Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Crestina "DIMITRIE CANTEMIR"

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

arctica si antarctica

Bucuresti 2012

Arctica
Arctica este o regiune a Pmntului care cuprinde tot ceea ce se gsete n jurul Polului Nord i care se gsete la nord de Cercul Arctic. Poziional geografic, Arctica este simetric opus regiunii similare din jurul Polului Sud, care se numete Antarctica. Arctica cuprinde uscat, ap, zpad i ghea incluznd Oceanul Arctic i poriunile cele mai nordice ale Groenlandei(parte a Danemarcei), Islandei, Norvegiei, Suediei, Finlandei, Rusiei, Statelor Unite ale Americii (statul Alaska) i Canadei(navignd de la vest la est). Sub aceast denumire este desemnat acea parte din Oceanul ngheat de Nord care formeaz calota de ghea din jurul Polului Nord.

Regimul juridic al Arcticii


Spaiu nesupus suveranitii nici unui stat, dei n temeiul principiului contiguitii 5 state cu litoral deschis spre Polul Nord au revendicat suveranitatea asupra sectoarelor arctice (triunghiurile care se formeaz ntre meridianele care pleac din Polul Nord i trec prin extremitile vestice ale litoralului lor). n lipsa unei populaii sedentare i a imposibilitii ca aceast zon s fie ocupat efectiv de vreun stat, care s-i poat astfel impune propria suveranitate, soluia juridica fost gsit n principiul contiguitii geografice. Conform acestui principiu, statele care au grania situat la marginile zonei polare i anume Rusia, Norvegia, Danemarca, StateleUnite ale Americii i Canada, i-au extins suveranitatea i asupra unor sectoare din aceast zon pe meridianele geografice ce strbat limitele laterale ale granielor lor i se unesc la Polul Nord. mpr irea astfel stabilit este n general recunoscut de celelalte state, dei nu exist un instrument international multilateral n acest sens. Se recunoate doar dreptul statelor riverane la zone acoperite cu gheuri de a lua - pe distane de pn la 200 mile msuri de protecie i control al polurii maritime i pentru conservarea echilibrului ecologic, considerat deosebit de fragil n aceste zone (art.234 din Convenia din 1982) Arctica este alcatuita din 2/3 apa. Pentru delimitarea zonelor polare, in general, a fost propusa linia geografica si astronomica a cercurilor polare, a gheturilor in deriva si disparitiei vegetatiei. Asemenea criteria geografice si natural nu au fost retinute in ceea ce priveste Arctica, careia i s-a aplicat teoria sectoarelor sau zonelor de atractie.

Potrivit acestei teorii, statele care au coaste la Oceanul Inghetat de Nord sunt suverane asupra tuturor pamanturilor- ocupate sau nu- curinse intr-un triunghi ce are la baza coasta, ca varf Polul Nord si ca laturi meridianele care trec prin extremitatile de est si de vest ale coastei1. In 1925 Canada a formulat o declaratie prin care a pretins ca spatiile arctice situate intre meridianele 60 longitudine Est si 141 longitudine Vest reprezinta o prelungire a teritoriului Canadian. O pretentie similara a fost formulata de fosta Uniune Sovietica in 1926; urmand aceasta conceptie, statelor al caror litoral este cel mai apropiat de cercul polar le-ar reveni sectoare geografice pana la Polul Nord, sub forma de triunghiuri sferice, delimitate de meridianele punctelor celor mai indepartate ale frontierelor lor nordice. Este conceptia sectoarelor arctice, care s-ar afla sub suveranitatea SUA, Canadei, Danemarcei, Norvegiei, Finlandei si Rusiei. In 1970, Canada a emis Actul privind prevenirea poluarii apelor arctice, prin care a adoptat masuri pentru reglementarea navigatiei si prevenirea poluarii de catre nave intr-o zona de 100 mile marine la nord de tarmurile sale. De asemenea, Canada a adoptat pozitia conform careia stramtorile arctice canadiene( asa numitul Pasaj Nord-Vest) nu sunt folosite pentru navigatie internationala, iar apele arctice sunt ape interioare ale sale. Printr-o lege din 1985, Canada a inclus toate apele dintre insulele sale arctice in interiorul unui sistem de linii de baza drepte, considerandu-la ca ape istorice. De asemenea in 1990 fosta Uniune Sovietica a adoptat Reguli privind navigatia pe caile de apa din Nord (denumite Pasajul Nord-Est), care leaga oceanele Atlantic si Pacific (Marea Barentz de Marea Bering), intre tarm si o serie de insule. Sunt stabilite norme privind notificarea prealabila, posibila inspectie a navei de catre administratie, pilotajul obligatoriu al spargatoarelor de gheata si altele, ca si plata serviciilor respective. Pozitia fostei Uniuni Sovietice a fost ca aceste stramtori nu servesc navigatiei internationale, pozitie pe care Rusia nu pare s-o fi modificat. De mentionat ca SUA, Danemarca, Norvegia si Fnlanda nu au facut declaratii prin care sa afirme drepturi asupra sectoarelor arctice. Se apreciaza ca astfel de declaratii unilateral nu au valoare fata de statele terte. Ele nu au fost acceptate de alte state. Retine atentia faptul ca in Conventia asupra dreptului marii din 1982 o prevedere speciala se refera la zonele acoperite de gheturi. Conform acestei prevederi, statele de coasta au dreptul de a adopta si a aplica legi si reglementari nediscriminatorii cu scopul de a preveni, reduce si controla poluarea mediului marii de catre nave in zonele acoprite de gheturi situate in limitele zonei economice exclusive, atunci cand conditiile climatice deosebit de severe si faptul ca ele sunt acoperite de gheturi cea mai mare parte a anului impiedica navigatia sau o fac exceptional de priculoasa, iar poluarea mediului marin risca sa aduca grave atingeri echilibrului ecologic sau sa-l perturbe in mod ireversibil. Asemenea legi si regulamente trebuie sa tina seama de libertatea de navigatie, ca si de protectia si conservarea mediului marin pa baza de date stiintifice. Aceasta prevedere pare sa confirme nerecunoastere de catre alte state a extinderii de drepturi suverane asupra zonelor acoperite de gheturi, dincolo de zonele maririme exclusive2
1

