, teatrul åsta bulevardier cîndva atît de preÆuitå în gîndurile mele... Nu må recunoscuse. Så
prin care låsa så se înÆeleagå altceva decît vroia så spunå. Çi chiar îi spun? Am ezitat så hotåråsc, çi bine am fåcut. Pentru cå am în-
spunea, dar zîmbetul çi frumuseÆea çtergeau gravitatea mesajului, trezårit cu oroare, cu spaimå, cu urå – dar çi cu voluptate
slobozind condamnarea la moarte ca pe-un banc... Råceala, diabolicå – cealaltå realitate, cumplitå... Çi cerul se pråbuçi peste
cinismul çi lipsa de bunåtate n-o fåceau înså mai puÆin respon- mine, çi må fåcu una cu noroiul, eu însumi noroi, din care
sabilå, mai superficialå în tratamente. Pentru Livia, fiecare bolnav Dumnezeu va plåmådi poate ceva mai bun!...
– Cine o mai avea chef çi sånåtate pentru asta... pentru Hanul Solitar, care sunå astfel:
– Ia, gata cearta, råmîne pe mîine så låmuriÆi în pat... minunata Lady From The Night. Iar acum, un mesaj – alt mesaj! –
– Façi på viteaza, da’ çtii çe te-açteaptî... mulÆumim pentru gestul generos çi så o açteptåm cu un alt apel pe
– Muie, bårbatu’! nu are ce face cu premiul, îl vom dona unui nåpåstuit, så
– Få, lighioanå, te dau på mîna lu’ çåf, çî çtîi çe-Æ’ façi... Açadar, concursul s-a terminat, învingåtoarea-cîçtigåtoarea
– Paçtele må-tii, care ai låsat caseta derulatå la jumate?
listå... (02: 28)
– Tiresianule, ai de semnalat ceva special? Få-mi acum o
fatå, dumneata... uniform, semn cå nu visa nimic...
Æigar-asta, ceva de speriat... Miersî, Cristinel, eçti prea dulçe, fåi meu dormea neîntors în aceeaçi poziÆie în care îl låsasem, sforåind
– Båi, care aveÆi niçte Cola, cå simt uscåciune în gît dupå umplutå cu spumå de påpådie, uçoarå çi amarå... Alåturi, soÆul
în locul meu çi am tras plapuma deasupra. Era o plapumå parcå
(Joe Cocker – N’ Oubliez Jamais) noapte cu care dorm atunci cînd nu må dezbracå el, m-am lungit
celeilalte så coboare dincolo, spre perete, mi-am strîns cåmaça de
nu ne-a meritat, vorba romanÆei...
cum nu sesizasem nimic, m-am açezat pe margine, dînd timp
çi pentru început, cu Joe Cocker, så nu uitåm cå am iubit pe cine
iar-n-am-bani çi så trecem la ale noastre, muzica înainte de orice, aerul din camerå. Nu mai aveam ce face. Am påçit cåtre pat ca çi
corespunzåtoare inflaÆiei... Dar så låsåm politica çi poveçtile cu infraroçie, pe care o percepeam fårå efort. Liniçtea îngheÆase
maçina de fabricat bani a Båncii NaÆionale a fost turatå la vitezå cåldura emanatå de corpurile lor era ca o aurå sau ca o luminå
tocmai luaråm lefurile çi hîrtiile sînt absolut noi, semn sigur cå plåcerilor çi s-au ridicat din açternut. Nu-i vedeam, desigur, înså
deosebite, albume noi, figuri noi, premii noi – pre mii noi, cå exteriorizat, tuçind. Surprinçi, amorezii au încetat duelul/duetul
Midnight Rambler, vå spune DJ X. Astå searå avem noutåÆi pînå cînd tensiunea înfruntårii a ajuns insuportabilå, çi m-am
...AscultaÆi Radio Now & Here. Bun gåsit la emisiunea så-mi aflu alt colÆiçor liniçtit? Poate cå çocul m-a Æintuit locului
çi cu gålågie, ca så le aråt cå nu-mi paså? Ori så plec neçtiutå,
(01:02 a.m.) pas înåuntrul camerei. Nici nu çtiam ce så fac: så intru indiferentå
Am råmas împietritå în cadrul uçii, fårå så îndråznesc un
(Crosby, Stills & Nash) abject ca orice animal în rut...
Este înainte de råsårit le înÆeleg, çi cåuta împlinirea între coapsele celeilalte, grohåind
Ora cea mai întunecatå încrîncenatå a clipelor sale nefericite, pe care m-am stråduit så i
soÆul, sau în soÆul meu! Iar acesta se dezlånÆuise cu furia
må înçelam: o femeie se låsase în voia pasiunii erotice trezite de
meu, desigur! Dar celålalt, cårei muieri îi aparÆinea? Pentru cå nu
cînd douå trupuri se duelau amoros acolo! Un trup era al soÆului
LADY FROM THE NIGHT påtrundea victorios viscerele... Çi iatå cå acum patul scîrÆîia ca çi
le çtiam perfect din clipele în care soÆul îmi desfåcea trupul çi-mi
Salteaua scotea acele zgomote înfundate, obiçnuite în actul erotic,
distincte! – o încleçtare ce parcå o resimÆeam literalmente fizic...
o luptå surdå, un dialog al respiraÆiilor – erau douå respiraÆii
riorul dormitorului m-a oprit în prag. Un zgomot inconfundabil,
DUMITRU UNGUREANU 224
212 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 221
– Bunå, copile! asemånåtoare mie îmi lipseçte, în ciuda soÆului care må înconjoarå
– A, vechea noastrå cunoçtinÆå care çtie tot çi rade orice cu atenÆii de care n-ar trebui så nu Æin seama. æin seama, apreciez
premiu! Vå açteptam, çi eram neråbdåtori, chiar îngrijoraÆi cå nu ce face el, dar în inima mea sunå ceva gol, sau a gol. O suferinÆå –
sunaÆi! Bine aÆi re-venit printre noi, stimatå Lady From The dureros de dulce – încuie uçile cåtre Sinea din adîncurile mele, çi
Night! Vå menÆineÆi acelaçi pseudonim sau l-aÆi schimbat? lacåtele au cifrul impenetrabil chiar pentru mine, persoana care le
– Må çtii cumva labilå psihic, dragule? am în uz. Ce pot face dacå sufletul meu tînjeçte spre o fericire mai
– Ei, se mai schimbå omul, poate... mare, poate imposibilå din locul în care må tîråsc cåtre picioarele
– Vrei så-Æi råspund la întrebarea care n-ai pus-o? lui Dumnezeu? Cum så-mi ating fericirea, fårå så rup ceea ce sînt
– Inutil så zic da, pentru cå iar ne faceÆi de rîs! ÇtiÆi çi asta! eu acum? Çi este oare, acolo, o fericire adevåratå? Merit eu aça
– Fireçte! E vorba de compoziÆia lui Paul Kantner çi Marty ceva? Aceasta e întrebarea întrebårilor, fårå glumå!
Balin, numitå Dream Motorcycle, scoaså la Arista Record în 1986 Noapte de noapte adorm cu speranÆa cå nu se va repeta
de KBC Band, adicå trupa lui Kantner, Balin çi Casady, trei dintre coçmarul meu. Dar coçmarul se repetå cu verosimilitate diabolicå.
componenÆii celebrului grup Jefferson Airplane, grup fårå de care De fiecare datå strîng în braÆe trunchiul interpus între mine çi
vocalista Grace Slick ar fi azi o cîntåreaÆå uitatå pe un single soÆul meu. Oroarea îmi umple plåmînii, greaÆa îmi coaguleazå
anonim... sîngele, pulsiunile libidinale întineazå ceea ce consideram a fi
– SînteÆi cinicå, stimatå Lady! conçtiinÆa mea mai bunå. Må trezesc scîrbitå de mine çi de omul
– Nu sînt altfel decît lumea de azi çi dintotdeauna! care respirå sforåit alåturi, îmi muçc limba pînå la Æipåt ca så nu
– Admirabilå sinceritate! vomit, îmi consum deznådejdea aça cum beau ultimele picåturi de
– Dar cui foloseçte sinceritatea, copile? Çi cine pune preÆ pe cafea, niçte mizerii lichide care concentreazå amarul întregului
ea? ibric, ceva ce rivalizeazå, cred, cu fierea în stare purå. Stau în
– Nu se çtie niciodatå cine te ascultå în noapte. açternut nemiçcatå çi savurez mersul de reptilå încinså prin care
– Aça o fi, înså complicatele noastre relaÆii ne depårteazå, transpiraÆia se scurge din porii epidermei, dilataÆi la maximum.
dulce copil al timpului... Te rog så nu batjocoreçti un om singur! Nu-i o plåcere, dar de ce oare suport, fårå vreun gest de revoltå,
– SînteÆi singurå, doamnå? Am înÆeles cå aveÆi un soÆ çi încårunÆirea în balele spaimei nelåmurite?
restul meniului conjugal... Uneori caut în jur cu palme umezi çi oarbe. Vreau så må
– Pot spune cå am un soÆ, în sensul de însoÆitor! Ce este între conving cå am visat, chiar dacå am visat urît. Vreau så må asigur
noi, prefer så nu dezvåluiesc... cå în pat nu este decît trupul soÆului meu. Da, må asigur cå este
– Vå simÆiÆi neglijatå? doar trupul lui cald, masiv, såtul de sine, infect, lipsit de atracÆie,
– Mai råu: må simt descurajatå så tråiesc! Pur çi simplu, mi suficient sieçi, indiferent la strigåtul meu mut de ajutor. Oare de ce
s-a urît de viaÆå! Sînt secåtuitå çi uscatå. Izvor de-aç fi fost – ceea Æipå în mine un håu, o lipså, o penurie, o insatisfacÆie, un deficit de
ce este adevårat dintr-un punct de vedere –, aç zice cå mi-am viaÆå? Ce îmi trebuie, çi soÆul meu nu-mi då? Ce este aceastå
pierdut apa! Plantå så fiu, nu mai am sevå, sînt veçtedå çi fårå dragoste – cum oare så-i spun altfel? – de care el, soÆul, pare sigur,
clorofilå, sau îmi lipseçte capacitatea de fotosintezå, sper cå çtii iar eu n-o simt, n-o tråiesc, n-o primesc? De ce må mistuie un dor
despre ce vorbesc... nebun, un nesaÆ indescriptibil çi, deseori, insuportabil?
– Må jigniÆi? Må încredinÆez cå alåturi nu se aflå decît corpul soÆului. Dar
– Nu, copile, încerc så te localizez în spaÆiu, så te våd în prezenÆa celeilalte este la fel de sigurå çi puternicå. O aflu lîngå
scaunul unde stai cu picioarele pe maså... mine, alåturi de mine çi în mine simultan, în fiinÆa care doarme
– De unde naiba çtiÆi? çi care vreau så cred cå este el, consortul meu. O simt în aerul din
dimineaÆa! Domnului cå mi-a dat-o! Dar simt cu groazå cå nu-mi ajunge atît!
...deja avem primul telefon. Bunå seara sau mai degrabå bunå så mulÆumesc îndeajuns, deçi aç fi gata så sårut picioarele
mea. Sînt în situaÆia asta, pentru care nu am putere çi nu çtiu cui
(Ærrrrrrr-Ærrrrrrrrrrr-Ærrrrrrrr) fericiÆi? Îmi pun aceastå întrebare cu referire directå la starea
altå slujbå, altå fiinÆå, în care, cu care çi alåturi de care så fim
atenÆie... De ce trebuie så cåutåm mereu altceva, altå Æarå, altå caså,
ziceÆi nimic, cå tot nu vå aud! Iatå prima pieså, ascultaÆi cu este aça. Din påcate? Din fericire? Singur, Dumnezeu çtie!...
bårile obiçnuite: cine, ce, cînd, eventual unde cîntå? OK? Nu påmîntul çi oamenii s-ar scålda în paradisul ambulatoriu... Dar nu
...ce aveÆi de fåcut, e så telefonaÆi çi så råspundeÆi la între- ne-a fost dat?! Dacå ar fi aça, probabil cå fericirea ar inunda
trebuie oare så ne plîngem? Nu avem decît så ne mulÆumim cu ce
sau se întrerupe emiÆåtorul... Asta este o adeverire a reflecÆiei mele anterioare. Çi atunci, mai
pe ce trebuie så lucreze, cînd îi merge çi lui vocea, se rupe banda Dumnezeu då fiecåruia ce meritå, spune o înÆelepciune milenarå.
Iar se pierdurå, ce naiba? Aparaturå de nimic! Såracu båiat, så fie asiguratå doar de natura conexiunii sale la exterior.
putem decît så facem racorduri individuale, iar fericirea fiecåruia
(crîccchhîccrrîchhhrsssiiiitcrhhhh...) sinea fiecåruia, atunci avem o multitudine de realitåÆi, la care nu
frumos, de la firma... Dacå ceea ce este în imediateÆea noastrå reflectå realitatea din
cå îl açteptaÆi neråbdåtori! Astå-searå avem pe maså un obiect ce nu s-ar numi –, atunci am toate motivele så fiu nefericitå!
în casetofonul de serviciu, så lansåm concursul pe care sînt sigur Dacå ceea ce arde în sufletele noastre se numeçte realitate – çi de
Ei, çi pentru cå sponsorul nostru vegheazå cu urechea låsatå
Må voi trezi oare la realitate? La care? Ce este realitatea?
propriu, unde nu-l pot urma çi unde nu am ce cåuta...
(01: 21 a.m.)
trebuçoare, må påråseçte çi uitå de mine, intrînd în universul såu
Mich. Du Hast Mich – du-duceÆi-vå naibii cu telefonul vostru... minimå de atenÆie, apoi se apucå så execute mecanic diverse
naiba! Du. Du Hast. Du Hast Mich – Du. Du Hast. Du Hast profesionale, de parcå aç putea så må bucur de ele, îmi aratå doza
Doi-cinci-zero-patru-nouå-opt. Apel. Ocupat. Lua-v-ar care se çtie açteptat çi bine venit, îçi etaleazå noile sale realizåri
întîmplåri comune. Må salutå cu elocvenÆa ocrotitoare a celui
(Rammstein – Du Hast) SoÆul vine zilnic acaså, cu fiinÆa cînd obositå, cînd råcoritå de
întîmplå, viaÆa curge în aceleaçi unduiri anoste, rareori absurde.
nici noi n-am uitat... juisarea sexualå dupå nopÆile de asprå abstinenÆå. Dar nimic nu se
voastre elastice, çi pregåtiÆi-vå pentru dans aça cum çtiÆi voi... Çi secÆionarea lamei de oÆel vibrator cu intensitatea la care må ridicå
liber picioarelor, mîinilor, capetelor çi ce mai råmîne din corpurile toÆi nervii la gîndul tåieturii vindecåtoare, am ajuns chiar så açtept
de la 13 bis, pentru voi – Du Hast! Gata de bîÆîialå? OK, daÆi frîu strålucitoare ce atîrnå deasupra gîtului meu subÆire, må furnicå
toare, am apelat la cine – se çtie ea... Domniçoarelor çi tu, gaçcå Aç vrea så-mi dea lovitura care m-ar elibera, visez la sabia
un cunoscåtor de germanå så må corecteze, chiar çi o cunoscå- o amantå, o ibovnicå, o curvå de serviciu sau cum s-o fi numind.
grupului german Rammstein. Sper cå am pronunÆat exact... Açtept mod miraculos! Aç vrea ca soÆul så-mi spunå cå, într-adevår, are
Çi acum prima noutate a serii, din albumul Sehnsucht al paralizeazå. Dar certitudinea acelei existenÆe må elibereazå în
timp. Spaima cumplitå cå ea existå fårå så çtiu cine este må
de tot... Så facem o vizitå pe Unirii? ASTA-I BUNÆ! sau numai ne prefacem cå dormim. O uråsc çi o doresc în acelaçi
ce-mi bat capul cu prostii, mai bine så-l ascult pe copil, cå e dulce ce în ce mai rarefiat çi mai irespirabil al camerei în care dormim

211 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 222

210 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 223

– A venit un mesaj pentru mine? Simt cå må usuc, simt cå må sufoc, simt cum mor, cu fiecare clipå
– Påi ce, te crezi LenÆi Chiriac, så-Æi vinå admiratoarele cu ce se topeçte în tigaia promiscuitåÆii zilnice, simt cå nu am nimic
flori çi pråjituri cu friçcå de la cofetåria lui Coposu? çi nu am avut nimic esenÆial în viaÆå, oricum scurtå çi damnatå,
– Copos, båi analfabetule! simt cå alåturi s-a consumat un festin la care puteam avea acces
– Tot cåpos, da’ cu chelie!... çi eu, puteam avea scaun çi tacîm, çi îmi puteam aduce prinosul
de existenÆå çi creativitate, nu doar la nivel biologic... Azi am
Acesta a fost Joe Cocker, pentru Dana, de la Vasilicå; posibilitatea så încerc aceastå altå – så-i zic fericire? Çi totuçi mi-e
pesemne cå Dana a fugit dupå cine nu trebuie çi-a cåzut într-o teamå cå va fi aceeaçi pastå fårå gust çi fårå condimente... Iar
groapå neastupatå de Båsescu... În continuare am douå mesaje dezamågirea m-ar dårîma definitiv! Ce prostie! De ce-mi închipui
obligatorii. Primul sunå astfel: cå asta conteazå? Sînt doar egoistå, insuportabil de închiså în
mine, nepermis de egolatrå çi chiar îngîmfatå! În situaÆia mea, cu
Leontine, lua-te-ar dracul, vino îndåråt acåsicå, sau måcar handicapul meu, så nu mori de rîs?! Ba så mori!
trimite bani de lemne cå mi-e frig fårå tine! Semneazå: Manuela! ...Çi iaråçi am avut iluzia unei partide amoroase cu intrusa din
Dragå Leontin, eçti rugat deci så vii cu lemne så nu îngheÆe coçmarul greÆos. Era o blondå cu çuviÆe råsucite în genul
çtii tu cine çi de ce. Al doilea mesaj este semnat de Hanul Solitar, rastafarian. Visul se desfåçura pe fondul unei muzici My Dying
referire desigur la cåpetenia tåtarilor, nu la denumirea hotelului de Bride, cu viori çi chitare joase, iar încleçtårile tensionate ne
odinioarå: smulgeau din umeri braÆele, fårå dureri. Mîngîierile palmelor ei
Såtul de cuceriri, cålåreÆul care a bîntuit pustiurile asiatice påreau jupuiri sau depilåri cu cearå, sårutårile gurii sale cu buze
deshamå la cortul stråmoçesc, din strada Unirii 62, ca så-çi
violete må umpleau de fericirea sfîçietoare pe care am tråit-o
consume liniçtit agoniseala çi så scrie memoriile unui Vagabond
atunci cînd mi s-a luat sînge la analizå. Må topeam de plåcere, må
of the Eastern World. Doritoarele de poveçti la gura sticlei sînt
açteptate în barul de la colÆul stråzii, în fiecare searå, dupå ora scurgeam de plåcere deodatå cu sîngele absorbit în punga de
cînd se culcå mîÆele. plastic ermetic închiså. Råsuflarea fierbinte çi parfumatå a fiinÆei
Dragå Hanule, çtii cå eçti haios? Te asigur cå vom fi çi noi în din vis aducea mireasma plajelor din Caraibe, pe care mi le-am
boata respectivå, måcar aça, ca så deguståm lichidul cu care imaginat deseori, iar çoapta ei stranie promitea sublimul necu-
ameninÆi. Iar dacå nu Æi-e cu supårare, ascultå aceastå bucåÆicå noscut, aflabil dincolo de mine...
muzicalå, pe care amicul Romeo o dedicå iubitei sale Luky, M-am trezit nefericitå, impurå, fleaçcå. Temperatura sîngelui
cåÆeluça cu pår negru. Vå reamintim cå puteÆi suna la telefonul trecuse în febrå, auzeam voci ca niçte ecouri distorsionate çi
nostru, acelaçi numår – 25.04.98. Deci, muzicå... fragmente muzicale din diferite spaÆii, ca atunci cînd freci scala
radioului pe game de frecvenÆå fårå legåturå între ele. Eram
(Roger Waters – Three Wishes) scåldatå, çi de transpiraÆie, çi de orgasm. Prea multå vreme nu
(01: 17 a.m.) tråisem aça ceva – så-i zic ruçine? Så-i zic reacÆie adolescentinå?
M-am dat jos din pat, fårå så må preocupe ce face soÆul alåturi.
Cine o fi tipul? Misterios båiatul, dar parcå prea încrezut... Am intrat în baie pe bîjbîite, am deschis robinetul, am cules cîÆiva
Auzi: doritoarele de poveçti... Bine cå n-a zis-o pe-a dreaptå – pumni de apå çi mi-am råcit fruntea, faÆa, pieptul, pîntecele,
doritoarele de p...! Påi cîte de-astea o fi crezînd el cå vegeteazå coapsele... Cît så fi zåbovit la chiuvetå? Poate un sfert de orå,
aici la noi? Uite, îl açteptau pe el, så le mîrleascå, mîrlanul poate mai mult. M-am întors în camerå, în felul meu obiçnuit,
dracului... Pe ce stradå a zis cå stå? Unirii... Strada o çtiu, casa... cålcînd neauzit çi respirînd fårå zgomot. Uça råmåsese larg
Parcå çi pe-aia o çtiu, e una cu etaj? Sau doar o mansardå? Da’ deschiså. Nu-mi aminteam dacå o låsasem aça. Ceva din inte-
çtiÆi cui... ezitaÆi så sunaÆi. Emisiunea Æine pînå la ora care credeÆi de cuviinÆå,
cum vorbiÆi çi v-am asculta toatå noaptea, all night long, vorba vor ivi în cursul orelor. Nu uitaÆi telefonul nostru 25.04.98 çi nu
– Nu sîntem la cursul de jurnalisam, Lady! Dar ne place atribuim premiul çi continuåm discuÆiile obiçnuite pe temele care se
– Vrei så-Æi spun cine, ce, unde, cînd? piesa test çi dupå ce obÆinem råspunsul sau råspunsurile corecte,
– Må minunam så fie altfel... afarå de al binecunoscutei Lady From The Night. Vom difuza curînd
– Bunå, copil! Cunosc compoziÆia... nou, vom continua concursul, så speråm cå avem çi alte telefoane,
Reluåm emisiunea noastrå çi vå spun „bine v-am gåsit“ din
(Ærrrrrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrrr)
(02: 03 a.m.)
nostru çi ascultaÆi piesa care urmeazå, cu multå atenÆie vå rog...
make me feel like a real man? Mai departe, revenim la concursul Voiculescu... Revenim dupå.
a micului interludiu – Will some woman in this deseret land/ 98,47 hz, Radio Now & Here, urmeazå çtirile nopÆii cu Alin
Iar urmarea o çtiÆi prea bine, înså eu am så spun ca încheiere reamintim cå ascultaÆi Midnight Rambler pe lungimea de undå
Dry as a funeral drum... Ei, nu se çtie cine o fi sweet man al Roçcatei, dar acum vå
Tight as a turniquet
I feel cold as a razor blade Gone)
And I can feel one of my turns coming on. (Muddy Waters – Who’s Gonna Be Your Sweet Man When I’m
And nothing is very much fun, anymore.
But I have grown older and you have grown colder Roçcata de la scara trei:
And night after night we pretend it’s all right valabil cu Muddy Waters, din partea lui Voicu Adrian pentru
Like the skin on a dying man. un scurt interval muzical, pînå la ora çtirilor. Ascultåm un blues
Day after day our love turns gray Açadar, am scåpat de grija celui de-al doilea råspuns. Acum,

datoria – din albumul albumelor, The Wall... (01: 54 a.m.)


bonus track la premiul pe care îl refuzå, måcar aça så plåtim
vå rog så primiÆi încå o dedicaÆie pentru Lady From The Night, – N-am citit aça ceva. Sau am uitat, dacå voi fi citit...
pentru Pink Floyd, probabil cea mai importantå formaÆie rock –, poliÆiste...
Iar acum, cå tot m-am provocat – çi voi çtiÆi patima mea într-o pastilå de... Cum îi zice? Bomboana aceea din romanele
Çi în situaÆia mea, lipsa asta este mortalå, ca o dozå de cianurå
(Pink Floyd – Interstellar Overdrive) – Îmi doresc så pot spune çi eu la fel. Dar nu am certitudini.
tulburi îngrozitor!
Night, sper cå-mi permiteÆi så fac çi eu o dedicaÆie... le uit chiar, så nu må tortureze! Nu mi-e ruçine så recunosc: må
Dawn, lansat în anul 1967... De la mine pentru Lady From The acum, sînt perfect private çi nu le voi da publicitåÆii! Aç vrea så
Interstellar Overdrive de pe albumul The Piper At the Gates of – Numai pe cele care trec prin mixerul radioului. Astea, ca
începutului, cu Syd Barrett, vocal çi chitarå. Ascultåm deci – Înregistrezi convorbirile noastre?
extras pe single al obsesiei mele, Pink Floyd, din perioada – Eu sînt liber så te ascult! Cînd eçti dispuså, începe!
ca în poveçtile de amor... Acum, o secvenÆå celebrå la vremea ei, un – Çi care-i problema? Spun un adevår, nu replici de teatru!
cînd çi ultimul ascultåtor va fi adormit cu succes, iar zorii se vor låsa – Foloseçti çabloane din filmele de duzinå!

