Sunteți pe pagina 1din 3

N.A.T.O este o alian politico-militar stabilit n 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat n Washington pe 4 aprilie, 1949.

Scurt istoric N.A.T.O

Legtura permanent ntre securitatea Americii de Nord si Europa, odat cu semnarea Tratatului
Atlanticului de Nord, n aprilie, 1949, a intrat n vigoare la 24 august, 1949. A aprut ca un rspuns la teroarea instaurat de Armata Sovietic n trile Europei Centrale si de Est. Creatorul cuvintelor-cheie Nord-Atlantic a fost Ministrul Olandez de Externe: Eelco van Kleffens. Primul secretar al N.A.T.O a fost numit la 12 martie, 1952, om politic, britanic, lordul Hastings Ismay. Alianta a fost creat n conformitate cu articolul 51 al O.N.U, care relev dreptul natural la legitim aprare individual sau colectiv. Fondatori: Benelux, Marea Britanie, Franta: 1. 1948 Tratatul de la Bruxelles; 2. 1952 ader Grecia si Turcia; 3. 1955 Republica Federal German; 4. 1982 Spania; 5. 1999 Republica Ceh, Ungaria si Polonia. 6. 2004 Romnia, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Bulgaria. 7. 2008 sunt invitate la negocieri Croatia si Albania. Principiul fundamental: mentinerea securittii prin garantii reciproce si relatii stabile cu alte tri. Astzi, Alianta numr 26 de membri. N.A.T.O vizeaz: 1. Redefinirea riscurilor si amenintrilor. 2. Cooperarea practic, intensiv si nu confruntarea. 3. Colaborarea mult mai larg, ntre UEO, UE, Organizatia pentru Securitate si Cooperare n Europa, Consiliul Europei.

Actiuni si rezultate ale N.A.T.O

N.A.T.O se implic n Europa si n lume pentru garantarea stabilittii ntregii Europe si nu


extinderea influentei militare sau a capacittii N.A.T.O. N.A.T.O cuprinde mai multe programe, si anume: Parteneriatul pentru Pace, Forta de Rspuns N.A.T.O. N.A.T.O realizeaz numeroase exercitii militare si ofer oportunitti pentru participarea la cursurile Colegiului de Aprare al N.A.T.O la Roma. N.A.T.O s-a implicat n numeroase zone de instabilitate att din Europa ct si din Asia: 1. Bosnia-Hertegovina (mai nti prin Programul IFOR (Forta de Implementare), apoi prin Programul SFOR (Forta de Stabilizare)). 2. Afganistan (prin Programul ISAF (Forta International de Asistent de Securitate), n Sudul, Vestul si Nordul Afganistanului). 3. Kosovo (prin Programul KFOR alturi de Unittile Multinationale Specializate). 4. Sudan. 5. Marea Mediteranian. 6. Irak. 7. Pakistan, etc.

PUNCTE TARI (+)

PUNCTE SLABE (-) 1. Vulnerabilitate (N.A.T.O se axeaz de cele mai multe ori pe ceea ce se poate face dect pe ceea ce trebuie fcut Revista N.A.T.O). Amnarea integrrii unor state ca:Ucraina si Georgia, cu toate c sunt situate ntr-o zon de instabilitate (situatia dat reflect nerespectarea unuia din principiile de functionare a N.A.T.O). N.A.T.O ar trebui s se prezinte n spatiul arab ca un actor legitim n domeniul securittii si nu ca o alint dominat de cei mai puternici membri ai si.; amplasarea elementelor scutului antirachet american n Europa, nu constituie politica NATO, ci ale SUA. Richard Caplan). N.A.T.O nu are o sfer democratic bine definit ca cea a O.N.U (n O.N.U. Consiliul de Securitate are sistem de veto, n Aliant ns deciziile sunt luate prin consens. rile member N.A.T.O pot impune drept de veto asupra deciziilor, ns aceste state sunt inflentate, de cele mai multe ori.) 5. n ciuda extinderii din punct de vedere geopolitic si teritorial, Alianta nu reuseste s fac fat multor focare de instabilitate (R.Caplan, expert britanic, afirm c:problem creeaz continuarea extinderii acestei organizatii).

1. Solidaritate (toate satele membre se sprijin


reciproc).

2. Considerarea unui atac armat mpotriva unuia 2.


sau mai multor sate member ca fiind un atac mpotriva tuturor (decizi luate n comun).

3. Cooperare practic (toate statele member trimit contingent militar n zona de conflict).

3.

4. Pstrarea si respectarea ndatoriilor propriului popor si a responsabilitatii fat de suveranitatea national.

4.

5. Acceptarea n procesul de integrare a altor


state mai putin dezvoltate.

Istorie Pe 17 martie, 1948 Benelux, Frana, i Regatul Unit au semnat Tratatul de la Bruxelles care este o percuziune la nelegerea NATO. URSS i statele aliate ei au format Pactul de la Varovia n 1955 pentru a contrabalansa NATO. Ambele organizaii au fost fore oponente n rzboiul rece. Dup cderea Cortinei de Fier n 1989, Pactul de la Varovia s-a dezintegrat. NATO i-a vzut primul angajament militar n Rzboiul din Kosovo, unde a pornit o campanie de 11 sptmni mpotriva statului Serbia i Muntenegru ncepnd cu 24 martie i terminnd cu 11 iunie, 1999. Trei foste ri comuniste, Ungaria, Republica Ceh i Polonia, s-au alturat NATO n 1999 dup ce au fost invitate pe 8 iulie, 1997. La ntlnirea la vrf de la Praga (Republica Ceh) din 21 noiembrie-22

noiembrie, 2002 apte ri au fost invitate spre a ncepe negocierile de aderare cu aliana: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Bulgaria i Romnia. rile invitate s-au alturat NATO n 2004. Albaniei i Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-a comunicat c nu ndeplinesc criteriile economice, politice i militare i c vor trebui s atepte. Croaia a fcut o cerere abia n 2002 i este abia la nceputul procesului. Decizia lui Charles de Gaulle de a revoca comanda militar francez n 1966 pentru a-i dezvolta propriul program de descurajare nuclear, a necesitat relocarea Centralei NATO din Paris, Frana la Bruxelles, Belgia pn la 16 octombrie, 1967. n timp ce centrala politic este amplasat n Bruxelles, centrala militar i cea a Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE), sunt localizate la sud de Bruxelles n oraul Mons. Pe 13 septembrie 2001, NATO a invocat, pentru prima dat n istoria sa, un articol din carta sa prin care se nelege c orice atac asupra unui stat-membru este considerat un atac mpotriva ntregii aliane. Asta a venit ca un rspuns la Atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Pe 10 februarie 2003 NATO a nfruntat o criz serioas deoarece Frana i Belgia au mpiedicat procedura de aprobare tacit n privina momentului la care s-ar lua msuri protective pentru Turcia n cazul unui posibil rzboi cu Irakul. Germania nu i-a folosit dreptul de veto, ns a spus c susinea vetoul. Pe 16 aprilie 2003, NATO a fost de acord s preia comanda Forei Internaionale de Asisten pentru Securitate (ISAF) n Afganistan n august acelai an. Decizia a venit dup cererea Germaniei i Olandei, cele dou naiuni care conduceau ISAF la momentul nelegerii. Ea a fost aprobat unanim de ctre toi cei 19 ambasadori ai NATO. A fost prima oar n istoria organizaiei cnd a avut loc o misiune n afara zonei atlantice. Canada a fost n original criticat pentru c i-a luat-o nainte ISAFei.