A. Nastase, B. Aurescu, C. Jura : Drept international public, editura C.H.Beck, Bucuresti 2006, pag 231 Ion Diaconu :Manual de drept international public, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2010, pag 257-258.

Antarctica
Antarctica este regiunea polar din sudul Pmntului care cuprinde continentul Antarctida3 i poriunile sudice din oceanele limitrofe. Este situat n regiunea antarctic din emisfera sudic, aproape n ntregime la sud de cercul polar antarctic i este nconjurat de Oceanul Antarctic. Avnd 14,0 milioane de km ptrai, este al cincilea continent ca suprafa, dup Asia, Africa, America de Nord i America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafaa Antarcticii este acoperit de o ptur de ghea cu grosimea medie de 1,6 km. Antarctica, n medie, este cel mai rece, uscat i vnturos continent, i are cea mai mare altitudine medie dintre toate continentele . Antarctica este considerat un deert, cu precipitaii anuale de numai 200 mm de-a lungul coastei i mult mai puine spre interior . Pe continent nu exist nicio reziden uman permanent, dar ntre 1.000 i 5.000 de oameni locuiesc pe parcursul anului la staii de cercetare mprtiate pe ntreg continentul. Numai plantele i animalele adaptate la rece supravieuiesc acolo, inclusiv pinguini i pinipede, nematode si multe tipuri de alge i alte organisme, precum i vegetaie de tundr. Dei miturile i speculaiile despre un Terra Australis (inut de Sud) dateaz din antichitate, prima reperare confirmat a continentului a avut loc n anul 1820 de ctre expediia rus a lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen i Mikhail Lazarev. Totui continentul a rmas n mare msur neglijat pentru restul secolului al XIX-lea din cauza mediului su ostil omului, a lipsei de resurse i izolare. Tratatul Antarctic din 1959 a fost semnat iniial de 12 ri; pn n prezent au semnat tratatul 46 de ri. Tratatul interzice activiti militare i mineritul de minerale, susine cercetrile tiinifice i protejeaz ecozona continentului. n medie peste 4.000 de oameni de tiin de multe naionaliti i cu diferite interese de cercetare efectuez diverse experimente

continent situat la Polul Sud, acoperit de gheari.