217 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 216

220 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 213

spaima, se çtie prea bine – la crimå çi dezmåÆ, sublim çi frumos, – ...çi fumezi o Æigarå nenorocitå, ca så te liniçteçti, cum
util sau inutil. De douå mii de ani, umanitatea îl are pe Isus ca så spuneai cîndva! Mai tremuri din cauza mea?
se racordeze la Divin. De tot atîÆia ani, oameni inteligenÆi se – Mai tremur! E ceva inexplicabil!
stråduiesc så-L minimalizeze, fie socotindu-L un profet mesianic, – PoÆi så spui încå o datå ce te tulburå la mine?
fie un impostor genial. Poporul din sînul cåruia a ieçit Îl contestå – De ce vreÆi så repet mereu cå îmi sînteÆi apropiatå çi
vehement, sau Îl priveçte cu condescendenÆa celui care dispune de produceÆi asupra mea un efect teribil? Chiar atît de singurå
bani – prin definiÆie çi tradiÆie, instrumentul Diavolului. LecÆia lui sînteÆi? Nimeni nu vå stå aproape så vå spunå cît valoraÆi? Aça de
Isus a fost uitatå chiar de cei care predicå în numele Lui. Creçtini råu tråiÆi cu el?
gîrboviÆi de îngîmfare se îmbracå în aur çi purpurå, precum – A tråi este un verb cu sensuri multiple. Dintre acestea,
Cezarii, çi blagoslovesc mulÆimi pentru care mersul spre Bisericå numai unul mi se aplicå, acela care defineçte o viaÆå vegetativå,
este o îndeletnicire la modå, sau una fårå de care îÆi este opritå lipsitå de bucurii elementare, cum ar fi lumina, cåldura, înÆele-
ascensiunea socialå. Secte çi confrerii dubioase folosesc numele gerea, liniçtea... Paradoxal, chiar liniçtea îmi lipseçte în vegetarea
lui Isus pentru a-çi atinge scopurile josnice de înavuÆire çi mea incurabilå...
îndobitocire. Cine nu este cu noi, nu-L vede pe Isus, proclamå – Ce bårbat a fost atît de råu cu dumneavoastrå, de v-a
aceçtia, uitînd cå împåråÆia cerurilor este în fiecare dintre cei care nimicit sufletul fårå så vå ucidå trupul?
cred în El. Hoarde netrebnice, de apucaÆi ai credinÆei oarbe, se – Inutil så-Æi råspund, copile... Dar asta nu conteazå! La urma
bulucesc la uça studiourilor de radio-televiziune ca så-çi propage urmei, ce sînt eu? O trestie care se frînge, în ciuda faptului cå
mesajul creçtin cåtre alte hoarde, acelea de nevolnici abrutizaÆi în gîndeçte... Cînd Pascal a formulat metafora aceasta, distincÆia pe
muncå deçartå çi sclavie în lanÆurile financiare ale lui Satan. Çi care eu o introduc prin cuvintele în ciuda putea så parå o
unii, çi alÆii iau numele Domnului drept pavåzå pentru escrocherii chestiune minorå! Azi se vede liber çi de departe: gîndirea nu
sau nedreptåÆi. Unii în numele a ceea ce au adunat de pe spinarea împiedicå moartea, poate chiar o gråbeçte! Animalele se ucid
celorlalÆi, alÆii în nådejdea cå va veni çi vremea lor, adicå vor între ele pentru hranå sau alte nevoi, dar nu cred cå îçi propun så
putea çi ei så se ridice pe truda semenilor cåtre o bunåstare fårå omoare, cum fac oamenii! Cine a pus pe primul loc gîndirea, în
noimå în faÆa Domnului. Çi toÆi aleargå orbi cåtre gura ceea ce priveçte deosebirile dintre om çi restul animalelor, a uitat
Demonului, ca într-un tablou celebru din secolul în care Domnul cå tocmai gîndirea îl împinge pe om la moarte, mai repede ca
era încå prezent printre oameni... orice alt proces psiho-fizic... Tragedia mea, copile, nu constå în
Ascult de departe aceastå agitaÆie stupidå. Domnul mi-a dat faptul cå tråiesc alåturi de o persoanå insensibilå, ci în faptul cå
libertatea så må bucur întru numele Lui, cu modestie çi umilinÆå. tråiesc la umbra propriei mele personalitåÆi! Adevårata mea fiinÆå
Dar nu mi-a dat çi puterea så må hrånesc cu dragostea semenilor este ascunså sub o manta de întuneric, dacå nu te supårå cå fac çi
mei. Sau încå nu våd eu aceastå dragoste? Sînt cu adevårat orbitå? eu metafore...
Cine trebuie så-mi deschidå ochii? Çi cåtre ce? NopÆi în çir – Så må supere, dragå Lady? Må impresioneazå!
priveghez çi caut så înÆeleg ce-mi lipseçte så fiu fericitå. Îmi spun
mereu cå n-am parte de dragoste. Çtiu cå aceastå dragoste nu se (01: 31 a.m.)
îndreaptå cåtre Domnul, sau nu vine dinspre cineva care se aflå la
maså cu Domnul, çi sînt nefericitå din cauzå cå nu pot, încå, så må Açadar, prima întrebare a gåsit råspuns înainte de a fi rostitå!
topesc în iubire pentru El, în aça fel încît så-mi fie inutilå altfel de Dacå påÆim tot aça la urmåtoarele, precis o så ne tragå sponsorul
pasiune. Dar patima asta lumeascå – prea lumeascå? – må face så un perdaf çi un kick in ass, çi nu ne mai contracteazå pînå în
tråiesc nefericirea la putere nemåsurabilå. Dragostea unei fiinÆe mileniul urmåtor... Încå
spaima de a fi singurå în imensitatea cosmosului, iar unde duce vedea ce este de fåcut, poate blocåm telefonul cînd sunaÆi dvs...
Ruptå de legåtura cu Dumnezeu, fiinÆa umanå tråieçte cu – Påi este suficient så ne oralizaÆi råspunsul, çi pe urmå vom
fiecåruia dintre noi, bårbat sau femeie, båtrîn, çi mai cu seamå tînår. public... Sînt eu vinovatå? Çi ce trebuie så spun?
adîncul fiinÆei o såmînÆå de spaimå. Aceasta mi se pare esenÆa sunå? Poate nu çtiu råspunsul, poate nu le face plåcere så iaså în
mea substanÆå indefinitå, fie cå voiajez prin spaÆii astrale, påstrez în – Treaba dumnealor ce vor crede! Eu ce så le fac dacå nu
care numai nevertebratele beneficiazå. Fie cå må ascund în propria iertaÆi, nu-i aça? Ce vor crede ascultåtorii?
celui/celei care naçte viaÆå într-un dispreÆ suveran al creaÆiei, de aÆi re-venit printre noi, scumpå Lady! Nici de data asta nu ne
întunecat-violaceu, çi privesc la rodul meu cu indiferenÆa stranie a – Ar trebui så nici nu råspund, înså misia e misie, deci bine
påmîntesc îmi pare atunci un ou, pe care eu l-am aruncat în vidul – Bunå, copile!
îndåråt så må asigur cå existå ceva de unde am plecat. Globul tåm!
care cuprind lumea çi må poartå spre constelaÆii imprecise. Privesc – Nu se poate, avem un telefon deja! Bunå seara, vå ascul-
juratå de verdeaÆå. Alteori, acelaçi suflet desfåçoarå aripi uriaçe, (Ærrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrrr)
sufletul se retrage în sine, ca o pasåre micå într-o scorburå încon-
citå, sau cu spuma de spaimå prin care vîslesc îngrozitå. Uneori, Iatå melodia....
repede sau mai lent, cu valul de uitare albastrå pe care plutesc feri- reacÆie, nu de alta, dar så nu ne iaså bîrfe cå sîntem pe o cacealma!
pedepseçte pentru påcatele fåcute sau doar gîndite! Somnul vine mai cå de data asta Lady From The Night o så fie ceva mai lentå la
Dumnezeu fie cå nu aude, fie cå nu ascultå ruga mea, fie cå må consultarea fiçierelor, telefonul, råspunsul, premiul, çi så speråm
Dumnezeu så-mi dea tihnå çi putere de a rezista Demonului. Dar întrebarea numårul doi. O ascultaÆi, apoi çtiÆi ce aveÆi de fåcut –
datå cînd pun capul pe pernå, închid pleoapele çi må rog lui Bine v-am gåsit la partea a doua a concursului, concret, la
Noapte de noapte açtept çi retråiesc acest coçmar. De fiecare
misterios çi demonic. Aici este doar un coçmar – coçmarul meu! – OK, fileazå tîmpenia asta, çi då-i pe åia...
paranormal, cu inserÆii din folclorul religios. Aici nu existå nimic – Poate la apelul urmåtor.
naliticå sau filozoficå. Nu voi bate cårårile çtiute ale misticismului – Lady n-a låsat un mesaj?
preÆioase çi pretenÆioase reliefuri conceptuale, de sorginte psiha- – Dacå era, Æi-l bågam în direct, starule!
persoana din coçmarul meu realå çi vie? Nu mai voiajez acum prin – Tiresianule, vreun telefon?
în domeniul calculatoarelor çi al televiziunii, cum så nu fie çi
realitatea virtualå este ceva de care se Æine seama la modul concret (Tiamat – A Deeper Kind Of Slumber)
çarpe. De ce am certitudinea grotescå a existenÆei individei? Dacå
çi fiinÆa cealaltå, açtept så-i percep råsuflarea subÆire, ca a unui çtim noi cui, çi fireçte cå n-o så spunem...
råsuflarea sforåitå a omului de alåturi. Totdeauna açtept så se miçte criticioçilor, cum ar zice prietena noastrå RD, spre disperarea
zitå. Zac nemiçcatå în întuneric, în liniçtea camerei, ascultînd nou, ce nu atinge valoarea precedentului, dupå opinia majoritåÆii
de intruså, de tot ce ne înconjoarå, çi abia atunci må trezesc îngro- rockerilor de la Tiamat, grupul suedez care çi-a lansat un album
sine – se consumå, må cuprinde adevårata greaÆå de mine, de soÆ, vizeazå statutul social, nu vehiculul – så ascultåm o bijuterie a
amor cu ea, iar dupå ce amorul – sau numai intenÆia actului în noastrå este inutilå! Dorind succes Roabei – sper cå termenul
preajmå. Uneori îmbråÆiçez stråina, simt o ciudatå atracÆie så fac Iatå, prima conexiune s-a fåcut, så nu se spunå cå emisiunea
apropiat, ca çi cum l-aç cunoaçte çi l-aç accepta de ani çi ani în lemn pe masa din colÆul vecin intrårii, mîine, la ora ceaiului englez.
dintotdeauna çtiutå. Chipul dînsei îmi este neclar, dar destul de Hanului Solitar, din partea Roabei de påmînt, un semn de
individei, a cårei identitate îmi este perfect necunoscutå çi parcå un mesaj avem acum, iatå cum sunå:
219 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 214
218 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 215
Oare cînd a început perioada de coçmar? Nu çtiu cînd a – ProcedaÆi cum credeÆi de cuviinÆå, eu tot nu am somn la ora
început, nu çtiu cînd o så se termine, dar çtiu sigur cum se va asta, çi uite ce fac: råspund la concursuri çi cîçtig convorbiri pe
sfîrçi – cu moartea mea! Nu spun prostii çi sper cå nu delirez. banii mei, cå postul vostru nu este în stare så plåteascå un
Demonii care îmi populeazå creierul au bunåvoinÆa så execute din abonament simbolic ascultåtorilor fideli! Cît despre premiu, iaråçi
cînd în cînd un fel de preview çi så må punå ca dinaintea unui nu-mi trebuie obiectul, aça cå îl donez de pe-acum cui îi face
ecran albastru, pe care ruleazå filmul întîmplårilor viitoare în trebuinÆå...
care voi fi implicatå. Privesc, tråiesc, particip cu tot elanul la – Vremuri de austeritate, Lady!
acÆiunea filmului – poate aici ar trebui niçte ghilimele –, må – Da, austeritate, dar de la mine în jos! Aça gîndeçte orice
implic çi må trezesc leoarcå de transpiraÆie, cu pielea ca våcsuitå parlamentar respectabil çi responsabil, nu?
de o cremå insuportabilå. Merg în baie, må spål, îmi torn apå în – N-am voie så fac politicå în emisiunea aceasta, Lady!
cap çi pe spate, må çterg. Revin în camera aceasta pe care o uråsc PuteÆi interveni în direct pe post la ora comentariilor politice...
în acele momente, parcå ar fi o închisoare! Dar aici am cele mai – Tot pe banii mei? Nu, mulÆam fain, atunci tariful e maxim,
scumpe lucruri ale mele – casetele, combina muzicalå, discurile, så sune cine îçi permite... Eu de emisiunea asta a voastrå am
fotoliul unde odihnesc çi gust cafeaua, cafeaua fårå de care drag...
existenÆa mi-ar fi çi searbådå, çi såracå. – MulÆumim!
De fiecare datå, coçmarul se desfåçoarå dupå un acelaçi – ...çi-mi place så ciulesc urechea la muzica difuzatå! Îmi
scenariu, încît am ajuns så-l çtiu foarte bine, fårå så tråiesc aminteçte de vremuri minunate, cînd tråiam çi eu liberå, pot
amånuntele unor cute de timp asemånåtoare. Sînt în pat. Nu çtiu spune... Acum, dacå vreÆi råspunsul, este vorba de piesa lui
dacå dorm sau dacå împårtåçesc o clipå de intimitate cu soÆul. Må Robert Cray çi Kevin Hayes numitå Enough For Me, çi scoaså la
råsucesc spre trupul lui gol, vreau så-l iau în braÆe çi deodatå Mercury, în 1995, pe discul Some Rainy Morning. Am ghicit?
constat cu stupoare cå existå altcineva în locul meu! Corpul unei – Fantastic! O çtiÆi çi pe-asta!
alte femei se interpune între mine çi soÆ, må încurcå, må înlåturå, – Asta a fost un fleac! E atît de recentå, încît am crezut cå
må eliminå, må face så suport umilinÆe incredibile çi indecente, pe glumeçti!
care nu pot så le definesc în cuvinte clare, limpezi çi inflexibile ca – Nu glumesc, Lady From The Night! Aç vrea så te cunosc,
o teoremå. De ce evoc aici limbajul exact? Pentru cå am senzaÆia aç vrea så må conving cå eçti realå, cå nu stau de vorbå cu un fel
sau certitudinea cå, dacå aç folosi cuvinte sau fraze matematic de alter ego! Simt cå înnebunesc dacå mai aud ceea ce îmi spun
legate între ele, coçmarul nu s-ar mai repeta, aç fi izbåvitå! doar eu însumi mie!
Çi de fiecare datå cînd gåsesc alt corp feminin între mine çi – Poate cå vei suferi o deziluzie! De ce nu vrei så laçi relaÆia
soÆul meu, situaÆia må face så vomit. Nu doar în vis ori coçmar, ci aça cum este? Incertitudinea e o frumuseÆe pe care doar spiritele
çi în realitate. Må trezesc cu greu, çi am gura plinå de un gust alese o pot degusta çi aprecia! Nu Æi se pare mai valoros
inconfundabil, inacceptabil. Intestinul gros çi-a întors materia spre potenÆialul decît consumatul?
esofag, cavitatea bucalå emanå un miros de care mi-e o scîrbå – Mårturisesc cå foloseçti termeni pe care nu-i înÆeleg cum
sublimå, limba mi-e arså sub cleiuri çi sucuri gastrice, gingiile mi trebuie!
s-au strepezit de acizi fårå nume, dinÆii se miçcå, gata så cadå, – ÎnvaÆå, copile!
nasul este înfundat, ochii må usturå, urechile îmi vîjîie çi inima – Påi cu cine? Te fereçti så-mi fii profesoarå!
palpitå nebuneçte, ca dupå o goanå infernalå. În vis/coçmar, må – Må feresc så te dezamågesc! Eu nu pot så mint pe nimeni!
întorc spre soÆ çi vreau så-i spun ceva, chestiuni oarecare, nu Dacå ar fi så accept o întrevedere cu tine, n-aç face-o înainte så-Æi
reproçuri pentru existenÆa/prezenÆa celeilalte. Dau de rotunjimile spun adevårul despre situaÆia mea! N-ar fi cinstit!
– N-ai vorbit niciodatå aça! ÎÆi rîzi de mine?! çi prin inteligenÆa deosebitå! Am iubit la ea ceea ce creierul dådea
tåu tînår! Ofelia! Femeia aceea m-a impresionat prin frumuseÆea-i tragicå
simÆi ce sînt în stare så fac în braÆele tale, så må bucur de trupul îÆi jur cå singura noastrå pasiune comunå, ca så zic aça, a fost
– Numai dacå Æii la mine! Dar nu înainte så vezi cum aråt, så – Pari convinså cå i-am fost amant! Bine, crezi ce vrei! Dar
– Vrei så fac asta pentru tine? – Pe cuvîntul tåu cå nu i-ai aråtat curul?
– Omoarå-l! – De ce al meu? N-am avut de împårÆit nimic, niciodatå!
– Meschin om! Îl omor! Visariucului tåu...
teazå cînd fac, dupå pårerea lui, cheltuieli nejustificate! lingåi cu poponeÆ ca mårul çi pectorali ca sînii de fecioarå, pasiunea
– Mai degrabå indiferent! Nu-i paså de mine, dar se ambe- om serios! Iar mie îmi plac bårbaÆii very strong, aça ca tine, nu
– E atît de posesiv? lui, cåci – Æi-am spus – e un homosexual ce Æine la imaginea lui de
– Nu este! Crezi cå aç putea så vorbesc din preajma lui? încålecatå de vreun mocofan cu trup efeminat, ca så-i fac plåcere
– Din cauza insensibilului de lîngå tine! E alåturi acum? l-ai vedea ce fericit este cînd studiazå prin lunetå cum sînt
Eu nu pot så-mi recîçtig credinÆa în mine! De ce oare? Tu çtii? fleacuri!... De-ai çti cît de docil se laså biciuit de nagaica mea, çi de
– Dar nici bine nu-mi face! Oricum, mulÆumesc de încredere! bine pot! Çi e foarte corect în „contractul“ nostru, iar „clauzele“ par
încå! Sper cå nu te deranjeazå sinceritatea! doar cå îl cred çi-l înÆeleg; må stråduiesc så-l ajut cît de mult çi de
– Çi ce-i cu asta? Eu tot te voi iubi cum n-am iubit pe nimeni, meniul...“ „Nu au savoarea viului!“ M-a îngenuncheat! Acum nu
– Pentru mine eçti! æi-aç putea fi mamå! „De ce nu te uiÆi la video? Nu ai cîte casete vrei? Sexy, porno, tot
– Chiar crezi cå sînt un copil? rutului! Ador så våd cum se întrupeazå animalul cu douå spinåri!“
– Ce mai faci tu, sweet child of time? dat pe spate. „Få-mi acest pustiu de bine, çi laså-te privitå în timpul
– Bunå, Lady! am crezut cå-çi bate joc. Îi aflasem cîteva slåbiciuni, dar cu åsta m-a
– Bunå, copil! îngådui voyeurismul. Prima oarå cînd mi-a propus „rafinamentul“,
ai desfrîului total. El îmi suportå pornirile sado-masochiste, eu îi
(N-Trance – I’ m Too Sexy) care ne Æine, deocamdatå, alåturi: viciul! Çi el, çi eu sîntem adepÆi
încerc de cînd stau cu Lulu sub acelaçi acoperiç! Dar mai este ceva
dedici aceastå pieså Adinei... de sete pînå la deshidratare sînt laturi ale experienÆelor pe care le
pentru dînsa, sper cå n-ai så te superi, dragå „çtii tu cine“ care îi fute pînå la sîngerare, a råbda de foame pînå la epuizare çi a suferi
The Night çtie precis cine çi ce, så-mi permiteÆi o dedicaÆie çi convenÆionalitate, orice conformism! A bea pînå la înÆepenire, a
succes al lui Rod Stewart, din anii 70, presupun cå Lady From scara greçelilor, batem temenele ståpînului „de ce?“ çi rupem orice
cheamå I’m Too Sexy çi este o preluare N-Trance dupå un mare periodic punem în discuÆie tot ce înseamnå ierarhia valorilor çi
dedicaÆie, de astå datå pentru Adina, de la çtie ea cine, piesa se organizarea vieÆii, nu de profesiunea mea! Zilnic ne certåm,
gie-Istorie... Så trecem acum la o pieså de noapte, din nou o fel de çcolarizare post-universitarå, învåÆ chestii ce Æin de
crede cå este mårunt de staturå çi a fåcut facultatea de Filolo- stricat, ceva ce nu gåseçti pe toate stråzile! Traiul cu Lulu este un
Ocheçelu, patronul stabilimentului, care vå aruncå afarå, oricît aÆi Tipul posedå un farmec aparte, recunosc! Are ceva malefic çi
pasiuni! BåieÆi, aveÆi grijå så nu-i spargeÆi geamurile lui Nelu înÆelegåtoare!... Da, ai ghicit cå nu acoperiçul må Æine lîngå Lulu!
Iatå cå s-a generat çi un conflict! Minunat, deci stîrnim – Ei, vezi de ce sînt eu prietenå cu tine?! Pentru cå ai o inimå
Corsarul Negru. ment numai al tåu...
sticlå cu tot, så te prind eu cå te legi de Viorica! Semnat: doar, nu eçti tu lipsitå de posibilitatea achiziÆionårii unui aparta-
Bå, Hanule, dacå dau mîine de tine în bar, te ia dracul cu – Bine, çi-acum ce te Æine lîngå el? Nu cred cå acoperiçul
225 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 240
228 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 237
asprå, îmi voi råni degetele, îmi voi sfîçia unghiile, voi înfige Totul a pornit de la videocaseta cu filme porno. Våzutå în
dinÆii çi voi pierde cîÆiva, poate pe toÆi, în scoarÆa grunjoaså a doi, are un efect. Våzutå în patru, altul! ConversaÆia s-a învîrtit în
ultimei pasiuni! jurul scenelor tari. ExcitaÆia, låÆitå ca o peltea, ne-a luat prizonieri.
Domnul så fie cu mine, çi låudat fie Numele Lui! Aluziile încruciçate, îndemnurile directe, impulsurile cåtre
partenerul interzis dar rîmnit, coniacul çi çampania, Æigårile cu
(03: 05) iarbå ruseascå, toate ne-au împins la experimente deocheate, din
care am ieçit råvåçiÆi. Apetitul Liviei m-a speriat; neputinÆa lui
Bine v-am regåsit la Midnight Rambler, vå spune DJ X. Este Lulu, care s-a slujit de limbå så provoace orgasmul partenerei
ora amintirilor dureroase. Cine simte nevoia confesiunilor în („Dar ce orgasm! Ce cutremurare!“ se minuna femeia), m-a
public poate så o facå apelînd numårul çtiut. CunoaçteÆi regula – scîrbit; lesbianismul jucat de doctoriÆå mi-a deschis nebånuite
nimeni nu este obligat så-çi spunå numele, nimeni nu este obligat uçi cåtre sexualitate. Încå o datå consemnez cå Lulu n-a lansat
så precizeze clar împrejuråri care pot fi jenante pentru alÆii, nu se invitaÆii homo, n-a trådat porniri dosnice. Fapt care nu l-a scutit
admit pornografii sau vise compensatorii cu ochii deschiçi, adicå de comentariile acide ale Duduiei...
mizåm pe bunul-simÆ al fiecårui suflet nefericit, iar terapia – E un pervers foarte ascuns çi prefåcut! I-a fost jenå de tine,
colectivå încercatå aici se bazeazå pe cercetårile foarte serioase cå ai o imagine a lui very nice çi fair-play! Nu vrea så-çi piardå
din grupurile de dialog, specifice modului de viaÆå occidental credibilitatea, cîtå mai are! Ori poate nu totdeauna îçi laså liber
postindustrial. Açadar, så speråm cå çi astå-searå vom reuçi måcar instinctul de pederast!
o izbåvire, çi cine se simte împovårat de angoase este açteptat la Livia se culca din sportivitate cu mine. Nu vroia, cicå, så-çi
Clubul Inimilor Singuratice... Ca så intråm în atmosferå, iatå o dezamågeascå prietena, pe nevastå-mea! Iar eu... AÆi våzut vreun
pieså Beatles din albumul Sergent Pepper... bårbat så reziste asaltului unei femei? Sper cå nu fac paradå cu
rezultate de mascul fatal. Pur çi simplu må låsam luat de
(Beatles – Within You Without You) împrejuråri! Ce mi se pare ciudat, e cå pierdusem simÆul pro-
prietåÆii asupra soÆiei, un sentiment pe care îl resimÆeam acut çi
(Ærrrrrrrrr-Ærrrrrrrrrrrr-Ærrrrrrr-alo!) puternic înainte cu doar cîteva luni så intråm în cvartetul... nu, nu
din Alexandria (carte råscititå de toÆi patru în perioada respec-
Conversam de cîtva timp cu o voce extraordinar de senzualå, tivå), ci din oråçelul modest, anost çi cenuçiu. Credeam cå-mi
plåcutå, energicå çi impunåtoare, fårå stridenÆa celor obiçnuite cu verific virilitatea çi independenÆa, culcîndu-må cu Livia. Ce
råsteala. Din centrala telefonicå în care fåceam serviciul de noapte, verificare så fie, cînd ajunsesem så tråiesc doar pentru orele de
îmi permiteam så må joc de-a „numårul format greçit“. Aça plåcere în compania doctoriÆei? Vreau så cred cå Lulu n-a con-
dådusem peste acea voce femininå, ce s-a dezvåluit în timp ca tinuat så se întîlneascå „în secret“ cu nevastå-mea. Refuz så
aparÆinînd unei femei excepÆional educatå, informatå, deschiså la cercetez, las ca intimitatea soÆiei så-i aparÆinå, så dispunå de ea în
glume echivoce, receptivå çi distractivå fårå pedanterie. Am exclusivitate. Gelos nu pot fi. Am conçtiinÆa mult prea încårcatå
verificat numårul. Localiza o caså în care locuiau, dupå informaÆiile cu „påcatele“ mele. Çi, la urma urmei, nu eu sînt „eroul“ acestei
obÆinute lejer, vreo cincisprezece persoane – patru bårbaÆi, cinci evocåri! Am dezvåluit amånuntele (orice s-ar zice – necon-
femei cu vîrste între douåzeci çi unu çi cincizeci çi trei de ani, restul venabile mie) din respect pentru adevår. Dublu adevår – unul
copii de grådiniÆå çi liceu. A cui era tulburåtoarea voce din noapte? privind imoralitatea amicului, sau mai bine zis libertinajul
DiscuÆiile au pornit de la generalitåÆi çi s-au canalizat, poate cuplului Lulu-Livia; çi adevårul asupra chestiunii homo, aça cum
involuntar, cåtre domeniul erotic. Firesc, mi-am zis la început. Ea l-am verificat eu, çi care mi s-a pårut o invenÆie, o bîrfå.
çi så se çteargå la cur, l-am låsat! Poate nici nu voi açtepta atît! açtept pe orice ring de kick-box, så discutåm ca-ntre bårbaÆi! Çtii
nu voi sta! În ziua cînd nu e în stare så-çi spele singur picioarele – Coane, eu sînt un tip bine educat! Deci: dragå Corsarule, te
spål cufureala?... Ce zic så-i spål! Nici måcar så-i miros båçinile – Dar fårå înjuråturi, Hanule, cå îÆi tåiem microfonul!
cruce! N-am împlinit treizeci de ani; chiar crezi cå voi rezista så-i poate?
fåcut experienÆa, nu må poate obliga nimeni så o duc la fel ca pe-o – Aç vrea så-i råspund Corsarului-Negru-de-supårare, se
Visariuc, un båtrînel libidinos cåruia nu i se mai scoalå! Dacå am – Salut, Hanule Solitar!
– DråguÆå, nu m-am nåscut ca så må atrofiez lîngå Lulu – Salut DJ X! Sînt Hanul Solitar...
îÆi va da peste cap planurile... dimineaÆa!
la suprafaÆå çi-Æi va strica viaÆa? Sau dacå nu Æi-o va strica, poate din regie cå avem un telefon în direct – bunå seara – sau bunå
– Nu vrei så fii pregåtitå pentru cazul cînd povestea va ieçi vom asculta încå o pieså, çi vom difuza un mesaj, mi se face semn
pentru el! De ce ar avea pentru mine? Mai sînt aproximativ zece minute pînå la çtirile de la ora trei,
derat de cuviinÆå så-mi spunå, înseamnå cå nu are importanÆå
laminectomiei – chirurgul le-a fåcut! În sfîrçit, dacå el n-a consi- (02: 49)
ai dat la mînå un bisturiu, o foarfecå. Dar incizia çi restul
poveçtii, pentru cå ai fost ca studentul ce asistå la operaÆie. Poate – Acum îÆi ofer, uite, aceastå çanså!
rînd! În al doilea, cred cå nu-mi poÆi oferi o imagine clarå asupra çi multe alte amånunte care alcåtuiesc portretul unei doamne?
– Uite ce e, dråguÆule, nu må intereseazå! Asta în primul mågit, cînd nu çtiu nici unde locuieçti, cum te numeçti, cîÆi ani ai,
povestesc unele detalii ale cåsniciei lor. Mi-a retezat elanul: – Dar då-mi måcar o çanså! Cum poÆi så afirmi cå voi fi deza-
ca el så çi-o rezolve, dacå îl va fi afectat. Odatå am vrut så-i – Vei fi dezamågit!
cå e problema personalå a lui Visariuc, çi cå a trecut destul timp – Nici una! Ard de dorinÆå så te cunosc!
nu privea în nici un fel chestiunea defunctei lui soÆii. Considera – Tu ce pårere ai?
mitul lucrului interzis, uneori fals, alteori artificial umflat.) Livia praf pe toÆi din radio! Sau foloseçti cumva un computer?
nici cît hîrtia folositå la tipar, cåci libertatea cuvîntului a spulberat – Çi un creier grozav, cu o memorie fabuloaså! Ne-ai fåcut
cenzurate çi ediÆii limitate. Acum, colecÆiile nu mai valoreazå – Din påcate, doar metaforele au råmas din mine...
oameni care au adunat, în anii 80, biblioteci frumoase, cu raritåÆi – Ce frumos!
consistent, nesupus degradårii prin inflaÆie sau uzurå moralå. Sînt zåri infinitul...
azi. Toatå lumea vrea så aibå mai mult, sau måcar ceva palpabil, încrezåtoare, iar corpul meu era ca un ochean prin care puteam
invidiat. (Revenirea la tema proprietåÆii se impune, fårå îndoialå, – Vorbeam de timpurile trecute... Atunci eram tînårå çi
crede aståzi Lulu despre aceea care i-a facilitat o proprietate de – Nu vreau så înÆeleg greçit, çi nu vreau så jignesc.
Am dorit så çtiu cum priveçte Livia problema Ofeliei. Çi ce – Nu înÆelegi?
Cînd voi da de el, te asigur cå afli tu întîi! – Ce vrei så spui cu asta?
De vreme ce eçti aici, înseamnå cå n-am întîlnit altul mai bun! iaråçi ceva, acum, cînd a vedea este un verb de conjugat la trecut...
så plutesc în patul åsta, nu te-aç mai lua pe tine de lîngå nevastå! tinå luatå înaintea examenelor grele... Sper så am iluzia cå våd
– Nu, dråguÆule, nu sînt! Dacå aç gåsi unul care så må facå în care simÆeam fericirea la modul concret, ca o linguriÆå de leci-
vorba ei. – Çi vreau så sper cå întîlnirea cu tine må va aduce într-o fazå
gelozia posibilå çi så-mi dea certitudinea cå sînt The Best Fucker, – Ai reuçit deja.
cum se culcå amanta mea cu alÆi bårbaÆi. Ea çtia så-mi adoarmå curios, cel puÆin, çi vreau så sper cå pot deschide în tine porÆi utile...
– Çi nu sînt? – o spoialå de invidie må acoperea cînd auzeam – Nu, copil, îmi rîd de mine! Vreau så cred cå te-am fåcut
239 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 226
238 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 227
– E pederast çi mincinos, ascultå la mine! – spunea cîteodatå unde må gåseçti, ai de ales doar ziua çi ora înfruntårii! Dacå nu må
Livia, post coitum. – Face sluj în faÆa mea, pentru cå îi cunosc recunoçti, vezi cå am un tatuaj pe pumnul drept çi un cercel în
viciul çi i-l îngåduiesc! N-ar putea så tråiascå fårå så-çi aducå un lobul stîng! Çi coadå de cal, împletitå, dacå asta îÆi spune ceva!
båiat acaså, iar eu sînt paravan pentru deviaÆia lui genitalå! Nimic – MulÆumim Hanului Solitar pentru cå ne-a colorat emisiu-
de zis, îmi iau plata fårå milå! Ca så-l Æin permanent sub tensiune, nea, çi acum så ascultåm ceva de impresionat sufletele învechite
aduc un mascul sau doi pe såptåmînå, çi practic tantra-yoga çtiind în açteptåri niciodatå împlinite...
cå Lulu må urmåreçte prin luneta instalatå în perete!
– De ce te-ai måritat cu el? – întrebam ca så må aflu în (Mondial – Pe harta Europei)
treabå. – De ce accepÆi så stai cu el, dacå zici cå nu eçti cåsåtoritå
legitim? Este ora trei, ascultaÆi çtirile nopÆii. Aici Radio Now & Here,
– Simplu: pentru cå am un acoperiç, pentru cå mi s-a oferit o la microfon Alin Voiculescu...
caså, pentru cå sînt scutitå de multiple tracasåri! Çi pentru cå sînt
liberå så dispun de mine çi de corpul meu, aça cum doresc! Dacå må Ce copil dulce! Iar a nimerit, cu piesa asta, drept în sufletul
cåsåtoream cu un bårbat pentru care simt iubire, sau afecÆiune de meu! E clar, trebuie så fac ceva ce n-am crezut cå voi fi capabilå
felul åsteia care încep så o am pentru tine, deja restricÆiile inevitabile så fac! Lumina vieÆii mele... Unde oare o fi copilul care mi l-au
m-ar trimite într-un fel de celulå! Detest închisoarea, crede-må, luat? Îl simt parcå pe-aproape, çi må tulburå doar cînd må
copilåria mi s-a petrecut sub semnul lui „nu se poate – nu ai voie“! gîndesc la el ca la o fiinÆå vie, dar complet stråinå de mine,
– De ce? Cine a fost închis din familia ta? necunoscutå mie... Nu avea çansa la viaÆå, era damnat, Doamne,
N-am aflat încå. Livia s-a eschivat de la un råspuns clar, ba de ce mi-ai dat aceastå cupå de amar? Te-am adorat, Doamne,
chiar de la orice råspuns. InsistenÆa mi s-a pårut de prost gust. çi m-am închinat æie de cînd am deschis ochii pe lumea asta
Mi-am îndreptat curiozitatea naturalå cåtre viaÆa doctoriÆei, ternå nefericitå! Çi Tu tocmai mie mi-ai dat suferinÆa de a nu putea face
lîngå amicul nostru. Devenea oarecum limpede cå el îçi sa- un copil sånåtos, mi-ai dat nefericirea întunericului, mi-ai dat...
crificase liniçtea pentru a pune Liviei la îndemînå cîteva înlesniri. Dar ce nu mi-ai dat! Cu toate astea, eu continui så laud numele
Pe care ea nu le aprecia la justa valoare, ba chiar le considera Tåu, pentru cå doar la Tine mi-e credinÆa çi speranÆa, Tu singur
normale, meritate, ieftine. Çi nu erau. Generozitatea omului pårea eçti reazemul meu çi fericirea mea!
fie prostie (prostire?), fie cedare la çantaj (de-ar fi så iau de bune Ce copil dulce! ÎnÆeleg ce se întîmplå. Am atins vîrsta la care
spusele femeii)... absenÆa unui copil se traduce prin aceastå ataçare de vocea unui
– Ai bågat de seamå ciudåÆenia înfåÆiçårii lui? – må întreba necunoscut, iar gîndul meu aleargå liber în jurul imaginii cuiva
Livia. – Ai observat cå pe måsurå ce i se albeçte pårul, sprîncenele pe care n-o så-l våd vreodatå çi pe care mi-l închipui a fi Iubitul
i se înnegresc? Pe zi ce trece, devine tot mai mult copia nereuçitå çi Copilul! Ciudat? Nu, dråguÆå, banal, extrem de banal! Sîntem
a socrului såu, acel Gîrlan pe care îl våd în pozele råmase! Încerc fiecare o gråmåjoarå de banalitåÆi! Aça ar zice... N-are
o scîrbå fårå explicaÆie, dau din mine numai sputå ca o secreÆie importanÆå cine!
vaginalå, çi asta doar cînd îl våd pe Lulu cum se tîråçte ca un Am întinerit cu peste douåzeci de ani! Oare? Mai degrabå
vierme çi-mi cere îngåduinÆa så... am ultima strålucire a vieÆii. Înainte de moarte, traversåm zona
– Så ce? uscatå a senectuÆii. Înainte de traversare, corpul nostru tresare,
– Så se uite cum cålåresc tipi culeçi de prin diverse locuri, revoltat cå se consumå çi se topeçte în timp! Eu am aceastå
båieÆii åçtia, pe care îi las cu iluzia cå sînt daÆi în paçtele mamei tresårire finalå. Vîrsta îçi recitå lecÆia, nimic nou sub soare! Voi
lor, de buni ce sînt! alerga çi voi smulge ultima frunzuliÆå de pe trunchiul cu coajå
singulare, nepermise. Cålcam pe tålpi de pîslå printre spinii unei Ceea ce nu era cazul!...
zii turnau în mine crisparea unei reÆineri çi otrava unei aventuri ca organisme reproductive, sau dacå am fi fost exemple morale.
curÆi mari volume de întuneric diafan. Tåcerea çi pustietatea strå- genul celei propuse tenta ambele pårÆi. Numai dacå ne-am fi ofilit
arunca o luminå misterioaså pe acoperiçurile din jur, låsînd în cåsnicie, cînd curiozitatea sexualå s-a temperat, o aventurå de
necatå. Noaptea seninå, cu luna în fazå plinå sus, la centrul bolÆii, timpul a domolit çi stins açteptårile necuvenite. Dupå çapte ani de
pe strada Argentina, numårul 61, în faÆa casei cu faÆadå întu- mine fårå iscodiri. Çi dacå la început se va fi açteptat la ciudåÆenii,
Am urmat indicaÆiile Liei. La ora unu fårå trei minute, eram sinea ei va fi înfrînt enorme obstacole, ca så reziste alåturi de
nu-mi face onoare. erotice. Cum çtia cå fusesem apropiat „perversului“, cred cå în
Nu insist, procesul acceptårii condiÆiilor impuse e o laçitate care Visariuc, o incitase pe soÆia mea, provocîndu-i nu puÆine anxietåÆi
imprecis, o tentaÆie fårå logicå, mi se pårea în anumite momente. devenit clar cå faima de om påcåtos ce înconjura fiinÆa lui
Aici, în cazul frumoasei necunoscute, eram incitat de ceva iar rîsul mi-a cam ieçit prin piele, så zic aça. Din prima searå a
nevoie, o fac, çi chiar dacå nu înving, nu mi-e ruçine de mine. mînare cå m-a bufnit rîsul. Çi-am cedat propensiunii spre desfrîu,
în patul unui bårbat, nu! Så må lupt cu semenii, evit. Dar la consoarta çi-a întors mutriçoara, prefåcîndu-se cu atîta neînde-
ales riscul. Ce putea så mi se întîmple? Mai råu decît så fi picat ei propriu damful dezmåÆului. Cînd i-am vorbit de aspectele astea,
decizie, ceea ce ea a taxat drept lipså de curaj. Pînå la urmå, am så vadå cu ochii ei „sanctuarul påcåtosului“, så respire cu nasul
De fel, nu am laçitåÆi. Am ezitat înså destulå vreme så iau o mergem da impresia cå vroia, de fapt, så intre în casa lui Visariuc,
impunåtoare. lege prietenia cu Livia; dar asiduitatea cu care îmi cerea så
ziceam eu, mi-o trezea vocea ei senzualå, plåcutå, energicå çi Am cedat invitaÆiei, la insistenÆa nevestei. Intuiam cå vrea så
de acces. Altfel, nu aveam çanse de împlinire a dorinÆei pe care, restul agoniei...
ora unu, noaptea! Dacå primeam provocarea, îmi descria traseul destinaÆie. Iar dacå n-o faci, te-ai îmbogåÆit cu regrete pentru
loc în care accepta så ne întîlnim era chiar casa ei! Çi doar dupå de råspîntia destinului, cînd Æi se pare cå poÆi coti spre altå
trebuia så-mi dau seama la timp de nefirescul situaÆiei. Singurul fofilatul: am participat la partuze cu elanul çi disperarea generate
încåpåÆînare. Mi-a spus de la început, çi a repetat de atîtea ori, cå råbufneascå în paginå acolo unde vor gåsi breça. Cåci n-are sens
neapårat. I-am propus cîteva locuri çi ore, în oraç. A refuzat cu nepårtinitoare. Cît despre „impresiile“ personale, le voi låsa så
n-a ståruit. Probabil cå era, ca çi mine, dornicå så må întîlneascå un lux pe care eu încerc så-l reduc la minimul necesar înÆelegerii
deschid Biblia, pe-atunci o carte aproape interziså. Nici femeia versatå. Mai cu seamå cå Livia mi-a povestit cu lux amånuntele,
Puteam spune cå nu çtiu? Chiar nu çtiam, çi n-am avut ocazia så Totuçi, nu pot så trec peste aceastå perioadå extrem de contro-
la biblicul Lea, dacå çtii despre ce este vorba“, mi-a råspuns Lia. Nu am intenÆia så „disec“ viaÆa lui Visariuc alåturi de Livia.
întrebat într-o doarå, vrînd så par cultivat ca çi ea. „Nu, vine de
nu mai conta, nici n-am Æinut så aflu. „Lia vine de la Ofelia?“, am
m-am adresat necunoscutei, a fost Lia. Care era numele adevårat, (10)
Numele folosit de voce în conversaÆiile noastre, cel cu care
ajuns la fixarea unei întîlniri. Dar unde? LULU VISARIUC
departe, tot tacîmul unei vråjeli cu care mi-a luat minÆile. Am
vorbesc, ce vorbesc, gîndirea mea originalå o încînta, çi aça mai
pårinÆi în grijå etc. Mi-a zis cå n-o interesa aça ceva, îi plåcea cum
dacå vroia, så-mi descopere starea socialå – cåsåtorit, doi copii,
era femeie, eu fåceam pe bårbatul fårå obligaÆii, cu toate cå putea,
229 LIA MORA
232 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 233
– Salutare, digeicsule! Mi-s Corsarul Negru, çi am un mesaj Dupå ce Copilul a fost la mine în pat, çi dupå ce ne-am
important pentru Hanul Solitar! Fårå parapoance! råsucit unul peste altul ca douå liane înnebunite, n-am dormit trei
– Asta-i bunå! Bå, tu nu asculÆi ce emisiune facem noi aici? zile çi trei nopÆi. Se îngînau zorile celei de-a patra zi de cînd nu
– Ascult, gagiule, cå numai på voi stau cu urechea, då cîn’ aÆ’ aÆipisem; atunci am avut coçmarul final. Nu çtiu cît a trecut din
început, cå nu vreau så-l pierz p-åsta då så då mare Han! Poci så acel moment, am pierdut noÆiunea timpului...
i-o zîc? Creierul m-a purtat în copilårie, cînd unchiul må lua cu el pe
– Zi-o, Corsarule, çi så dea sfîntul så bagi parapoance, cå-Æi cîmp çi îmi aråta ce creçte pe påmînt – iarbå, flori, plante
tai microfonul! Hai, zii ce ai de zis çi så ne reluåm emisiunea! folositoare, bålårii, nimicuri. De-a lungul unui ogor proaspåt arat,
– Påi, eu ce vå fac, moçule, nu emisiune? am våzut cum se tîrau niçte rîme, foarte lungi çi foarte subÆiri. Må
– Ne faci, moçule, dar nu pe de-astea eram porniÆi! întrebam cum de nu se rup, cum de rezistå carnea lor rozalie,
– Stai aça, tåticu’, eu då ce n-aç intra på felia voastrå? aproape transparentå, ce forÆå leagå inelele aparente între ele de nu
– Intri, numai cå tu ai ce ai cu Hanul, nu cu problema se destramå. Må impresionau capetele, care nu påreau de rîme
Oarbei... obiçnuite. Erau niçte proeminenÆe asemenea celor de çarpe,
– Påi, nenicule, io vream så-Æ’ spui, çî så-i spui çî nenoro- rotunjite, cu un fel de ochi sau gurå în centru. Toate capetele purtau
citului åla care så då mare Han – îl fac io motel, på bune! – cå am acest însemn indecent, fårå ca aråtårile, luate in corpore, så aibå
un ochi scos, aça cå niÆel fac çi eu parte în treaba cu orbeÆii! ceva scîrbos. Culoarea diferea de la un cap la altul, fiecare aråtînd
Tataie, çtii unde mi-am pierdut eu ochiul? La o caftealå, în portul o altå nuanÆå de roçu. Erau sute de rîme, ce se scurgeau într-o
Suez, gagiule – ai habar unde-i asta? – cu niçte magraoni dîn gaurå plinå de spumå alburie, din mijlocul locului arat, intrînd în
adîncuri prin acea magmå cleioaså. În Æårînå råmînea dîra umedå a
Pakistan çî Filipine! Aça cå îl açtept p-åsta în orice zi, la orice orå,
rutului cu påmîntul, din care råsårea lent o vegetaÆie necunoscutå...
på or’ce maidan vrea muçchii lui...
La drept vorbind, ce înseamnå så tråieçti fårå a iubi?
– OK, Corsarule, acum ne dai voie så reluåm emisiunea... Înseamnå cå mori zilnic puÆin cîte puÆin, înseamnå cå tråieçti în
Avem alt telefon în direct... Bunå dimineaÆa! Alo! Alo! VorbiÆi, locul altcuiva, consumi raÆia lui de oxigen, de apå, de hranå,
vå ascultåm! Alo! Alo! AuziÆi? Vå ascultåm, sînteÆi în direct! înseamnå cå eçti o buruianå otråvitå, pentru cå lipsa de iubire se
Cred cå este o problemå tehnicå, speråm så se rezolve, pînå transformå în dejecÆie, în otravå... Dar ce înseamnå cînd te visezi
atunci, puÆinå muzicå... înotînd într-o hazna plinå de fecale çi alte resuri umanoide?
Acesta a fost coçmarul meu ultim.
(crîîîîîîîîîîîîchhhcrrrrrrrrrrchhhhcccccccccîîîîîîîîhhhhhhîîcr) Cum ajunsesem în acea hazna? Nu çtiu. Må chinuiam så ies
la marginea de beton a bazinului, îmi miçcam mîinile cu mare
(03: 51) greutate, dådeam deoparte gogoloaie de cåcat, ghemotoace de
vatå pline cu sînge menstrual, hîrtie igienicå nedizolvatå de acizii
MulÆumim tuturor participanÆilor la emisiune çi tuturor urinei cu miros consistent çi coroziv. Eram sufocatå de materia
ascultåtorilor care au avut plåcerea, råbdarea çi îngåduinÆa så ne aceea infectå – inutil så precizez cå-mi intrase în toate orificiile
urmåreascå! DJ X vå doreçte o noapte bunå, ce-a mai råmas din corpului, începînd de la gurå, nas, urechi, terminînd la vagin çi
ea, vise plåcute çi somn lin, çi vå då întîlnire pe curînd, låsîndu-vå anus. Doar ochii erau liberi, poate nu curaÆi, dar cu ei vedeam
în acordurile basului mînuit cu iscusinÆå de Jaco Pastorius, în neclar cum se îndepårteazå marginea, balustrada aceea de fier pe
1976, pe albumul Blak Market... care vroiam så o ating. Sloiuri de fecale se råsturnau peste mine,
un fel de curent subteran agita acea adevåratå mare a dejecÆiilor,
(Weather Report – Herandnu) turbioane må trågeau la fund, ieçeam gîfîind la suprafaÆå, iar cînd
dimineaÆa! dacå poÆi så înÆelegi aça ceva...
Iatå, deja un prim apel, så vedem din partea cui vine... Bunå çtiu cum så må fac înÆeles, mi se pare cå am fåcut amor cu mama,
descoperit în eter çi invitåm la discuÆii pe cine are ceva de zis. anormal, ceva care o så lase niçte urme dureroase în mine... Nu
MulÆumim necunoscutului pentru francheÆea cu care s-a – Mi-ar plåcea så judec aça! Må tem înså cå a fost ceva
– Nu conteazå, pînå la urmå i-ai pus-o în mînå, asta e...
(03: 42) – În cazul cucoanei åsteia, eu am fost cel cucerit, Æi-am spus!
întreÆin ele relaÆii sexuale!
– Açteaptå så må cunoçti, copil!... – Tipele adevårate apreciazå cuceririle masculilor cu care
– Ce frumos ai spus asta! Te iubesc, Lady! reproçeze trecutul?
nemurire... mi-e clar la ce ar folosi... Doar så dea vreuna de el çi så-mi
subÆire, lunecos çi tremuråtor de al meu, çi dåruieçte-mi o clipå de – Ar trebui så comit un jurnal cu aventurile astea, înså nu
fetelor de Æarå, strînge-må în braÆele tale fragile, lipeçte-Æi trupul – æii socoteala cîte ai avut?
– Vino, copil, în orice noapte, fii ca Zburåtorul din visele Night la inventar!
la tine! Îmi spui cum så procedez? – Da, în sfîrçit, pot spune cå am trecut-o çi pe Lady From The
– Nu, Lady, îmi bat joc de mine, dacå nu vin cît mai repede – Deci, ai pus-o pînå la urmå!
– ÎÆi baÆi joc de mine, copil?
– Este vîrsta pe care am dorit-o la femeia vieÆii mele! o maså)
dezvålui vîrsta! N-am obiceiul så mint, nu-Æi aminteçti? (Un bar de noapte gol, un tip dubios la tejghea, doi tineri la
– Am patruzeci çi doi de ani, copil, çi nu mi-e ruçine så-mi
puçtani? (05: 13)
– Doamne, eçti cumva o babetå libidinoaså, dornicå de
pragul morÆii? pe curînd într-o lume mai bunå!
Æiile, ca så ajungi la mine... Vrei så faci asta pentru o fiinÆå în violacee, poate chiar verde... Noapte bunå tuturor, çi så ne vedem
– æi-am dat-o! Tot ce ai de fåcut, este så-mi urmezi indica- fiinÆå. Må cheamå Lia Mora, çi mîine voi fi un cadavru cu faÆå
– Då-mi o çanså så te cunosc! tipelor cu probleme conjugale... Sînt toate acestea într-o singurå
– Ce copil neçtiutor poÆi fi! Mi-e drag de tine! de douåzeci, vocea limpede a fîÆelor televizorale, çi ne-starea
– A murit? frågezimea unei femei de douåzeci çi patru de ani, agilitatea uneia
nezeu, care m-a iubit o orå într-o noapte, çi m-a påråsit pe vecie... pipåi trupul, îmi miros mîinile. Sînt curatå, uscatå, parfumatå. Am
– Sînt cum m-a låsat Dumnezeu çi o persoanå fårå Dum- M-am trezit oare din coçmar? Am ieçit oare din hazna? Îmi
– Eçti cinicå, Lady, ca de obicei... pentru toatå lumea, fårå discriminare...
– Mda, impresionantå minciunå v-a turnat individul! pentru specialiçti“ a produsului ce mîine va fi lansat pe piaÆå
tului? bilului, o anticamerå a necruÆåtorului Demon, la o „prezentare
– Ascult voci din noapte! Ai auzit mårturisirea necunoscu- så folosesc timpul prezent: må aflu într-o suburbie a inevita-
– Ce mai faci, sweet child of time? Iadului, condamnatå poate la zbatere veçnicå... De fapt, ar trebui
– Hello, Lady From The Night! înconjura çi acoperea totul. Må aflam parcå într-o suburbie a
– Bunå, copil! cel mai tare, nu era promiscuitatea haznalei, ci întunericul care
multiple Æevi negre, cu dimensiuni înfricoçåtoare. Ce må speria
(03: 37) inspiram, inevitabil înghiÆeam stropi de lichid deversat prin