Regimul juridic al Antarcticii


Interesul deosebit pentru aceast zon a nceput s se manifeste spre sfritul secolului al XIX-lea, dar n special dup primul rzboi mondial, cnd s-au descoperit sub calota de ghea, n subsolul continentului , importante bogii naturale. Prin acte unilaterale, unele state cum sunt Anglia, Frana i Norvegia, au ncercat la nceputul secolului nostru s-i impun suveranitatea asupra unor poriuni din teritoriu iar ulterior alte state, cum sunt Noua Zeeland, Australia, Chile i Argentina au ridicat pretenii asupra Antarcticii n virtutea principiului contiguitii. Dup al doilea rzboi mondial s-a ridicat problema ca Antarctica s dobndeasc un statut internaional, n afara suveranitii statelor, astfel c, n urma unei conferine internaionale, n 1959 s-a ncheiat la Washington Tratatul asupra Antarcticii, ntre 12 state, la care ulterior au aderat majoritatea statelor lumii (inclusiv Romnia4). Cele 12 state semnatare s-au angajat sa ia toate masurile compatibile cu Carta ONU, pentru a impiedica orice activitati in Antarctica, contrare principiilor si scopului Tratatului din 1959. Tratatul a creat un statut privilegiat pentru cele 12 state si alte state care demonstreaza interes pentru Antarctica desfasurand activitati substantiale de cercetare stiintifica, precum stabilirea unei statiuni sau trimiterea unei expeditii. Ca urmare, exista trei categorii de state parti: Cele 12 parti originare Cele care pot sa efectueze astfel de activitati substantiale Cele care adera la tratat, dar nu pot desfasura asemenea activitati Numai statele din primele doua categorii au statut consultative, deci participa la luarea deciziilor la reuniunile consulatative. Tratatul consacr libertatea cercetrilor tiinifice n zon i obligaia statelor de a colabora ntre ele n acest scop5, precum i principiul folosirii regiunii n scopurin exclusiv panice. Astfel, conform art. 1 au fost interzise: crearea de baze militare, construirea de fortificaii sau desfurarea manevrelor militare i experimentarea oricrui tip de arme.

4
5

Romnia a devenit parte la tratatul asupra Antarcticii in anul 1971. stabilete posibilitatea schimbului de informaii privind programelelor tiinifice, schimbului de personal ntre expediiile statelor i ntre staiunile lor tiinifice dinAntarctica, precum i schimbului de observaii i rezultate tiinifice.

Potrivit acestui tratat Antarctica a fost declarat zon demilitarizat6, neutralizat7 i denuclearizat8, fiind prima de acest fel n lume. Tratatul interzice de asemenea plasarea n zon a oricror deeuri radioactive, conform art. 5. Tratatul nu soluioneaz problema suveranitii asupra zonei, dar n cuprinsul acestuia se precizeaz c atta timp ct tratatul va fi n vigoare nici un stat nu are dreptul de a emite noi pretenii asupra Antarcticii, iar activitile desfurate n zon de unele state nu le ndreptesc s afirme sau s conteste revendicrile formulate anterior tratatului de ctre unele state. Dificultile aprute ulterior, n special cu privire la protecia mediului, la regimul resurselor minerale i al pescuitului n zon au impus stabilirea unor norme ct mai precise privind asemenea activiti. Ca urmare, au fost ncheiate dou convenii, una la Camberra (Australia) n 1982, privind conservarea resurselor marine vii n Antarctica, iar cea de a doua la Wellington(Noua Zeeland) n 1988, asupra reglementrii activitii privind resursele minerale ale Antarcticii . Obiectivul acestei ultime convenii este interzicerea acelor activiti care ar cauza daune mediului sau ecosistemelor antarctice sau ar afecta climatul la nivel global sau regional. n octombrie 1991 statele pri la Tratatul cu privire la Antarctica au semnat la Madrid Protocolul asupra proteciei mediului n aceast zon, prin care, ntre altele, se interzice prospectarea9 i mineritul n Antarctica pe o perioad de 50 de ani.. Problema regimului Antarcticii rmne n continuare n atenia comunitii internaionale, regimul su juridic i soluionarea problemelor economice n zon impunnd noi reglementri internaionale10. De altfel, problema Antarcticii figureaz dinanul 1983 pe ordinea de zi i a Adunrii Generale a ONU, iar prin rezoluia nr. 46/41 a Adunrii Generale a ONU din 16 decembrie 1991, acest forum mondial lanseaz teza potrivit creia elaborarea unei convenii care s stabileasc o rezervaie natural i ecosistemele sale asociate trebuie negociat cu participarea ntregii comuniti internaionale.

fie de teritoriu n care se interzice, prin convenii internaionale, s se construiasc fortificaii, instalaii militare sau s se in fore armate 7 Neutralizarea unui anumit spaiu geografic constn obligaia pe care i-o asum statele ca n timp de rzboi s nu desf oare operaii militare n spaiul respective i s nu-l transforme ntr-o baz militar .
8

n zona denuclearizat statele implicate au obligaia de a nu produce, achiziiona, deine, utiliza sau experimentaarme nucleare, iar celelalte state se obligs nu amplaseze, snu experimenteze sa nu sfoloseascarme nucleare n zona respectivi s nu atace sau samenine cu atac nuclear statele din zon
9 10

Cercetare n prealabil cu scopul de a detecta zcminte minerale A. Nastase, B. Aurescu, C. Jura : Drept international public, editura C.H.Beck, Bucuresti 2006, pag 232

Bibliografie
A. Nastase, B. Aurescu, C. Jura : Drept international public, editura C.H.Beck, Bucuresti 2006. Ion Diaconu :Manual de drept international public, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2010. www.wikipedia.org