231 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 234

230 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 235

påduri de trandafiri înrouraÆi – asta era senzaÆia ce n-am uitat-o un – E çi normal, doar ai zis cå sare de patruzecu çi doi, deci
lung çir de ani... Am împins portiÆa, care n-a scîrÆîit, çi-am urcat încå o datå cît ai tu...
treptele principale. Le-am numårat, erau çapte, semn cå exista un – Nu-i prima de vîrsta asta cu care m-am culcat! Una avea
demisol sau måcar un beci. Uça de la intrare s-a deschis fårå chiar cincizeci çi soi, çi se miçca minunat! Cu Lady From The
probleme çi uçor, ca într-un vis. æineam minte precizårile: cinci Night a fost altceva... Un altceva vîscos, ca o zbatere în haznaua
paçi pe coridor, cotesc la dreapta, gåsesc uça cu geam la nivelul de la staÆia de epurare a oraçului, dacå ai våzut-o vreodatå!...
braÆelor, împing, traversez o încåpere goalå, numårînd patru – N-am våzut-o, må dezgustå chestiile astea...
metri, gåsesc uça de lemn cu clanÆå rotundå, sucesc mînerul, – Ar trebui så o vezi, aça Æi-ai forma o imagine completå
açtept în prag så aud vocea çoptitå. Aça a çi fost. Iar cînd vocea a despre semenii noçtri! Pentru un ziarist e chiar o vizitå
çoptit ceva, nu mai çtiu ce, m-am simÆit minunat, de parcå aç fi obligatorie...
påtruns în sala de primire a celui mai luxos hotel din lume, iar – Ce limbaj pe tine! De unde l-ai învåÆat?
personalul de serviciu îmi dådea onorurile cuvenite unui rege – Am avut o lecÆie scurtå, dar senzaÆionalå, cu o profesoarå
plin de dolari! Douå braÆe m-au cuprins, goale çi fragile, un corp teribilå!
dulce, subÆire çi lunecos s-a lipit de al meu, tremurînd la fel ca o – Nu-mi dai çi mie adresa ei?
trestie de dorinÆå, neståpînire çi tulburare. – ÎÆi dau una de nu te vezi, Tiresianule...
În noaptea aceea am tråit cea mai frumoaså çi mai cumplitå – OK, starule, te-ai îndrågostit!
orå de amor din viaÆa mea. Frumoaså, pentru cå mi-a dat tot ce nu – Prietene, nu çtiu dacå asta se cheamå îndrågostealå sau
altfel, dar aça ceva n-am påÆit de cînd må çtiu! Nu sînt ageamiu,
mi-au dat alte ore, nopÆi sau femei. Cumplitå, pentru cå, la sfîrçit,
ca så cad în limbå dupå prima futeozå care face opturi pe çi sub
fata sau femeia întunericului – nu-i pot spune altfel! – mi-a
mine, nu må laud, tu çtii cå am cunoscut cîteva exemplare de soi
dezvåluit de ce a insistat så ne întîlnim în condiÆiile impuse de ea.
din tagma femininå! Dar aici ori de boalå, ori este vorba de vrajå,
Nu se pitea nici de soÆ, nici de pårinÆi, nici de alte persoane din ori este în joc altceva! Un altceva cumplit, la care refuz så må
caså. Pur çi simplu – era OARBÅ! gîndesc, deocamdatå! Må tem så las lucrurile så decurgå de la
Vå las pe dumneavoastrå så judecaÆi reacÆia mea de oroare, sine, çi må tem, în egalå måsurå, så iau o decizie! N-am påÆit
de spaimå çi de silå, frica imenså ce m-a cuprins în clipele în care niciodatå aça!
tocmai îmi savuram, ca orice bårbåtuç nenorocit, triumful sexual, – OK, starule, så vedem ce se poate face pentru tine!...
çi aça mai departe... – Nu çtiu dacå se mai poate face pentru mine ceva! Sînt
Au trecut de-atunci peste douåzeci de ani. Niciodatå n-am Damnat!
mai cålcat în casa Oarbei, nici n-am vrut så trec pe strada ei, – Te subestimezi, copil!
chiar dacå drumul meu se scurta pe-acolo. Nu am urmårit cine – Poate, dar må usuci, sweet Lady From The Night!...
locuia în curte, ce s-a întîmplat cu persoanele respective, iar – Te-am avertizat doar cå nu sînt ca altele...
despre fantoma visului meu de o orå n-am auzit nimic niciodatå...
Uneori må întreb dacå nu cumva am tråit un coçmar. Alteori îmi (06: 00)
spun cå, totuçi, ora de amor cu OARBA nu a fost egalatå de
nimic în senzaÆiile sau sentimentele mele. N-am uitat nici o – Alo, Radio Nou-an-hir?
secundå cele tråite atunci. Dar nimic nu må va face så-mi – Da, vå rog, la telefon redactorul de serviciu...
amintesc mai mult decît am spus aici. Nu din alt motiv, ci dintr-o – Aç vrea så dau un anunÆ mortuar, se poate?
simplå fricå! Amånuntele mi se par ucigåtoare çi presimt cå vor – Desigur, preluåm orice anunÆ doriÆi! Cine a murit?
doborî pe cineva, poate chiar pe mine, primul... – SoÆul meu, s-a spînzurat azi-noapte...
serviciul militar. Chinuit de incertitudine asupra celor întîmplate, depårtarea temporalå, prin istoricitatea lor, lui Lilian i se po-
Såptåmîna urmåtoare a fost, probabil, cea mai grea din tot folosinÆå curentå. Lucruri care pe mine må complexau, prin
smulgînd din Æårm. care Æîçnise, Lilian o manevra dezinvolt, ca pe-un lucru banal, de
cu lumini puÆine çi vehicule gråbite. Marea huia pe-aproape, acumulatå de veacuri în recipientul genetic al neamurilor din
Am mers în març forÆat pînå la unitate, traversînd cartiere pustii, acele locuri çi tråise inconfundabile peripeÆii. Toatå çtiinÆa
tat så judec faptele, nepåsåtor cå le våd unilateral, poate strîmb! çi epoci renumite cu siguranÆa çi dezinvoltura celui care cålcase
Pe stradå, mi-am recåpåtat liniçtea çi luciditatea. Dar am evi- çi timpul påreau categorii nesigure. Vorbea despre locuri celebre
vestonul çi încuiaÆi copca de la gît, så nu vå fie frig! nedescris al cålåtoriilor misterioase. Metahirisite de Lilian, spaÆiul
n-a mai fost de mult între aceçti pereÆi! AçezaÆi-vå mai bine Nåscut çi crescut în ConstanÆa, Mora purta cu sine parfumul
ç-alta, aça cå poftiÆi oricînd! Ne aduceÆi un dram de bucurie cum învåÆåtura inimii mai profundå ca efortul raÆiunii?
onoruri pe måsura posibilitåÆilor! Dumneavoastrå sînteÆi ç-una, reuçit instruindu-må neîncetat la Biblioteca Universitarå. Så fie
– Prietenii çi soldaÆii viteji sînt primiÆi în casa noastrå cu crepuscularå. ÎnvåÆai din prietenia levantinului mai multe decît aç fi
– Eu aç pofti, dar se cuvine oare? Lilian Mora, så-i respect opÆiunile, så admir grandoarea lui
– Mai poftiÆi çi altådatå! a råspuns. ultimului cavaler cruciat. Mi-au trebuit patru ani ca så-l înÆeleg pe
modestie laudele mele neprefåcute. iluçtri. Çi nu degustam licoarea finå, decantatå în cupa rubinie a
laud fiertura. Ea a înclinat fruntea frumos boltitå çi a primit cu de încålÆaÆi, nu prizam tragedia celui care încheia un çir de oameni
Apropo de cafea, am gåsit resurse så-i mulÆumesc Anettei çi så-i indiferent. Provenit dintr-o familie muncitoreascå, a doua generaÆie
delirat sub acÆiunea conjugatå a coniacului, tutunului çi cafelei. pentru mine arborele genealogic, amånunte de felul acesta må låsau
spuneam astea, çi altele, încercînd så må autoconving cå n-am stropite în sînge albastru, de basileu bizantin. La data la care frunzåri
poate fi Lia, dar pesemne cå nici nu çtie cå Lia a fost aici!... Îmi
aromâneçti, greceçti çi ruseçti, condimentate cu nervi evreieçti çi
nu are nici pielea, nici ochii, nici statura aceleia! Nu numai cå nu
celor doi îndrågostiÆi, Lilian condensa tråsåturi armeneçti,
cå este una çi aceeaçi cu sora lui Lilian. Dar nu! E absurd! Anette
apåruse. Fruct al unei iubiri devastatoare, interziså de neamurile
apariÆia femeia care adusese cafeaua. O clipå îmi trecu prin minte
militarå. Cînd credeam cå sînt gata çi pot pleca, în camerå îçi fåcu gîndesc bine, trupul statua complexitatea istorico-rasialå din care
vroiam så înÆeleg, ci doar så ajung pe picioarele mele la unitatea dispårea iute în mulÆime, trecînd aproape neobservat. Dacå må
incomplet. Singur în odaia uriaçå, plinå de umbre pe la colÆuri, nu çtiut. Nu era prea înalt, iar corpul, mai degrabå senzual decît sportiv,
azvîrlitå pe scrin. M-am echipat lent, imprecis, nesigur çi fruntea-i boltitå çi privirea pierdutå în aburii unui timp doar de el
veston, cu pantalonii descheiaÆi, cåmaça mototolitå, centura treptele facultåÆii. Un båiat retras, discret, distins. Impresiona cu
noaptea de mult uitase vålul de întuneric peste oraç. Eram fårå L-am cunoscut pe Lilian Mora în ziua în care cålcam întîia datå
doar în creierul meu? Mi-am revenit cu greu într-un tîrziu, cînd
A fost o halucinaÆie? A fost o beÆie cu stafia unei femei ce exista
sîngele çi sperma, çi sufletul deodatå cu acestea!... A fost un vis?
pleoapele, pieptul çi sexul, sorbind din mine viaÆa, sudoarea,
Apoi, cu gura putredå çi înrouratå, mi-a cåutat buzele çi ODAIA INTERZISÅ
necondiÆionat! Prea-lungi, lungi ani te-am açteptat!
fericit, iubiÆel, cå ai în mine o fiinÆå care te iubeçte çi te va iubi
– Soldatul meu viteaz, ce repede ai fost råpus de inamic! Fii
misterios, deasuprå-mi:
m-a ridicat de jos, m-a açezat în fotoliu çi s-a aplecat, surîzînd

253 LIA MORA

256 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 241

luasem în serios o glumå... Nimic nu-mi dåduse de înÆeles cå ar la ivealå! Fizic, poÆi bånui, era de nimic! O çchioapå, o çtearså
fi o glumå, iar Lilian evita situaÆii asemånåtoare, çtiam asta. cåreia nici måcar nu-i påsa cum aratå! Dar mintea femeii era
Atunci? Evident, refuzam så acord consideraÆie variantei capabilå de frumuseÆi nebånuite, idei tulburåtoare çi fraze
simplissime – cå oamenii aveau treburi, çi ora obiçnuitå de vizitå incredibile! Påcat cå n-am notat nimic!
era parcå pe la cinci, nu la douå... – Påcat, deh, mare påcat!
Lilian veni. Obosit, preocupat, neatent, ori numai distrat, se Ironia Liviei nu-mi domolea strania senzaÆie cå tråiesc
intereså în treacåt ce mai fac, aprinse o lulea încovoiatå, pufåi retroactiv o iubire desåvîrçitå – desåvîrçitå prin absenÆa femeii
absent, rumegînd un gînd, çi muçtiucul deodatå cu gîndul. Mi-era iubite! Cu cît må depårtam în timp de Ofelia, cu atît mai acut
jenå så întreb de Lia; totuçi, unica raÆiune pentru care må aflam simÆeam prezenÆa ei în sinea mea! Erau clipe, erau nopÆi, erau çi
în acea odaie, era Lia! Cum så întorc discuÆia – mai ales cå nici zile în care aerul din jurul meu mirosea ca pårul Ofeliei, ce
nu prea discutam? Mi se pårea cå Lilian studiazå comportamentul atingeam pårea cå e o porÆiune din trupul neatins vreodatå, iar
meu cu coada ochiului, sau cu un al çaselea simÆ, convenabil vorbele mi se açezau pe limbå ca puse de gîndirea originalå çi
mascat sub plictiseala ce nu se ostenea s-o ascundå. Ar fi trebuit limpede a celei ce nu mai tråia decît, poate, în memoria mea, în
så stau ca pe ghimpi. De ce oare nu tråiam neråbdarea îndrå- conçtiinÆa mea! Între noi a existat doar o singurå orå de con-
gostitului proaspåt? De ce nu sufeream gelozia înçelatului? De ce vorbire. Acea orå a conÆinut în ea TOTUL! Aç vrea så-mi fie jenå
må cuprindea lenea, toropeala digestiei, somnolenÆa ghiftuirii? De så scriu cu majuscule, cåci povestea e foarte banalå. Tråiam çi eu
ce nu plecam, pretextînd orice? De ce açteptam ca un cîine så una dintre clipele astrale, tinereÆea primea revelaÆia lumii prin
primesc bucåÆica de måmåligå? intermediul ochilor de luminå ai Ofeliei, Ståpînul Universului
Prietenul începu så povesteascå, indiferent, generos, detaçat.
(Dumnezeu? Allah? Brahma? Ce conteazå!) vorbea printre dinÆii
Vorbea de niçte marinari, de afaceri obscure în port, de valutå çi
ca mårgelele înçirate sub streaçina buzelor severe, FiinÆa Supremå
curve care se culcau cu stråinii. Mi se påreau chestii la fel de
interesante ca çi amånuntele din viaÆa cetåÆilor bizantine, auzite de îçi atesta existenÆa prin mîngîierea degetelor fine çi reci, degete de
la acelaçi povestitor. Devenii atent cînd sporovåiala luå forma înger, credeam, iar Minunea Lumii nu avea nevoie de epifanie –
unei parabole. De fapt, Lilian încerca så-mi spunå cå sorå-sa, Lia, aceasta mi se pårea chiar Ofelia, pe care n-o vedeam ca trup, ci...
practicå prostituÆia în lumea coloratå a vaporenilor! Pusei întrebåri E foarte greu de spus cum o percepeam pe Ofelia, cînd tråia çi
suplimentare. Ca çi cum n-ar fi dorit så recunoascå, dar pe faÆå cu eram în preajma ei. La mai mult de zece ani dupå ce-a murit, eu
o tresårire de Iago mulÆumit, Mora desfåçurå ochiurile istoriei. Da, tînjeam så o simt lîngå mine tot atît de mult cum, uneori, doresc
Lia se culca pentru bani – valutå! – cu tot soiul de indivizi. Nu, nu fericirea purå çi simplå, ca un obiect oarecare – stilou, computer,
mergea singurå în port sau în cîrciumi, avea relaÆii precise çi scaun, carte, compact disc. Banal, dar concret!
sigure, lucra într-o reÆea conduså de tipi puternici, securiçti ori N-am crezut niciodatå ce-mi spunea Livia. Dacå la vremea
miliÆieni, care nu se jucau çi nu se încurcau cu fleacuri. BårbaÆii adulterului nostru voi fi admis poveçtile ca un soi de alibi al
aduçi în apartamentul special amenajat çtiau adresa ei dintr-un cedårilor mele, dupå ani çi ani îmi este clar cå femeia minÆea
catalog, unde figura çi poza; îçi anunÆau din timp sosirea, precizau metodic, programat, Æintind precis. Mi-au fost de ajutor convor-
preferinÆele çi erau trataÆi exemplar, plåtind în consecinÆå. birile cu Lulu Visariuc, purtate în spiritul vechilor noastre coloc-
– Çi de ce-mi spui toate mizeriile astea mie? vii, dar çi divergenÆele iscate ca din senin între mine çi soÆie. Cu
– M-am gîndit cå poate vrei så çtii, înainte så te lansezi la apå! Visariuc am navigat îndelung printre argumente çi refutaÆii
– Çi ce trebuie så fac? redutabile. (Voi reveni mai jos.) Înså disputa cu soÆia, deçi lungitå
Inutil så aud råspunsul. În loc så må ridic çi så plec imediat, pe parcursul sezonului în care am frecventat-o pe Livia, låsîn-
eventual afiçînd o demnitate rånitå, m-am înfundat çi mai mult în du-ne manipulaÆi de pulsiunile acesteia, s-a încheiat scurt.
çi agitat ca înaintea unui examen dificil. Çi totul nu se reducea
lacåt, s-ar spune, de familie... frecat podeaua cu cîrpa. Nimic. DimineaÆa eram la fel de încordat
dulce, copila din flori a oarbei Lelia, o fiinÆå sårmanå, Æinutå sub afarå, am fåcut de planton în locul altuia, am spålat WC-ul, am
Tot în acea toamnå am våzut-o pentru întîia oarå pe Lia-cea- pat, fårå så adorm, fårå så aflu poziÆia convenabilå. Am ieçit
Liviei. Ori poate era deja a Liviei? Ce conteazå! Deci nu visasem! Mîine... Toatå noaptea m-am råsucit în
ce ne açteaptå – puse punct vizitelor în casa lui Visariuc çi a înjuråturå, replicå la întrebarea nerostitå, vulgarå...
ApariÆia lui Angel X – pentru noi salvatoare, cu toate cå nu çtiam centrala telefonicå privi cu un surîs complice. I-am aruncat o
din care ne zbåteam så ieçim, dorind totodatå så ne topim în ea. må låså cu receptorul în palma inertå. Soldatul de serviciu la
prima vizionare a unei casete porno, un soi de beatitudine îngålatå – Vorbim mîine, te açteptåm! Te pup dulce! çopti råguçit, çi
Tråiam o stare de epuizare, asemånåtoare celeia traversate la – I’m very well, thank you! Dar tu?
vîscozitatea de hazna ce ni se impregnase în suflete, mie çi soÆiei. – Hello, soldier of fortune! How do you do?
Toamna cåzu brusc peste o varå imundå, çtergînd cu greu vocea tulburåtoare:
Prieteni? Foçti amici? Probabil cå Lia açtepta lîngå fratele ei. Un mic rågaz, apoi
aruncatå de asemenea aberaÆii pe viaÆa celor doi – cum så le zic? – æi-o dau la telefon imediat!
se da în stambå, ca atîÆi alÆii!... Nu pot infirma umbra damnatå – Må tem cå...
gåsiserå un bun prilej så se afirme, cå îçi simÆea omul sfîrçitul, çi – Da, eu çi... Çtii tu cine! Vrei så vorbeçti cu ea?
Lulu ar fi spus aceste vorbe, cå pornirile lui auto-distructive – Må açteptaÆi?
chip intenÆiile celor aflaÆi la mijloc... Apoi am auzit cå însuçi – Vino mîine, çi vom vedea ce-i de fåcut! Te açteptåm!
diverse locuri publice, bîrfele nu încetarå så bålåcåreascå în fel çi – Nu, nu-i asta! Cred cå n-am înÆeles ce s-a petrecut de fapt!
Livia începu så nu se mai fereascå, afiçîndu-se cu amanÆii în – Te-ai supårat cå te-am låsat cui te-am låsat?
çi la altul...), iar Lulu ar fi luat-o de nevastå, numai ca så... Cînd låsat aça? Eçti dator cu niçte explicaÆii, prietene!
parcå e una! Sau gura?! Nu vezi, tu, cå e desenatå leit çi la unul, – Unde ai plecat atunci? i-am reproçat amicului. De ce m-ai
asemånårilor (Ai våzut ce ochi, la fel de aprigi? Ce frunte înaltå, supravegheaÆi, chestiuni de viaÆå personalå, nu secrete militare...
çi, se spunea cå Livia n-ar çti cå este fata lui Visariuc, în ciuda numårul de apel çi çtia cå puteam vorbi din unitate, limitat,
orfelinat çi la cåmine speciale pentru odrasle de çtabi... Sau, çi mai dupå misiune, am fost chemat la telefon de Lilian. Cunoçtea
evreicå, emigratå prin ’60, iar fata ar fi crescut la creçå, la permisie acaså, dacå preferam... Ca la un semn al destinului,
din raÆiuni de partid. Cå, se zicea, Lulu ar fi fost cåsåtorit cu o duminicå pînå luni dimineaÆa, dacå aveam unde så dorm, sau
diabolicul susÆinea cå Livia îi este fiicå dintr-o cåsnicie desfåcutå la care toÆi se fofilaserå. ObÆinui o învoire niÆel mai lungå – de
alarma (fals) decît pe invidioçi. O variaÆiune pe tema Visariuc- personalitåÆii. Sîmbåtå mi-am asumat executarea unei misiuni de
nu prea se çtiau. Lulu pårea încå în putere, aça cå diferenÆa nu lucru important se insinua în viaÆa mea çi-mi redefinea structura
din interes. Cazuri de parteneri despårÆiÆi de-o vîrstå asemånåtoare cå mi s-a måritat iubita, tot n-aç fi suferit aça! Am înÆeles cå un
cele douå originalitåÆi. Versiunea curentå era cå Livia s-a cåsåtorit sacrilegiu! Cinci zile çi cinci nopÆi m-a torturat dubiul. Så fi auzit
auzit diferite variante ale relaÆiei înfiripatå atît de neprevåzut între discuÆie voiam; dar orice vorbå despre Lia mi s-ar fi pårut un
vedea cumva mai altfel întreaga poveste. De bunå seamå cå am venise la mine, cå... Nu-mi suprimase libertatea så o evoc în orice
Asta o fi fost, conform percepÆiei lui Visariuc. Lumea înså så folosesc numele Liei, cînd nu eram sigur cå Lia existå, cå
dincolo de care sînt niçte oameni... Asta e Livia! cum så merg iar la casa Mora? Ce så pretind? Ce så invoc? Cum
cu unghia, ca o baligå moale aruncatå cu lopata peste un gard, duminicalå acordatå ostaçilor merituoçi. Dacå primeam învoirea,
pregåtit, pentru cå Livia murdåreçte totul în jur, ca un puroi spart front. Dacå nu eram atent la instrucÆie, puteam pierde învoirea
fidelitatea, çi aventura întîmplåtoare, çi contactul curativ atent neçtiind ce-mi råmîne de fåcut, executam ca un robot miçcårile de

243 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 254

242 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 255

AcuzaÆiile aduse de consoartå, juste, fårå îndoialå, le-am blocat cu decît la întîlnirea cu o femeie. De ce oare simÆeam cå nu este o
propoziÆiile: femeie ca altele, ca oricare exemplar al genului? De ce presim-
– Tu ai vrut så mergem la ei! Te rîcîia undeva dacå refuzam! Æeam ceva tulbure în iubirea asta neobiçnuitå? Orice s-ar zice, nu
Lulu mi-a dezvåluit o stare de umilinÆå fårå leac. Livia gåseai pe toate paginile de roman un debut ca al nostru! Çi nu må
profitase de bunåtatea lui ca så-l împingå, pas cu pas, cåtre o puteam piti de mine însumi: o iubeam pe Lia cum nu iubisem altå
situaÆie fårå ieçire. Cå se combinase cu el pentru a pune mîna pe fatå! Nu-mi påsa cå este o iluzie, încå nedesprinså din haloul
caså, era de înÆeles. Care femeie ar ezita så intre într-o avere ca camerei în care se materializase! Inhalasem otrava unei prezenÆe
asta? Vin vremuri noi, çi e bine så ai ceva asigurat... ÎnÆelegerea ce må gîtuia fårå så må astupe, ca çi cum limba Liei ar fi råmas
lui admite çi meschinåria comportamentului sexual. DeviaÆii? definitiv înfiptå în beregata mea! Iar buzele påstrau arsura gurii
Nu, domnule, ce deviaÆii? Deviat e unul care cautå animale sau violente, urma înÆepåturii de scorpion... O, Lia, Lia!... Ce neamuri
cadavre, Livia este doar meschinå! Pentru cå pretinde så-i fie çi-au vårsat veninul amorului prin tine – în mine?
acceptate pulsiunile masculine, cu tot sadismul de joaså extracÆie, Am plecat din unitate pe la zece dimineaÆa. Era o zi cum se
în schimbul a ceva, nici nu conteazå ce! Da, joaså extracÆie, întîmplå cîteodatå în miezul lui noiembrie, însoritå, fårå pic de
pentru cå „subtilitåÆile“ de care e în stare çi cu care se mîndreçte nori, înså rece, cîteva grade sub zero. Plånuisem un tur al falezei,
abia de fac prefaÆa oricårui tom serios de sexologie! Livia provine începînd de la Cazino spre Pescårie, så må întorc pe bulevardul
din stratul primar al civilizaÆiei româneçti, din ruralitatea Tomis, så cotesc pe Låpuçneanu çi pe Soveja, så cotesc iar, pe la
postbelicå, råmåçiÆa sau rebutul satului tradiÆional, unde gåseai Delfinariu, spre cartierul în care se înålÆa casa cu ziduri de piatrå
niçte cutume bine întemeiate, chiar dacå ascunse de ochi stråini! fumurie a familiei Mora. Toatå preumblarea mi-a luat vreo trei
Lumea în care a crescut Livia çi-a pierdut sensul existenÆei, prin ore. Vroisem så ajung la prieteni dupå prînz, så nu fie deranjaÆi de
infiltrarea brutalå a ideologiei comuniste. Nu numai felul de a-çi prezenÆa mea. Inutilå precauÆie!
cîçtiga existenÆa (prin agriculturå, prin påstorit arhaic) a fost Anette deschise uça, cu zîmbetul hieratic întipårit pe buzele-i
råsturnat, ci çi felul de a comite actul sexual, unul dintre stîlpii pe veçtede. Îmi spuse cå am picat la ora potrivitå, tocmai a terminat
care se sprijinå orice societate! UrîÆenia çi strîmbåtatea lumii de pregåtit masa çi imediat açternea pentru mine.
comuniste, de care se vorbeçte pe çoptite çi pe unde scurte, provin – De ce pentru mine? CeilalÆi unde sînt?
din urîÆenia çi frugalitatea felului în care se face amor azi! Nu mai – Astea-s dispoziÆiunile! Cel’lalÆi vine la vremea cuvenitå!
existå plenitudinea obÆinutå deodatå cu dragostea reciproc Nu må-ntrebaÆi care! Da’ poftiÆi, açtern masa acuçica!
împårtåçitå, nu mai existå o esteticå a copulårii, toÆi vor orgasm, Observai, uçor amuzat, cå greçea vorbind cu accent nede-
nu împlinire, sex, nu amor etc. etc. Meschinåria Liviei constå în finit – moldovenesc? ardelenesc? dobrogean? Nu prea cunoçteam
acest „då-mi, ca så-Æi dau“ luat ad-litteram, nu metafizic. Nu doar eu zonele dialectale çi accentele specifice; Anette înså nu vorbea
cå dragostea adevåratå este cea care dåruieçte fårå så cearå, asta ca Lilian sau Lia, pesemne nici nu era româncå naturalå, ci
e o banalitate; dar açezatå sub porunca „Plåteçte!“, dragostea naturalizatå... Dar çtia så pregåteascå bucatele, çi mîncai zdravån,
devine prostituÆie! Çi nu e cel mai råu lucru pe care îl poate face fårå så fac mofturi, chiar dacå înfulecasem o plåcintå çi un rînd
o femeie! Chiar e de înÆeles în unele cazuri, chiar se pot stabili de mititei, bînd çi o bere pe unde hoinårisem. Dupå maså trecui
reguli cu aspect de moralå a prostituÆiei, demne de respect cînd în salon. Femeia aduse cafeaua, cutia cu Æigåri çi balonul de
sînt respectate! Înså o femeie ca Livia înjoseçte çi prostituÆia, çi coniac. Cu asigurarea cå Lilian va apårea imediat, fui låsat så
amorul liber, çi dragostea interesatå, çi dragostea dezinteresatå, çi privesc un anost program TV, probabil unicul lucru neinteresant
romantismul iubirii, çi vulgaritatea împreunårii, çi visul de puri- în caså la acea orå! Trecu un pahar, trecu al doilea; prima Æigarå
tate al adolescenÆilor îndrågostiÆi, çi visul concret al puçcåriaçului fu stinså cu regret, cafeaua se ispråvi. Lilian tot nu apårea, Lia nici
care îçi numårå ultimele zile de recluziune, çi adulterul, çi atît. Må întrebam dacå nu cumva nimerisem aiurea, dacå nu
– Numele? surîse prietenul. Numele dînsei este Lia... så te las în compania unei fiinÆe deosebite – sora mea! De mult
mi-a dezvåluit... femeie, çi voi pleca de lîngå tine, fårå så te påråsesc! Pentru cå am
zis; dar så-mi spunå ce nume poartå sora, cå nici måcar asta nu – IubiÆel, te înçeli çi nu prea! Am, într-adevår, întîlnire cu o
vreuna. O så se ducå la ea, dacå îi dau voie. Cum så nu-i dau, am doar ne cunoaçtem de atîÆia ani!
så se aråte, îi este jenå sau schimbå rochii, fårå så se hotårascå la gåsesc eu o curvå în boatele de pe falezå! Fii curajos, ce naiba,
ce pårea cå vine din camera vecinå. Îmi spuse cå sorå-sa întîrzie în dosul clådirii, unde te açteaptå femeia vieÆii tale! Pe urmå
Çi, cu un gest decis, Lilian se ridicå, preocupat de-un zgomot spune cå trebuie så må evapor! N-o så mori dacå te însoÆesc pînå
– Vezi cå sîntem pe aceeaçi undå psihicå? – Evident! Hai, nu te mai codi ca fata mare, då jos chiloÆii çi
– RepeÆi gînduri ce-mi trec prin cap chiar mie, acum! persiflare superioarå.
Poate destinul te-a ales, fårå så çtii... – Crezi? fåcu el o grimaså imposibilå, de recunoçtinÆå çi
– Uite cå n-a fost aça! Considerå asta o experienÆå misticå! de învoire, ne putem relua convorbirile altå datå!
– Çi dacå veneam cåsåtorit? så plåteçti o datorie inexistentå faÆå de mine? Vor mai fi duminici
vacanÆå romanticå! cini, pesemne se apropie ora fixatå pentru întîlnire! De ce încerci
te açtepte pînå soseai pe litoral, ca toÆi oamenii dornici de-o – Iubitule, n-am venit så te încurc! Våd cå stai ca pe mårå-
cuiva de deasupra noastrå! Dacå nu veneai acum, era hotårîtå så sîcîitoare. Crezui cå ghicesc ce îl fråmîntå, çi spusei:
– Cînd am aflat cå vei face armata aici, am întrezårit voinÆa prietenul se înteÆi. Dar çi preocuparea lui ascunså, care deveni
– Çi-acum de ce vrea så... Cum så înÆeleg situaÆia? Sînt sigur cå nici apoi n-am sorbit ceva mai bun. Taifasul cu
– Pentru cå ea mi-a interzis! Cafeaua nu era întrecutå de nimic asemånåtor båut înainte.
– Nu mi-ai spus vreodatå cå ai o sorå! De ce?
Lilian îi fåcu semn.
eu çi sora mea vom fi veçnic îndatoraÆi faÆå de tine!
zîmbetul hieratic al fiinÆei care nu plecå din camerå decît dupå ce
Eçti liber så pleci oricînd! Nu doar cå nu ai obligaÆii; dimpotrivå,
într-o micå aventurå! Eçti liber så pleci chiar în acest moment! prietenului ca valurile într-un golfuleÆ stîncos. Totul supervizat de
nefericitå! Pe undeva, recunosc, te-am angajat fårå så te avertizez doicå, slujnicå, ståpînå... Cîteva propoziÆii se amestecarå în gura
de om eçti, mi-am zis cå n-ai så refuzi o încercare de a ajuta o calitate are în familie – rudå, veriçoarå, bunicå, måtuçå, amantå,
mai bun! Nu te pot obliga så-Æi placå sorå-mea. Dar, çtiind ce fel Am reÆinut cå se numea Anette; dar, ameÆit, nu pricepui bine ce
så-çi caute împlinirea altundeva, decît la tine, prietenul meu cel neplåcere. Cåzusem la comoditåÆi, deh!... Lilian fåcu prezentårile.
acesta, ci dorinÆa de a face fericit pe cineva care suferå çi refuzå fui nevoit så-mi înteÆesc auzul, ceea ce-mi provocå un soi de
çi ce nu! Nu datoria de a plåti må împinge så comit codoçlîcul Se miçcå fårå zgomot çi vorbi atît de încet, aproape în çoaptå, încît
– IubiÆel, te rog så må laçi pe mine så apreciez ce este bine extrem de curatå, ca o hîrtie cretatå, mi-o fåcea un pic nesuferitå.
care te-a salvat de la nu-çtiu-ce... mançete, îmi aminti de servitoarele våzute prin filme. Pielea
gestul acela ancestral, tipic Orientului, de a-Æi oferi sora celui Îmbråcatå în rochie închiså pînå sub bårbie, cu guler alb çi
cumva nevolnic, incapabil så obÆin prietenia unei fete? Ori comiÆi zeci çi ceva, dar tot atît de bine pårea trecutå peste çaizeci.
– Nu cumva asta e o codoçie? Iubitule, ce faci? Må crezi Femeia care aduse cafelele nu-çi tråda vîrsta. Aråta de patru-
sufletului meu, çi-aç fi fericit så fiÆi fericiÆi împreunå! pare, una importantå, pe care amicul, delicat, evita så o enunÆe.
ce vorbesc! Voi doi sînteÆi persoanele cele mai apropiate dea cå închei. Çtiam cå modul fals-entuziast ascunde altå preocu-
– Laså, o vei înÆelege, sînt sigur! AveÆi multe în comun, çtiu actualizatå. Lilian pårea interesat, çi må invita så continui cînd cre-
– Dar cum så nu! viaÆa la cazarmå çi alte nimicuri din lumea lui Moç Teacå, ediÆie
cå s-a îndrågostit de tine! Te surprinde? încenuçatå prin perdeaua gri. Açteptînd cafelele, povesteam cum e
vrea så te cunoascå, i-am povestit atîtea, încît mi se pare normal unui vis fårå contur. Dupå-amiaza de noiembrie îçi trimitea lumina

249 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 248

252 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 245

ispitei de a fi primit ca un învingåtor. Totuçi mi se înmuiaserå triveau, turnate, ca un veçmînt aurit de împårat persan. Reversul
oasele de-o cåldurå necunoscutå, muçchii se topiserå sub nu çtiu ce medaliei era cå, pentru Mora, chestiunile mecanice, formulele
substanÆå acidå, sîngele parcå mi se coagulase prin artere çi abia matematice sau fizice, materia noastrå de facultate, reprezentau
pulsa din inima slåbitå, aerul se tîra pe trahee, în loc så çuiere la obstacole greu surmontabile. Poate din cauza dificultåÆilor
apropierea fetei, creierul refuza så alcåtuiascå o frazå deçteaptå, iar întîmpinate la studiile tehnice, Lilian s-a împrietenit cu mine.
dacå o încropea, limba îmi råmînea încleiatå! Niciodatå nu tråisem Mie mi se påreau fleacuri problemele specialitåÆii în care ne-am
clipe mai cumplite, niciodatå nu consumasem penibilul cu luat diploma de ingineri. L-am ajutat pe amic din råsputeri, cu
linguroiul, niciodatå bårbåÆia mea nu cedase în apropierea unui sentimentul cå e datoria mea så elimin „înapoierea“. EducaÆia nu-i
crin de femeie! Çi må blestemam degeaba, fårå folos çi fårå sens!... permitea så treacå sub tåcere ajutorul. În pofida protestelor mele,
Dar Lia pårea cå nu observå starea mea. Lipsa de nerv, Lilian a vrut så-mi plåteascå serviciile. L-am refuzat categoric.
moliciunea de baligå, stîngåcia ori stînjeneala, nesimÆirea ori – Dacå iau bani, înseamnå cå nu-Æi sînt prieten! Dacå insiçti
poate imbecilitatea, tot ce mie îmi displåcea la mine în acele så primesc, înseamnå cå må consideri un fel de servitor!
secunde fatale, Lia n-a sesizat, ori n-a vrut så se trådeze! Apro- N-a pårut convins de argumente, nici n-a insistat. A continuat
piindu-se de fotoliul în care zåceam captiv, ea întrebå, cu voce så må viziteze la cåmin, så-çi pregåteascå lucrårile dupå sfaturile
joaså, ce mai fac, de parcå ne-am fi cunoscut de ani çi ani, sau ne- mele, så copieze ce-i puneam la dispoziÆie. Çi-a luat diploma, cu
am fi despårÆit recent... Dacå înfåÆiçarea ei må impresionase çi må medie bunå çi repartiÆie în zona oraçului såu, unde m-a invitat så-l
cucerise fårå putinÆå de tågadå, vocea mi-a råscolit fiinÆa de carne caut neapårat, în fiecare varå, cînd voi veni så petrec pe litoral
ca o drojdie turnatå într-o hazna plinå! Cînd s-a açezat alåturi, cîteva zile de concediu. Chiar tot concediul, de ce nu?!
Cît am fost studenÆi, Lilian a locuit în gazdå la niçte rude. Nu
etalînd un frumos picior prin cråpåtura fustei, se açtepta Lia så o
l-am vizitat niciodatå. Mi-erau suficiente plimbårile aproape zilnice,
agresez direct, fårå preambul? M-am sculat din fotoliu cum am
pe care le consumam descoperind colÆuri pitoreçti ale Capitalei.
putut – dar n-am putut prea bine, çi m-am pråbuçit pe genunchii Uneori, prezenÆa lui în camera împårÆitå cu alÆi trei colegi må
fetei, dibuind bezmetic çoldurile de sirenå, reci în solzii de sictirea. Mut, docil, dornic så înveÆe, prea dornic deseori, îmi dådea
måtase... Întindeam gura så prind sub dinÆi fie un sîn obraznic senzaÆia cå am alåturi o reptilå libidinoaså. Întrebat de ce nu se
såltat de sutien, fie un umår aspru iÆit din decolteul bluzei. N-am pregåteçte la gazdå, Lilian spunea cå mediul rudelor este potrivnic
ajuns la buzele intens rujate, am cåzut fårå glorie pe antebraÆul asimilårii materiei. Atunci de ce nu vine så locuiascå la cåmin, cu
dulceag, abia pudrat cu sarea nåduçelii. noi, dacå tot e bine aici?! Nu se simte bine decît în mediul familial,
– Ce faci?! Ce faci?! çoptea cu voce joaså Lia Mora, mai afirma fårå så clipeascå. Izbucneam în rîs. ContradicÆia personajului,
mult incitînd la un asalt deçucheat decît respingînd båloasa mea a personalitåÆii lui Mora, incita la batjocurå. Servil çi dispreÆuitor,
înaintare. ironic çi onctuos, insinuant çi respingåtor, patetic çi rece, delator în
S-a råsucit çi mi-a sprijinit umerii cu palme ferme, mascu- adunåri publice, totdeauna cu argumente contra opiniei generale sau
line. M-a privit în ochi, iar strålucirea diamantelor negre în hotårîrilor luate în colectiv, gata oricînd så adopte contrariul poziÆiei
penumbra odåii mi-a dat lovitura de graÆie. Respiram sacadat çi exprimate çi susÆinute cu ardoare fanaticå, dispus la experienÆe radi-
gesticulam haotic, tulburat în stråfundurile fiinÆei, incapabil de cale çi extravaganÆe comportamentale – iatå pe scurt cum se pre-
raÆiune. Am primit în plåmîni aerul scos de plåmînii ei, în sînge zenta Lilian Mora... Colegii îl acuzau, în glumå, de jidånie. La ju-
mireasma reavånå a trupului uçor transpirat, în centrul de co- måtatea anilor 70, antisemitismul era o reminiscenÆå din înfruntårile
mandå al corpului meu lumina de laser a iriçilor ei scînteietori. Çi interbelice de care nu ne sinchiseam. MulÆi dintre noi nu çtiau ce
m-am pråbuçit sub propria mea neputinÆå, dar n-am simÆit ruçine, cazan fierbea sub uçuråtatea glumei. Lilian nu pårea lovit de alicele
nici silå, nici milå faÆå de mine. Nici n-am avut vreme, cåci Lia împroçcåturii. Nu se considera jidan, chiar dacå era tåiat împrejur –
amoraç, adåuga o savoare stråveche, ajutîndu-må så cad în taina lenevind aça? De ce întîrzie?
Coniacul, påstrat într-un flacon verzui, cu dop de cristal în formå de Lilian a uitat så-mi spunå amånunte de genul åstora! Dar ce-o fi
deosebit de aromat, påtrunzåtor, tare. AmeÆii dupå cîteva fumuri. nu lipsesc în familie, n-ar strica totuçi så aibå o slujbå oarecare...
Æigarete fine, din tutun oriental, pesemne turcesc sau libanez, ceva fatå frumoaså, fårå vicii... O fi salariatå undeva? Banii se pare cå
primeascå la taclale fumåtori de narghilea. Fusesem servit cu „mi-au fåcut vorba“, cum se spune la noi? Ei, çi? Måcar så fie o
Ne-am açezat în bibliotecå, pe douå fotolii anume pregåtite så chestie fårå acceptul meu? Nu intrasem încå! Penibilul situaÆiei cå
– ÎnÆeleg! am spus, deçi nu înÆelegeam nimic. så må reÆinå de la o aventurå nouå? Sentimentul cå m-au atras în
dosnice, istoria n-a fost generoaså cu noi în ultimele decenii!... misesem nici uneia cå o iau de nevastå, obligaÆiile îmi lipseau. Ce
le-am povestit despre tine! Le vei scuza reticenÆa, sînt totuçi fiinÆe un tînår liber, întreÆineam legåturi cu cîteva fete, dar nu pro-
intrus, pînå se obiçnuiesc çi îl adoptå! Tu înså nu eçti un stråin, lui Mora îmi stîrni curiozitatea. La urma urmei, de ce nu? Eram
precum çi obiceiurile mai speciale îi fac så se Æinå deoparte de merg în permisie, la o prietenå care... Perspectiva legåturii cu sora
– Sînt aici, vor ieçi la momentul cuvenit! Buna lor creçtere, asupra unei femei. Încå îmi controlam hormonii çi açteptam så
– Unde sînt ceilalÆi? çase såptåmîni de cînd nu mai executasem un atac la baionetå
fost odatå! Întrebåri neserioase, de soldat fårå amantå. Zburaserå vreo
– Nu, nu chiar singur, deçi familia noastrå nu mai este ce-a ladå, ca femeile de mahala? Ce fel de fiinÆå o fi tipa?
nalul turului prin odåi eram chiar impacientat. spusese cå o cheamå Lia? – nu apårea încå? Îçi Æinea rochiile în
nisem pe nimeni. Dacå la început faptul nu må mirase, spre fi- niere!... Se pierduse obiceiul, de vreme ce sora lui Lilian – parcå
– Locuieçti singur? am întrebat într-un tîrziu, cåci nu întîl- accesibile iute la nevoie, så nu fie cåutate prin te miri ce çifo-
çi casa ta! aceastå clådire, obiçnuind så punå hainele la îndemînå, så fie
nunte de mobilier sau ciudåÆenii fårå rost aparent. Casa mea este locuri ale casei. Pesemne cå multå lume tråia – ori tråise? – în
– Simte-te ca la tine! må îndemna Lilian, explicîndu-mi amå- cuiere într-o încåpere. Îmi amintii cå våzusem çi altele în diverse
întoarcem, ajungeam într-o camerå traversatå anterior. un cuier! Nu må mirai prea tare de ciudåÆenia amplasårii a trei
urcam cîteva trepte, alteori coboram; de mai multe ori, fårå så ne lîngå tocul masiv, se afla cîte un cuier. Dar çi între ferestre se afla
baie, salon de zi, dependinÆe. Trecerea se fåcea firesc, uneori Odaia avea douå ferestre çi tot douå uçi. La fiecare uçå, imediat
påtrund ca vizitator. Sufragerie, bibliotecå, dormitoare, bucåtårie, prin ornamentele în relief, atît de clar decupate, încît påreau vii.
Uçi vopsite alb-murdar duceau cåtre camere în care fui obligat så picioare, poate stativ de citit în bisericå, îmi reÆinu îndelung atenÆia
Holul ce urma pragului din vestibul avea dimensiuni boiereçti. filigranate, meticulos lustruite. Un scrin ca o maså de scris în
prin opacitatea spartå de vreun tablou, çi acela în tonuri brune. interesau, ci mobila, lemnul de nuc, abanos ori tec, cu încrustaÆii
La interior, pereÆii în calcio vecchio, afumaÆi, apåsau insesizabil francezi, poeÆi damnaÆi çi filozofi cu metodå. Nu cårÆile må
scårii de intrare, intact, respecta geometria decoraÆiunilor antice. alcåtuiesc bibliografia culturii serioase, de la clasicii greci la cei
din lemn masiv se uscaserå ca scoicile aruncate pe Æårm. Mozaicul neagrå, albåstruie ori lila, roçie sau albå. Citii titluri çi autori ce
ferestrele cu arcuri trilobate prinseserå culoarea tencuielii, uçile de apreciat numårul tomurilor îmbråcate în piele maron çi verde,
produse de vijeliile marine. Acoperiçul de Æiglå se înnegrise, Dulapuri, cu geam prins în rame sculptate, conÆineau cårÆi. Greu
Locuia într-o clådire veche, încå solidå, în pofida corodårii bibliotecå, mi-am spus, rîvnind un spaÆiu asemånåtor pentru mine.
acaså. Era. Må açtepta. måsurat çase pe opt metri, cu cel puÆin trei înålÆime. Adevåratå
lui Lilian. Îl çi anunÆasem telefonic, iar el promisese cå va fi nu mi s-a pårut nici plictisitoare, nici lungå. Cercetam odaia. Så fi
hotelul unde aceasta se cazase. Cunoçteam oraçul, notasem adresa Cît så fi trecut pînå am ajuns în timpul trei? Curios lucru, durata
så bem sau så ne ducem cu iubita – care dintre noi aveam – în Am råmas un timp singur. Pe urmå, tot singur, al doilea timp.
ipotetic çi inutil. Dupå ce-am depus juråmîntul, ne-au dat învoire, Çi plecå pe uça îngustå.

247 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 250

246 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 251

dar nu clasic/ritual, evreiesc. Pur çi simplu, îmi dezvåluise, prepuÆul Luat de gînduri, sorbeam pe rînd cafea çi coniac, legånat de
îi fusese înlåturat la o banalå operaÆie de fimozå! Dacå aç fi trådat hula mårii, simÆitå prin ziduri. Liniçtea casei nu era disturbatå de
amånuntul, ce Æintå idealå de båçcålie ar fi ajuns Lilian! Må tenta så-l alte zgomote. Valurile ce se spårgeau sub falezå îçi azvîrleau pînå
azvîrl în gura nemiloaså a grupei, çi-l ameninÆam pe un ton aici vaietul, semn cå furtuna pornise. Camera încålzitå, imenså çi
fals-hotårît, cînd comportarea slugarnicå depåçea limita. De ce oare stråinå, îmi prinsese fizicul în dulceaÆa siestei. Dormitam de ceva
gåseam în mine asemenea porniri josnice? timp, cînd pe uça lent deschiså påtrunse o siluetå femininå. Cu tot
Fiindcå Lilian se purta ca o muiere îndatoratå, aveam efortul disperat, nu izbutii så må trezesc, så må ridic din fotoliu
tendinÆa så devin un mic tiran pentru el. Må låsam slugårit, paçå ca s-o întîmpin pe – cum o numise? – Lia! Ea se apropie de mine
otoman lipsit de raia, gealat fårå sabie terorizînd un ghiaur orb. cu mers nesigur, cålcînd pe tocuri de sandale fine, total
Erau zile în care prezenÆa lui, deçi agasantå, îmi devenea in- nepotrivite anotimpului. Purta o fustå ce-i strîngea genunchii
dispensabilå. Erau clipe de insinuare, linguçire çi milogealå, într-o îmbråÆiçare devorantå çi-i cuprindea, håmesitå, fundul în
persuadare scîrboaså, josnicie fårå leac. Leneveam comod în formå de crin. Cupa çoldurilor susÆinea un mijloc subÆire, lejer
pasta lor, cedam totdeauna rugåminÆilor amicului, acceptam ascuns de o bluziÆå cu nasturi de sidef. Sînii liberi, subsuorile
propunerile sale de a face sau a nu face o chestie, deschideam o goale çi braÆele molatice rotunjeau gesturi toride. Pe umerii
paginå nouå în carnetul ruinårii mele. Ca så må detaçez çi så må înfloriÆi de jupuitura unei ciuperci roçcate se odihneau plete
salvez, îi reproçam cå stråmoçii såi pråbuçiserå Constantinopo- albåstrui, grele, puÆin ondulate, sålbatice, fårå så fie zburlite,
lele – moleçind cezarii cu limba... îngrijite, fårå så fie pieptånate måcar. Rar våzusem la femeile din
– Adevår gråit-ai, iubiÆel! Dar stråmoçii mei au surpat çi jur un pår mai bogat çi mai frumos. FaÆa prelungå, cu obrajii
Imperiul Otoman, tot prin astfel de mijloace! Altminterea, te smezi, nasul drept, buzele rujate intens, ochii ca diamantele negre,
nåçteai turc, la fel ca multe naÆii din colÆul åsta de lume! O, dacå în monturå de gene arcuite, pleoape violacee, fruntea boltitå ca a
ai çti tu ce viciu, ce microb port în mine! fratelui çi gîtul fraged ca un fruct exotic, din care, vampir cåzut
– E çi limpede, çi de-admirat, iubitule! în prozå realistå, ai tot suge sîngele unei excitaÆii epidermice...
Nu-l afecta ironia. Foloseam apelativul „iubitule“ în replicå Priveam ca-n vis aceastå siluetå çi nu cedam aparenÆelor: ea så fi
la ticul verbal „iubiÆel“, pe care Lilian îl adoptase în relaÆia cu fost acea sorå de care îmi vorbise Lilian? Çi så cred cå este
mine cam la vreun an dupå ce ne cunoscuseråm. De ce utiliza amorezatå de mine?! Cu neputinÆå! Nu eram nici adolescent
cuvîntul? Må enervam cînd îl scåpa în convorbirile noastre miop, nici poetaç ratat, nici fustangiu notoriu. Ce så afle ea la
publice, må ruçinam cînd îl çoptea, cu un fel de patos lipicios, în mine? Cum så judec amabilitåÆile prietenului? Asemenea femeie
çuetele prelungite prin diverse cîrciumi. Cu trecerea timpului,
se cådea så-çi facå veacul prin restaurante luxoase, în compania
vocabula îçi pierdu conotaÆiile echivoce, çi råmåse nimic altceva
tipilor cu bani, så fie slujitå de trei rînduri de servitori çi så rupå
decît un cliçeu. Lilian era doar unul dintre prietenii çi colegii cu
care împårtåçeam cîteva pasiuni çi preocupåri comune. Înså el gura celor care s-ar fi gîndit la ea ca la o curtezanå de rînd. Acum
mi-a impus coordonatele sale fundamentale, pînå am ajuns un fel înÆelesei grandoarea neamului Mora. În Lia se întrupau
de anexå la istoria încheiatå în persoana lui. Acest statut l-am împåråtese de felul Theodorei, evreice precum Suzanah, rusoaice
cîçtigat pe scena casei în care familia Mora locuia de çapte din stirpea Gruçenkåi, armence misterioase çi grecoaice viclene,
generaÆii. Patru ani trebuiserå ca så fiu ales pentru rol. Çi nici cålite la porÆile Fanarului...
måcar nu fusesem întrebat dacå vreau så joc, pur çi simplu, m-au Lia Mora! Aceasta era deci sora lui Lilian, cea care se îndrå-
împins! Çi m-am trezit prea tîrziu ca så evit implicarea... gostise de mine, fårå så må vadå! Of, of, of, ce romanÆioaså fårå
mister, ce închipuitå, ce sårmanå cititoare de romane siropoase va
Totul s-a petrecut la ConstanÆa, în iarna în care am dat obol fi zåcut sub alura-i de vampå! Çi eu nu reuçeam så deschid ochii ca
armatei nouå luni din viaÆå, instruindu-må pentru un råzboi omul normal! Nu eram beat, nu må doborîse oboseala, nu cedasem
acestea închipuiau Împåråteasa nerecunoscutå, Curtezana în exil, mea, purtîndu-må în zbor ultima porÆiune de urcuç.
reptilå marinå, mersul sigur pe sandalele cu talpå de plutå – toate pentru întîia datå, iar Duhul Sfînt çi-a întins aripa deasupra
hiacintul, albastru spre mov închis, ochii de cårbune, gura de parcå nu le-aç fi tråit vreodatå. M-am închinat cu evlavie, ca
apetisante; sînii jucau pitiÆi sub un decolteu transparent... Pårul ca oasele cum se întåresc, iar durerile de çale dispar uitate, de
o rochie de måtase, lungå pînå la glezne; umerii çi braÆele luceau plåmînii cum respirå uçor çi neauzit, creierul cum se primeneçte,
în Æesåtura cuvintelor çi tråirilor stoice, Lia Mora, Lia mea!... Purta cîmpia sufletului, sîngele cum Æîçneçte din inimå curat çi subÆire,
cînd se înfiripå, din fumul odåii, fiinÆa palpitîndå, femeia ascunså mine puroaiele dorinÆelor stupide, cum se limpezeçte çi înverzeçte
Cuprins de visuri, în vuietul mårii, luasem poteca somnului de miracol a durat parcå un veac. Am simÆit cum se scurg din
fiindcå murise nåscîndu-må! curcubeu, irizînd magnific valea, pådurea, înålÆimile. Minutul
o îndrågisem ca pe propria mea mamå, mamå necunoscutå mie, sute de paçi sub schit. Acolo, lumina soarelui s-a aråtat ca un
ceva cu intensitate, dorinÆa se întrupeazå fårå greç... Iar pe Anette Am fåcut un popas pe tåpçanul ca o prispå deschiså, la trei
visam naiv çi însingurat la o fiinÆå asemenea ei. Çi cînd doreçti lucrare, un curs, o idilå?
vizibil, dar nu inexplicabil, cåci pe Lia o iubeam deja; de mult porniri çi entuziasme copilåreçti? De ce încep mereu cîte ceva, o
gere a sentimentului nutrit din relaÆia cu Lilian? Era ceva impre- vecinå cu orgia? De ce creçte în mine un arbore, o junglå de
construcÆie de patru ani, dragostea pentru Lia så fi fost o råsfrîn- naturale. Toamna înså... De ce må simt cutreierat de-o exaltare
fiinÆe, Lia, Anette çi Lilian. Dacå prietenia cu Mora însemna o largheÆe, de îmbelçugarea inconçtientå a roadelor, a rodirii
Desigur, nu mai locuia nimeni în clådire, în afarå de aceste trei oamenii simpli întîmpinå vara, plictisit de bucuriile oferite cu
într-un con de liniçte, doar marea fremåta în vecinåtate çi negurå. sub nåvala de viaÆå, agasat de exuberanÆa instinctualå cu care
otråvuri, cu nervii maceraÆi de huzur çi açteptare. Casa intrase Era toamnå? Primåvara, sufletul meu se tulburå çi se chirceçte
tutun çi cafea, cu ochii împåienjeniÆi progresiv de arome, alcool,
altceva decît vocea imensitåÆii, a sålbåticiei. Era primåvarå?
nici nu visez... Plecå, iar eu må scufundai din nou în coniac,
felinar în ceaÆå. Liniçtea ståpînea necurmatå, fîçîitul ploii nefiind
cont de promiscuitate çi convenienÆe, må açteaptå o fericire cum
Grohotiçul înÆelenit strålucea stins în amurgul cu pîlpîiri de
adevårat pe nimeni, doar pe mine, prietenul lui! Dacå nu voi Æine
de afecÆiune. Un suflet bîntuit de angoaså, asta e Lia! N-a iubit cu scuturau pînza de apå ca o Æesåturå, ca un vål cu ochiuri infinite.
intuiÆie, çi voi descoperi o fiinÆå complexå, dezorientatå, dornicå atrågeau, må primeau. Norii açternuÆi pe vîrfurile pådurii îçi
Cît priveçte pe sorå-sa, ce-mi poate cere, e så må las condus de subÆire. Ca niciodatå pînå atunci, înålÆimile îmi plåceau, må
må lase singur pînå vine Lia, el are întîlnire, sigur voi înÆelege... mult o hropinå, un çanÆ pe fundul cåruia curgea curat pîrîul
privind prin perdeaua subÆire amurgul de cenuçå, cå e nevoit så Urcasem greu spre munte, båtînd drumul accidentat, mai
cuÆitaç, aranjå ustensilele pe tava måsuÆei çi se ridicå. Spuse, Noaptea aceea am revåzut çi sårutat pe toate femeile iubite.
era nemulÆumit de imprecizie? Îçi scuturå luleaua, o curåÆi cu un
Expresia lui Lilian însemna cå dorise acest råspuns? Poate
schimbat optica asupra femininului, e o dovadå cå... (11)
dar faptul cå açtept aici så aparå fiinÆa misterioaså care mi-a
inimii mele. Am råspuns cå, deocamdatå, nu le înÆeleg prea bine; LULU VISARIUC
inima çi conçtiinÆa. El a întrebat atunci care sînt „comenzile“
amant, candidat la cåsåtorie -, må port aça cum îmi comandå
Cîtå vreme sînt intimul ei, orice calitate mi-ar atribui – prieten,
I-am spus prietenului cå nu este treaba mea cum tråieçte Lia.
fotoliu, så nu-mi iaså în evidenÆå protuberanÆa sexului stîrnit.
257 LIA MORA
260 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 269
– Aç vrea så te iubesc numai ca muistele, iar tu så må fuÆi la baia. Lilian era înclinat deasupra chiuvetei çi se såpunea de zor pe
fel ca pederaçtii! Pizda mi-i prea råznitå ca så te simtå bine! ceafå. Îi zårii faÆa în oglindå. Parcå çtia cå sînt acolo, în odaie.
Çi-apoi, de multe ori m-am visat bårbat, iar deseori tînjesc så – Ce, nu mai rabzi pînå la cinå? surîse strîmb.
încalec o femeie, pe plaja insulei Lesbos... – Unde-i Lia? întrebai råstit.
– Orice, iubirea mea, pentru tine fac orice!... – E plecatå, nu Æi s-a spus? A ieçit cu treburi specifice...
Nu çtiam ce vorbesc? Nuditatea, ca så nu scriu vulgaritatea – Am urmårit-o pînå la uçå! De ce må minÆi? De ce se
cuvintelor çi „faptelor“ Liei, mi-a råmas în memorie, obsesie pe ascunde? Vreau så am o explicaÆie cu ea! Am greçit, dar nu suport
veci, çi m-a fåcut så nu dorm nopÆi grele, ca un insomniac lovit så må evite!
de regrete tardive. Dar ce puteam açtepta de la o tîrfå portuarå!? – Habar n-am despre ce-i vorba! Dacå ea crede necesar så se
Ulterior, evaluînd acÆiunile, premisele çi consecinÆele – doar nu ascundå, e treaba ei, nu? Må depåçeçte...
degeaba må instruiam „analist de stat-major“ –, m-am acuzat cå – Nu te mai eschiva çi tu! Aratå-mi unde este, cå dårîm totul!
urmåream doar så-mi fac o amantå fårå complicaÆii, o ventuzå Sînt furios cum n-am fost niciodatå, nu atît pe ea, cît pe mine! Çi
defulantå, fie croitoreaså, funcÆionarå la birou, vînzåtoare la numai ea aduce liniçtea între noi!
magazin sau chiar bucåtåreaså, primitoare så fie!... Repet, nu – Care noi? Despre ce vorbeçti, iubiÆel?
eram obligat sentimental; prietenele din facultate luaserå posturi – Tu du-må la ea doar! Voi låmuri-o...
aiurea çi bårbaÆi pe måsura pretenÆiilor; alte legåturi nu stabilisem. – Dar nu înÆelegi cå e plecatå?!
Chefurile nåçteau amoruri vremelnice, terapeutice; cåsåtoria nu se – Må crezi netot? Am våzut cum a intrat în caså! De ce må
numåra printre prioritåÆile mele. Dar visam o iubitå ca Lia, minÆi? De ce?
sufletul meu se tîra, nåzuind la o iubire otråvitå... – Uneori, minciuna e bine intenÆionatå! Totuçi, acum nu eçti
Noaptea fu terifiantå. Trecui de nenumårate ori prin lacul minÆit: poÆi så o cauÆi pe Lia în toatå casa, n-o vei gåsi!
uitårii de sine, båui îndelung din apa fermecatå ce-mi dåda ståri – Pot så o caut? Hai cu mine!
letale çi viziuni cutremuråtoare, cåzui în turbioanele unui timp Îl tråsei de umår. Lilian se låså tîrît ca un prizonier. Pesemne cå
fårå måsurå. Lia må rumegå çi må rejectå, må båu çi må urinå, må aråtam suficient de crîncen la chip, iar el nu era un luptåtor.
înghiÆi çi må vomitå, aparat digestiv lipsit de måsurå, moarå cu Trecuråm prin multe camere, bufnind uçi de perete çi låsînd luminile
dantura ca un cartilaj excitant, combinå de recoltat çtiuleÆi scåpatå aprinse. În labirintul casei, råscoliråm aproape toate ungherele. O
de sub control. Duçumeaua duduia sub tålpile noastre, canapeaua singurå uçå nu fu deschiså. Lilian pretinse cå nu are cheia, obiectul
glisa ca un trombon în surdinå, fotoliile se arcuiau bezmetice, çi odaia îi aparÆineau în exclusivitate celei cåutate, Liei.
masa îçi cabra curbatele-i picioare, iar scrinul gemea ca o femeie – Înseamnå cå Lia se ascunde aci! Voi sparge uça!
la naçtere cînd Lia, cu pieptul råpus pe tåblie, suporta dåltuirea – Cu ce drept?
dupå care tînjise... Marea vuia deseori foarte aproape. Mi se pårea Lilian se postase dinainte, gata de împotrivire. Îl privii de
chiar cå valurile bat în pereÆii transpiraÆi, în geamurile cu draperii aproape în ochi. Cît durå aceastå Æintuire halucinatorie? Prietenul
împreunate, sub podeaua vibrîndå, sub fundul încins al cutiei cedå. Ca de obicei! Se trase deoparte, spåçit, mut, tremurînd
televizorului. În råstimpuri, nemiçcat, pe covorul ca un cîmp de necontenit. Mecanismul de închidere nu era complicat. Briceagul
båtålie, întorceam urechea spre adîncurile marine çi ascultam nelipsit din buzunar se transformå în çperaclu. Lama subÆire
suspinarea fiinÆei lichide. Tåcerea cåpåta consistenÆå plasmaticå; strecuratå între canaturi anihilå broasca simplå. Uça se cråpå.
negura, solubilå ca Ness-ul, açtepta o frecare; fumul omniprezent Înainte så o deschid complet, må aplecai spre Lilian.
ridica bariere de pîslå; råguçeala marinå invita la exces... Zorii ne – Iubitule, de ce te temi? Dacå asta e odaia interziså din
aflarå zdrobiÆi, delfini azvîrliÆi de furtunå pe un Æårm stîncos. Cu basme, spune-mi acum, så nu calc interdicÆia! Te rog doar så nu
mîini nedibace, degete confuze, braÆe fårå vlagå, Lia îçi aranjå må minÆi, çi ascult de tine ca de îngerul meu!
vietåÆi acvatice. Unghiile ciupeau discret çi precis, iscînd turbioane
un val de stînca acoperitå cu scoici, meduze, corali, alge çi alte
persan, se încolåcea ca un braÆ de caracatiÆå pe capturå, se izbea ca
cabil croitå, Lia se plia de-a lungul trupului meu întins pe covorul
aparat ce måsoarå zgomotele animalelor în rut... În måtasea impe-
cuprinsese Æara, puÆinå lume a dat atenÆie întîmplårii din ConstanÆa. lonat, pistolul încårcat, gata de tragere, coapsele ca senzorii unui
O såptåmînå s-au stråduit så dezgroape cadavrele. În jalea ce Æepoçi, buzele cråpate de sete, pîntecele ros de ulcere, scrotul ba-
contorsionate, cîrpe... Parcå nici nu fusese altceva în locul acela! cå îmi spune pe numele mic çi-mi atinge pårul, pieptul, obrajii
parcå orbiÆi, un muçuroi de cåråmizi, mortar, lemne, fiare gleznele, cå îmi då så beau din parfumul çi misterul corpului de vis,
Mora se pråvåli în sine. Peste cîteva clipe, aveam în faÆa ochilor, de åia... Mi-era destul cå sînt în preajma ei, cå må suportå så-i sårut
cerul liber. Cu un scrîçnet de animal råpus, ceea ce fusese casa cît cîçtigå, nici dacå då cotå la protectori, nici de ce are obligaÆii faÆå
uruitul motoarelor, freamåtul mårii, vocile oamenilor izgoniÆi sub pretase Lia. Nu må interesa cum cheltuieçte banii, nu vroiam så aflu
cutremurului, amplu çi profund, ca la sfîrçitul vremii, acoperea de morala comunå, de aventurile portuare, de pîngårirea la care se
stradå. Noaptea compactå era sfîçiatå de lumini råzleÆe. Vuietul mareea de iubire completå, iraÆionalå, opacå çi obtuzå. Nu-mi påsa
prefåcea într-un mormînt de moloz. Nu çtiu cum izbutii så ies în deranjeze balivernele înçirate cu graÆie, fårå så... Urca în mine
aiurea. Tavanul se pråbuçi, zidurile cråparå definitiv. Clådirea se fårå så iau seama la incongruenÆe çi inconsecvenÆe, fårå så må
cu mine spre ieçire, cînd altå scuturåturå a påmîntului må aruncå çi Æigåri, fårå så aud cuvintele, fårå så urmåresc sensul propoziÆiilor,
Plîngea cu sughiÆuri mici, ca un çobolan în capcanå. Vrui så o iau Ascultam fermecat vocea Liei, joaså, grea de påcate, båuturå
negura. O întrebai din nou ce vrea så spunå, dar nu råspunse. însåçi o fiicå spiritualå a acelor ani, cînd toate s-au råsturnat!...
Må agåÆasem de ea, dupå ce-i prinsesem mîna cu care dibuia lascivå, ca fata unor cineaçti trecuÆi prin experienÆele anilor 60, ea
– Ce bålmåjeçti acolo? Pe Lia tot n-o va afecta... Lia! Oh, Lia mea ciudatå, impenitentå çi
– Cutremur, nenorocire, blestem, soarta! nu fiu acuzat de pudicitate exageratå. La urma urmei, ce conteazå?!
– Anette! Ce este? strigai. devastator, neobiçnuit. Voi cåuta så le evit, pe cît posibil, çi sper så
– Lilllliiiiiiiiiiiiiiiii! prisos! Ele nu conteazå în configurarea sentimentului crud,
Anette chema: cînd... Dar amånuntele îmi par acum vulgare, indecente çi de
alergai spre vestibul. De undeva råzbi vocea subÆire cu care din împreunarea noastrå sinucigaçå? Çi ce chin am îndurat pînå
greu uça. Pe întuneric, izbindu-må alternativ de pereÆii holului, Cum aç putea så pråpådesc în cuvinte forma de viaÆå nåscutå
cåldurå çi dragoste. Må strecurai afarå din odaie, nimerind cu silueta ca-ntr-o schiÆå de tango, preludiu la împletirea eroticå...
miçcåtor, ca puntea vapoarelor. Uitai de fiinÆa care îmi dåruise cunoscusem. Lia se lipi de mine, må sårutå în treacåt, îçi cabrå
taÆi, såriråm în picioare. Dar picioarele se sprijineau pe ceva bråÆarå de lemn exotic Æinea în sclavie cel mai fin antebraÆ din cîte
umplurå spaÆiul, mobilele se råsturnarå. BuimåciÆi çi înspåimîn- strîngea rubinul maiestuos, çi-apoi sus, la încheietura unde o
noi, zidurile trosnirå, geamurile cråparå, mii de fårîme zburåtoare prind mîna, så-i sårut dosul inelarului, deasupra cleçtelui aurit ce
unirea pågînå, descinså dintr-un ritual helenic. Podeaua fugi sub pivotînd graÆios, incitant, ostentativ. Avui puterea så må ridic, så-i
înflåcårat în ventuza dintre colinele Libanului, natura pecetlui fatale; parcå anume så i-o admir din plin, se plimbå dinainte-mi,
cînd, cu çtiinÆå subiacentå de amant drogat, împinsei båÆul pielea cu striaÆii excitante. Forma de crin unduia ca la femeile
revårsarå peste noi, påduri de cactuçi ne Æinurå de-açternut. Çi descoperit de-o tåieturå în croialå, un fel de gaurå ce låsa la vedere
pierdui legåtura cu timpul çi spaÆiul. Oceane de mîl ca mierea se înfiptå într-un muçtiuc subÆire. Palma stîngå se sprijinea pe çoldul
çi amoniac. Nu mai çtiui de mine. Capitulat în braÆele desfrîului, degetele mîinii drepte, cu unghii låcuite sidefiu, Æinea o Æigarå
se transformå în gust de otravå pentru muçte, apoi în oÆet de mere FicÆiunea trådatå în favoarea unei încarnåri oarecare... Între
271 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 258
270 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 259
Mut, spåçit, tremurînd necontenit, Lilian prelinse pe faÆa mea çi talazuri de senzaÆii; limba ca o pensulå fluidå råscolea curenÆii
våpaia diamantelor încinse. Cåldura ochilor fu încurajatoare. tulburi din adîncurile oceanului necunoscut care era sufletul,
Împinsei uça, råsucii comutatorul. Lustra întorcea spre tavan trei fizicul, materia inefabilå imprecis numitå EU...
braÆe. Doar unul råspîndea o luminå stranie, roz-roçcat-gålbuie, cu Seara-noaptea aceea am purtat o discuÆie. Fata mi-a mårturisit
luciri catifelante. Semiîntunericul nu o ascundea pe Lia, asta ce a împins-o la prostituÆie, necazurile inevitabile meseriei, sila de
înÆelesei de la prima adulmecare. Dar parfumul fetei îmi ascuÆi pleava în care se miçcå, dorinÆa de a ieçi, de a scåpa. Doar Lilian o
virilitatea. Soldatul care cålcå în odaie îçi pierduse råutatea. Nu înÆelege, el o ascultå råbdåtor çi o alintå cu vorbe de frate. Înså ea
revendica nimic: îçi cåuta iubita! Numai cå iubita absenta çi de doreçte un prieten care så nu-i fie rudå, care så o iubeascå çi så facå
aici!... În schimb, Æoalele ei umpleau puzderia de cuiere. Çi într-un dragoste, fårå så vadå în ea o curvå, un hoit lipsit de suflet, o gaurå
cui, la îndemînå, atîrna balonzaidul, încå ud! Vasåzicå, nu må irigatå de sînge venit din neant, nu dintr-o inimå suferindå... Cînd
înçelasem! RenunÆai så råscolesc nenumåratele obiecte de îmbrå- fratele îi povestise despre „colegul çi prietenul cel mai bun“, nu
cåminte, apucai haina ce mirosea sårat çi o întinsei spre Lilian. bånuia cå-i deschide Liei o poartå spre zorii altei zile. De ce intuise
– Cu ce Æi-am greçit eu Æie, iubitule, de må minÆi? în mine omul potrivit nåzuinÆelor sale? Lia nu çtia så explice. Må
Veni rîndul meu så tremur, mut, uimit, neîncrezåtor. Lilian îndrågise, fårå så aibå habar cum aråt, çi nici nu o interesa cum aråt!
nu-mi luå în seamå gestul. Fårå så må scape din ochi, cu o mînå Abia-abia îçi crezu ochilor våzînd bårbatul robust çi tare, pe care îl
cåutå într-un scrin, cu cealaltå îçi desfåcu nasturii cåmåçii. Atunci visase! Nu cåuta o relaÆie banalå; dar, dacå nu pot sau nu vreau så
observai cå pieptul îi este prea umflat; dinÆii îmi clånÆånirå cînd accept îmbarcarea pe puntea unei coråbii-fantomå, numitå Iubire,
desluçii un sutien roz, bine întins! Pînå så scot un cuvînt – oare n-o så må deteste. Ea, Lia, numai pentru asta se zbåtea...
mai puteam? – Lilian îçi puse o perucå, iar pårul de hiacint îmi Puteam så nu fiu bulversat de revelaÆie? Ani de zile cåutasem
råscoli viscerele: Lia!... DesculÆe, picioarele prietenului se lipirå o fatå, o femeie, o fiinÆå ca Lia: ciudatå, nesigurå, angoasatå; pe
de sandalele cu care Lia venise întîia oarå la mine... Un çold se cît de strålucitoare fizic, pe atît de întunecatå sufleteçte, damnatå,
dezgoli cînd trupul danså o melodie doar de el auzitå, un zvîcnet maniacå, mincinoaså çi credincioaså, lipsitå de complexe çi
al coapsei trezi neverosimil glandul meu... Rapid çi sigur, Lilian pudori sexuale; una care va fi traversat imense pustiuri çi nefe-
îçi vopsi buzele çi pleoapele, iar ochii cåpåtarå alungirea orientalå riciri, bolnavå psihic, introvertitå, gata så ucidå cu sînge rece, gata
a iubitei mele Lia. Visam? Tråiam aievea? În ce timp? În ce så må ucidå cu ginecopatia ei de frigidå ... De unde cåpåtasem eu
imaginaÆie? În care paradis pierdut? aceste gusturi? Azi mi se pare lesne explicabil: la douåzeci çi
Lia-Lilian se apropie de mine cu pasul uçor, neauzit, planînd cinci de ani, må såturasem de ipocrizie çi false virtuÆi, de moralå
pe duçumea ca zeitåÆile semite spre tronul daurit. Statuie lîngå austerå puså ca faÆadå la un bordel fårå nume çi cu felinar mascat!
uçå, corpul meu trepida în açteptarea ultimei revelaÆii. FiinÆa Lia pårea cå împlineçte idealul meu pervers; i-am mårturisit, topit
iubitå/iubitoare se lipi de pieptul meu muncit çi ars, un braÆ de spaima destråmårii visului, cå sînt sclavul ei pe viaÆå, cîinele
molatic se încovrigå pe dupå gîtul înÆepenit, celålalt braÆ atinse în care poate izbi cu vîrful pantofului, preçul de la intrare,
întrerupåtorul çi împinse canatul uçii, mîna fierbinte se coborî tamponul dintre labii, hîrtia roz de çters la anus, periuÆa de curåÆit
spre çliÆ. Un geamåt mulÆumit ucise împotrivirea ce agoniza sub unghiile picioarelor, ceara parfumatå cu care îçi då jos perii pul-
scoarÆa-mi cerebralå. Deodatå cu geamåtul, Lia-Lilian susurå: pelor, çi tot ce mai vrea... Pentru ea sînt gata så fac orice, dorinÆa
– Soldatule, iubitule, de cînd açtept så må predau! ei este poruncå, voinÆa – ordin! Mi-a domolit avîntul înjositor, a
Çoapta joaså, råguçitå, venitå din caverna voluptåÆii, må vrut så ascult, så înÆeleg ce-mi cere çi de ce-mi cere, eventual så
nåuci complet. Gura ce-çi sufla respiraÆia råcoroaså çi såratå avea o refuz, dar så nu rîd, pentru nimic în lume så nu batjocoresc pofta
nesaÆul fetei care-mi schimbase felul de-a fi, amåråciunea ce-i hråneçte çi råneçte gîndurile secrete...
prietenului neserios, asprimea fumåtorului. Aroma de Æelinå crudå – Orice, iubirea mea!
preajma lui Lilian må pregåtiserå. Fårå så-mi dau seama, asi- Între baie çi bucåtårie ezitai doar un moment. Apoi deschisei
lavå sub vulcanul ce sta så erupå. Realizam cå anii petrecuÆi în aceeaçi liniçte de caså påråsitå. Må întrebam dacå nu cumva visez.
påtrunsesem în casa Mora, pritoceam o bucurie mocnitå, un fel de viaÆå. Trecui în sufragerie çi în bibliotecå. Aceeaçi uscåciune,
må-mpingea la îmbråÆiçåri. Nu era o pornire de moment; de cînd un ecou. Izbii uça salonului. Luminile aprinse îl aråtarå gol, fårå
Anette îmi devenise dragå; anevoie înlåturai efuziunea ce Glasul se învîrti între ziduri de cretå. Nici o reverberaÆie, nici
tandreÆea palmei ce netezi postavul kaki. Deçi o cunoçteam puÆin, „Liaaaaaaaaaaaaaaa...“
unei mame ce-çi primeçte fiul întors din råzboi, çi nu-mi scåpå descheiai vestonul la copcå çi nasturi. Må sufoca nevoia så urlu:
din romanele veacului al XVIII-lea, îmi luå mantaua cu gestul fi auzit întrebarea. Pusei boneta çi mantaua într-un cuier,
çi gravitatea obiçnuite, zîmbind afectuos çi detaçat, ca o cameristå În loc så råspundå, femeia fugi în bucåtårie ca çi cum n-ar
Ca de obicei, doar Anette se afla în caså. Må primi cu graÆia Anette, ce-mi ascunzi?
desigur, pe Anette, cea care deschise uça masivå de lemn scorojit... – Cum nu-i acaså?! Dar am urmat-o din centru pînå aici!
dupå care må simÆii capabil så-i întîlnesc pe Lia, pe Lilian, sau, coborîte a jenå. MinÆea? Se ruçina?
spålai gura cu apå çi dinÆii cu pastå, refåcui freza çi Æinuta „çtoc“, – Lia nu-i acaså, tocmai a ieçit! scåpå Anette, cu pleoapele
colegilor, trecui înÆepåturile la capitolul „invidie impotentå“, îmi – Dar Lia? Ea nu vine?
ce-mi Æinuse loc de hranå. Scåpai greu de atenÆia ironic-grijulie a cinå, Lilian se spalå puÆin çi vine acuçica!
cedarå. Vomitai la WC, abia ferindu-mi hainele de lichidul galben – Ai venit la moment! zise Anette. Tocmai ne pregåtim de
bonetå açezatå çmechereçte într-o parte, nervii stomacului îmi gîndeam atent, pe Lia nu o våzusem nici în prezenÆa fratelui!
îmbråcat în Æinutå de oraç, cålcatå la dungå, bocanci lustruiÆi oglindå, împreunå, pe cele douå femei care locuiau în caså. Dar, dacå må
çi amårui-dulceag îmi clåtina intestinele. Cînd så ies din dormitor,
cîntårind faptul cå niciodatå nu le våzusem în acelaçi timp, nici
sîmbåtå dupå prînz. Cåpåtai patruzeci çi opt de ore. Un gol avid
bun: Anette nu era Lia, aça cum bånuiam în clipele de chin,
Acum se fåcu apelul de luni, acum se citi lista cu învoirile,
Såptåmîna urmåtoare avu durata unui veac çi a unei clipe. meu pe obrazul pufos, moale çi cald. Cåldura îmi certificå gîndul
gîndurile mele, ce paginå delirantå ar ieçi! mîngîiere maternå a frunÆii. Acum îndråznii så depun omagiul
ros de împlinirea nebånuitelor coçmaruri. De-ar fi så pot transcrie Anette avansase pînå la nivelul sårutului mîinii, råsplata fiind o
Må strecuram zgribulit de umezealå, nåucit de extirparea suferitå, çi primitoare, utilå çi ocrotitoare. Dupå atîtea luni, familiaritatea cu
în casele în care nu-i açtepta decît un ibric rece çi o bere trezitå. må simÆii) acaså. Femeia poseda çtiinÆa înnåscutå de a fi amabilå
glugi de ploaie trase pe frunte se gråbeau så ajungå la serviciu sau fi açteptat în dosul uçii. Fårå så-çi arate surprinderea, må pofti (çi
difuzå nåclåiala nopÆii bacanale. FuriçaÆi pe sub ziduri, bårbaÆi cu salonului. Cum apåsai butonul soneriei, Anette ieçi ca çi cînd m-ar
pårea un patinoar. Curve båtrîne, clådirile îçi spålau în lumina desluçii silueta iubitå dispårînd în caså. Lumina dezgoli fereastra
Stråzile ConstanÆei miroseau a fum ud çi sårat, asfaltul alunecos colÆul stråzii pe care umblasem de-atîtea ori, cu mintea în aburi,
låptoaså, cînd m-am întors la unitate buimac, fericit, obosit. prima sancÆiune, modestå pregåtire pentru sentinÆa finalå. Ajuns la
Nu voi çterge din minte prea uçor dimineaÆa aceea cu burniÆå vrea så må piardå, dar nici så mergem alåturi. Credeam cå asta e
voi fi geloaså pe oricine! cartierul cu case vechi çi stråzi deschise la falezå. Lia pårea cå nu
sîmbåtå, så-mi vii întreg, så te am numai pentru mine! De-acum Se înnoptase de-acum; coboram bulevardul Lenin spre
– Så nu întîrzii la armatå, iubiÆel! Så nu påÆeçti ceva pînå orice pedeapså, çi eram gata de penitenÆå...
care iese de la pisoar. imprescriptibilå, o greçealå inacceptabilå; meritam pedeapsa,
picioarelor çi-çi såltå chiloÆii cu neglijenÆa impudicå a unui bårbat precauÆiile inutile. Oricum, Lia må våzuse, comisesem o eroare
prinse pårul cu o agrafå, scuturå umerii, çoldurile çi labele Lia... Dar cum aç fi putut så nu må duc dupå Lia? Låsai deoparte
rochia çi sutienul, nu çtiu cum råmas înÆepenit la subsuori. Îçi cunosc, habar n-am despre ce vorbeçti!“ Dacå må duceam dupå
261 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 268
264 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 265
amuzate ale lui Lilian, sculat de mult çi gata så bem cafeaua Nu voi çti, n-am numårat cîte permisii au curs astfel: ceai cu
matinalå. Glumi pe seama slåbiciunii mele în lupta cu alcoolul, Anette, cinå cu Lilian, somn de unul singur; dacå fantoma Liei
promise cå îmi va furniza niçte pastile ce anuleazå efectul beÆiei, poate fi socotitå o prezenÆå, atunci n-am dormit singur; plimbare
tråncåni ca çi cum s-ar fi stråduit så-çi ascundå alte gînduri. De ce pe falezå, prînz cu Lilian, cafea, coniac, Æigåri. În fine – Lia,
îl suspectam? De ce mi se pårea cå nu mai suportå persoana mea în noaptea magicå sau misticå, nu çtiu cum s-o etichetez, noapte albå
caså, în preajmå, în graÆia surorii sale? De ce simÆeam cå må detestå? cu siguranÆå!... DimineaÆa umedå, ca spuma valului sårat, såptå-
Aç fi vrut så plec de-acolo. Brusc, må såturasem de ama- mîna chinuitoare la unitate, descåtuçarea permisiei... Uitasem de
bilitatea prefåcutå, de atenÆia silitå, de afecÆiunea falså. Iar cînd familie; de prieteni vechi nu vroiam så aud, preocupårile „din
Anette veni în sufragerie, aducînd pe-o tavå micul dejun, må civilie“ nu contau, nu însemnau nimic! Tråiam dragostea, marea
ridicai hotårît. Înså la uçå pierdui vigoarea. Pretextai nevoia så iau mea iubire, ADEVÅRATA!... Ce-ar fi de adåugat?
aer çi ieçii în curtea cu dale de beton çi galerie de viÆå. Era o zi
fårå nori, rece, cu brizå ascuÆitå çi marea de gradul doi-trei. Vreme Într-o dupå-amiazå, primii permisie peste rînd. Nu pot uita în
idealå de plimbare, spusei, întors la breakfast. Lilian aprobå veci, era vineri, 4 martie 1977. Vremea uçor uscatå, cu vînt
absent. Dar apoi, dupå cafeluÆå, îmi spuse cå nu poate så må nesigur, îndemna, mai degrabå, la retrageri strategice în odåi
însoÆeascå, îçi ceru mii de scuze, blestemå oboseala çi obligaÆiile calde, decît la preumblåri pe falezå. Încercam sentimentul stråi-
profesionale, må îndemnå så nu må duc, dacå n-am chef så umblu nului, traversînd stråzi cu magazine çi cîrciumi, trotuare cu
singur. Apåruse iaråçi acel Lilian din facultate, batjocura oameni preocupaÆi, lanÆuri nevåzute de interese comune, în zalele
colegilor, indecisul çi plîngåreÆul. Mi se fåcu greaÆå, mi se în- cårora m-aç fi vrut inclus. Nu çtiu cum, må trezii pe lîngå Vraja
Mårii, expulzat oarecum de oraçul cu viaÆå proprie. Digul bîntuit
toarse balastul în stomac, resorbii fierea vårsatå. Fårå så comen-
de brizå era aproape pustiu. O ceaÆå roçcatå dådea puÆinelor
tez, îmbråcai mantaua çi, petrecut de-o Anette imobilå, pornii la
siluete un aspect bizar. Balonzaidele ude stråluceau, reflectînd
plimbare hotårît så nu mai revin în ziua aceea la casa Mora. lumina altei emisfere, valurile se spårgeau de stabilopozi, risipind
Citindu-mi gîndul, Anette çopti fermecåtor: scîntei nemaivåzute. Proptit lîngå balustradå, nu departe de
– Te vom açtepta disearå! scuarul statuii lui Eminescu, respiram rar, inhalam profund. Nu
Çi-mi închise uça în cålcîie. eram atent la cele din jur, fantasme zgribulite sub hainele groase.
Din acel moment, mintea nu mai påstreazå limpede ce çi cînd Mai çtiu çi eu încotro-mi plutea gîndul?
s-a întîmplat cutare sau cutare chestie, minorå çi lipsitå de Un hohot vesel ajunse la urechea amorÆitå çi-mi arse
consecinÆe, de altfel. Nu cå aç vrea så må laud cu, sau så må plîng nepåsarea. Era – inconfundabil – rîsul incitant-încurajator, lansat
de fapte deosebite. Pur çi simplu, trec prin ambuscade temporale de Lia în preludiul împreunårii! Alertat, privii în preajmå. Unde
din care simt cå ies zdrenÆuit. Ce-am tråit ieri, mi se pare cå a fost se afla fata? Må zårise cumva? Înserarea îmi înfunda cîlÆi în ochi.
acum trei sau cinci ani; ce-am påtimit acum douå decenii, cred cå Cei care se miçcau pe dalele spålate påreau bårbaÆi. Nici o femeie
a fost ieri; coçmarul nopÆii abia trecute se repeta parcå de un veac. singurå, nici însoÆitå. æintii perechile plimbåreÆe, vreo patru.
TinereÆea pulseazå necontenit în sîngele din ce în ce mai gros, dar Numai masculi. Så må fi înçelat oare? Pesemne cå da! Nevoia
carnea mi se buhåieçte sub bårbie çi sub centura blugilor, osînza mea de Lia nu mai rabdå pînå duminicå. Auzul îmi joacå feste.
îngroaçå pîntecele... Tot mai des cad într-o melancolie ca un bitter Iubirea må transportå în vecinåtatea fetei, aboleçte spaÆiul, dårîmå
fårå gheaÆå çi låmîie, sorbit din obiçnuinÆå la tejgheaua rîncedå a obstacole de orice fel. Iubirea pentru Lia este motorul vieÆii mele,
bodegii de vizavi. Ce s-a ales din magia (pe)trecerii mele prin de-acum çi de-aiurea... Rîsul reveni în aerul umed. Tulburåtor de
Tomisul exilaÆilor, din statutul social extramuros cu care må fåleam, aproape, indecent prin transparenÆå, criminal prin aluzie, nepre-
inofensiv çi arogant? Aceste rînduri, aceste gînduri, poate... våzut pentru mine, deçi dorit. De bunå-seamå, Lia se afla
Dacå îl urmåream pe tip, lesne se debarasa cu un „Poftim? Nu te scåpå într-un tîrziu cå Lia nu vine astå-searå acaså, are un client
mine, aleserå çmecheria cea mai simplå: se despårÆirå! Ce så fac? zîmbetul hieratic, ocrotiÆi de råceala caldå a privirii materne. Lilian
în centrul ConstanÆei, circa un ceas. Cînd fu clar cå nu scapå de Cinaråm în doi, serviÆi discret de Anette, supravegheaÆi de
Cålcînd alert, Lia çi necunoscutul se învîrtirå prin cartierul vechi, lirismul de poetå ratatå, cu preÆiozitatea de curvå cititå...
nesigur, gata oricînd så-i las în plata Domnului, dacå se impunea. nului, parcå o ascultam pe însåçi Lia, cu vocea ei joaså, cu
...Çi må Æinui în plasa lor, cu destulå neplåcere, nehotårît çi seduse. Vroiam så-l întreb despre Lia. Dar auzind glasul priete-
dau îndåråt fårå så pic în ridicul! cu dragostea pe care oricine o are pentru fratele femeii proaspåt
intrå... La ce bun? Dar må afiçasem ca urmåritor, nu puteam så ascultam cu încîntarea datå de regåsire, cu nepåsarea råsfåÆatului,
are! Så-l bat pe marinar? Stupid! Så-i urmåresc doar, så våd unde afectate, silabe prelungite nefiresc çi modulaÆii artificiale. Îl
prind pe Lia de gît çi så-i reproçez – ce? Doar îmi spusese ce viaÆå necontenit, ca femeile guralive çi superficiale, cu intonaÆii
la întîmplare, atenÆi mereu la mine. Nu prea çtiam ce vreau. Så o îmi povesti chestii legate de serviciu çi afaceri negre. Vorbea
SperiaÆi sau nu, iuÆirå paçii. Accelerai. Aleserå cîteva stråzi, parcå nemiloaså, må tratå cu båuturå finå, coniac grecesc de cinci stele,
de scandal!... Agitînd pumnul, må repezii în urma cuplului. de neuitat, må açezå în fotoliul pe care sora lui må trîntise
må cuprinse pofta de batjocurå! Ia så fac pe amantul gelos, gata mînå, ca pe-o iubitå, în salonul în care petrecusem cu Lia noaptea
aprinseserå luminile. Observai încotro merg „amorezii“. Deodatå eleganÆå înnåscutå, amicul îmi acordå o acoladå, må conduse de
aruncatå de bårbat, înainte så coteascå dupå o clådire. Pe stîlpi se Må scuturai de fantezia necuratå la sosirea lui Lilian. Cu
fugå treptele alunecoase. Råspunsei rînjind la ultima ocheadå presupunerea cå Anette çi Lia sînt una!
råspuns... Cînd m-am dezmeticit, cei doi ajunseserå sus. Urcai în jena çi roçeaÆa în obrajii amîndurora... Çi nu çtiui de ce må încercå
puneam zeci de întrebåri, fårå så aflu – fårå så vreau så aflu! – un tresårii cînd limba femeii întîlni gîndul meu, cuvintele trezind
ascundea Lia? Blocat la cîÆiva paçi de cimentul respingåtor, îmi pofticios sînii muiaÆi, coapsele ofilite, pîntecele mlåçtinos... Çi
fulgerau. De ce atîta urå? Ce trådasem necunoscutului? Ce låsam gîndul poznaç så cutreiere sub rochia decentå, pipåind
fruntea încreÆitå, obrajii pietrificaÆi musteau a îndîrjire. Ochii a cårui strålucire tråda tinereÆe ori poate vopsea reavånå. Çi-mi
rujate tremurau de indignare, nårile strînse îi ascuÆeau nasul, frumos boltitå. Ghiceam sub galbenul bariç rezerva pårului negru,
Gorgona nu m-ar fi încremenit ca privirea Liei! Buzele-i gura severå çi lascivå, de ochii ca diamantul çters, de fruntea
– Cum fug? se întoarse acela spre mine. icoanå din mozaicurile bizantine. Eram cucerit, fermecat chiar, de
– Hei, Lilian, de ce fugi aça? acoperiçul clådirii vecine, lumina amurgului colora o faÆå de
rîndul meu, çi rostii cu emoÆia în gît: neamului Mora, dar nu spuse nimic de Lia! Reflectatå pe
så lase loc de trecere pentru gråbitul necunoscut. Må oprii, la abilitatea avocaÆilor, ea må conduse pe alei nebånuite în istoria
ceascå. SimÆind paçi în spate, marinarul se opri çi se întoarse, gata råspuns la întrebårile mele despre Lia. Utilizînd cuvintele cu
leÆul-port Tomis, pe lîngå Consulatul rusesc, spre biserica gre- îl pot nuanÆa. Totuçi, oricît ar fi fost de amabilå, Anette n-a
ajunsei pe cei doi la prima treaptå a scårii ce urcå din golfu- fel“... Må simÆeam tot mai „acaså“, un sentiment pe care cu greu
rîsul... Dar ce îl satisfåcuse pe amic, încît så cadå la feminitåÆi? Îi çi noi“ sau „aça obiçnuim de ani“ sau „niciodatå n-am ales alt-
Lilian aducea atît de mult cu Lia, încît era normal så... Pînå çi duitor numite opinii, erau aprobate de femeie cu un „aça credem
se råcori, inima cåpåtå aripi. Da, confuzia nu necesita explicaÆii. veritabil, probabil stråvechi çi preÆios. PropoziÆiile mele, îngå-
aça hal? Love is blind, proverbul englezesc, he, he... Sîngele mi Discutam cu Anette, la un ceai servit în ceaçcå de porÆelan
uçurare! Asta nu era Lia, ci Lilian, fratele ei! Cum de orbisem în eram un Mora perfect!
uçor, neauzit çi maiestuos ca o împåråteaså în surghiun? Ce reflexele çi cutumele familiei Mora. Dacå må cåsåtoream cu Lia,
ghete? De ce mi se påreau nepotriviÆi blugii? De ce Lia nu cålca rile –, îmi edificasem o scarå de valori asemånåtoare, cåpåtasem
Amånuntul îmi reÆinu atenÆia. De unde cunoçteam acele milasem felul de a fi, de a privi în jur – istoria, epoca, moravu-
267 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 262
266 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 263
într-unul din apartamentele situate în blocurile de colo. Cu cine – important. Cîteva minute rumegai în minte sunetul neplåcutei veçti.
zadarnicå identificare; de ce – inutilå!... Så må aråt lovit? Så par nepåsåtor? Oare întrebarea „de ce“ nu-i
Rîsul dezveli cealaltå faÆå a iubirii. Crezusem cå pot accepta stupidå? Lia tråia exact cum spusese. Ce mai era de comentat?
realitatea fetei care-çi duce viaÆa liberå. Se prostitueazå pe valutå, Înainte så schimb vorba, må asigurai cå Lia vine mîine, probabil
e treaba ei, nu a mea. Cinic sau numai cabotin, clamam dreptul dimineaÆa, dar sigur pe la prînz. Çi må cufundai în dialogul cu
fiecåruia de a tråi cum pofteçte. Cîtå vreme între mine çi Lia nu Lilian, extrågînd substanÆe subtile din dialectica gratuitå çi futilå...
era un angajament definitiv, o legåturå cu reguli precise çi clare, Spre miezul nopÆii merseråm la culcare. Prietenul må conduse în
n-aveam ce-i reproça. Dar iatå cå împrejurarea scoase din dormitorul såu, unde açternu patul îngust, tare, ca de armatå, înså
smîrcuri un sentiment nou: gelozia cumplitå, furioaså, impotentå neobiçnuit de confortabil. El trecu în odaia Liei, sau în alta, uitå så
încå! ÎnÆelesei cå må minÆisem permanent, cå jucasem un teatru precizeze. De altfel, la ce mi-ar fi folosit så çtiu unde doarme? În
ieftin, poate fatal, cå falsificasem datele unei experienÆe clasice, schimb, aç fi dorit så-mi scald trupul în cearçafurile îmbibate de
cå intrasem pe contrasens din teribilism infantil. Iubeam cu sin- parfumul, transpiraÆia çi visele iubitei... Mi se påru necuviincios çi
ceritate, e drept; dar iubirea nu admite terÆi, sau nu este iubire! nepermis så cer acest favor. Dacå Lia nu vroia så intru sub plapuma
Degeaba adoptasem amoralitatea ostentativå. În profunzimile ei? Nu-mi sta în fire så forÆez norocul.
fiinÆei mele tråia omul cu mentalitate obiçnuitå, integrat social Atunci am traversat prima insomnie. O sumå de senzaÆii, o
normelor de uz curent, deosebit doar prin aspect fizic de cei din suitå de ståri psihice, aci depresive, aci exalta(n)te, un monolog
jur. Unul din gloatå, fårå discuÆie. Acest om comun se råsucea tur- interior, confuz, incoerent, repetitiv, o sete, nestinså cu apa din
bat în mine, ascultînd neputincios un semnal, o chemare destinatå carafå, çi cîte alte lipsuri – toate nu egalau absenÆa de dimensiuni
altuia!... metafizice a Liei!... Mi-e foarte greu så potrivesc aici cuvinte
Bocancii acompaniau gîndurile mele alandala. Confuz çi prin care så exprim nevoia mea de Lia. Nu altå femeie, nu altå
indecis, båteam faleza fårå så fiu atent pe unde merg. Trecui pe fiinÆå – doar Lia! Må råsuceam în patul fratelui ei, çi parcå înotam
lîngå singuratici cufundaÆi în reverii, pe lîngå cupluri angrenate în esenÆa comunå a trupurilor nåscute din acelaçi uter. Perna de
în dispute, pe lîngå bånci neprimitoare çi trepte lunecoase. måtase påstra mireasma pårului Liei; plapuma dogorea cåldura
Deodatå, silueta cunoscutå se dezghiocå din spuma serii. Era Lia, cårnii de zeiÆå, pînzeturile må îmbålsåmau cu mirtul fecioarei,
purtînd un pardesiu mov, închis cu cordon çi cu gluga traså pe balsamul curvei, aroma femeii, fatalitatea vieÆii mele... Må
frunte. O însoÆea un individ cu alurå de marinar, în balonzaid zvîrcoleam çi cåutam så ies din magma searbåd schiÆatå mai sus,
albastru, a cårui çapcå tradiÆionalå libera niçte cîrlionÆi gri. Din dorind totodatå så må cobor adînc, pînå la fund... Abia în zori,
spate påreau doi îndrågostiÆi care çi-au spus totul, gata de-un „la întrezåriÆi prin perdeaua diafanå, printre pleoapele usturåtoare, am
revedere“ politicos în loc de un „adio“ crud... CombinaÆia de izbutit så dorm, så trec un prag de nedescris în lumea lui Morfeu,
iubire, gelozie, ciudå çi urå din sufletul meu se transformå în atins de buzele lui Lethe. Çi-n acel somn fui vizitat de Lia...
apatie, açteptare, ameÆealå. Tîram picioarele cu saboÆi de plumb, Cålca uçor, neauzit, poate plutea, ca un halou vålåtucit çi umed.
respiram parfumul trådårii fårå voie, cåram povara indiscreÆiei. Se låså deasupra mea, se açternu ca o glazurå peste un tort, må
Çi-i urmåream de la distanÆå pe cei doi, care nu întorceau capetele, nåclåi sub pieptu-i planturos de matroanå totemicå, må sufocå
preocupaÆi de convorbire çi de tutun. Ambii scoteau rotocoale de sorbindu-mi råsuflarea în sårut, må jupui cu limba ca un glaspapir,
fum, ca niçte vajnici lupi ai mårii, çi må minunam cå Lia pîcîia må înghiÆi cu gura folositå drept vagin... Fu tutunul ce-mi amîna
din luleaua însoÆitorului. Eu fumam „snagoave“ înnådite çi sånåtatea, fu tåria ce-mi întîrzia luciditatea, fu tumoarea ce-mi tråda
tremuram neråbdåtor så dau ochii cu iubita mea, så-i spun... så-i nefiinÆa, fu turbionul în care må regåsii pierdut, distrus, dement,
reproçez... så-i mut falca de bucurie... så-i scuip... så-i cad la martir al propriei mele neputinÆe... Întors la viaÆa diurnå, cåznit,
picioarele încålÆate în ghete bårbåteçti... Ghete? greoi, ca un vierme ce iese din gogoaçå, må spålai sub privirile
luminå, de unde o luaserå cei de la Primårie. Apoi, cåminul de copii discutå orice oameni normali care se întîlnesc întîmplåtor într-un
o Æinuserå ca pe-o cåÆeluçå de curte, într-o camerå fårå foc çi fårå så-çi dea seama dacå e treaz ori viseazå. Au discutat aça cum
necunoscut, niçte rude aproximative, mai degrabå niçte stråini care apårea complet irealå. Lulu s-a frecat îndelung la ochi, încercînd
murise într-un accident (dar ce fel çi cînd, nu o interesa), un tatå vizitatorului, pronunÆat cu emfaza caracteristicå masculului fatal,
despre pårinÆii ei. Cunoçtea ceva extrem de vag – o mamå care nici nu s-a dat jos de pe pat, nici n-a sårit tulburatå la numele
petuoase), çi må iubea fårå så se plîngå de greutåÆi. Am chestionat-o pentru aerisire. În semiîntuneric, imaginea ciudatei femei, care
dire çi din curte pe cåi doar de ea çtiute (desigur, çi de alte fete im- cuçetå, o cambuzå fårå fereastrå normalå, ci doar cu una micuÆå,
a interveni în relaÆia ei cu personalul cåminului. Se strecura din clå- çi femeilor nefericite ale oraçului. Camera semåna cu un fel de
båtaie de cap. Fata a respins cu obstinaÆie orice încercare a mea de nitor de bårbat, çi nu unul oarecare, ci cuceritorul tuturor curvelor
unele nopÆi çi så întîrzii în altele. SituaÆia Liei la internat nu mi-a dat
cert e cå oarba çi-a descuiat uça, låsînd så intre mirosul înnebu-
colegi din fabricå, doar ca så am motive så lipsesc de-acaså în
importante. Intrasem într-o afacere cu calculatoare, alåturi de niçte Nu-i voie!“, bårbatul a intuit o aventurå. Ce-a çoptit, nu se çtie,
Påstram aparenÆele unui bårbat care se preocupå de chestii så fie incitat de restricÆii aparente. Cînd Lelia a vorbit „Cine este?
este, cå nu-Æi spun! acÆiona broasca. Luminå pe hol era puÆinå, Lulu båuse destul ca
poate fi våzut, auzit, pipåit, mirosit, gustat! Çi så nu må întrebi ce lårgimea jumåtate de metru, clanÆa fårå mîner, o bilå råsucitå
pentru cå nu eçti conçtient cå-l ai çi pentru cå este un lucru ce nu dupå colÆul al doilea. Tocul era aplicat deasupra tencuielii,
tu nici n-ai så çtii, ceva ce nici n-o så-Æi dai seama cå-Æi lipseçte, la WC, Lulu nimerise uça Leliei. Se deschidea din holul mic,
aducå dupå mine vreodatå!... Dar am så iau ceva de la tine, cînd presupun cå fiecare epocå îçi are Arnotenii såi!) Vrînd så ajungå
tirea pe care vreau så Æi-o fur! Påstrez çi inelul, poate o så te Arnoteni“; n-am så neg unele asemånåri, dar voi fi nevoit så
– N-are, nu conteazå, e de la tine... Totuçi, nu asta e amin- noscåtorii vor jubila descoperind aici o trimitere la „adevåraÆii
– Are vreo importanÆå? bogåÆii concrete, oficial condamnate de ideologia puterii. (Cu-
– E de aur veritabil? produceau paralel cu economia socialistå çi se bucurau de imense
întoarcere, aducere aminte... o alimentau cu venituri ilicite „de jos“, din rîndul celor care
un semn stråvechi, çarpele care îçi înghite coada, înseamnå prin ’76-’78, o serie de inçi cu legåturi în lumea „de sus“, pe care
– O så-Æi dau ceva, poate o så-Æi placå! Uite, inelul åsta! E un copil, la schimbarea de regim postbelicå.) Acolo se strîngeau,
pînå sînt sigurå cå am luat ce vreau! profesoarå de desen, fostå metreså a unui doctor ce-o påråsise cu
– Atît aç vrea, så am o amintire de la tine! Mai stau niÆel, grecoaice, un italian çi o franÆuzoaicå råmaså aici dupå ’47,
– Nu çtiu ce-aç putea så mai zic... altoindu-se unguri, saçi, români, ruçi, un Æigan, un bulgar, douå
iubit cu adevårat çi nu-mi pare råu... însuma niçte ramuri divers colorate naÆional, pe trunchiul ebraic
– O så gåsesc, dacå n-am gåsit! Dar vreau så çtii cå te-am
tipul blockhauss, construitå pentru particulari în oraç. (Familia
– æi-ai gåsit cu cine?
– Eu o så plec de-aici, departe... Må mårit, må! apartamente çi nenumårate dependinÆe. Era singura clådire de
– Posibil. Dar ce pot face? Uitå-må çi tu! soane, locuia o caså enormå, cu trei nivele, incluzînd cinci
– Într-o zi ai så må uiÆi! zice Camelia. cuvenitå. Numeroasa familie a Leliei, vreo cincisprezece per-
plecat din oraç. Dar cine poate spune de ce fåceam toate astea? ploi, camerele ascunse, bine încålzite, cåpåtaserå importanÆa
consistente petrecute în apartamentul împrumutat de la un amic Toamna fusese lungå, seacå çi seninå. O datå cu primele
Fåceam asta ca så acopår visul tråit alåturi de Lia, orele tot mai partidele de pocher la care cîçtigase o sumå importantå.
fetei çi miroseam hainele, açternutul, lenjeria intimå, cosmeticele. gere – cå Lulu o descoperise pe oarbå într-o toamnå, dupå una din
limpezeascå misterul Liei. Cînd nu era acaså, intram în camera Visariuc, se subînÆelege!... S-a spus – çi s-a spus cu multå convin-
cînd ceva din felul ei de a fi, ceva din fiinÆa ei ar fi putut så-mi primise pe cineva în vizitå. Iar acel cineva se numea Lulu

285 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 276

288 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 273

– Vråjealå! zicea Lia, dar se vedea cå-i plac vorbele de acest N-am våzut nici schitul, nici bisericuÆa de piatrå, nici chiliile
fel, cåci insista: De ce må placi aça? De ce må vrei aça cum sînt? pårinÆilor. O mînå invizibilå m-a condus cåtre gura unei peçteri,
Ce am eu çi n-au altele? trei lespezi au cåzut la intrare, întunericul s-a açternut definitiv în
– Eçti vie, Lia, eçti foarte vie! Am acaså o nevastå bunå çi jur. Am açteptat. Trupul se ghemuise fårå så çtiu cum çi cînd,
frumoaså, çi o fatå la fel... Dar ele sînt ca florile de serå, curate, fruntea mi se lipise pe gresia de sub tålpi. Råceala pardoselei
parfumate, fragede çi atît! Tu eçti ca o floare de cîmp, de pådure mi-era çi hranå, çi hainå; aerul mi se pårea dens ca o lînå çi la fel
sau de munte, çi asta må face så tråiesc... de cald. „Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu-
Eram conçtient cå spun vorbe de melodramå, cå repet replici ieçte-må!“ Cuvintele s-au nåscut din mintea împåcatå, din inima
din telenovele sau romane de tarabå, dar îi spuneam Liei ceea ce ea liniçtitå. Am çoptit îndelung aceastå rugåciune, pînå cînd pacea
vroia så audå, çi asta mi se pårea singura mea vinå. Dar parcå avea
importanÆå ce ne spuneam, cînd tot ce ne Æinea împreunå era sexul? s-a risipit peste cele mai mårunte fibre ale stîrvului care am fost.
Parcå întinerisem cu cincisprezece-douåzeci de ani, parcå eram Iar în singuråtatea nopÆii mele, au venit pentru cea de pe urmå
iaråçi un tip viguros çi zvelt, hotårît så fac o facultate çi o carierå de sårutare toate femeile cu care m-am iubit... Doar feÆele lor, çi
om superior, chiar dacå må distram deseori çi puneam muzicå la buzele mai fragede ca oricînd, mi s-au aråtat. Çi n-am simÆit decît
discotecå, de pe benzile pe care copiam LP-uri celebre, cu iubirea creçtineascå pe care o aveam uneori pentru aproapele
magnetofonul Tesla, cårat noaptea de la cåminul cultural çi apårat meu neajutorat çi sårman. Çi toate au pierit ca spulberate de
de niçte beÆivi dornici så vadå ei çtiau ce, çi cu gagicuÆe vråjite la vînturi, çi n-au råmas în urma lor nici måcar parfumurile cu care
un pahar de vodcå çi un Ness-café... Iar Lia îmi cerea uneori så-i îmi såturaserå nårile... M-am trezit din somn cu senzaÆia cå am
povestesc ce fåceam atunci, cum må distram çi cum se prosteau vizitat Paradisul. De nu, måcar anticamera lui...
fetele de vîrsta mea, la vremea tinereÆii lor, ca så facå çi ea la fel,
ca så må facå în felul fetelor de-atunci, så må simt tînår... De ce-mi Cînd a intrat prima datå în casa Visariuc, lui Angel X i s-a
plåcea çi de ce må înspåimînta purtarea Liei? De ce mi se pårea cå pårut cå a påçit în vila viselor sale. Camere cu tavanul foarte sus,
timpul sare îndåråt, iar aceastå întoarcere la un ceas demult scurs gresie italianå roaså pe alocuri, încå în culori vii, ziduri sånåtoase,
må înnebunea, îmi presa creierii pînå ajungeam tot un terci? cu tencuiala cam afumatå, tîmplårie de lemn masiv, poate stejar,
Într-o zi, Lia m-a chemat så ne îmbåiem împreunå. Baia poate altå esenÆå tare, stråinå. Sentimentul cå a intrat în locuinÆa
apartamentului împrumutat (unde ne iubeam pe rupte) era dotatå sa nu l-a påråsit nici un moment, deçi nimic nu-i dådea dreptul så
cu niçte oglinzi mari, fixate chiar pe marginea albastrå a cåzii. creadå asta. Vizita s-a desfåçurat dupå tiparul tuturor vizitelor de
Ne-am zbenguit în spumå çi-am fåcut amor, çi ne-am privit în
ochi cu sentimentul uniunii sufleteçti, deplinå çi definitivå. Lia era curtoazie, minus complicitatea dintre Angel çi Livia, ascunså
ca o parte din mine, çi eu eram ca o pårticicå din ea, amîndoi bine – credeau ei – faÆå de ståpînul casei, Lulu. Cînd çi unde se
întruchipam întregul, çi eram fericiÆi, prea fericiÆi. Çi-atunci, întîlniserå cei doi amanÆi, mi-au råmas douå necunoscute. Nici nu
luîndu-i mîna în mîna mea, så-i spun nu-çtiu-ce, am scos din m-a interesat. Destul cå scåpasem eu de belea! Slavå Celui-de-Sus,
spumå un deget pe care sta încolåcit un inel ce nu i-l mai våzusem ziceam, acum sîntem liberi, nevastå, putem så toaståm! Era
vreodatå, un inel în formå de çarpe care îçi înghite coada! Çi apa prematur, cum s-a vådit ulterior.
cåzii a îngheaÆat, çi eu am înÆepenit. Mi-am întors faÆa la pere- ApariÆia lui Angel a revigorat relaÆia dintre Lulu çi Livia.
tele-oglindå, în care se reflectau chipurile noastre. Ne-am privit Sau, dacå e s-o cred pe doctoriÆå, le-a dat satisfacÆie ambilor,
prin intermediul argintului misterios de dincolo de sticlå – douå pentru cå Angel avea un trup cu pronunÆate tråsåturi hermafrodite
perechi de ochi identici, patru pete de smalÆ albastru, lipsite de çi se adapta partenerului fårå efort. Am crezut iniÆial cå Livia
adîncimi, ca ochii unui monstru, în care se limpezea, nemilos, exagereazå, cå e obsedatå sexual, sau cå, nesatisfåcutå nici de
blestemul uitårii... noul iubit, îl bîrfeçte ca så obÆinå un avantaj moral înaintea
putea fi çi altfel decît aça, çi mor de dragul tåu! cînd a intrat så se scalde, apa îi aluneca pe rotunjimile trupului la
– Nu doar cå te vreau aça, dar nici nu-mi închipui cå ai ripare, cåci nu transpira deloc, în ciuda cåldurii insuportabile. Iar
– Îl dau dracului çi caut unul ca tine, care må vrea aça! un fel de anvelopå, ceva sintetic çi opac, lipsit de glande sudo-
tachinam, mîngîind gîtul plin de lånÆiçoare, sfori, cruciuliÆe. albå, neirigatå de vasele subÆiri cu sînge stråveziu. Pårea cå poartå
– Çi tu crezi cå te laså babalîcul tåu så porÆi inel în nas? o muçchii lui se reliefau sub luciul epidermei fårå prea mult pår,
cînd n-o så mai locuiascå la cåmin. îi era, în mod obiçnuit, Æeapånå, dreaptå, încordatå. Atunci,
cînd o så-çi punå cercel în nas; råspundea fårå glumå cå atunci pierdea periodic autocontrolul çi decådea astfel, pentru cå statura
turile vînjoaselor braÆe, în urechi sau la gît. O întrebam în glumå ceafa i se muia, picioarele i se cråcånau. Probabil cå omul îçi
punkistå çi zorzoanele de nimic, agåÆate pe degete, pe încheie- i se umfla ca un cimpoi, pectoralii nu se låbårÆau, se Æuguiau,
pantofii cu tålpi groase, vocea råstitå se potriveau cu hainele de denÆiindu-i nodurile osoase, coastele i se piteau sub gråsimi, burta
din imitaÆie de piele. Îi sta bine. Silueta båieÆoaså, pårul scurt, Cîteodatå se cocoça, umerii îi cådeau, coloana i se arcuia, evi-
Fårå så fie murdarå, Lia purta de obicei blugi, tricou çi geacå coordonate, ca så nu scriu cå s-au stricat). Avea spatele variabil.
så fie singura! amic, deoarece din toamnå relaÆiile noastre s-au açezat pe alte
laud soÆului cå îl am de la mama. E o minciunå, çi dea Domnul domolise, îmi stîrniserå curiozitatea. L-am studiat pe amic (încå
P.S. Ar fi trebuit så-Æi înapoiez inelul, dar am apucat så må auzite de prin ianuarie încoace, dupå ce amorul ei cu Angel se
slipul pårea un fel de piele coloratå altfel. Povestirile Liviei,
Camelia! profesorul m-a însoÆit la pescuit, i-am våzut trupul gol, pe care
så faci copii isteÆi. Mult noroc în viaÆå îÆi doreçte cuvinte, ci respiraÆii. Cînd, în vara urmåtoare sosirii lui în oraç,
cå te-ai cåsåtorit çi tu, çi ai o soÆie frumoaså, cu care îÆi doresc
neînÆeles, cu patima îndrågostiÆilor lunatici, cårora nu le trebuie
Ceva terminat, oricum. Çi nu înÆeleg de ce må cauÆi, cînd am auzit
ideali. Alteori, aceleaçi buze bine umezite çopteau vorbe de
noi un vis, o poveste romanticå, din acelea care Æie nu-Æi plåceau.
iubim çi curînd vom avea un copil. Considerå tot ce-a fost între cåpåtau periodic asprimea de cåråmidå casantå a judecåtorilor
så çtii din surså sigurå: m-am måritat! Am un soÆ minunat, ne tren cu cioturile membrelor, indecent descoperite. Buzele lui roçii
Te rog så nu må cauÆi iar. Am aflat cå întrebi de mine çi Æin ca un cerçetor macabru, dintr-aceia care terorizeazå cålåtorii unui
Dragå iubitule, jenå, cînd vroia. Frecvent çchiopåta vizibil, discret, dar insidios
gerea mea... Omul îçi ondula corpul precum cocotele, sau îçi juca fundul fårå
semne ale unei fiinÆe aflate dincolo de Lia çi dincolo de înÆele- Dar detaliile personajului Angel X s-au impus cu neruçinare.
vacuizare mi se påreau manifeståri ale destinului implacabil, odatå... Çi zåu cå nu-mi pårea råu de rolul meu sedativ!
a braÆelor çi coapselor ei, muçcåtura vulvei çi gura ca o pompå de çi respiraÆia, så capete doza de somnifer, cum îmi mårturisi
Liei în orice clipå petrecutå departe de ea. Iar strînsoarea disperatå minorå, ci pur çi simplu så-mi audå vocea, så-mi soarbå timbrul
SimÆeam pulsul, respiraÆia, parfumul çi timbrul råguçit al vocii çi cred cå nu numai pentru a-mi cere sfatul într-o chestiune
acestea erau elementele simple ale unei realitåÆi misterioase. Livia, iar ea îmi telefona måcar o datå, seara, înainte så se culce,
sexul îngust ca o despicåturå într-un muçchi contractat – toate ocolesc realitatea: cåutam så vorbesc zilnic, de douå-trei ori, cu
neted, çoldurile pietroase, coapsele perfect întinse çi lucioase, posedau mai bun. Exagerez? Poate. Nu am de ce så mint sau så
douå pete de smalÆ albastru, degetele reci, pieptul tare, pîntecele spirit çi suflet, unul çi altul açezînd pe masa imaginarå tot ce
Cum så o uit? Botul ei cu gurå micå, ochii fårå adîncimi, ca noastre se desfåçurau cu pasiune çi confort, la intersecÆia dintre
så må uiÆi, domnule tåtic de schoolgirl! implicat afectiv prea mult în relaÆia extraconjugalå, convorbirile
– Laså vråjeala! Bagå maçina unde trebuie, çi pregåteçte-te prietenie fårå ascunziçuri, posibilå între foçti amanÆi care nu s-au
– Pentru cå te iubesc, Camelia! despårÆirii previzibile. Deoarece între noi råmåsese acel soi de
287 LIA MORA DUMITRU UNGUREANU 274
286 DUMITRU UNGUREANU LIA MORA 275
abandonaÆi, cu îngrijitoare ca niçte zbiri, cu råutåÆi, frig, mizerie, fel ca pe fulgii gîçtelor. Fårå så vreau, m-am gîndit cå este ceva
foame, påduchi çi tot ce vrei. Venise la orfelinatul din oraç, unde în neregulå cu amicul, dar am evitat så intru în discuÆii. Mi-au
condiÆiile erau ceva mai omeneçti, în special de cînd cu stråinii care revenit în minte dezvåluirile doctoriÆei despre ambivalenÆa
aduceau ajutoare. Se pusese pe învåÆat. Dar constatase cå degeaba sexualå çi i-am observat prin slip organele genitale. ProtuberanÆa
învaÆå, mai degrabå face bani prin orice metode, cå banii aduc pårea normalå, penisul zåcea pe-o parte, ca la orice mascul, nimic
totul, çi casa ta, çi maçina ta, çi baia ta, numai a ta, în care så stai nu tråda hermafroditul. Fundul nu i se Æuguia, nici nu se låfåia
cît vrei, çi så månînci ce vrei çi cînd vrei... feminin, çi nu se strîngea ca al lui Visariuc. MinÆise Livia? Dacå
– Çi ce-ai vrea så faci dupå liceu, Lia? da, atunci minÆise frumos!
– Aç vrea så må mårit cu un babalîc plin de bani. Måcar så M-am împrietenit cu Angel X din cauza genunchiului såu
çtiu cå tråiesc bine! Cå tot o så fiu obligatå så må prostituez, una
defect. Çchiopåtatul îmi amintea de Ofelia, iar scåpårårile minÆii
ca mine n-are çanse fårå pile! O så caut un babalîc într-un oraç
mare, ca Braçov, ConstanÆa sau Timiçoara, sau Bucale... Sau la noului coleg de cancelarie stråluceau asemånåtor. Din prima zi
turci, cå ç-åia sînt oameni, çi au destui dolari... Cå viaÆa e çi-aça am gåsit preocupåri comune, iar la o såptåmînå m-a vizitat prima
amarå çi scurtå, så tot vomiÆi dupå orice... datå. L-am primit cu bucurie, çi-am împårÆit cu el tot ce consi-
– Dragostea noastrå nu e dulce? deram de preÆ – cårÆi, discuri, relaÆii, magnetofonul, ideile... Livia
– Nici dragostea noastrå nu e dulce, iubitule, de vreme ce tu mi-a domolit entuziasmul, ceva mai tîrziu, iar eu m-am låmurit
o laçi pentru facultatea ta, pentru muzica ta, pentru viaÆa ta... peste un an cu cine aveam de-a face. ForÆat oarecum så cred cå
– Ce e råu în facultatea mea? Vino çi tu cu mine! este un tip diabolic, sau måcar un simplu stricat de sorginte
– Nu e nimic råu, decît cå tråieçti cum vrei tu, iar eu tråiesc literarå, un fel de Dorian Gray, m-am îndoit asupra capacitåÆii sale
aça cum pot çi cum vreau eu! N-am dreptul? senzuale, asupra posibilitåÆilor de satisfacere oferite Liviei çi/sau
– Lia, dragå, nu sînt eu omul care så-Æi dea sfaturi cum så lui Lulu. Subiectul nu må pasiona, deçi – så recunoaçtem – la
tråieçti! Sînt un tip care vrea så fie liber çi care înÆelege så-i lase çi vremea respectivå era necunoscut omului de rînd, insolit chiar çi
pe alÆii liberi. Dar cînd semnez un contract, îl respect. Cu cine pentru tipi care pretindeau cå au niçte cunoçtinÆe mai vaste decît
tråiesc, cu cine fac sex, cu cine må simt bine – n-am nevoie så sem- cele permise oficial. De fapt, privind retrospectiv, nu pot evita så
nez hîrtii! Iau o hotårîre. Aia råmîne! Tu simÆi nevoia unei hîrtii? scotocesc tocmai aceste tainiÆe ale comportårii contemporanilor
– Nu, dar nu vreau så må încurc, sau så te încurc... mei, cårora le înÆeleg mai bine acÆiunile çi „faptele de arme“
– Dacå vrei, pot så te trag dupå mine, çi cred cå n-o så fie çtiind ce nu çtiam atunci. Pe scurt, deoarece cred cå povestea
råu de noi... este banalizatå acum, Angel X acceptase så fie cocota lui Visariuc
– Eçti bestial, ce så zic! în schimbul legalizårii cåsåtoriei cu Livia. Cu aceastå ocazie,
– N-ai nevoie de jargoane ca så må umileçti.
aflaråm cå Lulu n-a fost niciodatå cununat cu doctoriÆa, dar çtirea
– Astea nu sînt jargoane. Sau ia-le aça. Dar nu vreau så te
umilesc. Lîngå tine m-am simÆit çi må simt prea bine, ca så-mi fie trecu aproape neobservatå, în orice caz, nu stîrni rumoare, pentru
uçor fårå tine. Çtii melodia ålora de la U2? Cu tine sau fårå tine, cå în acea perioadå tot oraçul participa la „revoluÆie“, fåcea greve,
tot se-alege praful de mine! ÎnÆelegi, iubitule? guverne çi demonstraÆii...
– De ce vorbeçti aça, Camelia? Am amintit de Lia-cea-dulce, fata Leliei, oarba. Må opresc
– Ai atîÆia ani în faÆa mea, cå mi-ai putea fi tatå! Dar pe cuvînt acum la ea, încercînd så elimin cîteva din bazaconiile debitate pe
cå nu m-am simÆit aça de bine cu nici un papiÆoi de vîrsta mea... seama ei, din neçtiinÆå, desigur, nu din råutate. Cu toate cå, de-ar
– Thank you! M-am ajuns, mi-s papiÆoi! fi så judec obiectiv, lumea se preteazå, deseori çi gratuit, la råutåÆi
– Nu-mi råsturna vorbele! Eçti un tip inteligent, de ce må „pe seama celuilalt“... N-am atîta detaçare încît så cred cå Lia ar
faci så par o proastå? fi fost fructul violului suferit de Lelia, în singura ei noapte cînd
picå! Am un walkman çi împrumut casete de unde pot, cå n-am
– De toate felurile! N-am preferinÆe, ascult orice, dupå cum
– Çi ce fel de muzicå îÆi place, dragå Lia?
rupem de rådåcinå?
– ToÆi vrem så tråim altundeva, Camelia, dar cîÆi putem så ne
nimic! Fac eu...
meu çi un bårbat care så må iubeascå. În rest, nu-mi trebuie
sau cum e Braçov! zice Camelia. Så am un apartament numai al
– Aç vrea... Aç vrea så tråiesc într-un oraç cum e ConstanÆa
fiu în faÆå...
eu n-am voce çi nici curaj så ies pe scenå! Pot så fac altele, nu så
lumea care tråieçte din muzicå... E miçto de tot så cînÆi, numai cå
place så cred cå voi face toalete, machiaje, chestii de-astea, pentru
ceva! ne spune Lia Mora. Îmi place muzica foarte mult, çi-mi – Buciumele pot cînta çi prohoduri...
– Aç vrea så må fac top-model, dar nu am eu fizic de-aça – Dar åsta e viu! Nu auzi cum cîntå buciumele?
– Çi ce-ai vrea så faci în viaÆå? – În nici un caz spiritul mioritic!
într-un oraç nu prea mare, cum Æi-am zis... – De acord, dar partea noastrå la tezaurul comun care e?
locuiesc la bunici. Nu-i prea bine, çi de-aia vreau så må duc vitezå se circulå în Vest? Ori mergem ca ei, ori dispårem!
mama a început så bea çi-a dat în primire acum trei ani... Eu tråieçti paralel cu lumea contemporanå! Tu nu observi cu ce
– N-am pårinÆi, zice Camelia. Tata s-a dus dracu’ dupå alta, înseamnå s-o freci la rece într-o întreprindere falimentarå! Sau så
Mara, ca mine, aça mi-a zis... la TV, Anagrama Ivånescu! Dar så tråieçti azi decent çi cinstit,
IX-a, ea într-a XII-a! Poate pentru cå i-ar fi plåcut så fie botezatå diagnoza pe-o figurå ca tipa din Parlament, asta de apare mereu
aducå prietena. Nu pricep de ce m-a simpatizat, eu sînt într-a pentru alÆii? N-am ajuns la menopauzå precoce, aça cum poÆi
meu cum ne-am våzut! ne spusese fata, mie çi soÆiei, înainte så-çi – DråguÆå, ce vrei? Så intru în politicå, så stabilesc reguli
– N-are pe nimeni, stå la orfelinat, çi s-a lipit de sufletul moralå pentru cine vrea så tråiascå decent çi cinstit.
Lia Mora, nume ce mi se påru ciudat, nu çtiu din ce cauzå. întrebat-o pe doctoriÆå dacå în aceste condiÆii mai poate stabili o
ani, cînd fiicå-mea veni acaså cu o colegå de liceu care se numea homo, dupå cum e stocat ADN-ul çi dicteazå libidoul. Am
så-nceapå çi partea proastå a vieÆii. Împlinisem patruzeci çi doi de amorurile care îi convin!... Acestea pot fi libere, încruciçate sau
M-am låudat totdeauna cå-mi merge bine, aça cå trebuia relaÆia dintre ea çi soÆ este de mult inexistentå, fiecare avîndu-çi
purta mereu blue-jeans!), Livia nu fåcu scandal. Îmi deståinui cå
Cînd Angel se încurcå çi el în fusta fetei (vorba vine, Lia
ipoteza paternitåÆii sale.